Tema 7 Evaluarea in invatamant si in instruirea scolara by anamaria89

VIEWS: 13,784 PAGES: 7

									Curs de pedagogie 2008-2009, Anul II, Semestrul I Teoria si metodologia instruirii si a evaluarii Tema 7 EVALUAREA IN INVATAMANT SI IN INSTRUIREA SCOLARA Structura Conceptul de evaluare în invatamant Necesitatea si importanta evaluarii in educatie Evaluarea institutionala si individuala Evaluarea in procesul de invatamant (instruire) Forme si strategii de evaluare a instrurii scolare Integrarea evaluarii in procesul de instruire Introducere Ar putea exista un sistem de învăţământ fără evaluare? Dar o scoala anume? Dar evaluarea progresului elevilor fără notare sau calificative? Dar fără examene? Evaluarea este un termen foarte general si foarte frecvent utilizat astăzi în numeroase domenii ale activitatii umane, cu multiple sensuri. Verbul a evalua trimite la numeroase alte verbe cu o semnificaţie asemănătoare: a aprecia, a considera, a constata, a estima, a examina, a cântări, a judeca, a măsura, a nota, a observa, a valida (sau invalida), a valoriza (sau devaloriza), a expertiza etc. Paul Valery spunea că evaluarea este unul dintre ‘acele cuvinte care fac toate meseriile’. ‘Ciclul existentei noastre este un sir de examene in fata naturii, a societatii, a propriei constiinte’ (Vasile Pavelcu). Cu cat o activitate sociala este mai complexa cu atat sunt mai necesare activitatile de evaluare. Existenta scopurilor, a obiectivelor face de asemenea necesara evaluarea. Bernstein surprinde aceasta relatie prin afirmatia ‘realitatea nerealizata declanseaza activitatea menita sa o realizeze’. 7.1 Conceptul de evaluare (E) în invatamant Ce inseamna evaluarea in acest context? Este acelasi lucru cu evaluarea rezultatelor scolare, cu verificarea elevilor prin diverse modalitati si la diverse intervale? Un raspuns complet la aceasta intrebare trebuie sa evidentieze faptul ca evaluarea este mai mult decat o operatie sau o tehnica, este o actiune complexa, un ansamblu de operatii mintale si actionale, intelectuale, atitudini, stari afective despre care se spune ca precizeaza: - continuturile si obiectivele ce trebuie evaluate - in ce scop si din ce perspectiva se evalueaza - cand se evalueaza (la inceput, pe parcurs, la final ca bilant) - cum se evalueaza (cu ce instrumente, probe etc)

1

- in ce fel se prelucreaza datele si cum se valorifica informatiile - pe baza caror criterii se evalueaza (Radu, I. T., 2004) Note definitorii ale evaluarii (E) in invatamant  E este mai mult proces si mai puţin un produs  E este o actiune de cunoastere (specifica) a unor fenomene sub raportul insusirilor acestora, a starii si functionalitatii unui sistem, a rezultatelor unei activitati; exista asemanari si deosebiri intre evaluare si cunoasterea stiintifica – actul evaluarii are ca functie dominanta ameliorarea starii fenomenelor evaluate, fiind realizat in perspectiva luarii unor decizii; cunoasterea realizata in context de evaluare are la baza obiective legate de intentia de a influenta situatia, activitatea supusa evaluarii, de a le regla.  Legat de functia de ameliorare, evaluarea comporta un proces de colectare a datelor necesare fundamentarii deciziilor ce urmeaza a fi adoptate; este necesara concordanta intre natura evaluarii si tipul de decizie care se va lua.  Un alt proces care compune evaluarea in educatie este gestiunea informatiei obtinute – prelucrarea si interpretarea datelor obtinute.  Evaluarea comporta si aprecierea situatiilor evaluate, prin raportarea la diverse criterii (sociale, culturale, de performanta, de fezabilitate etc).  Actiunile evaluative fac necesare demersuri si atitudini metodologice concrete, prin etape si componente bine definite.  Evaluarea poate produce un efect anticipativ – functie predictiva – revizuirea unui proces sau poate avea implicatii retroactive – corectarea unor erori, completarea unor lacune.  Evaluarea nu se rezuma la examinarea si notarea elevilor, ea se referă la toţi actorii procesului educaţional şi la o multitudine de componente, la institutii scolare si la intregul sistem de invatamant. O definitie a evaluarii in educatie (Radu I.T, 2004) In învăţământ E se refera în esenţă la acea activitate prin care sunt colectate, prelucrate si interpretate informatiile privind starea si functionarea unor diverse componente si fenomene, in cadrul sistemului de educatie si invatamant, a rezultatelor care se obtin, activitate ce conduce la aprecierea acestora pe baza unor criterii si prin care este influentata evolutia sistemului. Evaluarea în învătamant se poate referi la: sistemul de invatamant (ca intreg), conditii si resurse, o institutie de invatamant, managementul educational, curriculum, profesori, elevi etc. Dupa I.T Radu (2004) sunt cel putin 5 componente mari ale sistemului scolar care se supun evaluarii: * Sistemul scolar (structura, infrastructura scolara, elementele de intrare (conditii si resurse), organizare, fluxuri scolare, management, conditii ergonomice etc) * Curriculumul scolar (planuri, programe, manuale, ghiduri, alte auxiliare didactice etc) * Personalul didactic (formarea initiala si continua, competente, prestatii didactice, ethos pedagogic)

2

* Procesele de instruire (forme si moduri, aspectele metodologice – strategii, metode, mijloace – tipuri de relatii educationale, actiunile evaluative etc) * Rezultate scolare (cunostinte acumulate, abilitati, capacitati si competente formate, interese, motivatie, capacitati si obisnuinte de autoformare, integrarea sociala si personala a tinerilor... Noţiuni conexe evaluarii, des utilizate in pedagogie:  docimologia - studiul sistematic al examenelor, al sistemelor şi modurilor de notare; a aparut in Franţa si s-a constituit în secolul XX in unele tari ca o veritabilă disciplină ştiinţifică  eficienţa si eficacitatea învăţământului – capacitatea sistemului de a produce rezultatele preconizate, concretizate în rezulate scolare efective, in comportamentele şi in atitudinile absolvenţilor (raportate la resurse – eficienta – sau obiective – eficacitatea)  progresul scolar – nivelul de pregătire teoretică şi acţională al elevilor, în raport cu conţinuturile curriculare – raportul dintre rezultatele obtinute si rezultatele anterioare  examinarea (verificarea curenta la lectii, prin examene şi/sau concursuri)  notarea (evaluarea exprimata in note sau acordare de calificative). 7.2 Necesitatea si importanta evaluarii in educatie Necesitatea poate fi abordata din mai multe perspective. * din perspectiva sociala – se disting de asemenea mai multe linii: o nevoia de a se cunoaste eficienta investitiei in invatamant, sistem complex, amplu, consumator de resurse; o necesitatea de a se pune in relatie sistemul de formare a tinerilor cu nevoile societatii – nevoia de resurse umane cu competente si trasaturi de personalitate concordante cu valorile si cererile sociale... * din perspectiva pedagogica diversele evaluari servesc sistemului insusi, din perspectiva unor destinatari diferiti: - educatorul (generic) – diversele categorii de cadre didactice - elevul si familia * din perspectiva manageriala – sunt necesare informatii care sa fundamenteze deciziile in actul de conducere la diferite niveluri (al scolii, al autoritatilor locale, nationale) * din perspectiva procesului didactic – necesitatea ameliorarii procesului de instruire (instructiv-educativ). Importanta evaluarii este clar subliniata de legislatia in vigoare. Legea Invatamantului are un capitol special, in care se precizeaza in esenta ca "evaluarea invatamantului, ca sistem si proces se asigura …prin institutii si organisme specializate". In cadrul MECT funcţionează un serviciu naţional de examinare si evaluare. Acest serviciu are preocupari atat in directia sprijinirii practicii de evaluare, prin instrumente, probe, ghiduri cat si in dezvoltari teoretice menite sa edifice un sistem national de evaluare in invatamant.

3

In lume functioneaza din anii ‚60 IEA – International Association for Educational Achievement, care realizeaza studii si anchete comparative in tarile membre. UNESCO editeaza anual un Raport mondial asupra educatiei, prin care se incearca treptat si introducerea unor indicatori care sa permita comparatii. Astfel din 1993 s-a introdus alaturi de indicatori simpli (procentul de scolarizare, procentul de incadrare, procentul de inscriere in invatamantul superior etc) si indicatorul eficacitate interna. Acesta se calculeaza pornindu-se de la procentajul de elevi inscrisi in ciclul primar intr-un anumit an (de pilda 1989), care au trecut fara repetentie in al doilea si in ultimul an de scoala primara. Problematica evaluarii este abordata de UNESCO si prin institutele sale specializate: - Biroul International al Educatiei (BIE), de la Geneva - Institutul UNESCO pentru Educatie (IUE), de la Hamburg - Institutul International de Planificare a Educatiei (IIPE), de la Paris. In cadrul UE functioneaza un Comitet al Educatiei, subordonat Consiliului de ministri europeni ai educatiei. Influenta exercitata de acest comitet este mai degraba politica decat metodologica (cum este in cazul UNESCO si al organismelor sale) – Vogler, 2000. 7.3 Evaluarea institutionala si individuala Evaluarea sistemului educational (Vogler, 2000) Obiectivul evaluarii este ansamblul sistemului educativ, luandu-se in considerare actiunea globala a tuturor structurilor, organizatiilor si persoanelor raspandite pe intreg teritoriul national. Ce anume trebuie clarificat: - Gradul de satisfactie al elevilor, al parintilor, al opiniei publice in general - Costurile sistemului educativ, cu doi indicatori: - partea alocata bugetului educatiei nationale din bugetul de stat - partea cheltuielilor pentru educatie din cadrul prodului intern brut - Activitatea sistemului (diferiti indicatori legati de scolarizare, in procente sau durate de studii) - Rezultatele – concretizate in numar de diplome pe niveluri de studii, performantele scolare ale elevilor etc) - Eficacitatea – raportarea intre ei a indicatorilor de mai sus si a altora… - Egalitatea sanselor – indicatori de disparitate – pentru a observa diminuarea sau accentuarea posibilitatii de acces si participare scolara... Evaluarea unei institutii scolare Este un proces care tine atat de evaluarea interna a managerului (directorului scolii) cat si de cea externa - a inspectoratului scolar sau ministerului de resort. Vogler( 2000) se refera la o serie de indicatori ai starii scolii (30), pe 5 trepte de invatamant: general, elementar, secundar, superior si formarea continua – exemplificare. Acelasi autor acorda un loc important metodei panelurilor de elevi (prin ancheta individuala si chestionare), prin care poate fi urmarit traseul real in sistem al unui numar cat mai mare de elevi si apoi confruntat cu parcursul dorit de politicile educationale. Tipuri de indicatori - de costuri (cheltuielile pentru invatamant)

4

- de activitate (de pilda procentul de scolarizare pe o anumita treapta scolara) - de rezultat (conceputi in functie de obictivele sistemului scolar). Evaluarea individuala se refera in esenta la doi actori si la doua perspective principale: profesorii si elevii. Profesorii pot fi evaluati la (prin) examene (la intrarea in sistem, la sustinerea gradelor didactice, la finalizarea unor cursuri de formare continua) sau prin inspectii (curente, de specialitate etc): ale directorului scolii, inspectoratului scolar sau ministerul de profil. Evaluarea individuala a elevilor se realizeaza in principal prin evaluarea rezultatelor scolare (se va detalia ulterior). 7.4 Evaluarea in procesul de invatamant (instruire scolara) Actul evaluării şcolare – din perspectiva dominanta a evaluarii instruirii, ca si a sistemului de invatamant – presupune în esenţă două momente relativ distincte: 1. măsurarea 2. aprecierea. Masurarea in evaluare trebuie inteleasa in sens mai larg decat dimensionarea cantitativa, respectiv un proces prin care lucrurile sunt observate si diferentiate. Unele fenomene supuse evaluarii nu sunt masurabile... Aprecierea – emiterea unei judecati de valoare asupra fenomenului evaluat, o anumita semnificatie, prin raportarea la un termen de referinta. Evaluarea rezultatelor instruirii scolare ocupa o pozitie centrala in sistemul evaluarilor din invatamant. Perspectiva profesorului si a elevului in predare-invatare-evaluare Profesorii resimt necesitatea de a evalua pentru a verifica, a controla calitatea procesului de instruire, pentru a extrage invatamintele din ceea ce s-a realizat, inclusiv asupra predarii, dar si asupra dificultatilor, a blocajelor din interactiunea predare-invatare. Evaluarea reprezinta ca atare un mijloc principal de reglare a actului pedagogic, de control a calitatii instruirii. Pentru elevi, in relatia cu invatarea, evaluarea are impact pe mai multe planuri.  Le ofera posibilitatea de a cunoaste gradul de indeplinire a cerintelor (sarcinilor) scolare, distanta la care se afla fata de acestea si eforturile necesare in continuare, dezvoltarea capacitatii de autoapreciere…  Are efecte pozitive asupra motivatiei si calitatii invatarii, sub aspect cognitiv dar si afectiv  Produce efecte globale pozitive in plan formativ-educativ; stilul de evaluare are impact asupra stilului de invatare. 7.5 Forme si strategii de evaluare a instruirii Forme (modalitati) de evaluare Dupa criteriul cantitativ, evaluarea poate fi frontala (lucrari de control, teze) sau globala (examene, concursuri). Dupa prevalenta cantitatii sau calitatii – avem evaluare cantitativa si calitativa. Dupa criteriul timp, se distinge:

5

E. initiala – la inceputul unui program de instruire (ciclu de invatamant, an scolar, semestru, capitol de programa sau chiar la o lectie...). Aceasta este extrem de importanta in opinia lui Ausubel. Evaluarea initiala are o importanta functie diagnostica si prognostica. - E. continua (formativa) – demonstreaza interactiunea functionala dintre predare-invatare si evaluare, este dinamica si integrata procesului de instruire - E. finala sau de bilant are in principal doua functii: de verificare si de comunicare; dupa multi autori ea inseamna mai ales certificarea competentelor formate (vezi si acordarea unui certificat de absolvire...) Prin coroborarea criteriilor cantitativ si de timp se face clasificarea in: - E sumativa (cumulativa sau normativa) - E formativa, continua. Categoriile de sus reprezinta in acelasi timp 2 strategii fundamentale de evaluare in procesul de instruire scolara. Abordare comparativa E sumativa E formativa - verificari partiale, incheiate cu un bilant al rezultatelor - verificari prin sondaj (la elevi, la materia de studiu) - se evalueaza rezultatele, cu efecte reduse asupra procesului - verificari sistematice, pe secvente mici, pe tot parcursul instruirii - verificari la toata materia, la toti elevii

- se evalueaza pe parcursul procesului, intervenind direct la defasurarea procesului - se realizeaza mai mult cantitativ - se exercita mai ales calitativ, cu functie de predictie si autoreglare Comparatia formativ - sumativ dupa Meyer (2000) Parametri Evaluarea formativa Evaluarea sumativa Functii Il ajuta pe elev sa invete Verifica ce a invatat elevul Definitii teoretice Este interna, multireferentiala, Este externa, unireferentiala, este dinamica, presupune este statica, se realizeaza mai comunicare mult informare Decizii Echilibreaza si reechilibreaza Selectioneaza Actori Elevii Profesori si elevi Instrumente Toate instrumentele a) relative: note, descoperite de teoriile invatarii calificative...daca si care permit stimularea, norma este media de suscitarea, dezvoltarea distributie a proceselor cognitive performantelor - Sunt foarte importante b) binare – da/nu; probele criteriale – raportarea 1/0 (insusit/neinsusit) rezultatelor la obiectivele c) o performanta asteptata stabilite… (80%, 100% etc) Obiecte Procesele sau mijloacele Produsele – rezultatele unor cognitive ce permit realizarea competente neobservabile de produse observabile direct....

6

7.6 Integrarea evaluarii in procesul de instruire Moduri de integrare a evaluarii din punct de vedere al situatiilor de evaluare – se poate face prin evaluare: - in circumstante obisnuite, in predare-invatare, prin observarea curenta a elevilor - specifica – crearea de situatii adecvate – probe, intrebari, exercitii – este constientizata existenta evaluarii din punct de vedere al functiilor dominante: - evaluare diagnostica - evaluare predictiva din punct de vedere al dimensiunii secventei evaluate: - E. de bilant - E. continua, dinamica... din punct de vedere al autorului actiunii evaluative - E. de alta persoana (profesorul clasei sau alt profesor) - E. realizata de cel care invata (reflexiva, de autoevaluare) Cerinte psihopedagogice in integrarea evaluarii (E) Cu privire la integrarea E in procesul de invatamant - predarea si invatarea au ca obiectiv comun reusita scolara, in functie de capacitati, aptitudini, interese si efort despus – care trebuie evaluata… - prin evaluare si autoevaluare se vizeaza formarea unei imagini corecte despre el insusi a elevului; - E continua ii ajuta pe profesori sa-si adapteze continuu predarea; - E. continua permite ameliorarea din mers a procesului de invatamant; - E continua permite evitarea erorilor de orientare scolara si profesionala (dezvoltarea carierei).  Cerinte pentru integrarea E in lectii - compararea pregatirii elevului cu obiectivele specifice fiecarei discipline de invatamant, precum si cu cele operationale ale fiecarei lectii = sa verifici ceea ce predai - diminuarea hazardului in evaluare - se poate face, de regula, prin formularea mai multor intrebari, care sa vizeze verificarea cunostintelor si deprinderilor esentiale din materia parcursa - asigurarea caracterului stimulativ al evaluarii: - evitarea inhibarii si demobilizarii - incurajarea in schimb a motivarii - evaluarea prin notare trebuie sa reflecte cu adevarat nivelul pregatirii si progresele elevului.

a)

b)

c)

d)

7


								
To top