Sistemul APD - Guvern. 1. Cetateanul gaseste pe buletinul de vot cite un candidat de la fiecare partid si voteaza cu unul dintre acestia. 2. In circumscriptia respectiva cistiga cel care are cele mai multe voturi. 3. Insa cum partidul cistigatorului nu a obtinut/nu poate obtine 100% din voturi (chiar daca respectivul partid iese primul in toate circumscriptiile/colegiile uninominale), cca. 50% din locurile din parlament se vor da celor plasati pe locurile 2 si poate chiar 3. Astfel, - se calculeaza cite voturi au obtinut toti candidatii fiecarui partid in toate circumscriptiile uninominale si se obtine procentajul corespunzator - pentru cei care au trecut pragul de 5% se calculeaza la cite locuri in parlament are dreptul fiecare partid in functie de procentele de voturi obtinute - se scade numarul de locuri deja obtinut direct in circumscriptii - se aloca mandate compensatorii candidatilor cu cele mai multe voturi de la cetateni, atitia candidati pentru fiecare partid care a trecut pragul electoral cit sa se ajunga la aprox. acelasi procent de locuri cit procentul de voturi. Etapa 3 nu este secreta. Nu include nici o lista predeterminata, ci o lista creata prin asezarea in ordine (descrescatoare) a candidatilor fiecarui partid din circumscriptiile uninominale. Aceasta lista poate fi facuta publica (nu este direct specificat in lege, dar poate fi usor de adaugat in metodologia de implementare, mai ales ca este document public, care poate fi accesat la cerere). 4. Dintre candidatii dintr-o circumscriptie/colegiu uninominal(a) pot rezulta 2 sau chiar 3 reprezentanti in parlament (in alte circumscriptii). Acest lucru poate parea ciudat si greu de inteles pentru cetatean, mai ales ca voteaza intr-o circumscriptie uninominala. Acest lucru se datoreaza necesitatii de a avea reprezentanti de la mai multe partide in functie de procentele obtinute de ei. In felul acesta, cetateanii care voteaza cu candidatul de pe locul doi sint si ei reprezentati in parlament. Este imposibil sa se imparta la mai multi candidati un singur loc de parlamentar. Nu exista alta solutie pentru a atinge proportionalitate la nivel national (al Parlamentului) tinind in acelasi timp cont de sprijinul obtinut de fiecare candidat individual si fara a avea un al doilea vot separat pe liste. In acest fel, toti candidatii sint alesi direct de cetateni, in circumscriptii uninominale (la momentul votului). Este insa posibil ca intr-o circumscriptie sa fie foarte mare competitie si primul candidat sa nu aiba un procent mult mai mare decit cel de-al doilea sau al treilea. Astfel, procentajele acestora pot fi suficient de mari sa intreaca procentajele obtinute de alti candidati ai partidului in circumsciptii mai putin competitive, care sint plasati pe locul 2 in respectivele circumscriptii uninominale, care pot avea doar un reprezentant, cel de pe locul 1. ANALIZA: Practic nu exista liste sau candidati alesi care nu au fost validati de voturile cetatenilor, dar nu exista nici vot disociat persoana - partid si acest lucru este direct stipulat prin ideea compensarii. Cetateanul stie si intelege ca un vot pentru un candidat e un vot pentru un partid si cel mai popular candidat cistiga garantat in fiecare circumscriptie/colegiu uninominal. In fiecare judet (circumscriptie) cistiga candidatii care au obtinut cele mai mari procente de voturi personale (adica voturi in colegiile uninominale), in timp ce fiecare partid cistiga aproximativ acelasi procent de mandate cit procentul de voturi.
Cetateanul stie (sau poate cu usurinta sa stie) ca votul lui nu e pierdut, chiar daca in colegiul uninominal nu este ales in prima transa de alocare a locurilor candidatul pe care l-a votat, respectivul putind fi ales daca a adunat multe voturi comparativ cu alti colegi de partid sau, daca nu, oricum partidul beneficiaza in alocarea finala de votul pentru un candidat bun (de ex. intr-o circumscriptie fara speranta, cum ar fi un UDMR-ist in Bucuresti sau un PD-ist in Covasna). In acest fel cetateanul poate vota pentru partidul si candidatul pe care le prefera si NU pentru raul cel mai mic. Votul cetateanului poate fi sincer (adica un vot pentru prima lui preferinta pozitiva) si acest vot sincer se reflecta in distributia locurilor in parlament.
Sistemul din referendumul propus de presedinte 1. Cetateanul gaseste pe buletinul de vot cite un candidat de la fiecare partid si voteaza cu unul dintre ei. 2. Daca un candidat obtine 51% din voturi este ales, daca nu, se ajunge la turul 2 3. In turul 2 au dreptul sa fie pe buletinul de vot fie doi candidati (primii doi in ordinea voturilor din turul 1), fie toti cei care au obtinut un anumit procentaj (in Franta si Ungaria 15%). Pe buletin, in cazul al doilea insa apar doar cei care nu se retrag in urma intelegerilor intre partide. Prima varianta e mai simpla, dar poate duce ca turul 2 sa se tina intre doi candidati care au obtinut impreuna un procentaj foarte mic, rar 50%, posibil chiar si 20%. 4. Cetateanul voteaza cu unul dintre candidati. 5. Cel cu majoritatea (in caz ca sint doar 2 candidati) sau cu cel mai mare numar de voturi (in caz ca criteriul de acces in turul 2 e procentul de voturi si nu doar primii doi clasati) cistiga locul in parlament 6. In parlament intra toti cistigatorii curselor din circumscriptia uninominala, iar perdantii nu obtin nici un loc, teoretic fiind posibil ca acelasi partid sa cistige toate (sau o mare parte din circumscriptii), chiar daca e posibil ca in fiecare circumscriptie mai putin de 1% sa separe cistigatorul de al doilea clasat/perdant in turul 2. COMENTARIU: Teoretic votul este doar pentru persoana din circumscriptia uninominala si valoarea candidatului este primordiala, asa cum sustine presedintele Basescu. In fapt, candidatii sint nominalizati de partide politice si lupta se da intre partide. Fac exceptie Rusia si Ucraina intre tarile macar partial democratice. Votul este automat un vot simultan pentru candidat si pentru partid, pentru ca in final votul pentru candidat este si votul pentru o anumita majoritate parlamentara. Este foarte posibil ca mari procente din electorat sa nu fie reprezentate de partidul care este prima lor optiune, iar in circumscriptia individuala este posibil ca un cetatean sa fie intotdeanua reprezentat in parlament (doar) de cineva de la un partid pe care nu l-a votat niciodata. Este foarte dificil pentru cetatean sa stie/sa afle daca votul lui este pierdut sau nu in primul tur (mai ales in cazul in care doar primii doi se califica pentru turul 2), pentru ca nu exista informatii (credibile) la nivelul respectivei circumscriptii electorale (majoritatea informatiilor sint la nivel national sau eventual regional, asta chiar si in Marea Britanie sau Franta, unde insa se stie doar pentru ca au mai fost alegeri, exista un deputat de o anumita culoare care a avut o anumita majoritate si asta de ceva timp). De aceea, in Romania, in cazul unui unui tur doi
cu doar 2 candidati, daca cetateanul voteaza in primul tur sincer (adica pentru prima lui preferinta pozitiva indiferent de sansele ei de a cistiga) cetateanul poate fi pus in turul 2 fata unei alegeri intre doi candidati cu suport minoritar alegind raul cel mai mic dintre optiuni foarte indepartate de optiunea lui initiala. De aceea, comparatia se face intre voturile obtinute de un partid in primul tur si locurile obtinute in parlament. Comparatia cu sistemul de alegere a primarilor/presedintelui este corecta doar din punct de vedere tehnic, dar nu functional si nici simbolic. Diferenta fundamentala o reprezinta faptul ca alegerile nu sint doar pentru reprezentantii individuali ai circumscriptiei uninominale, cu functie doar de reprezentare a intereselor locale. Alegerile sint pentru totalitatea parlamentului Romaniei cu raspunderi in producerea unei legislatii la nivel national. In plus, scopul alegerilor este si de a conduce la crearea unei majoritati si alegerea unui guvern. De aceea, o eventuala alegere a candidatilor doar pe baza valorii lor personale nu conduce la cel mai eficient si competent parlament. De unul singur, candidatul- perfect-genial-sfint tot nu poate face nimic daca la nivelul Parlamentului nu se pot insuma intr-o anumita directie opiniile ale mai multora (poate de preferat tot geniali si sfinti). Pentru calitatea legislatiei, tocmai insumarea si coerenta grupului rezultat sint esentiale. De asemenea, comparatia cu alegerea primarilor si a presedintelui nu este doar incorecta, ci si deprimanta pentru ca nu sugereaza votul pentru cel mai valoros, ci pentru raul cel mai mic. Asa a fost in turul 2 cel putin la ultimele doua alegeri prezidentiale si nu reprezinta varianta ideala in democratie unde alegem reprezentanti care sa credem ca pot face ceva pentru noi si nu cei care credem ca pot face mai putin rau. Pare mai degraba o varianta de avarie. Iar replicarea acestei alegeri de avarie la nivelul intregului parlament, deci din alegerea raului cel mai mic in fiecare circumscriptie nu poate conduce la o insumare pozitiva la nivelul Parlamentului.
Se poate observa ca daca sistemul APD necesita mai multe explicatii privind modul in care se calculeaza alocarea locurilor in parlament, sistemul majoritar in doua tururi necesita mai multe explicatii privind modul in care pentru a avea un vot util, cetateanul trebuie sa tina cont de situatia strategica din circumscriptie si doar apoi de preferintele sale fata de un candidat sau altul, fata de un partid sau altul.