Exploatarea si intretinerea echipamentelor electrice din centrale electrice

Document Sample
Exploatarea si intretinerea echipamentelor electrice din centrale electrice Powered By Docstoc
					                MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

          Proiectul Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01




                                                               MECI–CNDIPT / UIP


               AU XIL IAR CURR ICU LAR
                     CLASA A XI-A
              ŞCOALA DE ARTE ŞI MESERII

              MODULUL VI :
       EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA
 ECHIPAMENTELOR ELECTRICE DIN CENTRALE
               ELECTRICE




DOMENIU: ELECTRIC
NIVEL: 2
CALIFICARE: ELECTRICIAN EXPLOATARE CENTRALE, STAŢII
ŞI REŢELE ELECTRICE
                                      Martie 2009


          Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        1
        Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                       AUTORI:
    SĂCĂCIAN DORINA – PROFESOR INGINER, GRADUL I,
      COLEGIUL TEHNIC “DIMITRIE LEONIDA” ORADEA

     VASILE VALERIA– PROFESOR INGINER, GRADUL I,
     COLEGIUL TEHNIC “ALEXANDRU ROMAN” ALEŞD




CONSULTANŢĂ CNDIPT: ANGELA POPESCU, expert curriculum
                              ANDREEA CRǍCIUN, expert curriculum




          Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        2
        Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                                       CUPRINS


1.    Competenţe
                                                                                           4
2.    Informaţii despre specificul agenţilor economici
                                                                                           9
3.    Modalitatea de organizare a practicii
                                                                                           11
4.    Recomandări privind respectarea normelor de sănătate şi securitatea
                                                                                           15
      muncii
5.    Instrumente de lucru ale elevului necesare desfăşurării practicii
                                                                                           17
6.    Tipuri de activităţi de învăţare
                                                                                           18
          Fişe de observaţie                                                               18
          Fişe de lucru                                                                    22
          Studii de caz                                                                    29
7.    Organizarea evaluării
                                                                                           39
8.    Fişă pentru lucrul în echipă
                                                                                           42
9.    Fişă pentru înregistrarea progresului elevilor
                                                                                           43
10.   Jurnal de practică
                                                                                           44
11.   Miniproiect
                                                                                           45
12.   Portofoliu de practică
                                                                                           46
13.   Anexe – fişe de documentare
                                                                                           50
14.   Bibliografie
                                                                                           123




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de            3
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                                   1.COMPETENŢE

        Conţinuturile incluse în structura modulului EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA
 ECHIPAMENTELOR ELECTRICE DIN CENTRALE ELECTRICE oferă elevilor cunoştinţe
 care le vor permite să-şi dezvolte abilităţi practice şi creative privind tipurile de echipamente şi
 instalaţii electrice din centrale electrice, rolul funcţional al acestora, parametrii tehnici
 caracteristici, lucrările specifice de exploatare şi de asigurare a întreţinerii echipamentelor şi
 instalaţiilor electrice din centralele electrice, ceea ce le va asigura baza necesară pentru
 exploatarea şi întreţinerea acestora, pe care le vor utiliza la locul de muncă conform
 nivelurilor 2 şi 3 de calificare, în condiţiile participării lor nemijlocite la un proces instructiv-
 formativ centrat pe nevoile şi aspiraţiile proprii.

                    Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul


       În modulul EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA ECHIPAMENTELOR ELECTRICE
 DIN CENTRALE ELECTRICE au fost agregate competenţe din două unităţi de competenţe
 cheie şi o unitate de competenţe tehnică generală, astfel încât să i se aloce un număr de 2
 credite:


 Comunicare şi numeraţie                                                 0.5 credite
   - 1. Formulează opinii pe o temă dată
   - 2. Realizează o scurtă prezentare utilizând imagini ilustrative
 Asigurarea calităţii                                                     0.5 credite
   - 1. Aplică normele de calitate în domeniul de activitate
   - 2. Utilizează metode standardizate de asigurare a calităţii
 Exploatarea şi întreţinerea echipamentelor electrice din centrale electrice      1 credit
   - 1. Recunoaşte echipamentele electrice din centrale electrice
   - 2. Monitorizează funcţionarea echipamentelor electrice din centrale electrice
      3. Localizează defecte şi regimuri anormale ale echipamentelor electrice din centrale
   -
      electrice
   - 4. Remediază defecte simple ale ale echipamentelor electrice din centrale electrice




                  Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de               4
                Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                  Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Nr.       Unitatea de
crt.      competenţe         Competenţe                            Conţinuturi
 1.    EXPLOATAREA ŞI              1.              Semne convenţionale ale echipamentelor
        ÎNTREŢINEREA         Recunoaşte             (generatoare, transformatoare, aparate de
       ECHIPAMENTELOR       echipamentele           comutaţie, aparate de protecţie), notaţii
        ELECTRICE DIN        electrice din          asociate
          CENTRALE         centrale electrice
                                                   desene, diagrame, schiţe, fotografii, grafice
          ELECTRICE
                                                   postere, diapozitive, filme, aplicaţii grafice pe
                                                    calculator
                                                   Precizarea rolului funcţional                   al
                                                    generatoarelor, transformatoarelor, aparatelor
                                                    de comutaţie, aparatelor de protecţie
                                                   Descrierea stărilor posibile date de poziţia
                                                    normală şi acţionată a componentelor.
                                                   indică sursele cercetate, foloseşte date,
       COMUNICARE ŞI                                argumentează, contact vizual cu audienţa,
        NUMERAŢIE                                   accentuează       ideile  principale,    limbajul
                                                    trupului, vorbire clara
                                                   Studiul schemelor secvenţiale cu evidenţierea
                                                    interdependenţelor electrice şi mecanice
                                                    dintre elemente
                                                   tehnici de prezentare cu suport vizual

                                   2

                             Realizează o

                           scurtă prezentare

                           utilizând imagini

                               ilustrative




               Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de                       5
             Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Nr.       Unitatea de
crt.      competenţe         Competenţe                             Conţinuturi
 2.    EXPLOATAREA ŞI              2.              Monitorizează        echipamente        electrice:
        ÎNTREŢINEREA
       ECHIPAMENTELOR                               generator      sincron,    motoare       electrice,
                             Monitorizează
        ELECTRICE DIN
          CENTRALE                                  generatoare de c.c.
                             funcţionarea
          ELECTRICE
                            echipamentelor
                                                   Urmărirea      parametrilor     de   funcţionare:
                             electrice din
                                                    turaţie, frecvenţă, intensitatea curentului,
                           centrale electrice
                                                    tensiune      electrică,   putere,     curent   de

                                                    excitaţie, tensiune de excitaţie, factor de

                                                    putere


                                                   Studierea regimurilor de funcţionare (de

                                                    mers în gol, de sarcină, de suprasarcină,

                                                    frână,   de     scurtcircuit)    ale    maşinilor

                                                    electrice din centrale.




               Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de                        6
             Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Nr.       Unitatea de
crt.      competenţe         Competenţe                                Conţinuturi
 3.    EXPLOATAREA ŞI              3.              Defectele      şi      regimurile      anormale       ale
        ÎNTREŢINEREA
       ECHIPAMENTELOR                               echipamentelor electrice: scurcircuite între
                              Localizează
        ELECTRICE DIN
          CENTRALE                                  faze, scurtcircuite între spire, puneri la
                               defecte şi
          ELECTRICE
                          regimuri anormale         pământ statorice şi rotorice, trecerea în

                                  ale               regim de motor, ieşirea din sincronism,

                            echipamentelor          pierderea excitaţiei, suprasarcini, scăderea

                             electrice din          tensiunii     la     borne,        arderea       periilor,

                           centrale electrice       ovalizarea colectorului

       COMUNICARE ŞI
        NUMERAŢIE                                  Utilizarea          aparatelor         de        măsură

                                                    (ampermetre,            voltmetre,           ohmmetre,

                                                    megaohmmetre)                 pentru         localizarea

                                                    defectelor.


                                                   observaţii, judecăţi de valoare, scurte

                                                    informări documentate


                                                   Determinarea cauzelor defectelor şi a
                                   1.               regimurilor anormale (de natură electrică,

                           Formulează opinii        de natură mecanică, datorate personalului

                            pe o temă dată          de exploatare)


                                                   Argumentare pe baza experienţei, pe baza

                                   2.               unui experiment realizat, preluări de motive

                                                    din manuale şi articole de specialitate
                             Realizează o

                           scurtă prezentare       urmărirea reacţiilor participanţilor, notarea

                           utilizând imagini        răspunsurilor           primite,       reconsiderarea

                               ilustrative          propriei     poziţii     în   funcţie       de   opiniile

                                                    audienţei




               Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de                               7
             Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Nr.       Unitatea de
crt.      competenţe         Competenţe                               Conţinuturi
 4     EXPLOATAREA ŞI              4               Selectarea sculelor şi dispozitivelor (chei
        ÎNTREŢINEREA
       ECHIPAMENTELOR                               fixe, reglabile, şurubelniţe, imbusuri, dălţi,
                              Remediază
        ELECTRICE DIN
          CENTRALE                                  ciocane,     piese    magnetice,         maşini     de
                          defecte simple ale
          ELECTRICE
                            echipamentelor          bobinat,     ciocan      de     lipit)      necesare

                             electrice din          remedierii defectelor

                           centrale electrice
                                                   Executarea reparaţiilor (înlocuirea periilor,

                                                    refacerea         bobinelor)        pentru        parţi

        ASIGURAREA                                  componente ale echipamentelor: stator,
         CALITĂŢII
                                                    rotor, colector, sistem de perii, placă de

                                                    borne, lagăre, scuturi


                                                   Efectuarea        probelor      de       punere     în

                                                    funcţiune după reparaţia echipamentelor

                                   1.
                                                   Norme de calitate: instrucţiuni           de    lucru,
                            Aplică normele          caiet de sarcini, norme interne, criterii şi
                             de calitate în         indicatori        naţionale,     europene            şi
                             domeniul de            internaţionale
                               activitate
                                                   Metode standardizate:           definite            ăn
                                   2.
                                                    funcţie de modelul de management al

                           Utilizează metode        calităţii adoptat de organizaţie

                           standardizate de
                                                   Cerinţe de calitate:            care
                              asigurare a
                                                    reglementează         activitatea      ca      proces
                                calităţii
                                                    (intrări, dezvoltare, ieşiri)


                                                   Proceduri specifice:            etapele              şi

                                                    acţiunile    de    evaluare,    autoevaluare         şi

                                                    control – ordonate logic - corespunzătoare

                                                    metodelor standardizate definite mai sus

               Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de                            8
             Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                            2.Informaţii despre specificul agenţilor
                                           economici

       Energia electrica este elementul de bază in dezvoltarea economică industrială a fiecarui
stat, fiind indispensabilă in toate sectoarele de activitate.
         Creşterea nivelului vietii materiale şi spirituale a populatiei atat urbană cât şi rurală
este strâns legată de productţia de energie electrică.
         Productia de energie electrica este produsa in centrale electrice care difera intre ele
dupa sursa de combustibil folosita pentru obtinerea energiei electrice.
         Astfel, hidrocentralele folosesc pentru producerea energiei electrice forţa apelor,
termocentralele folosesc în procesul tehnologic transformarea chimica a elementelor
combustibile din cărbuni, gaze sau petrol (prin ardere şi degajare de căldură),
atomocentralele folosesc reacţiile chimice a elementelor (fuziunea uraniului şi plutoniului)
reactţii însoţite de degajări mari de caldură.
         În ţara noastră sistemul energetic a luat fiinţă in anul 1953 odată cu punerea în
funcţiune a termocentralei Doicesti care a folosit agregate cehoslovace apoi in anul 1954 a
fost pusa in funcţiune conectată la Sistemul Naţional centrala de la Comăneşti (luna iunie
1954) şi cea de la Palas-Constanţa (luna iulie 1954). Ambele centrale au fost echipate cu
utilaje si tehnologie sovietică.
         Până la acea data consumul de energie electrica era asigurat de echipamente mici pe
plan local (se foloseau agregatele ―TATRA‖ de 0,5-2 MW/h de construcţie cehă, agregate
―BENSSON‖ de 1-1,5 MW/h de construcţie nemţeasca şi agregate ―VULCAN‖ de 0,7-2 MW/h
de construcţie autohtonă).
         Bazele sistemului energetic naţional au fost puse in anul 1958 cand s-a infiintat
compania de transport si distributie a energiei electrice sub egida Ministerului Energiei
Electrice.
         Acesta s-a dezvoltat şi a căpătat o stabilitate dispusă să preia necesarul de consum
abia in anii 1960 – 1962 când au inceput să producă o serie de hidracentrale (salba de pe
râul Bistrita – 12 hidrocentrale, hidrocentralele de pe Lotru – 4 grupuri, cele de pe Someş şi
Crişuri), precum si termocentrale puse în funcţiune în acea perioada (Fântânele 1960,
Borzeşti 1957-1959, Paroşeni 1958, Progresul-Bucureşti 1958 s.a.)
         Dezvoltarea producţiei de energie electrică a fost strâns legată de dezvoltarea
industrială şi economică, centralele electrice fiind construite în zonele de dezvoltare
economică sau în apropierea surselor de combustibil. Exemplificăm termocentrala Borzeşti
construita pe platforma petro-chimică, termocentrala Chişcani în zona combinatului siderurgic
Galaţi, termocentrala Paroşeni amplasată în zona exploatării miniere Mintia-Călan,
termocentrala Luduş in zona de exploatare a gazelor naturale Tg. Mures – Mediaş.
         Dezvoltarea producţiei de energie a atras de la sine dezvoltarea unui sistem de
transformare, transport si distribuţie de energie electrică cu scopul de a acoperi întreaga ţara
precum si cel de a putea fi conectat la sistemul european de energie electrică.
         Odata cu dezvoltarea sistemului energetic s-a dezvoltat şi un sistem de transport şi
distribuţie a gazelor naturale (fondat in anul 1965), precum şi a unui sistem de termoficare şi
livrare de agent termic industrial în zonele industrializate.
         Producţia de energie electrică a avut o perioadă de vârf în perioada 1986-1989 când
puterea instalată in Romania era de 20.500 MW/h dispusă astfel:
                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de             9
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
        1. Energie produsă din carbune – 8626 MW/h
        2. Energie produsă prin arderea hidrocarburilor – 6062 MW/h
        3. Energie produsă in hidrocentrale – 5802 MW/h.
        Deasemeni, termocentralele produceau necesarul de energie termică în proporţie de
40 % necesar consumului industrial şi incaălzirii urbane. În anul 1989 termocentralele au
ajuns la o productie de vârf in producţia energiei electrice 14.688 MW/h si 39.500 t/h – abur
industrial si 24.300 Gcal/h pentru încalzirea populaţiei urbane.
        O deosebită atentie a fost acordată folosirii bazinului hidragrafic al ţării, motiv pentru
care studiile au arătat că investiţiile in cadrul hidrocentralelor sunt benefice.
        În asemenea conditii, statul Român impreuna cu Iugoslavia au amenajat şi construit în
zona ―CAZANE‖ pe Dunare Hidrocentrala de la Porţile de Fier, aceasta fiind cea mai mare
hidrocentrală din ţară. Deasemeni s-au mai construit hidrocentrale pe Crisul Repede, Bistra,
Olt, însă o importanţăa deosebită s-a acordat amenajării hidrografice a râului Arges, cunoscut
fiind lanţul de hidrocentrale ―ARGESUL‖ cu steaua acestuia centrala de la ―VIDRARU‖.
Dezvoltarea economică a ţării a condus la investiţii tot mai mari în domeniul energetic motiv
pentru care statul a promovat investitia de la Porţile de Fier II in amonte de Porţile de Fier I.
        Cunoscându-se permanent rezervele de combustibili energetici convenţionali (cărbuni,
gaze naturale, petrol) s-a ajuns la concluzia că folosirea unui alt combustibil mai ieftin şi cu
puteri calorice mai mari ar rezolva problema crizei de combustibil. Astfel, în anul 1987 s-a luat
în calcul construcţia unei centrale atomoelectrice în localitatea Cernavodă. Proiectul centralei
este canadian, iar echipamentele de productie canadiană şi italiană.
        Centrala de la Cernavodă a fost gândită să fie utilată cu 4 grupuri atomoelectrice de
câte 700 MW/h fiecare. Eforturile financiare s-au putut materializa prin punerea în funcţiune a
unui singur grup in anul 1994, acesta fiind un succes al energeticii romaneşti.
        Declinul economic dupa revoluţia din 1989 a schimbat şi afectat mult producerea de
energie electrică natională, alegând pentru funcţionare doar centralele care erau dotate cu
echipamente noi, performanţe cu rentabilitate superioară realizând consumuri specifice din ce
în ce mai mici.
        Economia de piaţă care acopera tot mai mult sfera industrială produce efecte şi în
sfera energetică. În asemenea condiţii in momentul de făţă din totalul puterii instalate de
energie electrică se foloseste doar 50-55 %.




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de            10
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                 3.Modalitatea de organizare a practicii


       Orele de instruire practică se recomandă a se desfăşura în cabinete de specialitate
dotate cu o gamă largă de instalaţii şi echipamente electro-energetice, dar mai ales la agentul
economic (CE). Pentru majoritatea orelor cu tematica stabilită, conform programelor, se
recomandă desfăşurarea acestora într-o centrală electrică.
       Având în vedere caracterul agentului economic, pentru o eficienţă a actului instructiv
educativ se recomandă desfăşurarea practicii pe grupe de către 10-14 elevi. Grupele de elevi
vor fi însoţite de profesorul de spacialitate sau de maistru instructor.
        Pentru atingerea competenţelor specifice stabilite prin modul, profesorul are libertatea
de a dezvolta anumite conţinuturi, de a le eşalona în timp, de a utiliza activităţi variate de
învăţare, de preferinţă cu caracter aplicativ, centrate pe elev.
       Abordarea conţinuturilor trebuie să fie flexibilă, diferenţiată, tinând cont şi de
particularităţile grupului, de nivelul iniţial de pregătire. Fiind o structură elastică, modulul poate
încorpora în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pentru
dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de învăţare -
predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev,
cu pondere sporită pe activităţile de învăţare, pe activităţile practice şi mai puţin pe cele
teoretice.
        Un factor important îl constituie calitatea evaluării căreia îi vor fi supuşi elevii. Trebuie
ca procesul de evaluare să fie riguros, corect iar sarcinile impuse de evaluare să fie apropiate
standardelor naţionale definite în cadrul fiecărei calificări.


              3.1.RELAŢIA UNITATE DE ÎNVĂŢĂMÂNT – AGENT ECONOMIC

       Pentru efectuarea instruirii practice la agentul economic, unitatea de învăţământ
trebuie să încheie cu aceasta o convenţie de colaborare care să stabilească:
• Statutul elevului care urmează formarea în întreprindere
• Responsabilitatea pedagogică a unităţii de învăţământ
• Modalităţile de protecţie şi igienă a muncii, precum şi de protecţie civilă
• Obiectivele şi modalităţile de instruire ( durată, calendar, conţinut, activităţi)
• Modalităţi de participare a specialiştilor din întreprindere la instruirea elevilor
• Modalităţi de urmărire a instruirii şi de evaluare
•Desemnarea unui reprezentant care să aibă rolul de tutore pentru elevi şi care să colaboreze
permanent cu cadrul didactic coordonator al activităţii de instruire practică




                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de               11
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                 3.2.DOCUMENTE NECESARE ORGANIZĂRII ŞI DESFĂŞURĂRII
                       PRACTICII COMASATE


       Unitatea de învăţământ, prin catedra de specialitate tehnologică, va întocmi
următoarele documente care vor asigura buna desfăşurare şi calitatea procesului de instruire
practică comasată:
     Grafic de desfăşurare a practicii comasate pe clase, săptămâni, loc de desfăşurare a
practicii
     Profesorii de specialitate şi maiştrii instructori încadraţi pentru instruirea practică
comasată vor întocmi planificări calendaristice pentru această activitate şi vor urmări
realizarea în totalitate a acesteia.
     Responsabilul ariei curriculare ―Tehnologii‖ şi directorul unităţii şcolare care are atribuţii
în coordonarea instruirii practice vor îndruma şi controla această activitate.
     Lista de echipamente şi materiale necesare realizării stagiului de practică
     Lista de criterii de evaluare , precum şi modalităţile şi probele de evaluare stabilite
împreună cu reprezentantul agentului economic
       În scopul facilitării urmăririi frecvenţei la activitatea de instruire practică, precum şi a
evaluării de parcurs se propune ca fiecare elev să aibă un caiet/ portofoliu de practică.


                        3.3.OBIECTIVELE URMARITE PRIN INSTRUIREA PRACTICA
                                 ELEVILOR LA AGENTII ECONOMICI

    Să înţeleagă concret constrângerile economice, umane şi tehnice ale societatii
    Să înţeleagă constrângerile de securitate impuse de metodele de lucru;
    Să observe şi să analizeze, pornind de la situaţii reale, diferitele elemente ale unor
      strategii de calitate, să perceapă costurile induse de non-calitate;
    Să utilizeze achiziţiile sale în domeniul comunicării, în relaţia cu personalul angajat;
    Să cunoască importanţa tuturor serviciilor şi compartimentelor unei întreprinderi;
    Să cunoască organizarea locului de muncă şi amenajarea acestuia;
    Să observe şi să analizeze, pornind de la situaţii reale, diferitele elemente ale unor
    strategii de calitate, să perceapă costurile induse de non-calitate
    Să parcurgă integral curriculum-ul specific calificării.


                        3.4. ATRIBUŢIILE UNITĂŢII DE ÎNVAŢĂMÂNT

     Asigură programele şcolare de instruire practică conform legislaţiei MECI;
     Efectuează împreună cu reprezentatul agentului economic repartizarea nominală a
elevilor la locul de practica, prezentând zilnic lista elevilor prezenţi la fiecare loc de practică;
      Realizează controlul, supravegherea şi îndrumarea elevilor în procesul de practică
 tehnologică, având în subordine un număr mic de elevi, uşor de controlat;
      Pe durata practicii, elevii nu părăsesc locul de muncă la care au fost repartizaţi decât
  cu acordul maistrului instructor sau a reprezentantului agentului economic;
      Nu deteriorează bunurile societăţii, nu consumă alimente şi nu fumează în incinta
unităţii;

                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de             12
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
      Asigură instructajul general şi periodic de protecţie a muncii specific locului de
 practică;
      Analizează împreună cu reprezentantul societăţii procesul realizat de elevi privitor la
abilităţile practice şi stabileşte notele şi mediile elevilor;
      Organizează probele practice semestriale de verificare a cunoştinţelor practice ale
 elevilor;
      Organizează probele practice la examenul de absolvire al învăţământului
profesional,şi evaluează periodic competenţele profesionale formate în condiţii specifice.


                         3.5.. ATRIBUŢIILE AGENTULUI ECONOMIC




  Sprijină activitatea de îmbunătăţire a conţinutului programelor şcolare la instruirea
practică şi a curriculum-ului în dezvoltarea locală corespunzător tehnicilor, tehnologiilor din
dotarea unităţilor şi nevoilor economice locale;
  Analizează, definitivează şi aprobă graficul de repartizare nominală a elevilor pe locurile
de instruire practică;
  Sprijină unitatea de învăţământ în vederea parcurgerii integrului conţinut de instruire
practică după standardele de pregătire profesională europene (Phare Vet);
  Sprijină elevii în însuşirea metodei eficiente de lucru şi în formarea competenţelor de
                   Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de       13
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
    execuţie , a competenţelor cheie şi a celor de cunoaştere;
    Asigură materiale necesare instructajului de protecţie şi igiena muncii specific
   condiţiilor de lucru;
    Permite colaborarea între specialistul unităţii şi maistrul instructor coordonator al
   activităţii de instruire practică;
    Asigură elevilor echipamentele de protecţie, echipamentele şi S.D.V.- urile
  necesare lucrărilor practice ce sunt executate de către aceştia pe toată perioada de instruire
  practică;
    Acţionează unitar în domeniul valorificării pe piaţa forţei de muncă a absolvenţilor.


                               3.6. STATUTUL ELEVILOR PRACTICANŢI

  Elevii care vor desfăşura instruirea practică la AGENTUL ECONOMIC au statut de
   elevi practicanţi. Aceştia au următoarele obligaţii:
        se vor încadra în programul unităţii, respectând numărul de ore prevăzut in programa
  şcolară;
        vor respecta regulamentul intern al unităţii;
        vor purta echipamentul complet de protecţie a muncii
        vor avea un comportament decent pe toată durata desfăşurării instruirii practice.
     Instruirea practică se va desfăşura sub îndrumarea maistrului instructor al şcolii şi
reprezentantului agentului economic(tutorelui de practică)
     Instruirea practică se desfăşoară pe parcursul anului şcolar, în acord cu necesităţile
agentului economic.


                      3.7.MODALITĂŢILE DE URMĂRIRE A INSTRUIRII PRACTICE
                              ŞI DE EVALUARE

     Prezenţa la practica a elevilor va fi consemnată atât de reprezentantul scolii cât şi de cel
al agentului economic;
      Lucrările practice executate de elevi în cadrul instruirii practice se vor încadra în
programa şcolară, adaptată la condiţiile existente în întreprindere.
     - Elevii vor fi sprijiniţi atât de şcoală cât şi de agentul economic în realizarea lucrărilor
propuse;
     - Maistrul instructor va avea fişe individuale de control pentru fiecare elev în parte, pentru
evaluarea instruirii practice;
     - Evaluarea va conţine atât aprecierea maistrului instructor cât şi a agentului economic.




                  Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de           14
                Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
         4.Recomandări privind respectarea normelor de
                sănătate şi securitatea muncii


        În Centralele electrice, fiind încadrate în categoria locurilor de muncă cu grad sporit de
pericol, respectarea măsurilor de protecţia muncii este absolut obligatorie pentru întreg
personalul de deservire şi trebuie frecvent şi riguros controlate de responsabilii cu protecţia
muncii. Nerespectarea măsurilor de protecţia muncii sau o clipă de neatenţie pot provoca
accidente cu urmări deosebit de grave.
Măsuri pentru evitarea accidentelor
Pentru evitarea accidentelor de muncă, lucrătorul din centrale trebuie să ia următoarele
măsuri:
     Prezentarea la serviciu odihnit, sănătos şi fără să fi consumat băuturi alcoolice.
     În timpul probelor este interzisă staţionarea persoanelor în apropierea robinetelor,
îmbinărilor prin flanşă sau sudură, supapelor de siguranţă, gurilor de vizitare, clapelor de
explozie, sticlelor de nivel sau orice zonă periculoasă;
     Este obligatorie asigurarea cu formaţii de pompieri voluntari, instruirea şi dotarea
acestora cu materialele pentru înlăturarea incendiilor
     Lucrările de reparaţii se efectuează numai pe baza autorizaţiei de lucru sau procesului-
verbal dat de secţia exploatare, după luarea tuturor măsurilor de blindare a circuitelor şi
întreruperilor tuturor legăturilor de alimentare a instalaţiei cu curent electric;
     Echipa de lucru este instruită la plecarea din atelier şi la faţa locului, asupra măsurilor
de izolare a instalaţiei, zonei de lucru, interdicţiilor impuse, eventualelor restricţii PSI;
     Este obligatorie purtarea căştii de protecţie
     Este obligatorie menţinerea ordinii şi curăţeniei la locul de muncă.
     Asigurarea iluminării şi ventilării corespunzătoare în toate sălile maşinilor .
     Nu este permisă intrarea şi staţionarea persoanelor străine în sala maşinilor
     Sculele şi dispozitivele de lucru vor fi în perfectă stare
     Pompele şi ventilatoarele vor avea apărători la cuplaje.
     Lampa de verificare va avea tensiunea de 24 V, mâner izolat şi abajur de protecţie.
     Transformatorul de tensiune va fi aşezat cât mai aproape de priză
     Maşinile şi instalaţiile electrice (electromotoare, panouri de automatizară etc.) vor fi
legate la pământ.
     Scările, platformele, podelele, vor fi solid construite, vor fi prevăzute cu balustradă de
 un metru. Pe ele nu se vor depozita scule, materiale etc.
     Nu se va intra şi nu se va permite intrarea cu ţigara aprinsă în centrală
     Nu se vor remedia defecţiunile ivite la instalaţiile electrice şi de automatizare decât
 de personal de specialitate.
     Înainte de aprinderea focului se va face obligatoriu preventilarea focarului timp de 10
minute.
     Dacă au loc răbufniri de gaze, se va face relua preventilarea, apoi aprinderea focului
ca mai sus.
     Staţionarea nejustificată în faţa arzătoarelor şi a clapelor de explozie este interzisă.
     Remedierea neetanşeităţilor de apă şi abur la conductele cazanului se va face cu chei
fără prelungitor şi stând într-o parte, numai când presiunea este sub 3 bar.
     În timpul serviciului, se va urmări permanent ca nivelul apei să nu scadă sub
 nivelul minim..
        Cazanele oprite pentru verificare şi reparaţii vor fi izolate de celelalte cazane cu
 flanşe oarbe, iar instalaţia electrică scoasă de sub tensiune.
        În timpul verificărilor,nu se vor face nici un fel de lucrări la cazane.
        Dacă izolarea se face prin închiderea robinetelor, roţile de manevră ale acestora se
 vor demonta sau bloca cu lanţ şi lacăt, cheia păstrându-se la responsabilul sălii de cazane.
                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de            15
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
     În timpul verificărilor pe cazane se vor pune plăci avertizoare cu textul: "Cazan în
verificare - Nu manevraţi - Se lucrează".
     Utilizarea inscripţiilor indicatoare care să permită identificarea cu precizie a diferitelor
 echipamente;
     Utilizarea inscripţiilor avertizoare care să atragă atenţia asupra pericolului de atingere
 a unor piese şi să prevină personalul asupra unor greşeli în executarea manevrelor;
     Utilizarea îngrădirilor metalice şi a barierelor masive pentru protecţia împotriva atingerii
 părţilor aflate sub tensiune şi împotriva eventualelor explozii;
     Utilizarea indicatoarelor mobile de tensiune pentru controlul lipsei tensiunii înainte de
 începerea lucrărilor de reparaţii;
     Legarea la pământ de protecţie a părţilor conducătoare de curent care în mod normal
 sunt lipsite de tensiune şi se află sub directa atingere a personalului;
     Responsabilul ISCIR al unităţii şi şeful sălii de cazane va cunoaşte şi va aplica
prevederile din PT CR-13 colecţia ISCIR privind măsuri de protecţia muncii în exploatarea
cazanelor.
     Conform legislaţiei în vigoare, conducătorul locului de muncă trebuie să întocmească
şi să afişeze în sala maşinilor măsurile speciale de protecţia muncii, ţinând seamă de
specificul local. Lunar, acesta va face instructajul de protecţia muncii cu toţi muncitorii din
subordine.
     În atribuţiile responsabilului cu protecţia muncii intră şi controlul respectării normelor
de protecţia muncii de către personalul muncitor, precum şi acordarea echipamentului de
protecţie şi de lucru, conform normativelor în vigoare.




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de            16
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
              5.Instrumente de lucru ale elevului necesare
                         desfăşurării practicii
         Acest auxiliar curricular conţine activităţi care să ajute elevul în atingerea
competenţelor din unităţile de competenţă. Metodele active/interactive prezentate în material,
oferă multe avantaje. Elevul este mai implicat şi are oportunităţi de a dobândi experienţă
practică prin practică. Această experienţă poate fi îmbogăţită mai mult în situaţii de grup,
unde elevul poate învăţa şi poate modera învăţarea prin interacţiune cu colegii.
         Prin conţinutul auxiliarului se doreşte sporirea interesului elevului pentru formarea
abilităţilor din domeniul tehnic prin implicarea lui interactivă în propria formare.
         Prin activităţile propuse elevilor, se urmăreşte atingerea majorităţii criteriilor de
performanţă respectând condiţiile de aplicabilitate cuprinse în Standardele de Pregătire
Profesională.

          Prezentul Auxiliar didactic nu acoperă toate cerinţele cuprinse în Standardul de
    Pregătire Profesională al calificării pentru care a fost realizat. Prin urmare, el poate fi folosit
    în procesul instructiv şi pentru evaluarea continuă a elevilor fiind considerat un ghid.
    Profesorii au libertatea de a gândi şi alte activităţi care să fie în concordanţă cu conţinutul
    S.P.P.-ului. Însă, pentru obţinerea Certificatului de calificare, este necesară validarea
    integrală a competenţelor din S.P.P., prin probe de evaluare conforme celor prevăzute în
    standardul respectiv.


        PENTRU A REZOLVA CU SUCCES SARCINILE DE LUCRU ...

    Citiţi cu atenţie toate cerinţele unei sarcini de lucru, înainte de a                 începe să le
     rezolvaţi!
    Dacă observaţi vreo problemă sau aveţi o neclaritate la una din cerinţe, aduceţi
     acest lucru în atenţia profesorului înainte de a începe proba.
    Înainte de a vă apuca de lucru, asiguraţi-vă că dispuneţi de toate materialele,
     ustensilele, utilajele şi echipamentele necesare petru rezolvarea sarcinilor de lucru.
    Dacă nu aţi înţeles sau dacă nu ştiţi cum să rezolvaţi sarcina de lucru, solicitaţi
     sprijinul profesorului sau a tutorelui care vă va îndruma şi ajuta la rezolvarea ei.
    Rezolvaţi toate activităţile date pentru ca sarcina de lucru să fie încheiată !
    Profesorul va ţine evidenţa exerciţiilor şi problemelor pe care le-aţi rezolvat şi a
     activităţilor pe care le-aţi desfăşurat şi va evalua progresul realizat.
                    Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de              17
                  Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                           6.Tipuri de activităţi de învăţare

ACTIVITATEA NR.1
    STUDIU DE CAZ nr.1
   1. Observaţi cu atenţie următoarele indicatoare şi prezentaţi semnificaţia fiecăruia.
   2. Identificați aceste indicatoare pe durata efectuării stagiului de practică la agentul
economic. Unde sunt montate aceste indicatoare?
   3. Ce alte indicatoare aţi identificat? Realizaţi o Fişă de documentare cu semnele
      indicatoare identificate şi prezentaţi semnificaţia lor.
   4. Ce alte spaţii ar mai trebui semnalizate şi cu ce fel de indicatoare?




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de           18
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
ACTIVITATEA NR.2
Competenţa vizată: Remediază defecte simple ale ale echipamentelor electrice din
centrale electrice
STUDIU DE CAZ nr.2
Observaţi cu atenţie poza de mai jos.
1.Ce consideraţi că reprezintă?
2.Comentaţi în fişa de lucru daca s-au respectat, sau nu, NTSM
3.Comparaţi observaţiile făcute în fişă cu cele ale colegilor
4.Identificaţi greşelile făcute şi explicaţi cum pot fi remediate
5.Enumeraţi ce consecinţe negative pot avea loc în situaţia dată




              Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        19
            Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
ACTIVITATEA NR.3
Competenţa vizată: Remediază defecte simple ale ale echipamentelor electrice din
centrale electrice
STUDIU DE CAZ nr.3
Observaţi cu atenţie poza de mai jos.
1.Ce consideraţi că reprezintă?
2.Comentaţi în fişa de lucru daca s-au respectat, sau nu, NTSM
3.Comparaţi observaţiile făcute în fişă cu cele ale colegilor
4.Identificaţi greşelile făcute şi explicaţi cum pot fi remediate
5.Enumeraţi ce consecinţe negative pot avea loc în situaţia dată




              Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        20
            Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
ACTIVITATEA NR.4
Competenţa vizată: Remediază defecte simple ale ale echipamentelor electrice din
centrale electrice
STUDIU DE CAZ nr.4
Observaţi cu atenţie poza de mai jos.
1.Ce consideraţi că reprezintă?
2.Comentaţi în fişa de lucru daca s-au respectat, sau nu, NTSM
3.Comparaţi observaţiile făcute în fişă cu cele ale colegilor
4.Identificaţi greşelile făcute şi explicaţi cum pot fi remediate
5.Enumeraţi ce consecinţe negative pot avea loc în situaţia dată




                            Comunicare şi numeraţie




              Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        21
            Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
ACTIVITATEA NR.5
Competenţa vizată: Localizează          defecte şi regimuri anormale ale echipamentelor
electrice din centrale electrice

Determinarea cauzelor defectelor şi a regimurilor anormale de funcţionare ale echipamentelor
electrice din centrale electrice




                      FIŞA DE OBSERVAŢIE nr.1
      Folosind lista de defecţiuni care pot apărea în timpul funcţionării la motoarele
asincrone şi lista cu remedieri propuse, realizează corelarea defecţiune-remediere
corespunzătoare.
      Remedierile vor fi notate cu cifre arabe şi veţi face corelarea defecţiunilor cu
remedierile, trecând în rubrica ,,Corelare‖ cifra corespunzătoare remedierii.



  Nr.                    Defecţiunea                                                Corelare
  crt.
          Axul nu se roteşte liber manual
    I.                                                                              I--
   II.    Periile scânteiază ; unele perii şi armăturile lor se încălzesc           II--
          excesiv
   III.   Miezul de fier al statorului este supraîncălzit uniform, cu toate că      III--
          sarcina motorului nu depăşeşte pe cea nominală
   IV.    Motorul nu porneşte în gol                                                IV--

   V.     Motorul dezvoltă o turaţie redusă în sarcină                              V--

   VI.    La pornirea motorului apare un cerc de foc la inelele colectoare          VI--

  VII.    Motorul nu porneşte.                                                      VII--
  VIII.   Statorul are curenţi inegali pe cele trei faze, iar motorul nu VIII--
          porneşte.
   IX     Incălzire exagerată a maşinii                                             IX--
   X      Rezistenţa de izolaţie mică                                               X--




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de            22
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Nr.                                        Remediere
crt.
 1.    Se verifică legăturile la cutia de borne şi la reţea precum şi cablul de
       alimentare
 2.    Asigurarea unei tensiuni corespunzătoare;Corelarea sarcină motor

 3.    Revizuire circuit electric (conexiuni); Se rebobinează motorul

 4.    Se aleg perii de dimensiuni potrivite, se finisează inelele ; se reglează
       presiunea de contact a periilor
 5.    Se înlătură scurgerea de ulei ; se refac legăturile întrerupte

 6.    Se schimbă rulmenţii;Se spală rulmenţii necapsulaţi şi se gresează din nou

 7.    Se procedează la uscarea maşinii

 8.    Se verifică cu ohmmetrul circuitul şi se restabileşte legătura.

 9.    Se aduce tensiunea la valoarea nominală ; se execută reparaţia miezului
       statoric
10.    Se deschid orificiile din capotă ;Se curăţa carcasa de praf şi alte impurităţi
       Se schimbă ventilatorul




               Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        23
             Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
ACTIVITATEA NR.6
UNITATEA DE COMPETENŢĂ 12 – Exploatarea şi întreţinerea echipamentelor electrice
din centrale electrice
Competenţa vizată 12.1. Recunoaşte echipamentele electrice din centrale electrice
Decodificarea simbolurilor din scheme electrice




                             FIŞA DE OBSERVAŢIE nr.2
    În tabelul de mai jos sunt reprezentate anumite semne convenţionale ale
echipamentelor electrice, notaţii asociate, stări de poziţie ale componentelor.
Completaţi în tabelul de mai jos elementele care lipsesc care lipsesc, şi sunt
numerotate de la 1 la 14.

Denumirea                    Semne             Simbol   Denumirea            Semne           Simbol
                             Convenţionale                                   convenţionale
                                               ―a‖      Releu termic                                  ―F‖
1.                                                      -elem.de                    14.
2.                                              ―a‖     comandă

3.                                              ―a‖     -contact N.Î.
Buton comandă                                           Releu de timp cu                          ―KT‖
a-contact normal                     4.         ―B P‖   temp.la acţionare
deschis (N.D.)                                          8.

b-contact           normal                              -    cotact N.Î                           ― KIT‖
închis(N.Î)‖T1‖                                ―B O‖
                                                        9.



Contactor (releu)
Electromagnetic                      5.                 Siguranţe fuzibile          10.           ―F1‖
-bobină                                        ―C‖

-contact normal
 deschis

13.




6.                                                      Lămpi                       11.               ―H‖
                                                        semnalizatoare
                                                        Motor asincron
                                                        trifazat                    12.
7.




                      Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de                   24
                    Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
ACTIVITATEA NR.7
UNITATEA DE COMPETENŢĂ 12 – Exploatarea şi întreţinerea echipamentelor electrice
din centrale electrice
Competenţa vizată 12.1: Recunoaşte echipamentele electrice din centrale electrice




                      FIŞA DE OBSERVAŢIE nr.3
     Imaginea de mai jos reprezintă un turbogenerator.Cu ajutorul cifrelor sunt simbolizate
principalele părţi componente.
Faceţi corespondenţa dintre cifre şi părţile componente în tabelul de mai jos.
Identificaţi aceste părţi componete şi în centrală .




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de           25
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Nr.                      Elementul component al turbogeneratorului               Corelare
crt.
a.     Flanşă de cuplare la turbină                                                 a----
b.     Carcasă                                                                      b----
 c.    Lagăr                                                                        c----
d.     Periile colectoare ale excitaţiei                                            d----

e.     Sistemul de răcire                                                           e----

 f.    Fierul statoric                                                              f-----
g.     Înfăşurările statorice                                                       g-----
h.     Bornele generatorului                                                        h-----

 i.    Rotorul cilindric                                                            i-----
 j.    Fantă de ventilaţie                                                          j-----




             Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de             26
           Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
ACTIVITATEA NR.8
UNITATEA DE COMPETENŢĂ 12 – Exploatarea şi întreţinerea echipamentelor electrice
din centrale electrice
COMPETENŢA 12.2. – Monitorizează funcţionarea echipamentelor electrice din centrale
electrice

                              FIŞA DE OBSERVAŢIE nr.4

                                      LUCRAŢI PE GRUPE!



       Efectuaţi practica la o centrală.
      Veţi fi împărţiţi în 5 grupe de elevi şi conduşi în anumite locuri adecvat alese, în
      centrală, pentru a putea monitoriza funcţionarea echipamentelor electrice din centrale
      electrice şi a localiza defecte la transformatorul electric şi a le remedia.Fiecare grupă
      se va ocupa de un anumit defect
    , astfel :
    a) Grupa nr.1 – Supraîncălzirea transformatorului.
    b) Grupa nr.2- Străpungerile şi întreruperile înfăşurărilor transformatorului.
    c) Grupa nr.3- Funcţionarea protecţiei prin releul de gaze (Buchholz).
    d) Grupa nr. 4 – Tensiunea în circuitul secundar este anormală.
    e) Grupa nr. 5 – Defecte ale comutatorului de tensiune.


                                       Atenţie :
                 1. Veţi lucra numai sub supravegherea strictă a
                    cadrelor didactice şi a persoanelor desemnate în
                    cadrul centralei ;
                 2. Veţi respecta normele de protecţie şi securitate a
                    muncii specifice fiecărei instalaţii.



     Fiecare grupă îşi va întocmi fişa de observaţie după modelul de mai jos. Fiecare
raportor al grupei va prezenta fişa de observaţie a grupei sale.




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de           27
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                                   Grupa nr. – Fişă de observaţie
      Denumirea          Situaţiile în care pot sa apară  Remedierea                   Încercările
    defectului sau        aceste defecte sau regimuri      defectelor               transformatoru-
 regimului anormal                   anormale                                            lui după
   de funcţionare al                                                                    reparare
  transformatorului
1 Supraîncălzirea
transformatorului.
2 Străpungerile şi
întreruperile
înfăşurărilor
transformatorului.
3. Funcţionarea
protecţiei prin releul
de gaze (Buchholz).

  4. Tensiunea în
 circuitul secundar
  este anormală.

   5 Defecte ale
  comutatorului de
     tensiune.




  Sarcinile de lucru vor fi distribuite elevilor diferenţiat în funcţie de progresul lor
  înregistrat la orele de teorie!




                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de             28
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
ACTIVITATEA NR.9
UNITATEA DE COMPETENŢĂ 12 – Exploatarea şi întreţinerea echipamentelor electrice
din centrale electrice
COMPETENŢA 12.3. – Localizează defecte şi regimuri anormale ale
           echipamentelor electrice din centrale electrice
                                        FIŞĂ DE LUCRU NR.1

                                              LUCRAŢI PE GRUPE!

MĂSURAŢI REZISTENŢELE ELECTRICE PRIN PRIN METODE INDUSTRIALE,
Se are în vedere :
 elaborarea schemelor de măsurare;
 precizarea caracteristicilor tehnice ale aparatelor din schema de măsurare;
 alegerea aparatelor de măsură;
 executarea montajelor AVAL şi AMONTE;
 deducerea formulelor de corecţie pentru obţinerea valorilor adevărate;
 prelucrarea rezultatelor măsurării.
Scheme de măsurare:

Montajul AVAL                                          Montajul AMONTE




Formule de corecţie:

                                              U
- montajul AVAL:                    RX                ;
                                                  U
                                             I
                                                  RV
                                             U
- montajul AMONTE:                   RX        rA .
                                             I
Tabele cu rezultate:
Nr              I                       U                             U
                                                           RV              U
 .                            D                                  rA            RX
      Dom        n                     n                   [Ω         RV              MONTAJ
crt                       [A] o                [V]              [Ω]        I   [Ω]
       .       [div]                 [div]                  ]
 .                            m.
1.                                                                                    AVAL
2.                                                                                    AVAL
3.                                                                                   AMONTE
4.                                                                                   AMONTE

                                              FIŞĂ DE EVALUARE
                      Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        29
                    Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
MĂSURAREA REZISTENŢEI ELECTRICE PRIN METODA INDUSTRIALĂ

Nr.cr
                            PROBA                             PUNCTAJ        NOTARE
t
        Elaborarea schemei electrice                               8
 1.     Montajul AVAL        –    4p
        Montajul AMONTE –         4p
        Alegerea aparatelor electrice de măsurat                   4
 2.     Ampermetru – 2p
        Voltmetru – 2p
        Alegerea domeniului de măsură                              6
 3.     Ampermetru – 3p
        Voltmetru      – 3p
        Identificarea caracteristicilor tehnice                   10
        Tip aparat (dispozitiv) –               2p
        Scala aparatului (domeniu de măsură) – 2p
 4.
        Clasa de exactitate –                    2p
        Poziţia aparatului –                    2p
        Rezistenţa internă –                     2p
        Determinarea formulelor de corecţie                        8
 5.     Montajul AVAL –        4p
        Montajul AMONTE – 4p
        Realizarea practică a montajului montajului               10
 6.     Montajul AVAL –        5p
        Montajul AMONTE – 5p
        Prelucrarea rezultatelor măsurării                        40
        AVAL –       20p
        determinarea valorii I – 5p
        determinarea valorii U – 5p
        determinarea valorii U/Rv – 5p
 4.     calculul rezistenţei Rx – 5p
        AMONTE – 20p
        determinarea valorii I – 5p
        determinarea valorii U – 5p
        determinarea valorii U/I – 5p
        calculul rezistenţei Rx – 5p
        Respectarea normelor de igienă şi de                       4
 6.
        protecţia muncii
 7.     OFICIU                                                    10
 8.     TOTAL                                                     100




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        30
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
ACTIVITATEA NR.10
UNITATEA DE COMPETENŢĂ 12 – Exploatarea şi întreţinerea echipamentelor electrice
din centrale electrice
COMPETENŢA 12.2. –Monitorizează funcţionarea echipamentelor electrice din centrale
electrice




                      FIŞĂ DE LUCRU NR.2

                                       LUCRAŢI PE GRUPE!

 MĂSURAŢI REZISTENŢA DE IZOLAŢIE, A TEMPERATURII ÎNFĂŞURĂRILOR ŞI A COEFICIENTULUI DE
               ABSORBŢIE LA GENERATOARE ŞI COMPENSATOARE SINCRONE
Se are în vedere :
     efectuarea măsurătorilor parametrilor ceruţi;
     urmărirea valorilor parametrilor tehnologici;
     precizarea scopului măsurătorilor efectuate;
     alegerea aparatele de măsură necesare;
    respectarea normelor de igienă şi de protecţie a muncii.

2.    Noţiuni generale
     - Megohmmetrul este ales funcţie de tensiunea nominală a înfăşurărilor
     - Măsurarea se realizează în stare rece, la temperatura mediului ambiant
     - Rezistenţa de izolaţie trebuie sa fie:
           
                      U      S
            Riz  n  n pentru maşini cu tensiunea înfăşurării mai mare de 1kV, cu Un
                     1000 100
               în V şi Sn în kVA iar Riz este rezistenţa de izolaţie la 750C. Dacă rezistenţa de
               izolaţie nu poate fi măsurată la 750C şi se măsoară la altă temperatură
                            Riz  
               atunci Riz           . K va fi ales din diagrama:
                              k




                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de         31
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
   -   coeficientul de absorbţie urmăreşte aprecierea gradului de umiditate al maşinilor cu
       U>3kV şi S>1000kVA
   - se efectuează cu megohmmetrul de 2500V, cu care se măsoară rezistenţa de izolaţie
       a înfăşurărilor timp de 15s (R15) şi prin aplicarea tensiunii timp de 60s (R60)
   - raportul acestora poarta denumirea de coeficient de absorbţie:
                                                   R
                                            k abs  60  1,3
                                                   R15
Aceste măsurători se fac la punerea în funcţiune, după reparaţia înfăşurărilor sau la reviziile
tehnice periodice.
3. Modul de lucru
   1. Funcţie de maşină, se alege megohmmetrul necesar.
   2. Se măsoară rezistenţa de izolaţie şi se verifică dacă se încadrează în norme (realizând
       calculele necesare).
   3. Se alege megohmmetrul adecvat pentru măsurarea R15 şi R60.
   4. Se măsoară R15 şi R60.
   5. Se calculează coeficientul de absorbţie kabs.
   6. Se verifică dacă se încadrează în valoarea prescrisă.


                                      FIŞĂ DE EVALUARE

  MĂSURAREA REZISTENŢEI DE IZOLAŢIE, A TEMPERATURII ÎNFĂŞURĂRILOR ŞI A
    COEFICIENTULUI DE ABSORBŢIE LA GENERATOARE ŞI COMPENSATOARE
                              SINCRONE


Nr.                                                        Punctaj       Punctaj
                  Criteriu de evaluare
crt.                                                       acordat       obţinut
 1. Precizarea scopului pentru care se
                                                               5
    efectuează măsurătorile
 2. Alegerea meghommetrului pentru măsurarea
    rezistenţei de izolaţie, funcţie de tensiunea              5
    înfăşurării măsurate
 3  Măsurarea rezistenţei de izolaţie                         20
 4  Verificarea încadrării în limitele impuse a
                                                              10
    rezistenţei de izolaţie
 5  Alegerea meghommetrului pentru măsurarea
                                                              10
    rezistenţei de izolaţie R15 şiR60
 6  Măsurarea rezistenţelor de izolaţie R15 şiR60             30
 7  Calcularea coeficientului de absorbţie                    10
 8  Respectarea normelor de igienă şi de
                                                              10
    protecţie a muncii
TOTAL PUNCTAJ                                                100




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de         32
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
ACTIVITATEA NR.11
UNITATEA DE COMPETENŢĂ 12 – Exploatarea şi întreţinerea echipamentelor electrice
din centrale electrice
            COMPETENŢA 12.3. – Monitorizează funcţionarea echipamentelor
                                     electrice din centrale




                                FIŞĂ DE LUCRU NR.3

                                    LUCRAŢI PE GRUPE!

PORNIREA AUTOMATĂ ÎNTR-UN SINGUR SENS A UNUI MOTOR ASINCRON TRIFAZAT

1.   Fişă de lucru
             elaboraţi schema electrică de forţă şi comandă pentru pornirea automată a
            motorului asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit;
             precizaţi rolul aparatelor din schemă;
             realizaţi montajul conform schemei electrice elaborate;
             enumerţi normele de igienă şi protecţia muncii din timpul executării
            montajului.




              Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        33
            Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
1. FIŞĂ DE EVALUARE


 Schema de lucru:




3.    Nomenclatorul aparatelor:
e1, e2, e3, e5, e6 – siguranţe fuzibile;
1C – contactor; e4 – bloc relee termice;
bp – buton pornire; bo – buton oprire.




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        34
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Nr.
                    PROBA                       PUNCTAJ   NOTARE OBSERVAŢII
crt
1.        Elaborarea schemei electrice            10
            Circuit de forţă      4p               4
      - siguranţe fuzibile:       2p
      - contactor 1C:             1p
      - bloc relee termice TSA:    1p
            Circuit de comandă    6p              6
               Siguranţe          fuzibile:
      1p
      Buton de pornire bp:        1p
      Buton de oprire:            1p
      Bobină                            1C:
      1p
      CNI TSA (2):                     1p
      CND 1C (4):                      1p
2.    Precizarea         rolului   aparatelor     8
      electrice
      - e1, e2, e3      – 1p
      - e5, e6         – 1p
      - e4              – 1p
      - 1C             – 1p
      - CND 1C (4) – 2p
      - bo             – 1p
      - bp             – 1p
3.    Funcţionalitate montaj                      30
4.    Realizarea montajului                       30
      - estetica montajului:           5p          5
      - realizarea interconexiunilor: 25p         25
      dezizolare conductor:            5p
      ochiuri:                        5p
      sens de strângere:              5p
      fixare rigidă a conductorului
      în contact:                     5p
      liniaritate şi racord conductor: 5p
5.    Respectarea normelor de igienă şi           7
      protecţia muncii
6.    Respectarea integrităţii                    5
      aparatajului electric
7.                                                10
      OFICIU
8.    TOTAL                                      100




                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        35
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
ACTIVITATEA NR.12
UNITATEA DE COMPETENŢĂ 12 – Exploatarea şi întreţinerea echipamentelor electrice
din centrale electrice
            COMPETENŢA 12.3. – Monitorizează funcţionarea echipamentelor
                                     electrice din centrale




                                FIŞĂ DE LUCRU NR.4

                                    LUCRAŢI PE GRUPE!



     SCHEMA DE COMANDĂ PENTRU INVERSAREA SENSULUI DE ROTAŢIE LA UN
         MOTOR ASINCRON TRIFAZAT CU ROTORUL ÎN SCURTCIRCUIT

  Fişă de lucru
             elaboraţi schema electrică de comandă pentru pornirea şi inversarea
            sensului de rotaţie a unui motor asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit;
             precizaţi rolul aparatelor din schemă;
             realizaţi montajul conform schemei electrice elaborate;
             enumerţi normele de igienă şi protecţia muncii din timpul executării
            montajului.




              Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        36
            Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
 2. FIŞĂ DE EVALUARE
Schema de lucru:




3.      Nomenclatorul aparatelor:
e1, e2, e3, e5, e6 – siguranţe fuzibile;
1C, 2C – contactoare;
e4 – bloc relee termice;
bp1, bp2 – butoane de pornire;
bo – buton oprire.




                   Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        37
                 Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
          SCHEMA DE COMANDĂ PENTRU INVERSAREA SENSULUI DE ROTAŢIE LA UN MOTOR
                    ASINCRON TRIFAZAT CU ROTORUL ÎN SCURTCIRCUIT
Nr.
                     PROBA                      PUNCTAJ NOTARE OBSERVAŢII
crt
1.        Elaborarea schemei electrice            12
              Siguranţe             fuzibile:
      2p
      Buton de pornire bp1:       1p
      Buton de pornire bp2:       1p
      Buton de oprire:            1p
      Bobină 1C:                         1p
      Bobină 2C:                  1p
      CNI TSA (3):                1p
      CND 1C (5):                 1p
      CND 2C (7):                 1p
      CNI 1C (6):                 1p
      CNI 2C (4):                 1p
2.    Precizarea      rolului   aparatelor        14
      electrice
      - e5, e6       – 1p
      - e4           – 1p
      - 1C           – 1p
      - 2C           – 1p
      - CND 1C (5)   – 2p
      - CND 2C (7)   – 2p
      - CNI 1C (6)   – 2p
      - CNI 2C (4)   – 2p
      - bo           – 1p
      - bp1, bp2     – 1p
3.    Funcţionalitate montaj                      30
4.    Realizarea montajului                       30
      - estetica montajului:              5p       5
      - realizarea interconexiunilor: 25p         25
      dezizolare conductor:            5p
      ochiuri:                         5p
      sens de strângere:               5p
      fixare rigidă a conductorului
      în contact:                      5p
      liniaritate şi racord conductor: 5p
5.    Respectarea normelor de igienă şi            4
      protecţia muncii
6.    OFICIU                                      10
7.    TOTAL                                       100




                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        38
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                      7.Organizarea evaluării
            Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP, metodele de
predare – învăţare utilizate de cadrele didactice care coordoneaza instruirea practică vor
avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu pondere sporită pe activităţile de
învăţare şi nu pe cele de predare, pe activităţile practice şi mai puţin pe cele teoretice.
     Ar fi indicat să se utilizeze cu precădere metode bazate pe acţiune, cum ar fi:
    realizarea unor miniproiecte din domeniul calificării
    citirea, realizarea şi interpretarea unor scheme ,fişe de lucru, fise de observatie,studii
       de caz.
     Deasemenea utilizarea metodelor explorative (observarea directă, observare
independentă, investigaţia), a programelor PowerPoint şi a altor programe de grafică
pentru prezentarea diferitelor materiale, poate conduce la dobândirea de către elevi a
competenţelor specifice calificării.

       PROIECTELE înseamnă muncă în grup.
        Aceasta înseamnă că un grup de elevi este responsabil pentru îndeplinirea sarcinii şi
satisfacerea criteriilor de reuşită. Ei trebuie să lucreze împreună pentru a obţine rezultate.
       Proiectul va presupune de asemenea dobândirea unor noi competenţe şi utilizarea
celor dobândite anterior.
       Realizarea proiectelor este benefică pentru elevi pentru că :
     îşi asumă responsabilitatea pentru propriul proces de învăţare
     se dezvoltă individual într-un fel şi într-o direcţie ce se potriveşte oricărui elev
     se pot orienta spre o carieră profesională devenind conştienţi în privinţa realităţii
        profesionale şi a cerinţelor profesionale,
     învaţă să coopereze mai degrabă decât să concureze
     învaţă să aplice şi să asimileze activ cunoştinţe, abilităţi şi atitudini; învaţă realizând
        ceva practic
    Deasemenea elevii vor dobândi competenţe în ceea ce priveşte :
    - organizarea timpului
    - respectarea termenelor
    - satisfacerea cerinţelor echipei

   Abilităţi dobândite de elevi prin metoda proiectelor :
    rezolvarea problemelor
    abilităţi de comunicare şi negociere
    planificare şi organizare
    orientare spre rezultate
    conştiinţa calităţii
    abilitatea de a munci în echipe
    luarea de decizii
    integrarea cunoştinţelor din diferite domenii



                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de           39
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
             SARCINILE ELEVULUI:
-   identifică cunoştinţele de care are nevoie în realizarea proiectului şi le actualizează;
-   observă situaţia reală din întreprindere şi identifică punctele tari şi punctele slabe în
    organizarea locului de muncă;
-   se documentează;
-   cooperează cu colegii de echipă, cu profesorul/maistrul şi cu reprezentanţii agentului
    economic;
-   stabileşte împreună cu ceilalţi sarcinile ce-i revin şi le respectă;
-   îşi lămureşte necunoscutele;
-   ia decizii;
-   îşi notează colegii de echipă;
-   completează fişele de observaţii şi realizează portofoliul.

Rezultate ce urmează a fi realizate

-   Care sunt produsele ce vor fi realizate de grupul de elevi?
-   Care sunt criteriile de reuşită?

Criterii de performanţă

Informaţi-vă elevii în privinţa a ceea ce se aşteaptă de la ei. Daţi-le aceste informaţii înainte
ca aceştia să înceapă realmente să lucreze.

AŞTEPTĂRI
DIN PUNCTUL DE VEDERE AL PROFESORULUI:

   Prezintă elevilor noţiuni teoretice referitoare
            la tema proiectului;
   Indică surse de documentare;
   Oferă materiale didactice ilustrative;
   Detaliază proiectul şi răspunde la întrebări;
   Coordonează şi îndrumă.

DIN PUNCTUL DE VEDERE AL ELEVULUI:

   Observă situaţia reală din întreprindere;
   Identifică cunoştinţele de care are nevoie şi le actualizează;
   Se documentează;,
   Cooperează cu membrii echipei, cu profesorul şi cu reprezentanţii agentului economic;
   Îşi lămureşte necunoscutele.




                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de          40
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
    EVALUARE
Răspundeţi la întrebările:
 Ce formă va îmbrăca proba de evaluare? (raport, prezentare, interviu personal/interviu,
   un raport complet sau o combinaţie ale celor de mai sus şi/sau a altor metode?
 Ce formă va îmbrăca evaluarea? (Notă de grup? Notă individuală?)
 Cine va fi implicat în procedură şi cum?

Condiţii de evaluare şi apreciere
Evaluarea elevilor se poate face prin:

-   lucrări practice pe bază de fişe de observaţie şi fişe de lucru;
-   proiecte materializate în portofolii;
-   Notarea se va face de către profesor(tutore de practică) şi de către colegii care compun
    echipa




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        41
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                    8.FIŞĂ PENTRU LUCRUL ÎN ECHIPĂ
(în pereche sau în grup de 3-4 elevi)
Modulul (unitatea de competenţă)
Numele elevului _________________________
Numele maistrului instructor _________________________
Care este sarcina voastră comună? (ex. obiectivele pe care vi s-a spus că trebuie să le
îndepliniţi)


Cu cine vei lucra?


Ce anume trebuie        Cine va face acest lucru?          De ce fel de materiale, echipamente,
făcut?                                                     instrumente şi sprijin va fi nevoie din
                                                           partea celorlalţi?




Ce anume vei face tu?

Organizarea activităţii:                                   Unde vei lucra?

Data/Ora începerii:

Data/Ora finalizării:

Cât de mult va dura îndeplinirea sarcinii?

Confirm faptul că elevii au avut discuţii privind sarcina de mai sus şi:
   s-au asigurat că au înţeles obiectivele
   au stabilit ceea ce trebuie făcut
   au sugerat modalităţi prin care pot ajuta la îndeplinirea sarcinii
   s-au asigurat că au înţeles cu claritate responsabilităţile care le revin şi modul de
     organizare a activităţii

Martor/evaluator (semnătura):                                                        Data:
(ex.: profesor, tutore de practică)

  Această fişă stabileşte sarcinile membrilor grupului de lucru, precum şi modul de organizare a activităţii




                  Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de                          42
                Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
        9.FIŞĂ PENTRU ÎNREGISTRAREA PROGRESULUI
                         ELEVULUI

       Fişa pentru înregistrarea progresului elevului

      Acest format de fişă este un instrument detaliat de înregistrare a progresului elevilor.
Pentru fiecare elev se pot realiza mai multe astfel de fişe pe durata derulării modulului,
acestea permiţând evaluarea precisă a evoluţiei elevului, furnizând în acelaşi timp informaţii
relevante pentru analiză.

Modulul (unitatea de competenţă) __________________________________________
Numele elevului ____________________________clasa________________________
Numele profesorului ________________________

Competenţ                                                                        Evaluare
  e care                                                                                    Ref
                Dat         Activităţi efectuate şi comentarii            Bin     Satis-
 trebuie                                                                                    acer
                 a                                                        e       făcător
dobândite                                                                                   e




Comentarii:                                    Priorităţi de dezvoltare


Competenţe care trebuie dobândite
Această fişă de înregistrare este făcută pentru a evalua, în mod separat, evoluţia legată de
diferite competenţe. Acest lucru înseamnă specificarea competenţelor tehnice generale şi
competenţe pentru abilităţi cheie, care trebuie dezvoltate şi evaluate.

Activităţi efectuate şi comentarii
Aici ar trebui să se poată înregistra tipurile de activităţi efectuate de elev, materialele utilizate
şi orice alte comentarii suplimentare care ar putea fi relevante pentru planificare sau
feedback.

Priorităţi pentru dezvoltare


                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de               43
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Partea inferioară a fişei este concepută pentru a menţiona activităţile pe care elevul trebuie
să le efectueze în perioada următoare ca parte a viitoarelor module. Aceste informaţii ar
trebui să permită profesorilor implicaţi să pregătească elevul pentru ceea ce va urma.




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de         44
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                          10.JURNAL DE PRACTICĂ

Elev:
Perioada:
Locaţie (Agent economic şi departament):
Modul:
Tema:
Sarcina de lucru:

În jurnalul de practică, elevul va completa următoarele informaţii:

   1. Care sunt principalele activităţi relevante pentru modulul de practică ,pe care le-aţi
      observat sau le-aţi desfăşurat?




   2. Ce lucruri noi aţi învăţat?




   3. Care au fost evenimentele sau lucrurile care v-au plăcut? Motivaţi.




   4. Ce lucruri/ evenimente nu v-au plăcut? Motivaţi.




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de            45
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                                  11. MINIPROIECT

     Competenţa : Monitorizează funcţionarea echipamentelor electrice
din centrale electrice

A. Numele si prenumele elevului:
B. Calificare:
C. Tema proiectului: Monitorizarea parametrilor de funcţionare ai generatorului
                      sincron dintr-o centrală electrică
D. Contextul de realizare: în timpul stagiului de instruire practică aferent acestui modul;
E. Sarcini:
     1. identificarea generatorului sincron care urmează să fie monitorizat
     2. definirea acţiunilor de întreţinere relevante
     3. repartizarea acţiunilor
     4. pregătirea programul de monitorizate
     5. consultarea documentaţiei de monitorizate
     6. demararea acţiunilor
     7. asigurarea că acţiunile au fost derulate in conformitate cu documentaţia tehnică şi într-
          un mod adecvat
     8. completarea documentelor de evidenţă a parametrilor monitorizaţi
     9. aplicarea N.T.S.M.
F. Întocmirea portofoliului de practică:
     - fişe individuale de observaţie în care elevul să urmărească diferite aspecte ale
     procesului tehnologic
     - documentaţii tehnice accesibile elevului
     - fişe de lucru
     - fişe de evaluare concepute de maistru pentru această activitate
G. Etape:
      documentare
      întocmire documentaţiei specifice proiectului
      întocmirea portofoliului de practică
      evaluare finală
H. Resurse
- fişe de lucru
- fişe de evaluare
- fişe tehnologice de reparaţii
- fişe de documentare
- manuale, tabele, standarde, cărţi tehnice
- scule, dispozitive, verificatoare
I. Evaluare:
      autoevaluare pe parcurs
      evaluare finală




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de           46
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                                  12. PORTOFOLIU DE PRACTICĂ




       Portofoliu de practică al elevului reprezintă un instrument de evaluare complex, care
include rezultatele relevante obţinute prin diverse metode şi tehnici de învăţare. Portofoliul
este un instrument care îmbină învăţarea cu evaluarea.
       Portofoliul cuprinde o selecţie dintre cele mai bune lucrări sau realizări personale ale
elevului, cele care îl reprezintă, care pun în evidentă progresele sale, care permit aprecierea
aptitudinilor, talentelor, pasiunilor, contribuţiilor personale.
       Aceste rezultate vizează probele orale, scrise, şi practice, observarea sistematică a
comportamentului şcolar, proiectul, autoevaluarea, sarcini specifice fiecărui modul.
       Portofoliul este forma şi procesul de organizare (acumulare, selectare şi analiză) a
modelelor şi a produselor activităţii instructiv-educative a elevului şi a materialelor informative
din surse externe (colegi de clasă, profesori, părinţi, agenţi economici etc), necesare pentru
analiza lor ulterioară, evaluarea multilaterală calitativă şi cantitativă, a nivelului de instruire şi
ameliorarea procesului didactic.




   Evaluarea portofoliului

        Pentru a evalua un portofoliu, este necesar, în primul rînd, să se stabilească
         minimul şi maximul obligatoriu al elementelor incluse pentru evaluare.
        Apoi, apare problema acordării punctajului pentru diferite componente ale
         portofoliului: unele valorează mai mult, altele mai puţin.
        Şi în final, apare contradicţia între tendinţa dintre orientarea calitativ-cantitativă a
         portofoliului şi cerinţele administraţiei ―de a interpreta totul prin prismă
         cantitativă‖.




                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de               47
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
        Portofoliul face parte din categoria metodelor şi instrumentelor alternative de
evaluare, fiind numit şi „cartea de vizită a elevului‖.
        Portofoliul se compune din materiale obligatorii şi opţionale, selectate de elev şi / sau
profesor şi care reflectă participarea la derularea şi soluţionarea temei date; cuprinde o
selecţie dintre cele mai bune lucrări sau realizări personale ale elevului, cele care îl
reprezintă, care pun în evidentă progresele sale, care permit aprecierea aptitudinilor,
talentelor, pasiunilor, contribuţiilor personale. Alcătuirea portofoliului este o ocazie unică
pentru elev de a se autoevalua, de a-si descoperi valoarea competenţelor şi eventualele
greşeli. Portofoliul este un instrument care îmbină învăţarea cu evaluarea.
        Conţinutul unui portofoliu poate fi următorul:
- Lista conţinutului acestuia (sumarul, care include titlul fiecărei lucrări, fişe etc. şi numărul
    paginii la care se găseşte);
- Argumentaţia care explică ce lucrări sunt incluse în portofoliu, de ce este importantă
    fiecare lucrare, cum se articulează între ele într-o viziune de ansamblu a elevului / grupului
    cu privire la subiectul respectiv;
- Lucrările pe care le face elevul individual sau în grup:
         Rezumate;
         Eseuri;
         Articole, referate;
         Temele de zi cu zi;
         Fişe individuale de studiu;
         Proiecte şi experimente;
         Rapoarte scrise – de realizare a proiectelor;
         Teste şi lucrări semestriale;
         Chestionare de aptitudini, stiluri de învăţare;
         Înregistrări video, fotografii care reflectă activitatea desfăşurată de elevi;
         Autoevaluări ale elevului / grupului, alte materiale care reflectă participarea elevului
           / grupului la derularea şi soluţionarea temei date.




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de            48
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
   Exemplu : PLAN DE DEZVOLTARE PERSONALĂ
Obiectivele acestei activităţi vă vor ajuta:
      Să evaluaţi ceea ce aţi învăţat;

      Să evaluaţi ce trebuie să învăţaţi mai departe şi cum să urmăriţi acea învăţare;

      Să implementaţi ce aţi învăţat în sarcina dvs. de dezvoltare.
Vă rugăm să completaţi următoarele tabele:

                       Tipuri de activităţi de învăţare: Ce am învăţat
Cât de sigur vă simţiţi de următoarele           Nesigur       Sigur        Foarte
domenii:                                                                    sigur
Cunoştinţele dvs. despre diferite tipuri de
activităţi de învăţare.
Cunoştinţele dvs. despre importanţa de a
varia tipul activităţii de învăţare.
Cunoştinţele dvs. despre diferite moduri
de organizare a activităţilor de învăţare.
          Tipuri de activităţi de învăţare: Domenii pentru dezvoltare mai departe
Completaţi următoarea grilă pentru fiecare element pe care l-aţi marcat ca ―Nesigur‖

Element                                   Ce este necesar să faceţi pentru a
                                          dezvolta acest domeniu?



                                          Cum veţi dezvolta acest domeniu?



                                          Când veţi dezvolta acest domeniu?




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        49
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                  Tipuri de activităţi de învăţare: Să aplicăm ce am învăţat
Completaţi următoarea grilă pentru domeniile pe care le-aţi marcat ca ―Sigur‖.
Ce domenii din prima grilă veţi avansa în sarcina de dezvoltare a materialelor
dvs.?




Cum veţi avansa acele domenii în sarcina dvs. de dezvoltare?




Care este sprijinul de care veţi avea nevoie pentru a avansa în acele
domenii?




Care sunt criteriile dvs. de reuşită; cum veţi şti că aţi reuşit să avansaţi în
acele domenii?




                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        50
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                        13.FIŞĂ DE DOCUMENTAŢIE NR. 1

Semne convenţionale ale echipamentelor (generatoare, transformatoare,
     aparate de comutaţie, aparate de protecţie), notaţii asociate

              Staţie electrică                                                                   Staţie de
                                                                                              transformare
                                      Bare colectoare



      ~
                                                          Linie electrică
Generator                Transformator                    de transport                      Transformator    linii de
 R1
      1                  ridicător                                                          coborâtor        distribuţie
                                                                                                             R1




Denumirea             Semne             Simbol   Denumirea                  Semne           Simb
                      Convenţionale                                         convenţionale   ol
Întreruptor                             ―a‖      Releu termic                                ―F‖
manual                                           -elem.de comandă
-monopolar                               ―a‖
-bipolar                                         -contact N.Î.
-tripolar                                ―a‖
Buton comandă                                    Releu de timp         cu
a-contact normal                         ―B P‖   temp.la acţionare                          ―KT‖
deschis (N.D.)                                   -   Bobine

b-contact normal                                 -      cotact N.Î
închis(N.Î)‖T1‖                         ―B O‖                                               ―KIT‖
                                                 -      contact N.D.



Contactor (releu)
Electromagnetic                                  Siguranţe fuzibile                         ―F1‖
-bobină                                 ―C‖

-contact normal
 deschis

-contact normal
 închis




Transformatoare                                  Lămpi                                      ―H‖
                                                 semnalizatoare
                                                 Motor       asincron
 Avertizoare                                     trifazat
  Acustice                                                                           M




                      Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de                           51
                    Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
          Desene, diagrame, schiţe, fotografii, grafice




                 Barajul unei hidrocentrale (Vidraru)




                           O termocentrală




  Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        52
Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                               O centrală nucleară ( Cernavodă)




                  Alegerea sculelor electricianului din centrale electrice


Trusa portabila completă pentru verificarea releelor complexe de orice tip (electromecanice,
electronice si digitale), în sistem monofazat şi trifazat




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        53
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                  FIŞĂ DE DOCUMENTAŢIE NR. 2
                                     1.Maşină sincronă
     Maşinile sincrone sunt maşini de curent alternativ, la care turatia n a rotorului este
riguros egala cu turatia n1, a câmpului magnetic învârtitor (de sincronism) şi invariabilă cu
sarcina, respectiv: n
        Generatorul sincron trifazat (alternatorul) constituie tipul de generator folosit în
exclusivitate în centralele electrice. Dupa felul motorului de antrenare, generatoarele sincrone
pot fi:
— turbogeneratoare, când motorul de antrenare este o turbina cu aburi sau gaze, de
turaţie mare (1500 sau 3000 rot/min);
— generatoare antrenate de motoare Diesel, la care turatia este cuprinsa între 500 şi
    1000 rot/min;
— hidrogeneratoare, la care motorul de antrenare este o turbina hidraulica, de turatie mica
    (94 - 500 rot/min).
Puterile masinilor sincrone sunt limitate din considerente mecanice şi termice. Astfel,
hidrogeneratoarele se construiesc pentru puteri pâna la 500 MVA, iar turbogeneratoarele,
pâna la 1000 -1500 MVA. Prin utilizarea supraconductibilitatii se prevede puterea limita de
2500, respectiv 5000 MVA.
Cu exceptia hidrogeneratoarelor, care se construiesc cu ax vertical, celelalte maşini sincrone
au axul orizontal.

Elemente constructive. Marimi nominale
Ca orice maşină electrică rotativă, maşina sincronă este alcatuită din două părti principale:
statorul şi rotorul. La maşinile sincrone trifazate de constructie normala, statorul este
indusul si este identic cu cel al unei masini asincrone . Rotorul, care este inductorul
maşinii sincrone, se executa în două variante: cu poli aparenti (fig. a) şi cu poli înecaţi (fig.,
b).
Rotorul cu poli aparenti,
1, este construit dintr-un numar par de poli, 2, (compuşi din miezul polului şi piesa polară)
fixati de butucul rotorului cu buloane sau pene. Pe miezul polilor se află înfăşurarea de
excitaţie, 3, formată din bobine legate în serie astfel încât polaritatea polilor să alterneze
(N,S,N,S, ...). Prin forma lor, piesele polare, 4,asigura o repartiţie practic sinusoidală a
câmpului magnetic în întrefierul maşinii.




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de             54
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                   Generatorul şi turbina dintr-o termocentrală
    La maşinile sincrone de mare putere, piesele polare sunt prevăzute cu bare din cupru
sau alamă,scurtcircuitate la capete prin inele (similar înfăşurării rotoarelor motoarelor
asincrone în simpla colivie), constituind înfăşurarea de amortizare. Rolul acestei
înfăşurări este de a produce cupluri care să amortizeze oscilaţiile pendulare ale rotorului în
jurul pozitiei de funcţionare stabilă. De asemenea, ea serveste la pornirea în asincron a
motorului sincron. La acest tip de rotor întrefierul este neuniform, el fiind mic sub piesele
polare si foarte mare în portiunile dintre poli. Rotoarele cu poli aparenţi se construiesc pentru
turaţii joase.
    Miezul rotorului cu poli înecati, 1, (fig.b) este realizat dintr-un bloc cilindric de oţel
special (Cr-Ni-Mo),
 de mare rezistenţă. La periferia acestui cilindru sunt prevazute crestături axiale, distribuite
simetric în raport cu partea centrală a polului rotoric, în care sunt plasate conductoarele
înfasurarii de excitatie 2.Întrefierul este constant (0,5 - 5cm). Rotoarele cu poli înecati se
construiesc pentru turaţii mari (3000 rot/min si uneori 1500 rot/min).
    La ambele tipuri de rotoare, pe axul lor sunt dispuse două inele de bronz, la care se
conecteaza capetele înfăşurarii de excitaţie. Prin intermediul a doua perii de grafit, fixe, care
calcă pe inele, se realizează alimentarea înfăşurarii rotorice de la o sursa de curent continuu.
   Sursa de curent continuu poate fi un generator de curent continuu sau un generator de c.a.
asociat cu o instalaţie de redresare(excitatoare), situate pe acelasi ax cu maşina sincronă
sau antrenate de un alt motor (generatoare sincrone cu excitaţie independentă); de
asemenea, înfăşurarea de excitaţie se poate alimenta direct de la bornele generatorului
sincron, prin intermediul unor transformatoare de tensiune şi de curent şi al unei instalaţii de
redresare (generatoare sincrone cu excitaţie statică). Puterea sursei de c.c. reprezintă în
general (1 - 1,5)% din puterea maşinii sincrone, astfel încât construcţia normală este mult
mai avantajoasa decât construcţia inversată (inductor fix şi indus mobil),folosită la maşinile
de puteri mici sau cu destinaţie specială.
                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de           55
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                                    2.Generator sincron
        Generator este o masină electrică care transformă energia mecanică primită la
arbore în energie electrică cedată pe la borne. Există generator de curent continuu ( maşina
de curent continuu), generator asincron ( maşina asincrona), generator sincron ( maşina
sincrona) şi generatoare speciale ( amplidină, generatoare de sudare, generatoare de
frecvenţă ridicată etc). În conformitate cu principiul reversibilităţii maşinilor electrice, un
generator poate funcţiona, in general, şi ca motor.
Din punct de vedere constructiv, generatorul sincron este realizat dintr- o parte mobilă numită
rotor, echipat cu o înfăşurare de excitaţie (inductoare) şi o parte fixă numită stator, care este
echipat cu o înfăşurare trifazată în care se induce tensiunea electromotoare - vezi fig.
În funcţie de puterea maşinii, înfăşurarea inductoare se poate pune în stator (putere mică)
sau în rotor (putere mare). Rotorul poate fi realizat cu poli aparenţi, la care înfăşurarea de
excitaţie este dispusă concentrat sau cu poli înecaţi, la care înfăşurarea este repartizată în
crestături.
        Cele mai frecvente sunt generatoarele sincrone trifazate care au înfăşurarea de
excitaţie, alimentată în c.c.,plasată în rotor iar înfăşurările induse în stator. Înfăşurarea
statorică fiind trifazată se conectează, în funcţie de puterea generatorului,
 în stea (putere mică şi medie) sau
 în triunghi (putere mare).
        Pentru ca generatorul să debiteze tensiune la borne trebuie ca înfăşurarea de excitaţie
să fie alimentată de la o sursă de c.c iar rotorul să fie antrenat de o maşina primară.
        Antrenarea rotorului realizat dintr-o succesiune de poli alternanţi (NS) produce, pe cale
mecanică, un câmp magnetic învârtitor care conform principiului inducţiei electromagnetice
induce în fiecare spiră de pe stator o tensiune altrenativă. Ţinând cont de numărul de spire şi
de dispunerea înfăşurării în crestăturile statorului se va obţine tensiunea pe fiecare fază. În
cazul generatorului trifazat, cu înfăşurările statorice identice şi axele înfăşurărilor decalate cu
120o în spaţiu, se va induce un sistem trifazat simetric de tensiuni.




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de             56
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                                      3. Motorul sincron
       Motorul sincron este o masină sincronă construită pentru a funcţiona in regim de motor.
Motorul sincron necesită aparataj complex de pornire si protecţie, motiv pentru care se
foloseşte, de regulă, la puteri mari (peste 100 kW), la care costul accesoriilor devine mic în
comparatie                           cu                      costul                       motorului.
Motorul sincron prezintă indicatori energetici superiori si sigurană mărită în funcţionare faţă
de motorul asincron. Randamentul mare (0,96 ... 0,98) se datoreşte inexistentei pierderilor în
rotor.
Factorul de putere depinde de curentul de excitaţie: in regim supraexcitat motorul sincron are
factor de putere capacitiv, furnizând reţelei de alimentare putere reactivă, reglabilă, înlocuind
o parte din bateriile de condensatoare de îmbunătăţire a factorului de putere,
întrefierul nu influenţează factorul de putere, ca la motorul asincron si poate fi de 2 ... 4 ori
mai mare decât al acestuia, mărindu-se astfel siguranţa în funcţionare (se evită situaţiile de
avarie      cand      rotorul    freacă     statorul    ca    urmare     a      uzării   lagarelor).
Cuplul electromagnetic depinde de puterea întâi a tensiunii de alimentare încât motorul
sincron nu este atât de sensibil la variaţii de tensiune ca motorul asincron. La scăderea
tensiunii, printr-o mărire corespunzatoare a excitaţiei (forţarea excitaţiei) se poate păstra
valoarea maximă a cuplului electromagnetic. La puteri peste 200 kW si turaţii sub 600 rot/min,
motoarele sincrone sunt mai ieftine decât motoarele asincrone iar la puteri peste 2 000 kW,
masa          lor          este         cu        10...       20       %          mai         mică.
Pornirea motorului sincron (care nu dezvoltă cuplu de pornire sincron la frecvenţa constantă
se poate face cu motor auxiliar (de lansare)sau in asincron. În perioada pornirii în asincron,
care este cea mai folosită, înfăşurarea de excitaţie se conectează la o rezistenţă de
descărcare (de 7 ... 10 ori mai mare decât rezistenţa infăşurării de excitaţie), în scopul
micşorării tensiunii induse de câmpul magnetic învirtitor în înfăşurarea inductorului, care
poate depăşi 10 kV, dacă înfăşurarea de excitaţie este deschisă şi poate periclita izolaţia
dintre inelele colectoare. La atingerea alunecării minime (3 .. 5%) înfăşurarea de excitaţie se
deconectează de pe rezistenţa de descărcare şi se conectează la sursa de curent continuu
de excitaţie. Comanda automată a pornirii in asincron se poate face, in funcţie de timp (cu
relee de timp), in funcţie de curentul statoric sau în funcţie de tensiunea indusa în rotor (cu
relee                  de                tensiune                minimă,                polarizate).
Reglarea curentului de excitaţie urmăreşte asigurarea funcţionării optime a motorului sub
aspectul stabilităţii (la acţionări cu şocuri de sarcină), furnizarea puterii reactive maxime sau
menţinerea factorului de putere optim.




                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de             57
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                   FIŞĂ DE DOCUMENTARE NR. 3

                                      1. Motorul asincron

        Motorul asincron este o masină asincronă funcţionând in regim de motor. Este cel mai
răspândit motor electric de acţionare, datorită particularităţilor sale constructive si energetice :
       -construcţie simplă si robustă, fără contacte electrice mobile (la varianta cu rotorul în
                                                  scurtcircuit);
               -gabarit redus, posibilitatea alimentării directe de la reţeaua industrială,
                                                -randament bun
                                   Dezavantajele motorului asincron sunt:
 -pornire nefavorabilă, cu şocuri mari de curent, la conectarea directa la reţea (Ip = (5 ... 6)/n);
         -imposibilitatea modificării economice a vitezei, in limite largi prin metode simple;
                         -factor de putere scăzut, în special la incărcari reduse.
   Caracteristicile de funcţionare ale motorului asincron pot fi obţinute prin calcul sau pe cale
grafică, cu ajutorul diagramei cercului, construite numai pe baza incercării de mers in gol şi de
           scurtcircuit (încercarea în sarcină este costisitoare şi adesea dificil de realizat).
          Pornirea motorului asincron, cu rotor in scurtcircuit la puteri mici si mijlocii,
      -prin conectare direct la reţea, dacă puterea motorului nu depăşeşte 20% din puterea
                              transformatoarelor din postul de transformare;
   -prin conectare in stea şi, apoi în triunghi, la motoarele asincrone proiectate a funcţiona în
                                    triunghi la tensiunea reţelei existente;
-cu autotransformator de pornire la puteri mari (sute de kW), prin care motorului asincron este
                                alimentat cu tensiune redusă (0,5 ... 0,7)Un;
                         -cu reactanţe de pornire înseriate în circuitul statorului.
              Cuplul de pornire este proportional cu pătratul tensiunii aplicate la borne.
    Motorului asincron cu rotorul bobinat se porneşte cu rezistente conectate în circuitul
  rotorului, ale căror, trepte se scurtcircuitează, pe măsura ce turaţia motorului creşte: Printr-o
alegere convenabilă a rezistenţelor rotorice se poate obţine un cuplu de pornire egal cu cuplul
    critic (maxim) al motorului asincron. Scurtcircuitarea treptelor de rezistenţa se poate face
   automat, in funcţie de timp sau in funcţie de curentul rotoric, care se păstrează între două
                                                     limite.
 Modificarea vitezei motorului asincron se poate face prin intermediul rezistenţelor rotorice (la
 motorului asincron cu rotor bobinat), prin modificarea tensiunii sau a tensiunii si frecvenţei (la
                                 motorul asincron cu rotorul in scurtcircuit).




                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de             58
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
           Pornirea şi reglarea vitezei motorului asincron trifazat cu inele
       Faptul că la acest tip de motoare sunt accesibile capetele înfăşurării trifazate rotorice,
are implicaţii asupra metodelor de pornire şi de reglare a vitezei. Astfel, înserierea unui
reostat trifazat în circuitul rotoric permite reducerea curentului absorbit la pornire şi obţinerea
unor turaţii variabile în regim de funcţionare normal.




                             a                                     b
               Motor asincron cu inele: a – ansamblu; b – rotor.



        În figurade mai jos este reprezentată schema circuitului de forţă al unui motor, la ale
cărui inele este legat un reostat trifazat în stea (în practică acest montaj este folosit frecvent
la instalaţiile de ridicat).




                                                                   M
                                                                   3

                                                              3
                                                              2
                                                              1




                   Pornirea şi reglarea turaţiei la motoare asincrone cu inele.

    Dacă bara de scurtcircuitare a reostatului s-ar găsi pe poziţia 3, înfăşurarea rotorului ar fi
scurtcircuitată şi motorul s-ar roti cu turaţia nominală nn. Pe măsură ce bara se deplasează
spre poziţia 1 din figură, în aceeaşi măsură se introduc rezistenţe suplimentare Rp pe fiecare
fază a rotorului.
    În figura 3, curba 0 reprezintă caracteristica motorului cu inele scurtcircuitate, deci pentru
Rp = 0.
   Introducând în rotor, cu ajutorul reostatului legat la inele o rezistenţă suplimentară Rp1, se
obţine o nouă caracteristică mecanică, reprezentată prin curba 1.
   Prin înserierea rezistenţei suplimentare Rp2 > Rp1, se obţine caracteristica mecanică 2.
                   Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de         59
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                           M
                                0    1     2
                    Mm

                    Mr
                                         Mp    0   Mp1    Mp2
                                                                s
                          s0 s1 s2                 1

                              Caracteristicile mecanice la reglarea
                    turaţiei motoarelor asincrone cu inele, cu reostat rotoric.

   Observaţie: prin modificarea rezistenţei circuitului rotoric, nu se modifică cuplul maxim,
însă se modifică alunecarea maximă.

   Pentru acelaşi cuplu rezistent Mr la arborele motorului, pe cele 3 caracteristici se obţin trei
alunecări diferite, s0, s1 respectiv s2, deci şi turaţii rotorice diferite (cu atât mai mici, cu cât
alunecarea este mai mare).

Observaţie: reglarea vitezei prin reostat produce pierderile suplimentare de putere, care
micşorează randamentul. Din acest motiv, reglarea vitezei cu reostat se face când se cere
reducerea turaţiei cu cel mult 10 – 20%; o reducere mai mare a turaţiei se admite numai dacă
funcţionarea cu turaţie redusă durează un timp scurt.

       Pornirea motoarelor este recomandat să se efectueze la un cuplu cât mai mare: prin
alegerea corespunzătoare a valorii reostatului de pornire, se poate porni un motor chiar la
cuplul maxim pe care îl poate dezvolta acesta.

Observaţie: la sfârşitul perioadei de pornire, reostatul trebuie scurtcircuitat, dacă nu se
efectuează şi reglarea vitezei prin aceeaşi metodă; altfel, reostatul proiectat să funcţioneze
un timp scurt, se va deteriora şi, în plus, randamentul acţionării va fi mult diminuat.
Pentru reglarea vitezei motoarelor asincrone cu inele, se mai utilizează – cu randament mult
mai crescut – metoda dublei alimentări. Această metodă presupune alimentarea motorului
şi prin stator şi prin rotor, cu două tensiuni de frecvenţe diferite: raportul acestor frecvenţe
impune turaţia rotorului, obţinându-se turaţia dorită.




                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de             60
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
               Reglarea viezei motorului asincron trifazat în colivie




                          Componentele unui motor asincron cu rotor în colivie

         Din relaţia cu care se determină turaţia unui motor asincron în funcţie de alunecare
                                                     60f1 (1  s)
                                    n  n1 (1  s) 
                                                          p
         se poate deduce că viteza rotorului poate fi reglată prin următoarele metode:

   -   prin variaţia frecvenţei f1 şi/sau a amplitudinii tensiunii de alimentare;
   -   prin schimbarea numărului de poli 2p;

   Prima metodă, prin variaţia frecvenţei f1 şi a amplitudinii tensiunii de alimentare, necesită
alimentarea motorului de la un generator special de tensiune, a cărei frecvenţă şi amplitudine
poate fi variată.

   A doua metodă, prin schimbarea numărului de poli 2p, cere un bobinaj special şi un
comutator care, prin schimbarea conexiunilor, schimbă numărul de poli, atât în stator cât şi în
rotor. De exemplu, în figura 2 este arătat modul cum prin schimbarea legăturilor de bobinaj se
modifică numărul de poli 2p = 4 în 2p = 2.

Observaţie: schimbarea numărului de poli în rotorul unui motor cu inele impun ca necesare
inele suplimentare, care complică mult construcţia; din acest motiv, schimbarea numărului de
poli la motorul cu inele se foloseşte rar.




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de          61
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                       N              S                                  N



                                     N                                                S
                        S

             2p = 4         2 3                             2p = 2           2 4
                  1         2   3         4                          1       2    3       4


                                Schimbarea numărului de poli
                         prin modificarea legăturilor la înfăşurarea statorică.




                      Pornirea motorului asincron trifazat în colivie

   La pornirea motoarelor cu rotorul în scurtcircuit accesul la bornele rotorice nu mai este
posibil. De aceea, la aceste motoare, metodele de pornire sunt concentrate pe circuitul
statoric, iar rotorului i se aduc modificări constructive care vizează îmbunătăţirea
performanţelor la pornire (creşterea cuplului şi micşorarea curentului absorbit).

  Modificările constau în:
 fie adâncirea crestăturilor rotorice şi realizarea coliviei din bare înalte
 fie realizarea unei colivii duble: una de pornire – spre întrefier şi alta de funcţionare –
  spre axul rotoric

  Colivia de pornire este parcursă de curent un timp scurt, cât durează pornirea, şi pentru a
micşora curentul de pornire se execută din materiale cu rezistivitate mare (alamă).
  Colivia de funcţionare se execută din cupru.
  Pornirea motoarelor asincrone cu rotorul în scurtcircuit se poate face:
  - prin conectare directă la reţea;
  - prin trecerea conexiunii statorice din stea în triunghi;
  - prin reducerea tensiunii de alimentare;

  Conectarea directă la reţea este utilizată frecvent acolo unde reţelele de alimentare şi
mecanismele antrenate permit acest lucru. Curentul de pornire este de 4 – 7 ori mai mare




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de           62
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
    decât curentul nominal deci metoda este indicată pentru motoarele de puteri mici (la care
şi curenţii nominali sunt mici). Pentru pornirea motorului conectat direct la reţea se folosesc
scheme de pornire care includ aparate manuale sau contactoare




                                     F                                             bp     C
                                                    F
                  Q
                                                    C                          C
                            M
                            3
                                                          M
                                                          3

                             a                             b

                                   Pornirea prin conectare directă la reţea:
                           a - pornirea directă cu ajutorul comutatorului manual;
                                b- pornirea directă cu ajutorul contactoarelor

    Comutarea conexiunii statorice din stea în triunghi se realizează cu un comutator stea-
triunghi cu acţionare manuală sau automată, care realizează, aşa cum se vede în figura 2,
conectarea în stea şi apoi în triunghi a înfăşurărilor statorice ale motorului asincron cu rotorul
în scurtcircuit sau bobinat.
    Trecerea de la conexiunea stea la conexiunea triunghi se face după un anumit timp şi
echivalează cu trecerea de la o tensiune de alimentare redusă, la tensiunea nominală.
    Acest procedeu de pornire este folosit la motoare mici şi mijlocii şi este simplu şi ieftin.




                                                                M

                   Y
                                     U1   V1   W1
                                                                           
                                                                 B

                                     U2
                                                                       Y
                                          V2   W2       Mn       B
                       a                                      b
                                                                                   M pY       s
                                                             s n                          1
                           Pornirea stea-triunghi a motorului asincron trifazat:
                a- schema electrică de principiu; b- deplasarea punctului de funcţionare.



                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de               63
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
    Observaţie: Pentru ca să fie posibilă pornirea unui motor cu comutator stea-triunghi de la
reţeaua trifazată alternativă de 380 V, 50 Hz, pe plăcuţa lui trebuie să fie scrisă conexiunea 
/ Y şi tensiunea 380/660 V. Aceasta înseamnă că înfăşurările sunt calculate pentru tensiunea
de 380 V pe fază şi pentru a funcţiona la caracteristicile sale nominale trebuie să fie alimentat
în conexiunea triunghi la 380 V între faze.

În momentul pornirii, un asemenea motor se cuplează la reţea cu fazele legate în stea, deci
tensiunea aplicată fazelor se reduce de 3 ori şi, de asemenea, se reduce de 3 ori curentul
de pornire pe fază al motorului; este simplu de văzut că la pornire curentul în
conductoarele de linie se reduce de 3 ori:

Ip = 3.IYp

După ce pornirea este terminată, adică după ce motorul a atins turaţia nominală,
bobinajul se leagă în triunghi.

Pornirea motoarelor în scurtcircuit, prin metoda stea-triunghi, reduce cuplul de pornire
de 3 ori.
                                   SCHIMBAREA SENSULUI DE ROTAŢIE
                                  LA MOTOARELE ASINCRONE TRIFAZATE

      Rotorul motorului asincron se roteşte în acelaşi sens cu câmpul inductor statoric, iar
sensul acestuia este dat de succesiunea fazelor la bornele înfăşurărilor, adică de ordinea în
care curenţii prin cele trei înfăşurări de fază ating valoarea maximă. Pentru schimbarea
sensului de rotaţie al rotorului, trebuie să se inverseze sensul câmpului inductor.

 În acest scop, este suficient să se inverseze legăturile între reţea şi motor la două din borne,
 şi prin aceasta se schimbă ordinea succesiunii fazelor în stator şi deci şi sensul de rotaţie al
                                        rotorului (figura ).




                               a                                            b
 Schimbarea sensului de rotaţie la motorul asincron trifazat:a – cu rotorul în scurtcircuit; b – cu rotorul cu inele




                   Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de                           64
                 Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
           Generatorul         dintr-o termocentrală




  Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        65
Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                    FIŞĂ DE DOCUMENTARE NR. 4


                                        Transformatoare

Definiţie
   Transformatorul electric este un aparat electromagnetic static, utilizat pentru modificarea
parametrilor energiei electromagnetice primite de la o reţea de curent alternativ.
   Parametrii care pot fi modificaţi sunt tensiunea, intensitatea şi numărul de faze, păstrându-
se constantă frecvenţa.

Utilizări
       Transformatoarele sunt utilizate în practică, îndeosebi în domeniul transportului şi
distribuţiei electrice.
       La transportul energiei electrice, cu cât este mai mare cantitatea de energie de
transportat şi mai lungă linia de transport, cu atât trebuie să fie mai înaltă tensiunea liniei,
pentru a se realiza un transport de energie economic (cu randament maxim, deci cu pierderi
minime).

   Se cunoaşte că în centralele electrice nu se pot produce tensiuni mai mari de 10.000 volţi.
În consecinţă, pentru ca energia electrică furnizată de ele să ajungă la consumator este
necesar ca energia să fie transportată pe liniile de înaltă tensiune. Transportul energiei nu se
poate efectua economic decât dacă se realizează la un curent mic şi la o tensiune ridicată.
      La locul de utilizare, energia electrică este din nou transformată, prin intermediul
transformatoarelor coborâtoare, la o tensiune joasă, cu care sunt alimentate receptoarele.

Clasificare
   În funcţie de domeniul de utilizare transformatoarele se pot clasifica astfel :
   - transformatoare de putere, utilizate la transportul şi distribuţia energiei electrice;
   - autotransformatoare, utilizate pentru transformarea tensiunii în limite reduse, pentru
       pornirea motoarelor de curent alternativ etc.;
   - transformatoare de măsură, utilizate pentru conectarea indirectă a aparatelor de
       măsură a tensiunilor şi curenţilor mari;
   - transformatoare de putere cu caracteristici speciale, cum sunt cele pentru
       alimentarea cuptoarelor electrice, pentru sudare electrică, pentru încercări etc.;
   - transformatoare de putere mică, cum sunt transformatoarele de siguranţă,
       transformatoarele de izolare, de separare etc.

    Clasificarea transformatoarelor electrice se mai poate face şi după numărul de faze, în
transformatoare monofazate şi transformatoare trifazate.

   Indiferent de tipul de transformator, acesta poate fi răcit natural sau cu ulei.
                  Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        66
                Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
     Notarea capetelor înfăşurărilor se face cu majuscule pentru tensiunea mai mare şi cu
litere mici pentru tensiunea mai mică, utilizând litere de la începutul alfabetului pentru
începutul înfăşurărilor, respectiv de la sfârşitul alfabetului pentru sfârşitul înfăşurărilor.
     Deci începuturile înfăşurărilor se notează, în ordine, cu A, B, C, sau a, b, c, iar sfârşiturile
se notează cu X, Y, Z, sau x, y, z (fig. 1).
     Punctul neutru al înfăşurărilor transformatoarelor trifazate, dacă este scos la cutia de
borne, se notează cu N sau n.

                        Tensiune                       înaltă tensiune         joasă tensiune
                    înaltă     joasă
              A                            a       A                     X a                    x
                                                   B                     Y b                    y
              B                            b       C                     Z c                    z

                  Fi gura 1. Notarea capetelor înfăşurărilor transformatoarelor electrice.

    Dispunerea şi marcarea bornelor la cutia de borne a transformatorului sunt prezentate în
figura 2.

                  a b
                                               n   a b c
                                               N   A B C
                  A B

Figura 2. Dispunerea şi marcarea bornelor la transformatoare

Semne convenţionale
   Semnele convenţionale pentru transformatoare sunt date de STAS 11381 / 17 – 89 şi
prezentate în figura 3.




                        a              b               c                 d

   Figura 3. Semne convenţionale:
  a – transformator monofazat cu doua înfăşurări, b–transformator trifazat cu două înfăşurări,
 c-transformator trifazat cu trei înfăşurări, d-autotransformator trifazat.



                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de                67
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                                               Figura 4. Transformator de comandă




        Transformatorul electric este un aparat static utilizat pentru modificarea parametrilor
puterii electromagnetice (tensiune, curent, număr de faze) transferate între două reţele de
curent alternativ.
       Transferul puterii între reţelele de curent alternativ – primară şi secundară – se
realizează prin inducţie electromagnetică şi nu afectează frecvenţa mărimilor variabile.
      Conform principiului general al conversiei energetice, transferul puterii între primarul şi
secundarul unui transformator se realizează cu pierderi. Pierderile de putere activă sunt:




                                       datorită magnetizării miezului (în timpul magnetizării în câmp
            pierderi în fier
                                       magnetic alternativ, mărimile B, H nu determină o dreaptă, ci un
1       (în miezul magnetic)
                                       ciclu – ciclul histerezis – a cărui arie este proporţională cu pierderile
                                       menţionate)



                                      datorită curenţilor turbionari (conform legii inducţiei, câmpul
                                      magnetic variabil care se închide prin miez induce în acest mediu
                                      conductor, curenţi variabili care încălzesc fierul, fără să participe la
                                      transferul energetic între primar şi secundar)



         pierderi în înfăşurări
 2            (în cupru)             datorate efectului termic al curentului electric




                  Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de                          68
                Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Pierderile în fier se determină printr-o încercare în gol (fără sarcină). La funcţionarea în gol,
puterea activă absorbită de primar de la reţea P 0 este transformată în căldură sub formă de
pierderi în fier şi pierderi în cuprul înfăşurării primare, adică:
  P0  PFe  R1 .I 02
       Cum valoarea curentului de mers în gol este mică, pierderile în cupru la mersul în gol
se pot neglija şi rezultă că P0 = PFe, adică pierderile la mersul în gol reprezintă pierderile în
fier.


Pierderile în cupru se produc în înfăşurarea primară şi cea secundară, valoarea lor
depinzând de mărimea rezistenţelor primară şi secundară şi mărimea curenţilor. Pierderile în
cupru se pot calcula cu relaţia:
                                            PCu  R1 .I 12  R2 .I 2
                                                                   2



        Pierderile în cupru se pot determina printr-o încercare de scurtcircuit de laborator,
alimentând primarul cu o tensiune redusă, astfel ca prin înfăşurări să circule curenţii nominali:
astfel, scurtcircuitul real care este o solicitare distructivă pentru transformator este simulat
printr-o probă nedistructivă din care se obţin informaţii despre mărimile caracteristice ale
transformatorului. Puterea activă consumată la scurtcircuitul de laborator este egală cu
pierderile în înfăşurări (pierderile în fier se pot neglija, fiind foarte mici în comparaţie cu
acestea) şi este proporţională cu puterea la scurtcircuit.




                                                         1
                                                         2                                            11
                                                         3

          11                                             4
          12
                                                         5

                                                         6

                                                         7
                                                         8
                                                         9
                                                         10




                                        Secţiune printr-un transformator trifazat.
                 1 – conservator de ulei; 2 – cuva transformatorului; 3 – capac; de joasă tensiune;
                 4 – miez feromagnetic; 5 - înfăşurare de înaltă tensiune; 6 – înfăşurare
                      Acest 7 – grinzile schelei; 8 – radiator; 9 – role Phare în proiectul de
                 secundară; material a fost elaborat prin finanţare de transport transformator;            69
                  Dezvoltare instituţională de înaltă tensiune; 12 – izolator
                 10 – conexiuni. 11 – izolatora sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                                                                                       Fig.
                                                                           a -monofazat; b- trifazat;
                                                                          c- trifazat cu trei înfăşurări
                                                                            (înaltă, medie şi joasă
                 a                                                                  tensiune)
                                            b


    Fie ca sunt mono - , tri - , sau in general multifazate, transformatoarele sunt constituite
în calitate de subansamble active din două sau mai multe circuite electrice - înfăşurări,
dispuse în jurul unui circuit magnetic închis, denumit miez magnetic.
Miezul magnetic poate fi de tip lamelat, constituit din tole de oţel electrotehnic, izolate electric
între ele, sau de tip masiv, din ferite magnetice moi. În mod uzual, pentru aplicaţii la 50 Hz
tolele au grosimea de 0,35 mm.
În cazuri cu totul speciale miezul magnetic se construieşte monobloc, de exemplu sub formă
toroidală. În general, montarea si demontarea facilă a înfăşurărilor, impune ca miezul să se
constituie din subansamble separate, cele in jurul cărora se plasează bobinele fiind denumite
coloane, iar celelalte subansamble de legatură intre coloane, denumite juguri.
Înfăşurările se construiesc din conductor izolat de cupru sau aluminiu. Luând ca exemplu tipic
transformatorul cu două înfăşurări, se folosesc in mod uzual denumirile de înfăşurare primară,
respectiv secundară, dupa sensul de transfer al energiei electrice, sau înfăşurare de înaltă
tensiune (i.t.), respectiv joasă tensiune (j.t.), după valorile tensiunilor nominale ale celor două
înfăşurări. Se convine să se noteze cu indicele 1 toate mărimile caracteristice înfăşurării
primare şi cu indicele 2 mărimile asociate înfăşurării secundare.
Plasarea înfăşurărilor primară şi secundară pe coloane diferite reduce cuplajul magnetic al
acestora, lucru dorit in cazul unor transformatoare destinate sudurii electrice.
Înfăşurările cu numar mare de spire si valori reduse ale curentului, care nu necesită mai multe
conductoare în paralel, se execută sub forma de înfăşurări cilindrice stratificate, sau înfăşurări
cu galeţi separaţi. Atunci cand valoarea ridicată a curentului impune utilizarea mai multor
conductoare în paralel, pentru ca în fiecare conductor elementar refularea curentului să fie
neglijabilă, în execuţia înfăşurărilor cilindrice elicoidale sau in galeţi se efectueaza transpoziţii
ale conductoarelor în paralel; aceasta soluţie tehnică face ca curentul total să se distribuie
uniform pe toate căile de curent în paralel.
Funcţionarea transformatoarelor este însoţită în mod inevitabil de dezvoltarea unei puteri
active in miezul magnetic (efectul curenţilor turbionari induşi în tole şi al histerezisului
magnetic) şi în înfăşurări (efectul Joule al curenţilor). Asigurarea regimului termic în
concordanţă cu stabilitatea termică a materialelor izolante utilizate presupune evacuarea
acestor pierderi. Se diferenţiază în acest sens transformatoare uscate şi transformatoare
în ulei. Cea de-a doua soluţie constructivă are încă o pondere importantă, deoarece uleiul
îndeplineşte atât rol de mediu de răcire cât şi pe acela de izolant electric. Eficienţa
transferului termic prin intermediul mediului lichid care este uleiul este sensibil superioară
transferului prin convecţia aerului. Construcţia şi întreţinerea transformatoarelor în ulei ridică
                    Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de          70
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
probleme mai complexe decât transformatoarele uscate; aceasta explică evoluţia variantei
uscate pentru puteri medii şi mici, care este susţinută şi de dezvoltarea unor materiale şi
soluţii constructive eficiente, cum ar fi de exemplu înglobarea înfăşurărilor in răşini sintetice
cu stabilitate termică ridicată.
Serviciul nominal de funcţionare al unui transformator, stabilit prin tema de proiectare, este
acela pentru care temperatura maximă în diferite zone ale acestuia nu depăşeşte limitele
impuse de clasa de izolaţie a materialelor utilizate. Regimul nominal de funcţionare,
caracteristic serviciului nominal, se defineşte prin următoarele date nominale:
-puterea nominala Sn este puterea aparentă debitată prin bornele secundare, pentru care nu
sunt depăşite limitele admisibile ale încălzirii, în condiţiile alimentării la parametrii nominali
(tensiune si frecvenţă);
-tensiunea nominala primara U1n este tensiunea ce trebuie aplicată înfăşurării primare în
regimul nominal de funcţionare al transformatorului;
-tensiunea nominala secundară U2n este în cazul transformatoarele peste 10 kVA
tensiunea la bornele înfăşurării secundare atunci când transformatorul funcţionează în gol,
fiind alimentat cu tensiunea nominala U1n ; în cazul transformatoarelor cu puteri sub 10 kVA,
este tensiunea la bornele înfăşurării secundare corespunzătoare regimului de sarcină în care
transformatorul debitează curentul secundar nominal;
-raportul nominal de transformare este raportul dintre tensiunile nominalaă primară şi
secundară la mersul in gol;
-curenţii nominali primar i1n şi secundar i2n sunt curenţii de linie evaluaţi pe baza puterii şi
tensiunii nominale;
-tensiunea de scurtcircuit nominală Usc , exprimată în procente faţă de tensiunea U1n , este
tensiunea ce trebuie aplicată înfăşurării de înaltă tensiune pentru a fi parcursă de curentul
nominal, atunci când înfăşurarea de joasă tensiune este scurtcircuitată;
-frecvenţa nominală poate fi frecvenţa industrială, 50 Hz, sau o altă valoare specificată ca
dată de bază a transformatorului
        Există mai multe tipuri de transformatoare, în funcţie de rolul acestora în schemele
electrice. Putem menţiona, în principal, următoarele tipuri de transformatoare:
     transformatoare de forţă, utilizate în instalaţiile electrice de transport şi distribuţie a
        energiei electrice, aceste transformatoare au frecvent puteri mari, pentru răcirea
        înfăşurărilor şi a miezului se utilizează uleiul de transformator care umple cuva în care
        se află miezul magnetic şi înfăşurările transformatorului,
     autotransformatorul, se deosebeşte de transformatorul obişnuit prin aceea că
        înfăşurarea primară şi cea secundară au o porţiune comună şi ele sunt cuplate
        magnetic. Autotransformatoarele de putere se folosesc acolo unde rapoartele de
        transformare au valori cuprinse între 0.5 şi 2. Un domeniu de aplicaţie frecvent utilizat
        al autotransformatoarelor este acela al reglajului tensiunii de alimentare în curent
        alternativ. Autotransformatorul reglabil are priza înfăşurării secundare mobilă cu
        ajutorul unei perii sau role care alunecă pe suprafaţa dezizolată a spirelor. Poziţia
        prizei secundare se poate modifica din exterior cu ajutorul unui buton
     transformatorul de izolare, folosit pentru a izola pătrunderea zgomotelor (semnale
        electrice parazite) de la sau la circuitele electrice cu pământare. Sunt transformatoare
        de mică putere utilizate în circuite electronice,
     transformatorul de tensiune, ar rolul de a reduce tensiunea electrică din reţea la
        valori care să poată fi măsurate sau prelucrate de circuitele de măsură, protecţie şi
        automatizare. Transformatorul de tensiune are tensiunea secundară cu valori
        standardizate: 100V, 100/ 3 V sau 100/3V în funcţie de rolul aparatelor ce sunt
                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de            71
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
       alimentate din secundarul transformatorului (voltmetre, bobine de tensiune, wattmetre,
       relee de protecţie, etc.). Impedanţa aparatelor conectate în secundarul
       transformatorului de tensiune este de valoare mare, astfel că regimul normal de
       funcţionare este apropiat de cel de mers în gol,
      transformatorul de curent, are rolul de a reduce valoarea curentului din reţeaua
       electrică la valori mici, sub 5A sau1A, care să poată fi măsurate de instrumentele de
       măsurare. De asemenea are rolul de a izola circuitele electrice de măsurare de
       tensiunea înaltă din circuitele de forţă. În secundarul transformatoarelor de curent se
       conectează ampermetre sau bobine de curent ale unor instrumente de măsurare.
       Acestea au impedanţe foarte mici, astfel că regimul normal de funcţionare al
       transformatorului de curent este cel de scurtcircuit.




a.Transformatoare de putere în ulei                  b.Transformatoare de putere de tip uscat




                            c.Transformatoare de putere speciale




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        72
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                  FIŞĂ DE DOCUMENTARE NR. 5


                                     Aparate de comutaţie

Rolul funcţional al aparatelor de comutaţie este de a stabili şi întrerupe circuite electrice în
condiţii de funcţionare normală, situaţie în care se urmăreşte dirijarea fluxului de energie de la
generatoare la receptoare.
1. Aparate cu comutaţie manuală
        Aceste aparate sunt acţionate în mod nemijlocit de către om, fără sisteme sau
mecanisme intermediare de transmitere a mişcării, atât la stabilirea cât şi la întreruperea
curentului, având frecvenţa de conectare foarte mică şi nefiind prevăzute cu elemente de
protecţie. Aceste aparate sunt : separatoarele, întreruptoarele cu pârghie, întreruptoarele şi
comutatoarele cu came, butoanele de comandă, prizele şi fişele, etc.
        Separatoarele sunt aparate a căror poziţie (închis sau deschis) în circuit este vizibilă
de la distanţă. Ele nu pot întrerupe curenţii importanţi de aceea manevrarea lor se va face
când liniile electrice funcţionează în gol .
        Întreruptoarele cu pârghie sunt destinate închiderii şi deschiderii sub sarcină a
circuitelor electrice. Sunt formate din două sau trei contacte mobile, care se rotesc simultan în
jurul unui ax comun şi stabilesc contactele fixe. Contactele mobile sunt antrenate cu ajutorul
unei manete cu mâner, iar întreg ansamblul este protejat cu un capac de bachelită (până la
100A ).
        Comutatoarele au rolul de a înlocui o porţiune de circuit cu alta sau de a modifica, în
mod succesiv conexiunile unuia sau mai multor circuite. Spre deosebire de întrerupătoarele
care au două poziţii în circuit, comutatoarele pot avea un număr mare de poziţii.
                                                         96
                                           ,
                                       4x55


                                             70
           130



                     87                                 155


Întreruptoarele şi comutatoarele pachet se folosesc pentru circuite până la 63A. Sunt
realizate prin suprapunerea unor elemente numite ―pachete‖, fiecare pachet fiind alcătuit
dintr-un suport izolant cu două până la patru contacte fixe (fixate la periferie), un contact
mobil dispus pe un ax comun tuturor pachetelor şi discuri izolante care închid fiecare
element.




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de            73
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                             80
                                                                      128
                              21
                                                               77           30
                                 7




                                                  95
  80                                                                         8




Întreruptoarele şi comutatoarele cu came , sunt formate ca şi cele pachet din mai multe
elemente suprapuse, acţionate de un ax comun. Pe ax sunt dispuse came de diferite profile,
câte una pentru fiecare element .

                  2

              1          3                                  Poziţia
                                     Conctactul
                                                       1       2        3
         A                   B
                                       A-B             X       --      --


         C                   D         C-D             --      X       --

          E                  F
                                       E-F             --      --      X


          H                  G         G-H             X      --       --


        Fiecare din aceste aparate au contactele numerotate, iar proiectantul dă detalii despre
poziţiile contactelor şi tipul aparatului. (Ex: C 16.02.40.001)

       C - comutator
       16 - 16A curent nominal
       02 - număr de etaje (2)
       40 - număr poziţii ferme şi cu revenire ( 4 poziţii ferme, 0 poziţii cu revenire)
       001 - număr de ordine din schema electrică


                        Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        74
                      Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
 Poziţia         1               2                 3                4
 Contactelor
 A-B             -               -                 -                -
 C-D             -               X                 -                -
 E-F             X               -                 -                -
 G-H             -               -                 X                X

       Butoanele de comandă (fig.4) servesc la acţionarea contactelor, întreruptoarelor
automate, etc. În practică, se întâlnesc diverse tipuri de butoane de comandă, în principiu
însă, toate au o serie de contacte în poziţie normal închisă şi o serie în poziţie normal
deschisă. Prin apăsare îşi schimbă poziţia.

2.Aparate cu comutaţie automată
       Execută în mod automat închiderea sau deschiderea circuitelor pe baza unor comenzi.
Din această categorie fac parte :
       - întreruptoare automate
       - contactoarele (ruptoarele)
       - relee intermediare
       - relee cu temporizare
       - limitatoare de cursă
       - microîntrerupătoare.
       Toate aceste aparate utilizează în construcţia lor ca organ motor, electromagneţi
pentru stabilirea sau întreruperea mecanică a contactelor.
       Principiul de funcţionare al electromagnetului este expus schematic în fig.5.
       La trecerea curentului prin bobina (2) se atrage armătura mobilă (3) de care este
legată o tijă (4) pe care sunt fixate contactele aa’, bb’,... etc. Contactele care se află deschise
când aparatul este în poziţie de repaus adică cu bobina neexcitată se numesc contacte
normal deschise (aa’, bb’, cc’, dd’). Contactul care este închis când aparatul este în poziţie de
repaus, când bobina nu este excitată se numeşte contact normal închis (ee’) . Resortul (5)
creează o forţă F care în poziţie de repaus deplasează tija (4) în sensul închiderii contactului
ee’.
       Bobina poate fi realizată pentru a lucra în c.c. sau c.a. Contactele pot lucra de
asemenea în c.c. sau c.a.                              U
                                                                             1
                                                                         2
                                                                             3
                                        5
                                                                                  4
                                        a                                        a’

                                        b                                        b’
                Fig.4
                                        c                                        c’

                                        d                                        d’

                                        e                                        e’
                                                          Fig.1.5



                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de            75
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Contactorul este un aparat de comutaţie cu o singură poziţie de repaus, acţionat de un
electromagnet, capabil a închide, a suporta şi a întrerupe curenţii în condiţii normale ale
circuitului, inclusiv curenţii de serviciu şi de suprasarcină.
        Contactorul poate fi construit cu contactele principale N.Î. sau N.D. Când contactele
sunt N.Î. aparatul se mai numeşte şi ruptor. Contactorul este destinat a suporta un număr
mare de manevre ( de ordinul 105...107 ) şi constitue aparatul principal în schemele electrice
de automatizare de curenţi tari.
        În execuţia normală contactorul nu este aparat de protecţie. În fig.6 contactorul are în
serie cu polii principali un bloc de relee termice şi îndeplineşte funcţia de aparat de protecţie
contra suprasarcinilor.
                                          R       S     T
              O       I

                                          1       2         5      6    7
                                     4
                                          3


                               8
                                          A       B     C       Fig.6


        Acţionarea aparatului se face cu ajutorul butonului dublu de comandă (I închide, O
deschide). Polii principali sunt marcaţi cu reperele 1, 2, 3. Contactul de reţinere 4 este
conectat în paralel cu butonul I. Contactul 8 comandat de releul de protecţie termică R 1
întrerupe circuitul de alimentare al bobinei B la depăşirea unei suprasarcini prescrise. Polii
auxiliari 5, 6 ,7 sunt utilizaţi în scop de semnalizare a poziţiei contactorului sau pentru blocaj
electric. Pentru protecţia împotriva curenţilor de scurtcircuit se montează în amonte siguranţe
fuzibile.
        Releele de temporizare au în compunerea lor un anumit număr de contacte N.Î. sau
N.D. pe care le deschid sau închid cu o anumită întârziere (temporizare).
        Limitatoarele de cursă (întreruptoare de capăt) sunt aparate care comandă
închiderea sau deschiderea circuitelor electrice în care sunt montate, în momentul în care un
element al maşinii acţionează asupra acestuia. Există o mare diversitate constructivă de
limitatoare de cursă. Când limitatorul funcţionează la o deplasare mică acesta se numeşte
microîntreruptor sau microlimitator.


3. Aparate de protecţie
      Deconectează circuitele electrice de sub tensiune, la apariţia regimurilor anormale
(suprasarcini şi scurtcircuite).
      Regimul de scurtcircuit al aparatelor şi instalaţiilor electrice se caracterizează prin :
      - durata scurtă ( 0.2 ... 2s ) ca urmare a funcţionării sistemului de protecţie care
deconectează reţeaua avariată ;
      - supratemperatura admisibilă de 2 ... 3 ori mai mare decât supratemperatura în regim
nominal de funcţionare ;
      - curenţi de scurtcircuit de 10 ...20 ori, sau chiar mai mari decât curenţii de regim

nominal.
                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de            76
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
           Regimul de suprasarcină al aparatelor şi instalaţiilor electrice se caracterizeză prin :
           - durata lungă (1 ... 2 min ) ca urmare a funcţionării protecţiei ;
           - supratemperatura admisibilă 1 ... 1.5 ori mai mare decât supratemperatura în regim
    normal de funcţionare ;
           - curenţii de suprasarcină ( 1  1.5 ) IN .
           Din această categorie fac parte : siguranţe fuzibile, relee termice, relee
    electromagnetice.

           Siguranţele fuzibile asigură protecţia circuitelor electrice la scurtcircuit prin topirea
    unor elemente fuzibile atunci când curentul în circuit depăşeşte o anumită valoare.
    Elementele fuzibile (fire sau benzi de Ag, Cu, Zn, etc.) sunt astfel realizate încât ating
    temperatura de topire, înainte ca în circuitul protejat să se atingă limita maximă admisibilă de
    temperatură. Elementul fuzibil se află într-o masă de nisip de cuarţ, astfel încât stingerea
    arcului electric este determinată de preluarea căldurii de către granulele de nisip.


                                                                     Fig.7



           Releele termice sunt realizare dintr-un ansamblu de bimetale care sunt încălzite
    proporţional cu valoarea curentului circuitului în care sunt montate. Funcţionarea se bazează
    pe fenomenul dilatării. Când cel puţin o lamelă bimetalică a atins o anumită săgeată, prin
    intermediul unei tije este întrerupt un contact care este legat în circuitul de comandă,
    întrerupând astfel tensiunea de alimentare a instalaţiei. Releele termice asigură protecţia la
    suprasarcină. Principiul de funcţionare reiese din figura de mai jos:
            R           S           T             O
                                                                    1 - lamelă bimetal
                                                                    2 - înfăşurare
                                                                    încălzire bimetal
                                                                    3 - bară izolatoare
                                                                         acţionată de (1)
1                                                       4           4 - contact N.Î.



2
    3
                                                            Fig.8
           A             B              C    O’


          Pentru uşurarea realizării schemelor de pornire a motoarelor electrice, se alcătuiesc
    ansambluri contactor - releu termic numite în practică ―automate‖, ansamblate într-o cutie de
    bachelită.

           Releele electromagnetice funcţionează pe principiul prezentat la aparatele de
    conectare automată, având câteva particularităţi constructive, servesc la protecţia de
    scurtcircuit sau la micşorarea valorii tensiunii. În practică întâlnim relee de curent şi relee de
    tensiune.
                    Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de            77
                  Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
       În cadrul întreruptoarelor automate întâlnim blocuri de relee                       termice   şi
electromagnetice asigurându-se declanşarea acestora în orice regim anormal.

4. Aparatele de semnalizare din instalaţiile de acţionare şi automatizare servesc pentru a
pune în evidenţă dacă anumite circuite sunt sau nu sub tensiune, dacă instalaţia funcţionează
corect şi dacă nu, unde este defecţiunea. Ca aparate de semnalizare se folosesc în special
lămpile de semnalizare (de diferite culori) precum şi sonerii sau hupe pentru semnalizare
acustică.

Întreruptor (fr. interrupteur, commutateur) este un aparat electric de comutaţie utilizat la
închiderea (comutarea) sau deschiderea (deconectarea) circuitelor electrice, pentru stabilirea
sau întreruperea curentului electric din circuitul considerat
Întreruptoarele pot fi clasificate în funcţie de tensiune:
1. de joasă tensiune
2. de medie tensiune
3. de înaltă tensiune

Exemple de întreruptoare de joasă tensiune

Intreruptoarele automate DPX sunt utilizate pentru protectia si controlul tablourilor electrice
ale instalatiilor de joasa tensiune. Ele sunt produse pentru curenti nominali cuprinsi intre 25A
si 1600A. Aceste intreruptoare sunt cu 3 si 4 poli, in varianta fixa sau debrosabila, cu
declasatoare magneto-termice reglabile. Capacitatea de rupere este cuprinsa intre 25kA si
70kA. Pentru aceste tipuri de intreruptoare se pot utiliza diferite accesorii cum ar fi: bobina de
declansare, bobina de minima tensiune, contacte auxiliare etc.




       Intreruptoarele automate DMX sunt utilizate pentru protectia si controlul tablourilor
  electrice de distributie ale instalatiilor de joasa tensiune pana la 4000A. Ele sunt produse
   pentru curenti nominali intre 2500A si 4000A. Aceste intreruptoare sunt cu 3 si 4 poli, in
 executie fixa sau debrosabila, cu declasatoare magneto-termice reglabile. Intreruptoarele
automate DMX standard sunt echipate cu unitate electronica de protectie MP17, iar la cerere
 pot fi echipate cu unitate electronica de protectie MP18 sau MP20. Capacitatea de rupere
 este de 50kA si 100kA. Pentru aceste tipuri de intreruptoare se pot utiliza diferite accesorii



                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de                  78
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
 cum ar fi: bobina de declansare, bobina de minima tensiune, comanda motorizata, contacte
                                        auxiliare etc.

Intrerupatoarele de proximitate se utilizeaza pentru intreruperea in sarcina, izolarea si
blocarea alimentarii echipamentelor electrice controlate de la o cabina de comanda. Acestea




pot fi montate in cofrete etanse pentru a asigura un grad de protectie de IP65.

   Disjunctoarele pentru motoare asigura comanda locala si protectia motoarelor electrice
  trifazate. Au capacitate de rupere de pana la 15 kA si curenti nominali intre 0,16A si 32A,
                                  curentul putand fi reglabil.




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de             79
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Întreruptoarele automate sunt menţinute în poziţia anclanşat cu ajutorul unui mecanism de
zăvorâre, în caz de suprasarcini, scurtcircuite sau dispariţia tensiunii întrerup automat
circuitele
                 Ele pot fi cu acţionare manuală sau cu acţionare automată .
                           Întreruptoare de medie tensiune in vid
     Produsele fac parte din cea mai recenta generatie de aparate din aceasta gama,
actionarea fiind cu actuator magnetic. Acest lucru face ca intreruptoarele sa aiba anduranta
de pana la 150.000 cicluri I-D si sa nu necesite mentenanta pe intreaga durata de viata.




Avantaje
    Adaptare uşoară la orice interfaţă primară, la o gamă largă de tensiuni auxiliare de
      comandă, la orice interfaţă de semnalizare.
    Compatibilitate cu sisteme SCADA si consum redus de energie.
    Capacitate de reanclanşare rapidă ,durată de viata lungă, cu numar mare de manevre
      si fără mentenanţă.
    Dimensiuni compacte şi masă redusă.


                            Întrerupătoare cu hexafluorură de sulf
         Hexafluorura de sulf SF6 – caracteristici

   Hexafluorura de sulf - SF6- este un gaz apreciat pentru calităţile sale chimice şi dielectrice.
Tehnica de comutaţie care utilizează acest gaz a fost dezvoltată prima dată în 1970 odată cu
tehnica comutării în vid.
Proprietăţile gazului SF6
   În stare pură, gazul SF6 este nepoluant, incolor, fără miros, neinflamabil şi non toxic. Este
insolubil în apă.Este inert chimic: toate legăturile chimice dintre molecule sunt saturate şi au o
energie de disociere mare (+1,096 kJ/mol) de asemenea şi o mare capacitate de evacuare a
căldurii produsă de arcul electric (entalpie mare).
                  Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de           80
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
   Pe durata arcului, în care temperatura poate ajunge la valori cuprinse între 15.000 şi
20.000 K gazul SF6 se descompune. Această descompunere este teoretic reversibilă: când
curentul scade temperatura scade şi ea iar ionii şi electronii se pot recombina refăcând
molecula de SF6. Un mic număr de produse secundare sunt obţinute din spargerea moleculei
de SF6 în prezenţa impurităţilor, precum dioxid de sulf sau tetrafluorură de carbon. Aceste
produse secundare rămân confinate (închise) în anvelopă şi sunt uşor absorbite de compuşii
activi, asemenea silicaţilor de aluminiu, care sunt deseori găsiţi în mediul întrerupătoarelor.
Raportul 61634 al IEC asupra utilizării SF6 în întrerupătoare oferă valorile standard care
pot fi întâlnite după câţiva ani de funcţionare. Cantităţile produse rămân mici şi nu sunt
primejdioase pentru oameni sau pentru mediu înconjurător: aer (câţiva ppmy), CF 4 (40 – 600
ppmy), SOF2 şi SO2F2 (în cantităţi neglijabile).
Metode de întrerupere în SF6 şi domeniile lor de aplicaţie:
    În aparatele cu SF6, contactele sunt amplasate în interiorul unei anvelope etanşe
umplută cu gaz a cărui presiune variază funcţie de tensiune şi de parametrii proiectaţi. Aceste
anvelope sunt în general, sigilate (capsulate) pe viaţă deoarece rata de scăpări poate fi ţinută
la un nivel foarte scăzut. Un sistem de măsurat presiunea        şi/sau densitatea poate fi
instalat, ceea ce permite o monitorizare permanentă a presiunii gazului din anvelopă.
Există mai multe tipuri de tehnici ale dispozitivelor cu SF6, diferenţiate prin metodele de
răcire a arcului electric şi fiecare având caracteristici şi domenii de aplicare diferite.

Concluzii privind proprietăţile SF6 ca mediu electroizolant:
• gaz electroizolant de mare rigiditate dielectrică, înregistrată chiar la presiuni relativ scăzute
(0,15÷0,4 MPa);
• excelent fluid extinctor, capabil să transporte o mare cantitate de căldură.
Variante constructive de întrerupătoare cu SF6:
A. tehnica pneumatică;
B. tehnica autopneumatică;
C. cu suflaj magnetic;
D. cu autoexpansiune;
E. cu tehnică combinată.




                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de              81
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                           Întreruptoarele de înaltă tensiune
 se pot executa atât operaţia de închidere sau întrerupere a circuitului în mod voit, la
comanda unui operator, cât şi întreruperea automată, la comanda dată de un declanşator
care supraveghează funcţionarea corectă a instalaţiei.
Întreruptoarele automate de înaltă tensiune trebuie să fie astfel construite, încât să satisfacă
următoarele condiţii:
În poziţia închis – să suporte solicitările termice
                       – să suporte solicitările dinamice
                       – să asigure izolarea căilor de curent
În poziţia deschis – să asigure o izolare necesară şi suficientă între: contacte, căi de
curent ale diferitelor faze, părţi conductoare şi părţi metalice legate la pămant
Răcirea şi dezionizarea coloanei arcului electric se poate obţine prin diferite metode:
 cufundarea arcului electric într-un mediu izolant cu mare capacitate termică (ulei, apă,
    hidrogen);
 deplasarea rapidă şi lungirea arcului într-un mediu rece neionizat;
 suflarea unui jet de lichid sau de gaze proaspete, neionizate, asupra arcului;
 răcirea arcului prin contact direct cu pereţii reci de mare capacitate termică;
 destinderea bruscă a gazelor din coloana de arc.




           Elemente de înlocuire de înaltă tensiune pentru protecţia
                   transformatoarelor electrice de putere




          Argintul este principalul material utilizat în ţară şi străinătate la confecţionarea
       fuzibilelor de înaltă tensiune deşi este un metal nobil, deficitar şi scump, dar cu o
       înaltă conductivitate electrică şi termică, rezistent la oxidare . Se utilizează pe scară
       restrânsă şi cuprul, aluminiul, cadmiul ,etc. pentru unele aplicaţii.
          Cu toate dezavantajele utilizării cuprului, dezavantaje legate de procesul de
       oxidare, mai ales la temperaturi ridicate, dacă se iau măsuri de reducere a încălzirii
       fuzibilului, fără a se depăşi anumite limite, există domenii de aplicare a acestor
       fuzibile în construcţia siguranţelor fuzibile de înaltă tensiune.
                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de          82
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
  Astfel pentru curenţi nominali mici (0,5A- 25A) firul din cupru care se argintează (în
  vederea reducerii posibilităţilor de oxidare în funcţionare), se poate utiliza la
  construcţia siguranţelor fuzibile de înaltă tensiune pentru protecţia transformatoarelor
  de putere.
     În vederea reducerii temperaturii de funcţionare se va utiliza efectul metalurgic
                                                                                0
       stanarea firului şi deci coborârea temperaturii de fuziune de la cca.1000 C la cca.
  prin 0
  200 C,datorită punctelor eutectice formate prin stanarea fuzibilului.
  De asemenea se va avea în vedere înlocuirea unor materiale sau tehnologii de
  execuţie, în vederea creşterii performanţelor noilor siguranţe fuzibile.
 6 marimi (de la 16 pana la 1600A)
 - sunt disponibile : 35, 50, 65 si 85 kA
- gama de accesorii variata si usurinta in instalare
- reglare usoara




          Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de          83
        Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                     FIŞĂ DE DOCUMENTARE NR. 6


       Descrierea stărilor posibile date de poziţia normală şi acţionată a
                                componentelor
Stările operative de bază ale elementelor, echipamentelor sau instalaţiilor electrice

Stările operative de bază ale elementelor, echipamentelor sau instalaţiilor electrice sunt:

    în exploatare
    retrase din exploatare.

În exploatare se consideră elementul, echipamentul sau instalaţia electrică care se află în
gestiunea unităţii, este in autoritatea unei trepte de conducere operativa sau a personalului
de servire operativă şi este legat la un alt element, echipament aflat în exploatare.

Un    element,     echipament      sau    instalaţie   electrică   aflată   în   exploatare   poate   fi:

 disponibilă;
 indisponibilă.
Disponibilă se consideră elementul, echipamentul sau instalaţia electrică care este sau poate
fi folosit in functionarea sistemului energetic, reţelei sau instalaţiei respective. Acesta poate fi:
 în funcţiune - este elementul, echipamentul sau instalaţia electrică la care sunt închise
separatoarele, sunt conectate întrerupătoarele şi există o legatură continuă normală între
bară - sau alt echipament - şi echipamentul respectiv, pentru a permite circulaţia curentului
electric;
 în rezervă - este elementul, echipamentul sau instalaţia electrica care nu este in funcţiune ,
dar care poate fi pus in functiune in orice moment, pentru a fi folosit in functionarea retelei
sau instalatiei. In aceasta stare, elementul, echipamentul sau instalatia electrica pot fi:
- în rezervă caldă atunci când întreruptoarele sunt deconectate şi broşate, separatoarele sunt
inchise si exista posibilitatea ca, prin conectarea intreruptoarelor, echipamentul să fie adus în
starea în funcţiune;
- în rezervă rece atunci cand întreruptoarele sunt deconectate - şi debroşate în cazul în care
nu există separatoare -, separatoarele sunt deschise spre toate părţile de unde se poate primi
tensiune şi există posibilitatea ca, prin închiderea separatoarelor - sau broşarea
intreruptoarelor, echipamentul sa fie adus in starea in rezerva calda.

Indisponibil se considera elementul, echipamentul sau instalatia electrica care nu poate fi
folosit ca urmare a unei defecţiuni sau altor cauze care la momentul respectiv, il fac impropriu
unei funcţionări normale. Acesta poate fi:
 în stare caldă - se considera starea operativa a echipamentelor si cuplelor indisponibile, care
se defineşte la fel ca şi starea operativa in rezerva calda a acestora, cu menţiunea ca toate
automatizările care pot provoca anclanşarea intreruptoarelor acestora - dispozitive RAR, de
anclanşare automată a rezervei şi altele asemenea - şi pot provoca punerea in funcţiune a
echipamentului şi cuplei indisponibile vor fi anulate:
 în stare rece - se considera starea operativă a echipamentelor, celulelor si cuplelor
                   Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        84
                 Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
indisponibile, care se defineste la fel ca şi starea operativa in rezervă rece a acestora.


Retras din exploatare se considera elementul, echipamentul sau instalaţia electrică care,
pentru o durată determinată, în baza unei programări, este scos din exploatare pentru lucrări,
probe şi altele asemenea, el nemaiputând fi folosit in orice moment în funcţionarea reţelei sau
instalaţiei. Redarea în exploatare are loc conform timpilor stabiliţi prin cererea de retragere
din exploatare.
 Elementul, echipamentul sau instalaţia electrica retrasă din exploatare poate fi:
 în stare deconectat - daca toate intreruptoarele sunt deconectate şi toate automatizarile care
pot provoca anclansarea acestora sunt anulate, iar separatoarele sunt inchise. El nu poate fi
pus in funcţiune până nu va fi redat in exploatare;
 în stare separat vizibil atunci când:
- sunt deconectate toate intreruptoarele şi este verificata pozitia deconectat a acestora;
- sunt luate toate măsurile stabilite de gestionarul instalaţiilor prin instructiuni tehnice interne -
anularea automatizării, întreruperea circuitelor de comanda etc. - conform normelor de
protecţia muncii, pentru a impiedica acţionarea voită sau accidentală a acestora;
- sunt afisate indicatoare de securitate de interdicţie a manevrării acestora;
- sunt executate separaţiile vizibile dinspre toate părţile de unde se poate primi tensiune -
deschidere separatoare, debroşare intreruptoare, scoatere siguranţe etc. - conform normelor
de protecţia muncii, şi s-a verificat vizual ca s-au realizat separaţiile vizibile:
- sunt afişate indicatoare de securitate de interdicţie a manevrării acestora;
- sunt luate toate măsurile pentru a impiedica apariţia tensiunii prin alte căi decât cele
separate vizibil - este executată separarea vizibila şi pe partea secundară a
transformatoarelor de tensiune legate la echipament, celulă etc. - conform normelor de
protecţia muncii.
O celula care nu este prevăzuta cu separatoare şi/sau siguranţe spre toate părţile de unde
poate primi tensiune nu poate fi adusă in starea separat vizibil.
 în stare legat la pămănt - atunci când, in afară de măsurile luate pentru starea separat vizibil,
se execută si legaturi la pământ conform normelor de protecţie a muncii, in vederea executării
de lucrări. Exprimarea starii operative in stare legat la pamant trebuie insoţită de indicarea
locurilor unde sunt efectuate legăturile la pământ cand echipamentul respectiv depăşeste
cadrul unei instalaţii.
Executarea de lucrări la elemente, echipamente sau instalaţii electrice, retrase din exploatare
se poate face numai cu trecerea lor in stare legat la pământ.
Elementele, echipamentele sau instalaţiile electrice retrase din exploatare care au mai multe
posibilităţi de racord pot avea la capete stări operative diferite, care trebuie indicate
obligatoriu.
nenominalizabile - sunt stările operative care nu se încadrează în cele definite anterior. În
acest caz, starea operativă se exprimă prin enumerarea detaliată a poziţiei aparatajului de
comutaţie, a măsurilor care impiedică apariţia tensiunii şi a situaţiei automatizărilor şi a
legăturilor la pământ.




                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de               85
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
   Trecerea dintr-o stare operativă în alta se face cu ajutorul manevrelor în instalaţii

                    Stările operative în care se pot afla echipamentele
               în         disponibilă;       în funcţiune
           exploatare                         în rezervă           în rezervă caldă
                                                                    în rezervă rece
                          indisponibilă                              în stare caldă
                                                                      în stare rece
           retrase din                                           în stare deconectat
           exploatare
                                                                   în stare separat
                                                                        vizibil
                                                                   în stare legat la
                                                                       pământ
                                                                  în stare operativă
                                                                   nenominalizată


                                      Manevre în instalaţii

Definiţii privitoare la manevrele cu elementele sau echipamentele electrice
Se definesc următorii termeni privitori la manevrarea elementelor si echipamentelor electrice:
a) operaţie - acţionarea detaliată de către personalul de servire operativă a elementelor de
comutaţie primară şi reglaj ale unui element, echipament, celulă a elementelor de comutaţie
secundară, precum şi executarea unor măsuri speciale sau formalităţi ce derivă din aceste
acţionari. La executarea operaţiilor personalul nu are voie sa atingă direct părţile conductoare
aflate sau destinate a se afla sub tensiune;
b) grupa distinctă de operatii - ansamblul operaţiilor cu o succesiune bine determinată
executate la un echipament, de aceeasi formaţie de servire operativa, fără a necesita
coordonarea în timp cu alte formatii de servire operative şi care nu se suprapune cu operaţiile
dintr-o grupă identica efectuate de o alta formatie operativa;
c) operaţie distinctă - operatia din cadrul unei manevre de execuţie care necesită
coordonarea în timp cu grupe distincte de operaţii sau operaţii distincte care au loc în cadrul
aceleiaşi manevre de coordonare;
d) manevra - ansamblul unor operatii, operatii distincte, grupe distincte de operatii, prin care
se schimbă starea operativă a echipamentelor sau schema de conexiuni în care funcţioneaza
acestea, însă la care personalul nu are voie să atinga parţile conductoare, aflate sau
destinate a se afla sub tensiune şi nici să se apropie faţă de ele la distanţe mai mici decât
cele de protecţie;
e) concepţia manevrelor - aranjarea succesiunii grupelor distincte de operatii, operatiilor
distincte si operatiilor din cadrul manevrei, astfel încât sa se asigure desfăşurarea normală a
acestora;
f) foaie de manevră - document scris care stabileşte urmatoarele:
- tema manevrei, respectiv starea operativă finală a echipamentului, instalaţiei şi altele
asemenea;
- scopul manevrei;
- starea operativa initiala a echipamentului, instalaţiei;
                    Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        86
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
- succesiunea operatiilor ce urmeaza a se efectua;
- notatiile in legatura cu dispunerea şi îndeplinirea operaţiilor;
- persoanele care au legatură cu manevra si responsabilitatea acestora.
g) responsabil de manevră - persoana care asigură conducerea efectiva a manevrelor atât
din punct de vedere tehnologic cât şi al protecţiei muncii;
h) executant de manevrare - persoana competentă a unei formaţii de manevră, subordonată
responsabilului de manevră;
i) manevre curente - manevrele care au ca scop modificarea regimului de funcţionare a
sistemului energetic al retelei sau a instalaţiei - realizarea unor niveluri de tensiuni, reducerea
unor circulaţii de putere, reducerea pierderilor şi altele asemenea - sau sunt determinate de
schimbarea regimului de functionare a sistemului energetic. Aceste manevre au un caracter
frecvent, se execută mereu in acelaşi fel si trec echipamentele din starea de rezerva in starea
in funcţie si invers. Manevrele curente se execută fără înaintarea unei cereri, fiind convenite
pentru situatiile cand apare necesitatea efectuarii lor;
j) manevre programate - manevrele care au ca scop modificarea configuratiei instalatiei,
retelei, fara ca acestea sa aiba un caracter frecvent si periodic, precum si cele care au drept
scop retragerea din exploatare a echipamentelor, elementelor, celulelor, pentru lucrări sau
probe. Manevrele programate se efectuează în baza unei cereri a personalului operativ, caz
in care acesta este obligat sa întocmească o foaie de manevra;
k) manevre de lichidare a incidentelor - manevrele care se execută cu ocazia apariţiei unui
incident, pentru izolarea defectului si restabilirea alimentării consumatorilor sau pentru
prevenirea unui incident. Manevrele de lichidare a incidentelor se executa sub comanda celui
care are în comanda de coordonare echipamentele şi/sau instalaţiile respective;
l) manevre cauzate de accident de muncă - manevrele care se execută pentru scoaterea
victimei de sub acţiunea curentului electric, conform prevederilor normelor de protecţia
muncii;
m) manevre de execuţie - manevrele ale caror operaţii se desfăşoară în cadrul unei
instalaţii şi sunt îndeplinite în totalitate si nemijlocit de acelaşi personal de servire operativă a
instalaţiei respective - sau acelaşi personal delegat special în acest scop.


CONCEPTIA, PREGATIREA, COORDONAREA SI EXECUTAREA MANEVRELOR IN
INSTALATIILE DE ELECTRIFICARE

Prin conceptia manevrelor se intelege aranjarea succesiunii grupelor distincte de operaţii,
operaţiilor distincte şi operaţiilor din cadrul manevrei, în aşa fel incât să se asigure
desfăşurarea normală a acestora.

Întreruperea şi stabilirea curenţilor de sarcină in circuitele de înaltă si medie tensiune trebuie
să se facă cu ajutorul întreruptoarelor sau separatoarelor de sarcină, astfel:

a) pentru actionarea normală a separatoarelor la întreruperea unui circuit, ordinea
operaţiilor va fi deconectarea întreruptoarelor şi apoi deschiderea separatoarelor
respective şi/sau debroşarea întreruptoarelor, iar la conectarea unui circuit ordinea operaţiilor
va fi închiderea separatoarelor respective şi/sau broşarea întreruptoarelor si apoi conectarea
intreruptoarelor;
b) ca ordine de acţionare a separatoarelor, la deschiderea acestora se deschid
separatoarele de linie, transformator si apoi cele de bare, operatia fiind inversă la

                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de              87
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
închidere;
c) pentru prevenirea anclanşării unui întreruptor la manevrarea unui separator toate
automatizările care pot provoca anclanşarea întreruptorului vor fi anulate;
d) la acţionarea aparatelor de comutatie se va urmari prin mijloacele care permit de la locul
de efectuare a comenzii de acţionare corectă lor funcţionare şi semnalizările de poziţie de pe
panou;
c) in cazul acţionărilor prin telecomenzi sau comenzi la distanţă verificarea se va face prin
personalul operativ acolo unde există sau prin telesemnalizarea corectă a pozitiei.




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de         88
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                    FIŞĂ DE DOCUMENTARE NR. 7



Localizează defecte şi regimuri anormale ale echipamentelor electrice din
                            centrale electrice

                  Exploatarea şi întreţinerea motoarelor electrice asincrone
      Exploatarea corectă a motoarelor asincrone constă în supravegherea încălzirii şi a
încărcării normale, în curăţarea şi ungerea regulată.
Întreţinerea motoarelor electrice.
        În scopul prevenirii unor defecţiuni sau incidente de exploatare în timpul funcţionării
motoarelor electrice, electricianul de tură consemnează micile defecţiuni constate în timpul
serviciului său şi dacă nu le-a putut înlătura din cause obiective, le trece în caietul de sarcini
ale echipei de intervenţie, care execută revizia tehnică în timpul opririi de scurtă durată a
utilajului antrenat de respective maşină electrică.
Lucrările care se execută cu ocazia reviziei tehnice a motoarelor sunt:
- verificarea stării siguranţelor (patron, fuzibile, legături);
- verificarea stării releelor de protecţie (reglaj, borne, legături) şi a dispozitivelor automate;
- verificarea stării conductoarelor (izolaţia conexiunii);
- curăţarea fără demontare a inelelor, portperiilor, înfăşurărilor, precum şi suflarea canalelor
de ventilaţie în locurile accesibile;
- verificarea fixării prin buloane, şuruburi şi strângerea piuliţelor de la fundaţie, de la căpăcele,
scuturi, de la instalaţia de legare la pământ;
- verificarea transmisiei mişcării (şaiba de transmisie, a pinionului sau cuplei) ;
- verificarea lagărelor (lipsa zgomotului şi a supraîncălzirii, precum şi a începutului de
gripare).
        Micile defecţiuni neremediate în timp pot duce la grave deranjamente. La apariţia unui
deranjament, trebuie să acţioneze elementele de protecţie ale motorului (siguranţe fuzibile
sau relee electromagnetice la scurtcircuite şi relee termice la suprasarcini). În vederea unei
întreţineri corecte şi a reparării corespunzătoare a motoarelor asincrone în Tabelul 1 sunt
prezentate principalele defecte care pot să apară şi modalitatea de remediere a lor.




                  Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de                89
                Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                        Defecţiuni posibile şi mod de depanare
                                                                                        Tabel 1
Nr.
            Defecţiunea                   Cauza apariţiei                  Modul de remediere
Crt.
                                   a. Rulmenţii gripaţi              Se schimbă rulmenţii
                                   b. Vaselină uzată                 Se spală rulmenţii necapsulaţi şi
       Axul nu se roteşte liber
 1.                                                                  se gresează din nou
              manual
                                   c. Capotă deformată, atinge       Se înlocuieşte sau se
                                   ventilatorul                      remediază
                                   a. Motorul este alimentat         Se verifică legăturile la cutia de
                                   numai în 2 faze                   borne şi la retea precum şi
                                                                     cablul de alimentare
                                   b. Una din fazele                 Se verifică conexiunile la cutia
       Motorul nu porneşte în
 2.                                bobinajului este legată cu        de borne
                gol
                                   capetele inversate(la
                                   motoarele cu 6 borne)
                                   c. Rotorul este blocat            Se verifică dacă nu este blocat
                                                                     mecanismul de acţionat
                                 a.Vezi cauzele de la pct.2                          -
                                 b.Tensiunea de alimentare
                                 este prea mică
        Motorul nu porneşte în
 3.                              c. Alegerea
                 sarcină                                             Se fac verificările necesare
                                 necorespunzătoare a
                                 motorului(sarcină mare faţă
                                 de puterea motorului
                                 a.Tensiunea de alimentare           Asigurarea unei tensiuni
                                 este prea mică                      corespunzătoare
                                 b.Sarcina motorului este
                                 mai mare decît cea                  Corelarea sarcină motor
          Motorul dezvoltă o     nominală
 4.
       turaţie redusă în sarcină c.Cablul de alimentare este
                                 insuficient
                                                                     Alegere cablu corespunzător
                                 dimensionat(cădere de
                                 tensiune pe cablu)
                                 d.Frecvenţa este prea mică
                                 a.Contact defectuos într-un
                                                                     Revizuire circuit electric
                                 punct de conexiune al
          Motorul are curenţi                                        (conexiuni)
 5.                              circuitului de alimentare
             inegali pe fază
                                 b.Scurtcircuit între spirele
                                                                     Se rebobinează motorul
                                 bobinajului
                                 a.Cuplaj defectuos                  Se verifică cuplajul
        Motorul vibrează , are
 6.                              b.Rulmenţi deterioraţi              Se înlocuiesc rulmenţii
                 zgomot
                                 c.Rotor dezechilibrat               Se echilibrează rotorul


                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de                90
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                                   a. Vezi cauzele şi remedieri
                                   de la pct.2
      Aparatura de protecţie       b.Scurtcircuit între spirele
7.                                                                  Se rebobinează motorul
      deconecteazaă motorul        bobinajului
                                   c. Protecţie reglată
                                                                    Se reglează corect protecţia
                                   defectuos
                                   a.Staţionare îndelungată a
                                   maşinii
       Rezistenţa de izolaţie      b.Umiditate ridicată în          Se procedează la uscarea
8.
               mică                atmosferă peste cea              maşinii
                                   normală
                                   c.Patrunderea apei în motor
                                   a.Capotă obturată                Se deschid orificiile din capotă
                                   b.Carcasă încărcată cu praf      Se curăţa carcasa de praf şi
                                   sau alte reziduuri               alte impurităţi
       Incălzire exagerată a
9.                                 c.Palete ale ventilatorului      Se schimbă ventilatorul
               maşinii
                                   rupte
                                   d.Suprasarcini de curent        Reglarea protecţiei la
                                                                   suprasarcină
      Motorul nu porneşte.         a.Întreruperea      circuitului Se verifică cu ohmmetrul şi se
                                   forţă;                          restabileşte legătura.
10.                              b.o fază a statorului este
                                 întreruptă sau o legătură
                                 este desfăcută.
      Statorul are curenţi a.Una din cele trei faze ale             Se controlează sensul bobinei
      inegali pe cele trei faze, statorului este legată cu          şi se refac legăturile; se
11.   iar motorul nu porneşte. capetele       inversate     la      determină       începuturile şi
                                 montajul Y                         sfârşiturile fazelor
      Motorul porneşte greu a.Conexiunile       statorului Se refac legăturile
12.   în gol ; se roteşte cu sunt legate în stea în loc de
      viteză redusă          triunghi
      Motorul capătă viteză,       a.La rotorul în colivie există Se caută contactul defect şi se
      dar curentul în stator       o dezlipire a uneia sau mai reface lipitura
      pulsează tare ; rotorul şi   multor bare de la inelul de
13.   statorul se încălzesc ;      scurtcircuitare
      motorul produce un
      zgomot anormal
      Motorul nu se poate a.Scurtcircuit într-una din Se înlocuiesc bobinele defecte
      încărca ; curenţii inegali bobinele statorului sau între cu    altele   noi   sau se
14.   în stator; în sarcină se două bobine învecinate          rebobinează statorul
      opreşte brusc
15.   Motorul absoarbe brusc a.S-a întrerupt o fază a Se depistează faza întreruptă şi
      un curent mult mai mare statorului              se stabileşte circuitul



                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de                91
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
      Motorul absoarbe la a.Cele trei perii sunt Se caută                           defectul   şi    se
      pornire un curent prea scurtcircuitate sau          remediază
16.   mare                   b.există     scurtcircuit în
                             rezistenţa de pornire, pe
                             ultimul plot
      Motorul porneşte numai a.Scurtcircuit         între    două Se verifică circuitul şi se înlătură
17.   în gol şi cu jumătate din perii                             defectul
      viteză
      Motorul   prezintă o a.Rezistenţa înfăşurării sau Se verifică cu ohmmetrul
      accentuată cădere de b.cuplu de pornire mari ; valoarea         rezistenţelor;   se
18.   tensiune             circuit întrerupt în rotor   înlătură întreruperea rotorică



      Periile      scânteiază ; a.Periile nu se mişcă liber Se aleg perii de dimensiuni
      unele perii şi armăturile în portperii sau nu sunt potrivite, se finisează inelele ;
19.   lor se încălzesc excesiv şlefuite ;                   se reglează presiunea de
                                b.Inelele colectoare au contact a periilor
                                  asperităţi   sau     lovituri ;
                                  periile nu se presează
                                  suficient asupra inelelor
      Miezul     de  fier   al    a.Tensiunea      reţelei   este Se aduce tensiunea la valoarea
      statorului          este    mai   mare        decât    cea nominală ; se execută reparaţia
20.   supraîncălzit  uniform,     nominală ;                      miezului statoric
      cu toate că sarcina         b.Scurtcircuite locale între
      motorului nu depăşeşte      tolele statorului
      pe cea nominală
      La pornirea motorului a.Inelele şi periile sunt Se înlătură scurgerea de ulei ;
      apare un cerc de foc la îmbâcsite cu ulei ;        se refac legăturile întrerupte
21.   inelele colectoare      b.este întreruptă una din
                              legăturile dintre rotor şi
                              reostatul de pornire
      Motorul vibrează        în a.Rotorul, cuplajul şi şaiba Se remediază aceste cauze
      timpul funcţionării        de      transmisie      sunt mecanice
                                 dezechilibrate;
22.                               b.deplasarea       bobinajului
                                  rotorului; fundaţia nu este
                                  suficient de rigidă.
      Inelele colectoare se a.Periile                         sunt Se        montează      perii
      uzează          intens, necorespunzătoare              (prea corespunzătoare; se reglează
23.   neuniform               tari);                               presiunea pe contact
                                  b.presiunea pe inele este
                                  prea mare

                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de                 92
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
      Lagărele se încălzesc a.Debitul uleiului de răcire Se verifică nivelul uleiului; se
      peste limitele admisibile este insuficient sau de reglează jocul dintre arbori şi
24.                             prostă calitate;         cuzineţi
                                  a.Jocul     dintre    fusul
                                  arborelui şi cuzineţi este
                                  prea mic
      Periile se uzează foarte a.Inelele colectoare sunt            Se îmbunătăţesc condiţiile de
      intens                   imbâcsite cu praf de la perii,       întreţinere a inelelor colectoare
25.                            pulbere de metal, nisip ;            şi se curăţă mai des; se
                               b.curentul este repartizat           controlează şi se remediază
                               neuniform     între    perii ;       presiunea de contact a periilor
                               c.calitatea  periilor   este         pe inele.
                               necorespunzătoare




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de              93
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                  FIŞĂ DE DOCUMENTARE NR. 8


                   Defecte şi regimuri anormale ale transformatoarelor.

       Pe parcursul funcţionării transformatorului de putere, personalul de exploatare are
obligaţia să facă un control exterior al stării tuturor elementelor componente, atât vizual, cât şi
al aparatelor indicatoare. Prin aceasta se va evita apariţia unor defecte grave care să
conducă la acţionarea protecţiilor prin relee.

2.1 Supraîncălzirea transformatorului.
       Se vor expune principalele situaţii           în   care   pot   apărea     supraîncălziri   ale
transformatoarelor.

Transformatorul este supraîncărcat. Un transformator poate să funcţioneze cu o
suprasarcină limitată de condiţiile de funcţionare şi de mediul ambiant. Determinarea faptului
că este sau nu supraîncărcat se face din diagrama de sarcină întocmită pe baza citirilor
indicaţiilor ampermetrului, pentru o perioadă de 24h. Uneori funcţionarea în regim de
suprasarcină este impusă în cazul avariilor.

Temperatura din încăperea transformatoarelor este prea ridicată.
        Se măsoară temperatura aerului în încăperea în care este montat transformatorul, la
distanţa de circa 2m de la cuva acestuia şi la jumătatea înălţimii ei. Dacă temperatura
măsurată depăşeşte cu 8...10ºC temperatura admisă, se vor lua măsuri de intensificare a
ventilaţiei. În acest scop se prevăd orificii în partea superioară şi inferioară a camerei
transformatorului, care se închid cu jaluzele. Diferenţa de temperatură admisă între aerul cald
şi cel rece este de 15ºC.

Raporturi de transformare diferite la transformatoare care funcţionează în paralel.
       Acest lucru duce la apariţia unui curent de egalizare între transformatoare.
Repartizarea sarcinii va fi neuniformă, transformatorul care are tensiunea secundară mai
mare, în gol se va încărca mai mult. Pentru remedierea acestei defecţiuni se va înlocui un
transformator cu altul care să îndeplinească toate condiţiile de cuplare în paralel.

Transformatoarele au tensiuni de scurtcircuit diferite. (în cazul funcţionării în paralel).
În acest caz repartizarea sarcinii nu se face proporţional cu puterile nominale, ci invers
proporţional cu tensiunea de scurtcircuit. Astfel, dacă transformatorul mai mic are tensiunea
de scurtcircuit mai mică, va prelua o încărcare mai mare şi va împiedica încărcarea
transformatorului mai marela sarcină nominală. Pentru a remedia situaţia trebuie alese două
transformatoare care să verifice toate condiţiile de cuplare în paralel.


2.2 Străpungerile şi întreruperile înfăşurărilor transformatorului.



                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de                94
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Străpungeri între înfăşurări şi cuvă, între înfăşurările de înaltă şi joasă tensiune sau
între faze. Aceste defecte se produc din următoarele cauze:
- au apărut supratensiuni ca urmare a descărcărilor atmosferice;
- a scăzut calitatea uleiului (umezire, impurificare);
- izolaţia este îmbatrânită ca urmare a supraâncălzirilor sau a degradării în timp;
- datorită efectelor forţelor electrodinamice apărute ca urmare a scurtcircuitelor exterioare
transformatorului.
        Străpungerea izolaţiei înfăşurărilor se poate descoperi cu megohmmetrul. În unele
cazuri când apar locuri neizolate (datorită supratensiunii) pe înfăşurări, sub forma unor
descărcări punctiforme, se poate descoperi defectul numai încercând transformatorul sub
tensiune (aplicată sau indusă).

Întreruperi în înfăşurări. Ca rezultat al unor contacte imperfecte, se topeşte o porţiune din
conductorul înfăşurării sau din conductoarele de ieşire din înfăşurări. Defectul se determină
datorită degajării de gaze sub efectul termic al arcului electric, gaze care determină
deconectarea de către releul de gaze al transformatorului.
       Cauzele care pot duce la această defecţiune pot fi:
    - lipirea unor legături ale înfăşurărilor executate incorect;
    - defecţiuni ale conductoarelor care leagă capetele înfăşurării cu bornele;
    - ruperea unor conductoare datorită eforturilor electrodinamice din timpul suprasarcinilor.

       Întreruperile se pot constata cu ajutorul unui ohmmetru. Locul întreruperii se poate
constata fie vizual, fie cu ajutorul ohmmetrului, controlând înfăşurarea pe porţiuni. De obicei
întreruperea are loc la locul de îndoire al conductorului sub piuliţa bornei. Pentru a
preîntâmpina astfel de defecţiuni se înlocuieşte conductorul rotund cu o legătură elastică,
care constă dintr-un pachet de benzi de cupru a căror secţiune este egală cu secţiunea
conductorului de ieşire.
2.3 Funcţionarea protecţiei prin releul de gaze (Buchholz).
       Protecţia de gaze este o protecţie sensibilă la defecte interne sau la regimuri anormale
ale transformatorului, în care acestea sunt însoţite de degajări de gaze. Releul de gaze (fig.
4) se montează pe conducta de legătură dintre conservatorul de ulei şi cuva
transformatorului. El este parcurs de întreaga cantitate de gaze ce se produce în interiorul
cuvei.
      În absenţa unui defect, flotoarele sunt ridicate şi contactele releului rămân dechise. În
cazul unui defect minor, se produce o degajare slabă de gaze, care se adună în partea
superioară a camerei releului şi flotorul coboară, contactul său se închide, semnalizând un
regim anormal. La fel acţionează la scăderea nivelului de ulei din cuvă.
        În cazul unui scurtcircuit intern grav, în cuvă se produce o degajare violentă de gaze
care antrenează uleiul spre conservator, loveşte al doilea flotorul , provoacă coborârea
flotorului şi închiderea contactului său şi prin releul intermediar, comandă declanşarea
întreruptoarelor transformatorului.
         Degajările de gaze şi deci funcţionarea releului Buchholz care comandă doar
semnalizarea regimurilor anormale are loc în următoarele situaţii :
- în interiorul transformatorului au apărut defecte mici, care duc la degajări slabe de gaze;
- în timpul umplerii transformatorului cu ulei, a rămas aer în transformator ;
- nivelul uleiului este scăzut din cauza temperaturii sau datorită pierderilor de ulei.
   În anumite situaţii releul de gaze va comanda deconectarea întreruptoarelor
transformatorului. Acestea sunt :
                    Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de       95
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
R1
       scurtcircuit între spire ;
     R1
       scurtcircuit între primar şi secundar ;
    R 1
       scurtcircuit între faze ;
    R 1
       conturnarea sau străpungerea izolaţiei comutatorului de tensiuni.
   Scurtcircuitele pot apărea ca urmare a izolării insuficiente a legăturilor de trecere,
deteriorării izolaţiei spirelor de presare, bavurilor de pe spira de cupru, deteriorării mecanice
sau naturale a izolaţiei sau scăderii nivelului de ulei.
       Scurtcircuitul între faze evoluează, de obicei rapid, şi este însoţit de arc electric ; se
manifestă prin degajări intense de gaze şi aruncarea uleiului prin conservator sau prin
supapele de siguranţă. Aceleaşi manifestări se prodic şi în cazul scurtcircuitului între primar şi
secundar. În ambele situaţii au loc creşteri importante ale curentului de alimentare.


2.4 Tensiunea în circuitul secundar este anormală.

        Tensiunile de fază din circuitul secudar sunt egale la funcţionarea în gol, dar diferă
mult în sarcină, cu toate că tensiunile din circuitul primar sunt normale. Această defecţiune se
produce în următoarele cazuri :
- există un contact imperfect la una din bornele transformatorului – se înlătură defecţiunea ;
- este întrerupt circuitul primar al transformatorului trifazat cu coloane, conectat după schema
triunghi-stea sau triunghi-triunghi. Se decuvează transformatorul şi se restabileşte
continuitatea fazelor. Determinarea fazei întrerupte se face cu ohmmetrul.

Tensiunile secundare diferă mult la funcţionarea în gol faţă de tensiunile secundare la
funcţionarea în sarcnă, deşi tensiunile primare sunt egale.
Această defecţiune poate să apară când :
- s-a inversat sfârşitul cu începutul unei înfăşurări legate în stea;
- există o întrerupere în circuitul primar al transformatorului;
- există o întrerupere în circuitul secudar al transformatorului.

      Este necesară repararea înfăşurărilor sau a legăturilor desfăcute, adică este necesară
decuvarea transformatorului.
2.5 Defecte ale comutatorului de tensiune.

       Se analizează numai defecţiunile comutatoarelor destinate pentru reglarea raportului
de transformare fără sarcină. În principal, fiind vorba de un comutator, defecţiunea constă în
arderea sau topirea suprafeţelor de contact ale comutatorului. Cauzele care duc la această
defecţiune sunt:
   - construcţia necorespunzătoare a comutatorului nu asigură presiunea de contact
       necesară;
   - montarea defectuoasă a comutatorului;
   - efectul termic al unor curenţi de scurtcircuit;
   - comutarea sub sarcină a comutatorului deşi el este destinat pentru comutarea în gol.

       Topirea totală sau degradarea contactelor comutatorului poate duce la degradarea
uleiului şi acţionarea releului de gaze.



                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de            96
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
  Remediază defecte simple ale ale echipamentelor electrice din centrale
                                electrice

Repararea motoarelor.


      Tehnologia reparării unei maşini electrice aflate în exploatare cuprinde următoarele
faze mai importante:
    izolarea electrică de restul instalaţiei prin deschiderea întreruptorului (manual sau
     automat) şi scoaterea patroanelor siguranţelor din tabloul de forţă, cu luarea tuturor
     măsurilor de protecţie a muncii;
    desfacerea legăturilor electrice de la bornele maşinii;
    desfacerea legăturilor de transmisie de la utilajul antrenat;
    desfacerea piuliţelor de la prezoanele din fundaţie ;
    transportul la atelierul de reparaţii ;
    demontarea motorului ;
    repararea părţilor componente defecte ;
    remontarea ;
    încercări ;
    reinstalarea motorului pe fundaţie ;
    refacerea legăturilor electrice şi mecanice ;
    ridicarea izolării.




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de          97
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                    FIŞĂ DE DOCUMENTARE NR. 9


               1 Repararea Transformatorului

a. Demontarea transformatorului

Demontarea transformatorului comportă urmatoarele operaţii:
 evacuarea uleiului;
 desurubari si desfacerca legaturilor electrice;
 demontarea subansamblelor (izolatoarele conservatorului de ulei; expandorul etc.) ,
 decuvarea si demontarea partii active (miezul magnetic si infasurarile situate pe el) ;
 demontarea radiatoarelor.

• Evacuarea uleiului se poate face total sau parţial în funcţie de starea lui şi de caracterul şi volumul
reparaţiei. În cazul evacuarii parţiale, acesta se scurge pâna la nivelul jugului de sus al miezului
magnetic.
Uleiul se evacueaza intr-un vas pregătit dinainte, curat si uscat, prin robinetul de golire de la partea
inferioară, laterală, care se leagă de vas cu ajutorul unui tub de cauciuc.
• Deşurubarea începe cu capacul cuvei. Apoi se desfac legaturile de izolatoarele de trecere,
precum şi la comutatorul de prize. La deşurubare trebuie sa se aibă în vedere urmatoarele reguli:
 fiecarui bulon. şurub, prezon etc. dupa ce a fost deşurubat trebuie sa i se monteze la loc şaibele.
     piuliţele. contrapiuliţele etc. ;
-- toato elementele de prindere, reansamblate trebuie păstrate într-un recipient (galeata, cutie
etc.) ;
 daca buloanele nu pot fi deşurubate din cauza ca sunt ruginite se ung cu petrol lampant:
 daca filetele au defecte ele, trebuie refăcute folosind tarozi şi filiere corespunzatoare;
 piesele de defecţiuni iremediabile vor fi înlocuite cu altele noi.
• Demontarea subansamblelor incepe prin demontarea izolatoarelor care, pâna la 35 kV, se face,
dupa ce s-a desfacut legatura de la partea inferioară prin demontarea piuliţelor care strâng clemele
de presare ale izolatoarelor. Apoi se demontează expandorul prin desfacerea legaturii sale de la
partea superioară se leaga cu frânghie şi se agaţă de cârligul macaralei după care se deşurubează
buloanele de pe flanşa inferioară, ridicându-se ţeava de pe capac.
Demontarea conservatorului de ulei incepe prin detaşarea lui de flanşa conductei de ulei, apoi de
piesele cu care este fixat şi cu o funie sau cu un cablu cu inele de ridicare se ridică de pe capacul
cuvei, aşezându-se pe podea. Sticla indicatorului de nivel de ulei trebuie ferită de deteriorări în
porioada demontării conservatorului.
Releul de gaze, precum şi instrumentele de control al temperaturii uleiului (termometrul cu
rezistenţă, termosemnalizatorul etc.) sunt demontate imediat dupa evacuarea uleiului, pentru evitarea
deteriorării lor in cursul demontării subansamblelor.
• Decuvarea înseamnă scoaterea părţii active din interiorul cuvei şi aşezarea ei pe suporţii din
traverse de cale ferata, punându-se dedesubt o tavă din tablă de oţel pentru colectarea uleiului ce se
prelinge de pe partea activă. In timpul ridicării cu ajutorul macaralei, este necesar să se
supravegheze ca nici o parte să nu se agaţe de pereţii cuvei.
Ridicarea, transportarea si coborârea partii active trebuie făcute cu atenţie, fără smucituri şi balansări.
iar eliberarea din macara se va face numai dupa ce se verifică stabilitatea ei pe suporţi.
                      Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de              98
                Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
• Demontarea partii active începe cu demontarea prizelor şi a comutatorului de prize. Se
recomandă ca în prealabil să se schiteze poziţia prizelor si a pieselor de fixare, atât in partea de
înalta tensiune, cât şi în cea de joasă tensiune şi să se numeroteze atât prizele, cât şi plăcile de
fixare, în care scop se leagă de ele etichete cu numerele corespunzatoare.
Toate îmbinarile nedemontabile (lipituri) se curaţă în prealabil de izolaţie; dacă lipiturile sunt efectuate
cu aliaj de lipit cu cositor, se dezlipesc cu ajutorul lămpii de lipit, iar dacă sunt efectuate cu aliaj de lipit
tare, ele se taie cu dalta şi ciocanul punând sub ele un obiect metalie (bară, placă).
Dupa deconectarca prizelor de reglaj comutatorul se scoate, de regulă, separat de dispozitivul de
fixare şi se aşează orizontal pe stelaj.
Urmează demontarea grinzilor jugului şi despachetarea jugului superior, în prealabil, se depresează
infăşurările in care scop se deşurubeaza (dar nu complet) buloanele de presare, lăsându-le în aripile
grinzilor jugului, se scot de pe inelele de presare paharele demontabile, tălpile etc., precum şi
legatura la masă a inelelor de strângere şi dacă exist tiranţi verticali, se deşurubează şi se scot de pe
ei piuliţele superioare. Se deşurubează buloanele de strângere a jugului superior şi grinzile
respective, se Ieagă cu funii grinzile jugului şi se scot
afară buşoanele de strângere şi aceste grinzi. Se marchează pe ele părţile de înaltă si joasă
tensiune, astfel ca la reconectare si fie aşezate corect.
Dupa aceea, se ridică grinzile jugului, scoţându-le de pe tiranţii verticali şi se aşază pe pardoseală.
Despachetarea jugului se face scotând pachete formate, din doua trei tole, de la capete spre mijloc,
simultan din două parţi. În acost scop, pe nişte schele provizorii, instalate la înalţimea necesară, pe
ambele laturi ale parţii active, se plasează in funcţie de lungimea jugului 1 — 3 muncitori pe fiecare
parte. Fiecare muncitor aşază cu atenţie lânga el pe schela tolele despachetate una peste alta. Pe
măsura ce despachetarea progresează, tolole se iau de pe schelă şi se duc la locul de depozitare,
unde se face câte o stivă din tolele aduse de pe aceeaşi parte.
Pentru scoaterea înfăşurărilor se utilizează nişte gheare ca cele din figură , care se aşează în cruce
una faţă de alta. Ghearele trebuie introduse exact sub coloana de distanţieri, în care scop înfăşurarea
se ridică puţin cu o rangă în acel loc, astfel încât gheara să prindă numai înfăşurarea respectivă.
Între tijele ghearelor şi înfăşurare se introduc fâşii de carton preşpan şi apoi se leagă toate ghearele
împreună cu înfăşurarea, cu ajutorul unei funii, la intervale mici în sensul înălţimii (formând un tot
rigid). Se aduce cârligul macaralei la centrul înfăşurării şi se agaţă de el înfăşurarea cu ajutorul
funiei legate de gheară în aşa fel încât în timpul ridicării să atârne de cârlig strict vertical. După
scoaterea înfăşurării, ea se aşează vertical pe pardosoală, pe dou grinzi, în mod stabil.


Dispozitiv pentru scoaterea înfăşurărilor :
Dupa scoaterea tuturor înfăşurărilor, se scoate de pe miezul
magnetic toata izolaţia inferioară, aşezându-se în ordinea
scoaterii pe stelaj.
a – ghera; b – cruce ; 1 – prezon; 2 – tija ghearei din cornier; 3
— placa pentru întărirea ghearei; 4 – nervura ;5 – cornierele
crucii; 6 – corniere laterale de consolidare.

• Demontarea radiatoarelor (cele detaşabile). Ele se scot
dupa scoaterea părţii active. Mai întâi se închid robinetele
radiatoarelor se deşurubeaza cele patru piuliţe ale flanşei
inferioare şi ale celei superioare. Se deplasează radiatorul cu
atenţie de pe prezoane, se ridică, se transportă şi se aşează
pe podea.

                   Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de                       99
                 Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Pe flanşele radiatoarelor se monteaza fie flanşe oarbe, fie dopuri de lemn.

b. Repararea miezului magnetic


După curăţirea miezului magnetic, se efectueaza un control minuţios al tolelor din coloane şi jug,
privind starea lor, cât şi starea izolaţiei acestora. Izolaţia de lac defectă, la despachetarea tolelor
cade total sau parţial.
Izola|ia de hârtie dintre tole, la despachetare se sfărâma iar cea care rămâne pe tole devine casanta,
de culoare neagră.
Daca la verificarea directă a stării tolelor si a izolaţiei lor nu se constată urme de incendiu sau
scurtcircuite locale, trebuie să se efectueze încercări speciale, în care scop jugul superior se
împachetează din nou şi se presează, pâna la dimensiunile normale.
Pentru precizarea stării izolaţiei între tole se efectuează urmatoarele încercari:
— măsurarea pierderilor în gol, folosindu-se o înfăşurare de control, care să asigure magnetizarea
completă a rniezului (adica inducţia la care este calculat miezul), aşezată pe coloanele miezului peste
care in prealabil se infăşoară foi de carton de preşpan cu grosimea de 2 mm şi se fixează cu bandă
groasă de bumbac. Se alimentează cu tensiunea de 380/220 V şi se măsoară P'0 (pierderile in gol).
Apoi se scurtcircuiteaza tolele marginale ale miezului, pe suprafata exterioară, cu un conductor şi se
masoară din nou P’’0. Dacă starea izolaţiei între tole e satisfacătoare atunci

                               P0  P0
                                       100  1...2%
                                  P0
 c. Repararea înfăşurărilor
Înfăşurările sunt cele mai afectate părţi ale transformatorului, în cazul apariţiei unui defect în timpul
exploatării acestuia. Ele suferă deteriorari ale conductorului, desfaceri de pe bobină, întreruperi sau
contacte între diversele spire ale înfăşurării, alterarea izolaţiei pâna la arderea ei etc.
Pentru remedieri, înfăşurările transformatorului sunt supuse unei tehnologii de reparaţie care constă
în:
— scoaterea înfăşurărilor de pe miezul magnetic (vezi demontarea părţii active);
— scoaterea izolaţiei de pe conductor, îndepărtarea porţiunilor deteriorate de conductor şi lipirea
capetelor;
— reizolarea conductorului vechi:
— rebobinarea înfăşurărilor;
— uscarea, presarea, impregnarea şi coacerea înfăşurărilor;
— remontarea înfăşurărilor pe coloanele miezului magnetic.
— Pentru scoaterea izolaţei de pe conductor, acesta se trece printr-o clemă corespunzatoare
secţiunii conductorului. Simultan, conductorul se indreaptă, ciocanindu-l cu un ciocan de lemn pe un
bloc de lemn şi se şterge prin apăsare cu cârpe. Daca izolaţia se curăţă greu şi, în special, când
conductorul este ecruisat (întărit), colacii de conductor se recoc în cuptoare la 550— 600°C. In lipsa
acestora, se utilizează focul pe vatră, momentul scoaterii din foc fiind indicat de culoarea vişiniu închis
pe care o capată cuprul. Atunci el este scos din foc şi răcit in aer până la temperatura mediului
ambiant.
Când se descoperă în conductor goluri, găuri etc., porţiunile respective se taie, iar capetele
conductorului se lipesc prin suprapunere, cu aliaj de argint. Lipirea se face cu cleştele electric,
capetele fiind in prealabil prelucrate pentru lipire.


                  Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de                 100
                Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Pentru controlul calităţii lipiturilor, acestea se verifică atât mecanic câi şi electric (se măsoară
rezistenţa de contact).
• Reizolarea conductorului se face manual sau cu maşini de izolat (dacă există în dotarea
atelierului). Pentru izolare se utilizează hârtie de cablu (STAS 5649), cu grosimea de 0,05 mm.
Pentru ultimul strat de hârtie este recomandabil să se utilizeze o hârtie cu grosimea de 0,12 mm, mai
ales la conductoarele de secţiune dreptunghiulară. Numărul de straturi de hârtie cu care se izolează
conductorul (şi deci grosimea izolaţiei rezultate) trebuie să corespundă grosimii izolaţiei vechi de pe
conductor. Izolaţia normală a conductorului pentru gama de tensiuni 6 ... 20 kV este formată din două
straturi ,,jumatate acoperit sau petrecut" din hârtie de 0,05 mm şi un strat cap la cap din hârtie de
0,12mm, ceea ce corespunde unei grosimi a izolatiei conductorului pe arnbele parţi de 0,64 mm.
Productivitatea izolării cu maşina de izolat este de 6—8 ori mai mare decât a izolării manuale.
Daca nu există maşina de izolat, atunci se procedează astfel: se introduce în tamburul cu
conductorul curăţat şi îndreptat o ţeavă de oţel şi tamburul se aşază pe capre de lemn. La distanţe de
10—12 m se aşază alţi tamburi goi, tot pe capre. Conductorul se desfăşoară pe distanta menţionată
şi capatul său se fixează pe tamburul gol. Apoi conductorul se întinde între cele două tambure şi se
asază între aceste piedici, pentru ca tamburele să nu se rotească şi să slăbească întinderea
conductorului. Înainte de a trece la izolare, se pregăteşte hârtia, tăind-o în benzi cu laţimea de 15 —
20 mm si depănând-o în rulouri.
Lucratorul şterge conductorul cu o cârpa curată, ia ruloul şi începe să izoleze aşezând mai întâi
primul strat, ..jumatate acoperit", parcurgând tot tronsonul (distanţa între două tambure), iar apoi cel
de-al doilea strat şi aşa mai departe.
Este necesar să se aşeze izolaţia cât mai strâns, tot timpul netezind-o şi întinzând hârtia cu mâna,
astfel ca un strat să adere de celalalt şi să rezulte o izolare fără goluri, întreruperi sau increţituri. Când
se termină o bandă (rulou), noua fişie de hârtie se îmbină cu cea precedentă, prin suprapunerea
sfârşitului uneia cu începutul celeilalte. Ajungând la sfârşitul tronsonului, capatul benzii de hârtie se
lipeşte cu lac de bachelită şi se leagă cu o bucăţică de bandă. Când tronsonul este complet izolat,
acesta să înfşoară pe tambur, aşezând strâns o spira lânga alta.
• Rebobinarea înfăşurărilor.
Transformatoarele de putere aduse la reparat pot avea înfăşurări de diverse tipuri (continue,
spiralate, în galeţi, bobine spiralate scurte etc.).În continuare se va prezenta tehnologia rebobinarii
înfăşurării cilindrice în două straturi (pentru înfăşurarea de joasă tensiune) şi a înfăşurării cu bobine
stratificate (pentru înfăşurarea de înaltă tensiune).
Bobina cilindrică in două straturi se execută din conductoare cu secţiune
dreptunghiulară, cu unul sau mai multe conductoare in paralel. In figura 6 este
reprezentată o bobină cilindrică în doua straturi cu două conductoare în paralel.
Între cele doua straturi sunt prevăzute distanţiere axiale, care formează canalele
axiale de răcire. Bobinarea se execută pe şabloane sau direct pe cilindrul de
pertinax, care constitute izolaţia faţă de miezul transformatorului. În acest caz,
cilindrul de pertinax se fixează pe şablonul de bobinare. După fixarea şablonului
pe maşina de bobinat, conductorul se trece prin filiera de întindere, se îndoaie
capătul conductorului la 90°, lăsându-se lungimea necesară liberă şi se fixează
de discul şablonului cu o menghină de mâna. De prima spiră se fixează pânza
egalizatoare de carton preşpan, prin bandajare cu banda de bumbac. În timpul
bobinării se verifică calitatea izolaţiei pe măsură ce conductorul se desfăşoară de
pe tambur, refăcându-se izolaţia deteriorată pe diferitele porţiuni cu banda de
hârtie de cablu sau de bumbac. Consolidarea spirelor se face cu o fâşie de
banda groasă de bumbac, care face o buclă peste prima spiră, iar capetele sunt
trecute alternativ de la o spira la alta, una prin exterior şi alta prin interior. Pentru

                  Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de                    101
                Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
aceasta, la aşezarea fiecărei spire, unul din capetele benzii de bumbac se întinde pe şablon, iar
celălalt se răstoarnă peste spirele deja bobinate şi apoi la spira următoare se schimbă invers.
După aşezarea primului strat de spire, se aşează distanţierele longitudinale pentru realizarea
canalelor de răcire. Al doilea strat se bobinează la fel cu primul, iar ultima spiră se consolidează,
strângându-se bobina la exterior cu banda groasă de bumbac.
Bobinele stratificate, utilizate pentru înfăşurarea de medie tensiune, se execută cu conductor izolat cu
bumbac sau hârtie de cablu. Ele se bobinează pe şablon, pe cilindrul de pertinax, sau direct peste
înfăşurarea de joasă tensiune. În ultimul caz, pe maşina de bobinat se aşază direct bobina de joasa
tensiune pe şablonul ei şi se înfăşoară la exterior cilindrul din carton preşpan, care se consolidează
cu banda de bumbac. Pe cilindrul izolant se aşază distanţierele longitudinale, care se consolidează
cu banda de bumbac. Daca bobina stratificată este cu doi galeţi, se aşează şi inelul de distanţare
dintre galeţi. Prima spira se supraizolează cu un strat jumatate acoperit de
hârtie de cablu sau bandă de bumbac şi se incepe bobinarea, consolidându-
se spirele marginale cu o buclă de banda de bumbac, avand capetele trecute
alternat la exterior şi la interior de la o spira la alta.
Dupa bobinarea primului strat, se asaza izolaţia între straturi din hârtie de
cablu, consolidindu-se spirele marginale cu hârtie, peste care se trec spirele
stratului următor, ca în figura 7.
Prizele pentru reglaj se scot sub formă de buclă de 100 mm lungime şi se
supraizolează cu două straturi ,,jumatate acoperit" cu hârtie de cablu sau
bumbac.
• Dupa confecţionarea înfăşurărilor urmează, uscarea, presarea definitivă,
impregnarea şi coacerea. Aceste operaţii, la întreprinderile constructoare se
efectuează în cuptoare cu vid, speciale. La locurile de reparaţie, de regulă,
aceste operaţii se fac în cuva transformatorului, realizând încălzirea prin
metoda pierderilor prin inducţie în pereţii cuvei. În acest scop, pe pereţii cuvei
se aplică o înfăşurare de magnetizare, alimentată la tensiunea de 220--380 V
c.a. Curentul alternativ ce trece prin această înfăşurare creeaza un flux
magnetic alternativ, care determină în pereţii cuvei de oţel apariţia curenţilor
turbionari, care încălzesc cuva, iar căldura degajată încălzeşte înfăşurarea aşezată în cuva inainte de
coborârea înfăşurării în cuvă, aceasta se curăţă în interior rninuţios, se îndepartează rămăsitele de
ulei, se şterge cu o cârpa uscată care nu lasă scame înfăşurarea se coboară apoi în cuvă se pun
borne provizorii de trecere pe garniturile de etanşare de pe capac şi se închide cuva cu capacul ei
(ermetic).
Înainte de închidere, se instalează termocupluri sau termometre cu rezistenţa în interior, iar în exterior
termometre. Se racordează cuva la o instalaţie de vid, conform schemei din figura 8.
Înfăşurarea se usucă la tempera de 100 120°C, timp de 6-12 ore; ridicarea temperaturii (prin variaţia
numarului de spire) se face în ritmul de 40°C/ora.
Înfăşurarea se scoate, se răceşte pâna la 70°C, se presează pâna la dimensiunea dorită şi se
                                                                     impregnează cu lac intr-o baie.
                                                                     Apoi, înfăşurarea se scoate din
                                                                     baie cu macaraua, ţinându-se 20--
                                                                     30 min deasupra pâna se scurge
                                                                     surplusul de lac şi se introduce din
                                                                     nou în cuva pentru coacere,
                                                                     operaţie care se face la o
                                                                     temperatura de 105—120°C, timp
                                                                     de 8 h.

                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de                 102
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Dupa terminarea coacerii, când pelicula de lac nu mai este lipicioasa, înfăşurarea se scoate din cuva
şi se instalează pe un suport de traverse.
Uscarea, impregnarea şi coacerea se fac intr-o încăpere bine ventilată, iar muncitorii trebuie să
poarte mănuşi, încălţăminte închisa şi să aibă capul acoperit. În incapere nu trebuie să se fumeze şi
nici să se efectueze lucrări cu foc deschis.
• Remontarea înfăşurărilor pe
miezul magnetic. Remontarea
se face după releveul întocmit la
demontarea înfăşurărilor. Înainte
de a se monta bobinele, se
examinează fiecare în parte
pentru a se constata lipsa
deteriorărilor izolaţiei spirelor,
aşezarea corectă şi uniformă a
distanţoarelor pe periferie şi pe
înalţime, lipsa piliturii metalice şi
a obiectelor străine, lipsa
deplasării spirelor. Înfăşurarea,
verificată astfel, se ridică
deasupra miezului magnetic,
pregătit în prealabil, la o distanţă
mai mare decât coloana pe care
se face instalarea ei, manevrând
apoi astfel macaraua, ca axa
înfăşurării să coincidă cu axa
coloanei.
Se coboară apoi înfăşurările (Iângă miez se aşează cea de joasă tensiune, apoi, peste ea, cea de
înaltă tensiune). În timpul montării, trebuie urmarită cu atenţie aşezarea înfăşurărilor de înaltă
tensiune cu capetele orientate în partea necesară, cu prizele de reglare aşezate conform desenului
anexat fişei tehnologice.
În figura 9 este indicată schema legaturilor (în A pe partea de înaltă tensiune şi cu prize reglabile; în Y
pe partea de joasă tensiune). Dupa montare, partea activă este supusă unei operaţii de uscare, în
modul arătat la uscarea înfăşurărilor.


             d. Remontarea transformatorului
Dupa asamblarea părţii active, sunt revizuite, reparate si pregătite pentru montare toate părţile
exterioare ale transformatoarelor, adică: cuva, conservatorul de ulei, expandorul, radiatoarele,
capacul, bornele, comutatorul, instrumentele de măsura, robinetele, roţile, garniturile de etanşare etc.
• Urmeaza asamblarea transformatorului, constând din urmatoarele operaţii principale:
— montarea conservatorului şi a expandorului ;
— instalarea garniturilor de etanşare ;
— montarea radiatoarelor, robinetelor, roţilor;
—          ridicarea parţii active şi coborârea ei în cuva;
—          instalarea capacului, cu toate piesele remontate pe el :
—          umplerea transformatorului cu ulei şi verificarea etanşeitatii garniturilor;
---       vopsirea exterioară a transformatorului.


                  Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de                 103
                Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
• Uleiul pentru umplere trebuie să fie pregătit în prealabil într-o cantitate suficientă, uscat şi verificat
chimic şi electric prin:
----         determinarea rigiditatii dielectrice (valoare minimă 120 kV/cm) ;
 —          detenninarea densităţii relative, la + 20°C (sub 0.89) ;
—           determinarea punctului de inflamabilitate (minimum 140°C);
—           determinarea vâscozităţii la +20°C (maximum 5°E);
----        determinarea acidităţii organice si minerale şi a alcalinităţii: determinarea conţinutului de
cenuşă, impurităţi mecanice ;
----         determinarea punctului de congelare ( -15°C );
—           determinarea tangentei unghiului de pierderi dielectrice (tg S < 2% 20°C).



    e. Încercarile transformatorului după reparare

Scopul acestor încercări este de a controla calitatea reparaţiei şi de a preciza parametrii
transformatorului reparat. Aparatele de măsura trebuie să aibă clasa de precizie 0,2 până la 0.5.
Spatiul unde se efectuează încercările trebuie să fie îngrădit iar împrejur trebuie afişate plăcuţe
avertizoare. Conectarea şi deconectarea tensiunii la încercari trebuie să fie făcută cu mănuşi de
cauciuc şi numai la comanda conducătorului încercării.
Încercările transformatorului trebuie să se efectueze în următoarea succesiune:
— măsurarea rezistenţelor de izolaţie a înfăşurărilor ;
— verificarea raportului de transformare ;
— verificarea grupei de conexiuni a înfăşurărilor ;
—-verificarea rigidităţii dielectrice a izolaţiei la frecvenţa industrială;— încercarea de scurtcircuit ;
— încercarea de mers în gol ;
— măsurarea rezistenţelor înfăşurarilor in c.c.;
— măsurarea unghiului de pierderi dielectrice (tg S) a înfăşurarilor şi bornelor (izolatoarelor de
trecere) ;

          a. Măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor şi a coeficientului de absorbţie
R60/R15

       Se măsoară:
— cu megohmmetrul de 1 000 V la înfăşurările de joasă tensiune;
— cu megohmmetrul de 2 500 V la înfăşurările de înaltă tensiune.
Rezistenţa de izolaţie se măsoară intre fiecare înfăşurare şi masa şi între înfăşurări. Indicaţiile
megohmmetrului se citesc dupa 15 si 60 s. Raportul acestor citiri, R60 / R15 se numeste coeficient
de absorbţie, fiind unul dintre criteriile de stabilire a gradului de umiditate a înfăşurărilor. Valorile
înfăşurărilor se compară cu cele indicate de întreprinderea constructoare.

          b. Verificarea raportului de transformare
                                           Se face pe toate fazele şi pe toate prizele
                                           transformatorului. Pe partea de înaltă tensiune, unde nu se
                                           poate măsura tensiunea de fază. (conexiunea de regulă
                                           este A), se face măsurarea tensiunii între faze. Raportul de
                                           transformare nu trebuie să difere de cel indicat de
                                           întreprinderea constructoare cu mai mult de 0,5%.

                  Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de                  104
                Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Raportul de transformare se determină cu ajutorul rnontajului din figura 10 şi valoarea sa se obtţine
făcând raportul între tensiunea fazei din primar şi cea din secundar (măsurata la bornele omoloage),
la mersul in gol al transformatorului, trecând comutatorul de prize prin toate poziţiile sale.

         c. Verificarea grupei de conexiuni

                                         Se face conform montajului din figura 11. Se scurtcircuitează
                                       bornele A—a şi se alimentează bornele de înaltă tensiune cu o
                                       tensiune de 200...400V măsurându-se, pe rând, tensiunile între
                                       bornele: 6— B, b—C,c—B,c—C. Luându-se o anumită scară
                                       pentru tensiuni, se trasează topograma tensiunilor între faze de
                                       pe primar (triunghiul echilateral mare) şi cu vârful compasului în
                                       B şi cu deschiderea b— B se trasează un arc de cerc; apoi cu
                                       vârful compasului în C şi cu deschiderea b—C se trasează cel
                                       de al doilea arc de cerc; intersectia lor determină vârful b al
                                       triunghiului tensiunilor din secundar.În mod analog, se
                                       determina şi vârful c, vârful a fiind suprapus peste A. Măsurând
cu raportorul unghiul a dintre două laturi omoloage din primar şi secundar (de exemplu A — B si a—
b) se determina grupa de conexiuni, împărţind aceasta valoare a unghiului la 30°.



e. Măsurarea rezistenţelor înfăşurărilor in c.c.
Se face cu ajutorul punţii duble Thomson, punţii universale Wheatstone, sau prin metoda
ampermetrului şi voltmetrului.
Rezistenţa se măsoară pe fiecare înfăşurare, pe fiecare faza şi pe fiecare priză.
Rezistenţele înfăşurărilor diferitelor faze pe acelaşi plot nu trebuie să difere între ele, sau faţă de
datele prevăzute de întreprinderea constructoare cu mai mult de 2%.
La măsurarea prin metoda ampermetrului şi voltmetrului (Figura 12) se procedeaza astfel: se scoate
reostatul R2 şi se introduce R1; apoi se conectează K şi se stabileste valoarea curentului în limitele
scalei aparatului (datorită inductanţei înfăşurării transformatorului, apare o întârziere de ordinul a
câtorva zeci de secunde în stabilizarea valorii curentului in circuit). Milivoltmetrul se conectează
numai dupa ce acul ampermetrului rămine stabil, prin cheia K1 în amonte 2 sau în aval 1 de
ampermetru.
Deoarece măsurările dau rezistenţele de linie, se recalculează rezistenţele pe fază ale infăşurărilor
Rf cu relaţiile:
                        în cazul conexiunii Y :




                       în cazul conexiunii A:




                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de                105
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
  Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        106
Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                  FIŞĂ DE DOCUMENTARE NR.10

                                      Tehnologii noi
      Noile tehnologii apãrute in activitatea de lucru sub tensiune, LST, tehnologii aplicate
sau experimentate in ţãrile care practica in mod obişnuit acest mod de lucru.
Având în vedere importanţa LST şi necesitatea dezvoltării acestuia în România, pe
langă tehnologiile existente se impune adoptarea unor noi tehnologii, moderne şi cu un
grad de tehnicitate ridicat. Se fac referiri la urmatoarele tehnologii :
a. Lucrul la conductoarele de fază ale LEA 220, 400 şi 750kV
b. Schimbarea lanţurilor de izolatoare la stâlpii de susţtinere ai LEA 110, 220, 400 şi
750kV s.c. şi d.c.
c. Pregătirea pentru vopsire a stâlpilor de susţinere ai LEA 400, 220, 110 kV s.c. şi d.c.,
4x110kV
d. Vopsirea stâlpilor de sustinere ai LEA 400, 220, 110 kV s.c. şi d.c., 4x110kV
e. Indepărtarea corpurilor străine de pe stâlpii de sustinere ş întindere ai LEA 400, 220,
110 kV s.c. şi d.c., 4x110kV
f. Controlul LEA cu urcare pe stâlpii de susţinere şi întindere ai LEA 400, 220, 110 kV s.c.
şi d.c., 4x110kV
g. Montarea sub tensiune a dispozitivelor treaptă - scară pe stâlpii metalici ai LEA 400 şi 220
kV
h. Montarea sub tensiune a descărcătoarelor pe stâlpii metalici ai LEA 400 kV
i. Montarea sub tensiune a paratrăsnetelor verticale pe vârfarele stâlpilor LEA 400 şi 220
kV
j. Inlocuirea cârligelor de suspensie la lanţurile de izolatori de susţinere ai LEA 400 şi 220 kV
k. Verificarea integrităţii coloanelor izolante ale aparatajului de 110 - 400 kV din
staţiile electrice de transformare
j. Regenerarea unsorii siliconice aplicate pe izolatoarele echipamentelor electrice din
staţiile de transformare de 110 - 400 kV, prin pulverizare cu
ulei siliconic.
în LST există cinci metode de bază :
-în apropierea parţilor aflate sub tensiune
-în contact
-la potenţial
-la distanţă
-manuşă de cauciuc (rubber glove),
Tehnologiile utilizate în România până la această oră, se bazează pe metodele « în
apropierea părţilor aflate sub tensiune »          şi «      la potenţial ». Vom încerca sã
prezentãm, în continuare câteva dintre tehnologiile aplicate in ultimii ani în România
sau în alte ţãri.
Tehnologii noi :

1. Lucrul de pe platforma ridicatoare cu braţ electroizolant
Pentru tehnologiile prezentate în prima parte a lucrării accesul la conductorul aflat sub
tensiune se face prin diferite metode. Multe dintre aceste tehnologii se pot simplifica
radical dacă accesul se face cu ajutorul unui PRB cu braţ electroizolant.

                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de          107
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
În realitate, la acest tip de utilaj, numai o parte a braţului este electroizolantă (restul
fiind metalic) asigurându-se astfel izolarea lucrătorilor fată de pământ. Coşul PRB-ului
este construit în general astfel încât sã permitã accesul a două persoane şi are
posibilitatea de rotire cu 45º în ambele sensuri.
În variantele noi, utilajul poate fi folosit şi pe ploaie.
Acest tip de utilaj este esenţial în lucrarile prin metoda mănuşii de cauciuc.




2.LST prin metoda mănuşii de cauciuc

Metoda mănuşii de cauciuc, utilizată încă de la începutul secolului trecut în SUA şi
adoptată mult mai târziu în Europa, este universal acceptată ca fiind cea mai sigură
       şi eficientă metodă de lucru
pentru LEA de medie tensiune.
Principiile fundamentale ale metodei sunt :
-lucrătorul trebuie izolat de părţile aflate sub tensiune, utilizând echipament individual
de protecţie şi învelitori din cauciuc
-lucrătorul trebuie izolat de pământ, evitându-se creerea unei căi de curent spre
pământ; aceasta se realizează plasând lucratorul pe platforme electroizolante, montate fie
pe stâlp, fie pe un vehicul cu
platformă aeriană.

               Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        108
             Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
O regulă importanta este ca corpul lucrătorului să fie poziţionat perpendicular pe
conductor şi să nu se apropie de partea la care lucrează la o distanţă mai mică decât
lungimea mănuşii de cauciuc. Atunci când existâ în apropiere părţi aflate sub tensiune la
înălţimi diferite de cea la care se lucrează (cum ar fi LEA cu circuite multiple), lucrătorul
trebuie să
lucreze sub părţile aflate sub tensiune şi nu deasupra acestora. Dacă lucrul impune
susţinerea sau mutarea unor conductoare grele se pot utiliza suporţi electroizolanţi
pivotanţi.
De o mare importanţă la această tehnologie este evident montarea invelitorilor de
cauciuc. Este esenţial ca acestea să fie folosite într-o formulă optimă, astfel încât
învelitorile să nu fie insuficiente
(ar compromite securitatea lucrătorului), dar nici excedentare (ar îngreuna prea mult
conductorul).




3.Revizia sau intervenţii accidentale asupra aparatajului primar din staţii

       Intervenţiile asupra aparatajului primar din staţii se pot executa sub tensiune. Ca şi
în cazul lucrărilor LST la LEA se utilizează acelaşi tip de echipamente de protecţie.
Pentru accesul la bornele aparatajului primar se pot utiliza turnuri, schele electroizolante sau
dispozitive de ridicat cu braţ electrizolant. Pentru executarea intervenţiei se utilizează
şunturi. Aparatul la care se lucrează se suntează şi apoi se poate interveni pentru
diferite reparaţii sau chiar pentru revizie.


                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de         109
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                        3. Inlocuirea aparatajului din staţii electrice

        Pentru înlocuirea aparatajului în staţii se utilizează aceleaşi metode de acces la
potenţial. Este necesar însă să se utilizeze utilaje electroizolante pentru transportul
aparatajului la şi de la locul de montaj.
Se pot utiliza utilaje multifuncţionale dotate cu o platformă care are multe grade de
libertate, astfel încât aparatele să poata fi rotite, ridicate sau translatate.


                             4Spălarea izolatorilor sub tensiune

Pornind de la platformele de lucru sub tensiune s-au dezvoltat utilaje de spălare a
izolaţiei LEA sau barelor colectoare din staţii fără a le retrage pe acestea de sub
tensiune. Această tehnologie este esenţială în zonele poluate. Pentru spălarea izolaţiei se
poate utiliza apa de la robinet, pulverizată printr-un tun hidraulic montat la capătul braţului
electrizolant (de obicei telescopic) al utilajului. Tunul este articulat orizontal şi vertical
cu o plajăde la 0 până la 270º. La capătul tunului hidraulic se montează o tijă care
măsoară permanent distanţa până la izolator. Presiunea apei pentru spălare este de obicei
între 70
şi 90 de bari. Distanţa de lucru variază între 2 şi 4 metrii, în funcţie de tensiunea
nominală a liniei.

                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        110
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Există o sondă care         măsoară permanent rezistivitatea apei, care trebuie să fie
mai mare de 1500-1600 ohmi/cm. În cazul în care calitatea apei scade, pulverizarea
acesteia este întreruptă automat.

                                  5.LST utilizând elicopterul

Utilizarea elicopterului la lucrările de mentenanţă la LEA de înaltă tensiune este o practică
des întâlnită în ţările Uniunii Europene şi în Statele Unite ale Americii. O lucrare
comună, pe cale de a se generaliza şi în sistemul energetic din ţara noastră, este
inspecţia multispectrală a LEA folosind elicopterul. Se face o inspecţie a LEA nu numai în
spectrul vizibil ci şi în infraroşu şi ultraviolet. Se poate de asemenea executa o
cartografiere a profilului LEA, utilizând mijloace de măsurare cu fascicule Laser.
Rezultatele acestor inspecţii sunt evident mai complete decât în cazul inspecţiilor
clasice. Acest tip de lucrare este o lucrare în apropierea părţilor aflate sub tensiune.




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        111
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Elicopterul se poate folosi şi la intervenţii accidentale pe traseul LEA, nu numai pentru
transportul personalului şi materialelor la locul intervenţiei, cât şi pentru intervenţia
propriuzisă.
În cazul lucrărilor sub tensiune din elicopter la LEA se pot utiliza două metode de lucru. Se
poate lucra
 direct de pe talpa elicopterului, sau
 dintr-un coş agăţat de elicopter, în ambele cazuri metoda
utilizată este metoda « la potenţial ».

     6.Regenerarea       on-line      a    uleiului       la transformatoarele de putere

Problema inrăutăţirii izolaţiei transformatoarelor de putere se poate rezolva în mod clasic
prin diferite metode de tratare a izolaţiei. Aceste metode nu numai că sunt costisitoare
dar implică o mare durată de retragere din exploatare. Pentru rezolvarea acestei
probleme, se pot monta pe
transformator diferite instalaţii de tratare on-line a uleiului electroizolant.
Pe plan mondial firme ca Mikafil, Fluidex sau Sdmyers au dezvoltat astfel de sisteme,
cu bune rezultate în          tratarea      on-line      a      izolaţiei      transformatoarelor.
Instalaţiile au debite mari, de 4-6 t/h şi sunt complet automatizate. Înlocuirea sub tensiune a
conductorului de protecţie
Pentru înlocuirea conductorului de protecţie la LEA de înaltă tensiune, inclusiv pentru
montarea OPGW, se pot utiliza tehnologii LST, în apropierea instalaţiilor aflate sub tensiune.
Pentru aceasta se utilizează dispozitive cu scripete dublu montate de-a lungul
conductorului de protecţie, cu o frânghie de ghidaj. Dispozitivele se trag de-a lungul
conductorului de protecţie, utilizându-se scripetele superior, cu o maşină tractoare
telecomandată.        Concomitent,          prin scripetele inferior, se         trage o frânghie
tractoare. Pe cei doi stâlpi din capătul deschiderii se montează câte doi scripeţi, unul
pentru conductorul vechi şi unul pentru cel nou. În momentul în care dispozitivele sunt
înşirate între cei doi stâlpi, tragerea poate începe.




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de           112
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
OPGW ( sau conductorul nou) este tras, cu ajutorul frânghiei      tractoare, pe scripeţii
       inferiori. Dispozitivele cu scripete dublu se întorc cu 180º, prin schimbarea
poziţiei celor doi scripeţi de pe stâlpi şi prin tensionarea conductorului nou. Conductorul
vechi este tras utilizându-se frânghia tractoare, iar dispozitivele cu scripete dublu se
strâng de pe firul nou utilizând franghia de ghidaj. Pentru toate operaţiile se utilizează
maşini de tras montate la baza stâlpilor.

                                     7. LST utilizând roboţii

   Faptul că utilizarea roboţilor anulează practic riscul de accidente, ca şi uşurarea
indiscutabilă a muncii, face ca aceştia să fie de dorit a fi folosiţi şi în activitatea de
mentenanţă utilizând LST. Automatizarea activităţii de mentenanţă la LEA s-a aplicat deja în
mai multe proiecte, cum ar fi : -evaluarea gradului de corodare al conductorului -înlocuirea
conductorului de protecţie -înlocuirea lanţurilor de izolatoare -deschiciurarea conductoarelor
active şi de protecţie -instalarea de balize
Robotul HQ LineROVer construit de către specialiştii canadieni de la Hydro-Quebec, de
fapt un dispozitiv motorizat, telecomandat de la sol, a fost utilizat pentru prima dată
pentru deschiciurarea LEA. Telecomanda are bătaia de 1km şi nu este sensibilă la
câmpuri electromagnetice. Vehiculul este compact (23 x 17 x 12 cm), uşor (25kg) şi
ergonomic şi a fost conceput să fie acţionat în conformitate cu standardele de LST.
Sistemele mecanice şi electronice ale acestui robot a fost proiectat să fie flexibile şi
modulare. S-au montat pe acesta o cameră în spectru vizibil şi o camera în infraroşu
şi astfel s-a putut utiliza dispozitivul şi la inspectia LEA. Ulterior s-au mai dezvoltat
         şi altele dintre lucrările menţionate anterior. Având însă în vedere că trecerea
robotului
peste obstacolele din LEA, stâlpi în special, nu este încă posibilă, acest tip de robot trebuie
deocamdată combinat cu munca umană. Spaniolii de la Iberdrola, impreună cu Cobra
Instalaciones y Servicios, au dezvoltat sistemul telecomandat ROBTET. Acest sistem
lucrează pe LEA de medie tensiune încă din 1997, el fiind dezvoltat permanent.
Sistemul este montat pe un autocamion, dotat cu un echipament hidraulic de
ridicare, cu braţ electroizolant lung de 15m, care poate opera până la 69kV. Robotul este
montat pe o
platformă electroizolantă şi utilizează mai multe seturi de scule. S-au proiectat tehnologii
de LST, având ca dispozitiv principal sistemul ROBTET, care nu impun necesitatea
utilizării altui personal decât       a operatorul sistemului. În acest sens s-au dezvoltat
tehnologii pentru :
 înlocuirea izolatoarelor de susţinere
 înlocuirea izolatoarelor de întindere
 suntarea instalaţiilor
 deschiderea şi închiderea circuitelor
 tăierea vârfurilor copacilor
Sunt în curs de proiectare şi alte tehnologii.de LST, cum ar fi înlocuirea de console, înlocuirea
de stâlpi, înlocuirea separatorilor. În Japonia Kyushu Electric în colaborare cu Yaskawa
Electric Co. au reuşit să realizeze un robot coordonat de un operator plasat într-o nacelă
aeriană electroizolantă. Prăjinile clasice pentru lucrul în metoda « la distanţă » sunt
înlocuite cu braţe ale robotului. Comanda acestuia se poate face şi prin voce. Evident, în
                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de          113
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
afara celor prezentate, s-au mai făcut o serie de alte experimente. Deocamdată însă,
tehnologiile LST care au la bază utilizarea roboţilor, nu s-au generalizat. Unul dintre
motive poate fi costul foarte ridicat al utilajelor. Un dezavantaj mare al sistemelor
montate pe autovehicule este accesul greoi la punctul de lucru, ţinând cont de amplasarea
LEA în teren variat. Oricum studiile şi experimentele în acest domeniu continuă.

Concluzii

Impusa fiind de dezvoltarea dinamica a ştiinţei şi tehnologiei, modernizarea activitatii
de LST este o preocupare permanentă pentru toţi cei care activeaza în acest domeniu.
După cum s-a putut observa din prezentarea făcută, există tehnologii care au pătruns în
practica de toate zilele şi există tehnologii care sunt încă în            stadiul        de
experimentare. Pe lînga cele prezentate exista o serie de lucrări de amploare care implică
multe resurse si o foarte importantă desfaşurare de oameni şi utilaje. S-au executat
lucrari de inlocuire sub tensiune a stâlpilor LEA, de retehnologizare a staţiilor de conexiuni
şi transformare ş.a.m.d. Toate aceste tipuri de lucrari constituie adevarate proiecte,
pentru care se proiecteaza tehnologii şi scule speciale. Beneficiile realizarii lucrarilor fără
retragerea din exploatare a consumatorilor sunt indiscutabile. Toate cele prezentate arată
preocuparea permanentă pentru modernizare şi dezvoltare în acest important domeniu al
energeticii.




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        114
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                   FIŞĂ DE DOCUMENTARE NR. 11


Ştiaţi despre ....marile avarii mondiale
     În numai două luni de zile, în anul 2003, în lume au avut loc patru blackout-uri majore: 14
august, nordul Statelor Unite ale Americii şi Canada, unul dintre cele mai severe din istoria
acestor ţări, cu 50 milioane de persoane afectate; 28 august, Londra; 23 septembrie, Suedia
şi Danemarca, cu 5 milioane de persoane afectate; 28 septembrie, Italia, cel mai grav colaps
petrecut vreodată în Europa, cu 57 milioane persoane afectate. Aceste evenimente petrecute
într-o perioadă relativ scurtă conduc la concluzia că sunt necesare măsuri serioase pentru a
se minimiza apariţia unor astfel de perturbaţii în viitor, mai ales pentru faptul că nici unul
dintre aceste colapsuri nu a avut ca origine dezastre naturale, ci erori umane de operare şi
conducere a sistemelor electroenergetice.
În acest context apare evidentă importanţa studiului acestor avarii de sistem pentru a putea
învăţa din experienţa celor ce au trecut prin astfel de evenimente.

1. Avaria din Italia - 28 septembrie 2003
Duminică 28 septembrie 2003 în jurul orei 03:30 a.m. aproape întreaga Italie a fost afectată
de un blackout total, excepţie făcând Sardinia şi alte câteva insule izolate.

 Principalele cauze ale colapsului
Comisia de investigare a identificat patru cauze principale datorită cărora lucrurile nu au
decurs cum era prevăzut.
(i) Reanclanşare nereuşită a liniei Mettlen-Lavorgo datorită unei diferenţe de unghi de
fază prea mare
(ii) Lipsa unei stări de urgenţă în privinţa suprasarcinii de pe linia Sils-Soazza şi de
alegere a unor contramăsuri în Italia
(iii) Instabilitate de unghi şi colaps de tensiune în Italia
(iv) Procedeele de mentenanţă ale coridorului de liberă trecere

2. Avaria din SUA - 14 august 2003
 Starea sistemului înaintea avariei
• Temperatura exterioară, în august 2003, depăşea valorile normale pentru acea dată în
regiunea de nord a S.U.A. şi în estul Canadei Aceasta a avut ca rezultat creşterea cererii de
energie electrică datorită punerii în funcţiune a multor aparate de aer condiţionat (specific
zilelor călduroase din august). Operatorii de sistem au reuşit cu succes să facă faţă unor
cereri mai mari în anii precedenţi şi chiar în vara respectivă.
• Circulaţia intensă de putere în regiunea ECAR ca rezultat al transportului mare de putere
din părţile de sud (Tennessee, Kentuky, Missouri etc.) şi vest (Wisconsin, Minnesota, Illinois
etc.) către nord (Ohio, Michigan şi Ontario) şi est (New York) Atât cu o zi înainte cât şi în
dimineaţa zilei de 14 August 2003, tensiunea era scăzută în mai multe zone din nordul
statului Ohio din cauza sarcinii ridicate, reprezentată în principal de instalaţiile de aer
condiţionat, cât şi a puterii transferate prin acea regiune. Din cauza importului ridicat şi a
cererii instalaţiilor de aer condiţionat în zonele din centru, din partea sudică şi din jurul lacului
Erie, necesarul de putere reactivă a crescut în continuare. De asemenea, o putere importantă
                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de            115
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
era tranzitată prin nordul statului Ohio către Michigan şi Ontario. Toate acestea au avut ca
efect scăderea tensiunii în reţeaua din partea de nord a statului Ohio. Una din cauzele
blackout-ului din 14 august 2003 a fost aparent ―colapsul de tensiune‖ petrecut pe porţiuni ale
liniilor electrice din nord-vestul statului Ohio şi din centrul statului Michigan.

 Concluzii
Iniţierea blackout-ului din 14 august 2003 a fost cauzată de deficienţele din teren ale
echipamentului şi de decizii umane eronate care au coincis în acea după-amiază.
Principalele concluzii desprinse în urma acestui grav incident au fost:



3. Avaria din Suedia şi Danemarca – 23 septembrie 2003
 Prezentare generală
În data de 23 septembrie 2003, la prânz, Sistemul Electroenergetic Nordic a suferit cea mai
severă avarie din ultimii 20 de ani. Partea de sud a Suediei şi partea de est a Danemarcei,
inclusiv capitala Copenhaga au rămas fără energie electrică. Cauza a fost coincidenţa unor
defecţiuni severe, care au condus la încărcarea sistemului cu mult peste ceea ce era de
aşteptat în cazul unor contingenţe prevăzute prin schema normală a sistemului şi prin
standardele de siguranţă în funcţionare.

4. Avaria din Franţa – 19 decembrie 1978 – cascadă de suprasarcini şi prăbuşirea unei părţi
a reţelei
 Premize
În condiţii aspre de vreme (frig şi cer acoperit), creşterea sarcinii s-a dovedit a fi, în ziua de 19
decembrie 1978, mai rapidă şi mai semnificativă decât fusese prognozat (38.500 MW). Toate
centralele electrice disponibile funcţionau încărcate la maxim în activ şi reactiv, peste 3.500
MW erau importaţi din ţările vecine, în principal din Germania. Creşterea sarcinii a condus la
mărirea tranzitelor, deja ridicate, de la est către regiunea pariziană, iar din această cauză
tensiunea a scăzut într-o zonă destul de extinsă a reţelei (regiunea pariziană şi la vest de
aceasta).
5. Avaria din Franţa - 12 ianuarie 1987 - scăderea bruscă a tensiunii şi separări de reţea în
vest
 Premize
Chiar şi în condiţiile unei zile foarte friguroasă cum a fost şi ziua de 12 ianuarie 1987 (alerta
―frig accentuat‖ fusese declanşată încă din vinerea precedentă), grupurile generatoare
disponibile erau toate în funcţiune şi permiteau asigurarea unei marje de producţie
satisfăcătoare (5900 MW) şi a unei tensiuni normale în vest (405 kV la Cordemais).
Concluzii
Principala cauză a acestui incident ar putea fi atribuită unei proaste gestiuni a reglajului
diverselor componente ale sistemului, în particular a regulatoarelor de tensiune şi a
protecţiilor asociate grupurilor generatoare. Funcţiile acestora au fost supuse ulterior unor
severe standarde de calitate. Automatizarea unor anumite acţiuni (blocajul ploturilor
regulatoarelor), reducerea timpilor de execuţie ai sistemului de descărcare automată a sarcinii
(prin comanda indirectă - DAS de la distanţă) au devenit indispensabile în urma acestui
incident.



                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de            116
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
6. Avaria din Grecia – 12 iulie 2004
Succesiunea evenimentelor
Încă din ziua precedentă (11 iulie 2004) un grup generator de 125 MW din Peloponez
(Megalopoli) şi un grup generator din Nordul Greciei erau scoase din funcţiune. Efectul
pierderii grupului din Megalopoli a fost că o mică putere (aproape 80 MW) circula suplimentar
prin Atena spre Peloponez. Această supraîncărcare urma să fie mai târziu ―stresantă‖ pentru
reţeaua electrică a Atenei.
 Sunt încă neclare condiţiile care au dus la această declanşare critică. La 12.38 p.m. grupul
rămas în funcţiune la centrala electrică Aliveri a fost deconectat manual. După aceasta,
nivelul tensiunii a scăzut brusc iar sistemul a fost separat la ora 12:39 p.m. de către protecţiile
minimale de tensiune ale liniilor de 400 kV dintre nord şi sud.
După separare, toate sistemele de producere a energiei electrice din zonele Atena şi
Peloponez au fost deconectate conducând la blackout.
Separarea sistemului a salvat zonele de nord şi vest ale Sistemului Elen care au rămas
interconectate, deşi surplusul de putere apărut a creat severe perturbaţii în sistemele vecine
ale Zonei Sincrone 2 a UCTE.

7. Avaria din România – 10 mai 1977
 Starea sistemului înaintea avariei
Avaria de sistem cea mai semnificativă din România s-a produs în ziua de 10 mai 1977, ca
urmare a unei succesiuni de evenimente cu totul excepţionale, pornite de la scurtcircuitul
produs la un separator de 110 kV de la staţia electrică Tismana, care sunt rezultatul unor
acţionări necorespunzătoare ale automaticii de sistem din Porţile de Fier, ale personalului din
instalaţiile electrice primare şi secundare şi ale defectelor de echipament.

Învăţăminte în urma analizei marilor avarii

Marile avarii prezentate, dar mai ales cele din Italia (28 septembrie 2003) şi cea din nord –
estul SUA (14 august 2003) prezintă un ‖tipar comun‖. În ultimii 50 ani aceste sisteme au fost
dezvoltate în scopul de a asigura o asistenţă mutuală între subsistemele naţionale incluzând
utilizarea în comun a rezervelor de capacitate de generare şi într-un anumit sens în scopul de
a optimiza utilizarea resurselor de energie prin posibilitatea realizării schimburilor de energie
electrică între subsisteme. Dezvoltarea pieţei de energie electrică cu un nivel ridicat de
schimb de energie între subsistemele interconectate a condus practic la schimbarea
topologiilor sistemelor întrucât, iniţial, ele nu au fost concepute pentru un asemenea ‖stil de
operare‖. Aceasta i-a determinat pe operatorii de sistem de transport să utilizeze integral
capacitatea sistemului astfel încât, acestea funcţionează foarte aproape de limitele de
securitate impuse. Aceste ultime două evenimente majore trebuie privite în acest context.

• În ambele avarii nu au fost revizuite managementul sistemului electroenergetic şi nici
procedurile de operare sau automatica de sistem astfel încât ele să se poată potrivi în mod
corespunzător cu noua stare topologică. În ambele situaţii, un incident relativ frecvent (un
scurtcircuit între o linie electrică şi un arbore) nu a fost raportat la timp operatorilor şi ca
urmare el nu a fost tratat cum trebuie, ajungându-se la o cascadă dezastruoasă de
evenimente. Aceasta subliniază faptul că operatorii nu dispun de metode suficient de
performante pentru estimarea riscului. Sunt necesare deci evaluări ale securităţii realizate on-
line şi, de asemenea, de evaluări dinamice;


                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de            117
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
• În Italia, un raport UCTE arată că deşi primul incident s-a produs în Elveţia a fost necesară
intervenţia în timp util a operatorului italian pentru a rezolva problema. Însă operatorul italian
nu are o privire de ansamblu directă asupra evenimentelor ce au loc în celelalte ţări şi a
trebuit să fie informat prin telefon de către operatorul elveţian;

• Sistemului electroenergetic american însă îi lipseşte un dispecerat central care să poată
coordona efectiv activităţile operatorilor. Deşi NERC a lansat o propunere în acest sens a
întâmpinat însă opoziţia câtorva operatori zonali. În plus funcţionarea defectuoasă a unui
echipament critic (estimatorul de stare), care ar fi trebuit să acţioneze ca o referinţă comună
pentru operatorii implicaţi într-un asemenea eveniment, a fost un factor cheie ce a condus la
ieşirea din funcţiune a sistemului;

• În cazul Italiei, restaurarea s-a bazat pe o interdependenţă critică de infrastructură. După
două ore rezervele de urgenţă ale câtorva componente informaţionale vitale şi ale
echipamentului de comunicaţii au ieşit din funcţiune. Aceasta a necesitat trecerea la utilizarea
unor alte rezerve pentru comunicaţii realizate prin satelit şi la operarea manuală a tuturor
echipamentelor de comutaţie ceea ce a făcut ca procesul de restaurare să fie mai greoi şi mai
lung;

• În cazul sistemului american restaurarea a fost chiar mai lungă şi mai anevoioasă din cauza
complexităţii şi dimensiunilor extinse ale avariei, a multitudinii de actori implicaţi şi a
insuficienţelor automaticii de sistem.




                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de           118
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                   FIŞĂ DE DOCUMENTARE NR.12


        SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ LA FOLOSIREA
                     CURENTULUI ELECTRIC
                            - NOŢIUNI DE ELECTROSECURITATE -


                     Energia electrică este - şi va continua să fie în viitor – cea mai utilizată
                 formă de energie, fără de care nu poate fi concepută societatea umană
                 civilizată. Această energie se produce din mai multe resurse energetice
                 primare, se transmite la mari distanţe, se transformă în alte forme de
                 energie (mecanică, termică, luminoasă, etc.)
    În contextul în care fiecare om este un utilizator de energie electrică, este necesară
cunoaşterea unor noţiuni fundamentale în domeniu şi dobândirea unor competenţe
acţionale corecte, pentru evitarea accidentelor de natură electrică, foarte
periculoase, deseori mortale.

                Pentru a înţelege fenomenul electric, reamintim câteva noţiuni
             elementare:
                Tensiunea electrică este diferenţa de potenţial electric dintre două puncte. Se
             măsoară în volţi [V]. Se utilizează diferite niveluri de tensiuni electrice ( înalte,
             medii, joase, reduse).
    Curentul electric reprezintă o deplasare ordonată de electroni, datorită existenţei unei
tensiuni electrice şi a unui circuit electric închis. Intensitatea curentului electric se măsoară în
amperi [A] .
    Materialele care conduc bine curentul electric se numesc conductoare, iar izolatoarele
sunt materialele care nu sunt bune conducătoare de electricitate. Rezistenţa electrică se
opune trecerii curentului electric şi se măsoară în ohmi [Ω].
    De mărimea tensiunii electrice şi a curentului electric depinde puterea electrică. Unitatea
de măsură este watt-ul [W].
    Energia electrică depinde de puterea electrică şi durata de acţionare. Se poate măsura
în kilowattore [KWh]. Aceasta se înregistrează cu ajutorul contoarelor şi este plătită
furnizorilor de către utilizatori.




                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de           119
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Curentul electric prezintă următoarele pericole:
- Electrocutările, ca urmare a atingerii de către om (sau oricare altă fiinţă) a unor obiecte
   aflate în mod normal sau accidental sub tensiune. Electrocutarea constă în trecerea
   curentului electric prin corpul omului. În cazul curentului alternativ, frecvenţa acestuia
   poate deregla ritmul cardiac, fenomen numit fibrilaţie şi poate avea efect mortal.
-     Arsurile electrice şi metalizarea pielii datorită arcului electric. Privirea arcului electric
  cu ochiul liber poate duce la orbire.
-     Incendiile, datorită supraîncălzirii circuitelor electrice, sau datorită arcului electric.
-     Exploziile, datorită supraîncălzirii unor echipamente electrice, sau datorită arcului
  electric în medii explozive.

                          Factorii de care depinde electrocutarea sunt:
                          -      Valoarea intensităţii curentului (funcţie de tensiunea electrică
                             şi rezistenţa electrică).
                          Limita curenţilor nepericuloşi: 10 [mA] în curent alternativ şi 50 [mA] în
                          curent continuu.
                          -      Tensiunea electrică (poate fi periculoasă peste 24 [V]).
                          -      Frecvenţa curentului. Frecvenţa redusă este mai periculoasă.
                             Curenţii de frecvenţă foarte înaltă se folosesc în medicină în
                             scopuri terapeutice.
                          -      Durata de acţionare a curentului electric. Peste 0,1 secunde,
   curentul poate fi mortal.
-      Starea fizică a omului în momentul trecerii curentului prin corp. În general femeile şi
   copiii sunt mai sensibili în caz de electrocutare.
-      Presiunea de contact. Dacă este mare, scade rezistenţa electrică şi creşte curentul
   prin om.
-      Suprafaţa de contact. Când este mare, scade rezistenţa electrică, deci creşte
   curentul prin om.
 - Traseul urmat de curent prin corp. Cel mai periculos traseu este mână-mână. În cazul
   în care electrocutarea se produce pe traseul mâna dreaptă-picior, consecinţele sunt mai
   puţin grave decât în cazul electrocutării pe traseul mâna stângă - picior, inima fiind mai
   puţin afectată. Se recomandă electricienilor să lucreze cu mâna dreaptă.
-      Locul din corp în contact cu tensiunea electrică (sensibilitatea nervoasă şi
   grosimea pielii).
-       Rezistenţa omului la electrocutare depinde de starea stratului de piele. Dacă este
   uscată şi intactă, rezistenţa este mai mare.
-      Umiditatea măreşte pericolul electrocutării. Creşterea umidităţii determină creşterea
   conductivităţii pielii, deci scăderea rezistenţei electrice.
-          Temperatura mediului. Dacă este mare, ca urmare a transpiraţiei, scade
   rezistenta corpului omenesc.

    Din punct de vedere al pericolului de electrocutare locurile de muncă pot fi foarte
periculoase (umiditate mare, temperaturi ridicate, conductoare care ocupă o suprafaţă mare,
etc), periculoase, sau puţin periculoase (umiditate redusă, pardoseală izolatoare, absenţa
conductoarelor, etc.)
    Electrocutările se pot produce ,, prin atingerea directă‖ sau ,, prin atingerea indirectă‖.



                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de           120
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
      Electrocutarea prin atingerea directă se produce când omul atinge un conductor aflat
în mod normal sub tensiune. Exemple: conductoare neizolate, contactele prizelor electrice,
etc.
     Electrocutarea prin atingere indirectă se produce când omul atinge un conductor care
se află accidental sub tensiune. Exemplu: carcasa unei maşini electrice ajunsă sub tensiune
ca urmare a unui defect de izolaţie. Electrocutarea se poate produce şi prin atingerea
simultană a două puncte de pe sol sau pardoseală, aflate la potenţiale diferite, ca urmare a
prezenţei în apropriere a unei prize de pământ sau a unui conductor căzut la pământ, al unei
linii sub tensiune.

    Prevenirea atingerilor care pot provoca electrocutarea (sau şocul electric) se
realizează prin măsuri tehnice şi/sau organizatorice. Pentru evitarea electrocutărilor directe se
vor aplica măsuri tehnice şi organizatorice, iar pentru evitarea electrocutărilor prin atingere
indirectă se vor aplica numai măsuri tehnice:
    1. MĂSURI TEHNICE
       a) acoperiri cu materiale electroizolante ale părţilor active (izolarea de protecţie) ale
           instalaţiilor şi echipamentelor electrice;
       b) închideri în carcase sau acoperiri cu învelişuri exterioare;
       c) îngrădiri;
       d) protecţia prin amplasare în locuri inaccesibile prin asigurarea unor distanţe minime
           de securitate;
       e) scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau echipamentului electric la care urmează
           a se efectua lucrări şi verificarea lipsei de tensiune;
       f) utilizarea de dispozitive speciale pentru legări la pământ şi în scurtcircuit;
       g) folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante;
       h) alimentarea la tensiune foarte joasa (redusă) de protecţie;
       i) egalizarea potenţialelor şi izolarea fata de pământ a platformei de lucru.

   2. MĂSURI ORGANIZATORICE
        a) executarea intervenţiilor la instalaţiile electrice (depanări, reparări, racordări etc.)
           trebuie sa se facă numai de către personal calificat în meseria de electrician,
           autorizat şi instruit pentru lucrul respectiv;
        b) delimitarea materială a locului de munca (îngrădire);
        c) eşalonarea operaţiilor de intervenţie la instalaţiile electrice;
        d) elaborarea unor instrucţiuni de lucru pentru fiecare intervenţie la instalaţiile
           electrice;
        e) organizarea şi executarea verificărilor periodice ale măsurilor tehnice de protecţie
           împotriva atingerilor directe
        f) Instruirea oamenilor. Legislaţia impune obligativitatea instructajului şi stabileşte
           metodologia efectuării lui pentru fiecare loc de muncă.
    Prevenirea atingerilor este imperios necesară, deoarece nici un organ de simţ al omului
nu sesizează prezenţa tensiunii electrice. Sunt necesare deci măsuri de protecţie care în
cazul apariţiei unui defect de izolaţie să acţioneze imediat, să reducă tensiunea de atingere la
valori nepericuloase, sau să deconecteze elementul defect.

    Alegerea metodelor de protecţie împotriva electrocutărilor:
-   Utilizarea tensiunilor reduse.
    Exemplu: 24V la prizele din pivniţe, garaje, băi, pentru alimentarea sculelor portabile, etc.

                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de           121
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
-   Legarea la pământ a carcaselor utilajelor fixe sau mobile.
     Exemplu: utilajele dintr-un atelier acţionate electric.
-   Legarea la nul a carcaselor utilajelor fixe sau mobile.
    Exemplu: prizele din blocurile de locuinţe pentru alimentarea
    consumatorilor casnici.
-   Izolarea suplimentară de protecţie, cu materiale electroizolante.
    Exemple: carcase electroizolante, izolarea dublă, izolarea întărită.
-   Separarea de protecţie (intercalarea unui transformator de separaţie
    între utilaj si reţeaua electrică).
-   Izolarea suplimentară aplicată amplasamentului omului.
    Exemple: covoraşe de cauciuc, platforme electroizolante .
-   Îngrădirea locurilor periculoase şi utilizarea tăbliţelor avertizoare
    (plăcile avertizoare de interdicţie, de prevenire, de admitere)
-   Egalizarea potenţialelor (efectuarea unor legături prin conductoare a elementelor
    metalice din zonă, care accidental ar putea ajunge sub tensiune şi conectarea la instalaţia
    de legare la pământ sau nul).
-   Deconectarea automată de protecţie a instalaţiei electrice în cazul scăderii rezistenţei
    de izolaţie. Acţionarea se face la cel mult 0,2 secunde de la apariţia defectului.

        Împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă, protecţia prin legare la pământ şi
protecţia prin legare la nul se impun ca măsuri prioritare.
        Legarea la pământ a instalaţiei de protecţie se realizează prin
conductoare legate electric la priza de pământ, formată din electrozi
îngropaţi în pământ.
        Protecţia prin legarea la nul se realizează prin legarea obiectelor
metalice care pot ajunge accidental sub tensiune, printr-un conductor
de nul de protecţie, la punctul neutru legat la pământ al reţelelor
electrice trifazate (380/220V).


    Primul ajutor în caz de electrocutare.
     Măsuri generale (prealabile)
        - Instruirea întregului personal în vederea acordării primului ajutor adecvat.
        - Dotarea cu truse şi mijloace de prim ajutor.
    Măsuri specifice în caz de electrocutare:
        - Scoaterea cât mai rapidă a accidentatului de sub tensiune prin întreruperea
circuitului electric, asigurarea accidentatului împotriva căderii şi dacă este cazul, asigurarea
altor surse pentru iluminat.
    La joasă tensiune deconectarea rapidă a instalaţiei se poate face prin acţionarea
aparatelor de deconectare (întrerupătoare, separatoare, contactoare, prize, etc). În cazul în
care nu există această posibilitate, salvatorul, pentru a nu se electrocuta şi el, va încerca să
intervină fără atingerea directă a celui electrocutat, prin întreruperea căii de curent. Exemplu:
retezarea conductorului cu un topor cu coada de lemn sau cu o sculă cu mâner electroizolant.
     Dacă nu are nici această posibilitate, salvatorul poate interveni prin smulgerea celui
electrocutat din circuitul electric. Se vor folosi în acest caz mănuşi electroizolante. Salvatorul
va apuca accidentatul de haine, sau se va posta într-o poziţie izolată faţă de pământ.
Exemplu: pe o scândură sau covoraş de cauciuc.


                Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de           122
              Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
    După scoaterea accidentatului de sub tensiune, în cazul în care respiraţia şi pulsul
acestuia revin la normal, i se va asigura odihna timp la 2-3 ore pană la revenirea completă.
      În situaţia în care nu respiră normal, după desfacerea hainelor la gât, piept şi în zona
abdominală, i se va face respiraţie artificială, printr-una din metodele cunoscute, până la
venirea medicului (salvării). S-au înregistrat cazuri în care electrocutatul a fost salvat după
câteva ore de respiraţie artificială.
        Dacă victima nu respiră şi nu are puls, i se va face simultan cu respiraţia artificială
(gură la gură) şi masaj cardiac. În această situaţie este necesară intervenţia a doi salvatori.
        Intervenţiile în instalaţiile electrice, inclusiv pentru remedierea defecţiunilor circuitelor
de iluminat şi prize, sau pentru repararea aparatelor electrocasnice, sunt permise numai
electricianului calificat, autorizat şi în perfectă stare de sănătate fizică şi psihică.
     În concluzie, datorită gravităţii accidentelor de natură electrică, cea mai importantă
măsură este prevenirea acestora prin asigurarea unui nivel corespunzător al
competenţelor în domeniu.




                 Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de            123
               Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
                                   14.BIBLIOGRAFIE




                             1. http://en.wikipedia.org/wiki/Thermoelectric;
                             2. http://en.wikipedia.org/wiki/Hydroelectricity;
                         3. http://en.wikipedia.org/wiki/Nuclear_Power_Plant;
      4. http://www.energie-gratis.ro/hidrocentrale.php
      5. http://www.energie-gratis.ro/centrale_nucleare.php
      6. http://www.energie-gratis.ro/termocentrale.php
7. Popa Teodor, Muşatescu Virgil, Marinuş Liliana, 1981,Instalaţii termoenergetice,
Manual pentru licee clasa a XII, Bucureşti , EDP.
8. Vişan, s.,Ghica, c.,Panduru, v.,2000,Tehnologii industriale, Bucureşti, Editura ASE,
9. Ionescu, Tr.G.,Pop, G.,1998,Ingineria sistemelor de distribuţie a energiei
electrice, Bucureşti, Editura Tehnică,
10. Leca, A.,1996,Principii de management energetic, Bucureşti, Editura Tehnică,
11. Mărginean, D.D., 1992,Energetica lumii vii, Bucureşti, Editura Edimpex-Speranţa,
12.   Răduleţ, R. şi colab. Lexiconul Tehnic Român (LTR), Editura Tehnică, Bucureşti, 1957-
1966.
13. Bazil Popa şi colab. Manualul inginerului termotehnician (MIT), vol. 2, Editura Tehnică,
1986
14. Bazil Popa şi colab. Manualul inginerului termotehnician (MIT), vol. 3, Editura Tehnică,
1986




                   Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de        124
                 Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic