Docstoc

Brasov, fortificatiile cetatii

Document Sample
Brasov, fortificatiile cetatii Powered By Docstoc
					AVANSARE Manuală !
Nu ne interesează trecutul, numai prezentul. Iar asta ne taie rădăcinile.
            O lume fără rădăcini este o lume fără morală.
   Lumea a început să uite să vorbească, pentru că nu mai citeşte.
    Zoe Dumitrescu Buşulenga (Maica Benedicta de la Văratec)
                             Scurt Istoric introductiv
  Mărturiile dezgropate indică prezența unor mari culturi neolitice (celebra cultură
      Noua, Tei, Schnekenberg) pe teritoriul de azi al Brașovului, apoi au urmat
  descoperiri din epoca bronzului. Mai târziu, descoperirile arheologice au atestat
   existența unor temple dacice în zona Pietrele lui Solomon, a unor depozite de
alimente în actuala Piață a Sfatului, a unor așezări și cetăți pe Dealul Melcilor și în
   cartierul Valea Cetății. Majoritatea acestora au fost deteriorate sau distruse de
                 către autorități în cadrul programului de sistematizare.
  Până spre secolul al XIII-lea al erei noastre, niciun document nu pomenește de
      Brașov. Totuși, se remarcă o continuă locuire, mai ales în zona Șchei sau
      Bartolomeu. Actualul municipiu s-a format prin unirea mai multor nuclee:
     Bartholomä, Martinsberg, Cetatea (Corona), Șchei, Blumăna, Noua, Dârste,
Stupini. Tot aici exista, cu mult înainte de înființarea cetății Brașovului medieval, o
  veche așezare românească cu numele "Cutun" sau "Cotun" de formă circulară,
 limitată de actualele străzi: Pe Coastă, I.Barac, Valea Morilor și Coastei, ai căror
    locuitori din vechime erau apărătorii cetății de pe Tâmpa. Această așezare a
continuat să existe și după înființarea cetății Brașov, dar după înălțarea zidurilor și
                     a bastioanelor (1455) a rămas în afara incintei.
                                Cetatea de la Pietrele lui Solomon este o fortificație
                                antică aflată pe teritoriul Brașovului. Se află situată în
                              zona „Între Chietri”, cu vedere directă înspre nord-estul
                                  Tâmpei și cu dealul Stejeriș - în ambele locuri fiind
                               regăsite alte vestigii dacice. Avea rol de refugiu pentru
                                 populația dacă a așezărilor civile dimprejur. În urma
                                cercetărilor arheologice s-a putut constata o continuă
                               locuire a cetății pe întreaga durată a neoliticului, epocii
                               bronzului și cea a fierului. Cetatea era compusă dintr-o
                                incintă împrejmuită cu ziduri dacice, val de pământ și
                                palisade. Aceasta din urmă este presupusă a fi având
                                rol de drum de rond pentru străji ori platformă pentru
                                   lupte. În incinta fortificației se mai afla și un turn-
                               locuință. După o vreme, construcțiile s-au înmulțit prin
                                     terasarea unei părți a incintei. În acestea s-au
                              descoperit urme de ceramică - atât comună cât și de lux
                                  - precum și obiecte de fier. Totodată s-a semnalat
                              existența unei cisterne săpată în stâncă, pentru apă ori
                                 provizii. Tot prin metode arheologice a fost stabilit și
                                sfârșitul cetății, care s-a petrecut în timpul războaielor
                              daco-romane. Astăzi, zona care se afla cetatea este de
Cheile Pietrele lui Solomon      nerecunoscut, pe locul acesteia aflându-se una din
                              mesele junilor iar pe una din laturile turnului găsindu-se
                                                  câteva trepte de piatră.
1203: Tradiția și cronicile calendarelor brașovene îl consideră ca an „în care s-a
 început zidirea Brașovului”. Totuși documentele și izvoarele sigure nu confirmă
                                   această dată.




   1211: Printr-o diplomă a
 regelui maghiar Andrei al II-
   lea al Ungariei, Cavalerii
 Teutoni sunt așezați în Țara
  Bârsei (Numele apare sub
 formele Borza în diplomă și
Burszam în bula papală care
 a aprobat-o) Se pare că au
întărit cetatea Brașovia de pe
   Tâmpa. Cavalerii teutoni
  construiesc cel mai vechi
   edificiu din oraş, Biserica
           Bartolomeu
    (aproximativ anul 1223)
 Biserica “Sf. Bartolomeu” - 1223
- cea mai veche clădire a oraşului -
1228: Se întemeiază la Brașov o mănăstire de surori ale ordinului călugăresc al
.     premonstratensilor, aflată lângă Biserica Neagră de mai târziu,
1234: Cercetătorul Norbert Backmund a editat așa-numitul „Catalogus Ninivensis”
,      care conține numele de Corona pentru aşezarea de la poalele Tâmpei.
1241: Invazie tătară, prilej cu care este cucerită cetatea Șprenghi, ale cărei
.      începuturi nu se cunosc (cel mai probabil pe locul unui vechi castru roman)    .




.     Cetatea a fost distrusă două secole mai târziu, de către invadatorii turci.
1252: Barassu:este numele sub care este numită localitatea, într-un act emis de
.      cancelaria regelui Bela al IV-lea.
1271: Brasu. Acest toponim este atestat într-un document latin.
1288: Braso apare într-un document, aflat în Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia,
.    Urmează menționarea tot mai deasă a municipiului: Brasov (1294), Brassov
.    (1295), Brasso (1309), Brassou (1331), Korona (1336) etc.
1395: Mircea cel Bătrân și Sigismund de Luxemburg semnează un tratat de
.     alianță împotriva puterii otomane. Doi ani mai târziu, regele Ungariei
.     eliberează un act care dă dreptul Brașovului de a-și construi fortificații de
.     piatră urmărind îndeaproape ridicarea acestora.
1421 și 1438: Invazie a turcilor. În urma acestor acțiuni militare, prin tratat,
.      dobândesc cetatea de pe Tâmpa.
1424: Blănarii brașoveni își alcătuiesc primul statut dintre bresle.
1448 - 1453: Iancu de Hunedoara răscumpără și dă ordin de distrugere a cetății
.      Brașovia de pe șaua Tâmpei.
 Cetatea Brașovia Ocupând o suprafață de aproximativ 23.000 mp și având ziduri
înalte și groase de 1,70 până la 1,80 m, cetatea Brașovia, aflată pe vârful Tâmpei, a
   constituit multă vreme un important punct de apărare pentru Brașov. Originea
   fortificației nu se cunoaște, cert este că aceasta datează încă dinaintea venirii
teutonilor în Țara Bârsei. Prima dată, cetatea este menționată într-un document din
                                  16 octombrie 1434.




 Arhitectura construcției este simplă, făcând ipoteza ca cetatea să aparțină epocii
 preromanice. În 1933, Muzeul Săsesc al Țării Bârsei a efectuat în cetate săpături
     arheologice, care au dus la degajarea fundațiilor capelei Sf. Leonhard din
apropierea porții principale a cetății. Săpăturile au fost continuate în 1937 de către
 Alfred Prox, care a cercetat cisterna din incinta capelei. Atunci s-a putut constata
   că cisterna având un diametru de 6,8 m a fost adâncită în stâncă până la 5 m,
unde s-a dat de un strat de apă, surprinzător la această înălțime. Faptul că din trei
  părți fortificația era înconjurată de prăpăstii, iar a patra era bine apărată, făceau
     din aceasta una dintre cele mai inexpugnabile (greu de cucerit) cetăți din
   Transilvania și Europa (de fapt, n-a fost ocupată niciodată, decât prin tratate).
Cetatea Braşovia în litogravură de epocă
     Printre altele amintim că în anul 1395, înaintea declanșării războiului cu turcii,
   Mircea cel Bătrân și-a adăpostit familia în cetate. La 1421 cetatea este dată ca
  zălog sultanului Murad al-II-lea, turcii dominând de pe înălțime orașul. Înțelegând
    repede pericolul, brașovenii au recuperat-o cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara.
      Acesta, poposind la Brașov în noiembrie-decembrie 1447, a vizitat personal
    „castrum Brassoviense” și a putut constata dificultățile survenite în apărarea și
 întreținerea acestei cetăți. De aceea, el a dat ordin de demolare pe deplin justificat
  și a dispus ca pietrele rezultate din demolare să fie utilizate la fortificarea zidurilor
orașului din vale. În primăvara anului 1455, cetatea era deja demolată, dar a rămas
întreagă capela cetății. Cu ocazia amenajărilor legate de construcția telefericului pe
   Tâmpa (1970) și a restaurantului „Panoramic”, s-a făcut un nou drum de acces,
                   demolându-se o parte din bastionul porții principale.
      Invaziile turco-tătare tot mai dese în Brașovul secolelor XIII - XV au făcut ca
   majoritatea populației care nu era legată de pământul fertil din Bartolomeu să se
  strămute pe locul dintre Tâmpa, Șchei și dealul Warthe. Înainte aici exista o pădure
deasă, prin mijlocul căreia trecea pârâiașul dinspre Pietrele lui Solomon (Graft). Acolo
  unde acesta se despărțea în două, un braț luând-o spre Blumăna iar celălalt spre
     Brașovechi, exista un turn de observație în jurul căruia, începând cu 1420, s-a
construit clădirea Casei Sfatului. După 1383, locul noii așezări a fost fortificat doar cu
 șanturi, valuri de pământ și palisade. La sfârșitul secolului al XIV incinta se reface în
 piatră. Treptat însă, a început construcția zidurilor și bastioanelor, care au dus faima
            Brașovului până departe ca fiind „cetatea celor șapte bastioane”.




Braşovul
la 1689
  În total, zidurile aveau 3000 m lungime, fiind de 12 m înălțime și groase de 1,70
 până la 2,20 m. Pe lângă bastioanele dispuse la fiecare 110 m, acestea mai erau
 apărate și de 28 de turnuri de pulbere, de formă pătrată. Astăzi se mai păstrează
 doar 6, 2 pe latura de sud și 4 pe latura nord-vestică a cetății. Zidurile erau duble
și, uneori, - pe latura nord-estică mai ales - triple, între ele existând șanturi și valuri
 de pământ. Între ziduri se aflau așa numitele „țarcuri” (zwinger), stăpânite fiecare
de câte o breaslă. Începând din secolul XV, sub supravegherea regelui Sigismund
   de Luxemburg, se construiră astfel primele fortificații ale cetății Brașov. Au fost
 ridicate începând cu secolul XV de către diferite bresle, care le foloseau pe timp
 de pace pentru depozitarea mărfurilor, iar la vreme de asediu sau atac deveneau
                                       fortărețe.
Bastionul Funarilor (sau Frânghierilor) este primul bastion menționat în
                         documente, la 1416.
Bastionul Fierarilor exista deja la 1521. Prima atestare documentară
      este în 1529. Actualmente adăposteşte arhivele statului.
Turnul Negru datează din
        secolul XV.
Mai demult, turnul poseda
 un sistem de legătură cu
  Cetatea printr-un pod
 mobil ce se lăsa până la
   Bastionul Fierarilor.
   Bastionul
   Graft sau
   Bastionul
 Poartă, cum
s-a mai numit
   din pricina
formei sale, a
 fost construit
    între anii
 1515 - 1521,
    apărat și
  întreținut pe
    costurile
     breslei
șelarilor, fiind
menit să facă
legătura între
   oștenii din
    cetate și
   Turnul Alb.
Construit între anii 1460 și 1494, Turnul Alb se află la 59 m depărtare de zidul cetății,
cu care comunica printr-un pod mobil spre Bastionul Graft. reprezenta cel mai ridicat
punct de fortificație din Brașov şi era apărat de breslele cositorarilor și arămarilor.
  Bastionul Țesătorilor, construit de către breasla
țesătorilor, pe patru nivele, are o arhitectură unică în
    sud-estul Europei. Ridicat între 1421 și 1436
      Bastionul
Postăvarilor, situat în
 colțul de nord-est al
 cetății Brașov, a fost
apărat și construit de
breasla aurarilor, între
    1450 și 1455.
 În 1640, punctul de
apărare a fost preluat
  de către postăvari.
Bastionul Cojocarilor, sau Tăbăcarilor cum
i se mai spune, a fost construit în jurul anului
 1452 şi comunica cu Bastionul Postăvarilor
  printr-o galerie de-a lungul zidului exterior
  În 1612, judele orașului, Michael
  Weiss, a hotărât ridicarea a încă
unui zid exterior al orașului. Planul
  a rămas nerealizat datorită morții
  judelui în bătălia de la Feldioara
   (16 octombrie 1612) împotriva
principelui tiran Gabriel Bathori. În
    1632, câțiva meșteri aurari au
     reluat ideea de a construi un
 bastion nou. în doi ani, Bastionul
  Aurarilor s-a aflat aproximativ la
mijlocul laturii de nord și nord-est a
  cetății. Bastionul Aurarilor a fost
demolat în 1886. în spatele lui fiind
   construită Școala reală de stat
 (1888 - 1889), devenită mai târziu
liceul «Dr. Ioan Meșotă», iar astăzi
        corpul T al Universității
      «Transilvania» din Brașov.
        Poarta Ecaterinei
 a fost construită pe locul unei
vechi porți din veacul al XIV-lea
    sau al XV-lea, distrusă în
           august 1526.
  În 1559 a fost ridicat și turnul
  porții, care se vede și astăzi.
Arhitectura acestuia este unică
  în lume. Cele patru turnulețe
   simbolizau „Jus Gladii”, un
 privilegiu medieval care dădea
conducătorilor brașoveni dreptul
de a aplica pedeapsa supremă.
    Aflat în nord-vestul cetății Brașov, Bastionul Curelarilor avea o formă de
 potcoavă, de peste 40 m lungime și 14 până la 17 m lățime. Perimetrul exterior
   măsura 102 m, iar înălțimea zidurilor era de 15 m. Zidurile măsurau la bază
 peste 4 m în grosime, care se reducea apoi până la doi metri. Prima mențiune
documentară a fortificației datează din 1525. Ca și Bastionul Țesătorilor și cel al
Fierarilor, Bastionul Curelarilor avea trei nivele și un turn de observație. Incendiul
   din 1689 a lăsat neatinsă fortificația. Ruinat în mare parte, a fost demolat în
                 1887, pe locul lui construindu-se Casa Baiulescu.
Poarta Vămii sau a Mănăstirii, prima poartă de acces din cele trei porţi ale cetăţii,
din Braşov, situată la capătul străzii Mureşenilor de astăzi (pe atunci strada Vămii),
era compusă dintr-un veritabil bastion de formă circulară și un turn, fiind realizat un
   complex lung de aproape 100 m. Apărută în secolul XVI, poarta era întărită cu
  stâlpi grei de stejar. Turnul porții - cea mai veche parte a fortificației, datând din
    secolul XIV - era crenelat, pe partea dinspre oraș având un cadran solar. Pe
    frontispiciu, Poarta Vămii prezenta un tablou în culori - imaginea împăratului
  Sigismund, cel care la 10 martie 1395 a dat poruncă pentru fortificarea orașului.
    Dispunea de un pod mobil cu lanțuri, care se trăgea noaptea.. Spre interiorul
  orașului se întindea un coridor boltit, lung de 30 de m. Pe parcursul coridorului
    interior, drumul putea fi blocat prin mai multe porți și gratii, ceea ce facea ca
 bastionul sa fie inexpugnabil. Pe aceasta poartă a intrat în oraș, la 1 martie 1600,
  Mihai Viteazul. Tot pe aceasta poartă domnitorul a părăsit orașul la 1 iulie 1600,
 dupa încheierea victorioasă a campaniei din Moldova. Ea a fost puternic afectată
    de cutremurul din 1738, practic prăbușindu-se. A fost dărâmată abia în 1836.
     În locul vechii căi de acces în cetate a fost construită, în 1838, o poartă
    asemănătoare celei din Șchei, în stil brandemburghez (meșter constructor:
  Andreas Dieners) având câte două treceri pentru vehicule și pietoni. Aceasta a
  durat doar jumătate de veac. În 1891, când au fost puse șinele pentru tramvai,
locomotiva cu aburi nu a încăput pe sub poartă, așa că a avut aceeași soartă ca și
                                 predecesoarea ei.
Principala poartă a cetății Brașov se afla la capătul Uliței Căldărarilor, mai târziu
                      a Porții, iar astăzi strada Republicii.
                                           Incendiul din 1519 distruge o parte a clădirii,
                                      reconstruită între 1522 și 1524 sub formă de bastion
                                    semicircular, de 100 m lungime, având găuri de tragere
                                     și guri pentru smoală topită. În 1537, porții i se adaugă
                                     un turn, înlocuit în 1650 - 1651. Acesta din urmă avea
                                     un ceas mare și era împodobit cu fresce frumoase. Pe
                                       sub turn treceau care și pietoni cotind în unghi drept
                                     printr-un gang întunecos. Urma un coridor lung de 100
                                    m care putea fi baricadat în mai multe locuri. Seara, de
                                       ambele părți ale turnului se închideau porti grele de
                                    stejar, mișcate pe șine de fier. Avea un pod mobil peste
                                      apă. Cutremurul din 1802 a fost decisiv pentru soarta
                                       sa. Fiind în pericol să se prăbușească, poarta a fost
                                    dărâmată în 1857. Pe o parte din teritoriul vechii porți a
Strada Republicii (fostă Porţii)      fost construită „Villa Kertsch” dărâmată și înlocuită în
                                   anii 70 cu turnul rotund „Modarom”. Tot în zona porții au
                                    fost ridicate noua primărie a orașului (astăzi sediul unor
                                   magazine și agenții) și Școala de meserii (azi Regionala
                                    CFR Brașov). Cu ocazia modernizării străzii Republicii,
                                   în anul 1977, s-a luat inițiativa de a marca pe noul pavaj
                                     contururile zidului exterior al bastionului de poartă și al
                                      turnului interior. Această inițiativă a fost reluată după
                                                refacerea pavajului în 2005 - 2006.
      Clădirea Modarom
O cale de acces mai puțin cunoscută și
utilizată în cetatea Brașov, a fost Poarta
Străzii Negre, astăzi Nicolae Bălcescu.
      Pomenită încă de la 1464, sub
   denumirea de „Swarczgas”, apoi la
     1578, poarta a fost ulterior zidită.
   Redată în folosință după mai multe
decenii, în 1785, aceasta a fost rezidită
între 1788-1789. În 1873, atât turnul cât
   și bastionul exterior al porții au fost
demolate pentru a permite un acces mai
facil în cazarma „Neagră”, construită de
        curând pe această stradă.




                                             Poarta Străzii Negre dinspre exterior
                                                (sus) şi dinspre interior (jos)
 În 1803, locuitorii din Șchei au cerut magistratului orașului deschiderea unei porți
 noi. Cererea a fost respinsă în mai multe rânduri „din lipsă de fonduri”. Negustorii
 români din Șchei au propus atunci înființarea unei porți cu fondurile lor. Cu toate
     acestea, rezolvarea problemei a fost tergiversată până în 1817, la sosirea
    împăratului Francisc I al Austriei. Astfel că în 1820, în locul turnului fierarilor,
    dinspre Târgul Cailor, se ridică o poartă mai mică - finisată de către meșterul
     constructor Joseph Jani - având stema Brașovului pe frontispiciu. Datorită
    dimensiunilor sale, poarta s-a dovedit curând neîncăpătoare, fiind necesară
    construirea Porții Șchei, șapte ani mai târziu. În final, îngreunând foarte mult
circulația, Poarta Târgul Cailor a fost demolată în 1874, pentru a facilita circulația
    sporită după construirea Gimnaziului de fete (azi Facultatea de Silvicultură).
Poarta Șchei construită în 1827 de populaţia română din cartierul
Şchei, pentru a facilita accesul în cetate, poarta Ecaterina ne mai
           făcând faţă numărului crescut de trecători.
     Braşovul la 1750




  Deși se știa de existența unei ieșiri înspre Tâmpa, pentru vitele care mergeau la
 păscut la poalele muntelui în vreme de asediu, se presupunea că aceasta se afla
la Bastionul Funarilor. Totuși, în urma săpăturilor pricinuite de renovarea zidului de
  sud, poarta a fost găsită sub unul dintre turnurile de pulbere aflat între Bastionul
                          Funarilor și Bastionul Țesătorilor:
   Săpăturile efectuate în 2005 - 2006 pentru renovarea porţiunii de zid de sub
  Tâmpa au scos la iveală, la baza unui turn de pulbere dărâmat, o mare poartă
zidită. Aceasta este boltită şi suficient de largă (2 metri lăţime şi 3 înălţime) pentru
a permite trecerea căruţelor pe sub ea. A fost descoperită în vara lui 2005 de către
     un grup de arheologi braşoveni. „Memoria acestei porţi s-a pierdut, atît în
documentele scrise, cît şi în planuri, hărţi sau stampe. Nu putem avea o explicaţie.
Această poartă deschidea un drum ce venea dinspre Tîmpa. Ea nu are caracterul
  amplu al celorlalte intrări în oraş cu incinte, cu barbacane, cu mai multe turnuri.
 Este o poartă simplă practicată într-un turn. Dar, indubitabil, este cea de-a cincea
poartă de intrare în oraş.”Primele estimări plasează construcţia turnului – poartă în
  secolele XIV – XV şi se consideră că în jurul anului 1735 poarta era deja zidită.
Cetatea Brașovului a avut patru turnuri exterioare:Turnul Negru,Turnul Alb (amintite
 deja),Turnul Cizmarilor,Turnul Cuțitarilor și, în primă fază, și pe al cincelea, anume
 Turnul aflat pe locul Cetățuii de astăzi. Mai înainte, în actuala Piață a Sfatului, se
afla doar mănăstirea de surori ale ordinului premonstratense și turnul de observație
                   care se află și azi la baza turnului Casei Sfatului.
   Lângă cetatea Brașovului, la poalele Tâmpei, s-au construit în secolul XV două
  turnuri de veghe, unite de cetate printr-un rând de ziduri, care se prelungeau, de
asemena, de la turnuri către culmea muntelui. Probabil lăsate în paragină începând
cu epoca armelor de foc, cele două puncte de observație au fost definitiv înlăturate
 în secolul XVIII (două stampe din același veac prezintă, pe rând, Tâmpa cu și fără
    ele).Turnul Cuțitarilor, aflat în dreptul Bastionului Țesătorilor, avea vederea
    deschisă înspre Șchei. Astăzi nu a mai rămas nici o urmă din acesta. Turnul
Cizmarilor, situat mai sus de Bastionul Postăvarilor, domina Blumăna și Curmătura
     (zona dintre Tâmpa și Dealul Melcilor). În zilele noastre se mai pot observa
  platforma pe care se afla precum și o bună parte din baza zidului de legătură ce
                                   străbătea muntele.




 Turnul Cuţitarilor                         Ruinele Turnului Cizmarilor, cu o porţiune de zid
Nu trebuie uitate cele 28 de turnuri de pulbere, fiecare apărate de câte o
                      breaslă, aflate pe zidurile cetății.
  Un punct important de apărare, situat însă în afara cetății Brașovului, era Cetățuia
 de pe Strajă, sau Dealul Cetății, cum e numit astăzi. La începutul secolului XV, aici
  exista doar un turn de veghe, care a fost completat în 1524 cu un bastion de lemn
     cu patru turnuri. Distrus în 1529 de armata lui Petru Rareș, în locul lui au fost
înălțate, un sfert de veac mai târziu, ziduri de piatră și au fost săpate șanturi. În 1627
    a fost săpată în interior o fântână de 81 m. La 1630, cetățuia capătă cele patru
 bastioane de la colțuri. Pierzându-și importanța în secolul XVII, a slujit drept depozit
  și mai apoi de cazarmă plăieșilor. Din secolul XVIII și până în 1954 a servit și drept
 închisoare, apoi depozit pentru Arhivele Statului Brașov până în 1975, pentru ca din
  1981, dupa o amplă restaurare să devină un complex turistic cu specific medieval.
Interior cetăţuie
Originea cetății de la Șprenghi din Brașov, pare a fi în vremea stăpânirii romane,
 când se presupune că pe locul ei exista un castru. Înainte de a doua jumătate a
secolului XIII, pe deal se construia o mică cetate, formată din valuri de pământ și
  palisade. Invazia tătarilor din 1335, care au distrus fortificația, a făcut ca, după
   jumătatea secolului XIV, să apară o centură ovală de ziduri, de circa 1,80 m
grosime. În secolul XV, la poarta cetății a fost construit un turn hexagonal, pentru
  a-i mări capacitatea defensivă. Cucerită de turci la 1421, treptat cetatea își va
  pierde din însemnătate, ajungând în ruine.In fața acesteia,a fost construitǎ de
cātre Cavalerii teutoni, Biserica Sfântul Bartolomeu (1223). În secolul al XIX-lea,
 Dealul Șprengi a fost transformat în carieră de piatră, astăzi fiind excavat în cea
 mai mare parte. În secolul al XX-lea au dispărut, o dată cu roca de sub ele, și o
 parte din vestigiile cetății. Astăzi, pe locul acesteia se află un catarg cu drapelul
    românesc, în amintirea ostașilor români care au pierit în tranșeea morții din
                             apropiere (8 octombrie 1916).




   Dealul Şprenghi văzut din curtea                   Schţa dispărutei cetăţi
         bisericii Bartolomeu
                                                                   Cetatea Braşovia




Bastionul Cojocarilor
                                                                Turnul Cuţitarilor
     Turnul Cismarilor             Bastionul Funarilor             Bastionul Ţesătorilor
          Bastionul Postăvarilor
                                                                            Poarta Schei


                                                             Poarta Ecaterina

                                                               Bastionul Fierarilor
    Bastionul Graft                                      Turnul Negru

       Turnul Alb                          Zidurile vechii cetăţi iluminate pe timp de
                                               noapte în Braşovul contemporan.
    Braşovul actual, zona Şchei          Braşovul actual, zona cetăţii medievale
Braşovul actual, vedere spre nord-vest   Braşovul actual, vedere spre nord-est
10.06.2011




Montaj: DIEGIS   << diegisro@yahoo.com >>
 Coloana sonoră: Gheorghe Zamfir - Memory.

				
DOCUMENT INFO
Shared By:
Stats:
views:51
posted:8/4/2011
language:Romanian
pages:42