DISCURS 08
Leonard Orban
Comisar european pentru multilingvism
„Extinderea și diversitatea în Uniunea Europeană”
St. Anthony's College - Oxford Oxford, 3 martie 2008
Doamnelor și domnilor, Am deosebita plăcere de a mă afla în fața dumneavoastră în această după-amiază la St Anthony's. Dintre toate colegiile universitare de la Oxford, al dumneavoastră are reputația de a fi cel mai internațional, așadar interesul viu de a vă vizita, pe care îl arată Comisia Europeană, nu este surprinzător. În luna octombrie a anului trecut, a fost aici Președintele Barroso, iar colegul meu, Comisarul Olli Rehn, responsabil de extinderea Europei, mi-a mărturisit că și-a obținut titlul de doctor în filozofie la instituția dumneavoastră. Colegiul dumneavoastră este un loc foarte potrivit pentru discuția de astăzi prin însăși istoria sa. Noi, cei din exterior, avem tendința de a percepe Oxfordul ca fiind esența spiritului englezesc. Cu toate acestea, Saint Antony's a fost înființat de fapt de un francez și a insistat dintotdeauna asupra diversității culturale. Astăzi, după 60 de ani, instituția dumneavoastră găzduiește studenți din 43 de țări diferite, depășind granițele UE, cu cele 27 de state membre ale sale! Acesta este doar un exemplu al dezvoltării uriașe care a avut loc în ultimele decenii în ceea ce privește diversitatea culturală și lingvistică – temă pe care aș dori să o explorez astăzi cu dumneavoastră.
Avantajele extinderii europene
Anul trecut, am celebrat, în cele 27 de țări ale noastre, cea de-a 50-a aniversare a Uniunii Europene. Încă de la înființarea sa, Uniunea a crescut în mod constant în dimensiune. Acest fapt nu a determinat o diluare a proiectului inițial, ba chiar dimpotrivă. Într-un fel, extinderea reprezintă o forță motrice pentru schimbare. Noile aderări au adus cu ele noi provocări, stimulând statele membre să găsească răspunsuri, iar aceste răspunsuri s-au materializat, de obicei, prin eforturi depuse în mai multe, și nicidecum mai puține, domenii politice. De la primul val de extindere, în anii 70, la care a participat Regatul Unit, tot mai multe țări au aderat la Uniune și, în aceeași perioadă, au fost create piața unică și moneda unică. Din 2004 și 2007, întoarcerea în Europa a membrilor săi din est a adus cu sine un nou dinamism, care a contribuit la renașterea economică a Uniunii – piețe noi și un ritm accelerat de creștere. Țara mea, România, constituie un exemplu pentru acest fenomen. În pofida unei imagini globale în deteriorare anul trecut, România a înregistrat în continuare o creștere de circa 6%, în timp ce rata șomajului s-a situat în jurul a 4%. Așadar, Europa nu este doar mai sigură; ea este, de asemenea, mult mai prosperă decât la începuturile procesului de integrare. Astăzi, Uniunea celor 27 de țări, cu o populație de circa 500 de milioane, a devenit o forță majoră și din ce în ce mai influentă pe plan mondial.
50 de ani de cooperare lingvistică
Acești 50 de ani de creștere au făcut Europa, de asemenea, mult mai diversă decât înainte. Însuși acest fapt constituie o provocare considerabilă. Conviețuirea în condiții de diversitate presupune un efort susținut și un real angajament politic și financiar. Convingerea mea este însă că această investiție se va dovedi profitabilă pe termen lung. Susținerea diversității necesită elaborarea unei strategii privind multilingvismul. Nimic însă nu reprezintă un subiect la fel de controversat ca așa-numitele limbi oficiale ale Uniunii. De ce 23? De ce nu doar 3? De ce nu doar una? Acest subiect a
2
fost frecvent dezbătut cu ardoare în mass-media și chiar în incinta Parlamentului European.
3
Uneori, avem senzația poate că ne-am înțelege mai bine unul pe celălalt dacă am folosi o singură limbă: o limbă comună. Dar însăși noțiunea unei limbi comune este contrazisă de istorie. Europa a fost dintotdeauna multilingvă. Să ne gândim la latină. Latina a fost cândva limba comună impusă de un imperiu, însă a trebuit să se adapteze complexității popoarelor Europei. Dintr-o singură limbă au răsărit multe dintre diferitele limbi care reprezintă bogăția noastră culturală de astăzi. Fondatorii UE au înțeles cum se cuvine că această diversitate constituie o sursă de bogăție. Cel dintâi regulament adoptat de Comunitatea Economică Europeană a acordat paritate limbilor oficiale ale celor șase membri fondatori. De atunci, noi am păstrat acest principiu cu ocazia fiecărui val de extindere și, în prezent, sunt utilizate toate cele 23 de limbi. Permiteți-mi să subliniez faptul că nu este vorba de paritate de dragul parității. Nu este vorba de un act de caritate în favoarea țărilor mai mici sau a limbilor mai puțin răspândite. Pentru ca prima Comunitate să poată funcționa, aducând laolaltă vechi inamici, fiecare partener trebuia tratat pe picior de egalitate. Paritatea tratamentului era o condiție absolută. După 50 ani, mai putem oare să aplicăm aceste învățăminte ale istoriei în lumea noastră modernă și globalizată? Cu certitudine! Pentru ca Uniunea să continue să funcționeze, fiecare dintre cele 27 de țări ale noastre necesită – și merită să aibă – condițiile egale pe care le oferă un regim multilingv. Tipul de organizație pe care îl reprezentăm face ca acesta să fie un aspect esențial. Uniunea Europeană nu este ca Organizația Națiunilor Unite, care adoptă rezoluții politice destinate, în principal, guvernelor și citite de diplomați. Documentele noastre sunt legi, care trebuie să fie înțelese și aplicate de întreprinderi, guverne și de cetățeni ca dumneavoastră și ca mine. Prin urmare, multilingvismul trebuie să fie inclus în viața de zi cu zi și în gestionarea instituțiilor europene. Și am reușit să demonstrăm că o organizație deosebit de complexă din punct de vedere politic și operațional poate să răspundă provocării pe care o prezintă multilingvismul. Bineînțeles că acest lucru presupune un cost, care nu este doar costul pe care îl implică gestionarea celui mai mare și mai avansat din punct de vedere tehnic serviciu de traducere și interpretare sau costul publicațiilor multilingve. Este, de asemenea, consumul de timp și de eforturi pentru a lua decizii. Uniunea este criticată uneori pentru că este prea birocratică și că timpul necesar pentru a ajunge la un acord este prea lung. Dar, pentru ca acest sistem multinațional să funcționeze, factorii de decizie trebuie să înțeleagă perfect ce se propune; ei trebuie să perceapă implicațiile deciziilor pe care le iau împreună. Dacă aceștia ar trebui să delibereze asupra aspectelor complicate, deseori tehnice, într-o limbă străină, riscurile implicate ar fi prea mari. Și știți care este costul plătit anual de contribuabilul european pentru a le permite factorilor de decizie să-și facă bine munca? Nu mai mult decât prețul unei cești de cafea! În opinia mea, este o afacere bună, iar prețul merită din plin să fie plătit. Este vorba doar de costul democrației.
Integrarea – care este realitatea?
Atunci când a fost lansată piața unică, ideea era că toți europenii ar trebui să poată să lucreze sau să se angajeze în schimburi comerciale oriunde în Europa. Însă, în mod surprinzător, în ciuda instituirii pieței unice, doar 2% din populația activă a Europei locuiește și lucrează în afara granițelor țării lor de origine. Studiile noastre arată că lucrătorii – și familiile lor – percep lipsa competențelor lingvistice ca fiind principalul obstacol care îi împiedică să caute noi posibilități în străinătate.
4
De fapt, potrivit unui sondaj Eurobarometru din 2006, doar 28% dintre europeni - cu excepția celor de față! – au menționat că sunt capabili să poarte o conversație în două limbi străine, în afară de limba lor maternă; 44% afirmă că vorbesc o singură limbă. Cea mai răspândită a doua limbă vorbită este – deloc surprinzător – limba engleză. Doar 14% au învățat franceza sau germana ca limbă străină. Situația este ceva mai bună în rândul tinerilor, dar este departe de a fi satisfăcătoare când este vorba de dorința de a învăța alte limbi decât engleza și, chiar și atunci, nivelul de cunoaștere a limbii engleze este foarte diferit. Poate vă întrebați de ce nu lasă Comisia în pace pe toată lumea. De ce nu ne concentrăm, pur și simplu, asupra furnizării unor servicii de traducere și interpretare de calitate pentru factorii de decizie care fac cale lungă până la Bruxelles? Pentru ce toate aceste eforturi de a-i încuraja pe copiii noștri și pe concetățenii noștri să mai opteze pentru o limbă sau două? Motivul este simplu: acest obiectiv a fost stabilit de statele membre. Începând cu Barcelona, în 2002, guvernele și-au asumat angajamentul să asigure pentru toți cetățenii posibilitatea de învățare a limbii materne + două limbi străine, să-i atragă în acest plan din copilărie, începând cu primii ani de școală primară. Permiteți-mi să explic de ce.
Multilingvismul în serviciul competitivității și al solidarității
- Solidaritate și incluziune Avem tendința să uităm că întreaga rațiune de a exista a Comunității Europene a fost de a crea o Europă nouă și pașnică după calamitățile celui de-al doilea Război Mondial. Nu era vorba de a crea o piață sau un bloc comercial. Scopul acestui plan a fost, potrivit spuselor lui Robert Schuman, de a crea condiții de solidaritate pentru o „unificare a națiunilor Europei”. Crearea unui sentiment de solidaritate, de înrudire europeană, este în continuare principiul călăuzitor pentru Europa. La prima vedere, ar putea părea că varietatea de limbi și de culturi care ne caracterizează nu ne este deloc de ajutor. Europa nu este un creuzet al culturilor: ea se aseamănă mai degrabă cu un mozaic compus din diferite popoare și limbi. Avem 23 de limbi oficiale ale UE, circa 60 de alte limbi indigene și nenumărate limbi neindigene vorbite de comunitățile de migranți. Dacă examinați doar o piesă din mozaic, povestea care stă în spatele ei este nesemnificativă. Dar, dacă faceți un pas înapoi și vă uitați la imagine în ansamblul ei, vă veți convinge că diversitatea noastră este o avere. „Unitate în diversitate” este sloganul nostru în Europa, iar multilingvismul este cea mai bună expresie a acestuia. Pentru a crea un sentiment al solidarității, oamenii trebuie să își cunoască reciproc culturile, ideile și stilurile de viață. A învăța o limbă nu înseamnă doar a stăpâni un instrument de comunicare, ci și a accepta că poți fi influențat și schimbat de o viziune diferită asupra vieții. Cred că mulți dintre noi ar putea să recunoască acest lucru. Țările noastre devin, la rândul lor, din ce în ce mai multiculturale, din ce în ce mai multilingve, pe măsură ce integrarea europeană progresează, iar oportunitățile sociale și economice ale Europei atrag din ce în ce mai mulți oameni de peste tot. Faptul că este necesar să atragem oameni de pe alte continente nu poate fi negat. Populația noastră este în scădere, în timp ce în alte părți ale lumii aceasta continuă să crească considerabil. Acum 50 de ani, Europa reprezenta aproape 22% din populația lumii. Până în 2050, vom ajunge să fim doar 7%.
5
Așadar, migrația spre Europa este un fapt real. Dar cum s-o abordăm? Uneori diversitatea este văzută ca o amenințare, iar comunitățile trăiesc izolate, ceea ce ar putea declanșa manifestări xenofobe. Cea mai bună modalitate de integrare pentru migranți este, în mod clar, învățarea limbii țării gazdă. În același timp, ar trebui să prețuim limbile pe care migranții le aduc în sânul comunităților noastre. 2008 a fost desemnat Anul european al dialogului intercultural. Dorim să profităm de această ocazie pentru a sensibiliza populația cu privire la necesitatea unui dialog într-un mediu care a devenit mai deschis și mai divers. Recent, am avut ocazia să colaborez îndeaproape cu Amin Maalouf, scriitorul franco-libanez. L-am rugat pe domnia sa, împreună cu un grup de experți renumiți, să mediteze asupra modului în care am putea folosi multilingvismul ca forță în dialogul intercultural. Raportul lor, publicat la 31 ianuarie, s-a ridicat în totalitate la nivelul așteptărilor pe care le-am avut. Este plin de idei pe care aș dori să le discut cu statele membre și cu toți cei care activează în domeniul lingvistic. Acest raport nu conține doar sugestii practice, el este realmente vizionar și călăuzitor. Apreciez foarte mult acest amestec de ambiție și pragmatism. Pentru a da o expresie concretă ideii de înrudire europeană, grupul lui Amin propune să avem cu toții posibilitatea de a dobândi o „limbă adoptivă personală”, în plus față de limba maternă, împreună cu o cunoaștere aprofundată a istoriei, culturii și literaturii sale. Raportul acestui grup afirmă că migranții ar putea alege limba țării gazdă drept limbă adoptivă. În același timp, limbile migranților ar trebui introduse în paleta de limbi din care europenii ar putea să-și aleagă limba adoptivă. Nu doar din motive de solidaritate, ci și din rațiuni comerciale solide. În discuțiile pe care le-a purtat pe tema multilingvismului și a imigrării, grupul a avut o dezbatere intensă despre legătura cu religia. După cum subliniază, pe bună dreptate, Amin Maalouf, dacă oamenii se simt vinovați pentru cultura lor de origine, ei ajung de multe ori să-și exprime identitatea într-un mod agresiv. Acest fenomen se poate prezenta uneori sub formă de extremism religios. Reformulând într-un mod pozitiv, dacă imigranții au posibilitatea să-și vorbească limba maternă și să o transmită copiilor lor, dacă știu că limba și cultura lor de origine sunt respectate în societatea care i-a primit, ei vor resimți mai puțin nevoia de a-și exprima identitatea în alte moduri. În acest sens, o politică a multilingvismului poate fi văzută, de asemenea, ca un antidot pentru fanatism. - Competitivitate Am afirmat anterior că diversitatea lingvistică poate fi o sursă de bogăție pentru Europa. Mă gândesc la bogăție atât cu sens propriu, cât și cu sens metaforic. Avem dovezi conform cărora ne scapă printre degete o multitudine de diferite oportunități de afaceri din cauza insuficienței de competențe lingvistice. Anul trecut, am publicat un studiu independent care arată că aceste competențe ar putea îmbunătăți semnificativ performanța întreprinderilor europene. Dintr-un eșantion de aproape 2 000 de întreprinderi exportatoare, 11 % dintre respondenți au pierdut un contract ca urmare a lipsei competențelor lingvistice. În decursul unei perioade de trei ani, pierderea medie pe întreprindere a fost de 325 000 de euro. Cele 23 de milioane de întreprinderi mici și mijlocii din Europa asigură 67% din numărul total al locurilor de muncă din sectorul privat – aproximativ 75 de milioane de posturi. Chiar și o îmbunătățire minimă a performanței lor în ceea ce privește exporturile ar avea un impact real asupra creșterii și locurilor de muncă pe teritoriul UE.
6
Multe dintre întreprinderile care au făcut obiectul studiului planificau să cucerească noi piețe și erau conștiente că au nevoie tot mai mult de competențe lingvistice. Au nevoie de engleză, bineînțeles, dar și de alte limbi, precum rusa, germana, franceza și spaniola. Au nevoie, de asemenea, de limbi ca mandarina, urdu sau limba arabă, pentru a face față exploziei consumului în economiile în curs de dezvoltare. Cu certitudine, engleza deține un loc aparte, în calitate de lingua franca a comunicării internaționale. Nimeni nu poate nega acest fapt. Dar engleza nu poate oferi, de una singură, avantajul competitiv de care are nevoie Europa. În zilele noastre, este evident că o limbă nu este suficientă! Și dacă TOTUȘI optați pentru o singură limbă, asigurați-vă că este limba potențialilor clienți! Iată un exemplu elocvent pentru această afirmație: în prezent, întreprinderile din Regatul Unit exportă în Danemarca, cu o populație de numai 5 milioane, la fel de mult cât exportă în întreaga Americă Centrală și de Sud, cu o populație de 390 de milioane…Și nu cred că acest lucru se datorează faptului că toate aceste întreprinderi posedă cunoștințe de limbă daneză. În timp ce unele întreprinderi beneficiază de oportunitățile oferite de comerțul mondial, vorbitorii de engleză în exclusivitate vor asista la reducerea supremației pe care o dețin pe piața muncii sau în afaceri. Având în vedere faptul că din ce în ce mai mulți oameni vorbesc engleza, aceasta devine rapid o competență de bază pe care trebuie să o dețină oricine. Doar a doua sau a treia limbă începe să conteze în afaceri. Aceasta este o teorie pe care o testăm în cazul celor un milion și jumătate de studenți Erasmus… 20 de ani de monitorizare a experimentului Erasmus ne-au demonstrat în mod cât se poate de clar că valoarea competențelor lingvistice și a competențelor culturale aferente nu este intrinsecă. Aceste competențe sunt foarte căutate, de asemenea, de angajatori și au drept rezultat în mod aproape automat locuri de muncă mai bune și mai interesante.
O atenție mai mare acordată limbilor străine în sistemele noastre educaționale
Exemplul Erasmus mă conduce la ultimul punct pe care aș dori să-l discut astăzi – modul în care sistemele noastre educaționale abordează învățarea limbilor străine. Permiteți-mi să încep cu obiectivul „limbă maternă + 2”. Am descris anterior competențele lingvistice care sunt necesare pentru afaceri, ocuparea forței de muncă și mobilitate, și implicit pentru solidaritatea europeană. Acest fapt demonstrează că o limbă străină – în practică, engleza, pentru marea majoritate a celor 500 de milioane de locuitori ai Europei – nu este suficientă. Iar pentru vorbitorii de engleză, din păcate, o singură limbă străină îi va ține în continuare în spatele concurenței… Din fericire, tot mai multe state membre iau în serios problema învățării limbilor străine. Majoritatea au introdus acum învățarea limbilor străine în școala primară. Totuși, aceste state trebuie să-și sporească eforturile pentru a introduce două limbi străine în programa de studii la toate nivelurile de școlarizare. În ceea ce privește formarea profesională, aceasta pare să fie, de fiecare dată, ruda săracă a sistemului educațional. Acesta este sectorul în care ar trebui acordată mai multă atenție limbilor străine, întrucât acestea sunt esențiale pentru a putea studia sau lucra în străinătate. Universitățile ar trebui să se asigure, la rândul lor, că absolvenții, indiferent de specializarea lor, dețin competențele lingvistice de care au nevoie pentru a-și continua carierele dincolo de frontierele țărilor lor. Există, de
7
asemenea, o multitudine de posibilități pentru promovarea învățării limbilor străine în rândul adulților. Ultimele două aspecte. Nimic nu va funcționa dacă nu există motivație și convingere. Studenți motivați; autorități în domeniul educației și factori de decizie convinși. Nimic nu va funcționa fără profesori buni, capabili să obțină rezultate. Profesorii trebuie să aibă fluență în limba pe care o predau; ei vor trebuie să efectueze stagii în străinătate pentru a învăța și a practica limba străină; va fi nevoie de mai multe investiții în formarea continuă și în practicile inovatoare de predare. Deținem deja informații concrete cu privire la metodele care dau rezultate, obținute în urma studiilor noastre de comparație a metodelor de predare pe întreg teritoriul Europei, dar guvernele trebuie să dorească să facă schimbări.
Rolul și viziunea Uniunii
Care este așadar rolul Uniunii în toate cele prezentate? Limbile străine și educația lingvistică țin de competența fiecărui stat membru. Suntem foarte bucuroși să îndeplinim un rol de sprijin, respectând totodată principiul subsidiarității. Sarcina noastră este de a completa procesul de adoptare a politicilor naționale prin promovarea de discuții în comun și a schimbului de bune practici. Toate acestea alimentează apoi un ansamblu de principii și obiective stabilite, pe care statele membre sunt libere să le pună în aplicare după cum consideră că este potrivit. Permiteți-mi să vă dau un exemplu local a ceea ce numesc eu bună practică. În Regatul Unit, există rețele lingvistice regionale care identifică necesitățile lingvistice pentru afaceri într-un anumit domeniu și colaborează cu întreprinderi individuale și cu profesioniști în domeniul lingvistic pentru a suplini neajunsurile. Iată o idee bună pe care am dori să o preia și alte țări europene. Elaborez în prezent un set de propuneri cu privire la abordarea acestor provocări, sub forma unei noi strategii europene pentru multilingvism, care va fi publicată de Comisie în cursul anului curent. Permiteți-mi să subliniez totuși că nimic din ceea ce facem noi „la Bruxelles” nu va da rezultate dacă acțiunile noastre nu sunt dezvoltate la nivel național, regional și local. Fiecare dintre noi trebuie să facă ceva pentru multilingvism, dacă intențiile noastre de a vedea o Europă competitivă și un peisaj cultural înfloritor sunt serioase. Doamnelor și Domnilor, îmi exprim aprecierea pentru posibilitatea de a vă vorbi despre importanța învățării limbilor străine în zilele noastre. Faptul că am avut ocazia să o fac sub privirea scrutătoare a Sfântului Anton, sfântul patron al lucrurilor pierdute, îmi dă o nouă speranță că aceasta este o bătălie pe care Europa nu o va pierde. Vă mulțumesc pentru atenție.
8