Lumina2002 by wuxiangyu

VIEWS: 73 PAGES: 40

									LUMINA 2002
LUMINA                                                                                            1




Revistã socialã, culturalã ºi ºtiinþificã a românilor din Ungaria. Fondatã de David Voniga, în 1894.
2                                                                   LUMINA
                            Redactor:
                     Elena Munteanu Csobai


                            Corecturã:
                        Elena Rodica Colta


                               Foto:
                            Imre Nagy
                           Zoltán Váradi




                              Coperta:
                          László Lonovics




    Publicaþia Institutului de Cercetãri al Românilor din Ungaria

       Apariþia revistei a fost sprijinitã de Fundaþia Publicã
      „Pentru Minoritãþile Naþionale ºi Etnice din Ungaria”



                           ISSN 215-6779
  LUMINA                                              3




    ANIVERSÃRI 2002




Gh
Te o
   e o r r E m po m uþ
     d o Pa
        ghe P na ui l Gojdu               1818–1882

              1802–1870




                              1822–1887
4                                                 LUMINA




    Mormîntul lui Emanuil Gojdu de la Budapesta
LUMINA                                                                                                    5

Maria Berényi

                               Originea ºi familia
                         200 de ani de la moartea lui Emanuil Gojdu
                                                         cu relaþii întinse, fiii Moscopolei stau în fruntea
                                                         comerþului din Peninsula Balcanicã. Aproape tot
                                                         ce se exporta din Turcia prin Adriaticã, trecea
                                                         prin mîinile lor, iar tot ceea ce intra în aceastã
                                                         þarã, prin porturile aceleiaºi mãri sau prin alte
                                                         puncte de frontierã, din þãrile germane sau apu-
                                                         sene, se distribuia tot prin dînºii. Ei erau negus-
                                                         torii care aveau cele mai numeroase ºi mai strînse
                                                         legãturi comerciale cu strãinãtatea. (…)
                                                            Sub raport industrial, de asemenea,
                                                         Moscopolea era o cetate unde se lucra zi ºi noapte
                                                         tot felul de articole ce se desfãceau peste tot, în
                                                         interior ºi afarã. Meseriaºii erau organizaþi în
                                                         bresle. Gudas numãrã 14 corporaþii bine organi-
                                                         zate.
                                                            Moscopole avea pe vremea aceea înfãþiºarea
                                                         marilor centre comerciale.
                                                            „În bazarurile mari ºi întinse era o miºcare
                                                         uriaºã, o forfotealã de furnicar ca în marile oraºe
                                                         ale Asiei. Oamenii erau absorbiþi de afacerile lor.
                                                         Corespondenþe ºi comenzi soseau de pretutin-
                                                         deni, din Peninsulã ºi din Europa, ce trebuiau
                                                         repede satisfãcute; se descãrcau mereu la marile
                                                         caravanseraiuri ºi se încãrcau manufacturate ºi
                                                         mãrfuri pentru toate direcþiunile. Magazinele
                                                         gemeau de acestea ºi industriile lucrau zi ºi
   Marele mecenat Emanuil Gojdu, ca ºi priete-           noapte. Albania toatã se alimenta de aici sau din
nul sãu, mitropolitul Andrei ªaguna, este român          porturile Adriaticei, ce, aproape sutã la sutã, le
originar din Macedonia. În prima parte a seco-           stãpîneau tot ei. La bîlciuri ºi în zilele de tîrg,
lului al XVIII-lea, cei din familia Gojdu erau ne-       veneau Albanezi ºi negustori din toate provinci-
gustori înstãriþi, stabiliþi în Moscopole, un cen-       ile.”
tru economic ºi cultural înfloritor din sudul Al-           Din cauza acestei vieþi comerciale intense,
baniei de astãzi. Apreciat drept „Florenþa Balca-        Moscopole ajunge cel mai bogat centru aromâ-
nilor”, oraºul Moscopole a reprezentat pînã în a         nesc din Peninsula balcanicã.
doua jumãtate a secolului al XVIII-lea cel mai              Valuri de aur curg în aceastã cetate.
important centru al macedoromânilor.                        Belºugul era aºa de mare, încît se spune cã fe-
                                                         meile purtau pantofi împodobiþi cu „flurii ºi
   „Datoritã hãrniciei ºi priceperii locuitorilor sãi,   mahmudele”; se zice cã erau aurite pînã ºi
precum ºi unui concurs fericit de împrejurãri,           mînerele mãturilor.
Moscopole a ajuns, prin secolul al XVII-lea ºi al           Rãsfiratã pe cele cinci coline, pe o întindere
XVIII-lea, cel mai însemnat centru de civilizaþie        de aproape 3 km, Moscopolea se rãsfãþa în lux ºi
ºi culturã al poporului aromân. În documentul            bogãþie. Multe din casele moscopolenilor erau
din arhiva Loc. Budapesta, Moscopole e numitã            adevãrate palate, clãdite din marmurã ºi împrej-
„Urbs Amplisima”. Se vorbeºte de dînsa ca de             muite de curþi impunãtoare. La fiecare colþ de
„cel mai mare oraº nu numai din toatã Grecia, ci         stradã, apa cristalinã þîºnea din ºipote ºi ciºme-
aproape din tot imperiul Turcilor”.                      le. Peste 50 de biserici sãgetau vãzduhul cu clo-
   Dupã Pouqueville, Moscopolea numãrã, în               potniþa lor mãreaþã. Printre ele se distingea în
1788, 53.000 locuitori.                                  chip deosebit, prin înfãþiºarea ei impunãtoare,
   Negustori pricepuþi ºi muncitori îndrãzneþi ºi        bogãþie ºi artã, Metropolia. Alãturi se înãlþa mo-
6                                                                                               LUMINA
numentala clãdire ce adãpostea „Academia cea              distrugerea de cãtre Ali Paºa din Ianina a oraºu-
Nouã”, focar de culturã pentru întreaga Penin-            lui Moscopole, eveniment petrecut în douã rîn-
sulã Balcanicã. Aci a profesat Epirotul Chrisanos,        duri, în 1769 ºi 1788.3
Sevastos, Leontiadis din Castoria, Grigore                    Macedoromânii au trecut în numãr mare în
Moscopolitul, Teodor Cavaleoti, Ieromonahul               Imperiul Habsburgic, în special în Ungaria. Lo-
Constantin din Moscopole ºi alþii. Academia ºi            cotenenþa domneascã din Ungaria a dat dispo-
biblioteca din Moscopole, înfiinþatã pe la înce-          ziþii autoritãþilor de la frontierã ca de la aceºti
putul secolului al XVIII-lea de cãtre ieromona-           foºti supuºi turci sã cearã date cu privire la vîrsta,
hul Grigore Constantin, a fost primul institut            naþionalitatea, religia, situaþia lor familiarã, etc.
grafic care a luat fiinþã în Turcia ºi o bucatã de        Prin patenta de toleranþã de la 1781, Iosif al II-
vreme a fost unicul.                                      lea, i-a luat sub ocrotirea sa, ca pe unii care adu-
   Din teascurile acestei tiparniþe au ieºit o mul-       ceau realmente beneficii în marele comerþ al sta-
þime de cãrþi.                                            tului. Macedoromânii, dupã ce primeau cetãþe-
   În zilele ei de splendoare, Moscopolea era             nie, trebuiau sã depunã jurãmîntul de credinþã
punctul de atracþie al tuturor Aromânilor.                în faþa dietelor din jupani, fapt în urma cãruia se
   „Curioºii veneau din toate oraºele aromâneºti          încheia un act oficial legalizat. Ca supuºi strãini,
ºi cele strãine ca sã viziteze Meca Aromânilor,           erau sub un regim special, deosebit de al celor-
oraºul cu 70 de biserici, îmbrãcate în odoarele           lalþi locuitorii ai þãrii ºi deoarece prin îndeletni-
lor cele mai scumpe, lucrate de artiºtii aromâni          cirea lor de comercianþi erau folositori ºi altora,
în argintãrie; venea cãlãri, pe cai ºi catîri, ca sã se   li s-au creat condiþii speciale, de ocrotire, primeau
închine în mãnãstirile bogate, în zilele de hra-          unele privilegii.
muri ºi de bîlciuri; veneau sã admire picturile ºi            Coloniile macedoromâne au fost considerate
odãjdiile scumpe, odoarele frumoase ºi sculptu-           drept colonii greceºti, iar membrii lor numiþi –
rile artistice de la marele ºi strãlucitele biserici ºi   chiar ºi de cãtre românii din Banat ºi Transilva-
de la Mitropolie, se înghesuiau sã admire pala-           nia – greci. Negustorii macedoromâni ºi greci se
tele de marmorã, cu grãdini ºi ciºmele frumoa-            aliau spre a-ºi apãra interesele comerciale în com-
se, din cetatea luxului, a literelor, artelor ºi a ºti-   panii, dar ºi identitatea lor religioasã, ortodoxã
inþelor înalte, toate rodul unei munci                    era comunã. Toþi aceºti macedoromâni pe care
binecuvîntate; veneau sã ia contact cu eleganþa           ungurii îi numeau (görög) „greci”, adicã „negus-
femeilor, sã le admire frumuseþea ºi sã le imite          tori”, se gãseau rãspîndiþi aproape în mai toate
nobleþea þinutei ºi a toaletelor rîvnite. Tineri ºi       tîrgurile ºi oraºele din Ungaria.
bãtrîni iubitori de un sîmbure de culturã ºi de               În general, macedoromânii erau bilingvi, con-
glorie nobilã, se grãbeau de pretutindeni, ca sã          siderînd ca limbã maternã dialectul macedoro-
audã la noua Atenã pe marii dascãli ºi pe genia-          mân, în timp ce limba greacã devenea limba lor
lul tînãr Teodor Cavaliotti de la Noua Acade-             de culturã, de slujbã religioasã ºi de comunicare
mie; sã se adape la lumina bogatei biblioteci, sã         în afaceri sau treburi oficiale.
vadã de aproape minunea maºinilor de tipãrit,                 În noua lor patrie, macedoromânii aduceau cu
lucruri vechi ºi propovãduiri înalte; sã audã pre-        ei o lungã experienþã ºi capitaluri pe care le-au
dicile marilor prelaþi ºi cãrturari, sã vadã ºi sã        valorificat rapid, devenind aproape pretutindeni
simtã cît mai aproape de sfinþenia ºi maiestatea          un factor catalizator al constituirii unei burghe-
Patriarhului Ioasaf, marele lor conaþional.”1             zii comerciale ºi financiare. Comerþul le aduce
                                                          mari beneficii materiale, ceea ce le înlesneºte
  „În Moscopole, într-o bisericã, lîngã uºa îm-           posibilitatea sã acapareze o bunã parte din trafi-
pãrãteascã, exista un jilþ cu braþelele rezemate          cul cu mãrfuri dintre Imperiul Otoman ºi cel
pe doi lei fioroºi, cu gurile cãscate, cu limbile         habsburgic ºi sã cumuleze capitaluri importan-
scoase, cu coamele înfiorate. Pe speteaza jilþului        te. Se formeazã o pãturã subþire dar potentã ºi
era gravat cu litere aurite, numele „G o j d u”.          influentã a banului, care prevalîndu-se de pute-
Este cea mai veche mãrturie a existenþei acestei          rea sa economicã, revendicã drepturi naþionale.
familii în Moscopole.”2                                   Influenþa lor a fost relevantã, mai ales asupra
                                                          populaþiei de la oraºe, unde au pus bazele co-
   În secolul al XVIII-lea Peninsula Balcanicã era        merþului. Macedoromânii stabiliþi pe aceste me-
rãvãºitã de turci. Atunci aromânii ºi grecii din          leaguri nu s-au mãrginit însã numai la preocu-
Macedonia s-au revãrsat prin mai multe valuri             pãrile negustoreºti, ci au contribuit în unire cu
spre nordul Dunãrii în Ungaria, Galiþia ºi Polo-          negustorii greci, la menþinerea ºi întãrirea bise-
nia. Procesul de emigrare era dominant mai ales           ricii ortodoxe. Multe biserici sînt clãdite din ini-
în a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea, dupã         þiativa lor, înzestrîndu-le apoi cu icoane, clopo-
LUMINA                                                                                                    7

te, odãjdii ºi multe cãrþi sfinte. La sfîrºitul seco-   iala lor, la Miºcolþ, una din cele mai frumoase
lului al XVIII-lea pot fi enumerate 19 biserici ºi      biserici ortodoxe române din þara ungureascã.
capele greceºti. S-au ridicat biserici la Oradea,          Sunt mîndri ºi zeloºi de origina ºi trecutul lor.
Vác, Balassagyarmat, Zimony, Karcag, Kecske-            Statornici în legea strãmoºeascã, întreprinzãtori
mét, Léva, Miskolc, Bichiº, Ungvár, Pesta,              ºi chibzuiþi, pãzesc cu sfinþenie tradiþia ºi obice-
Szentes ºi Tokaj, iar capele la Gyöngyös, Diószeg,      iurile de acasã ºi nu se amestecã cu neamuri strã-
Nagykanizsa, Sibiu, Sopron ºi Nagyszombat.4             ine.
                                                           Vorbesc mereu cu duioºie de patria îndepãr-
   Familia Gojdu a plecat din oraºul Moscopole          tatã. Icoana Moscopolei e vie în mintea lor.
din Macedonia odatã cu familiile Sina, Pilta,           Bãtrînii povestesc o grãmadã de lucruri minu-
Dumba º.a. ºi s-a aºezat în Polonia. Dupã împãr-        nate asupra acestei cetãþi vestitã în toatã Penin-
þirea Poloniei între Rusia, Prusia ºi Austria, aceºti   sula Balcanicã ºi restul Europei.
macedoneni au coborît în Ungaria, împînzind                Din gura lor, copiii aflã cu uimire cã, hãt de-
toate oraºele mai de seamã ca negustori ori ban-        parte, la hotarul dintre Macedonia ºi Albania, a
cheri. Familia Gojdu în itinerarul pribegiei sale       fost nu de mult un oraº cu 60 mii locuitori, cu
se stabileºte întîi la Miskolc, unde poposise ºi        aproape 70 de biserici, cu ºcoli înalte, cu oameni
familia ªaguna.5                                        învãþaþi ºi lume înstãritã. Era atîta bogãþie, bel-
                                                        ºug ºi strãlucire, încît femeile umblau cu pantofi
   În istoriografia românã se menþioneazã, cã în        împodobiþi „cu flurii” ºi se slujeau de mãturi care
anul 1606, cîteva familii macedoromâne se aºea-         aveau mînerele aurite.
zã în oraºul Miskolc. Istoricii maghiari dateazã           Urma apoi povestea tristã a vremurilor de
aºezarea lor în acest oraº pe la sfîrºitul secolului    bejenie, cînd întreg þinutul Moscopolei a fost pre-
al XVII-lea. Macedoromânii din Miskolc erau ori-        fãcut în ruinã.
ginari din: Moscopole, Grabova, Lunca, Civara.             Rînd pe rînd au fost distruse Nicoliþa,
Harnici ºi isteþi, devin negustori bogaþi. Obþin        Linotopea, Nicea, Lînca, Grabova, Sipisca,
pe termen lung dreptul de a exercita comerþul           Bitcuchi ºi celelalte sate care se gãseau în calea
cu amãnuntul ºi ambulant. În jurul anului 1720          nãvãlitorilor.
se constituie „Compania comercialã greceascã”              Din aceste locuri uimitor de frumoase au co-
din Miskolc. Membrii companiei vorbeau în lim-          borît dînºii, mînaþi de nevoi ºi de restriºte,
ba greacã ºi aromânã. Tot comerþul de vinuri ºi         înfruntînd urgia la fiecare pas.
de lemne din Ungaria, ca ºi exportul acestora,             Copiii ascultã cu ochii holbaþi, de parcã ar fi o
era în mîinile aromânilor din Tokaj ºi Miskolc.         poveste.”7
Acest export se îndrepta mai ales spre Polonia,            Dupã ce biserica, clãditã de obºtea românilor
ºi mai ales cãtre oraºul Poznan ºi Lublin. Unele        mecedoneni la începutul aºezãrii lor în Miskolc,
familii aºezate în Miskolc au venit din Polonia         s-a învechit ºi s-a stricat, în 1785 s-au apucat sã-
ca mari negustori: fraþii Grabovsky, Atanasie           ºi zideascã o bisericã nouã. Construcþia a durat
Mutovsky, Naum ºi Evreta ªaguna, unul Circu-            pînã în 1806 sub conducerea arhitectului Ioan
Kasakovici alãturi de mulþi alþii cari – nu se ºtie     Adami. Biserica a fost zugrãvitã de cãtre
din ce motive – s-au stabilit în Ungaria, mai cu        Theodosim Ianinka. În 1791 a fost sfinþit iconos-
seamã la Pesta ºi Miskolc, probabil, ca sã dirije-      tasul, care e cel mai frumos ºi mai mare în Euro-
ze mai bine de aici exportul. Aveau legãturi co-        pa-Centralã. Avînd o înãlþime de 16 m ºi mai
merciale cu Viena, fãceau comerþ de cereale ºi          mult de 87 de icoane care au fost pictate de pic-
vite, frecventau bîlciurile ºi tîrgurile din Viena,     torul vienez Antoniu Kuchelmeister. Tot de acest
Pesta, Nagyszombat ºi Debrecen, fiind prezenþi          maestru au fost zugrãvite în 1807 ºi frescele in-
ºi la tîrgurile sãptãmînale în localitãþile din         terioare.
Hegyalja. Comercianþii greci de aici erau foarte           Biserica, care e una din cele mai frumoase bi-
bogaþi. Au închiriat ºi ridicat în centrul oraºului     serici ortodoxe din Ungaria, a fost sfinþitã în 1806
circa 200 de clãdiri imobiliare, magazine. Mai          de episcopul din Buda Dionisios Popovici. Pe
toate magaziile, cafenelele, bãcãniile, pivniþile de    faþada bisericii ortodoxe din Miskolc în semn de
vin, erau în mîna lor.6                                 amintire s-a pus o inscripþie, în greceºte, pe care
   „La Miºcolþ e o puternicã colonie macedoro-          scrie: „Aceastã bisericã a Sfintei Treimi s-a înte-
mânã. În preajma anului 1730 se gãseau în acest         meiat în 1785 pe timpul puternicului Iosif al II-
tîrg din nordul Ungariei aproape 300 de negus-          lea, regele Ungariei, ºi s-a isprãvit în anul 1806,
tori aromâni cu familiile lor. Aici, ei aveau cer-      pe timpul puternicului împãrat Francisc al II-lea,
cul lor aparte, ºcoala ºi biserica lor. Oameni în-      regele Ungariei, cu cheltuiala fraþilor valahi din
stãriþi ºi buni credincioºi, ei au clãdit cu cheltu-    Macedonia”. În cazul coloniilor greceºti din im-
8                                                                                            LUMINA
periu, în toate privilegiile ºi actele numeroase-        atît de mult în picioare de Unguri, a fost ºi el de
lor lor comunitãþi bisericeºti era vorba de greci        origine Român macedonean. Acesta a declarat-
ºi vlahi „Griechen und Walachen”, iar în inscrip-        o d-lui Al. Roman, membru al Academiei româ-
þia de pe biserica din Miskolc, era vorba numai          ne o rudã mai îndepãrtatã a familiei Eötvös:
ºi numai de vlahi. Biserica este construitã deci            „Numele de Eötvös, care însemneazã (argin-
cu cheltuiala macedoromânilor, figurînd printre          tar sau aurar), se trage din faptul, cã strãbunii
donatori ºi un strãmoº de al lui Emanuil Gojdu,          baronului Eötvös, fiindcã mulþi Macedoneni de
un anume N a u m G o j d u.                              pe acele vremuri erau argintari, la venirea în Un-
   La Miskolc întîlnim nume de familie ca:               garia au fost botezaþi cu termenul poporal un-
Grabovsky, Muciu, ªaguna, Diamandi, Roja,                guresc Eötvös, adecã argintar sau aurar.”8
Boiagi, Pescariu, Ghica, Gojdu, Mocioni, etc.
Aceste nume le întîlnim ºi în sînul coloniei din            În sînul coloniei din Miskolc s-a stabilit ºi a
Pesta, fapt care dovedeºte legãturile strînse de         fãcut negoþ unul Mihail din familia Mocioni, care
rudenie între cele douã colonii macedoromâne.            a avut ca soþie pe Ecaterina, fiica lui Ioan Mocioni
   Deák Ferenc, a fost nepot al lui Deák Péter,          ºi mama iluºtrilor fraþi Alexandru ºi Eugen
colonel de husari ºi fiul lui Gábor. El se trage din     Mocioni.
strãmoºi care au purtat în Macedonia ºi Miskolc             Membrii coloniei macedoromâne din Miskolc,
numele de Pescariu. Avea relaþii prieteneºti cu          asemenea altor colonii, au fãcut donaþii pentru
Emanuil Gojdu. În secolul al XIX-lea într-o serie        cultura româneascã, au organizat activitãþi filan-
de articole din presa româneascã din Transilva-          tropice, ºi s-au ridicat din sînul ei mai multe per-
nia ºi Ungaria se fãceau referiri la originea ma-        sonalitãþi de seamã.9
cedoromânã a lui Deák Ferenc ºi Eötvös József.
Mai jos dãm un scurt pasaj dintr-un astfel de ar-           Ardelenii sunt cei dintîi care recunosc rolul de
ticol, apãrut în Gazeta de Transilvania: „În decur-      însemnãtate istoricã jucat de cãtre Românii ma-
sul timpului mulþi Români Macedoneni s-au                cedoneni, veniþi în Austro-Ungaria.
maghiarizat. Francisc Deák, marele bãrbat de stat           Iatã ce scrie în aceastã privinþã fruntaºul
al Ungurilor, autorul compromisului austro–              transilvãnean At. M. Marienescu: „Eu de aci, de
ungar de la 1868, era român macedonean din               la rîul Timiºului, sã vã povestesc cum fraþii ro-
Miskolc, purtînd în primii ani ai copilãriei nu-         mâni din Macedonia au ajuns pînã la noi, ca ºi
mele de Pescariu, iar dupã intrarea în ºcoalã pro-       destinaþi de providenþã, ca sã ne fie spre ajuto-
fesorii unguri l-au numit Deák. Deák n-a negat           rul ºi mîntuirea noastrã, cãci mari necazuri, ne-
niciodatã naþionalitatea sa, precum nici n-a afir-       cazuri de secole, au ars inima noastrã. ªi mare
mat-o. Urmãtoarea convorbire dintre Olteanu,             mîngîiere ne-au adus fraþii noºtri din Macedo-
rãposatul episcop român din Oradea-Mare, ºi              nia.
Deák – convorbire care a avut loc la Budapesta              Puþinii nobili români mai de frunte erau ca
dupã anul 1860 în villa lui ªtefan Nedeczky, ne-         ameþiþi în epoca nouã, se legãnau, oare cã sunt
potul de sorã a lui Deák – va edifica credem pe          mai mult nobili maghiari sau mai mult nobili
cetitori în aceastã privinþã.                            români?
   Prînzind împreunã, episcopul Olteanu se                  Poporul român în ora scãpãrii sale se vãzu
adreseazã lui Deák cu cuvintele:                         sãrac ºi necult, ºi fãrã fruntaºi, care sã-l conducã
   – Feri bátyám (bade Francisc) dl. Alexandru           bine de a se folosi de darul libertãþii popoarelor.
Roman scrie în ziarul sãu „Federaþiunea”, cã d-             Iatã cã în aceastã orã se aratã pe terenul lupte-
ta eºti de origine Român macedonean!                     lor naþionale ªaguna ºi Mocioni, apoi la fapte
   Deák cam trist ºi dînd din mîini, rãspunde:           mari binefãcãtoare ºi Gojdu, îngeri apãrãtori ºi
„Leider (Ungurii întrebuinþeazã mult acest               ajutãtori ai românismului.
cuvînt german), nem tudok oláhul!” (Adicã: Pã-              Aceste familii sunt macedoromâne. Ele ºi cu
cat, cã nu ºtiu româneºte.)                              alte familii au pãrãsit în secolul trecut Macedo-
   Episcopul Olteanu, care a fost foarte mult pa-        nia ºi au aflat altã patrie, popor iarãºi român
tronat de Deák – fapt pentru care „frumosul epis-        apãsat. Aci providenþa le-au dat rol ca sã se înal-
cop” cum îi zicea lumea, a fãcut cadou lui Deák          þe în fruntea celora care le cereau ajutorul ºi au
o villã în Budapesta în care a fost grijit pînã la       întins mîna de conducãtori ºi ajutãtori.
moartea sa – a declarat mai multor amici d-ai               Dumnezeu lucra neîncetat.”
sãi, cã faþa ºi apucãturile îl trãdau pe Deák, cã e         La fel se exprimã ºi Valeriu Braniºte: „Dar fãrã
Român.                                                   conducãtori, ducea acest popor cea mai jalnicã
   Baronul Eötvös, fost ministru al instrucþiei          viaþã.
publice ºi autorul legii naþionalitãþilor, cãlcatã azi      Atunci ne-a adus Providenþa pe Aromâni, bãr-
LUMINA                                                                                                     9

baþi de vastã culturã, cu profunde sentimente           gea la Arad era oaspele lui Popovici ºi-l agrãia
naþionale, gata de luptã ºi jertfã, bãrbaþi care        cu „nepoate”. Din acestea, apoi din împrejura-
punîndu-se în fruntea poporului nostru ºi înde-         rea, cã comercianþii macedoromâni toþi erau
osebi în fruntea îngenunchiatei biserici rãsãrite-      avuþi, iar tatãl lui Gozsdu a fost un negustor sã-
ne, au înscris în istoria evoluþiunei noastre naþi-     rac, de care n-a rãmas nici o avere, cã macedoro-
onale una din cele mai glorioase pagini.”               mânii se cãsãtoriau numai cu fete macedoromâ-
   „Sã amintim din cele multe numai trei nume:          ne sau grece, iar mama lui Gozsdu a fost din fa-
ªaguna, Mocsonyi ºi Gojdu. Închipuiþi-vã cã am          milia Poynãrescilor, care n-a fost macedoromâ-
ºterge aceste trei nume din istoria evoluþiunii         nã, ºi cã îºi cvalificau bãieþii numai pentru co-
noastre din veacul trecut ºi întreaga noastrã is-       merþ, pînã cînd acela de la care derivã numele
torie din acest veac ar aduce mult cu un balon          de familie „Popovici” desigur a fost preot, iar
din care s-a scurs hidrogenul.”                         Manuil, fiul lui Atanasie Popovici sau Gozsdu
   „Oricît de mare ar fi fost nenorocirea care a        era deja jurist cînd a murit tatãl sãu, se poate
alungat aceste familii harnice, cinstite ºi credin-     deduce cu pozitivitate, cã Manuil Gozsdu n-a fost
cioase de la vetrele lor strãbune, silindu-le sã ieie   de origine macedoromân, precum susþin unii, ci
toiagul pribegiei în mînã ºi sã plece în lume, fãrã     a fost român ungurean din Cott. Bihãrii.”11
de a ºti unde vor ajunge, atît de mare a fost no-          „În lumina ultimelor investigaþii asupra ori-
rocul nostru, cã vlãstarii de ale acestor familii au    ginii macedoromâne a lui Gojdu, a adus o valo-
dat peste noi, cei decapitaþi ºi punîndu-se în frun-    roasã contribuþie Nicolae Firu care în „lucrãrile
tea noastrã, ca urmînd unei misiuni divine, au          de selecþionare a arhivei municipiului” Oradea,
devenit capii unui popor pãrãsit, conducãtorii          a identificat „un proces de moºtenire” între
noºtri, bãrbaþi providenþiali, care ne-au scos din      Atanasie Popovici-Gojdu, cu rudele lui Naum zis
întunerec la luminã, înscriindu-ºi numele lor nu        Ioan Popovici, unchiul lui Atanasie (Tãnase
numai cu litere de aur, departe strãlucitoare, pe       Nastu Gojdu). Din aceste documente reiese cã
paginile Renaºterei noastre naþionale, ci               Naum (Ioan) era frate cu Manoilã ºi avea sorã pe
încrestîndu-le totodatã adînc în lespedile sufle-       Cioca (Zoiþa). Manoilã avea douã case lîngã ce-
tului recunoscãtor al poporului nostru.”                tate, o prãvãlie în care avea ajutor pe Atanasie,
   „Noi nu avem astãzi o singurã instituþiune na-       nepot de sorã. Din testamentul lui Manoilã Goj-
þionalã mai de seamã, bisericeascã, culturalã,          du, redactat la data de 3 februarie 1790 în Ora-
politicã, care sã nu poarte timbrul acestei in-         dea, reiese cã acesta avea trei copii (Sofia, Ioan ºi
tervenþii superioare în evoluþia noastrã fãrã de        Mãriuþã) cãrora le testeazã averea, dar pe lîngã
aceastã intervenþie.”10                                 alte „donaþiuni” destinate sãracilor, lasã nepo-
                                                        tului sãu de sorã Atanasie, suma de 20 r. fl.
                                                           Zoiþa, sora lui Naum s-a cãsãtorit cu Popovici,
                Strãbunii, pãrinþii                     alias Gojdu Demeter, bunicul lui Emanuil Gojdu,
           ºi fraþii lui Emanuil Gojdu                  avînd împreunã patru copii (Atanasie, Nicolae,
                                                        Iuliana ºi Mihai).
   De la Miskolc, o ramurã a familiei Gojdu a              Toate acestea, contrazic pãrerea formulatã de
trecut dincolo de Dunãre, iar alta s-a aºezat în        Partenie Cosma care susþinea cã „Popovici-Goj-
pãrþile Bihorului. Din aceastã ramurã bihoreanã         du ar fi de origine româneascã din Bihor ºi nu
se trage Emanuil Gojdu.                                 macedoromânã, avînd ºi oarecare neamuri de
   Mai toþi biografii lui Gojdu (Ioan Lupaº, Todor      preoþi în satul Didiºeni”.
Neº, Nicolae Firu, etc.) considerã cã familia din-         Nicoale Firu aratã însã cã numele de Popovici
spre tatã este macedoromânã. Partenie Cosma             l-a adoptat Dimitrie cînd prin cãsãtorie a intrat
însã, în articolul publicat în Enciclopedia Româ-       în familia Popoviceºtilor care erau adevãraþi
nã despre Gojdu, considerã cã el era român un-          macedoromâni. Numele adaptiv de Popovici îl
gurean din Bihor. Argumentele sale sînt: „Nu-           utilizeazã ºi copiii lui Dimitrie (Atanase, Nico-
mele original de familie al tatãlui lui Gozsdu a        lae, Iuliana ºi Mihai) pînã cînd nepoþii acestuia,
fost deci „Popovici”. Fostul advocat din Arad,          adicã copiii lui Atanasie nu vor mai întrebuinþa
Ioan Popovici, fiul unui comerciant din Beiuº,          numele Popovici, ci numele de Gojdu.”12
descendent al unui preot Popovici din comuna               „Pãrinþii lui Emanuil Gojdu au fost: Athanasie
ruralã Didiºeni (cott. Bihãrii), afirma cã el este      Popovici-Gojdu ºi Ana, fiica lui Dimitrie Poynar.
rudã cu Gozsdu. În toate afacerile mai momen-           Athanasie era neguþãtor de vite. Ana s-a nãscut
toase îl consulta, de cîte ori mergea la Pesta era      la 1779. Nu se ºtie hotãrît anul, cînd s-a cununat
tot la Gozsdu, de asemenea Gozsdu cînd mer-             cu Athanasie Popovici Gojdu, dar se poate da cu
10                                                                                          LUMINA
socoteala, cã la vîrsta de 18–19 ani, deci pe la 1797   soþia lui Gojdu n-a mai trãit decît 3 luni de zile.
sau 1798 se va fi mãritat.                              La 21 Iulie 1816 a murit ºi a fost înmormîntatã a
   Cãsãtoria lor a fost binecuvîntatã cu 6 copii:       doua zi în „þentirimul de obºte”. Aceasta întîm-
Dumitru, Emanuil, Ioan, Simion, Vasile ºi Gheor-        plare tristã pentru familia lui Atanasie Gojdu ºi
ghe. Dumitru se va fi nãscut înainte de 1800. Cã        îndeosebi pentru soarta micilor sãi copilaºi, a
era mai mare decît Emanuil, ºtim dintr-o scri-          rãmas veºnicitã în „Matricula reposaþilor de la
soare a lui de la 19 August, 1843, în care vorbeº-      anul 1811 pînã la 1827” sub numãrul 417 prin
te despre Emanuil ca despre un „frate mai mic”          urmãtoarele cuvinte: „Roaba lui Dumnezeu Ana
al sãu.                                                 muerea lui j (jupînu) Popovici Atanasie locuito-
   Cunoaºtem însã precis ziua ºi anul naºterii          rului în Oradea-Mare (ispovedindu ºi mai nainte
celui de al doilea copil [9 februarie 1802, Oradea      pãcatele sale Mie preotului Prot(opop) Teodor
n.n. – M.B], care avea sã devinã cu timpul o bi-        duhovnic parohialnic al sfintei bisearici, chram
necuvîntare nu numai pentru casa pãrinþilor sãi,        Adorm. Nãscãtoarei care se aflã în Oradea-Mare,
ci pentru întreagã familia cea mare a neamului          ºi s-au cuminecat cu sfintele Taine) au rãposat
românesc. În matricola botezaþilor din Oradea-          în luna iulie ziua 21, ºi anul cel mai sus. ªi s-au
Marea gãsim la 12 Februarie 1802 aceasta însem-         îngropat în pãmînt în luna ºi ziua s-au pus supt
nare: „Bot (ezat) ºi cu Mir sau uns Prunc Manoilã.      anul, în þentirim de obºte. Prin mine Gheorghe
Tatãl Popovici Tanasie, Mama Ana, Naºa Kukuli           Vasilevici capelan.” La mormîntul tinerei mame
Dimitreasa Malamoti. Prin Biuti Paroh.”                 ºi soþii a fost aºezatã la început o cruce de piatrã
   La 20 Aprilie 1804 s-a nãscut al treilea copil       roºieticã purtînd o inscripþie ungureascã de ur-
Ioan, despre care gãsim însemnarea la fel cu de-        mãtorul cuprins: „Aici odihneºte Anna Poynar
osebirea, cã rolul de naºã la botez îl avea Bacicoe     soþia lui Atanasie Gojdu, a murit în al 37-lea an
Kordoº Ana, iar ca preot a funcþionat Davidovici.       al vieþii la 2 August 1816”.
   Al patrulea copil Simion s-a nãscut la 1 Sep-           Aceasta piatrã a fost înlocuitã mai tîrziu cu o
tembrie 1813. Despre acesta se aflã în pomenita         cruce de marmorã surã vineþie, aºezatã la mor-
matricolã urmãtoarea însemnare mai lãmuritã:            mînt de reprezentanþa „Fundaþiunei Gojdu” în
„S-au nãscut pruncul parte bãrbãteascã în luna          semn de recunoºtinþã faþã de „memoria pãrinþi-
Septembrie ziua 1-a anului celui mai sus. Tatãl         lor fericitului fundator.” Aci se spune cã Ana ar
pruncului Gojdu, sau Popovici Atanasie ºi muma          fi rãposat la 22 Iunie 1816. Avem deci trei date
Poinar Anna lãcuitori în Oradea-Mare. Sau bo-           deosebite despre moartea mamei lui Gojdu. De-
tezat ºi sau uns cu sfîntul Mir prin mine preotul       sigur însemnarea din matricula rãposaþilor este
Zaharie Davidovici, Administrator Parohiei Prot         mai apropiatã de adevãr. Ziua de 2 August 1816
(opopeºti) Parohialnic a sf. Besearici care se aflã     arãtatã în inscripþia ungureascã nu este decît
în Oradea, în luna ºi ziua cea ce s-au pus supt         indicaþiunea, dupã calendarul Gregorian, cores-
anul, ºi s-au dat în sfîntul botez pruncului nu-        punzãtoare zilei de 21 iulie, semnatã în matricu-
mele Simeon. Naºul lui a fost Ecaterina soþia lui       lã, dupã calendarul iulian. Iar însemnarea zilei
Kukuli Georgie lãcuitori în V(arad) Olosi.”             de 22 Iunie, pe crucea de marmurã, în loc de 21
   În aceasta notiþã gãsim pentru întîia datã lîngã     Iulie s-a fãcut dintr-o vãditã greºealã. Observ, cã
numele de Popovici Atanasie ºi pe acela de Goj-         piatra cu inscripþia cea ungureascã se pãstra în
du, fãrã a ne putea da seama deplin, cum ºi pe          primãvara anului 1917 în curtea fostului secre-
ce cale ºi-a însuºit tatãl copiilor acest al doilea     tar mitropolitan Nicolae Zigre (strada Beõti nr.9)
nume, care cu timpul avea sã-l înlãture cu totul        de unde socot, cã ar trebui ridicatã ºi aºezatã spre
pe cel dintîi, întrucît doi dintre fiii lui (Dumitru    pãstrare într-un loc mai potrivit sau lîngã biseri-
ºi Emanuil) nu întrebuinþeazã mai tîrziu numele         ca din Oradea-Mare sau la Consistor.
cel dintîi: Popovici, ci numai pe al doilea: Gojdu.        Dupã moartea soþiei sale Ana Poynar,
   La 1 ianuarie 1815 s-a nãscut al cincilea copil:     Atanasie Gojdu împresurat de atîþia copii
Vasilie, pe care l-a botezat preotul Gheorghe           nevîrstnici, de creºterea cãrora nu se putea în-
Vasilievici capelan; iar naº i-a fost „Kukuli           griji de ajuns din cauza îndeletnicirilor sale
jup(ãn) Malamati lãcuitoriu în Oradea-Mare”.            neguþãtoreºti, - la un an ºi douã luni s-a însurat
   În sfîrºit la 25 Aprilie s-a nãscut copilul al ºa-   cu vãduva Ana Ruscaº. În „matricola cununaþi-
selea Gheorghie, botezat în aceeaºi lunã de pre-        lor” (t. II. nr. 85) gãsim despre aceastã, a 2-a cã-
otul „Teodor duhovnic” avînd ca naº pe „Ecate-          sãtorie a lui Atanasie, urmãtoarea notiþã: „1817
rina nora lui Kukuli Demeter lãcuitoriu în              în luna Sept. Ziua 29. Dupã fãcuta de trei ori în
Olosig”.                                                bisericã vestire, neaflîndu-se nici o împiedicare,
   Dupã naºterea acestui din urmã copil, Ana            s-au logodit ºi s-au cununat Mirele Vãduvoiu
LUMINA                                                                                                    11

Gojdu Atanasie lãcuitoriu în Oradea-Mare cu              sã nu se fi revãrsat din marea lui dãrnicie mãcar
numita Mireasã Vãduva Anna Rusca a lui Manoil            cîteva picãturi ºi pentru creºterea nepoþilor rã-
Sterie lãcuitoriu în Oradea-Mare, în luna ºi ziua        maºi de la vreunul dintre fraþii sãi. Punctul amin-
cea, ce s-au pus supt anul, prin mine preotul            tit din testament e de urmãtorul cuprins: „La
Meletie parohul besearicei a Sf.Adormiri care se         toate ajutorãrile ce se dau din aceastã fundaþiune
aflã în Oradea-Mare. Nãnaºul lui au fost Caterina        pe lîngã egalã qualificaþiune – sã aibã întîietate
muerea lui Kukulie Gheorghie lãcuitoriu în               Poynarii din Bihor, care se trag din neamul
Olosig, care ºi mãrturiseºte cu mine Meletie             moºului meu dupã mamã, Dimitrie Poynar, dacã
Stanovici paroh în Oradea-Mare.”                         vor rãmînea credincioºi religiunei rãsãritene
    Cu aceastã, a doua soþie, a vieþuit Atanasie         ortodoxe.”14
Gojdu pînã la 23 Iulie 1821, cînd a trecut ºi el la          Mai mulþi biografi ai renumitului scriitor
cele eterne, dupã ce s-a „ispovedit ºi cuminecat         Gozsdu Elek, afirmã cã el ar fi nepotul lui Ema-
cu sfintele Taine” la preotul Gheorghe                   nuil Gojdu, fiind copilul fratelui sãu cel mai mare,
Cojocnean, care la 25 Iulie l-a ºi aºezat spre           al lui Dumitru Gojdu.15
vecinicã odihnã „în þentirim de obºte.”                      De altfel Gozsdu Elek între anii 1874-1878 a
    Copiii lui nevîrstnici au rãmas deci orfani ºi       fost bursier al Fundaþiei Gojdu. În aceastã pe-
de tatã ºi de mamã. Cei mai mari, Dumitru ºi             rioadã îºi continuã studiile juridice la universi-
Emanuil, erau încîtva rãsãriþi deasupra nãcazu-          tatea din Pesta.16 Cred cã rãmîn încã multe deta-
lui, putînd sã-ºi croiascã ei înºiºi un rost în viaþã.   lii de cercetat, în ceea ce priveºte relaþia de rude-
Cu numele lor ne întîlnim ºi mai tîrziu, pe cînd         nie între Emanuil Gojdu ºi Gozsdu Elek.
despre ceilalþi n-au rãmas pentru posteritate ºtiri          „Evident deci, cã Em. Gojdu a pãstrat pînã la
mai de seamã.”13                                         sfîrºitul vieþii o amintire pioasã mamei sale, pre-
    „Nu s-a pãstrat nici un fel de însemnare, cu         cum ºi familiei, a cãrei odraslã a fost mult
ajutorul cãreia sã putem încerca mãcar reconsti-         sdruncinata ºi atît de timpuriu rãposata Ana, fi-
tuirea atmosferei de viaþã intimã familialã, în care     ica lui Dimitrie Poynar. Dovadã cã pînã la vîrsta
îºi va fi petrecut Em. Gojdu anii copilãriei. Dar e      de 14 ani aceastã mamã l-a ocrotit cu toatã dra-
firesc sã admitem, cã tatãl sãu Atanasie, absor-         gostea ei, îndrumîndu-i cu înþelepciune paºii pe
bit de întreprinderile neguþãtoriei sale, nu era în      cãrãrile vieþii. Dacã el a devenit un suflet gene-
stare sã dea destulã atenþiune ºi problemei difi-        ros, un mare binefãcãtor al bisericii ºi al naþiunii
cile a educaþiei copiilor sãi aºa de numeroºi. Gri-      române, o parte din merit se cuvine sã fie pusã
jile gospodãriei ºi ale creºterii copiilor au rãmas      în socoteala îngrijitei educaþii ce a primit de la
deci în sarcina soþiei sale Ana cãreia dintre toþi       evlavioasa ºi vrednica sa mamã, Ana Poynar.”17
copiii Emanuil îi va fi pricinuit cele mai multe ºi
mai senine bucurii nu numai prin firea sa blîndã            Tînãrul Emanuil Gojdu ºi-a petrecut copilãria
ºi duioasã, ci ºi prin eminentele rezultate ale si-      în oraºul natal, împreunã cu ceilalþi cinci fraþi ai
linþei sale la învãþãturã. (…) Totuºi buna îngriji-      sãi. A început sã înveþe carte la ºcoala primarã
re, ce a reuºit ea sã dea fiului sãu Emanuil, a          ortodoxã româneascã din Oradea, continuînd
lãsat urme în caracterul profund religios ºi în          Gimnaziul Superior Premontori tot acolo. „Ema-
faptele de milostenie sãvîrºite de el în cursul vie-     nuil Gojdu a urmat ºcoala secundarã în Oradea
þii. Nici în anii copilãriei, nici în cei de studiu      la liceul premonstratens ºi în Pojon, dupã afir-
Em. Gojdu nu pare a fi fost legat sufleteºte atît        maþiile lui Partenie Cosma. Din lipsa matricole-
de intim de tatãl sãu Atanasie, ca de mama sa            lor n-am putut copia foaia matricolã a elevului
Ana, pe care o pierduse atît de timpuriu, cînd el        Emanuil. Era nevoie de aceastã verificare, deoa-
abia împlinise vîrsta de 14 ani. Aceastã consta-         rece Márki Al. – în general bine informat – susþi-
tare se întemeiazã pe împrejurarea cã el a pãs-          ne cã liceul l-ar fi terminat în Eger ceea ce ar în-
trat toatã viaþa cu sfinþenie amintirea mamei sale,      gãdui urzirea unei noi ipoteze asupra familiei
al cãrei nume îl pomenea adeseori cu înduioºa-           Gojdu” – scrie Teodor Neº.19 Nu numai în lucra-
re. Chiar ºi în cuprinsul frumosului sãu testa-          rea lui Márki Sándor18 se afirmã cã Gojdu a ter-
ment s-a gîndit Em. Gojdu numai la descenden-            minat liceul catolic la Eger, ci el însuºi, în 1833
þii din familia mamei sale (Poynar) ºi nu a fãcut        cînd scrie o cerere împãratului Francisc al II-lea
nici o amintire despre cei din familia tatãlui sãu       pentru a obþine funcþia de cenzor la Tipografia
(Popovici-Gojdu).                                        din Buda, îºi anexeazã diplomele obþinute. Din
    De aci s-ar putea trage concluzia, cã la 4 No-       acestea reiese, cã în anul ºcolar 1819/20 a termi-
iembrie 1869 cînd ºi-a scris testamentul, nici unul      nat liceul catolic din Eger cu urmãtoarele rezul-
dintre fraþii lui nu mai erau în viaþã. Ei vor fi        tate: „Ex Metaphysica et Philosophia Eminens.
murit fãrã urmaºi cãci altfel ar fi greu de admis        Ex Physica Primae. Ex Oeconomia Rurali et
12                                                                                        LUMINA
Historia Naturali Eminens. Ex Historia Univer-       zat dincolo de Dunãre (poate cã au ajuns la
sali Primae. Ex Mathesi applicata Eminens. In        Eger?), iar cealaltã în Bihor. Ce relaþii au fost în-
studio linguae Hungaricae Eminens.”20 Cum a          tre membrii familiei? Nu putem da un rãspuns
ajuns Emanuil Gojdu la Eger ºi de ce aici a ter-     afirmativ.
minat liceul? Nu se ºtie. În orice caz, studiind        Emanuil Gojdu dupã absolvirea gimnaziulul
coloniile greco-valahe din Ungaria secolului al      îºi continuã studiile la Academia de Drept din
XVIII–XIX-lea, putem afirma, cã la Eger era o pu-    Oradea între anii 1820–1821 ºi la Academia de
ternicã colonie greco-sîrbã-valahã. Aici printre     drept din Pojon (Bratislava) 1821–1822, unde a
inscripþiile funerare din 1790 se aflã numele al     fost atras de faima apreciatului profesor Paul
unui Gozsdu János. Se presupune cã ar fi des-        Slemnici, ºi a continuat la Universitatea din Pes-
cendent al familiei Gojdu care a pornit din          ta. Aici, în 1824 a obþinut diploma de avocat.
Miskolc.21 Se ºtie cã o ramurã a familiei s-a aºe-
LUMINA                                                                                                                  13

                                                         Note
 1. Sterie Diamandi, Oameni ºi aspecte din istoria aro-          szebb, leglíraibb s egyben legfilozófiaibb alkotásai
   mânilor, Buc. F. a., p. 249–252.                              közé tartozik. [Ez a levelezés 2000-ben megjelent
 2. T. Neº – I. Sãlãgean ºi Emil I. Roºescu, Liceul „Ema-        könyv formájában. – B. M.]
   nuil Gojdu” la 50 de ani, Oradea, 1971, p. 14.                  A család macedón-román-szerb keverék volt,
 3. Theodor Trîpcea – E. Irinescu, Un episod cultural            módos polgárok a nemesi-jobbágyi Magyarorszá-
   religios imediat în trecutul macedo-românilor în Banat,       gon. Tagjai attól függõen, hogy a soknemzetiségû
   În: „Mitropolia Banatului”, 1982, nr. 7–9, p. 531.            régi Magyarország melyik körébe kerültek, hol ro-
 4. Maria Berényi, Culturã româneascã la Budapesta în            mánnak, hol magyarnak, hol szerbnek tudták ma-
   secolul al XIX-lea, Giula, 2000, p. 6.                        gukat, anélkül, hogy bármelyiket is megérintette
 5. Teodor Neº, Figuri bihorene. Emanuil Gojdu (1802-            volna a nacionalizmus gyûlölködése. A hajdani
   1870), În: „Familia”, 1934, Nr. 2., p. 23–24.                 Gozsdu Manó, a kitünõ szerb-magyar Vitkovics
 6. Maria Berényi, Colonia macedoromînã din Miskolc ºi           Mihály egykori patvaristája, Kazinczy és Fáy And-
   familia ªaguna, În: „Simpozion”, Giula, 1998, p. 16–          rás barátja lelkes románságtudattal egy munkás- és
   20.; Pericle Papahagi, Scriitori aromâni în secolul al        harcos életet áldozott a román-magyar-szerb meg-
   XVIII, Bucureºti, 1909, p. 45.                                értõ tesvériség hirdetésének. Unokaöccse, Gozsdu
 7. Sterie Diamandi, ibidem, p. 155–156.                         Elek lelkes magyarságtudattal volt hosszú évekig a
 8. Aromânii din Budapesta, În: „Gazeta de Transilva-            szerblakta Délvidéken magas rangú igazságügyi
   nia”, 1896, nr. 74.                                           tisztviselõ, és a hivatalos nacionalizmussal dacolva
 9. Maria Berényi, Colonia macedoromânã din Miskolc…,            képviselte a kölcsönös nemzeti megbecsülés elvét.
   p. 22–24.; Szendrei János, Miskolcz város története II.,      Persze, magyar anyanyelve mellett tökéletesen tu-
   Miskolc, 1904, p. 400.; Pericle Papahagi, ibidem, p.          dott románul is, szerbül is, és eredetiben olvasta
   46.                                                           nemcsak a német irodalmat, hanem a francia és
10. Sterie Diamandi, ibidem., p. 109–110.                        angol klasszikusokat, filozófusokat, természettudó-
11. Partenie Cosma, Manuil Gozsdu, În: „Enciclopedia             sokat is.” Hegedûs Géza www.mek.iif.hu/porta/
   Românã” vol. II. Sibiu, 1911, p. 588.                         szint/tarsad/irodtud/magyarir/html/
12. Ion Bradu, Emanuil Gojdu în publicistica bihoreanã,          gozsdu.htm) Gozsdu Elek (Ercsi, 1849. nov. 28 – Te-
   În: „Emanuil Gojdu 1802–1870", Oradea, 1972, p.               mesvár, 1919. máj. 26): író. Gozsdu Manó unoka-
   68–69.                                                        öccse. Macedón kereskedõk leszármazottja, családja
13. Ioan Lupaº, Pãrinþii ºi fraþii lui Emanuil Gojdu, În:        szerb és román anyanyelvû. Miskolcon nevelkedett,
   „Cele trei Criºuri” , 1920, n. Nr. 1., p. 15–17.              Temesvárott és Pesten végezte iskoláit, jogi pályát
14. Ioan Lupaº, Emanuil Gozsdu. 1802–1870. Originea ºi           választott. Új Magyar Irodalmi Lexikon, Budapest,
   opera sa. În: „Analele Academiei Române, Memori-              1994, 692. p.)
   ile Secþiunii Istorice, seria III, Tom XXII, 1939–1940,    16. Vezi Analele Fundaþiei Gojdu.
   p. 689.”                                                   17. Ioan Lupaº, Emanuil Gozsdu. 1802–1870. Originea ºi
15. „A Gozsdu – vagy román heleyesírással Gojdu –                opera sa.
   család története a valóságban mintha leleményesen          18. Teodor Neº, Oameni din Bihor, Oradea, 1937, p. 88.
   kitalált példázat volna arról, hogy mennyire nin-          19. Márki Sándor, Bihari román írók, Nagyvárad, 1880,
   csenek elválasztó határok az egymás mellett és                61. p.
   szükségképpen egymással együtt élõ nemzetek,               20. A Budai Egyetemi Nyomda román kiadványainak
   nemzetiségek között, és micsoda bûnöket álókkal               dokumentumai 1780–1848. A dokumentumokat
   alátámasztó ostobaság származással mérni egy                  gyûjtötte, összeállította és ismertetõkkel ellátta
   nemzethez tartozást. Emanuil Gojdu (ha tetszik:               Veress Endre. Válogatta, sajtó alá rendezte, a
   Gozsdu Manó) a román irodalom- és kultúrtörté-                bevezetõ tanulmányt írta és a dokumentumok
   net nagy alakja, aki Biharban élvén, természetesen            ismertetõit átdolgozta Domokos Sámuel, Budapest,
   igen jól tud, ha kell még versel is magyarul. Uno-            1982, 388.p.
   kaöccse, fivérének fia, Gozsdu Elek [Az én kieme-           21. „Gozsdu János és Kentezi Kallia Grirából (+ 1790 és
   lésem – B. M.] a magyar elbeszélõ próza egyik igen            + 1792). Az alapítványáról híres román család egyik
   fontos klasszikusa még akkor is, ha egész életmûve            leszármazottja lehetett az Egerben elhunyt Gozsdu
   nem több két regénynél, két drámánál (amelyek                 János. Egerben románok is laktak. (l. Hev. Lt. 1793–
   közül az egyiket sohase játszották), egy novellás             1796).” (Bihari József, Az egri görög sírfeliratok és köny-
   kötetnél, majd néhány késõi, csak folyóiratban meg-           vek, În: „Az Egri Pedagógiai Fõiskola Évkönyve”
   jelent és kötetbe csak sok évvel halála után került           V., Eger, 1959, 252. p).
   novellánál és elbeszélésnél. És ehhez még hozzáte-         22. Ioan Lupaº, ibidem, p. 693.
   hetjük eddig még teljes egészében ki nem adott idõs-       23. Sasvári László, Görögajkú ortodoxia Magyarországon
   kori szerelmes levelezését, amelyrõl – akik kézirat-          a 16-20. században, În: „Magyar Egyháztörténeti
   ban olvasták – azt mondják, hogy irodalmunk leg-              Vázlatok”, Budapest, 1994, Nr. 3–4, p. 137–138.
14                                                                                           LUMINA
Cornel Sigmirean

       Rolul „Fundaþiei Gojdu” în formarea
  intelectualitãþii româneºti din epoca modernã
    Majoritatea istoricilor români ºi strãini în stu-      Locul central de formarea elitei greco-catolice
diile dedicate istoriei românilor din secolele al       în secolul al XVIII-lea l-a reprezentat Viena, ini-
XVIII-lea ºi al XIX-lea au subliniat rolul intelec-     þial prin Colegiul de la Pazmaneum, iar înce-
tualilor cu studii universitare în formarea naþiu-      pând din 1775 prin Seminarul „Sancta Barba-
nii române moderne ºi în racordarea societãþii          ra”, unde s-a format o întreagã pleiadã de inte-
româneºti la valorile Europei; un fenomen care          lectualii români, ceea cel fãcea pe Petru Maior sã
de altfel este valabil în cazul tuturor naþiunilor      noteze mai târziu cã: „De acolo – de la Sancta
din Europa Centralã ºi de Sud-Est. Istoricul lite-      Barbara – au început între români a se înmulþi
rar ºi eseistul Virgil Nemoianu considerã în acest      preoþii cei învãþaþi ºi înscusiþi.3 Majoritatea tine-
sens cã societatea modernã din Europa Centralã          rilor români care au studiat la Sancta Barbara,
– înþelegând prin aceasta Austria, Cehia, Slova-        printre care s-au numãrat Gheorghe ªincai, Pe-
cia, Ungaria, Iugoslavia ºi România – este crea-        tru Maior, Ioan Paora, Demetriu Caian, Ioan
þia etosului instruirii, un etos diferit de cel pro-    Nemeº, Ioan Budai Deleanu, Ioan Nobili, Efraim
testant al muncii prin care s-a impus capitalis-        Klein, Samuil Vulcan º.a. în total 41 – au studiat
mul în statele anglo-saxone ºi din nord-vestul          cu burse create de Curtea de la Viena.4
Europei.1                                                  Indiscutabil, sistemul de burse din secolul al
    În cazul Europei Centrale, acumularea de cu-        XVIII-lea a contribuit în primul rând la forma-
noºtinþe ºi recunoaºterea comunitarã a importan-        rea unei elite greco-catolice. Cramponându-se de
þei instruirii au realizat – potrivit profesorului      ideea extinderii unirii religioase la scara întregii
Nemoianu – fericita reconciliere între voinþa ºi        naþiuni române din Imperiu ºi secularizarea bu-
nãzuinþele individului, pe de o parte, ºi nevoile       nurilor mãnãstireºti în timpul lui Iosif al II-lea,
societãþii pe de altã parte.                            Viena a întârziat fenomenul de formare a unei
    Cu o populaþie însã majoritar ruralã, cu o no-      elite clericale ortodoxe ºi implicit renaºterea aces-
bilime redusã ca numãr ºi incertã ca apartenen-         tei biserici. De abia la începutul secolului al XIX-
þã etnicã, formarea universitarã a intelectualitã-      lea Curtea de la Viena a acceptat dezvoltarea
þii în cazul românilor din Monarhia dunãreanã a         primelor strategii de formare a elitei clericale
fost rezultatul efortului colectiv al naþiunii, prin    ortodoxe.
sistemul de burse promovat de fondurile ºi fun-            Pe baza fondului xidoxial, între anii 1806–1848,
daþiile de stipendii.                                   Episcopia Transilvaniei a reuºit sã ºcolarizeze la
    Iniþial primele burse pentru români ardeleni        Universitatea din Viena 15 bursieri ortodocºi.
au fost create de statul austriac pe seama tineri-      Primul a fost Gheorghe Lazãr, întemeietorul în-
lor greco-catolici, prin care s-a urmãrit formarea      vãþãmântului românesc din Muntenia. Lui Lazâr
unei preoþimi devotatã noii religii, creatã în Tran-    i-au urmat Ioan Moga, Moise Fulea, Luca Pop,
silvania la sfârºitul secolului al XVII-lea ºi înce-    Petru Gherman, Ioan Panovici, Petru Bãdilã,
putul secolului al XVIII-lea. Prin burse acordate       Sava Popovici, Ioan Popasu, Ioan Hannia, Ioan
de fundaþiile catolice sau din alte fonduri insti-      Tipeiu, Grigore Pantazi, Constantin Toma, Ni-
tuite de Curtea de la Viena, în prima jumãtate a        colae Popea ºi Constantin Duma. Ei au reprezen-
secolului al XVIII-lea zeci de tineri români au         tat intelectualii ortodocºi care au prefigurat re-
studiat la colegiile ºi universitãþile din Imperiu.     naºterea Bisericii Ortodoxe Române din Transil-
    Din iniþiativa episcopului Inocentie Micu           vania ºi Banat, din a doua jumãtate a secolului
Klein, Blajul a instituit primele burse pentru stu-     al XIX-lea sub Andrei ªaguna.
dii la Roma, la Colegiul Urban de Propaganda               Astfel, prin sistemul de burse de stat sau din
Fide, beneficiari ai unor asemenea burse au fost        fondurile celor douã biserici, greco-catolicã ºi
tinerii Sivestri Calliani, Grigore Maior ºi Petru       ortodoxã, în secolul al XVIIII-lea ºi în prima ju-
Pavel Aron, ultimii doi vor ajunge episcopi             mãtate a secolului al XIX-lea peste 277 de tineri
greco-catolici la Blaj. În total în perioada 1739–      ardeleni ºi bãnãþeni au studiat la universitãþile
1779, la Roma au studiat cu burse blãjene 20 de         din Europa Centralã ºi de Vest.5
tineri români printre ei numãrându-se ºi marii             O elitã intelectualã, care prin opera sa istori-
cãrturari Gheorghe ªincai ºi Petru Maior.2              cã, filologicã, teologicã, pedagogicã ºi politicã a
LUMINA                                                                                                  15

deschis noi drumuri de afirmare naþiunii româ-          „Transilvania”, burse pentru românii ardeleni ºi
ne, respectiv, a pregãtit drumurile ideatice ale        Liga culturalã ºi Academia Românã.11
regãsirii de sine ºi autodeterminãrii românilor,           Dar din tot ce s-a întreprins în sensul creãri
a furnizat fundamentele ideologice ale miºcãrii         surselor financiare necesare promovãrii unei in-
naþionale.                                              telectualitãþi din rândul românilor ardeleni ºi
   Experienþele politice de la 1848 ºi cele care au     bãnãþeni s-a detaºat rolul Fundaþiei „Gojdu”.
urmat acestui moment, dar mai ales instaurarea             Fundaþia „Gojdu”, creatã pe baza Testamen-
dualismului austro-ungar la 1867 au conºtienti-         tului lui Emanuil Gojdu, întocmit la 4 noiembrie
zat ºi mai mult în rândul românilor din Imperiu         1869 ºi publicat legat la 3 februarie 1870 în ºe-
necesitatea formãrii unei puternice clase de in-        dinþa Judecãtoriei a Liberei Cetãþi Regale Pesta,
telectuali; promovarea unei elita intelectuale a        sub numãrul 5814/870, a acordat burse începând
devenit principala componentã a strategiei dez-         cu anul 1871. Primele burse au fost acordate ele-
voltãrii culturale ºi naþionale a românilor din         vilor Nicolae Poynar, Dimitrie Poynar, Ioan
fosta monarhie. La Blaj, centrul Bisericii Greco-       Poynar ºi studentului Constantin Aldulean, care
Catolice, la mai vechile fonduri ºi fundaþii din        pe baza bursei „Gojdu” a studiat la Academia
stipendii („Bob”, „S. Romanþai”) se adaugã fun-         Evanghelicã de Drept din Sibiu ºi la Facultatea
daþiile, „Constantin Alutan”, „Alexandru Sterca         de Drept a Universitãþii Regale Maghiare din
ªuluþiu”, „Baron David Urs de Margina”, „Fer-           Budapesta. În anul urmãtor, în 1872, s-au acor-
dinand Hirsch”, „Efraim Klein”, „Iuliu Bardoºi”,        dat 12 burse, din care 2 pentru studii la Univer-
„Gavrilã Vaida”, „Victor Mihali de Apºa”, º.a.          sitatea din Viena ºi 4 pentru Universitatea din
În total, la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi înce-    Budapesta. În anul 1873 s-au distribuit 33 de
putul secolului al XX Mitropolia Greco-Catolicã         burse pentru elevi ºi studenþi, dintre care 10 pen-
de la Blaj administra peste 40 de fundaþii.6 Ase-       tru studii la Budapesta (la Universitatea ºi la
menea fundaþii s-au creat ºi pe lângã episcopiile       Politehnicã), 2 pentru Graz, 4 pentru Viena ºi câte
de la Lugoj, Gherla ºi Oradea.                          una pentru Mariabrunn ºi Zürich.
   Mitropolia ortodoxã de la Sibiu a pus bazele            Astfel, prin apariþia Fundaþiei „Gojdu”, sute
fundaþiilor „Francisc Iosif”, „Cologea”,                de tineri îºi legau speranþele de a putea urma
„Peiovici”, „Ecaterina Raþiu”, „Nicolau                 studii gimnaziale sau universitare prin burse
Putnoky”, „Ioan Hannia”, „Cora”, „Absolon               „Gojdu”.
Todea” º.a. 7 Episcopia Aradului administra fun-           A fost meritul lui Emanuil Gojdu, care prin
daþiile „Gavril Faur”, „Todor Papp”, „Anna              testament ºi-a lãsat cea mai mare parte a averii
Iorgovici” ºi „Iosif Goldiº”8, printre bursierii fun-   pentru constituirea fundaþiei, dar ºi a modului
daþiilor arãdene numãrându-se ºi viitorul epis-         cum el a gândit capitalizarea acþiunilor bancare
cop Roman Ciorogariu. La Carensebeº, foºtii ofi-        ºi de distribuire a burselor. Practic, dacã studi-
þeri ai regimentului de graniþã au creat fundaþii-      em testamentul lui Gojdu ne dãm seama cã ma-
le „Balla”, „Dumitru Peþa”, „Constantin                 rele mecenat a prevãzut modalitãþile de activita-
Nicolaevici”, „Costa Tismãnariu”, „Mihail               te ale fundaþiei pânã în anul 2071. Indiscutabil
Trapºia”, „Ioan Temeº”, „Trãilã Stroiescu” ºi           cã la creºterea capacitãþilor de stipendiere a fun-
„Dumitru Brumariu”9. Mai amintim, tot pentru            daþiei merite deosebite i-a revenit ºi Reprezen-
zona Banatului, fundaþiile „Ana Alexandrovici”          tanþei, din care pe parcursul anilor, pânã în anul
ºi „Elena Ghiba Birta”.                                 1919, au fãcut parte mari personalitãþi culturale,
   La Nãsãud, dupã desfiinþarea Regimentului            politice, înalþi ierarhi, oameni întreprinzãtori, cu
II de graniþã s-a creat Fondul Grãniceresc de Sti-      experienþã în planul vieþii economice ºi bancare:
pendii, care acorda burse pentru descendenþii           Andrei ªaguna, Ioan caveler de Puºcariu, George
foºtilor grãniceri.10                                   ºi Anton Mocioni de Foen George ªerb, Iosif Gall,
   Burse acorda Astra, Asociaþia naþionalã arã-         George Stupa, Nicolae Ioanovici, Partenie
deanã pentru cultura ºi conservarea poporului           Cosma, Ioan Mihu º. a., personalitãþi politice ºi
român ºi Asociaþia pentru cultura poporului ro-         culturale, dar în acelaºi timp oameni foarte bo-
mân din Maramureº, acordau burse sau ajutoa-            gaþi, români din Imperiu). Practic, averea fun-
re bãncile româneºti, mari mecenaþi, ca membrii         daþiei dupã cum reiese din calculele efectuate de
familiei Mocioni, canonicul Ioan Micu Moldo-            cercetãtoarea Maria Berényi, era în 1870 de 93.000
van, Iosif Gall º. a. Regatul român susþinea efor-      de florini, încãrcatã ºi ea cu datorii fiscale12. Se
tul de formare a intelectualitãþii româneºti din        mai adaugã ºi creanþe de 101.600 florini, consi-
Imperiu prin Societatea „Junimea” de la Iaºi (ca-       derate de membri fundaþiei „în mare parte
zul lui Ioan Slavici), dar mai ales prin Societatea     neexecutabile”.
16                                                                                           LUMINA
   Reprezentanþa a trebuit sã facã faþã ºi nume-        mare, gimnaziale, reale, comerciale, pentru ºco-
roaselor procese juridice de moºtenire, cu pre-         lile de cadeþi (ofiþeri), de notari ºi pentru ºcolile
tinse datorii formulate de rude, de clienþii avo-       pedagogice. Cei peste 1050 de bursieri „Gojdu”
catului Emanuil Gojdu. Au fost apoi relaþiile           cu studii superioare reprezintã 16,15% din tota-
delicate cu Melania Gojdu, cãsãtoritã din 1879          lul românilor care în perioada 1867–1918 au frec-
cu Nemeshegy József, care pe parcursul anilor a         ventat universitãþile din Imperiul austro-ungar
emis diverse pretenþii în legãturã cu averea fun-       ºi din afara lui. În mod concret, în perioada dua-
daþiei. S-au adãugat momentele de crizã interve-        lismului austro-ungar, dupã estimãrile noastre,
nite în viaþa economicã a Ungariei, care s-au           la universitãþile din Europa Centralã ºi de Vest
resfrânt ºi asupra fundaþiei. În anul 1907, de          au studiat circa 6500 de tineri români din Banat
exemplu, fundaþia a înregistrat o pierdere de           ºi Transilvania, din care peste o mie au fost bur-
108.455.38 coroane datoritã cãderii cursului la         sieri „Gojdu”, ceea ce înseamnã cã 1 din 6 inte-
bursã a acþiunilor ei, situaþie provocatã de criza      lectuali români este „produsul” fundaþiei creatã
generalã care a efectat toate pieþele financiare din    de Emanuil Gojdu.
Ungaria în acel an.                                        Ca profil socio-profesional, cea mai mare par-
   Dar, prin talentul financiar dovedit de mem-         te a bursierilor Gojdu au absolvit facultãþile de
brii Reprezentanþei, Fundaþia „Gojdu” a înregis-        drept ºi ºtiinþe politice, circa 40,07% fenomen pe
trat aproape constant creºteri de capital. Dacã în      care-l întâlnim ºi în cazul celorlalte naþiuni din
anul 1870 fundaþia era evaluatã la 200.000 flo-         Imperiu, dar mai ales în cazul Ungariei. Aceastã
rini, ea ajung în 1917 la 8.390.704 coroane (1 flo-     orientare dominantã, se explicã prin dezvolta-
rin=2 coroane).                                         rea unei puternice birocraþii maghiare dupã com-
   La creºterea veniturilor fundaþiei a contribuit      promisul de la 1867 ºi prin noua importanþã acor-
foarte mult ºi construirea la începutul secolului       datã profesiunilor juridice în economia liberalã
al XX-lea celor 7 case (Curtea „Gojdu”), în intra-      maghiarã. Ca pondere, dupã juriºti, urmeazã
vilanul dintre strãzile Király ºi Dob. Ridicarea        bursierii mediciniºti, cu 26,19%, de la politehni-
acestui ansamblu de imobile a costat fundaþia           cã cu 10,94%, de la litere ºi filosofie cu 8,92%, de
suma de 977.277,20 de coroane, dar prin închiri-        la silviculturã ºi minerit (în primul rând de la
erea apartamentelor ºi prãvãliilor din cele 7 case      Schermnitz-Selmecbánya) cu 7,29% ºi cei de la
s-au rezolvat importante venituri, care i-au ma-        academiile de comerþ cu 4,60%.
jorat capitalul bancar ºi i-au permis creºterea            Sigur pe parcursul anilor de studii sunt ºi ca-
anualã a numãrului de burse. Fundaþia „Gojdu”           zuri când acelaºi tânãr urmeazã chiar douã sau
a devenit astfel cea mai mare fundaþie de stipen-       trei facultãþi, prin cereri cãtre fundaþie, invocând
dii a românilor din Ungaria ºi Transilvania ºi una      diverse motive, tinerii obþineau dreptul de a-ºi
din cele mai mari din Imperiul Austro-Ungar.            modifica prima opþiune: costurile ridicate ale stu-
În anul ºcolar 1900/1901 fundaþia acorda 135 de         diilor (de exemplu la politehnicã ºi medicinã),
burse ºi ajutoare, din care 117 pentru studii uni-      dificultãþi în cunoaºterea limbii maghiare, fap-
versitare. În anul 1912, fundaþia aproape ºi-a          tul cã ºi-a descoperit alte înclinaþii intelectuale ºi
dublat numãrul bursierilor, în total a acordat 232      alte asemenea motive. Cine parcurge documen-
de burse ºi ajutoare, din care 201 pentru studii        tele Fundaþiei „Gojdu” de la arhiva Parohiei Or-
superioare. Numãrul bursierilor Fundaþiei „Goj-         todoxe din Budapesta va descoperi un adevãrat
du” a ajuns sã depãºeascã totalul stipendiºtilor        roman epistolar, între Reprezentanþa ºi bursierii
celorlalte fundaþii româneºti. În anul 1912, de         sãi, care reflectã într-un fel starea de spirit a stu-
exemplu, toate fundaþiile Blajului acordau pen-         denþilor de la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi în-
tru studii superioare 39 de burse.                      ceputul secolului XX. Mii de cereri pentru bur-
   Momentul de vârf al fundaþiei la reprezentat         se, pentru reînnoirea acestora, justificarea eºe-
anul 1919/1920 când a acordat 324 de burse,             curilor, explicaþii pentru examenele amânate sau
dupã care ºi-a încetat activitatea, în sensul în care   nepromovate, intervenþii ale pãrinþilor, ale cu-
a fost gânditã de fondatorul ei.                        noºtinþelor acestora pe lângã membrii reprezen-
   În total, în perioada 1871–1919, fundaþia a cor-     tanþei, în cele din urmã imaginea unei societãþi
dat 3626 de burse ºi 953 de ajutoare pentru exa-        care-ºi cautã locul în noua lume capitalistã, în
mene de riguros ºi doctorat.                            care idealurile meritocratice devin predominan-
   Ca numãr de persoane au beneficiat de burse          te.
Gojdu peste 1350 de viitori intelectuali români13.         Din aceastã persepctivã, a orizontului cultu-
Dintre aceºtia, aproximativ 1050 au urmat stu-          ral, este deosebit de relevantã harta centrelor
dii superioare (universitãþii ºi academii), iar cir-    universitare frecventatã de bursierii „Gojdu”. În
ca 300 au beneficiat de burse pentru ºcolile pri-       total ea cuprinde 30 de oraºe universitare din
LUMINA                                                                                                                      17

Europa Centralã ºi de Vest: Cluj, Sibiu, Oradea,                    Printre bursierii Fundaþiei, indiscutabil cã au
Magyar-Óvár, Sárospatak, Bratislava, Schemnitz,                  fãcut parte personalitãþi ale ºtiinþei, culturii ºi
Presov, Fiume, Viena, Graz, Innsburck, Lemberg,                  vieþii politice româneºti: Victor Babeº, profesor
Mariabrunn, Berlin, Bonn, Heidelberg,                            la universitãþile din Budapesta ºi Bucureºti, des-
Karlsruhe, Totha, Leipzig, München, Sttudgart,                   coperitorul ºi iniþiatorul seroterapiei moderne,
Anvers, Paris, Berna, Laussane ºi Zürich.                        marele naturalist Iuliu Prodan, inventatorul în
   Bursierii Gojdu au devenit astfel, prin contac-               domeniu aviaþiei Traian Vuia, Cornel Miklósi,
tele intelectuale stabilite în marile centre univer-             profesor la Politehnica din Budapesta ºi fonda-
sitare ale Europei Centrale ºi de Vest, un factor                torul al învãþãmântului politehnic de la Timiºoa-
al asimilãrii ºi alinierii culturii româneºti la va-             ra, poeþii, scriitorii ºi publiciºtii Aron Cotruº,
lorile continentului european. Este cu atât mai                  Octavian Goga, Valeriu Braniºte, Ioan Scurtu,
important de subliniat acest lucru analizând ori-                Virgil Ornifiu ºi Constantin Sulicã (profesor la
ginea socialã ºi geograficã a bursierilor Gojdu.                 catedra de limba românã din Budapesta), istori-
Majoritatea au fost fii de preoþi, învãþãtori, agri-             cii Ioan Lupaº, Silviu Dragomir, Ilie Minea, An-
cultori, funcþionari, categorii sociale cu posibili-             drei Oþetea ºi Nicolae Vãtãºeanu, Constantin
tãþi materiale reduse care ºi-au datorat întru to-               Daicoviciu, marele economist ºi om politic Ioan
tul studiile universitare burselor „Gojdu”. Din                  Lapedatu, medicii Traian Leucuþia ºi Marius
punct de vedere geografic majoritatea provin din                 Sturza, Dumitru Stãniloaie, considerat cel mai
mediul rural, din satele Transilvaniei ºi a Bana-                mare teolog român, oamenii politici Aurel C.
tului, mai ales din comitatele preponderent de                   Popovici (autorul celebrei cãrþi Statele Unite ale
religie ortodoxã.                                                Austriei Mari), Aurel Vlad, Aurel Lazãr, Vasile
   Interesant cã printre bursierii „Gojdu” s-au                  Stoica, Petru Groza, Aurel Zigre º. a.
aflat ºi tineri originari din localitãþile Ungariei                 Fundaþia „Gojdu” a dat 9 membri Academiei
de astãzi: Küzdeny Constantin din Bichiºciaba,                   Române, 2 prim-miniºtri (prin O. Goga ºi P.
care între ani 1885–1889 a studiat la Universita-                Groza), parlamentari, prefecþi, o pleiadã de per-
tea Tehnicã din Budapesta, Petru Popovici din                    sonalitãþi care au marcat profund cultura ºi civi-
Apateu care a studiat dreptul, Gheorghe                          lizaþia româneascã din secolul XX-lea. Istoriogra-
Popovici din Bichiº ºi Pavel Siartãu din Apatu,                  fia românã, tributarã activitãþii parlamentare, a
care au studiat medicina la Budapesta, Iosif                     partidelor, a acþiunilor militante în plan politic
Roxin din Micherechi care a urmat farmacia la                    ºi naþional a supralicitat în general rolul perso-
Cluj între anii 1906–1908, ºi Iosif Dimba din Apa-               nalitãþilor politice din istoria românilor ardeleni
teu, bursier Gojdu la ºcoala de cadeþi (ofiþeri).                ºi bãnãþeni, mai puþin atentã la opera culturalã
ªapte dintre bursierii Gojdu erau nãscuþi în Bu-                 de duratã cum a fost aceea a marelui mecenat ºi
dapesta, fapt ce nu trebuie sã ne surprindã, la                  a fundaþiei creatã de el. Or astãzi, reconstituind
sfârºitul secolului al XIX-lea – începutul secolu-               viaþa ºi activitatea lui Emanuil Gojdu ºi rolul fun-
lui XX în capitala Ungariei trãiau peste 2000 de                 daþiei creatã de el, în formarea intelectualitãþii
români. Gojdiºtii români din Budapesta au fost                   româneºti realizãm cã el a fost unul din pãrinþii
Titus Babeº, Nicolae Barian, Cornel Gheorghe                     României moderne, prin intelectualii creaþi, de
Ionescu ºi Gheorghe Rãdneanu, care au studiat                    el, prin marile centre universitare ale continen-
la Facultatea de Drept a Universitãþii Regale                    tului nostru, Emanuil Gojdu a contribuit la în-
Maghiare din Budapesta, Iosif Perin ºi Mircea                    scrierea spaþiului nostru cultural în sistemul de
Ionescu la Facultatea de Medicinã ºi Francisc Raþ                vase comunicante ale culturii ºi civilizaþiei eu-
la Universitatea Tehnicã.                                        ropene.


                                                            Note
 1. Virgil Nemoianu, Cazul etosului Central-European.               pentru istoria Bisericii române, mai ales unite, Blaj, 1855,
   Instruirea dincolo de clase, în vol. Europa Centralã. Ne-        p. 131.
   croze, dileme, utopii, Antologie coordonatã de Adri-           4. Ioan Chiorean, Rolul Vienei în formarea intelectuali-
   ana Babeþi ºi Cornel Ungureanu, Polirom, Iaºi, 1997,             tãþii româneºti din Transilvania în secolul al XVIII-lea,
   p. 168.                                                          în vol. De la umanism la luminism, sub red. Ioan
 2. Ioan Chiorean, Rolul instituþiilor de învãþãmânt su-            Chiorean, Târgu-Mureº, 1994, p. 102.
   perior din Roma în formarea elitei intelectualitãþii din       5. Nicolae Szabó, Români transilvãneni la universitãþile
   Transilvania în secolul al XVIII-lea, în Interferenþe isto-      europene în secolul al XVIII-lea ºi prima jumãtate al se-
   rice ºi culturale româno-europene, coordonator Grigore           colului XX-lea, în Studii istorice româno-ungare, vo-
   Ploeºteanu, Târgu-Mureº, 1996, p. 53                             lum editat de Lucian Nastasã, Fundaþia Academicã
 3. Timotei Cipariu, Acte ºi fragmente latine ºi româneºti          A. D. Xenopol, Iaºi, 1999, p. 157.
18                                                                                                       LUMINA
6. ªematismul veneratului cler greco-catolic al Arhidiece-     10. Lazãr Ureche, Fondurile grãnicereºti Nãsãudene (1851–
  zei mitropolitane a Alba Iuliei ºi Fãgãraºului pe anul          1918), Presa Universitarã Clujeanã, 2001.
  1900, Blaj, p. 300–303.                                      11. Cornel Sigmirean, Istoria formãrii intelectualitãþii ro-
7. Calendarul comun de la Hristos pe anul 1910, Sibiu, p.         mâneºti din Transilvania ºi Banat în epoca modernã,
  82–84.                                                          Presa Universitarã Clujeanã, 2001, p. 229–262.
8. A Magyarországi románok egyházi, iskolai Közmûvelõ-         12. Maria Berényi, Istoria Fundaþiei „Gojdu” (1870–1952),
  dési, közgazdasági intézményeinek és mozgalmainak is-           Budapesta, 1995, p. 20.
  mertetése, Budapest, 1909, p. 44–45.                         13. Cornel Sigmirean, Aurel Pavel, Fundaþia „Gojdu”.
9. Liviu Groza, Fundaþii, testamente ºi donaþii ale grãni-        1871–2001, Editura Universitãþii „Petru Maior”
  cerilor bãnãþeni, în Studii ºi articole de istorie, LX–LXI      Târgu-Mureº, 2002, p. 54.
  (serie nouã), 1993, p. 71–80.
LUMINA                                                                                                   19

Gheorghe Ruzsa

       Gheorghe Pomuþ în conºtiinþa istoricã
              a românilor din Giula
   Europa Centralã e o regiune plinã de mituri,          mare importanþã interesele comune ale tovarã-
simboluri, personalitãþi eroice ºi misterioase.          ºilor sãi paºoptiºti din colonie. Duce tratative cu
   Aceastã regiune a dat istoriei mondiale mulþi         Kossuth Lajos, pentru a înfiinþa cea mai mare
oameni de seamã, formatori ai lumii civilizate.          colonie a emigranþilor paºoptiºti. Iubirea ºi con-
   Popoarele convieþuitoare din Bazinului Car-           vingerea în libertatea ºi egalitatea oamenilor a
patic îºi au proprii idoli care prin viaþa lor ºi-au     fost pentru Pomuþ o formã de viaþã, o luptã pen-
hotãrît poziþia în lumea înconjurãtoare.                 tru crezul sãu. Natural cã din primul moment
   În Europa secolului al XIX-lea, înflãcãratã de        va participa la rãzboiul civil american, între anii
curentele revoluþionare, din nimic au izbucnit           1861–1865. Se înroleazã – din nou – voluntar în
personalitãþi carismatice hotãrîte sã rupã barie-        armata nordicã. În cruntele lupte ºi-a îndeplinit
rele învechite ale istoriei.                             cariera militarã. Mulþumitã calitãþilor omeneºti
   În acest mediu istorico-politic un mic oraº as-       ale românului giulan, organizarea ºi experienþa
cuns undeva în Imperiul Habsburgic îºi trãia via-        din armata kossuthistã, îºi aduce roadele. Regi-
þa de fiecare zi. Locuitorii maghiari, români, ger-      mentul de infanterie 15. IOWA – parte a armatei
mani nãºteau, botezau, se cãsãtoreau, mureau ºi          comandatã de generalul Ulysses Grant (ulterior
îngropau. Existenþa de fiecare zi era determinan-        acesta a fost ales 8 ani preºedintele S.U.A.) – mai
tã convieþuirii etniilor, religiilor ºi ideologiilor     tîrziu se încadreazã în armata vestitului general
reformiste.                                              Sherman. Dupã bãtãliile de la Corinth, Schiloh –
   În aceste constelaþii socio-culturale, la data de     unde a fost rãnit – Vicksburgh ºi Atlanta, regi-
31 mai 1818, se naºte un om de fiecare zi, într-o        mentul 15 IOWA, în fruntea armatei Tennessee
familie de meºteºugari: fiul botezat Gheorghe al         la 24 mai 1865 defileazã la Washington D.C. sub
lui Gheorghe ºi Victoria Pomuþ, de religie orto-         conducerea viteazului colonel Gh. Pomuþ, pe care
doxã.                                                    soldaþii îl adorau, superiorii îl preþuiau. La 19
   Gheorghe Pomuþ pînã în anul 1848 a fost nu-           mai 1866, pentru faptele de vitejie ºi meritele din
mai un jurist român în Pesta. Ziua de 15 martie          timpul rãzboiului e înaintat general de brigadã.
1848, reprezintã un moment istoric în viaþa na-          Honvedul kossuthist, mulþumitã calitãþilor ºi
þiunilor din Europa Centralã, ºi în viaþa lui Po-        virtuþilor militare ºi umane, în noua patrie, e în-
muþ. În vîrstã de 30 de ani, Pomuþ era un revo-          coronat în cariera strãlucitoare în care a ajuns în
luþionar, în sensul strict al cuvîntului. Tînãrul        armata S.U.A.
român se întoarce în oraºul natal ºi luîndu-ºi rã-          Dupã 16 ani petrecuþi în Statele Unite pleacã
mas bun, pãºeºte pe o cale care îl duce pe tere-         definitiv din patria sa adoptivã. La 16 februarie
nul istoriei maghiare ºi universale. Începe o ca-        1866 e numit consul la Sankt Petersburg, înRusia.
rierã dureroasã dar strãlucitoare a unui om de           Pomuþ devine diplomat. În 1874 e avansat con-
rînd. Se înroleazã voluntar în armata revoluþio-         sul general. κi îndeplineºte menirea pînã în anul
narã. Pe scena revoluþiei i-a fost dat sã fie în apro-   1878.
pierea generalului genial Klapka, în fortãreaþa             Dupã schimbarea lui din aceastã funcþie de
Komárom, unde militarul Pomuþ era comandan-              diplomaþie rãmîne în Rusia unde, tot 16, ani
tul poliþiei militare a fortãreþei. Din acest moment     trãieºte o viaþã plinã de secrete.
viaþa lui va fi marcatã. Nu mai are posibilitatea           Gheorghe Pomuþ moare la 12 octombrie 1882
sã se întoarcã în oraºul natal. Numai o posibili-        în Sankt Petersburg.
tate are dupã înfrîngerea revoluþiei maghiare:              Aceastã personalitate marcantã, acest idol al
emigrarea. Terminã o viaþã caracteristicã Euro-          minoritãþii române din Ungaria, aparþine trium-
pei Centrale ºi pãºeºte pe malul unei lumi noi ca        viratului emblematic: Moise Nicoarã, David
sã-ºi înceapã o viaþã nouã în Statele Unite. Emi-        Voniga ºi Gh. Pomuþ nãscuþi în acest orãºel bi-
grantul Pomuþ e cea mai marcantã personalitate           chiºean, Giula. Oraºul a fost ºi este bun exemplu
a comunitãþii de emigranþi paºoptiºti stabilitã în       a convieþuirii naþionalitãþilor, maghiari, germani
statul IOWA, în localitatea New Buda. Ghiþã              ºi români. Populaþia localã e mîndrã de perso-
Pomuþ – cum îl numea vestitul scriitor Ioan              nalitãþile sale giulane, cum sînt fizicianul maghi-
Xantus – era un bun gospodar. Pentru el avea             ar Bay Zoltán, Erkel Ferenc (compozitorul Im-
20                                                                                           LUMINA
nului naþional) ºi nu în ultimul rînd Albrecht Dü-         Dupã anii 1990 au ieºit la suprafaþã operele,
rer (pictorul renaºterii germane), ultimii doi ger-     studiile despre Pomuþ. Minoritatea românã are
mani. Sperãm cã din acest Panteon al gloriei lo-        sarcina istoricã ºi de existenþã de a-ºi ridica per-
cale va aparþine ºi Gh. Pomuþ. Existenþa români-        sonalitãþile renumite ºi istorice în circuitul vieþii
tãþii, legãtura sufleteascã, din trecutul istoric co-   culturale. În anul 1998 la Giula totuºi a avut loc
mun, cu neamurile coexistene ale Europei Cen-           un eveniment însemnat privind cultul genera-
trale, o dovedeºte persoana ºi viaþa lui Pomuþ,         lului; s-a aºezat o placã menitã sã cinsteascã
de la primul pas, al voluntarului honved în ar-         amintirea personalitãþii lui Gh. Pomuþ (e singu-
mata kossuthistã, pãrtaº a istoriei maghiarilor ºi      ra placã în lume). Noi giulani ºi toþi românii din
a românilor, pînã la evenimentele istoriei uni-         Ungaria avem un loc unde ne-am putea aminti
versale, americanã ºi rusã. Ziua de 15 martie 1848      în mod convenabil de eroii – între ei ºi români –
pentru românul Gh. Pomuþ a generat un senti-            evenimentelor din 1848–49.
ment naþional – poate maghiar, poate românesc              Este o bucurie cã azi existã o stradã în Giula
– ºi un sentiment al al libertãþii universale. El s-a   care îi poartã numele: strada generalul Pomutz.
încadrat în curentul revoluþionar european. Gh.         Poate cel mai important eveniment organizat de
Pomuþ pentru noi românii din Giula ne creeazã           Asociaþia Culturalã a Românilor din Ungaria a
un sentiment specific giulan. E bine sã te plimbi       fost cel din 30 mai 1998: Simpozionul comemo-
pe strãzile pe care s-a plimbat tînãrul Pomuþ. E        rativ „Gheorghe Pomuþ” în cadrul acþiunilor de-
bine sã cunoºti persoane dintre rudele sale, sã         dicate împlinirii a 150 de ani de la revoluþia din
aparþii de religia lui Pomuþ. În fine e bine sã fii     1848–49. Eu cred cã sîntem pe o cale bunã ºi cã
mîndru de el.                                           urmãtoarea generaþie a românilor din Ungaria îl
   Cînd ne gîndim la aceastã persoanã misterioa-        va aºeza pe Gheorghe Pomuþ la locul lui bine
sã, trebuie sã dãm rãspunsul la întrebarea: Oare        meritat în istoria culturii noastre.
îl cunosc românii din Giula sau din Ungaria pe             Eu cred cã legenda lui Gheorghe Pomuþ o trã-
generalul Pomuþ? E greu sã dai un rãspuns co-           im noi personal atunci cînd vorbim despre el.
rect ºi potrivit, dar totuºi trebuie sã spunem cã       Eu cred cã adevãratã comoarã legendarã a aces-
nu prea, din cauza motivelor diferite. Se vorbea        tei personalitãþi celebre, este el însuºi, prin fap-
ºi se scria puþin – mai ales dupã al II-lea rãzboi      tul cã ne-a dat un exemplu cum sã devenim fo-
mondial – ºi nici învãþãmîntul nu se ocupa cu           lositori omenirii, indiferent de unde ne tragem.
emigraþia americanã a paºoptiºtilor. Au crescut         Sînt sigur cã românii din Ungaria ºi de pretutin-
generaþii fãrã sã ºtie ceva mai concret despre          deni pot fi mîndri, împreunã cu celelalte popoa-
acest mic grup de revoluþionari – între ei ºi Po-       re din bazinul carpatic, cã a existat un om care,
muþ – înflãcãraþi.                                      cunoscînd ºi luptînd pentru libertatea naþiuni-
   Existau informaþii ºi legende despre rãzboiul        lor carpatice, a luat parte ºi la crearea ºi stabili-
civil din S.U.A. Auzeam ceva despre eroii mitici        rea unui stat democratic ºi puternic precum Sta-
ai rãzboiului. Se spunea cã au fost între ei ºi foºti   tele Unite ale Americii.
honvezi ai armatei kossuthiste.




                   Imagine din expoziþia „120 de ani de la moartea lui Gheorghe Pomuþ”
LUMINA                                                                                                 21

Elena Csobai

 Gheorghe Pomuþ în istoriografia maghiarã
Comunicare susþinutã la Comemorarea a 120 de ani de la moartea lui Gheorghe Pomuþ
                                                       Komárom. Ajungînd cãpitan de gardã în cetatea
                                                       din Komárom totodatã a fost ºi copistul perso-
                                                       nal al lui Újházi László, fostul comite din Sáros,
                                                       al comisarului din Komárom. Dupã capitularea
                                                       fortãreþei din Komárom în faþa lui Haynau, deºi
                                                       acesta garanteazã honvezilor ºi ofiþerilor amnis-
                                                       tie, mulþi nu au încredere ºi iau drumul emigra-
                                                       þiei. Gheorghe Pomuþ se ataºeazã echipei lui
                                                       Újházi László, care în decembrie 1849 emigrea-
                                                       zã în America.
                                                          În anul 1850 mica echipã de emigranþi a lui
                                                       Újházi, printre care se afla ºi Pomuþ, se stabileº-
                                                       te în statul Iowa, care a fost înfiinþat cam în ace-
                                                       eaºi perioadã. Membrii echipei de emigranþi au
  Stimaþi Oaspeþi!                                     ocupat pãmînt ºi au început o nouã viaþã, deloc
  Dragi Colegi!                                        uºoarã în împrejurãri destul de vitrege. Înfiinþînd
                                                       colonia New Buda, scopul emigranþilor era ca
    Mîine la 12 octombrie se împlinisc 120 de ani      sã înfiinþeze nouã micã Ungarie, unde cu toþii
de la moartea românului ortodox din Giula              vor fi liberi, unde sã se adune în frunte cu
Gheorghe Pomuþ. Figura lui – cum scrie Gelu            Kossuth. Visul emigranþilor nu s-a realizat.
Neamþu în volumul cu titlul Generalul George           Destrãmarea coloniei nu a putut fi evitatã. În
Pomuþ (1818–1882) – care a apãrut la Cluj-Napo-        timp ce Pomuþ depune eforturi serioase pentru
ca în anul trecut citez: „nu a fost pînã nu demult     colonia înfiinþatã în Iowa a izbucnit rãzboiul ci-
prea cunoscutã în istoriografia româneascã , în        vil din America.
schimb ea era destul de familiarã istoriografiei          Gheorghe Pomuþ a luat parte la rãzboiul civil
ungare”.                                               chiar din primele zile, cu gradul de cãpitan în
    Gheorghe Pomuþ s-a nãscut la 31 mai 1818 în        regimentul nr: 15 de voluntari de infanterie din
oraºul Gyula, din pãrinþi români, dupã cum re-         Iowa. S-a angajat în luptã pentru idealurile de-
iese din matricola parohiei ortodoxe române din        mocratice americane. Regimentul 15 din Iowa,
Oraºul Mare Românesc. A fost fiul unui fierar          care a ajuns sub comanda maiorului Pomuþ, a
de pe domeniile contelui Wenckheim József.             continuat sã lupte în locurile cele mai periculoa-
Tatãl lui Pomuþ se stinge din viaþã de tînãr, dupã     se. Au luat parte la cele mai mari ºi importante
moartea cãruia vãduva singurã îºi creºte cei pa-       bãtãlii. Dupã terminarea rãzboiului, la un an de
tru copii. Cel mai mare dintre copii, Constatin, a     la desfiinþarea regimentului Pomuþ, la 19 mai
devenit doctor în medicinã (1815–1883). Gheor-         1866, print-un decret semnat de preºedintele Sta-
ghe urmeazã cursurile facultãþii de drept din          telor Unite ale Americii (Endrew Jonson) „pen-
Pesta, iar dupã terminarea cursurilor funcþionea-      tru fapte de vitejie ºi merituoase în timpul rãz-
zã ca procuror regal în capitala Ungariei. În anul
1848, dupã izbucnirea revoluþiei maghiare
Pomuþ îºi întrerupe activitatea de avocat. Se duce
acasã la Giula ca agitator pentru recrutare în
armata honvezilor. El încearcã sã-i convingã pe
românii din Gyula ºi Chitighaz sã lupte împotri-
va asupririi austriece. În regiunea Somogy ia
parte la luptele pentru independenþã în fruntea
honvezilor maghiari, ajungînd la rangul de lo-
cotenent. Apoi la Komárom, luptã în toate bãtã-
liile lui Klapka György, dupã care acesta îl ridi-
cã la rangul de cãpitan, din care a avansat în func-
þia de cãpitan al poliþiei civile din oraºul
22                                                                                          LUMINA
boiului” a fost înaintat la gradul de general de       locotenent, pînã la capitularea fortãreþei din
brigadã. Gheorghe Pomuþ, dupã ce s-a reîntors          Komárom.
în Iowa, acolo i-a sosit numirea binemeritatã de          Perioada 1849–1861 cuprinde viaþa ºi rolul lui
consul al Statelor Unite la Petersburg, în Rusia,      în mica echipã de emigranþi a lui Újházi László
cu data de 16 februarie 1866. Încã în luna febru-      stabilitã în Iowa, unde au înfiinþat colonia New
arie Pomuþ a pãrãsit pentru totdeauna Iowa ºi          Buda. Din aceastã perioadã a vieþii lui Pomuþ
Statele Unite ºi a plecat la Sankt Petersburg, unde    avem cele mai frumoase descrieri despre cali-
ºi-a ocupat postul de consul.                          tãþile personalitãþii lui. El a fost inima acestui
   Recunoaºterea meritelor lui Gheorghe Pomuþ          grup dupã cum ne înºtiinþeazã Xantus, care a vi-
nu s-a limitat la avansarea lui ca general, ci toto-   zitat colonia New Buda înfiinþatã de emigranþii
datã preºedintele Jonson l-a numit în funcþia de       paºoptiºti ºi care atunci a locuit într-o camerã cu
consul general la Petersburg. Acest post era unul      Pomuþ.
dintre cele mai importante ºi totodatã dificile           Urmeazã intervalul rãzboiului civil, cunoscut
posturi diplomatice din a doua jumãtate a seco-        sub denumirea de Rãzboiul de seccesiune între
lului trecut. Statele Unite cãutau sã dezvolte re-     statele din nord ºi cele din sud din anii 1861–
laþii politice ºi economice cu marile puteri. Misi-    1866, la care Pomuþ a luat parte chiar din prime-
unea lui Pomuþ a durat un timp neobiºnuit de           le zile cu gradul de cãpitan. Pomuþ s-a angajat
lung. A fost înlocuit doar în anul 1878. Dupã în-      din nou la luptã pentru idealurile democratice
locuirea lui el rãmîne în Rusia ºi se stinge din       americane. Dupã terminarea rãzboiului civil,
viaþã la 12 octombrie în anul 1882, la Smolensc.       pentru meritele cîºtigate în timpul rãzboiului, la
   Azi ne-am întrunit sã-l omagiem, sã-i evocãm        19 mai 1866, printr-un decret semnat de preºe-
cu deosebitã cãldurã personalitatea, sã-l apreci-      dintele Statelor Unite ale Americii (Andrew
em ºi sã-l cunoaºtem ºi mai bine, el fiind una din-    Jonson), a fost avansat la gradul de general de
tre cele mai de seamã personalitãþi ale români-        brigadã. Trebuie sã accentuãm cã era cea mai
lor din Ungaria. Gheorghe Pomuþ a fost o perso-        înaltã recunoaºtere ce i se putea acorda unui
nalitate înzestratã cu o culturã finã, un ofiþer       proaspãt cetãþean american.
excelent care a luptat pentru independenþa naþi-          Ultima perioadã, între anii 1866–1882 cuprin-
unii maghiare, pentru idealurile democratice           de viaþa lui Pomuþ ca diplomat american în Ru-
americane. A fost un bun diplomat. În calitatea        sia, ca consul general la Petersburg. Gheorghe
sa de consul general al Statelor Unite ale             Pomuþ îndeplineºte aceastã funcþie pînã în anul
Americii, a cãutat sã dezvolte relaþiile politice ºi   1878, cînd este înlocuit. El nu se întoarce în Sta-
economice dintre marile puteri din a doua ju-          tele Unite ale Americii, rãmîne în Rusia, ºi în anul
mãtate a secolului al XIX-lea.                         1882, la 12 octombrie, se stinge din viaþã la
   Din scurta biografie prezentatã reiese cã, cro-     Smolensc ºi a fost înmormîntat în cimitirul ora-
nologic, viaþa sa s-a desfãºurat în patru etape        ºului.
dinstincte: 1818–1849; 1849–1861; 1861–1866 ºi            Pregãtindu-ne pentru comemorarea a 120 de
1866–1882.                                             ani de la moartea lui Gheorghe Pomuþ am încer-
   Intervalul 1818–1849 cuprinde copilãria, pe-        cat sã cercetez cum apare figura lui în istorio-
rioada de studii ºi totodatã perioada în care a        grafia maghiarã, cu scopul de a realiza în final o
participat la luptele pentru independenþã în frun-     micã expoziþie. Aceastã micã expoziþie totodatã
tea honvezilor maghiari ajungînd la rangul de          oferã ºi o bibliografie selectivã. Scrierile, artico-
                                                       lele de ziar, documentele, cãrþile apãrute despre
                                                       viaþa ºi faptele de seamã sãvîrºite de Gheorghe
                                                       Pomuþ ne ajutã la cunoaºterea profundã a bio-
                                                       grafiei lui.
                                                          Expoziþia noastrã începe cu o copie din ma-
                                                       tricola botezaþilor bisericii ortodoxe „Sfîntul Ni-
                                                       colae” din Giula, unde a fost înregistrat Gheor-
                                                       ghe Pomuþ la botez. Este prima dovadã a cadru-
                                                       lui familial: limba maternã românã, pãrinþii ro-
                                                       mâni, anturaj românesc, spiritualitate ortodoxã.
                                                          Despre Gheorghe Pomuþ s-a scris încã în tim-
                                                       pul viaþa lui pentru cã în anul 1858 la Pesta apa-
                                                       re volumul „Xantus János levelei Észak-Ameri-
     Depunerea de coroane la placa memorialã           kából” despre care am amintit anterior. ªi din
              „Gheorghe Pomuþ”                         acest volum am expus cîteva fragmente în care
LUMINA                                                                                                 23




s-a scris spre exemplu cã Pomuþ, era un bãrbat         titlul „Gyulai románból – magyar honvédtiszt,
cu o „culturã finã” cum o spuneau ceilalþi din         majd amerikai tábornok”. Dupã publicarea aces-
prejurul lui. Aproape toþi autorii de mai tîrziu       tei biografii, peste un deceniu românii din Un-
care au cercetat ºi au publicat biografia lui Pomuþ    garia, în anul 1998, cu ocazia Simpozionului co-
în primul rînd îl citeazã pe Xantus. Dupã moar-        memorativ „Gheorghe Pomuþ”, în cadrul acþi-
tea lui Pomuþ, în ziarul Békés, care a fost redac-     unilor dedicate împlinirii a 150 de ani de la re-
tat ºi editat la Bichiºciaba în mai multe numere,      voluþia din 1848–49, s-au adunat sã-l sãrbãtoreas-
s-au scris ºtiri senzaþiomale despre „milioanele       cã ºi sã deschidã prima expozitie omagialã dedi-
lui Pomuþ” Bineînþeles de multe ori în aceste ºtiri    catã românului din Giula.
s-au strecurat numeroase exagerãri. Revista               Cu acea ocazie Institutul de Cercetare al Ro-
Magyarorszag din anul 1934, editatã la Budapes-        mânilor din Ungaria a dezvelit o placã comemo-
ta, publicã un serial cu titlul „észak-amerikai        rativã a generalului Gheorghe Pomuþ. Iniþiatoa-
emigráció”, dar am putea aminti mai multe arti-        rea acestei aniversãri, comemorãri, a fost direc-
cole din presa maghiarã, care dau multe infor-         toarea Institutului de cercetare, doamna Maria
maþii referitoare la viaþa ºi faptele lui Gheorghe     Berényi, care la dezvelirea plãcii de pe strada
Pomuþ.                                                 Kossuth a oraºului a prezentat viaþa ºi activita-
    Eu acum nu voi inºira toate articolele, biogra-    tea celui sãrbãtorit. Importanþa evenimentului
fiile, volumele apãrute despre Gheoghe Pomuþ,          este marcatã ºi prin faptul cã pînã în prezent ni-
                                                       cãieri în lume nu s-au aºezat asemenea placã me-
dar totuºi aº evidenþia unele scrieri, volume,
                                                       nitã sã cinsteascã amintirea personalitãþii româ-
biografii. Kohn Dávid în anul 1937 în volumul
                                                       nului originar din Giula, Gheorghe Pomuþ. De-
cu titlul „Az élet alkonyán”, editat de autor la
                                                       spre acel eveniment însemnat din viaþa noastrã
Giula, îi publicã biografia. Autorul apreciazã ca-
                                                       s-a scris ºi în revista noastrã „Lumina ’98”, text
litãþile personalitãþii lui Pomuþ, al ofiþerului ex-
                                                       pe care l-am expus în expoziþie.
celent care a fost citez” marele fiu al oraºului”.        Expoziþia noastrã jubiliarã se încheie cu patru
Trebuie sã mãrturisim cã a fost primul gest de         volume apãrute în România în ultimii cîþiva ani
recunoºtinþã din partea locului natal.                 dintre care, ultimul, a apãrut anul trecut cu titlul
    În anul 1974 ºi în sãptãmînalul românilor din      Generalul George Pomuþ (1818–1882) de Liviu
Ungaria apare un serial depre „generalul George        Patachi ºi Gelu Neamþu. Este un volum foarte
Pomuþ” semnat de Aurel Sasu. Dupã apariþia             bine documentat. La ora actualã noua biografie
acestui articol ºi dupã înfiinþarea Muzeului de        a lui Pomuþ aºa cum scrie în prefaþa monografiei
bazã al românilor din Ungaria a trebuit sã treacã      academicianul Camil Mureºeanu „reuneºte date
încã zece ani pînã cînd, în anul 1983, la Bichiº-      mai vechi ºi mai noi, constituind o sintezã care
ciaba se organizatã prima expopziþie din istoria       poate fi consideratã o împlinire, la nivelul actual
românilor din Ungaria de azi, cu titlul „De la         al cunoºtinþelor ieºite la luminã”.
Coresi la Calendarul nostru”, care a avut meni-            Dar totodatã trebuie sã ºtim cã documentele
rea sã le reprezinte istoria. La capitolul Persona-    esenþiale publicate pînã acum sînt doar o micã
litãþi marcante din istoria românilor, alãturi de      parte din miile de pagini pãstrate în arhivele din
Moise Nicoarã, a figurat ºi Gheorghe Pomuþ. Ex-        Washington ºi Moscova, care aºteaptã încã sã
poziþia a fost organizatã în anul 1985 ºi în Buda-     fie cercetate în arhivele þãrilor în care a trãit
pesta la Clubul românilor din capitalã ºi la Casa      Pomuþ. Viaþa ºi activitatea de consul al Statelor
culturalã din cartierul XXII. Tot în acel an, în re-   Unite este poate cea mai puþin cunoscutã,
vista judeþeanã Békési Élet, Maria Berényi pu-         rãmînînd încã o patã albã ºi misterioasã a bio-
blicã biografia lui Pomuþ în limba maghiarã cu         grafiei sale.
24                                                                                             LUMINA
Nagy Márta

 Iconostasul bisericii Sf. Nicolae din Apateu
   În cadrul iconostaselor din bisericile ortodoxe        în lemn. Ca atare, a imitat arhitectonica timpu-
(sîrbeºti, româneºti, greceºti, bulgãreºti) din           lui, completînd întregul spaþiu al arcului din
Ungaria, grupul de iconostase cu reminiscenþe             apsidã cu un iconostas reprezentativ, de dimen-
populare alcãtuieºte un grup pitoresc, aparte. O          siuni mari.
mai micã parte a acestora a fost ridicatã în seco-           Pe iconostas sunt amplasate 38 de compoziþii,
lul al XVIII-lea (de ex. iconostasul bisericii sîrbeºti   dispuse în patru rînduri: icoanele de tron (împãrã-
din Csobánka), dar majoritatea covîrºitoare pro-          teºti), Apostolii, Profeþii, iar în rîndul superior,
vine din secolul XIX (de ex. în bisericile sîrbeºti       patru scene din Cartea Martirilor.
din Zsomberek, Illocska, Medina, Villány ºi ro-              Din pãcate, nu se cunoaºte meºterul care a pic-
mâneºti din Vecherd ºi Peterd). Din categoria din         tat aceste icoane. E de presupus cã a fost un me-
urmã face parte ºi iconostasul demolat al biseri-         seriaº din sat. În picturile sale, acest meºter ano-
cii Sf. Nicolae din Apateu.                               nim s-a folosit, în principiu, de tradiþiile icono-
                                                          grafice rãsãritene (în înfãþiºarea profeþilor, apos-
                                                          tolilor, a Sf. Ioan Botezãtorul s.a.m.d.).
                                                             În acelaºi timp, meºterul anonim a aplicat însã
                                                          ºi elemente tipice artei creºtine apusene, care de
                                                          obicei nu s-au folosit în iconografia rãsãriteanã.
                                                          O astfel de compoziþie este Cina cea de Tainã,
                                                          din al treilea rînd sau o Madonna, printre icoa-
                                                          nele de tron, chipul Maicii Domnului cu Prun-
                                                          cul în braþe.
                                                             Pentru pictura Maica Domnului cu Pruncul, pic-
                                                          torul s-a folosit de un model creºtin apusean. Ca
                                                          atare, Maica Domnului – contrar canoanelor bi-
                                                          sericeºti rãsãritene – are o coroanã pe creºtet, iar
                                                          la picioarele ei este globul pãmîntesc, pe care se
                                                          încolãceºte un ºarpe. Maica Domnului þine Prun-
                                                          cul Iisus pe braþul stîng, iar Pruncul îºi întinde
                                                          ambele braþe. Acest tip de înfãþiºare corespunde
                                                          celui descris în Genezã (Facerea). Acolo Dom-
                                                          nul Dumnezeu avertizeazã ºarpele:
                                                             „Duºmãnie voi pune între tine ºi între femeie,
                                                          între sãmînþa ta ºi sãmînþa ei; aceasta îþi va zdrobi
                                                          capul, iar tu îi vei înþepa cãlcîiul.” (Geneza 3,15).
                                                             Deci, imaginea, cu mijloace vizuale ale Sfintei
                                                          Scripturi, o reprezintã pe Maria cea neprihãnitã,
                                                          fãrã pãcate, care învinge ºarpele. Acest tip de
   Lãþimea iconostasul original a fost de 700 cm,         reprezentare corespunde tendinþelor artistice din
înãlþimea sa aproximativã era tot de 700 cm.              epoca barocului, care s-a rãspîndit prin litania
Meºterii care au fãcut peretele au fost cãlãuziþi         de la Loreto a Sfintei Fecioare.
mai ales de principii practice, ceea ce se poate             În ciuda tematicii sobre, compoziþiile nu au
deduce din faptul cã pentru realizare s-au folo-          atmosferã severã, mulþumitã privirilor deschise,
sit tehnici simple ºi materiale simple. Iconosta-         feþelor îmbujorate ºi, nu în ultimul rînd, efectu-
sul a fost fãcut pur ºi simplu prin îmbinarea unor        lui cromatic. Deºi pictorul foloseºte în pictarea
scînduri, pe care compoziþiile au fost pictate cu         veºmintelor culori saturate, închise (purpuriu,
ulei, fãrã preparare prealabilã. În rîndul de jos,        bleumarin, negru), pe piepturi foloseºte culori
conturul compoziþiilor a fost îngroºat cu o pu-           puternice, þipãtoare (galben, alb), care dau, ima-
ternicã linie îngroºatã de un galben viu, pe cînd         ginilor efect energic, decorativ, bazat tocmai pe
compoziþiile din rîndul superior au fost încadrate        contrastul de culori. Tocmai aceastã decorativi-
în simple chenare din ºipci de lemn. Spaþiul for-         tate coloratã reprezintã marca artei populare din
mat din arcul gol dintre peretele din lemn ºi lu-         aceste compoziþii.
netã a fost completat cu lucrãri cioplite simplu             În desenarea trupurilor – spre deosebire de ca-
LUMINA                                                                                                   25




noanele rãsãritene – meºterul se þine de regulile
realismului, deºi figura Pruncului, de pildã, este
nemotivat de micã. În urma unor inexactitãþi
anatomice în reprezentarea figurilor, acestea sînt
puþin stîngace, stinghere, ceea ce le oferã însã un      ficã apropie aceste figuri de reprezentarea esen-
farmec deosebit. Chipurile – spre deosebire de           þei creºtine, religioase. Tonalitatea liricã ºi ma-
canoanele iconografice – au caracter portretistic.       niera simplã a reprezentãrii figurilor au avut ca
Aceste figuri sînt tocmai opuse reprezentãrilor          urmare cã aceste lucrãri au fost uºor acceptate ºi
statice, ascetice, diafane, ale picturii iconarilor,     adoptate de comunitatea sãteascã.
figurile acestea reprezintã o lume mai vie, mai             Iconostasul din Apateu s-a nãscut la rãscru-
dinamicã ºi mai coloratã.                                cea a trei lumi (cultura creºtinã rãsãriteanã, apu-
   Asemenea altor figuri, din compoziþia iconos-         seanã ºi arta popularã). El reprezintã în mod ex-
tasului, Maica Domnului cu Pruncul corespunde            plicit întîlnirea dintre cultura creºtinã apuseanã
prin valoarea formelor, nu în primul rînd patri-         ºi rãsãriteanã cu cultura comunitãþii rurale ro-
moniului stilistic, cît principiilor creatoare ale       mâneºti a diasporei din Apateu.
artei populare. Aceste lucrãri naive, populare nu           Iconostasul demontat al bisericii Sf Nicolae din
dispun de acel specific al artei iconografice con-       Apateu, tencuiala simplã, plafonul ca cerul în-
form cãruia prin icoane este redatã nu doar în-          stelat, cu duºumeaua originalã, din scînduri
fãþiºarea imaginarã, ci care cuprinde imanent ºi         nelucrate, scaunele simple, parapetul care des-
conþinutul imaginii reprezentate. În acest fel, fi-      parte cele douã pãrþi (ale bãrbaþilor ºi ale femei-
gurile redate în mod stîngaci, dar în carne ºi oase,     lor), boltirea centralã, care interpreteazã în mod
ale icoanelor de facturã popularã, transmit dog-         original ºi vesel Izgonirea din Rai a lui Adam ºi
ma creºtinã spre credincioºi, ei devenind prin           Eva, toate-toate acestea la un loc au alcãtuit un
acest transfer de idei apostoli ºi sfinþi, Maici Sfin-   interior specific, armonios ºi unitar. Nu numai
te, Cristoºi º. a. m. d. Asemãnãtor cu eroii jocuri-     de aceea, ci ºi datoritã calitãþilor sale particula-
lor de mistere, la un moment dat privitorul aces-        re, iconostasul din Apateu este unul dintre cele
tor icoane devine el însuºi purtãtorul esenþei re-       mai frumoase iconostase în stil popular din Un-
ligioase, iar prin acest specific pictura iconogra-      garia.
26                                                                                         LUMINA
Gheorghe Lanevschi

            Iosiv Sârbuþ-o viaþã pentru o idee
                                 Un muzeu al teatrului la Arad

   Aradul, frumoasa aºezare de pe cursul inferi-
or al Mureºului, datoritã unor mecenaþi ce ºi-au
pus finanþele ºi cunoºtinþele în slujba oraºului ºi
a locuitorilor acestuia, a beneficiat ºi beneficiazã
de unele instituþii, care au ocupat ºi ocupã un
loc important în viaþa culturalã a þãrii.
   Astfel, datoritã comerciantului Iacob Hirschl,
care pe cheltuialã proprie a construit, în anul
1817, un lãcaº stabil muzei spectacolului, Thalia,
Aradul a avut cel mai vechi teatru din þarã.Câþiva
ani mai târziu, în 1833, din iniþiativa unui grup
de arãdenii format din Nimsgern Péter (învãþã-
tor), Daurer József Bencse (comerciant sticlãrie)
ºi Markovits Ignátz (negustor stofe), a luat fiin-
þã o altã instituþie importantã de culturã, Con-
servatorul de muzicã. Însfârºit, la iniþiativa pro-
fesorului de desen Dömötör László ºi cu spriji-
nul Societãþii Kölcsey, în 1893 a luat fiinþã ºi
Muzeul din Arad (Ereklye Múzeum). La toate
                                                       Iosiv Sârbuþ într-o expoziþie aniversarã a teatrului
acestea mai adãugãm acþiunea pornitã de Soci-                                 (1955)
etatea Kölcsey în vederea construirii unui edifi-
ciu care sã adãposteascã trei instituþii de            mului cinematograf din Arad. La acea vreme
culturã,care se va finaliza în 1913 printr-un im-      vechiul teatru, devenit neîncãpãtor, era utilizat
punãtor Palat Cultural.                                ca depozit pentru recuzita noului teatru, deschis
   În tot acest timp în oraº se desfãºura o intensã    în anul 1873.
viaþã culturalã la care îºi aduceau contribuþia           Dar vorbind despre Arad trebuie sã spunem
actori, muzicieni,artiºti locali dar ºi strãini.       cã nici viaþa sportivã din trecut nu a fost de
   Publicul arãdean a îmbrãþiºat foarte de tim-        neglijat.Încã din a doua jumãtate a secolului al
puriu ºi reprezentaþiile teatrului mecanic, pre-       XIX-lea în oraº au apãrut mai multe societãþi
mergãtor cinematografului, primul spectacol de         sportive ºi cluburi, precum societatea de tir, cea
acest gen având loc la Arad la 13 ian. 1897, la un     mai veche de pe teritoriul de atunci al Ungariei.
an dupã premiera de la Paris a senzaþionalei des-      Acesteia i s-au adãugat însã foarte repede socie-
coperiri a fraþilor Lumière.                           tãþile de ciclism, hipism, scrimã, patinaj, gimnas-
   Interesul pe care îl manifestã arãdenii pentru      ticã, tenis, canotaj, turism ºi desigur cea de fot-
noua artã vor determina notabilitãþile locale sã       bal.
transforme în 1907 teatrul Hirschl în sediul pri-         În timp ce Aradul se manifesta plenar în toate
                                                       aceste domenii culturale ºi sportive, în anul 1907,
                                                       la Újkígyós, în judeþul Békés, în casa unei familii
                                                       modeste ºi numeroase, se nãºtea un bãieþel cã-
                                                       ruia pãrinþii i-au pus numele Iosif. Dupã termi-
                                                       narea claselor elementare, familia Sârbuþ se mutã
                                                       la Arad în speranþa unei vieþi mai bune. Copii,
                                                       din pricina situaþiei materiale precare, sunt în-
                                                       drumaþi spre diferite meserii.
                                                          Tânãrul Iosif este atras de lumina rampei,
                                                       îndreptându-se spre ceea ce va deveni ulterior
                                                       rostul vieþii sale.
                                                          La început a fost bãiat bun la toate, lucrînd în
        Iosiv Sârbuþ cu echipa de maºiniºti            culisele teatrului, mulþumit cã poate sã fie în
LUMINA                                                                                                  27




            În atelierul de scenografie                           Imagine din muzeul teatrului

apropierea scenei. Atent la tot ce se întâmplã în      turale ale vremii. Ajunge sã cunoascã cam toate
jur,” cu ochii deschiºi ºi cu urechile ciulite’’, el   generaþii le de artiºti, muzicieni, sportivi, care s-
va deveni ulterior o memorie vie a vieþii teatrale     au perindat pe scenele sau stadioanele Aradului
locale.                                                vreme de mai bine de o jumãtate de veac. Le cu-
   Tot de atunci va începe sã colecþionze tot ce i     noaºte familiile, istoria, succesele. Pe cei ajunºi
se pãrea a fi important pentru viitor, programe,       la strâmtoare, în anii comunismului, nu ezitã sã-
afiºe, scrisori, fotografii, lucruri pe care dupã o    i ajute.
vreme nimeni nu le mai bagã în seamã.                     Începând cu anul 1950 îl gãsim ca asesor po-
   Printre hârtiile salvate de la distrugere se gã-    pular în cadrul Tribunalului Arad, unde se bu-
sesc mãrturii ale spectacolelor date de elevii de      curã de un oarecare prestigiu în rândul oficiali-
la Preparandia din Arad, ale spectacolelor de mai      tãþilor. Nu ezitã sã facã uz de aceastã apreciere
târziu susþinute de celebra Déryné cu trupa            când cauza pentru care intervenea i se pãrea
sa(1818), sau de Prielle Cornelia. Lui i se dato-      dreaptã.
reazã pãstrarea afiºelor trupei lui Pascally (1868,       Aºa s-a întâmplat ºi la moartea arhitectului
1871), Matei Milo ºi Petrescu, a urmelor trecerii      Szantay Lajos, realizatorul Palatului Cultural.
prin Arad a lui Frantz List (1846), Johann Strauss     Ajungând sã-ºi trãiascã ultimii ani într-o cruntã
fiul (1847), Johannes Brahms (1879). etc.              mizerie, Sârbuþ s-a numãrat printre oamenii de
   Devenit cu anii maºinist tot în teatru o cu-        bine care l-au ajutat.Tot la insistenþele lui Sârbuþ
noaºte ºi pe viitoarea soþie, Rozalia Maria, care      Sfatul Popular a suportat pânã la urmã cheltuie-
lucra ca peruchierã ºi era prezentã ca ºi el la toa-   lile de înmormântare, comandându-i chiar o co-
te spectacolele.                                       roanã „din partea oraºului”, singura de altfel pe
   Îndrãgit de toatã lumea, de la actori, regizori,    care a avut-o reputatul arhitect la catafalc.
scenografi, pânã la directori, Iosiv Sârbuþ devi-         Este doar un exemplu din multele intervenþii
ne o prezenþã obiºnuitã la toate manifestãrile cul-    pe care acest îndrãgostit de arta spectacolului le-
                                                                                 a fãcut pentru cei care au
                                                                                 ajuns la bãtrâneþe de la
                                                                                 glorie la singurãtate ºi
                                                                                 mizerie.
                                                                                    Conºtient de valoarea
                                                                                 materialelor publicitare
                                                                                 ºi a oricãror piese legate
                                                                                 de viaþa teatralã, muzi-
                                                                                 calã, cinematograficã ºi
                                                                                 sportivã localã, Sârbuþ
                                                                                 începe sã adune siste-
                                                                                 matic dupã fiecare spec-
                                                                                 tacol sau competiþie tot
                                                                                 ce se putea aduna, ajun-
                                                                                 gând în final la o bogatã
                                                                                 colecþie, care-i va purta,
                                                                                 peste ani, numele.
                                                                                    Autodidact, devine
28                                                                                           LUMINA
                                                            Prin donaþia fãcutã de generosul colecþionar
                                                         Aradul devenea al treilea oraº, dupã Bucureºti
                                                         ºi Iaºi, care avea un muzeu al teatrului. Probabil
                                                         la inaugurare cel mai fericit om a fost chiar Iosiv
                                                         Sârbuþ.
                                                            Dar bucuria nu i-a fost de lungã duratã.Peste
                                                         nici zece ani decretul de autofinanþare a culturii
                                                         determinã închiderea Muzeului teatrului, la so-
                                                         licitarea chiar a Teatrului de Stat din Arad. Acesta
                                                         va cere Muzeului judeþean sã elibereze sãlile în
                                                         care se gãsea expoziþia, pentru a le transforma
                                                         în discotecã, ºi a-ºi asigura în acest fel unele ve-
                                                         nituri. Muzeul Judeþean ºi Iosiv Sârbuþ vor în-
                                                         cerca sã facã unele demersuri pentru a salva mu-
spre bãtrâneþe ºi un pasionat cercetãtor al trecu-       zeul dar fãrã sã reuºeascã. Colecþia de istoria tea-
tului cultural al oraºului. Frecventeazã biblioteci      trului sfârºeºte prin a fi împachetatã ºi depozi-
ºi arhive din oraº, din þarã ºi din strãinãtate, stu-    tatã pe termen nedefinit.
diazã presa vremii, pentru a-ºi ordona ºi a cu-             Schimbãrile din 1990 pãreau sã aducã o razã
noaºte valoarea propriilor piese.                        de speranþã pentru bãtrânul colecþionar care-ºi
    κi completeazã chiar colecþia cu lucruri gãsi-      vãzuse visul spulberat. Dar a fost doar o speran-
te pe la urmaºii unora din numele cândva rãsu-           þã, tranziþia fiind la fel de brutalã cu proiectele
nãtoare ale oraºului.                                    culturale. Demersurile începute de germani pen-
    Materialul adunat pe parcursul mai multor de-        tru refacerea vechiului teatru ºi a casei Hirschl,
cenii a fost extrem de divers, de la afiºe, fotogra-     în care era prevãzut un spaþiu ºi pentru muzeu,
fii, reviste de teatru, programe, recuzitã teatralã,     s-a împotmolit în legislaþia greoaie, posibilii fi-
pânã la fragmente ale unor aparate casate, din           nanþatori pierzându-ºi într-un final rãbdarea.
vechiul teatru devenit cinematograf, partituri,             Timpul n-a mai avut însã rãbdare nici cu Iosiv
tablouri reprezentând actori care au jucat pe sce-       Sârbuþ care se stinge din viaþã în 1997, fãrã sã se
na teatrului din Arad, inclusiv pianul la care a         fi bucurat de redeschiderea teatrului, la care vi-
cântat Frantz List (1846).                               sase o viaþã.
    În paralel cu preocuparea de a-ºi îmbogãþi co-          Astãzi colecþia este pãstratã, prin grija
lecþia, el începe sã scrie în presa localã ºi chiar în   muzeografului Gherghe Sabãu, într-un depozit
cea din capitalã despre trecutul cultural ºi spor-       special amenajat la parterul edificiului de pe stra-
tiv al oraºului. Alte articole îi apar în Ziridava       da Gh. Popa de Teiuº nr. 2–4, intrarea din strada
VIII, 1977 ºi XV–XVI, 1987, anuarul muzeului din         Horia, în speranþa unor zile mai bune.
Arad.                                                       Articolul reprezintã un omagiu adus celui
    Cu ocazia diferitelor aniversãri Iosiv Sârbuþ        care, nãscut în urmã cu 90 de ani în localitatea
obiºnuia sã organizeze expoziþii cu piesele din          Újkígyós din judeþul Békés, ºi-a închinat toatã
colecþie.                                                viaþa unui vis, realizarea unui muzeu al teatru-
    Aºa s-a nãscut poate în mintea lui ideea orga-       lui la Arad.
nizãrii unui muzeu al teatrului pentru a cãrui
realizare nu va ezita sã facã demersuri la foruri-
le locale ºi la minister.
    Insistenþele nu i-au fost zadarnice. Muzeul Ju-
deþean Arad primeºte aprobarea de a organiza
un Muzeu al teatrului cu piesele din Colecþia Iosif
Sârbuþ. În vederea realizãrii proiectului Sârbuþ,
doneazã în 1976 Muzeului din Arad 24.000 de
piese în douã tranºe.
    Pensionar la acea datã,este angajat de muzeu
ca ºi custode al propriei colecþii, expuse în patru
încãperi de la parterul teatrului, pe latura sud-
vesticã.Muzeul avea intrare atât din stradã cât ºi
din foaierul teatrului, încât el putea fi vizitat de
spectatori în pauze.                                         Colecþia Sârbuþ într-o expoziþie temporarã
LUMINA                                                                                                      29

Gheorghe Lanevschi

         Simpozionul „Interetnicitate în Europa
            Centralã ºi de Est’’ de la Arad
    În perioada 23–25 mai 2002 s-a desfãºurat la         modul de receptare a unor mituri la nivelul co-
Arad a patra ediþie a Simpozionului Internaþio-          munitãþilor rurale de etnii diferite. Un subiect
nal cu titlul „Interetnicitate în Europa Centralã ºi     similar a prezentat ªerban Vlad de la Centrul de
de Est”, având ca temã minoritãþile. Intrat deja         Culturã ºi Artã al Judeþului Timiº,care sub titlul
în tradiþie,simpozionul organizat de Complexul           „Motive europene în civilizaþia ruralã bãnãþeanã” s-
Muzeal Arad s-a desfãºurat ºi în acest an sub            a referit la semnificaþia mitico-magicã a unor scri-
auspiciile Ministerului Culturii. Direcþia Mino-         eri apocrife de sorginte strãinã în lumea satului
ritãþi Naþionale ºi a Consiliului Judeþean Arad.         românesc.
Au participat la lucrãri 33 de cercetãtori-istorici,         Din grupul lucrãrilor de imagologie,trebuie sã
etnologi, sociologi, muzeografi-din Iugoslavia,          o menþionãm pe aceea prezentatã de dr. Octa-
Ungaria ºi România. Ca ºi la ediþiile precedente         vian Tãtar de la Academia Forþelor Terestre din
coordonatorul programului cultural a fost d-na           Sibiu , intitulatã „Pãgânul în mentalitatea români-
Elena Rodica Colta.                                      lor din Moldova ºi Þara Româneascã în secolele XV–
   De-a lungul a trei zile au fost prezentate co-        XVII”. În aceeaºi serie s-a înscris ºi comunicarea
municãri de o mare diversitate tematicã, de la           d-nei dr. Otilia Hedeºan de la Univeritatea din
practici ºi obiceiuri tradiþionale la mituri comu-       Timiºoara intitulatã „Schiþã pentru un personaj:
ne, de la analiza relaþiilor interetnice în þãrile       þiganul în snoava româneascã”, care a încearcat sã
participante la simpozion la rolul mass media în         creioneze imaginea þiganului vãzutã prin ochii
viaþa minoritarilor, etc.                                românilor. Din cealaltã perspectivã, Ovidiu
   Dintre lucrãrile de sintezã de o atenþie specia-      Pecican de la Universitatea din Cluj-Napoca a
lã s-a bucurat comunicarea intitulatã „Minoritã-         prezentat modul în care au încercat sã se auto-
þile din Ungaria ºi cultura lor”, prezentatã de dr.      defineascã rromii într-un moment dramatic ca
Eperjessy Ernõ, din partea Societãþii Etnografice        cel al deportãrilor în Transnistria. Tot o lucrare
Maghiare din Budapesta ºi cea referitoare la Le-         de imagologie a fost cea susþinutã de Mihaiela
gea minoritãþilor din Iugoslavia, susþinutã de           Bucin de la Catedra de Limba ºi Literatura Ro-
Drago Negovan, Directorul adj. al Muzeului               mânã a Universitãþii din Seghedin,intitulatã „Re-
Voevodinei din Novi Sad. De asemenea, foarte             laþii ºi imagini interetnice la românii din Ungaria”.
interesantã s-a dovedit a fi ºi lucrarea de psiho-           Abordând problema minoritãþilor din per-
sociologie a d-lui Alin Gavriliuc de la Universi-        spectivã politico-culturalã, Eva Iova, directorul
tatea din Timiºoara, intitulatã „Geografie simboli-      revistei „Foaia româneascã” din Giula a vorbit
cã ºi dinamicã identitarã în vestul României”.           despre „Rolul presei în viaþa unei minoritãþi”. Tot
   Dr. Õrsi Julianna, director la muzeul „Finta”         în aceastã serie s-au înscris subiectele abordate
din Túrkeve a prezentat o lucrare de interetnici-        de participanþii români din Iugoslavia, Nicu
tate demograficã intitulatã „Cãsãtoria în comuni-        Ciobanu, Directorul Editurii ºi Casei de Presã
tãþile minoritare”. Informaþia oferitã de cercetã-       româneºti „Libertatea”, Costa Roºu ºi Ionel Stoiþ,
toarea maghiarã a fost completatã de datele pre-         care au efectuat o radiografie a situaþiei români-
zentate de Corneliu Pãdurean de la Facultatea            lor din Voievodina la începutul mileniului, ºi
de teologie din Arad în lucrarea „Comportamen-           lucrarea d-lui. dr. Ioan Lãcatuºu de la Centrul
tul demografic al populaþiei maghiare de confesiune      European de Studii Covasna-Harghita, privitor
reformatã din oraºul Arad în secolul XIX”. Tot în        la raporturile minoritate- majoritate în aceastã
domeniul raporturilor interetnice în localitãþile        zonã a þãrii, în care românii sunt minoritari.
multietnice s-a înscris ºi lucrarea etnoloagei               Ca ºi anii precedenþi, o parte din lucrãri sim-
Mirjana Pavlovici din Beograd, care s-a referit la       pozionului au avut drept subiect istoria ºi tradi-
„Sârbii ºi românii din Bãtania”.                         þiile diferitelor comunitãþi etnice din cele trei þãri.
   Elena Rodica Colta de la Muzeul din Arad prin             Referitor la evrei au fost susþinute trei comu-
comunicarea „Poveºtile despre Dorota ºi Paraschi-        nicãri. Reputatul iudaist Eugen Glück a vorbit
va, douã variante ale mitului fecioarei martire produ-   despre „Contribuþia comunitãþii evreieºti arãdene
se de vechiul imaginar creºtin” a mutat perspecti-       la promovarea reformei în prima jumãtate a secolului
va de abordare spre literatura comparatã ºi spre         al XIX-lea” iar Gheorghe Lanevschi de la muze-
30                                                                                             LUMINA
ul din Arad despre „Rolul familiei baron Neuman              Însfarºit, despre maghiarii din România, o lu-
în viaþa Aradului”. Dr. Valeriu Leu de la Muzeul          crare interesantã,în care s-a referit la comunita-
Banatului Montan din Reºiþa a semnalat „Un                tea din Hãlmeag, a prezentat Imola Osvath de la
manuscris necunoscut despre istoria evreilor bãnã-        Asociaþia etnograficã maghiarã „Kriza Ianos” din
þeni”.                                                    Cluj-Napoca.
    Cercetãtoarea dr. Narcisa ªtiucã de la Centrul           În onoarea oaspeþilor simpozionului, Comple-
Naþional de Valorificare a Tradiþiilor din Bucu-          xul Muzeal Arad a organizat expoziþia „Aradul
reºti a prezentat comunicarea „Coordonate ale vie-        în cartofilie”, în care au fost prezentate cãrþi poº-
þii de familie la grecii dobrogeni”. Tot la grecii care   tele rare cu imagini ale oraºului la începutul se-
trãiesc în România s-a referit ºi lucrarea d-lui dr.      colului al XX-lea din colecþia Gheorghe Ciacis.
Gârlan Mictat intitulatã „Diagnoze ºi specific na-        Concepþia expoziþiei i-a aparþinut muzeografu-
þional la comunitatea elenã din România”.                 lui Gheorghe Lanevschi care, prin selecþia efec-
    Mai multe lucrãri au avut drept subiect mino-         tuatã, a invitat publicul vizitator la o cãlãtorie
ritatea sârbã din România ºi din Ungaria. Astfel          imaginarã prin Aradul de altãdatã, de la garã
dr. Lubivoje Þerovici, Directorul Muzeului                pâna la actuala Piaþã Avram Iancu ºi înapoi. În
Voievodinei din Novi Sad a reconstituit foarte            timpul vernisajului au fost prezentate filmele
succint istoria sârbilor arãdeni, Bojidar Panici a        documentare „Aradul ºi Arta 1900”, realizat de
prezentat prima bisericã sârbã din Arad, dr.              Gheorghe Lanevschi ºi Florin Hornoiu de la
Duºan Popov a fãcut un istoric al celei mai im-           muzeul nostru ºi „Arad dragostea mea” în regia
portante formaþii artistice sârbeºti din Banatul          lui Titus Munteanu.
românesc iar Mladena Prelici a prezentat elemen-             Ca ºi la ediþiile precedente comunicãrile pre-
tele de auto-identificare ale sârbilor din Unga-          zentate vor fi incluse într-un volum.
ria.
LUMINA                                                                                                     31

Elena Rodica Colta

                        Manifestãri dedicate
                     lui Moise Nicoarã la Arad
                                                       ale þãrii. A fost unul dintre cei care s-au ocupat
                                                       de Moise Nicoarã. La acest simpozion a prezen-
                                                       tat corespondenþa ineditã dintre Moise Nicoarã
                                                       ºi Petru Maior.
                                                          Însfârºit, tot cu aceastã ocazia a fost lansatã
                                                       cartea Corneliei Bodea intitualatã simplu „Moise
                                                       Nicoarã”, apãrutã la Editura Enciclopedicã din
                                                       Bucureºti în anul 2001.
                                                          Fiind vorba de o apariþie editorialã importan-
                                                       tã pentru cei care se ocupã de personalitatea lui
                                                       Moise Nicoarã ne vom opri în continuare foarte
                                                       succint asupra ei.
                                                          Chiar dacã titlul poate sã inducã în eroare,nu
Academician dr. Cornelia Bodea ºi dr. Ioan Tulcan,     este vorba de reeditarea monografiei „Moise
      Decanul Facultãþi de Teologie, Arad              Nicoarã” din 1943, datoratã aceleiaºi autoare.
                                                       Noua carte o completeazã pe prima cu unele in-
   În ziua de 18 iunie 2002 s-au desfãºurat la Arad    formaþii inedite, adunate în deceniile urmãtoare
o serie de manifestãri dedicate lui Moise              apariþiei primei cãrþi ºi cu douã documente re-
Nicoarã,toate organizate de fundaþia care îi poar-     dactate de Moise Nicoarã, care n-au fost publi-
tã numele. Oaspetele de onoare al manifestãrii a       cate pânã acum.
fost Acad. Dr. Cornelia Bodea.                            Volumul, scris cu ocazia împlinirii a 140 de
   ªirul acþiunilor au început cu sfinþirea bustu-     ani de la moartea acestui mare român nãscut din
lui în bronz a lui Moise Nicoarã amplasat în faþa      neamul Nicoreºtilor la Giula, nu este totuºi o
Colegiului Moise Nicoarã. Cu ocazia aceasta            lucrare de popularizare. El pãstreazã întreaga
Episcopul Aradului Timotei Seviciu a rostit un         acribie cu care ne-a obiºnuit Cornelia Bodea care,
scurt discurs de evocare a personalitãþii marelui      oricât de implicatã este sufleteºte, nu poate abor-
patriot,care a luptat pentru numirea în fruntea        da subiectul decât ºtiinþific.
bisericii a unui episcop român.                           În prima parte autoarea realizeazã o retros-
   În continuare directorul Colegiului, prof.          pectivã bio-bibliograficã în care rediscutã perso-
Gheorghe Herlo, i-a înmânat Corneliei Bodea            nalitatea lui Moise Nicoarã din perspectiva mi-
diploma de membru fondator ºi de Preºedinte            tului ºi a legendei care s-a nãscut dupã moartea
de onoare al Fundaþiei Moise Nicoarã. În at-           lui.
mosfera solemnã a momentului a fost intonat               Cuvintele cu care începe cartea, într-un fel jus-
vechiul imn al Colegiului Moise Nicoarã, care          tificarea necesitãþii scrierii ei pentru istoriogra-
aminteºte de personalitatea celui a cãrui nume îl      fia româneascã, vibreazã de emoþie: „Puþine au
poartã ºcoala.                                         fost personalitãþile cu rol preponderent în viaþa naþi-
   A urmat un simpozion, la care au participat         onalã a unui popor, al cãrui destin vitreg sã fi fost
cu comunicãri arhiviºti, preoþi,profesori univer-      învãluit în atâta ceaþã ºi din care sã se fi desprins în
sitari. Universitatea din Cluj a fost reprezentatã     acelaºi timp atâtea dovezi ale recunoºtinþei ºi rãsplã-
de prorectorul acesteia, Nicolae Bocºan, unul din      tirii pe mãsurã. Au trecut 217 ani de la naºterea lui
cei mai cunoscuþi ºi apreciaþi istorici români ai      Moise Nicoarã la Giula, ºi 140 de ani de la moartea sa
momentului. Mentor a zeci de generaþii de stu-         în Bucureºti. Au trecut, de asemenea, mai multe de-
denþi, el continuã tradiþia excepþionalã a ºcolii      cenii de la o încercare pe care am fãcut-o de a-i recon-
istorice din cunoscutul centru universitar arde-       stitui pe larg ºi documentat mai ales prima parte a
lean. Prin originea sa, dar ºi prin activitatea ºti-   vieþii ºi activitãþii. Cea pânã la 1825. Dar despre lo-
inþificã pe care o desfãºoarã, el este puntea cea      cul sãu de veci,locul unde anume o fost înmormântat,
mai solidã care face legãtura între istoricii bãnã-    abia mai târziu am descoperit…”
þeni ºi cei ardeleni, cuprinzîndu-i cu generozita-        Din chiar aceste cuvinte realizãm paradoxul
tea care îl defineºte ºi pe cei din pãrþile vestice    situaþiei ºi drama acestui destin.
32                                                                                                LUMINA
   Cel care pentru admiratorii de mai târziu a
fost „învãþatul fãrã seamãn-vorbind perfect 13 limbi
europene-a cãrui culturã o preþuise însuºi împãratul
habsburg,” a murit dezamãgit,singur,plin de da-
torii, ºi a fost înmormântat într-un mormânt care
vreme de aproape un veac ºi jumãtate nu a fost
cunoscut de biografii sãi.
   Uitat de toþi dupã 1829 el va fi, aºa cum aratã
Cornelia Bodea în noua sa carte, omagiat dupã
moarte de numeroºi cãrturari români, evocãrile
fiind unele realiste, altele fanteziste, pânã la a ne
prezenta un Nicoarã fericit în exilul sãu.
   Poate pentru a corecta a doua oarã aceste ima-
gini idilice ce pot fi gãstite în presa româneascã
din a doua jumãtate a secolul al XIX-lea, în capi-
tolul al doilea este refãcutã, pas cu pas, pe scurt,
viaþa ºi lupta acestui mare român.
   În faþa adevãrului, recunoºtinþa celor care în-
cearcã sã-i pãstreze vie amintirea dupã moarte
pare a veni mult prea târziu. Fragmentele de jur-
nal citate de autoare ni-l prezintã, pe cel care ºi-
a pus întreaga energie ºi inteligenþã în slujba
neamului, în anii cenuºii de dupã 1825, ca pe un
om suferind fiindcã nu i-au fost înþelese nobile-
le intenþii, care nu poate sã prindã rãdãcini
nicãieri.În 1833 Felix Colson îl gãseºte în Moldo-
va „nenorocit”, mizeria fiind preþul serviciilor
                                                        sale. La fel cum târziu, în 2001 au fost aºternute
                                                        ºi primele flori pe piatra sa funerarã.
                                                           Referindu-se la gestul de reparaþie moralã fã-
                                                        cut de statul român, cu ocazia comemorãrii din
                                                        2001, când, în sfârºit, pe mormântul acestui mar-
                                                        tir sunt aºternute primele flori, Cornelia Bodea
                                                        aratã cã la realizarea mormântului – cenotaf,
                                                        Ministerul Culturii a comandat piatra funerarã
                                                        pentru cel care vreme de 140 de ani n-a avut pe
                                                        mormânt „nume,cruce ºi lumânare” unuia dintre
                                                        cei mai mari sculptori români de azi, Mircea
                                                        Corneliu Spãtaru. De asemenea tot cu aceastã
                                                        ocazie a fost turnatã o medalie comemorativã
                                                        executatã de artistul Gheorghe Adoc ºi s-a tipã-
                                                        rit aceastã carte.
                                                           Meditând la nedreptãþile care i s-au fãcut aces-
                                                        tui mare bãrbat,autoarea se întreabã în final dacã
                                                        destinul lui Moise Nicoarã ar fi putut fi altul, în
                                                        cazul în care ar fi acceptat compromisul de a re-
                                                        tracta cele scrise în filipica adresatã împãratului
                                                        în 1819. Întrebare la care rãspunsul ne este dat
                                                        chiar de Moise Nicoarã ,în acel document, pu-
                                                        blicat, alãturi de altele, în anexã: „ªi stat ºi Împã-
                                                        rãþie caut ºi doresc numai aceea a dreptãþii, ºi în care
                                                        strãluceºte dreptatea.Numai într-aceea pot ºi voiu
                                                        mântuirea ºi fericirea mea”.
Moise Nicoarã. Bust în bronz executat de sculptorul     —————————
                                                           Cornelia Bodea, Moise Nicoarã. Gyula (Ungaria) 1784,
 Rudolf Kocsis pentru Colegiul „Moise Nicoarã”          Bucureºti 1861, Ed. Enciclopedicã, Bucureºti, 2001, 199 p. +
                     din Arad                           (2) pl.
LUMINA                                                                                                  33

Németh Csaba

        O sutã de sate maghiare. Chitighazul

   În seria de volume monografice „O sutã de
sate maghiare” urmeazã sã aparã Chitighazul.
Autorii monografiei sînt: Elena Csobai, Domokos
Tamás, Havassy Péter, Kertész Éva, Liska
András, Emilia Martyin Nagy, Német Csaba.
Pentru cei interesaþi de aceastã monografie, ofe-
rim a scurtã prezentare a volumului.
   Chitighazul este o comunã mare din depresi-
unea Criºuri-Mureº, care se aflã pe întinderea de
loess din zona Bichiº-Cenad, tocmai în pãrþile
mai joase din valea Criºurilor. Are o climã caldã
ºi uscatã. Media anualã a temperaturii este de
11 °C, precipitaþii în medie de 540–560 mm. Co-
muna se aflã la altitudine de 89–95,5 deasupra
nivelului mãrii, iar panta aluvionalã a Mureºu-
lui este de 6 m. Localitatea a avut din totdeauna
mari probleme cu apele de infiltraþie. În solul co-
munei se gãsesc rãmãºiþe preistorice, de o con-
siderabilã valoare, datînd de acum 2 milioane de
ani, aflate la o adîncime de 450 m.
   În hotarul pustei Chitighazului nu dãm de
vîne de apã naturalã, dar sînt specifice acele al-
bii, care au contribuit la asigurarea debitului de
apã din aceastã zonã. Sãrãturile întãresc ipoteza
cã aici s-au produs eroziuni ulterioare ale su-
prafeþei solului. De la sfîrºitul anilor 1800, pan-
tele pustii ale vadurilor secate au fost desþeleni-
te, iar prin arãturi, întinderile cu ierburi din sud-
estul localitãþii au fost transformate încetul cu
încetul în pãmînt agricol. Partea de nord a hota-
rului comunei Chitighaz a fost declarat în 1977
drept ocrotit, devenind o parte a teritoriului aflat
sub Ocrotirea Naturii din Szabadkígyós. Pe pante
se mai pot afla suprafeþe de stepã, în adîncituri
sãrãturi ºi pãrþi mlãºtinoase, stufãriº ºi ciulini de
sãrãturã. Pe teritoriul localitãþii ºi în hotarul ei
se aflã ºi rãmãºiþe din preistorie: din neolitic,       net de cãtre Maróti János, moºierul feudei
vestigii ale culturii de Tisa ºi Vinþa, din epoca       giulane. În 1482, regele Matei a donat moºia fiu-
bronzului rãmãºiþe ale culturii de Bodrogkeresz-        lui sãu natural Ioan Corvinul. Mai tîrziu, Ulászló
túr; alãturi de gropi ºi morminte de glie se mai        II a lãsat moºia în proprietatea vãduvei acestuia,
aflã aici vestigii ale epocii migraþiunii popoare-      care s-a mãritat din nou, cu contele moºtenitor
lor, din timpul sarmaþilor, gepizilor ºi avarilor.      Georg de Brandenburg. Administraþia localitã-
   Satul care în evul mediu þinea de comitatul          þii a intrat sub jurisdicþia cãpitanilor cetãþii din
Zãrandului este atestat documentar pentru pri-          Gyula, care au fost ºi birãii locului. Cam pe la
ma datã în anul 1412, iar conform lingviºtilor,         1530, Chitighazul devine proprietatea lui Oláh
aºezarea ºi-a primit denumirea dupã faptul cã           István, dar în 1552 apare în documente iarãºi ca
aici se aflau cîndva douã biserici. Localitatea a       o moºie aparþinãtoare cetãþii giulane. În 1557,
fost moºia lui Siket Elek ºi proprietatea familiei      regele doneazã moºia cãpitanului giulan Ol-
Erdõhegyi. În 1420, aºezarea a fost luatã ca ama-       csarovics Demeter.
34                                                                                          LUMINA
   La 2 iulie 1566, cãpitanul Kerecsényi Miklós a       deri: 7 honvezi au dispãrut, 2 au cãzut pe cîmpul
dat aici marea bãtãlie împotriva armatelor oto-         de luptã. În ultimele zile ale rãzboiului, energii-
mane. Dupã înfrîngerea cãpitanului, întreaga            le locale au fost concentrate asupra transportu-
regiune a ajuns pentru 129 de ani sub ocupaþie          rilor militare.
otomanã, devenind administrativ nahia Zãrand,              Cel mai evident semn al dezvoltãrii capitalis-
subordonatã sandjacului Giulei, care, la rîndul         te ºi al burgheziei l-a însemnat circulaþia ferovi-
lui, fãcea parte din vilaietul Timiºorii. Recensã-      arã care a început în anul 1858. De atunci înce-
mîntul fãcut de turci în 1557 a consemnat la Chi-       pînd, transportul de mase ºi de mãrfuri a cres-
tighaz 20 de case. În 1561, recenzorii lui              cut din an în an. Mai ales din 1886, cînd Chitig-
Olcsarovics Demeter numãrã 31 de porþi. Recen-          hazul a devenit nod de cale feratã dintre linia
sãmîntul turcesc din 1567 numãrã 35 de case, iar        Arad-Cenad în direcþia Sîntana. În acelaºi timp,
recenzorii din 1579 a gãsit la Chitighaz deja 60        dezvoltarea cãilor ferate a însemnat ºi locuri de
de familii. Dacã se socoteºte o familie, în medie,      muncã. Încã din 1884 existã ºi legãturã telefoni-
din cinci membri, atunci asta înseamnã cã în 1552       cã în comunã. În 1860 s-a introdus o datã pe sãp-
au trãit aici 30 de suflete, în 1580 trãiau aici vreo   tãmînã (în zilele de luni) piaþa de mãrfuri.
300 de suflete. Deci, Chitighazul poate fi consem-         Revoluþia din octombrie 1918 ºi dezastrul mi-
nat printre comunele mai populate.                      litar a creat ºi la Chitighaz o situaþie încurcatã.
   În timpul luptelor duse pentru izgonirea tur-        Atunci masele au spart depozitele cãilor ferate.
cilor, regiunea s-a pustiit. Dupã izgonirea turci-      Tot în acest timp s-a intensificat ºi încordarea
lor, Chitighazul a sporit numãrul moºiilor came-        dintre naþionalitãþi. La sfîrºitul lunii februarie
rei. În 1700 ajunge pe mîna lui Lövenburg János         1919, s-a înfiinþat la Chitighaz a 6-a divizie, care
Jakab, iar în 1732 trece în proprietatea ginerelui      a organizat linia de apãrare de la Arad la Tisa.
sãu, contele Gaisruck Antal. De la el moºia a fost      Dupã 21 martie, timp de 10 zile, Chitighazul a
confiscatã de vistierie, care a vîndut-o în anul        fost chiar garnizoana diviziei. Dupã înfiinþarea
1741 lui Andrásy Zsigmond (1725–1750), care în          Armatei roºii, plutoanele acesteia au staþionat la
1742 „a construit un mare conac, iar alãturi de aces-   Chitighaz înainte de a-ºi ocupa poziþiile în pãr-
ta a construit ºi o sfîntã bisericã.” Fiul sãu Gheor-   þile Aradului. În ziua de dupã proclamarea Re-
ghe a continuat construcþiile, conacul devenind         publicii sovietelor, la 22 martie, a fost ales „Sfa-
un adevãrat castel. În anul 1793, familia s-a stins     tul popular” format dintr-un directorat alcãtuit
pe linie bãrbãteascã, iar moºia ajunge în anul 1799     din cinci membri. În urma izgonirii Armatei ro-
proprietatea lui Almásy Ignác (1751–1840). Fiul         ºii din Arad, Sfatul muncitoresc-militar-agricol
acestuia, Alajos (1784–1850) a transformat caste-       al judeþului Arad, acest sfat provizoriu s-a refu-
lul în domiciliul sãu stabil, drept reºedinþã per-      giat la Chitighaz, instalîndu-se în castelul
manentã.                                                Almásy, care la ora aceea fusese pustiu.
   La adunarea popularã din 2 aprilie 1848, sãte-          La 25 aprilie 1919, tocmai în zi de Paºti a por-
nii au alcãtuit un consiliu local format din 25 de      nit ofensiva armatei româneºti. Administraþia
membri. Garda naþionalã s-a format din 49 de            civilã româneascã s-a menþinut pînã la sfîrºitul
bãrbaþi. Tot în acel timp a scãpat satul de nota-       lui martie 1920. Majoritatea locuitorilor români
rul urît de locuitori. În comitetul judeþean, Chi-      a urmat atitudinea ungarofilã, moderatã, propo-
tighazul a fost reprezentat de 7 inºi.                  vãduitã de preotul ortodox Vasile Beleº, astfel
   La 27 aprilie, aliºpanul comitatului a declarat      odatã cu armatele româneºti au pãrãsit aceste
cã „pacea ºi ordinea s-a destrãmat cu totul”, iar       meleaguri ºi vreo 70 de locuitori chitighãzeni.
pãmînturile moºiereºti au fost confiscate ºi ocu-          Dupã Trianon, Chitighazul a devenit dintr-o
pate de popor. La 15 mai l-au alungat ºi pe birã-       comunã din interiorul þãrii o localitate margina-
ul satului. În dimineaþa de 16 mai, garda milita-       lã. Comisia militarã internaþionalã de stabilire a
rã din garnizoana de la Békéscsaba a asediat co-        frotnierelor a trasat frontiera provizorie la 3 iu-
muna. Iar pentru cã ºi fruntaºii satului luaserã        lie 1920. Pînã la soluþionarea situaþiei frontierei,
parte la rãzvrãtire, la 28 mai s-a ales o nouã con-     Chitighazul a devenit punctul de frontierã.
ducere a satului. În acelaºi timp, Garda naþiona-          La 24 septembie 1944, armatele sovietice au
lã era concentratã la Becicherecul Mare. În com-        cucerit Aletea. O avangardã a acestei armate a
pania 4 formatã din 387 de voluntari au fost în-        înaintat spre Chitighaz, ocupînd colonia Petõfi-
rolaþi ºi 4 chitighãzeni. În garda voluntarã jude-      telep. Vreo douã sãptãmîni s-a întins pe acolo
þeanã a fost ordonatã înrolarea a 28 de bãrbaþi.        linia de front. Atacul general al Frontului Ucrai-
Din cei 3.326 de honvezi ai judeþului, 66 au pro-       nean 2 a început în dimineaþa de 6 octombrie.
venit din comuna Chitighaz. În raport numeric,          Direcþia atacului principal al Diviziei IV de ca-
chitighãzenii au consemnat cele mai mari pier-          valerie a Armatei Roºii s-a îndreptat spre Chi-
LUMINA                                                                                                   35

tighaz. Focurile ºi atacurile artileriei nu au pro-    Mare a trimis deja un preot aici în comunã, în
dus distrugeri prea mari. Oamenii mai sãraci           1805 parohia a devenit o filialã a celei din Giula.
(mai ales þiganii) s-au apucat sã fure ºi sã jefu-     În 1907 a fost declaratã înfiinþarea bisericii refor-
iascã prin sat.                                        mate din Bichiºciaba, împreunã cu cea din Chi-
   O situaþie interesantã a apãrut în localitate       tighaz. La 21 iulie 1937, Chitighazul a devenit o
din punct de vedere al structurii politico-sociale     parohie refomatã independentã. Însã dupã moar-
la sfîrºitul lui februarie 1945, cînd mai multe        tea preotului Nánay Attila, parohia a rãmas fãrã
mandate în reprezentanþa comunalã au fost de-          preot, devenind o filialã a comunitãþii reformate
þinute de NPP. Primele alegeri în adunarea naþi-       din Aletea, situaþie care persistã ºi azi. Pînã în
onalã au fost cîºtigate de Partidul Micilor Agra-      1945 reformaþii avuseserã numai o casã de rugã-
rieni. În timpul alegerilor din 1947, Partidul         ciuni, dupã aceea au ridicat o casã de rugãciune
Maghiar Independent a ajuns pe locul doi, dupã         cu caracter de bisericã.
Partidul Comunist, dar întrecînd PMA. Împãrþi-            Populaþia româneascã ºi-a întemeiat parohia
rea pãmîntului s-a desfãºurat încet, trãgîndu-se       românã ortodoxã odatã cu colonizarea sa la Chi-
pînã în 1947. Atunci 2.073 de iugãre cadastrale        tighaz. În 1718 parohia ortodoxã a existat deja.
au fost împãrþite la 452 de inºi, iar 442 de locui-    Prima bisericã mai exista încã în 1779, cînd a
tori au primit locuri de casã în preajma castelu-      început alãturi construcþia celeilalte biserici, care
lui.                                                   mai existã ºi azi. Matricolele bisericeºti dateazã
   În 1946 s-a înfiinþat FMSZ, cooperativa comer-      începînd din anul 1779. În anul 1998 s-a încheiat
cialã de achiziþionare ºi desfacere. Pînã în 1952,     pictarea integralã din interiorul bisericii. Conco-
70–80% din aprovizionarea cu mãrfuri s-a reali-        mitent cu aceste lucrãri a fost schimbat ºi ico-
zat prin aceastã cooperaþie.                           nostasul vechi cu icoane pictate pe pînzã, fiind
   În 1950 a fost înfiinþat sfatul comunal. În 1956,   instalat unul cu totul ºi cu totul nou. Iar
revoluþia a destituit conducerea comunistã a co-       întrerupînd tradiþia, picturile interioare în teh-
munei. „Ordinea” a fost restabilitã printr-o ºe-       nica fresco au fost extinse ºi pe pereþii laterali ºi
dinþã de partid þinutã la 8 martie 1957. Tot atunci    tavan. Din punct de vedere administrativ, pînã
a fost înfiinþatã paza muncitoreascã. Sarcina pri-     în 1920 parohia ortodoxã românã din Chitighaz
mordialã a organelor puterii a fost colectiviza-       a aparþinut prin intermediul protopopiatului din
rea.                                                   Chiºineu-Criº de Episcopia Ortodoxã Românã a
   În urmãtorii ani 25 de ani, în cartierul dinspre    Aradului. Deci ºi Chitighazul a þinut de Episco-
Giula, numit Szabadság-telep au fost construite        pia Aradului. Dupã 1920, situaþia canonicã a pa-
350 de case noi. Din 1962 s-a electrificat întreaga    rohiei a fost nesigurã, cãci în acele vremuri nu se
comunã. Succesiv s-a îmbunãtãþit modernizarea          puteau întreþine relaþii oficiale cu înaintestãtãtorii
tehnicã a caselor ºi a gospodãriilor. Comuna a         Bisericii Ortodoxe din România. În 1947 s-a înfi-
fãcut paºi însemnaþi pe calea urbanizãrii.             inþat la Giula Consistoriul Ortodox, iar apoi, în
   Urmele catolicismului medieval pot fi desco-        1997 Episcopia Ortodoxã Românã.
perite pînã în anul 1643, în timpul reformaþiunii.        Adunarea Baptistã s-a înfiinþat în 1896. O spo-
Dar catolicizarea adevãratã îºi trage rãdãcinile       rire numericã dateazã din anul 1902. În anul 1912
din timpul lui Andrássy Zsigmond, care în anul         a fost construitã Casa de Rugãciune. Din 1905
1749 a construit biserica. Contele Almásy Ignác        începe înregistrarea matricolã a Bisericii. Prin
a donat prin testament fondul necesar înfiinþãrii      persoana preotului evanghelic Kemény Gábor,
unei parohii, dar aceastã promisiune a fost reali-     în 1924 este vizitatã pentru prima datã comuna
zatã doar de nepotul sãu Kálmán, care a validat        de un pastor evanghelic. În anul 1927 se organi-
donaþia testamentalã printr-un document sem-           zeazã prima parohie, printr-o adunare þinutã la
nat la 28 mai 1852. Parohia a ajuns sub adminis-       15 iulie. În 1947 credincioºii ajung sub adminis-
traþia episcopiei Cenadului. În capela de lîngã        traþia din Aletea, din 1962 parohia ajunge din nou
bisericã se aflã cripta familiei nobiliare. Capela     la comunitatea evanghelicã a oraºului Giula.
din cimitirul catolic a fost construitã în 1878. În    Comunitatea israelitã s-a înfiinþat în 1893, din 12
1934 a fost întemeiat un cãmin popular catolic.        familii. Ele au stat sub îndrumarea rabinului din
În 1971 s-a fãcut renovarea bisericii, iar cripta a    Bichiºciaba. Ei au avut ºi templu, ºi ºcoalã. În
fost restauratã în 1974. Interiorul bisericii a fost   vara lui 1944, 32 de suflete au fost adunate ºi duse
renovat în 1974. Viaþa bisericeascã a pierdut din      la Auschwitz. În comunã mai sînt cîþiva locui-
amploare cînd biserica nu a mai avut (primit)          tori care þin de pentecostali ºi de biserica liberã
preot. Începînd din 1993, preotul din Aletea asi-      neocreºtinã. Ambele au ºi cîte-o casã de rugã-
gurã ºi misiunea din Chitighaz.                        ciune.
   La 6 iunie 1653, sinodul reformat din Baia             Începînd din anul 1767, copiii au fost instruiþi
36                                                                                         LUMINA
de dascãlul Deák János. În urma luptelor de li-        de ani a putut fi lichidat analfabetismul. În 1953
bertate a funcþionat în comunã o ºcoalã confesi-       a fost înfiinþatã biblioteca popularã. În anul 1967
onalã catolicã, precum ºi o ºcoalã ortodoxã de         a fost dat în funcþiune cãminul cultural nou. În
fete. În 1820 a fost edificatã o ºcoalã ortodoxã       1959 a fost construitã noua ºcoalã româneascã
româneascã, iar în 1836, o nouã ºcoalã popularã.       cu patru sãli de clasã ºi a fost amenajatã una din-
Dar în 1872 a funcþionat ºi o ºcoalã seralã pentru     tre cele mai frumoase baze sportive ale judeþu-
adulþi. ªcoala catolicã de fete a fost înfiinþatã în   lui.
1897, iar din 1909 elevele au fost instruite de ma-       Prima grãdiniþã a comunei funcþioneazã înce-
ici. În anul 1926, ºcoala catolicã de bãieþi avea      pînd din anul 1891, ca grãdiniþã catolicã, iar în
douã, ºcoala catolicã de fete avea trei sãli de cla-   1942 a fost înfiinþatã o grãdiniþã ºi cãmin de zi.
sã.                                                       Un factor determinant al culturii tradiþionale
   ªcoala primarã de stat din centrul comunei          din Chitighaz îl înseamnã varietatea, pluralita-
s-a deschis în anul 1910. În anul 1931 s-a lãrgit,     tea culturalã care s-a desfãºurat încã de la înfiin-
fiind aici 5 sãli de clasã. În 1920, ºcoala româ-      þare, odatã cu primele colonizãri, care nici ele nu
neascã a fost desfiinþatã, cînd dascãlii au pãrã-      au fost unitare. Populaþia maghiarã bãºtinaºã nu
sit satul odatã cu retragerea trupelor româneºti.      avusese o culturã popularã specificã, în schimb
În 1927 s-a construit în colonia Vangyel (Petõfi       populaþia româneascã ºi-a pãstrat anumite trã-
de mai tîrziu) o ºcoalã cu o singurã salã de clasã,    sãturi ale culturii sale tradiþionale, arhaice pînã
dar cu doi învãþãtori. Dupã naþionalizare, înce-       pe la mijlocul secolului XX.
pînd din 1948 s-a reînfiinþat învãþãmîntul româ-          Deosebirile care derivã din stratificarea etni-
nesc, ca o secþie a ºcolii, iar din anul ºcolar ur-    cã ºi socialã pot fi recunoscute în toate domenii-
mãtor a fost reorganizatã ºcoala româneascã ca         le vieþii.
instituþie ºcolarã independentã. În decurs de 20
LUMINA                                                                                                     37

Elena Rodica Colta

                  Melancolica tristeþe a Mariei
   La cinci ani dupã volumul Pulsul veacului pa-
lid, marcatã de împlinirea unei vârste rotunde, pe
care nu se sfieºte sã o recunoascã, Maria Berényi
ne oferã o nouã carte de poezii, intitulatã semni-
ficativ „În pragul noului mileniu”. Ca ºi în cazul
celuilalt volum, ºi acesta ne dezvãluie o altã faþã,
intimã, delicatã, a bãtãioasei intelectuale din via-
þa de zi cu zi. Fiindcã cum am putea sã o definim
pe Maria Berényi, Directoarea Institutului de Cer-
cetãri al Românilor din Ungaria, decât ca pe o lup-
tãtoare pentru drepturile, pentru demnitatea ro-
mânilor din Ungaria Respectatã de toate forurile
politice , cum altfel poþi sã-i spui celei care, odatã
ajunsã la tribunã, se impune, nu se lasã ignoratã,
decât „doamna de fier”, denumire ce aminteºte
de o altã personalitate politicã femininã din An-
glia deceniilor trecute. ªi totuºi… intrând în lu-
mea poeziei sale descoperim o altã Marie, fragilã,
însinguratã, copleºitã de nesiguranþã.
   Nevoia de poezie a Mariei, nevoia de rostire a
gândului nespus este o altã parte din ea, la fel de
tulburãtoare ca activismul ei neobosit din viaþa
cotidianã.
   Ce aduce nou acest volum în creaþia poetei
Maria Berényi? Am putea spune cã, dupã cãutã-
rile înfrigurate ale unor rosturi, din volumul an-
terior, Maria Berényi a descoperit acum copleºi-
torul sentiment al deºertãciunii lucrurilor, care cu
multe veacuri în urmã îl tulburase ºi pe mitropo-
litul Vaarlam al Moldovei ºi îl fãcuse sã scrie cu-
vintele rãmase celebre: „zilele noastre ºi anii toate    sensul, timpul este irosit în aceastã zãdãrnicie a
ca un fum trec.” Îmbolnãvitã de aceastã deºertãci-       actelor omului. Zbaterea continuã de a trage „cã-
une a deºertãciunilor, de sorginte orientalã, de-        ruþa mizerei noastre naþionale” se transformã într-
venitã însã atât de româneascã, Maria Berényi îºi        un efort chinuitor, un drum al lui Sisif în „lumea
încheie volumul în acelaºi ton profund: „Trecerea        aceasta lipsitã de identitate”. Existenþa însãºi se
mea pe aici va rãmâne o lacrimã pentru doar câþiva ºi    transformã într-o goanã oarbã, pe lângã semeni,
praf pentru cei mai mulþi”. Cum a ajuns sufletul         în ultimã instanþã pe lângã viaþã. Suntem prea
poetic aici? Intrând în labirintul poeziilor sale        ocupaþi ca sã trãim pare sã spunã poeta. Se în-
pãtrundem în intimitatea gândului, în frãmântã-          treabã totuºi, înainte de a fi prea târziu, dacã este
rile neliniºtite ale acestui suflet. Sentimentul rãs-    posibilã regãsirea, trãirea plenarã.Dar ochiul tre-
crucii la care se aflã este chinuitor. Sufletul este     zit din „somnul sufletului” descoperã o lume alie-
chinuit de îndoieli. Singurãtatea din jur este co-       natã, bolnavã, plinã de supermarketuri, de por-
pleºitoare. Întâlnirea cu destinul terifiantã. Nesi-     nografie ,o lume copleºitã de plictisealã. Întoar-
guranþa viitorului umple întregul univers, încât         cerea înspre rãdãcinile vieþii rãneºte ºi ea sufletul
în faþa lui te simþi neputincios .Împovãratã dintr-      prin pustietoarea absenþã a mamei. În acest gol
odatã de ani, copleºitã de amintiri, care vin din        imens, în care totul pare sã se destrame, în care
trecut asemeni unor rãni, obositã de propriile gân-      anii se risipesc asemeni firelor de nisip, în care
duri, poeta este nãpãditã de o tristeþe profundã,        „viaþa alunecã printre degete”, în care lumea întrea-
ucigãtoare. Aceastã metafizicã a deºertãciunii face      gã îºi pregãteºte parcã sfârºitul, iar clopotul cli-
ca însuºi locul poetei în universul cuvintelor sã        pei pare sã batã pentru toþi, sufletul Mariei vrea
devinã precar, vulnerabil. Ce va rãmâne din poe-         sã se elibereze. E ultimul gând al unui suflet obo-
zia mea? se întreabã poeta. Ce reprezint eu în           sit. O melancolie imensã copeºeºte poezia Mariei
universul creaþiei poetice? Ce reprezint eu în           Berényi la 40 de ani.
lume? O obosealã imensã se aºterne în loc de rãs-        ————————————
puns, fiindcã, într-o lume trecãtoare, totul este          *Maria Berényi, În pragul noului mileniu/ Új évezred
trecãtor ºi deci inutil. Activismul, lupta îºi pierd     küszöbén, Giula-Gyula, 2002, 143 p.
38                                                                                           LUMINA
Gyarmati Gabriella

 Expoziþia lui ªtefan Oroian de la Debrecen
   Dacã am lua în considerare literatura de spe-       iese o plasticã armonioasã, organicã, numai din
cialitate am putea spune cã activitatea artisticã      lemne (ca de exemplu lucrarea „Mustaþa buni-
desfãºuratã de ªtefan Oroian la Giula se înru-         cului”). Aceste lucrãri plastice au fost expuse în
deºte cu încercãrile constructivitãºtilor din          ultimul deceniu (din 1990) în toate expoziþiile
Szentendre, dar generalizând lucrurile ºi cãutînd      sale, nu atît pentru a întregii sau a îmbogãþii co-
rapid conexiuni, am putea sã-l apropiem ºi de          lecþia de graficã ºi picturã ci dintr-o nevoie de
avangarda rusã.                                        unitate suveranã, de mare efect.
   Dar în locul prezentãrii tendinþelor generale          Încercînd sã-l caracterizãm, putem spune cã,
ale unui curent artistic sau a apropierii de o avan-   în lucrãrile sale plastice, bine gîndite, a cãror con-
gardã strãinã mai bine sã revenim la subiectul         centrare ºi esteticã se ascund în forme simple,
nostru actual.                                         într-o ºtiinþã de a utiliza fibra nobilã a lemnului,
   În creaþia sa pictualã anterioarã, Oroian poate     existã o anumitã premeditare ºi o exigenþã ridi-
fi considerat un constructivist sever care totuºi      catã.
este împînzit de un lirism viril, simbolic.               Privind lucrãrile, primele impresii sînt deter-
   Totuºi de mai mulþi ani atenþia lui Oroian se       minate de forma exterioarã, dar în vocabularul
îndreaptã ºi spre alte cãi ale artei.                  creatorului nu existã nimic întîmplãtor, nici in-
   Pe lîngã concepþia sa de artist, care în exterior   disciplinã sau eventualitate.
este una exactã, rece, pitoreascã, pe Oroian îl pre-      „Întîmplãtorul” poate sã aibã un oarecare rol
ocupã sã descopere posibilitãþile ascunse în cu-       numai în plastica organicã fiind determinat de
lori ºi forme ale „blîndeþii” iar pe lîngã tehnica     felul ºi de forma lemnului gãsit.
favoritã a uleiului cautã sã sondeze noile posibi-        Arta lui poate fi înþeleasã ºi ca o modalitate de
litãþi plastice ale pastelului.                        introvertire, senzaþia în faþa lucrãrilor fiind ace-
   Alãturi de graficã ºi picturã, din atelierul lui    ea de espectativã mutã, profundã, liniºtitoare.
                                                       Lucrãrile sale devin o cale prin care, timp de
                                                       cîteva minute, putem ieºi din tot ce ne înconjoa-
                                                       rã pentru a ne lua o micã pauzã, pentru o medi-
                                                       taþie regenerativã a sufletului.
                                                          Asemenea pauze sînt bune pentru multe lu-
                                                       cruri dar pe moment, cel mai potrivit poate fi
                                                       acela de a ne ataºa la cercul publicului care poa-
                                                       te înþelege acest curent artistic. Zgomotul exteri-
                                                       or al strãzii este obligatoriu, fiindcã numai în
                                                       opoziþie cu el se poate gusta liniºtea interioarã
                                                       produsã de pãtrunderea acestei arte.
                                                          Din pictura lui putem citi esenþa suprematis-
                                                       mului, asta înseamnã cã esenþa picturii ºi a unel-
                                                       telor folosite duc spre o sensibilitate ce trece din-
                                                       colo de lumea realã.
                                                          Despre ce altceva ar putea fi vorba în tablou-
                                                       rile lui Oroian în care foloseºte albul discret, fin?
                                                          Malevici, a cãrui unealtã principalã în picturã
                                                       este geometria ºi care foloseºte ca elemente plas-
                                                       tice: pãtratul, cercul, crucea ºi triada capitoliului
                                                       luatã din avangarda rusã, considerã cã „adevã-
                                                       ratul artist este cel care se ocupã cu geometris-
                                                       mul, cu culorile ºi cu structura” ºi nu cu piesele
                                                       concrete. (Eu nu accept aceastã concepþie potri-
                                                       vit cãruia figuralul nu poate avea legãturã cu
                                                       realitatea vizibilã, ºi cã forma omului nu poate fi
                                                       redatã artistic).
  ªtefan Oroian ºi Gyarmati Gabriella la vernisaj         Caracteristic lui Oroian este geometrismul fãrã
LUMINA                                                                                                   39

materialitate umplut cu culori, care pentru arta            Plastica sa, formatã din schiþe ºi machete, care
contemporanã este doar o alternativã din cele o          transpuse la dimensiuni mari ar putea fi aºezate
mie de posibilitãþi pe care poþi sã le alegi. În acest   în pieþe publice, include lucrãri de naturã tradi-
limbaj nu este vorba despre exprimarea unui fel          þionalã, realizate în forme proprii clasicismului
de artã ci despre modul de realizare a ei.               artistic. Piesele sale constructiviste au un gust
    Cîte expoziþii se deschid în zilele noastre zil-     de sursã arhaicã. În compoziþiile organice este o
nic, care contrazic concepþia mea, dar nu despre         disciplinã perfectã, nu apare nici o scînteie a ha-
asta trebuie sã vorbim, fiindcã acum avem noro-          osului, iar în locul arhaicului de multe ori gãsim
cul sã ne aflãm în mijlocul unor opere adevãra-          o virtuozitate artisticã.
te.
    În grafica lui, Oroian nu opereazã cu mai multe         ªtefan Oroian din 1982 este membru în Asoci-
feluri de linii, dar luate în ansamblul toate aces-      aþia Artiºtilor Plastici, iar din 2000 este membru
te lucrãri se dovedesc bogate ºi interesante.            al Societãþii Artiºtilor Plastici Maghiari. Expune
    Pe fiecare coalã se vede cizelarea ºi esenþiali-     regulat la Bienalele naþionale de picturã de la
zare puritanã care alterneazã, încît ochii noºtri        Budapesta, la Expoziþiile de varã de la Szeged,
trebuie sã aibã rãbdare ca sã poatã sesiza lucrã-        la Bienala de acuarelã de la Eger ºi la Expoziþiile
tura finã pe suportul vibrat. Din toatã aceastã          de la Békéscsaba, unde în anul 1996 ºi în 2001 a
unitate neutrã apar benzi de culoare agitate, care       fost premiat. Din 1968 artistul expune periodic
au o anumitã ritmicã ºi se îmbinã între ele, pe          ºi în strãinãtate la Arad, Oradea, Bucureºti, Bra-
care privitorului îi fug ochii.                          ºov, Timiºoara, Ditzingen, Paris, Zürich ºi
    Diferitele tipuri de hîrtie utilizate îi oferã un    Hanovra.
suport potrivit pentru gestul plastic.                      În Debrecen aceasta este prima expoziþie per-
    Între cele 3 euri creatoare ale lui Oroian nu        sonalã.
existã o diferenþã calitativã.




                                      ªtefan Oroian, Sculpturã în lemn
40                                                                                                        LUMINA
                                             SUMAR



MARIA BERÉNYI
 Originea ºi familia – 200 de ani de la moartea lui Emanuil Gojdu . .           .    . .       . .    .   . .   . .   5

CORNEL SIGMIREAN
 Rolul „Fundaþiei Gojdu” în formarea intelectualitãþii româneºti din epoca modernã . .                            . 14

GHEORGHE RUZSA
 Gheorghe Pomuþ în conºtiinþa istoricã a românilor din Giula .             . .       . . .       . . .      . .   . 19

ELENA CSOBAI
  Gheorghe Pomuþ în istoriografia maghiarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

NAGY MÁRTA
 Iconostasul bisericii Sf. Nicolae din Apateu .     .   . .   . .        . .    .   . .        . .    .   . .   . . 24

GHEORGHE LANEVSCHI
 Iosiv Sârbuþ-o viaþã pentru o idee: un muzeu al teatrului la Arad         . .       . .       . .    . .   . .   . 26

GHEORGHE LANEVSCHI
  Simpozionul „Interetnicitate în Europa Centralã ºi de Est” de la Arad .                      . .    .   . .   . . 29

ELENA RODICA COLTA
  Manifestãri dedicate lui Moise Nicoarã la Arad . .          . .    .    . .       . .    .    . .       . .   . . 31

NÉMETH CSABA
 O sutã de sate maghiare. Chitighazul .      . .    .   . .    . .       . .    .    . .       . .    .   . .   . . 33

ELENA RODICA COLTA
  Melancolica tristeþe a Mariei    .   . .   . .    .   . .    . .       . .    .    . .       . .    .   . .   . . 37

GYARMATI GABRIELLA
 Expoziþia lui ªtefan Oroian de la Debrecen        . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38




                                  Editor responsabil: Maria Berényi
                            Tehnoredactare computerizatã: Kovács Sándor
                                Tiparul: Mozi Nyomda, Békéscsaba
                                       Director: Garai György

								
To top