Docstoc

risk control

Document Sample
risk control Powered By Docstoc
					Managementul riscului la FLORE IOAN
  INTREPRINDERE INDIVIDUALA




                            CLIPOTA ADRIANA
                             AA MASTER AN I
               FLORE IOAN ANTON INTREPRINDERE INDIVIDUALA


Prin noua ordonanta de guvern OUG 44/2008 exista o noua forma de organizare a
activitatii independente, si anume intreprinderea individuala. Singura diferenta notabila
intre PFA si intreprinderea individuala este posibilitatea acesteia din urma de a avea
salariati, inclusiv pentru activitatea pentru care este autorizata. In rest, putem pune
linistiti semnul de egalitate intre PFA si intreprinderea individuala. In acest context,
calitatea de PFA va incepe, probabil, sa-si piarda din popularitate. In orice caz este greu
de explicat coexistenta celor doua forme atat de asemanatoare de organizare.


In masura in care avem in vedere noile conditii de impozitare aplicabile persoanelor
juridice, interesul pentru intreprinderea individuala va incepe sa creasca. Nu trebuie totusi
pierdut din vedere insa riscul cel mai important al acestei forme de organizare si anume
raspunderea patrimoniala – care se intinde asupra intregului patrimoniu al persoanei
fizice titulare a intreprinderii individuale. Daca acest risc poate fi gestionat in mod
rezonabil, celelalte diferente dintre o SRL si o intreprindere individuala incep sa se
estompeze. Pana si aspectul legat de cota de impozitare incepe sa devina irelevant.

Trebuie mentionat de asemenea ca intreprinderea individuala se poate infiinta in baza
unui singur cod CAEN, la fel ca in cazul PFA. Desfasurarea unor activitati care se
circumscriu mai multor coduri CAEN presupune deschiderea mai multor intreprinderi
individuale.

Voi analiza in continuare riscurile care pot aparea la o intreprindere individuala, luand ca
si caz practic FLORE IOAN ANTON INTREPRINDERE INDIVIDUALA care are
sediu profesional in orasul Singeorz-Bai judetul Bistrita-Nasaud infiintata in anul 1998.
Aceasta are ca si cod CAEN 4711 comertul cu amanuntul in magazine nespecializate cu
vanzare predominanta de produse alimentare, bauturi si tutun. Este un magazin de
alimente foarte frecventat si expus in acelasi timp la riscuri. Are 7 angajati dintre care 5
vanzatoare o contabila si un administrator care este acelasi cu titularul intreprinderii
individuale.
        Multe decizii în afaceri se iau plecându-se de la estimari asupra viitorului.
Luarea unei decizii în baza unor estimari, prezumtii, asteptari, previziuni, prognoze
asupra evenimentelor viitoare implica o doza buna de risc, uneori destul de dificil de
definit si, în cele mai multe cazuri, imposibil de masurat cu precizie, data fiind natura
abstracta a conceptului.
        Pentru a putea controla toate aspectele care tin de aceasta intreprindere si a
previziona unele riscuri la care se expune aceasta este nevoie de buna cunoatere si
administrare a firmei. Aici intervine un management bun iar in ceea ce privesc riscurile
estemanagementul riscului.
Managementul riscului se refera la transpunerea unui aspect de business in toate
scenariile posibile. Este vorba de o atitudine prevazatoare si de credinta in posibilitatea de
materializare a unui risc. Plecand de la aceasta atitudine, se ia o decizie constructiva
pentru eliminarea sau diminuarea pagubelor care ar putea sa apara in urma riscului
respectiv.
        Astfel, managementul riscului devine un proces de identificare, analiza si raspuns
la riscurile potentiale ale unei organizatii, unui sistem informational sau unui proiect
        Rolul managementului riscului in intreprinderea individuala
Scopul general al managementului riscului este acela de a ajuta intelegerea riscurilor la
care este expusa intreprinderea, astfel incat sa poata fi administrate. In functie de
momentul in care se analizeaza riscurile, exista scopuri pre-eveniment (inainte ca riscul
sa sa materializeze), cand se urmareste evitarea producerii riscului si scopuri post-
eveniment (riscul s-a materializat deja), cand se urmareste asigurarea continuitatii
afacerii, a supravietuirii firmei.

Teoria spune ca un administrator poate avea una din urmatoarele trei atitudini fata de risc:
asumarea riscului, respingerea riscului sau indiferenta fata de risc. Cand se administreaza
riscul si se doreste obtinerea unui raspuns in functie de cele trei atitudini, reactiile
oamenilor de afaceri pot fi urmatoarele:

       Evitarea riscului: managerii considera ca expunerea la risc este mult prea mare si
        atunci decid inlocuirea factorului care ar putea cauza riscul. Acest lucru poate
        inseamna evitarea unei actiuni, schimbarea unui furnizor, reconfigurarea unui
        proces etc. In cazul nostru acest lucru s-a intamplat in momentul in care titularul
        intreprinderii a hotarat schimbarea furnizorilor. Mai exact a locatiei de unde se
        aproviziona. Acesta a renuntat sa cumpere produsele de la furnizorii din Bistrita-
        Nasaud concentrandu-se pe piata din judetul Cluj.

Astfel el a inlaturat riscul concurentei din Singeorz-Bai, doarece a negociat si contractat
niste furnizorii mult mai rentabili decat restul agentilor economici din acest oras si
imprejurimi. A reusit sa obtina preturi mult mai mici si in consecinta clienti mai multi si
mai multumiti, concurenta fiind astfel inlaturata.
Insa, trebuie sa se tina cont de faptul ca nu pot fi evitate sau eliminate toate riscurile. De
cele mai multe ori, evitarea tuturor riscurilor ar presupune schimbarea scopului
proiectului, reconfigurarea completa a activitatilor sau a planificarii calendaristice,
modificarea bugetului sau a deciziilor legate de alte achizitii.

       Atenuarea sau diminuarea efectelor: presupune reducerea expunerii la risc prin
        scaderea probabilitatii de aparitie a acestuia. De exemplu, folosirea unei
        tehnologii care a demonstrat de multe ori ca poate fi de incredere. Programul in
        care este tinuta gestiunea magazinului este aceeasi si este administrata de sotia
        titularului firmei, angajata si ea a societatii. Asfel se evita aparitia unor furturi sau
        neintelegeri cu angajatii. Se elimina riscul, temerea de a fi fraudata firma.
       Acceptarea riscului: reprezinta acceptarea consecintelor si reprezinta o metoda de
        raspuns mai ales atunci cand riscurile sunt necunoscute echipei de proiect sau
        atunci cand avantajele obtinute in caz de nematerializare a riscului ar fi imense.
       Transferul riscului

De regula, aceasta practica atrage alte riscuri, provenite din activitatea de externalizare
sau rezultate din contractele de asigurare. Dupa cum putem observa mai sus reactiile la
risc ale omului de afaceri sunt diverse dar cea mai comuna ramane transferarea riscului si
contractarea unor polite de asigurare. Asta pentru bunurile intreprinderii , imobilizarile
corporale care sunt mult mai usor de cuantificat.
Transferul riscului presupune mutarea riscului către altă persoană sau organizaţie. Cea
mai cunoscută formă de transfer a riscului este asigurarea, care este procesul prin care
societatea de asigurare este de acord să plătească unei persoane sau organizaţii
despăgubirea datorită pierderii înregistrate contra unei prime de asigurare.

Deoarece in cadrul unor contracte foarte importante, ce implica sume de asigurare
consistente, nici o societate de asigurari nu poate face fata cu usurinta onorarii sumei de
asigurare stipulata contractual. In cadrul unor dezastre sau a unor situatii de criza
prelungita, insasi societatile de asigurari trebuie sa se reasigure atat in cadrul unor unitati
de profil similar, apeland insa de multe ori si la ajutorul mediului bancar. Exista deci si
un transfer al riscului de asigurare chiar in randul unitatilor de asigurari.

Asigurarea este conceptul de unire a unei comunităţi de risc prin care membrii
comunităţii consimt să contribuie financiar la formarea unui fond de asigurare şi mai apoi
la suportarea în comun a pagubelor produse membrilor acestei comunităţi.Existenta
asigurării ar fi lipsită de sens fără existenţa riscului. Riscul la care oamenii sunt expuşi se
defineşte, în general, ca un pericol potenţial sau ca o posibilă pierdere. Pericolele se
materializează în evenimente nedorite cu consecinţe materiale, spirituale şi financiare
grave, cu vătămări corporale sau deteriorări ale stării de sănătate.1

Apare astfel noţiunea de Asigurător, societate de asigurări ce administrează şi asumă
riscul de a despăgubi în cazul producerii unui eveniment cuprins în poliţa de asigurare şi
noţiunea de asigurat, principalul iniţiator al conceptului de asigurare, cel care plăteşte o
primă de asigurare în raport cu bunurile asigurate.

Participarea la aceasta formă de protecţie se face în mod facultativ, cu impunere
legislativă sau prin normele de funcţionare ale anumitor instituţii prin acceptarea unor
termeni şi condiţii de către asigurător şi de către asigurat printr-un contract (poliţa) de
asigurare.

Într-un sens mai larg asigurarea transferă riscul de la o persoană la un grup de persoane
care astfel poate mai uşor să compenseze financiar daunele suferite.
1
    www.biblioteca.ase.ro/downres.php?tc=6171
Este bine cunoscut faptul că în cadrul activităţilor care implică multe riscuri este
preferabilă asigurarea acestora la instituţii de profil, instituţii specializate în asigurări.
Aceasta reprezintă practic, un proces de transfer direct al riscurilor către o societate de
asigurări care posedă competenţe superioare în ceea ce priveşte monitorizarea riscurilor.

Există şi modalităţi de transfer indirect al riscurilor, de exemplu angajarea unui specialist
pentru a evalua şi monitoriza anumite activităţi.

Finanţarea riscului

Finanţarea riscului reprezintă găsirea tuturor posibilităţilor de acoperire a daunelor, care
s-au produs în pofida măsurilor luate prin controlul riscului. Aceasta se referă la măsurile
financiare necesare pentru revenirea societăţii din situaţiile grele create de daune.2

Formarea unor fonduri de rezervă în vederea acoperirii, pe seama resurselor proprii, a
eventualelor pagube presupune constituirea de către unitatea economică a unui fond de
rezervă, pe care să-l folosească pentru acoperirea pagubelor provocate de calamităţi sau
de accidente. (autofinanţarea).

Trecerea riscului asupra altei persoane se poate realiza în condiţiile în care persoana
fizică sau juridică ameninţată de un risc oarecare (sau de un complex de riscuri) este de
acord să plătească o suma de bani unei altei persoane (de regula o companie specializată
în asigurări), iar acesta se angajează sa suporte paguba provocata de riscul (complexul de
riscuri) respectiv.3

Cu toate ca managerii firmelor depun eforturi de control a riscurilor, totuşi se produce un
anumit numar de daune, costul acestora fiind obligatoriu finantat.

Transferul riscului prin asigurare se poate face prin urmatoarele metode:

          determinarea altei persoane/entitati sa accepte asumarea riscului; prin transfer –
           trecerea riscului asupra altei entitati

2
    Asigurări şi reasigurări, Marius Gavriletea
3
    http://insurance-ro.blogspot.com/2008/12/forme-de-protecie-oamenitecie-oamenilor.html
      diseminarea riscului – impartirea riscului cu alte entitati – prin asigurare:-
       asigurari cu cost garantat ;

           - asigurari cotate pe baza experientei de daune a asiguratului;

           -asigurari cu cotatii retrospective ;

Metode de identificare a riscurilor
Cea mai intalnita metoda de identificare a unui risc este lista de control (checklist),
deoarece se bazeaza pe un standard ce considera ca un proces trebuie sa se comporte intr-
un anumit mod. Astfel, managerul de risc verifica in ce masura corespunde realitatea cu
ceea ce declara standardul (oricare ar fi el) ca fiind in limitele normale.

Dar acest lucru nu este suficient, pentru ca, de obicei, standardele sunt fie generale,
nefiind capabile sa surprinda toate aspectele particulare ale unei organizatii, fie
particulare, orientate spre un anumit domeniu.

De exemplu, factorul uman a fost de-a lungul timpului declarat cel mai incontrolabil
element al oricarui sistem. In aceste conditii, ce standard este in masura sa se ocupe de
toate riscurile care au ca sursa omul? Se poate vorbi de riscuri provenite din aroganta,
ignoranta sau chiar frica, de actiuni voluntare sau involuntare, de particularitati
psihologice etc.

In etapele de identificare a riscului trebuie sa se analizeze si documentele disponibile in
organizatie, datele istorice ale companiei si studiile de caz (experienta proprie sau a altor
organizatii), consultarea expertilor interni si externi, realizarea de inspectii in diverse
unitati ale organizatiei (cele considerate ca fiind expuse la risc), tehnicile de
brainstorming sau interviul cu angajatii.

Cel mai bun cadru pentru a aplica oricare dintre aceste instrumente este analiza valoare-
vulnerabilitate-risc. Mai exact, se scot in evidenta bunurile, valorile organizatiei. Pentru
fiecare bun se deruleaza o analiza a vulnerabilitatilor, unde vulnerabilitatea presupune
absenta unei masuri de control, de protejare a valorii. Apoi se identifica sursele de risc
Incertitudinile nu sunt asigurabile, dat fiind faptul ca nu este posibil, din punct de

vedere actuarial, sa se stabileasca nivelul primei necesare pentru a acoperi ceva ceea ce

este calificat ca fiind incert si indefinibil. Riscurile, prin urmare, tind sa fie asigurabile.

In analiza, evaluarea si estimarea riscului este foarte importanta clarificarea naturii
riscului, ale carei surse pot fi extrem de diverse: definirea afacerii, modalitatea de
finantare aleasa, sistemul logistic utilizat, conditiile locale de piata, resursele estimate,
relatiile comerciale, comunicarea, si altele. Totusi, unele categorii de risc actioneaza în
strânsa interdependenta, în sens convergent sau divergent, în timp ce altele tind sa
opereze independent. Gruparea riscurilor si criteriile folosite în acest scop difera, de la un
autor la altul, în functie de propria perspectiva asupra analizei riscului: riscuri pure,
riscuri de pret si de dobânda riscuri directe si riscuri virtuale, riscuri obiective si riscuri
subiective,riscuri interne si riscuri externe,riscuri globale si riscuri locale,macro sau
microriscuri,riscuri de tara ,de firma sau de proiec.

1 Riscul de piata este propriu unei afacerii, investitii sau categorii de afaceri. Tocmai din
acest considerent, riscul de piata difera de la o industrie la alta dar si în interiorul
aceleiasi industrii.

2 Riscul de pret este asociat schimbarilor posibile, în structura si nivelul pretului
bunurilor si serviciilor oferite pe piata de catre o firma, ca urmare a variatiilor pretului
resurselor utilizate. Analiza riscului de pret joaca un rol central în managementul
strategic. Riscul de pret are ca surse preturile productiei industriale, cursul de schimb si
rata dobânzii. Preturile productiei industriale sunt rezultatul fluctuatiilor pretului energiei
electrice, combustibililor, gazului natural etc. care reprezinta „intrari” pentru unele firme
si „iesiri” pentru altele. Cursul de schimb si rata dobânzii afecteaza, de asemenea,
„intrarile” si „iesirile” unei entitati. Spre exemplu, cresterea ratei dobânzii are impact atât
asupra consumului (scade), cât si asupra costului de finantare a firmei (creste).

Riscul în afaceri din cadrul unei firme
       De multe ori rezultatul unei firme (profit sau pierdere) este influenţat de
         evenimentele neprevazute din activitatea sa.

 Riscul se poate identifica prin variabilitatea rezultatului, afectând rentabilitatea activelor
şi în consecinţa rentabilitatea capitalului investit. Aceasta variabilitate poate fi cu atat mai
bine     stapanita,    cu    cat     firma    poseda    un   grad    mai    mare   de   flexibilitate.
Riscurile activitaţii economice rezulta în principal din incapacitatea unei firme de a-şi
adapta continuu costul (în sensul micşorarii) şi de a se adapta la mediul economic.
In cadrul firmelor riscul poate fi abordat fie din punctul de vedere al activitatii interne, fie
din     punctul       de    vedere    al     mediului   extern      in   care   evolueaza   aceasta.
   Principalele categorii de riscuri interne în cadrul firmelor sunt:

       riscurile legate de aprovizionare si desfacere (contracte care nu au putut fi onorate
         de catre furnizori, ingustarea pietei de desfacere etc.);
       riscurile tehnologice (imposibilitatea achizitionarii tehnologiei moderne din cauza
         problemelor legate in principal de finantarea investitiilor);
       riscurile generate de factorul uman (greve, incompetenta etc.);
       riscurile informationale (imposibilitatea de a tine pasul cu noile tendinte ale
         pietei).

   Iar principalele riscuri externe în cadrul firmelor se manifesta în mediul în care firma
îşi desfaşoara activitatea:

       riscurile politice se refera la schimbarile care pot modifica radical mediul
         economic in care firma isi exporta in cea mai mare parte produsele (risc de tara);
       riscurile financiare afecteaza rezultatele firmei in urma unor schimbari ce apar in
         conditiile pietei. Aceste riscuri sunt in afara sferei de control a unei firme. De aici
         apare necesitatea identificarii si a masurarii riscurilor conjuncturale si, in primul
         rand, a riscului de pret si a riscului valutar.
       riscurile contractuale se refera la nerealizarea de catre partener a obligatiilor pe
         care si le-a asumat prin contract. Acest risc poate aparea fie cand contractul nu
        mai prezinta interes pentru partener (risc de neexecutare), fie cand partenerul nu
        mai este in masura sa-si respecte obligatiile contractuale (risc de insolvabilitate).

Voi prezenta in paragrafele ce urmeaza politele acestei intreprinderi. Asigurarile sunt
facute pentru casa in care se afla magazinul si pentru cele doua masini cu care se
aprovizioneaza acesta. In ceea ce privesc oamenii angajatii acestia inafara de asigurarile
sociale inca nu beneficiaza de asigurari din partea intreprinderii.

De asemenea nici marfa comercializata nu este asigurata, riscul asumandusi-l in totalitate
gestionarul, asta dupa ce aceasta intra in gestiunea magazinului.

Mai intai o sa prezint riscurile intangibile.

Riscul personalului angajat


     Intreprinderea     se confrunta cu riscul personalului angajat datorita plecarii
     vanzatoarelor . Acest aspect poate avea acelasi impact asupra firmei vaduvite de
     personal ca si un dezazastru fizic , avand un timp destul de indelungat de revenire ,
     de vreme ce personalul care trebuie sa inlocuiasca vechea garda trebuie sa fie
     identificat , angajat si pregatit . intreprinderea utilizeaza pregatirea generalizata a
     personalului si ocazional anumite munci de backup , pentru ca personalul firmei sa
     poata prelua , macar temporar , indatoririle celor plecati . Sunt foarte importante si
     cerintele pentru documentare mai profunda in cea ce priveste sistemele si produrile
     politicilor resurselor pe un interval mediu de timp .



     Riscul concurential

     Intreprinderea se confructa cu riscul concurential datorita schimbarii mediului

general de afaceri , cum ar fi nevoile modificate ale clientilor , actiunile concuretei , mult
mai agresive , sau inregistrarea unei stagnari la nivel de inovatii tehnologice ale firmei .
Daca concurenta comercializeaza produse la costuri mult mai reduse decat I.I. FLORE
IOAN ANTON ., consumatorii vor prefera acele produse , iar firma va putea inregistra
scaderi ale vanzarilor si a cifrei de afaceri urmand apoi pierderi inerente .

Riscul imobilizarilor corporale

Riscul care poate aparea in cazul casei in care se afla magazinul pot fi cel de incendiu,
trasnet, explozie, cadere de corpuri, cutremur de pamant, alunecare de teren sau
inundatie. Pentru a evita aceste riscuri s-a incheiat o asigurare ( anexa 1) prin care s-au
asigurat aceste riscuri la o suma asigurata de 20000 de euro cu o prima de asigurare de 20
de euro. S-a asigurat atat locuinta cat si continutul acesteia pentru care se plateste o prima
suplimentara de 1,5 euro.

La masinile cu care se aprovizioneaza magazinul este facuta asigurare obligatorie auto.
Aici apare un risc foarte mare pentru marfa de care nu s-a tinut cont si care poate fi o
pierdere mare pentru intreprindere.

Concluzii

In primul rand ar trebui sa existe o metoda de atenuare sau transferare a riscului pentru
marfa transportata. Acest aspect mi se pare singurul care nu este luat in considerare de
catre titularul intreprinderii.

In concluzie intreprinderea a reusit sa-si asigure un management al riscului destul de bun
reusind sa cuprinda toate bunurile si persoanele. Pe viitor principalul obiectiv ar fi
asigurarea riscului in ceea ce priveste marfa transportata.
Bibliografie

   1. http://facultate.regielive.ro/referate/economie_management/managementul_riscul
        ui_la_sc_samus_mex_sa-220721.html
   2. http://www.startups.ro/analize/ce-este-si-cum-te-ajuta-managementul-riscului
   3. Asigurări şi reasigurări, Marius Gavriletea
   4. http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/Riscuri-si-asigurari-Elemente-
        82441.php
   5. http://facultate.regielive.ro/referate/asigurari/transferul_si_finantarea_riscurilor-
        135865.html
   6. http://www.scritube.com/economie/business/Riscuri-in-afaceri9415765.php
   7. http://insurance-ro.blogspot.com/2008/12/forme-de-protecie-oamenitecie-
        oamenilor.html
   8.

				
DOCUMENT INFO
Shared By:
Tags:
Stats:
views:148
posted:9/13/2011
language:Romanian
pages:12