Rezumat Partea I Archip Bianca Bogdana- Eul si religia www.edituralumen.ro www.librariavirtuala.com
„Cogito, ergo sum”: o perspectivă de reconstrucŃie
Rezumat
Eul (ca „ego”) este primordial în filosofia lui Descartes, remarcabil fiind faptul că certitudinea existenŃei lui este cu necesitate anterioară certitudinii existenŃei lui Dumnezeu. Pornind de la remarcile lui Wittgenstein, s-a sugerat, însă, o reconstrucŃie a Cogito-ului în care se propune înlocuirea formulei „(eu) gândesc” cu „există un gând”. În mod evident, o asemenea certitudine primară nu mai poate susŃine întregul edificiu pe care îşi propune să îl fundamenteze. În această lucrare îmi propun să reconstruiesc argumentul cartesian până la stabilirea tuturor elementelor pe care o reformulare alternativă trebuie să le cuprindă, pentru a da seama de coerenŃa argumentativă pe care Cogito-ul încearcă să o prezinte. Astfel, în prima secŃiune a lucrării argumentez că nu ne putem dispensa în Cogito-ul cartesian de valoarea argumentativă a persoanei întâi şi că îndoiala este cea care ni-l oferă pe ego din „cogito, ergo sum”. Prin urmare, reformularea „există un gând” propusă de Wittgenstein trebuie amendată cu introducerea persoanei întâi, devenind astfel „gândul meu există”. În cea de a doua secŃiune încerc să arăt că „există un gând” trebuie amendat până la „conştiinŃa (unică a) unuia sau mai multor gânduri există” şi că, conform lui Descartes, ceea ce observ când spun „cogito” e un act mental dublat de conştiinŃa lui. Se poate conchide, pe de o parte, că, dintre cele două componente ale lui „sum” – persoana întâi şi existenŃa –, prima este obŃinută (circumscrisă) ca urmare a îndoielii, iar a doua este asigurată chiar prin „cogito” ca act mental autoreflexiv şi, pe de altă parte, că „există un gând” trebuie amendat până la „conştiinŃa mea unică a unuia sau mai multor gânduri ale mele există”, ceea ce este mai mult decât suficient pentru recuperarea Cogito-ului cartesian.
9