DISCURS/08/132
Leonard Orban
Comisar european pentru multilingvism
Natolin – Multilingvismul, esențial pentru unitatea în diversitate a UE
Dezbatere la Colegiul Europei, Natolin 6 martie 2008
Doamnelor și domnilor, dragi studenți, Am deosebita plăcere de a mă adresa dumneavoastră astăzi la Colegiul Europei. La urma urmei, sunteți experți în ceea ce privește Europa, deci Comisia este întotdeauna interesată să vă viziteze pentru a culege câteva sfaturi cu privire la modul în care ar trebui să gestionăm Uniunea! Colegiul dumneavoastră este un cadru extrem de adecvat pentru discuția de astăzi. Nu doar datorită frumuseții și istoriei sale, ci și datorită faptului că astăzi Colegiul Europei este împărțit între Polonia și Belgia. Acesta ne spune, în esență, aproape tot ceea ce avem nevoie să știm cu privire la istoria recentă a Uniunii Europene. Ceea ce ar fi fost doar un vis îndepărtat acum 20 de ani este o realitate vie, pregătind absolvenți cu un înalt grad de calificare care, la rândul lor, vor modela mâine viitorul nostru. Astăzi, aș dori să vă vorbesc despre multilingvism în această nouă Europă a noastră. În calitate de comisar responsabil de acest portofoliu, nu veți fi surprinși că insist asupra faptului că aceasta este o caracteristică esențială pe care trebuie să o păstrăm cu orice preț. Unii oameni pot afirma că multilingvismul și-a pierdut utilitatea și că nu este fezabil în contextul gestionării unei Europe formate din 27 de state membre. Aceștia ar putea crede că, în calitate de cetățeni ai unei lumi globalizate, avem nevoie doar de limba engleză pentru a ne descurca. Nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr. Pe măsură ce Europa se extinde, multilingvismul devine din ce în ce mai necesar. Ca urmare a celor 50 de ani de creștere, de extindere, Europa este mai diversă ca niciodată. Aceasta este, bineînțeles, o provocare și faptul de trăi în mijlocul diversității necesită efort și investiție. Însă sunt sigur că această investiție merită. Poate cel mai cunoscut element al strategiei Comisiei cu privire la limbile străine este dezbaterea referitoare la limbile oficiale – De ce 23? De ce nu doar 3? De ce nu doar una? Uneori, putem avea impresia că o singură limbă comună ne-ar ajuta să ne înțelegem mai bine. Însă chiar noțiunea unei limbi comune este contrazisă de istoria noastră. Europa a fost întotdeauna multilingvă. Gândiți-vă la limba latină. A fost în trecut limba comună impusă de un imperiu, dar a trebuit să se adapteze la complexitatea popoarelor Europei. Dintr-o singură limbă au evoluat multe dintre limbile diferite care constituie bogăția noastră culturală de astăzi. Fondatorii Uniunii Europene au înțeles foarte bine că această diversitate este o sursă de bogăție. Chiar primul regulament adoptat de Comunitatea Economică Europeană a pus pe picior de egalitate limbile oficiale ale celor șase state membre fondatoare. Și de atunci am menținut acest principiu și această practică. Nu este vorba de egalitate doar de dragul egalității. Pentru a asigura funcționarea primei Comunități, care unea vechi adversari, fiecare partener trebuia să fie tratat în mod egal. Egalitatea de tratament era fundamentală atunci. 50 de ani mai târziu, mai putem oare aplica lecțiile pe care ni le oferă istoria în lumea noastră modernă globalizată? Sunt convins nu doar că putem, ci și că trebuie să facem acest lucru! Pentru a asigura în continuare buna funcționare a Uniunii, fiecare dintre cele 27 de țări membre necesită - și merită - condițiile egale pe care le oferă un regim multilingv. Prin urmare, multilingvismul trebuie să fie integrat în viața de zi cu zi și în gestionarea instituțiilor europene. În ceea ce privește Bruxelles-ul, se afirmă adesea că se pierde prea mult timp și se cheltuiesc prea mulți bani pentru traducerea și interpretarea înspre toate limbile oficiale ale Uniunii. Nu sunt de acord cu această afirmație – multilingvismul consolidează democrația, transparența și legitimitatea instituțiilor UE.
2
Nu este vorba doar de a asigura dreptul tuturor de a citi și de a înțelege legislația UE în limba lor maternă. Dacă dorim să creăm un spațiu european pentru dezbatere politică și participare democratică, cetățenii trebuie să își poată exprima opiniile cu privire la politicile europene atunci când acestea sunt în curs de elaborare. Și trebuie să oferim condiții egale pentru ca factorii de decizie să poată discuta politicile asupra cărora convin la nivel european, permițându–le tuturor să se exprime, să obțină consiliere și să ridice obiecții în limba lor maternă. Multilingvismul asigură deschiderea instituțiilor UE către cetățeni. Dorim să continuăm în acest sens, să ne asigurăm că realizările UE nu reprezintă lucruri abstracte, ci o realitate pentru cetățenii Uniunii. După ce Polonia a dezlănțuit avântul care a dus la căderea fostului bloc sovietic, era normal ca Europa să se reconstituie, apropiind din nou vestul de est și creând un singur spațiu în care europenii de pretutindeni să circule nestingheriți, pentru a munci sau pentru a studia, fără a mai vorbi despre petrecerea timpului liber. Dar în practică, în ciuda succesului pieței unice, doar 2% din populația activă a Europei trăiesc și muncesc efectiv în afara țării lor de origine. Studiile noastre arată că lucrătorii – și familiile acestora – consideră că principalul obstacol în calea plecării în străinătate în căutarea unor noi oportunități îl reprezintă lipsa lor de competențe lingvistice. De fapt, în conformitate cu ultimul nostru studiu, doar 28% dintre europeni – deși nu cred că acest lucru se aplică celor prezenți astăzi aici! - consideră că pot purta o conversație fluentă în două limbi străine, pe lângă limba lor maternă; 44% declară că sunt monolingvi. Cel mai adesea, cea de-a doua limbă vorbită este, deloc surprinzător, engleza. Doar 14% dintre europeni au învățat franceză sau germană. Situația este ceva mai bună în rândul tinerilor, dar departe de a fi satisfăcătoare în ceea ce privește dorința de a învăța alte limbi în afară de engleză. Și chiar și nivelul de cunoaștere a limbii engleze variază foarte mult. De ce încercăm în continuare, noi și statele membre, să ne atingem obiectivul privind învățarea a două limbi străine, pe lângă limba maternă? Pot să rezum motivul în două cuvinte, două cuvinte care sintetizează, de asemenea, obiectivele Uniunii. Solidaritate. Și competitivitate. Să analizăm mai întâi solidaritatea. Probabil îl puteți cita cu toții pe Robert Schuman cu privire la acest aspect. Însă cuvintele sale merită oricum repetate. Înființarea Comunității a însemnat mult mai mult decât crearea unei piețe sau a unei zone de schimburi comerciale. Fondatorii Europei au dorit să creeze solidaritate, în vederea „unei alăturări a națiunilor europene”. Consolidarea unui sentiment al solidarității, al înrudirii la nivel european, este încă un principiu călăuzitor pentru Europa. Acest lucru este la fel de adevărat astăzi ca întotdeauna, în special în noua noastră lume a globalizării, a mobilității sporite și a migrației. Pentru că necesitatea Europei de a atrage oameni de pe alte continente este incontestabilă. Populația noastră este în scădere, în timp ce, în alte părți ale lumii, aceasta continuă să crească într-un ritm rapid. În 2050, populația Europei va reprezenta doar 7% din populația globului. Acum 50 de ani, aceasta reprezenta aproape 22%. Societățile noastre devin din ce în ce mai diverse, din punct de vedere cultural și lingvistic. Cum reacționăm în această situație? Uneori, diversitatea este văzută drept o amenințare și comunitățile trăiesc izolate, ceea ce poate duce la apariția
3
xenofobiei. Societățile noastre au nevoie să devină interculturale, - altfel spus, locuri în care cetățenii proveniți din diferite medii să poată participa la un dialog. Pentru a dezvolta un sentiment de solidaritate, oamenii au nevoie să își cunoască reciproc culturile, ideile și modul de viață – iar acest lucru implică, de asemenea, limba. Atunci când învățăm o limbă nouă, nu recurgem doar la un instrument de comunicare, ci acceptăm și faptul că putem fi influențați și schimbați prin intermediul unei concepții diferite asupra vieții. Ne hrănim dintr-o varietate de culturi. În Europa putem învăța să considerăm numeroasele noastre limbi materne drept o sursă de bogăție și o punte către o mai mare solidaritate și înțelegere reciprocă. Am solicitat unui grup de experți prezidat de Amin Maalouf, scriitorul franco-libanez, să reflecteze asupra modului în care putem folosi limbile străine ca o forță în cadrul dialogului intercultural, pentru a marca Anul european care tocmai a început. Grupul sugerează că o cunoaștere aprofundată a unei alte limbi – ceea ce ei numesc o limbă „adoptivă” – ar reprezenta o modalitate fundamentală de a consolida legăturile dintre europeni, de a ne apropia de vecinii noștri. Mulți dintre cei prezenți aici au avut, probabil, experiențe personale în acest sens. De asemenea, în raport se afirmă că migranții ar putea alege limba țării gazdă drept limbă adoptivă. În același timp, limbile migranților ar putea fi incluse în paleta de limbi din care europenii și-ar putea alege limba adoptivă. În mod clar, cea mai bună modalitate de integrare a migranților este învățarea limbii țării gazdă. În același timp, sunt de acord că ar trebui să apreciem noile limbi pe care le aduc aceștia în cadrul comunităților noastre. Migranții care pot să își păstreze rădăcinile și să fie mândri de cultura lor de origine sunt mai dispuși să joace un rol activ în societățile noastre. Am ajuns astfel la cel de-al doilea punct – limbile străine și competitivitatea – pe care îl voi aborda în mod concis, deoarece cred că veți înțelege ideea principală. Îmbunătățirea competențelor lingvistice nu duce doar la îmbunătățirea oportunităților de muncă în Europa (sau chiar mai departe). Aceasta duce, de asemenea, la îmbunătățirea oportunităților de afaceri, după cum arată cercetările noastre recente. Din 2 000 de întreprinderi exportatoare care au participat la studiu, 1 din 10 considera că a pierdut contracte din cauza lipsei de competențe lingvistice. Mai mult de jumătate dintre acestea erau conștiente de necesitatea de a-și îmbunătăți capacitatea lingvistică, atât în ceea ce privește limbile europene – cel puțin parțial pentru a profita de noile piețe create în urma extinderii, cât și în ceea ce privește alte limbi, pentru a face față exploziilor de consumatori din economiile în curs de dezvoltare. Bineînțeles, engleza ocupă poziția de lingua franca în cadrul comunicării internaționale. Dar aceasta nu poate oferi singură avantajul competitiv de care are nevoie Europa. Un exemplu grăitor ar fi următorul: companiile din Regatul Unit exportă către Danemarca, țară cu o populație de doar 5 milioane de locuitori, la fel de mult cât exportă către întreaga Americă Centrală și de Sud, a cărei populație este de 390 de milioane de locuitori… Și nu cred că acest lucru se întâmplă deoarece toate firmele engleze au învățat daneza... Și în perspectiva în care comerțul european devine global, aș vrea să subliniez faptul că multe întreprinderi ar putea folosi mult mai eficient competențele lingvistice (adesea nerecunoscute) ale migranților pe care îi angajează. Doamnelor și domnilor, dragi studenți, În luna septembrie, Comisia va publica o nouă strategie în domeniul limbilor străine. Aceasta va cuprinde toate aspectele pe care le-am abordat astăzi și va prezenta
4
propuneri cu privire la modul în care putem face față provocărilor lingvistice ale Europei. Aceasta intenționează să facă Comisia, însă, în încheiere, permiteți-mi să insist asupra faptului că nu este vorba despre o problemă pe care „Europa” crede că poate, sau că ar trebui, să o rezolve singură. Multilingvismul necesită ca fiecare dintre noi să ne îndeplinim rolul, dacă dorim să creăm o Europă cu adevărat favorabilă limbilor străine, inclusivă și prosperă pentru toți cetățenii noștri. Vă mulțumesc.
5