Creditare Agent Economic - DOC by ykg43205

VIEWS: 41 PAGES: 16

More Info
									Management şi guvernare urbană




                                 Dezvoltare economică locală
                                          Mihai Roşcovan




0. Introducere

Scopul acestui articol este prezentarea conceptului de dezvoltare economică locală şi
evidenţierea importanţei sectorului economic în dezvoltarea urbană. De asemenea se face o
descriere a principiilor dezvoltării locale, a actorilor, factorilor şi surselor dezvoltării
economice locale şi a rolului acestora în procesul de planificare, elaborare şi implementare a
strategilor de dezvoltare economică locală, precum şi a mecanismelor de monitorizare şi
evaluare. Ultima parte descrie programele de asistenţă tehnică a instituţiilor internaţionale
care sprijină proiectele de dezvoltare locală în Republica Moldova.


1. Dezvoltarea economică locală – definiţii şi concepte

Dezvoltarea economică locală este un concept larg şi reprezintă acel proces de unire şi
combinare a eforturilor reprezentanţilor tuturor sectoarelor - guvernamental, al mediului de
afaceri şi al societăţii civile cu scopul creării unor condiţii favorabile pentru creşterea
economică şi crearea noilor locurilor de muncă. Aceste eforturi se necesită a fi orientate în
final spre un scop unic - creşterea bunăstării populaţiei.

Edward J. Blakely, în cartea sa, a definit dezvoltarea economică locală ca “un proces în care
guvernul local şi/sau grupurile comunitare gestionează resursele lor existente într-un
aranjament de parteneriat cu sectorul privat, sau cu alte structuri, pentru creare de noi locuri
de muncă şi dezvoltarea activităţii economice într-un spaţiu economic bine definit”. În cadrul
acestui concept, în special pentru ţările cu economiile în tranziţie, guvernelor locale le revine
un rol deosebit de important din următoarele considerente:
- În rezultatul delimitării proprietăţii şi formării proprietăţii municipale, autorităţile locale
    au devenit proprietari şi gestionari ai afacerilor, cu prezenţă substanţială pe piaţă;
- Autorităţile locale dispun de diverse instrumente fiscale şi mijloace capitale pentru a
    acorda asistenţă directă întreprinderilor noi şi celor existente;
- Autorităţile locale au acces la informaţii şi reţele de agenţii care pot fi utilizate la asistenţa
    întreprinderilor şi atragerea de investiţii.

Dezvoltarea economică locală mai este şi un proces continuu de planificare şi implementare a
programelor strategice şi a politicilor de dezvoltare durabilă în scopul îmbunătăţirii
măsurabile a calităţii vieţii întregii comunităţi locale, prin utilizarea creativă a resurselor
locale.

Obiectivul de bază al dezvoltării economice locale reprezintă înlăturarea obstacolelor din
calea dezvoltării economice şi îmbunătăţirea mecanismelor de funcţionare eficientă a pieţii.
Alte obiective se referă la orientarea eforturilor spre oferirea asistenţei sectorului de afaceri


14
                                                                                  Dezvoltare economică locală



existent, încurajarea deschiderii de noi afaceri prin identificarea noilor nevoi ale oamenilor,
atragerea investiţiilor la nivel local şi ridicarea nivelului de dezvoltare a infrastructurii. Pentru
realizarea acestor obiective şi atingerea scopului final este nevoie de a opera strict în direcţiile
de dezvoltare economică a oraşului respectiv, având ca perspectivă creşterea economică şi
îmbunătăţirea calităţii vieţii locuitorilor teritoriului dat. Pe principalul loc în dezvoltarea
economică a localităţii stă stabilirea corectă a “accentelor”, prin identificarea tendinţelor
moderne care sunt mereu în schimbare. Acest lucru este foarte important la nivel de oraş, dacă
acesta se doreşte a fi un participant cu drepturi depline pe piaţă. Concurenţa are un rol foarte
important şi astfel vor avea succese mai mari acele localităţi care vor lua în consideraţie
condiţiile actuale de pe piaţă.

Dezvoltarea şi dinamismul întreprinderilor micro şi mici au reprezentat mijloace de adaptare a
economiilor locale la noile conjuncturi economice apărute în perioada de tranziţie. Ele au
încurajat multe grupuri sociale să-şi organizeze de sine stătător o sursă de venit prin
deschiderea unei afaceri proprii, astfel contribuind la crearea noilor locuri de muncă şi
reducerea şomajului (Delnet, 2003). Aceste procese dovedesc că principala provocare pentru
un oraş este de a fi capabil de a-şi mobiliza potenţialul existent, de a coordona diferiţi factori
locali valorificând potenţialul lor şi de a le plasa eventual în serviciul activităţii economice.

Activitatea economică a urbelor generează între 50% şi 90% din Produsul Intern Brut în
majoritatea ţărilor. Prosperitatea economică a multor naţiuni este deseori legată de
prosperitatea economică a oraşelor acelor naţiuni. De asemenea un oraş poate avea mai mult
succes dacă afacerile practicate în cadrul său vor avea succes. Însă succesul afacerilor depinde
de capacitatea de a-şi asigura un avantaj pe pieţele regionale, naţionale sau chiar pieţele
străine. Într-o astfel de măsură, multe oraşe încearcă să-şi întărească avantajele sale
comparative într-un mod în care se susţin direct avantajele competitive ale afacerilor sau
sectoarelor productive de pe teritoriul lor (Scott, 1999).

Dezvoltarea economică locală poate fi interpretată de asemenea ca un fenomen nu doar
cantitativ (economic) ci şi ca unul calitativ (socio-uman). Astfel creşterea economică va fi
asociată cu dezvoltarea, numai în cazul implicării unei modificări structurale în sistemul
socio-economic, adică va îmbunătăţi calitatea vieţii şi a mediului, va conserva patrimoniul
cultural, va implica comunitatea în rezolvarea problemelor comune şi respectiv în
valorificarea comună a beneficiilor (Racoviceanu S., 1998). Aceste schimbări vor marca o
tranziţie de la o structură economică veche la una nouă.


2. Evoluţia principiilor dezvoltării economice locale

Prima experienţă de realizare în practică a principiilor dezvoltării economice locale a avut loc
în anii 70, când autorităţile puterii locale au conştientizat capacitatea capitalului de a se
“scurge” dintr-o jurisdicţie în alta. Acest lucru, privit din punct de vedere pragmatic ar
însemna existenţa unui pericol atât economic pentru localitatea dată cât şi social, fiind
implicată ocuparea forţei de muncă. Astfel s-a stabilit ca scop extinderea bazei economice şi a
forţei de muncă a teritoriului prin studierea situaţiei economice iniţiale a localităţii, înlăturarea
barierelor din calea dezvoltării economice şi a afluxului de investiţii şi elaborarea proiectelor
şi programelor de planificare orientate spre înlăturarea impedimentelor de atragere a
investiţiilor.




                                                                                                         15
Management şi guvernare urbană



Experienţa europeană a dezvoltării economice locale arată că procesul dezvoltării economice
locale poate să decurgă în diverse direcţii. Deopotrivă, pentru atingerea unor obiective si
direcţii strategice s-au utilizat diverse metode şi mijloace.

Boxa 1 Evoluţia principiilor dezvoltării economice locale
                            Obiective si direcţii de
#    Perioada                                                             Mijloace si metode
                                   dezvoltare
1 1960-1980           -    Atragerea investiţiilor mobile     -   Granturi de proporţii mari, înlesniri
                           din surse externe în                   fiscale, împrumuturi subsidiare pentru
                           dezvoltarea potenţialului              afaceri, care-şi investesc resursele în
                           productiv                              potenţialul productiv
                      -    Atragerea investiţiilor străine    -   Susţinerea prin subvenţii a investiţiilor
                           directe                                în infrastructura “hard”
                      -    Investiţii în infrastructura       -   Diminuarea costurilor prin antrenarea
                           “hard”                                 forţei ieftine de muncă

2 1980-1990           -    Susţinerea şi asigurarea           -   Plăţi directe către anumite întreprinderi
                           dezvoltării întreprinderilor       -   Crearea incubatoarelor de afaceri
                           locale                             -   Oferirea serviciilor de consultanţă şi
                      -    Atragerea investiţiilor din            instruirea reprezentanţilor IMM
                           surse locale pentru a fi plasate   -   Oferirea asistenţei tehnice
                           în sectoare concrete sau în        -   Oferirea ajutorului în organizarea
                           teritorii determinate                  afacerilor
                                                              -   Investirea în infrastructura “soft” şi
                                                                  “hard”

3 1990-               -    Crearea unui mediu favorabil       -   Elaborarea şi realizarea unei strategii
  Prezent                  pentru dezvoltarea                     complexe de formare a unui mediu
                           businessului                           concurenţial la nivel local
                      -    Investiţii în infrastructura       -   Concentrarea asupra stimulării
                           “soft” (instruire şi reciclarea        activităţii firmelor locale
                           cadrelor, perfecţionarea bazei     -   Formarea legăturilor orizontale locale
                           legale)                                şi crearea condiţiilor pentru cooperare
                      -    Organizarea cooperării între       -   Dezvoltarea relaţiilor de afaceri pe
                           organele de conducere şi               bază de colaborare
                           sectorul de afaceri                -   Creşterea nivelului calificării forţei de
                      -    Investirea resurselor                  muncă, asigurarea cu serviciile
                           sectorului privat în obiecte           infrastructurii “soft”
                           publice                            -   Oferirea susţinerii activităţilor de
                      -    Creşterea calităţii vieţii             ridicare a calităţii vieţii
                           populaţiei, lupta cu               -   Accentuarea asupra sectorului
                           criminalitatea                         productiv şi de servicii
                      -    Atragerea investiţiilor în
                           domenii concrete, formarea şi
                           susţinerea unui mediu
                           competitiv la nivel local




16
                                                                                          Dezvoltare economică locală




3 Factorii dezvoltării economice locale1

Definind dezvoltarea economica locală ca un proces ce serveşte intereselor populaţiei locale,
în care actorii locali şi autorităţi locale îmbunătăţesc folosirea resurselor locale în scopul
bunăstării comunităţii, acţiunile legate de acest domeniu se referă la ridicarea veniturilor
locale, combaterea şomajului, îmbunătăţirea averii municipale, a infrastructurii, a mediului
urban.

Felul în care oraşele acţionează în cadrul actual de schimbări economice - prin acţiune
înţelegând nivelul de investiţii publice şi private într-un anumit oraş - depinde de o varietate
de factori care pot fi grupaţi in trei mari grupe:
    - Prima grupă include factorii situaţionali economici, politici şi sociali, la nivel local şi
        naţional. Aceştia sunt în mare parte în afara sferei de influenţă a autorităţilor publice.
    - A doua grupă de factori cuprinde configuraţia locală, sfera de activităţi, infrastructura
        fizică şi socială şi alte puncte tari sau slabe ale oraşului. Aceşti factori influenţează
        impactul forţelor din exterior, felul în care acestea afectează oraşul.
    - A treia grupă se referă la răspunsul pe plan local la evoluţia situaţiei, felul în care cei
        responsabili se organizează, cum îşi realizează şi administrează programele. Ultimul
        aspect, formularea şi implementarea politicilor urbane, ca şi competenţa instituţiilor
        abilitate, se încadrează în sfera de influenţă a autorităţilor locale şi reprezintă un punct
        de începere a activităţilor de îmbunătăţire a competitivităţii oraşului.

Implementarea politicilor de dezvoltare locală depinde de o serie de factori aflaţi în sfera de
influenţă ai autorităţii locale, care, exploataţi corect, pot conduce la atingerea obiectivelor
dezvoltării şi aceştia sunt:
    - Infrastructură (drumuri, utilităţi publice, transport aerian sau pe apa, telecomunicaţii,
       infrastructură turistică, etc);
    - Clădiri şi terenuri disponibile (terenuri libere pentru localizarea activităţilor
       economice, clădiri disponibile, programe de renovare a fondului construit existent,
       centre de afaceri);
    - Resurse umane (forţă de muncă specializată, programe de reciclare adaptate la piaţă,
       formare continuă);
    - Suport financiar (de la nivel local, regional, naţional, european);
    - Suport managerial şi diseminare de cunoştinţe (servicii de consultanţă, de diseminare
       de informaţii, etc);
    - Mediu de viaţă (calitatea locuirii, serviciilor, mediul natural, starea infracţională)
    - Capacitate organizaţională (structuri organizaţionale, cooperare economică, implicarea
       sectorului privat).


4. Participanţii procesului de dezvoltare economică locală

Dezvoltarea economică locală este realizată prin eforturile comune ale sectorului public,
privat şi cel al comunităţii.

1
 Materialul din acest compartiment face parte din lucrarea de doctorat „Politici de dezvoltare urbană pentru
oraşe în competiţie” elaborată de Sorina Racoviceanu la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”,
Bucureşti in 2002.


                                                                                                                 17
Management şi guvernare urbană




Deşi influenţa guvernului central asupra dezvoltării locale este încă semnificativă, rolul
acestuia treptat se limitează la asigurarea stabilităţii macroeconomice, reglementarea cadrului
legal şi instituţional naţional, distribuirea veniturilor. Odată cu descentralizarea şi
deconcentrarea serviciilor publice, sporeşte influenţa administraţiilor locale.

Administraţia publică locală se consideră principalul agent al dezvoltării locale. Ea se
compune atât din oficialităţile alese cât şi din personalul angajat. Ambele componente joacă
un rol decisiv în asigurarea conducerii şi finanţării procesului de dezvoltare economică locală
(DEL). Cele mai importante sarcini privind sprijinirea DEL de către administraţia publică
locală cuprind:

1. Analiza economiei locale. Administraţia publică locală trebuie să organizeze o bază de date
referitor la economia comunităţii. Pentru a realiza acest scop APL colectează informaţii
economice şi sociale, care vor include activităţile economice curente, date referitor la
potenţialul economic şi uman existent în localitate etc. Baza de date creată va contura profilul
economic al localităţii. Utilizând efectiv informaţiile colectate, autorităţile locale evidenţiază
punctele tari, punctele slabe ale economiei locale şi primejdiile (influenţa negativă a factorilor
externi) ce pot apărea în procesul DEL. Datele respective vor fi folosite, mai ales, în procesul
de planificare strategică şi în organizarea campaniilor de marketing.

2. Managementul procesului. Dezvoltarea locală este realizată prin conducerea efectivă a
administraţiei publice locale. Progresul comunităţii este asigurat de capacitatea liderilor locali
de-a adopta cele mai reuşite decizii în dependenţă de noile condiţii economice şi sociale. În
calitate de conducător, administraţia publică locală trebuie să ştie foarte bine resursele umane,
intelectuale şi financiare ale comunităţii pentru a realiza obiectivele propuse. APL elaborează
programele de dezvoltare şi stabileşte scopuri pe termen scurt, mediu şi lung pentru
îndeplinirea acestora. Conducerea poate promova dezvoltarea politicilor şi programelor.

3. Administrarea proiectelor. Altă funcţie importantă al APL ţine de administrarea
programelor şi politicilor DEL. Aceasta include conceperea, implementarea, monitorizarea şi
evaluarea programelor şi politicilor. O planificare strategică reuşită presupune în primul rând
asigurarea suportului financiar în realizarea obiectivelor propuse. Identificarea proiectelor în
funcţie de priorităţi este o problemă majoră pentru APL. Administraţia publică locală poate
furniza servicii direct sau poate încheia contracte cu sectorul privat pentru a asigura furnizarea
acestora. Eforturile sectorului Public nu trebuie să suplinească sectorul privat acolo unde acest
sector doreşte şi aplică investiţiile necesare. Administraţia publică locală poate să sprijine
financiar proiectele de dezvoltare locală. Chiar investiţii nesemnificative, făcute de
administraţia locală, pot semnala unor potenţiali investitori faptul că autorităţile locale sunt
angajate în realizarea unui proiect de DEL.

Sectorul privat constituie un alt agent important al procesului de dezvoltare locală. Serviciile
care le poate oferi sectorul privat sunt:
    - Cea mai importantă sursă de locuri de muncă, precum şi o sursă principală de investiţii
        şi de finanţare a proiectelor de dezvoltare locală;
    - Consultaţii agenţilor economici începători în privinţa operării pe piaţa liberă, pot
        îndruma sectorul public în domeniul planificării strategice în cadrul DEL;
    - Prin intermediul reprezentanţilor sectorului privat se pot oferi informaţii altor
        firme despre proiectele ce se desfăşoară în comunitate, se pot contacta şi implica
        agenţii economici care pot fi utili în cadrul procesului de DEL.


18
                                                                                          Dezvoltare economică locală




Societatea civilă. Relaţia dintre autorităţile locale şi cetăţenii pe care acestea îi deservesc
reprezintă cel mai important factor în evaluarea democraţiei locale. Această relaţie depinde
foarte mult de experienţa ambelor părţi şi de dorinţa lor de colaborare. Persoanele fizice din
comunitate sunt acelea care sprijină sau din contra se opun atunci când este vorba de un
program DEL. Dialogul începe atunci când ambele părţi sunt convinse şi interesate în
soluţionarea problemelor existente.

ONG-urile se caracterizează printr-o mare mobilitate în ceea ce priveşte direcţiile de acţiune.
Mobilitatea reprezintă o condiţie obligatorie pentru supravieţuirea lor. ONG-urile joacă un rol
important în identificarea unor probleme, care la moment sunt trecute cu vederea de către
autorităţile locale. Prin utilizarea propriilor resurse, umane şi capacităţii lor organizatorice ele
contribuie substanţial la realizarea obiectivelor ce ţin şi de dezvoltarea locală. ONG-urile pot
acoperi anumite necesităţi ale comunităţii, oferind servicii mai calitative şi mai ieftine in
comparaţie cu sectorul public. Dar ele nicidecum nu pot fi privite ca "alternative" ale
administraţiilor publice. ONG-urile niciodată nu vor substitui administraţiile locale şi nu vor
realiza sarcinile administraţiilor. Ele completează activitatea administrativă şi oferă soluţii
complementare, deschizând calea spre colaborare cu administraţia publică locală.

Organizaţiile profesionale şi comunităţile locale întrunesc, de obicei, numai cetăţeni de
aceeaşi profesie sau care au un interes comun. Prin intermediul acestor organizaţii se poate
obţine consultanţă şi asistenţă pentru realizarea anumitor obiective specifice DEL. De
exemplu, bisericile au oportunitatea de a se adresa şi a obţine sprijinul unui important
segment al populaţiei. Administraţia locală folosind acest substanţial suport poate realiza
multe lucruri în cadrul DEL.

Instituţiile de învăţământ şi de cercetări ştiinţifice reprezintă nişte resurse foarte importante în
dezvoltarea economiei locale. Este cunoscută tendinţa instituţiilor de învăţământ de a pregăti
forţa de muncă la nivelul standardelor economiei moderne. Din aceste considerente
deschiderea unei instituţii de învăţământ într-o regiune oarecare înseamnă atragerea şi
concentrarea potenţialului intelectual şi a resurselor umane în instituţia respectivă, pentru ca
ulterior acestea să fie implicate în soluţionarea problemelor ce ţin de dezvoltarea locala, prin
intermediul diferitor programe propuse de administraţiile publice locale. Toate aceste
organizaţii pot fi utile prin: organizarea cursurilor de recalificare, oferirea de consultanţă
firmelor locale, colectarea datelor economice şi crearea unei baze de date în anumite domenii,
efectuarea unor studii de fezabilitate, etc. (Chiriac, 1999).


5. Resursele dezvoltării economice locale

Fiecare comunitate dispune de un set de resurse care constituie potenţialul său endogen.
Aceste resurse pot contribui la dezvoltarea locală, provincială sau regională. Pentru a
caracteriza activitatea autorităţii locale în domeniul dezvoltării economice urbane, sunt luate
în consideraţie patru categorii de resurse: resurse legale, financiare, politice şi umane2:

Resursele legale de operare a administraţiei locale sunt date de cadrul legislativ care
guvernează administraţia publică în general. Administraţia publică ca şi componentă a
2
 Materialul din acest compartiment face parte din lucrarea de doctorat „Politici de dezvoltare urbană pentru
oraşe în competiţie” elaborată de Sorina Racoviceanu la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” ,
Bucureşti in 2002.


                                                                                                                 19
Management şi guvernare urbană



sistemului de organizare socială presupune existenţa unor principii pe baza cărora să-şi poată
întemeia structura. Adoptarea acestor principii ajută factorii decizionali din orice stat al lumii
la realizarea cadrului instituţional necesar funcţionării optime a aparatului administrativ,
precum şi la distribuirea competenţelor şi responsabilităţilor instituţiilor care formează
aparatul administrativ.

In Europa de est, aproape după opt ani de la schimbarea de regim, toate statele acestei regiuni
au adoptat principiile modelului occidental al administraţiei locale, bazat pe democraţie
politică şi autonomie locală. Ca urmare, Carta autonomiei locale adoptată de către Consiliul
Europei în 1985 a oferit o sinteză a acestui model, care a inspirat constituanţii şi legislatorii
din aceste ţări. Cadrul legislativ se aliniază, şi în vederea integrării europene, cadrului
occidental. In acest sens, pe linia autonomiei locale, a descentralizării serviciilor publice, se
defineşte un cadru legislativ pentru urbanism şi amenajarea teritoriului, pentru statutul
funcţionarului public, gestionarea patrimoniului public, care conferă legitimitate acţiunilor
locale.

Resurse financiare. Descentralizarea responsabilităţii de cheltuire a fondurilor şi a autorităţii
de a strânge veniturile poate asista procesul de dezvoltare, cu condiţia unei capacităţi
financiare locale adecvate sarcinilor. Mutarea responsabilităţilor către nivele inferioare de
guvernare trebuie făcută concomitent cu transferul resurselor. Reforma manageriala de
asemeni, ar avea mai mult succes, dacă instituţiile locale ar avea autonomie financiară.

În ţările Europei occidentale, resursele municipalităţilor provin în marea lor parte din impozite
locale, plătite în majoritate de către întreprinderi. Prin urmare, pe de o parte întreprinderile
beneficiază de politici locale şi pe de altă parte finanţează, în mare măsură, cheltuielile locale.
In practică, impozitarea locală a întreprinderilor poate fi considerată drept un element de
politică atractivă, fie prin miza exoneraţilor de care întreprinderile pot beneficia, fie prin
posibilitatea pe care o au municipalităţile de a-şi fixa ele însele nivelul de impozitare. Astfel,
nivelul ratei de impozitare poate varia de la o zonă urbană la alta (Profiroiu A., Racoviceanu
S., Ţarălungă N., 1998).

In cele mai multe cazuri, în Europa de est, veniturile întreprinderilor se impozitează la nivel
central, iar resursele bugetare locale acoperă doar parţial nevoia de investiţii. Pregătirea
bugetelor forţează autorităţile locale să-şi evalueze nevoile jurisdicţiilor şi să formuleze
argumente solide pentru programele de cheltuieli, ce pot servi apoi ca bază pentru eforturile
fiscale. Aceasta ajută totodată guvernul central să coordoneze dezvoltarea municipală şi oferă
o imagine mai clară asupra transferelor interguvernamentale necesare.

Resurse politice. Sistemul democraţiei locale este adesea interpretat în sensul limitat al
votului politicienilor locali într-un consiliu local. Conceptele legate de “democraţie” în
Europa de vest, cum ar fi: participarea, transparenţa, răspunderea faţă de electorat, nu sunt
prioritare în agenda de lucru. Politicienii se pot implica prin partidele politice, ai căror
membri sunt, în numirea corpului superior de profesionişti. Acest sistem ameliorează relaţiile
dintre consiliu şi administratori, dar poate fi însă nociv pentru transparenţa administraţiei
locale. Dezvoltarea urbană provoacă uneori conflicte locale, care generează grupuri ad-hoc ce
apar să soluţioneze problemele respective. Aceste grupuri sunt pentru, sau împotriva puterii
locale, în funcţie de specificul fiecărei situaţii în parte. Deşi fenomenul denotă energia şi
iniţiativa comunităţii, aceasta acţionează, de obicei, pentru o perioadă limitată de timp şi nu
poate forma o bază pentru procese de lungă durată.



20
                                                                                Dezvoltare economică locală



Resurse umane. Lipsa experienţei manageriale şi a calităţilor tehnice este una din cele mai
importante constrângeri ale dezvoltării locale. Succese la nivelul dezvoltării oraşului pot fi
obţinute doar cu o formă organizatorică flexibilă şi o atitudine antreprenorială. Aceasta este,
în mod evident, o problemă pentru administraţia locală, lucrând sub presiunea unui slab
suport economic şi sub percepţia publicului că administraţia, prin natura sa, este birocratică şi
mai puţin eficientă în rezolvarea lucrurilor.

Cu reduceri bugetare repetate nu se poate realiza un mediu de muncă stimulativ, cu investiţii
pentru creşterea productivităţii. Salariile specialiştilor şi directorilor din administraţia locală
au rămas în urma salariilor din sectorul particular. Mulţi specialişti părăsesc administraţia
locală şi sunt înlocuiţi de alţii cu mai puţină experienţă. Acest lucru îşi pune amprenta asupra
eficienţei la serviciu şi dorinţei de a participa la programele de perfecţionare.

In concluzie, deşi cadrul legislativ în formare facilitează intervenţia administraţiilor locale în
dezvoltarea economică locală, resursele financiare, politice şi manageriale acţionează adesea
ca o constrângere. Eforturi considerabile trebuie făcute la nivel local pentru a depăşi aceste
constrângeri şi a gestiona dezvoltarea urbană în sensul dorit de comunitate.


6. Politici de dezvoltare economică locală

Politicile de dezvoltare locală au ca scop îmbunătăţirea situaţiilor existente, eliminarea
disfuncţionalităţilor existente, echilibrarea unor dezvoltări viitoare şi consolidarea unor
direcţii de dezvoltare. Strategia de dezvoltare economică locală reprezintă elementul
primordial în planificarea oricărei formaţiuni municipale. Strategia de dezvoltare economică
încă trebuie să reprezinte partea componentă a programului de dezvoltare a oraşului.

Abordările în dezvoltarea locală sunt în schimbare continuă deoarece ele necesită a fi adaptate
la situaţii specifice. Pentru un oraş strategiile de dezvoltare locală trebuie să fie construite în
aşa mod încât să includă mai multe variabile, astfel devenind flexibilă şi deci capabilă să se
adapteze la schimbările care apar în societate. Dimensiunea economică a politicilor de
dezvoltare locală constă în crearea, în cadrul unui teritoriu anumit, a capacităţii de a se adapta
şi beneficia de provocările şi oportunităţile care apar în cazul rapidelor schimbări economice,
tehnologice şi sociale.

În funcţie de situaţia specifică la nivel local politicile de dezvoltare pot fi distinse ca:
- Politici bazate pe oportunităţi ce permit contractarea punctelor slabe - combinaţii ce
    sprijină strategiile orientate către schimbare;
- Politici bazate pe oportunităţi ce susţin punctele tari – combinaţii ce susţin strategiile
    ofensive;
- Politici bazate pe puncte slabe şi ameninţări – combinaţii ce sprijină strategiile defensive;
- Politici bazate pe puncte tari şi ameninţări - combinaţii care susţin strategiile
    diversificate.

Pentru fiecare din politicile date se propun programe de dezvoltare, ca formulări generale,
care la etapa planului de acţiuni se vor transforma în grupuri de proiecte, realizarea cărora va
conduce la implementarea politicilor de dezvoltare.

Actorii politicilor de dezvoltare locală sunt mai degrabă autorităţile locale, antreprenorii şi
agenţii socio-economici, decât autorităţile centrale şi companiile mari.


                                                                                                       21
Management şi guvernare urbană




O strategie de dezvoltare locală va tinde să utilizeze atât factori interni cît şi factori externi în
procesul schimbărilor structurale ale economiei locale, încurajând astfel lărgirea potenţialului
de dezvoltare a localităţii.

În mediul actual caracterizat prin schimbări continue în tehnologii, economie şi societate
politicile de dezvoltare locală trebuie să promoveze:
- Inovaţiile;
- Antreprenoriatul;
- Calitatea capitalului uman;
- Flexibilitatea sistemului de producere.

Pentru a atinge aceste prerogative este mai important de a promova proiecte de scară
adecvată, care permit sistemului economic local să se transforme treptat. Astfel strategiile de
dezvoltare economică locală se vor baza pe capacitatea companiilor locale de a furniza factori
de producţie cu o productivitate suficientă pentru a concura pe piaţă.

Strategiile actuale de dezvoltare economică locală combină:
- Efectele de stimulare a potenţialului endogen;
- Atragerea resurselor externe;
- Consolidarea pieţelor;
- Achiziţionarea tehnologiilor.

Combinarea elementelor de abordare internă şi exogenă contribuie ca comunităţile locale să
adopte noi strategii de dezvoltare cu obiective clar definite şi să-şi accentueze eforturile
asupra capacităţilor locale de mobilizare a tuturor resurselor existente şi să stimuleze
dezvoltarea.

Succesul în rezolvarea problemelor de dezvoltare economică locală poate fi atins numai din
contul eforturilor colective ale sectoarelor guvernamental, privat şi neguvernamental. La etapa
iniţială a procesului de planificare a strategiei se identifică persoanele concrete, organizaţii
guvernamentale, întreprinderi comerciale şi de producţie private, organizaţii de apărare a
drepturilor oamenilor, grupuri academice, instituţii de învăţământ, precum şi alte grupuri
interesate nemijlocit în dezvoltarea economiei locale.

Un aport considerabil în formularea strategiei de dezvoltare îl poate oferi analiza situaţiei
economiei locale. Analiza mediului concurenţial are loc în baza datelor economice calitative
şi cantitative, a calităţii forţei de muncă şi a altor resurse. Rezultatele analizei se vor
materializa în elaborarea de proiecte şi programe de dezvoltare şi susţinere a mediului
concurenţial local. Primul pas în realizarea unei astfel de analize constă în colectarea datelor.
Pentru a analiza situaţia mediului concurenţial se pot utiliza şi alte metode, cum ar fi metoda
SWOT. În cadrul estimării mediului concurenţial se analizează:
- Avantaje – părţile forte ale economiei locale: existenţa colegiilor, competitivitatea
    salariilor, disponibilitatea forţei de muncă calificată, reţea de transport bine dezvoltată,
    nivelul scăzut al criminalităţii, existenţa zonelor industriale sau centrelor de afaceri;
- Neajunsuri – impedimente în calea dezvoltării: scăderea nivelului vieţii, proceduri
    complicate de înregistrare a întreprinderilor, infrastructură slab dezvoltată, acces limitat la
    resurse creditare;




22
                                                                               Dezvoltare economică locală



-   Posibilităţi – condiţii externe favorabile: grupuri de întreprinderi potenţial competitive,
    schimbarea tehnologiilor, care permit a beneficia de unele avantaje faţă de concurenţi, noi
    acorduri comerciale internaţionale, creşterea cererii de cumpărare;
-   Factori de risc – tendinţe exogene nefavorabile: scăderea ritmurilor de dezvoltare
    economică la nivel global şi închiderea unei anumite uzine într-un oraş anumit, schimbări
    demografice.

Procesul de elaborare a strategiei de dezvoltare economică locală constă din următoarele
componente:
- Viziunea: reprezintă o imagine a viitorului pe care dorim să-1 creăm în funcţie de
   resursele locale disponibile şi acţiunile întreprinse;
- Obiective: stabilesc direcţii de dezvoltare, care trebuie urmărite şi sunt orientate către
   acele sectoare care trebuie să primească asistenţă în cadrul implementării strategiei de
   dezvoltare;
- Programe: se elaborează abordările de atingerea a obiectivelor de dezvoltare economică
   cu indicarea indicatorilor de performanţă, resurselor şi termenelor de realizare;
- Proiecte şi planuri de acţiuni: sunt orientate spre atingerea obiectivelor şi reprezintă
   documente elaborate pe domeniile de referinţa în intenţia de a planifica activităţile, din
   punct de vedere al responsabilităţilor, termenelor de realizare, resurselor şi a modului de
   implementare.

Politicile de dezvoltare economică se realizează prin implementarea programelor de
dezvoltare economică locală. Alegerea programelor de dezvoltare economică locală depinde
de condiţiile locale. Cele mai răspândite se prezintă mai jos:
- Încurajarea antreprenoriatului privat. Consultanţă, asistenţa tehnică, oferirea
    informaţiei şi acordarea resurselor pentru dezvoltarea întreprinderilor locale existente,
    precum şi susţinerea celor care doresc să-şi deschidă o afacere proprie.
- Îmbunătăţirea climatului de afaceri local include măsuri de perfecţionare a procedurii
    de înregistrare a companiilor, aplicare a unui sistem de impozitare stimulativ, stabil şi
    predictibil, care vor asigura menţinerea unui mediu favorabil pentru dezvoltarea
    antreprenoriatului.
- Atragerea investiţiilor străine. Promovarea investiţiilor directe din alte regiuni ale ţării
    sau de peste hotare. Acest tip de program necesită o analiză minuţioasă a cheltuielilor şi
    beneficiilor. Este un tip riscant de program, care de regulă se include în componenta
    formulării obiectivelor strategice şi (sau) specifice ale strategiei de dezvoltare economică
    locală.
- Investiţii în infrastructura tehnică şi edilitară a gospodăriei publice urbane.
    Îmbunătăţirea mediului pentru afaceri şi pentru oameni, inclusiv drumuri, transportul
    public, aprovizionarea cu apă industrială şi potabilă, salubrizare, sisteme de furnizare a
    agentului termic, reţele, echipament pentru combaterea criminalităţii (exemplu, iluminarea
    străzilor), platouri comerciale şi industriale, locuri publice. Utilizarea rezonabilă a
    capitalului în dezvoltarea antreprenoriatului, formarea veniturilor, dezvoltarea serviciilor
    de bază şi ridicarea eficienţei capitalului reprezintă unul din avantajele de bază ale
    participării în comun la elaborarea şi implementarea strategiei DEL.
- Investiţii în infrastructura “soft”. Îmbunătăţirea mediului de afaceri prin reforma bazei
    normative-legale, programe de reinstruire a cadrelor, programe de instruire în domeniul
    antreprenoriatului, cercetări ştiiinţifice, centre de oferire a serviciilor complexe, crearea
    reţelelor orizontale între companii, susţinerea în asigurarea accesului la pieţele de capital
    şi la sursele de finanţare.



                                                                                                      23
Management şi guvernare urbană



-    Dezvoltarea sectorială, crearea de “clustere”. Crearea condiţiilor pentru formarea
     reţelelor orizontale şi interdependenţelor dintre companii, structuri adiţionale (bănci şi
     instituţii de învăţământ) în sistemul productiv şi de servicii. Stimularea creşterii
     competitivităţii şi activităţilor inovaţionale, care vor încuraja întreprinderile (orientate spre
     export) regiunii să dezvolte colaborarea prin stabilirea relaţiilor “cumpărător-furnizor”, a
     dezvoltării instituţionale comune şi a structurii economice regionale, utilizării în comun a
     sistemelor informaţionale şi reinstruirii cadrelor. Organele puterii locale pot urma calea
     unirii eforturilor sale la nivel regional, să se afirme ca iniţiatori ai stabilirii relaţiilor
     orizontale între întreprinderi. Se poate începe de la crearea câtorva clustere, lărgindu-le
     treptat graniţele prin eforturile tuturor părţilor.
-    Programe pentru zonele-ţintă. Soluţionarea problemelor concrete într-o anumită regiune
     a oraşului, de exemplu, revitalizarea centrului oraşului, a unei zone comerciale sau a unui
     micro-raion. Crearea condiţiilor de realizarea a posibilităţilor de dezvoltare în cazurile
     când se văd rezultatele acţiunii puterilor de piaţă sub forma afluxului de investiţii private.
-    Programe de combatere a sărăciei. Programul de atragere în activitatea economică a
     grupurilor de populaţie mai puţin îndestulate şi vulnerabile. Măsurile sunt orientate spre
     asigurarea cu locuri de muncă a acestor grupuri de populaţie prin crearea întreprinderilor
     noi şi ridicarea calificării.


7. Monitorizarea şi evaluarea procesului de implementare

Analiza implementării strategiei de dezvoltare economică locală se organizează, de regulă
anual, prin utilizarea indicatorilor stabiliţi de monitorizare şi evaluare a situaţiei economiei
locale şi a resurselor de realizare a strategiei de dezvoltare. Analiza include nu numai
cheltuielile, rezultatele şi tipurile de intervenţie, dar şi însuşi procesul de realizare a strategiei,
nivelul de participare, dinamica transformării condiţiilor locale şi relaţiilor economiei locale
în cadrul pieţei regionale, naţionale şi globale. Pe lângă analiza implementării strategiei, are
loc şi analiza realizării fiecărui proiect în baza sistemelor de monitorizare la care s-a convenit.

Procesul de monitorizare reprezintă evaluarea continuă a realizării strategiei conform
graficului convenit. In cadrul monitorizării se determină rezultatele intermediare ale
implementării planului de acţiuni, care permit a fi introduse unele modificări în procesul de
realizare a proiectului. În timpul monitorizării are loc fixarea procesului de realizare a
activităţilor. Prin evaluare se înţelege estimarea periodică a relevanţei proiectului,
efectivitatea lui şi urmările (planificate şi neplanificate) cu privire la sarcinile propuse. Pe
parcursul acestui proces se verifică justificarea soluţiilor proiectului, atrăgând atenţia asupra
eficienţei generale a proiectului.

Determinarea indicatorilor şi a metodelor de calculare a lor se realizează în câteva etape:
   1. Identificarea fenomenelor şi proceselor, care se supun studiului statistic,
   2. Determinarea conţinutului indicatorilor,
   3. Determinarea metodei de evaluarea a indicatorilor şi a procedurilor de prelucrare a
      datelor primare cu scopul obţinerii unor indicatori reprezentativi,
   4. Identificarea surselor de date.

Monitorizarea şi evaluarea reprezintă baza controlului asupra utilizării resurselor, introducerii
modificărilor necesare în timpul implementării proiectului, crearea condiţiilor pentru o
colaborare fructuoasă între participanţii la proiect. Un proces de monitorizare şi evaluare
adecvat include cinci componente esenţiale:


24
                                                                                Dezvoltare economică locală



   1. Stabilirea corectă a sarcinilor. Eficienţa monitorizării şi evaluării depinde de
      structura calitativă a proiectului şi formularea corectă a sarcinilor.
   2. Indicatorii de bază ai proiectului. Un sistem structurat de indicatori permite
      evaluarea implementării şi rezultivităţii proiectului. Indicatorii calitativi sau cantitativi
      trebuie să fie:
           a) Determinaţi – măsurabili, realizabili, relevanţi şi orientaţi în timp;
           b) Justificaţi – pentru toate grupurile de interes şi să reflecte rezultatele cerute;
           c) Eficienţi – concluziile bazate pe indicatori nu trebuie să depindă de oameni
               anumiţi;
           d) Sensibili – trebuie să reflecte cele mai esenţiale modificări;
           e) Efectivi din punct de vedere economic – trebuie să justifice timpul şi
               cheltuielile pentru colectarea informaţiei;
           f) Corespunzători cu posibilităţile şi resursele existente;
           g) Bazaţi pe datele existente sau pe indicatori ai altor proiecte.
   3. Colectarea datelor se efectuează pe parcursul derulării proiectului pentru evaluarea
      utilizării eficiente a resurselor (financiare, de muncă etc), necesare pentru realizarea
      activităţilor, precum şi a rezultatelor obţinute (volumul lucrărilor, atingerea
      obiectivelor propuse, etc).
   4. Organizarea monitorizării. În timpul organizării procesului de monitorizare şi a
      evaluării atenţia principală se acordă resurselor umane, proceselor şi acţiunilor, care
      sunt necesare pentru asigurarea monitorizării şi evaluătii atât la nivelul strategiei
      comune cât şi la nvelul unor programe şi proiecte aparte. De asemenea este necesar de
      atras atenţia asupra documentelor de output a rezultatului monitorizării şi evaluării -
      raportul de implementare a proiectului, raportul cu privire la experienţa de realizare a
      proiectului, etc.
   5. Feedback-ul monitorizării şi evaluării. In cadrul acestei componente se determină
      modalităţile de includere a concluziilor şi rezultatelor monitorizării şi evaluării
      nemijlocit în procesul luării deciziilor în cadrul implementării proiectului dat sau la
      demararea unui nou proiect.


8. Rolul programelor de asistenţă tehnică

Banca Mondială şi Dezvoltarea Economică Locală. În diferite ţări Banca Mondială oferă
asistenţă pentru realizarea programelor de dezvoltare durabilă a oraşelor mari şi mici. Aceste
programe sunt orientate spre dezvoltarea tuturor grupurilor de populaţie, care locuiesc pe
teritoriul lor şi anume prin creşterea nivelului de trai a oamenilor nevoiaşi şi asigurarea
egalităţii, ce contribuie de asemenea la dezvoltarea generală a ţării date.

La baza “Strategiei de dezvoltare a organelor puterii locale” a Băncii Mondiale stă concepţia
conform căreia scopurile dezvoltării durabile a oraşului sunt dezvoltarea dinamică a oraşului,
echitatea socială, mediul înconjurător sănătos şi stabilitatea finanţelor municipale. Atingerea
acestor scopuri este posibilă numai prin eforturile tuturor părţilor. Realizarea în special a
scopurilor asigurării echităţii sociale şi a mediului sănătos depinde de succesul realizării
programelor dezvoltării economice locale.

Banca Mondială şi partenerii săi oferă asistenţă ţărilor şi oraşelor ale căror lideri naţionali şi
locali participă activ în dezvoltarea unui spectru larg de grupurilor ale populaţiei, în
elaborarea şi realizarea unor programe complexe ale dezvoltării economice locale, orientate
spre atingerea scopurilor indicate.


                                                                                                       25
Management şi guvernare urbană




Banca Mondială în colaborare cu Departamentul pentru Dezvoltare Internaţională a Marii
Britanii efectuează o largă activitate de colectare şi prelucrare a informaţiei şi instrumentelor
realizării programelor în scopul oferirii sprijinului organelor puterii locale ale ţărilor în
dezvoltare şi ale ţărilor cu economie în tranziţie, în formularea şi realizarea strategiilor de
dezvoltare economică locală. În cadrul acestor lucrări este planificat şi un web-site util pentru
reprezentanţii acelor oraşe, care abia au început să elaboreze şi să realizeze programe de
dezvoltare economică locală. Scopul Băncii Mondiale este de a le asigura oraşelor mici şi
mijlocii, precum şi specialiştilor din domeniul dezvoltării economice locale un acces la
cunoştinţele şi experienţa practicii bune de realizare a programelor DEL.

Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare în Moldova este reglementat de către
Cadrul Naţional de Cooperare, care este conform cu priorităţile planului de acţiuni ale
guvernului. Începând cu inaugurarea sa, PNUD a finanţat peste 50 de proiecte de dezvoltare,
care aveau ca scop întărirea guvernării locale, facilitarea reformei legislative, promovarea
drepturilor omului şi a egalităţii între sexe, protecţia mediului, îmbunătăţirea protecţiei sociale
şi facilitarea dezvoltării turismului în ţară. La începutul anului 2004, PNUD dispunea de 15
proiecte în derulare. Ele urmăresc două direcţii de bază:
- Guvernarea – întărirea guvernării ca bază pentru creşterea şi dezvoltarea durabilă şi
    echitabilă;
- Integrarea socială – pentru a exploata oportunităţile de integrare ale oamenilor, idei şi
    activităţi în susţinerea creşterii şi dezvoltării durabile şi echitabile.

Agenda Locală 21 este un Plan de Dezvoltare promovat de Organizaţia Naţiunilor Unite la
Conferinţă Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare desfăşurată la Rio de Janeiro în 1992.
Liderii a 179 de ţări au semnat în cadrul acestei conferinţe Planul Global de Acţiuni pentru
Dezvoltarea Durabilă în secolul 21, Agenda 21. Acest plan reprezintă începutul
parteneriatului global pentru dezvoltare durabilă, în Europa fiind aplicat în peste 3000 de
oraşe. Aşa cum multe probleme discutate la conferinţă îşi au rădăcina la nivel local şi trebuie
să fie şi soluţionate la acelaşi nivel, participanţii la conferinţă au cerut reprezentanţilor
instituţiilor locale de protecţie a mediului să elaboreze versiuni proprii al planului global.
Astfel Agenda 21 a devenit în final un program local numit Agenda Locală 21. Din acel
moment se elaborează la nivel local planuri proprii, a căror îndeplinire a fost susţinută de un
şir de guverne ale unor ţări, cât şi de unele organizaţii internaţionale.

Agenda Locala 21 în Moldova reprezintă o continuare a Proiectului "Moldova 21"
implementat de PNUD în perioada 1998-2000. Proiectul oferă asistenţă localităţilor în
elaborarea Planurilor Strategice de Acţiuni pentru Dezvoltarea Durabilă, Agenda Locală 21.
Elaborarea acestor planuri se face cu participarea activă a principalelor grupurilor din
comunitate.

Agenda Locala 21 este un nou tip de abordare a dezvoltării durabile la nivel local. Priorităţile
dezvoltării durabile sunt:
-    Atingerea nivelului înalt de bunăstare;
-    Respectarea nevoilor generaţiilor viitoare;
-    Efecte negative minime asupra mediului înconjurător.

Agenda Locala 21 reprezintă un proces de planificare participativă în domeniul dezvoltării
durabile, proces orientat spre: integrarea valorilor şi principiilor de dezvoltare durabilă în



26
                                                                                 Dezvoltare economică locală



politicile şi acţiunile autorităţilor locale, implicarea cetăţenilor în procesul decizional la nivel
local, promovarea parteneriatelor între sectoarele sociale.

Proiectul PNUD „Moldova Fermecătoare”. Proiectul a fost lansat în octombrie 2001 şi are
menirea de a acorda asistenţă Guvernului Republicii Moldova în implementarea principiilor
dezvoltării durabile a localităţilor urbane, contribuind la creşterea economică, dezvoltarea
socială şi protecţia mediului. Partenerii proiectului sunt Programul Naţiunilor Unite pentru
Dezvoltare Moldova, Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului al Republicii
Moldova şi Primăria municipiului Chişinău.

Scopul proiectului constă în asistenţa administrării publice locale la implementarea
principiilor dezvoltării durabile, contribuind la diminuarea sărăciei, creşterii economice şi
dezvoltării sociale. Pe parcursul acestuia, are loc crearea de capacităţi pentru elaborarea
planurilor de dezvoltare ale localităţilor municipale, facilitând colaborarea comună a
administraţiei publice locale, sectorului privat şi cetăţenilor. De asemenea, proiectul oferă
acces societăţii civile la granturi mici pentru realizarea de sub-proiecte orientate spre
reabilitarea mediului urban şi crearea locurilor de muncă.

Obiectivele acestui proiect sunt următoarele:
- Implementarea principiilor Agendei Habitat în Moldova;
- Elaborarea Planului Urbanistic General şi Strategiei Politicii Locative a municipiului
   Chişinău, ce vor constitui modele pentru celelalte localităţi urbane din republică;
- Reducerea sărăciei prin crearea unor activităţi la scară mică generatoare de venituri;
- Îmbunătăţirea condiţiilor de trai prin reabilitarea mediului urban;
- Conştientizarea şi întărirea capacităţii societăţii civile în implementarea principiilor
   Agendei Habitat;
- Crearea Centrului Naţional Habitat independent şi bazat pe autofinanţare.

Agentia de dezvoltare internationala a SUA (USAID). Începând cu anul 1991 Statele Unite
au început să susţină Republica Moldova în procesul de orientare spre o economie de piaţă, o
guvernare democratică ca bază pentru stabilirea relaţiilor politice, economice şi de securitate
reciproc avantajoase. Programul USAID Moldova a jucat un rol important în susţinerea
acestor interese ale SUA în Republica Moldova.

Pentru perioada anilor 2001-2005, USAID caută să asigure susţinerea procesului reformei
prin menţinerea eforturilor de a crea beneficii de trai într-o democraţie orientată spre piaţă.
Pentru a atinge acest scop, Strategia USAID Moldova pentru anii 2001-2005 va:
- Acorda asistenţă Moldovei pentru stabilirea unui mediu de piaţă care să susţină
    dezvoltarea;
- Stimula creşterea antreprenoriatului privat ca mijloc de furnizare a locurilor de muncă,
    veniturilor şi serviciilor către populaţie;
- Promova valorile fundamentale ale guvernării democratice şi participării cetăţenilor, ce
    vor permite oamenilor să-şi aleagă viitorul.

Proiectul USAID de Reformă a Guvernării Locale implementează un program de creştere a
autonomiei, eficienţei, receptivităţii şi transparenţei autorităţilor locale din Moldova. Pentru
atingerea acestui deziderat, proiectul lucrează direct cu autorităţile publice locale pentru a le
creşte capacitatea în domeniul managementului financiar şi furnizarea serviciilor municipale
de bază, precum şi de a instituţionaliza practicile democratice. Principalele direcţii de
activitate ale Proiectului de Reformă a Guvernării Locale sunt:


                                                                                                        27
Management şi guvernare urbană



     -    Descentralizarea fiscală – furnizarea asistenţei tehnice şi de instruire pentru
          aproximativ 50 parteneri, autorităţi publice locale în toată ţara;
     -    Îmbunătăţirea serviciilor municipale – organizarea de programe de instruire,
          oferirea asistenţei tehnice şi a micro-granturilor pentru guvernele locale şi utilităţile
          municipale;
     -    Dezvoltarea capacităţii consiliilor locale – organizarea atelierelor de lucru şi
          instruirii pentru consiliile locale din ţară;
     -    Planificarea strategică a comunităţii – proiectul asistă oficialităţile locale şi cetăţenii
          la munca în comun în formularea planurilor comunitare strategice pentru dezvoltarea
          socio-economică; proiectul este menit de asemenea să asiste Asociaţiile de Primari în
          elaborarea planurilor strategice;
     -    Dezbateri publice – proiectul a contribuit activ la introducerea şi susţinerea
          dezbaterilor publice, în acest scop a fost pregătit şi un pachet de programe pentru
          instruirea oficialităţilor publice locale în planificarea şi conducerea acestor activităţi;
     -    Reforma legislativă a guvernării locale – deşi cadrul legislativ şi constituţional al
          Moldovei recunoaşte autonomia autorităţilor publice locale, totuşi rămân consideraţii
          că strategia de reformare se va limita la un set de principii, care nu vor conduce la
          funcţionarea legislaţiei în practică;
     -    Reţeaua Informaţională a autorităţilor publice – proiectul a asigurat 20 de primării
          cu conectare la Internet şi le-a donat calculatoare, prin aceasta intenţionând să
          stabilească o conexiune la Internet şi prin e-mail a unui număr de autorităţi publice
          locale.


9. Referinţe

1. Blakely Edvard J. Planning of local economic development: theory and practice. New
   York: Sage.

2. Chiriac L. (1999), ABC-ul dezvoltării locale, TISH SRL, Chişinău.

3. Delnet (2003), Specialization Course in Management of Local Development – October
   2003 (Training Units), Centrul Internaţional de Instruire ILO.

4. Ghiotan C., Dodu M, s.a. (2000) Administraţia publică locală, Accent, Cluj-Napoca

5. Kotler F., Donald H. Haider & Irving Rein (1993), Marketing Places, The Free Press,
   New York.

6. Pallai, Katalin (2003), The Budapest Model, OSI, Budapest.

7. Profiroiu A., Racoviceanu S., Tralunga N. (1998) Dezvoltarea economica locala, Ed.
   Economica , Bucuresti

8. Racoviceanu, Sorina (2002) „Politici de dezvoltare urbană pentru oraşe în competiţie”,
   teza de doctorat la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”, Bucureşti

9. Scott A. (1999), Global City-Regions, (Lucrare tematică pregătită pentru conferinţa
   Glaobal-City-Regions, UCLA, 21-23 octombrie, 1999).



28
                                                                      Dezvoltare economică locală



10. Vetrov G., Vizgalov D. (2002), Индикаторы социально-экономического развития
    муниципальных образований, Fundaţia Institutul Economiei Urbane, Moscova.

11. Vetrov G., Vizgalov D., Elaghina E. (2002), Социально-экономическое развитие
    малых городов, Fundaţia Institutul Economiei Urbane, Moscova.




                                                                                             29

								
To top