Raporturi sintactice in propozitie

Document Sample
Raporturi sintactice in propozitie Powered By Docstoc
					Raporturi sintactice in propozitie
1- dintre subiect si predicat =Relatie de interdependenta (prin accord)
2-dintre atribut si complement fata de partea de vorbire pe care o determina =relatie de
subordonare (cu prepozitie,juxtapunere,articol,verbe copulative).
3-dintre parti de propozitie de acelasi fel =relatie de coordonare (prin juxtapunere sau conjunctiii
coordonatoare).
4-dintre cuvintele fara functie sintactica si celelalte cuvinte =relatie zero


                           Elemente de fonetica


Cuvinte speciale

Jertfa                                                     jert-fa
Somptuos                                                   somp-tu-os
Redemtiune                                                 re-dem-ti-u-ne
Functie                                                    func-ti-e
Sandvici                                                   sand-vici
Lincsi                                                     lincsi
Sculptor                                                   sculp-tor
Punctual                                                   punc-tu-al
Azmatic                                                    azm-a-tic
Arctic                                                     arc-tic


                                          VERBUL


Clasificarea verbelor:
        Predicative
        Copulative
        Auxiliare

   Personale(cu forme pentru toate persoanele)
   Impersonale (unipersonale)-cu forma numai pentru persoana aIII-a,fara sa fie un el/ea

   Tranzitive –se combina cu un complement direct
   Intransitive-nu se combina cu un complement direct [exemple: verbele impersonale]




                                                  1
                                                Diateza


   Este categorie gramaticala specifica verbului ce reprezintă un raport intre subiectul gramatical
   si acţiunea exprimata de verb.
      Verbul are următoarele categorii gramaticale: conjugare (I;aII-a;aIII-a;aIV-a),
   diateza(activa, pasiva si reflexiva),modul, timpul, persoana si numarul)


Subiectul gramatical răspunde la întrebările CINE? CE?

In propoziţia: El scrie ,verbul este la diateza activa deoarece subiectul gramatical face acţiunea
exprimata de verb.
 Romanul ‘‘Padurea Spanzuratilor’’ este scris de (catre) Liviu Rebreanu.
Subiect gram.                                           Complement de agent

                                                         Verb auxiliar a fi ,si participiul verbului

                                                          A scrie ,la diateza pasiva.

In structura verbului la diateza pasiva exista doua verbe: verbul auxiliar (a fi-ce poarta indicii
gramaticale) si participial verbului de conjugat ce da sensul propozitiei.
Verbul la diateza pasiva se poate confunda cu predicatul nominal cand numele predicativ este un
participiu acordat.
Exemple: fereastra este deschisa.(indica o caracteristica a subiectului        Predicat nominal)
           Fereastra este deschisa de (catre) mama.(         verbul este la diateza pasiva.)

           Mărul este copt.      Predicat nominal
           Mărul este copt de soare     predicat verbal,exprimat prin verb la diateza pasiva.


                                   Diateza reflexiva
        Diateza reflexiva cuprinde verbe insotite de pronume reflexive in cazul dativ sau acuzativ
,pronume care nu au functia sintactica de complement direct sau indirect. Vom spune ca verbele sunt
la diateza reflexiva cand aceasta forma a pronumelui este marca gramaticala ce formeaza un corp
comun cu verbul căruia ii da un statut. Daca pronumele reflexiv pote fi inlocuit cu un pronume
personal il/o si daca poate fi reluat de forma lunga ,atunci promumele are functie sintactica iar
verbul e la diateza activ-pronominala.
        Pronumele reflexiv are functie sintactica de :complement direct si indirect si atribut
pronominal in dativ(posesiv)
        In cazul reflexivului- obiectiv, reflexivului impersonal si reflexivului pasiv se poate vorbi de
diateza reflexiva ,in cazul reflexivului pasiv ,este corect sa afirmam ca verbul se afla la diateza
pasiva cu pronumele reflexiv.
                                                   2
                                        Doua loturi
                                                      De I.L.Caragiale



Povestire dupa momentele subiectului
        I.L.Caragiale, dramaturg si prozator ,este unul dintre scriitorii clasici din a doua jumatate
a secolului al XIX-lea, alaturi de Mihai Eminescu, Ion Creanga si Ioan Slavici.
       Nuvela este opera epica, in proza ,cu actiune mai complicata si personaje mai complexe
decat in schita.Ca in orice opera epica,autorul isi exprima gandurile si ideile prin intermediul
personajelor.In opera “Doua loturi” sunt prezente toate momentele subiectului.Aceasta are ca
subiect principal viata micilor slujbasi care, pentru a se imbogati ar face orice.
       Nuvela se numara printre putinele opere al caror subiect incepe direct cu intriga.
       In intriga, autorul infatisaza cautarile disperate ale lui Lefter Popescu, personajul
principal, in scopul gasirii biletelor de loterie.
        Din expozitiune aflam ca Lefter si-a cumparat doua bilete de loterie cu bani imprumutati
de la capitanul Pandele, caruia ii promise 10% din castig daca va avea noroc. Capitanul, care
avea numerele notate in carnetul sau, il anunta pe Lefter ca biletele au iesit castigatoare.
Bucuros, incepe sa le caute dar nu le mai gaseste.
        In desfasurarea actiunii cautarile continua. La un moment dat, Lefter isi aduce aminte ca
lasase biletele in buzunarul de la piept al jachetei sale cenusii. Mergand sa le caute,afla de la
sotia sa ca a dat jacheta unor chivute,dar il asigura ca nu era nimic in buzunare. Intr-o criza de
nervi, sparge toate farfuriile si pleaca in cautare chivutelor. Ajungan in sfarsit la casa chivutelor
gaseste jacheta dar fara bilete. Gasindu-le nevinovate, femeile sunt eliberate de la sectie si se
intorc acasa.Lipsa de la serviciu a domnului Popescu este sesizata de seful sau care il someaza sa
treaca pe la serviciu. In cautarea sa de a obtine pe cale pasnica, biletele pe care le credea in
posesia femeilor ,el esueaza si se intoarece acasa intristat.
        Actiunea atinge punctual culminant cand, intorcandu-se la serviciu, gaseste biletele in
sertarul sau. Inveselindu-se, isi da demisia si fuge la loterie pentru a-si ridica castigurile. Ajuns
acolo,afla de la bancher ca biletele sunt castigatoare la cealalta agentie si viceversa.
         In deznodamant, autorul marturiseste ca nu stie ce s-a intamplat cu personajele despre
care a vorbit, lasand cititorul in suspans. Propunand totusi un final, spune ca Lefter Popescu
innebuneste, umbland pe strazi si repetand cuvantul viceversa iar doamna Popescu se
calugareste ,adunand cioburi.




                                                  3
                                            Doua loturi
                                Caracterizarea personajului principal


 I.L Caragiale,cel mai stralucit dramaturg roman, a scris schite, nuvele, piese de teatru, in care a
satirizat moravurile societatii in care a trait.
 Nuvela “DOUA LOTURI” are ca personaj principal pe domnul Lefter Popescu, un mic functionar
intr-un minister Bucurestean. Casatorit dar fara copii, el duce un trai modest, cu grija zilei de maine
“omul statea la masa cu consoarta sa vorbind in ticna despre cum se scumpeste viata din zi in
zi”,aratandu-se se arata un om linistit.
 Dupa ce afla ca biletele au iesit castigatoare, Lefter isi schimba total atitudinea, simtind deja gustul
banilor. Exprimandu-si nervozitatea, ii adresaeza cuvinte dure sotiei:”cui ai dat-o,nenorocito!”
 Cumparand biletele,se dovedeste a fi un om sceptic: “Ti-ai gasit! eu si noroc!”, insa acum nu se mai
indoia nici o clipa ca biletele au iesit castigatoare, ironic vorbind, acesta isi exprima regretful fata de
pierderea biletelor: ”Asa sunt eu, galant, cucoana, cand am chef, sparg, farfuri de zece mii franci
una!”.
 Plecand la civute,ii promite comisarului 5% din castig pentru a-l ajuta sa gaseasca biletele.Ajungand
la acestea ,isi pierde cumpatul, purdandu-se brutal:”si-i trage Tachii o palma s-o nauceasca”.
Incoerenta vorbelor:”N-ai fost tu in strada Pacientii numarul 13 la Madam Popescu ,o dama inalta,
subtirica, frumoasa, oachesa, casele alea verzi, care are o alunita cu par deasupra sprancenii din
stanga, si se poarta legata la cap cu rosu?”, exprima disperarea domnului Popescu.
 La vederea sefului sau se mai imbuneaza, manifestandu-si teama si supunerea , atunci cand este
somat sa mearga la serviciu: „Parol, domnule sef, maine vin negresit”.
 Prin intermediul dialogului, este caracteriat direct de catre chivute, la intoarcerea sa:
   „iar ai venit,nebunule!”
   „sa pui sa ne omoare nevinovate,otule!”
 Gasind biletele, isi da demisia, bucuros ca iesit din robia sefului, se adreseaza acestuia de la egal
la egal :”domnule Georgescu”.
    Ajungand la loterie, isi manifesta regretul, prin atitudinea sa:”a inceput sa jeleasca, sa-si dea cu
pumnii in cap”, dar si prin limbaj: „viceversa! Nu se poate,domnule!”peste poate!”
   Nici numele personajului nu este ales intamplator, Popescu exprima banalitatea, generalitatea
personajului iar Lefter exprima ideea de saracie, lipsa a banilor.
   In finalul propus de autor, Lefter innebuneste, mergand pe strazi si rostind cuvantul viceversa.
Trecerea brusca de la euforie la tragic,l-a facut pe domnul Popescu ,in prealabil un om cu o viata
simpla, destul de echilibrata, intr-un om zdruncinat mintal.
 Nuvela „DOUA LOTURI” este radiografia unei obsesii, aceea a banului.




                                                    4
                                      Descrierea pădurii de argint

        Poemul „Călin (file din poveste), a apărut în revista „Convorbiri literare”, la 1 noiembrie
1876. Poemul îşi are izvorul în basmul Călin Nebunul, din care poetul a păstrat şi dezvoltat un
singur episod, şi anume: întâlnirea lui Călin cu fata de împărat în coliba din pădure, unde aceasta
trăia în singurătate, fiind izgonită de tatăl ei.
        Partea a opta marchează finalul fericit al poveştii prin împlinirea iubirii tinerilor într-o
frumoasă nuntă-mpărătească, la care iau parte personaje de basm, într-un cadru de natură feeric.
În paralel cu nunta celor doi tineri se desfăşoară nunta micilor vieţuitoare, a fluturelui cu gingaşa
viorică.
        Descrierea literară este modul de expunere în care autorul îşi exprimă sentimentele şi
emoţiile prin intermediul imaginilor artistice realizate prin îmbinarea figurilor de stil.
        Primele versuri introduc cititorul în peisaj. Dacă se depăşeşte limita realului, marcată ca în
basme prin „codrii de aramă”, se intră într-o lume tainică, a fabulosului, care deschide sub ochii
fermecaţi priveliştea „pădurii de argint”. Acesta devine un spaţiu plin de vibraţii luminoase şi
muzicale sugerate prin epitetul antepus „mândrul întuneric”, „mândra glăsuire”. Argintul are, pe
lângă atributul nobleţei şi pe acela al luminiscenţei. Pădurea de argint se vede „albind”, „iarba
pare de omăt”, strălucirea albă a argintului ca atribut cromatic constatat fiind amplificată de
lumina lunii sau de oglinda izvorului „acolo lângă izvoară, iarba pare de omăt”.
        În acest tărâm vrăjit, toate elementele naturii se însufleţesc palpitând fiorul unei vieţi tainice,
de emoţia ce a cuprins întreaga natură în aşteptarea fericitului moment al nunţii. Florile albastre
„tremură” sub podelele strălucitoare de rouă, iar copacii, purtând semnul eternităţii, se însufleţesc
„suspinând” printre ramuri cu un glas vrăjit
        Pe lângă epitetele metaforice şi adjectivale „flori albastre”, „pădure de argint”, „izvoare
zdrumicate”, comparaţia „iarba pare de omăt” dă strălucire tabloului. Culoarea predominantă a
peisajului este albul argintiu. În interiorul acestuia, albastrul florilor şi al fluturilor devine o nuanţă
a strălucirii pure, străvezii, a argintului. Această culoare domină în egală măsură şi elementul
acvatic. Izvoarele devenite argint fluid, „licurind” peste pietre, „sar în bulgări fluizi” într-o mişcare
descendentă, rapidă şi jucăuşă „trec cu harnici unde”. Apele îşi urmează drumul, atrase de locul
magic al nunţii. Ele aduc cu sine o adâncă armonie, un murmur duios nuanţat într-un ropot dulce,
epitet sugestiv concentrând sunetul armonios al apei asociat cu fondul sonor al pădurii.
        Întunericul nopţii este fluidizat de strălucirea naturii. Lumina nu pare a avea o origine
celestă, ci una terestră: pădurea de argint emană lumina în revelaţii misterioase. Însă şi luna,
coborâtă pe pământ „zace” visătoare peste acel „cuibar rotind de ape”, metaforă sugestivă unind
cerul cu pământul.
        Puritatea şi transparenţa aerului, preluând o parte din strălucirea peisajului, se transformă
într-un fluviu luminos, încărcat de un parfum adormitor, de o dulce mireasmă „văzduhul tămâiet”.
Aerul devine deci edenic, uşor, înmiresmat, răcoros, strălucitor şi muzical, învăluind spaţiul fabulos
al iubirii pure „aerul văratic” plin de „mireasmă şi răcoare”, vibrând de sărbători murmuitoare”.
Se realizează astfel împletirea între culoare, sunet şi parfum, într-o atmosferă încărcată de vrajă.
        Prin personificare, poetul umanizează natura, aceasta participând, sensibilă, la emoţia
tinerilor îndrăgostiţi. Astfel, copacii „poartă suflete sub coajă”, izvoarele „suspină”, „trec cu
harnici unde”, florile „tremur”, „luna zace”. Toate acestea alcătuiesc „mândra glăsuire a pădurii
de argint”. Se observă predilecţia poetului pentru epitetul antepus „mândrul întuneric”, „mândra
glăsuire” prin care evidenţiază însuşirile neobişnuite ale acestui univers mirific.
        În interiorul acestui tablou de natură, poetul desluşeşte culori, forme şi sunete pe care le
redă cu ajutorul epitetelor şi al personificărilor. Imaginile vizuale, auditive, olfactive şi tactile se
împletesc cu imaginile motorii. Mişcarea este redată prin intermediul verbului, ca mijloc gramatical
„flori albastre tremur”, izvoare „trec” şi „coboară”, undele apei „sar în bulgări fluizi”. Mişcarea
înseamnă acţiune, iar acţiunea înseamnă viaţă, vitalitate. De aceea verbul „zace” din versul „în
                                                     5
cuibar rotind de ape, luna zace” ilustrează ideea de pace, de linişte, de contopire prin vis cu tot
ceea ce este în jur.
        Nu numai verbele, ci şi metaforele sugerează în chip ideal mişcarea . „Cuibar rotind de ape”
înseamnă vârtej de apă, dar pentru a contura mai bine imaginea şi pentru a sugera mişcarea şi
strălucirea vârtejului, poetul a adăugat cuvântului „cuibar” expresia „rotind de ape”.
        Poemul Călin (file din poveste) cuprinde una din cele mai frumoase descrieri în versuri. Se
remarcă sonoritatea dulce a limbii, ţesătura fină de epitete, personificări şi metafore, lexicul bogat
şi expresiv. Versurile ample de 8-7 silabe freamătă bucuria vieţii privită în durata sa cosmică,
eternă. Rima este pereche, iar ritmul este trohaic.




                              Verbe impersonale(unipersonale)

Verbele impersonale exprima o acţiune ce nu este realizata de o persoana. Din punct de vedere al
formei, acestea sunt verbe unipersonale (se folosesc gramatical numai la persoana a III-a sg.si
uneori plural) Verbele care arata fenomene ale naturii nu admit subiecte. Acestea pot fi la
diateza activa( a ploua ,a fulgera) sau la diateza reflexiva ( a se intuneca , etc.) Unele verbe
impersonale admit subiecte nonpersonale( S-a aflat vestea). Verbele pot fi la diateza activa( a
trebui, a ajunge,a fi, a ramane, merge ,etc ) sau la diateza reflexiva( a se sti, a se afla, a se parea,
a se face). Cand se afla la un mod personal, verbele impersonale au functia sintactica de predicat
verbal, iar daca se afla la un mod impersonal pot avea orice alta funcţie sintactica.


   Ploua Ninge Viscoleste -verbe impersonale ce denumesc fenomene ale naturii
   Verbe impersonale ce denumesc actiuni ale necuvantatoarelor: Ex Miauna latra necheza
   Verbe impersonale prin natura lor.
                  Cel mai important verb impersonal prin natura lui este A TREBUI.
                  Ex: Tu 2/ trebuie 1/ sa inveti./2  analog : Tu sa inveti trebuie.

                     Verbul    A fi: Eu era sa cad.(Propozitie subiectiva pentru verbul a fi )
                                  Este vara.       Este ianuarie.       Este dimineata.
                          A conta: Conteaza ce spui.
    Verbe ce devin impersonale prin folosirea pronumelor, forma scurta:
a-pronume reflexive: se zice, se spune, mira; a-l ului; a-l bucura; se cosidera;
b-pronume in dativ:; a-i veni; a-i conveni; a-i parea;
c-pronume personale in acuzativ: a-l/o interesa a-l

  Expresii verbale impersonale(predicat nominal):
a-nume predicative exprimate prin adverbe si locutiune adverbiala

   Este bine
        Rau           + ca…               infinitiv
        firesc          sa…



                                                      6
b-numele predicativ este un verb la supin: este de bănuit
                                                   lăudat
                                                   admirat
c-numele predicativ este exprimat printr-un substantiv(in structura):
     este noroc sa…
     este ghinion sa …
d-numele predicativ exprimat prin verbe pasiv-impersonale:
     a-i fi dat
     a-i fi scris
            ursit
            menit
            sortit


                                  VERBUL_LOCUTIUNI VERBALE


Locutiunea verbala este un grup de cuvinte cu sens unitar, avand valoarea unui verb. Locutiunea
verbala prezinta in compozitia sa un verb.Acest verb rol deosebit de important deoarece porta indicii
gramaticale( precizează diateza, modul, timpul si numarul), iar celelalte cuvinte au rol lexical, dând
sens locuţiunii. Daca verbul din locutiune este la un mod personal, locutiunea are functie de predicat
verbal. Daca acesta este la un mod nepersonal atunci locutiunea are functie sintactica fie de subiect,
fie de atribut , complement sau nume predicativ.

Caracteristici :
O locutiune se poate recunoaste dupa:
        Posibilitatea inlocuirii cu o parte de vorbire echivalenta ca sens
        Intelesul unitar al constructiei ( prin sudura lor, elementele componente dau sens
            locutiunii.

Trebuie sa bagam de seama.
                                 Locutiune verbala predicativa, personala, conjugarea I, modul
conjunctiv, prezent, numarul plural, forma afirmativa, functia sintactica de predicat verbal.

                                Mijloce de imbogatire a vocabularului

Vocabularul(lexicul) cuprinde totalitatea cuvintelor unei limbi.
Limba romana cuprinde circa 120 000 de cuvinte, avand o mare bogatie lexicala.
 Vocabularul fundamental cuprinde cuvintele cele mai uzuale, cunoscute de toti vorbitorii limbii
romane.
Masa vocabularului cuprinde cuvinte cunoscute si folosite de anumiti vorbitori: neologisme, termeni
thnico-stiintifici, regionalisme, arhaisme, cuvinte argotice si de jargon.
     Derivarea este mijlocul de imbogatire a vocabularului prin care se formeaza cuvinte noi cu
ajutorul sufixelor si prefixelor.
Cuvantul de baza este elementul fundamental pentru formarea cuvintelor derivate.
Radacina este alcatuita dinsunetele comune cuvantului de baza si cuvintelor derivate de la acestea.

Derivarea parasintetice sunt formate, in acelasi timp, si cu sufixe si cu prefixe.
                                                    7
                             Particular
                        Lista lecturilor citite

1. Doi ani de vacanta-de Jules Verne
2. Neamul soimarestilor- de M. Sadoveanu
3. In casa bunicilor –I. Teodoreanu
4. Marile sperante- Chales Dickens
5. Aventurile lui Tom Sawer-Mark Twain
6. Harry Potter si piatra filozofala- J.K. Rowling
7. Pe drumuri de munte – Calistrat Hogas
8. Harry Potter si prizonierul din Azkaban
9. Carte Oltului- Geo Bogza
10.     Robin Hood- Henry Gilbert
11.     Sarpele de mare – Jules Verne
12.     Cartea nuntii- George Calinescu
13.     Insula misterioasa- Jules Verne
14.     Moartea caprioarei- Nicolae Labis
15.     Aventurile lui Huck Finn –Mark Twain
16.     Moara cu noroc(si toate nuvelele)-I. Slavici
17.     Harry Potter si camera secretelor- J.K. Rowling
18.     Fefeleaga si toate celelalte nuvele- Ion Agarbicenu
19.     Mara- Ioan Slavici
20.     Doua zeci de mii de leghe sub mari- de Jules Verne
21.     Marele singuratic- Marin Preda




                                  8
Imnul national : „Desteapta-te romane!”

                              De Andrei Muresanu

Desteapta-te romane, din somnul cel de moarte,
In care te-adancira barbarii de tirani.
Acum ori niciodata, croieste-ti alta soarta,
La care sa se inchine si cruzii tai dusmani!

Acum ori niciodata, sa dam dovezi la lume,
Ca –n aste maini mai curge un sange de roman,
Si ca-n a noastre piepturi, pastram cu fala-un nume,
Triumfator in lupte, un nume de Traian!

Inalta-ti a ta frunte, si cata-n giur de tine,
Cum sau ca brazi in munte, voinici sute de mii,
Un glas ei mai asteapta si sar ca lupi in stane,
Batrani, barbati, juni, tineri din munti si din campi!

Priviti marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine,
Romana natiune, ai vostrii stranepoti,
Cu brate armate, cu focul vostru in vine,
„Viata in libertate, ori moarte!” striga toti.

 Pe voi va nimicira a pizmei rautate,
Si oarba neunire, la Milcov si Carpati,
Dar noi patrunsi in suflet de sfanta libertate,
Juram ca vom da mana, sa fim pururea frati!

O mama vaduvita de la Mihai cel mare
Pretinde de la fiii-si azi mana d-ajutor,
Si blastama cu lacrimi in ochi pe orisicare,
In astfel de pericol s-ar face vanzatori!

De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Cand patria sau mama, cu inima duioasa,
Va cere ca sa trecem prin sabie si foc!

N-ajunse iataganul barbarei Semilune,
A carui plagi fatale si azi le mai simtim;
Acum se vara cnuta in vetrele strabune,
Dar martor ne e Domnul , ca vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie
Al carui jug de seculi ca vitele-l purtam;
Acum se-ncearca cruzii, in oarba lui trufie,
Sa ne rapeasca limba,dar morti numai o dam!
                                                    9
Romani din patru ungiuri, acum ori niciodata
Uniti-va in cuget, uniti-va-n simtiri!
Strigati in lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin intriga si sila, viclene uneltiri!

Preoti, cu crucea-n frunte! Caci oastea e crestina,
Deviza-i libertatea si scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,
Decat sa fim sclavi iarasi pe vechiul nost’ pamant!




PRONUMELE este partea de vorbire flexibila, care tine locul unui substantiv.
    Pronumele personal desemneaza persoanele care participa direct sau indirect la actul
    comunicarii.
    Caracteristici: La acuzativ si dativ are forme accentuate si neaccentuate; La genitiv are forme
    proprii doar pentru persoana a III-a; pentru celelalte persoane le imprumuta de la pronumele
    posesiv. LA vocativ are forme proprii pentru persoana a II-a, si nu poate deveni adjectiv
    pronominal.

Pronumele reflexiv tine locul substantivului complement direct sau indirect, identic cu subiectul.
Caracteristici :
       Are forme proprii pentru persoana a III- a, pentru celelalte persoane se foloseste de
          formele pronumelui personal;
       Se foloseste in dativ si acuzativ, cu forme accentuate si neaccentuate, nediferenţiate dupa
          gen si numar
       Nu poate deveni adjectiv pronominal

    Pronumele posesiv exprima ideea de posesie, înlocuind atât posesorul cat si obiectul posedat .
    Caracteristici: este insotit de articolul posesiv (al, a, ai, ale). Nu are forma proprie pentru
    persoana a III-a plural, in locul acesteia folosind pronumele personal lor . In cazurile genitiv si
    dativ, are forme numai pentru plural (alor mei, alor tai, etc);
     Pronumele demonstrativ arata departarea sau apropirea obiectului ( in spatiu sau timp) sau
    identitatea acestuia cu el insusi sau cu un alt obiect.
     Clasificare
    a- Dupa fel: de apropiere, de departare sau de identitate;
    b- Dupa structura : simple si compuse.
    Model de analiza :
    Acesta este Ion.
    Acesta- subiect exprimat prin pronume demonstrativ de apropiere, simplu, gen masculin, numar
    singular, caz nominativ.
    Copilul acesta este Ion.
    Acesta- atribut adjectival exprimat prin adjectiv demonstrativ de apropiere, simplu, se acorda in
    genul masculin, numarul singular, si cazul nominativ cu substantivul determinat( „Ion”).



                                                  10
                  PRONUMELE SI ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV


    Pronumele interogativ apare in propoziţii interogative si tine locul substantivului aşteptat ca
    raspuns la intrebare.

   caz Care ?                            Cat?                           Cine?            Ce?
       singular     plural               Sing.            plural
       Masc. fem Masculin                Msc      Fem    Msc fem        Masc. Si fem.    Este
   N-                 Feminin                                                            invariabil
   Ac Care? Care Care?                   Cat?    Câta     Caţi? Cate
                ?                                ?              ?    Cine?
   D- Căreia Cărei Cărora?                              Câtor Cator
   G           a?                                       ?       ?    Cui?




         Inlocuieste nume de fiinţe si   Are sens cantitativ            Inlocuieste      Inlocuieste
         lucruri                                                        nume de          nume de
                                                                        fiinţe           lucruri


Funcţia sintactica a pronumelui interogativ corespunde cu aceea a substantivului sau a pronumelui
aşteptat ca răspuns la întrebare.



Pronumele si adjectivele pronominale negative

 Definiţie : Pronumele negativ apare in propoziţii cu verbul la forma negativa si tine locul unui
substantiv din propoziţia afirmativa corespunzătoare.

Formele pronumelui negativ sunt:
    Simple N-Ac : nimeni
                     Nimănui            nimic( forma invariabila)
    Compuse : N-Ac: nici unul/ nici una/ nici unii/ nici unele.
                 D-G: nici unuia/ nici uneia/ nici unora/ nici unora

Pronumele negative îndeplinesc funcţia sintactica a substantivului din propoziţia afirmativa
corespunzătoare.
ADJECTIVE PRONOMINALE NEGATIVE sunt doar formele compuse, care preceda substantivul
si isi modifica forma: nici un (băiat), Nici o (fata). Acestea îndeplinesc funcţia sintactica de atribut
adjectival.( la fel ca toate adjectivele pronominale)

Model de analiza. SE da propozitia: N-a venit nimeni.
                                                   11
                                                               Subiect exprimat prin pronume negativ,
                                                                                           nominativ


                                       Nici un nor nu se zarea pe cer.

 Atribut adjectival exprimat prin adjectiv negativ, se acorda ni genul mascului, numarul singular si
                                cazul nominativ cu substantivul nor.


                 PRONUMELE SI ADJECTIVUL PRONOMINAL DE INTARIRE


  Pronumele de intarire folosit astazi numai ca adjectiv de intarire, insoteste un substantiv sau un
pronume personal cu scopul de a preciza persoana desemnata de aceasta.
  Cu valoare de pronume este folosit rar si doar cu functie sintactica de subiect.
  Adjectivul de întărire are funcţia sintactica doar de atribut adjectival, acordându-se in gen, numar
si caz cu substantivul determinat.

Tabelul pronumelor si adjectivelor de intarire

                       singular                                  Plural
 Pers.   caz      Masculin           feminin
                                                          Masculin         feminin
         N-AC     INSUMI             INSAMI               INSHINE          INSENE
 Pers    D-g                         Insemi
 I


 A II-   N-Ac     INSUTZI            INSATZI              INSIVA           INSEVA
 a       D-G                         INSETZI


 A
 III-a   N_AC INSUSHI                INSESHI              INSHISHI         INSELE
         D_G                         INSESHI



Maria insasi a venit.

                    Atribut adjectival pronominal, exprimat prin adjectiv de întărire, persoana a III-a,
se acorda in genul feminin, numărul singular, si cazul Nominativ cu substantivul determinat „Maria”.


                                 PRONUMELE RELATIV



                                                  12
       Pronumele relative au forme identice cu pronumele interogative, dar se intrebuinteaza la
        nivel de fraza, ca element de subordonare (introduc propozitii subordonate).
       Au forme simple : care, cine, ce, cat, si o forma compusa: ceea ce.
       Au rol dublu: la nivelul frazei ca element de relatie –introduce o subordonata- si la nivelul
        propozitiei avand functie sintactica. in propozitia pe care o introduce( subiect, atribut,
        complement, nume predicativ) .
       Adjective pronominale relative pot fi doar: care, ce si cat.
       Acestea preceda substantivul determinat in propozitia subordonata pe care o introduc si au
        functia sintactica de atribute adjectivale.

Pronumele relativ compus ceea ce are urmatoarele caracteristici :
       Este echivalent cu relativul ce
       Are valoare neutra
       Nu se poate disocia prin prepozitii
       Nu are forme proprii pentru genitiv si dativ
       Nu devine adjectiv pronominal




                             MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII
                               Etapa judeteana din 2004- clasa a VII-a

„ De prin varful pomilor
A venit o boaba-n zbor
De cafea, naclaita in perdea.
Dumnezeu cand i-a facut
Fiinta din scuipat si lut.
Cu o pensula de zdreanta
A vopsit-o cu faianta
Si i-a pus ca din greşeala
Doua coji cu captuseala
In spinare,
Ca sa zboare,
Si aproape in zadar
Patru puncte ca de zar.

Se gandea atunci ca
Nu-i greu sa fie vaca lui.
Ca un nor de broderie
Neagra si caramizie
Care misca si se zbate,
S-a-necat pe jumatate
In nemărginirea-albastra
Din fereastra.
Si fiindcă rasar din ata
Stelele de dimineata,                   (TUDOR ARGHEZI _”VACA LUI DUMNEZEU”)
                                                  13
Crede ca din zarea- adanca
Luna vine si-o mananca.
Si se-aseaza linistita
Ca sa fie inghitita.
I Citeşte cu atenţie textul in care poetul prezintă imaginea unei buburuze(Vaca Domnului), apoi
comentează-l in 20-25 de randuri. In redactarea compunerii , vei avea in vedere următoarele repere:
       Elementele de portret
       Evidenţierea particularitatilor modului de expunere folosit
       Identificarea figurilor de stil si argumentarea valorii lor expresive
       Exprimarea opiniei personale despre aceasta poezie

II Limba romana:
            1. selectează, din secvenţa de text subliniata, cuvintele care conţin hiat si diftong, apoi
               marchează, încadrând intr-un dreptunghi prezenta acestora.
            2. precizează măsura, ritmul si rama versurilor:” Se gândea atunci ca nu-i / Greu sa fie
               vaca lui’’.
            3. scrie sinonime contextuale pentru cuvintele: a se gândi, a face, năclăit, a se zbate.
            4. precizează care este valoarea morfologica a cuvântului „o” din antepenultimul vers,
               apoi alcatuieste 3 enunţuri in care acelaşi cuvânt sa fie, pe rând, numeral cardinal,
               adjectiv pronominal nehotărât , interjectie.
            5. selecteaza verbele din versurile: „



                                        Monastirea Argeşului

Pe Arges in gios,
Pe un mal frumos,
Negru- Voda trece ,
Cu tovarasi zece.
Noua mesteri mari,
Calfe si zidari, La verde-alunis?
-ba, Doamne,-am vazut,
pe unde –am trecut,
un zid parasit si neispravi,
canii cum il vad,
La el sa rapad,
Si latra-a pustiu,
Si urla-a mortiu.
Si cum il vedea,
Domnul veselea,
Si curand pleca,
Spre zid apuca,
Cu noa mesteri mari,
Calfe si zidari,
Cu Manoli zece,
Care- i si intrece.
-Iata, zidul meu,
aici aleg eu,
Loc de monastirea,
                                                  14
si de pomenire.
Zece mesteri mari,
Calfe si zidari,
Curand va siliti,
Lucrul de-l porniti.
Ca sa-mi ridicati,
Aici sa-mi durati,
Monastire nalta,
Cum n-a mai fost alta,
Ca voi da averi,
Voi face boeri,
Iar de nu, apoi,
Voi zidi pe voi,
Voi zidi de vii,
Chiar in temelii.
Si Manole zece,
Care-i si intrece.
Merg cu toti pe cale,
Sa gaseasca-n vale,
Loc de monastire
Si de pomenire.
Iata cum mergea,
Pe drum agiungea,
Pe-un biet ciobanas,
Din fluier doinaş.
Si cum îl vedea,
Domnul ii zicea:
-mandre ciobanas,
din fluier doinas,
Pe Argeş in jios,
Cu turma ai fost,
Pe Arges in sus,
Cu turma te-ai dus,
n-ai vazut cumva,
pe unde-ai trecut,
Un zid parasit si neispravit,
La loc de grindis,




                                        Genul liric
Genul liric este unul din cele 3 genuri existente in literatura: genul epic,liric si dramatic.
In operele genului liric(oda, imnul, balada, doina, pastelul, etc.) autorul isi exprima gandurile si
ideile in mod direct, folosind o varietate de procedee artistice. In majoritate operelor, modul de
expunere predominant este descrierea. De multe ori, genul liric este asociat cu poezia, unde, autorul,
indiferent de specia scrisa isi exprima ideile prin intermediul eu-lui liric. Cunoscut si sub denumirea
                                                    15
de vocea autorului, eu-l liric este exteriorizat prin folosirea verbelor si pronumelor la persoanele I si
a doua, singular si plural. Folosirea procedeelor artistice maresc expresivitatea operei si ii ofera o
stralucire aparte, fiind o particularitate si o diferentiere a fiecarui autor in parte.


Imnul este o specie solemna a genului liric, in care autorul isi exprima pretuirea fata de divinitate,
data de eroi, sau fata de un eveniment deosebit.




                                     DEFINITII

Motivul epic reprezinta o modalitate narativa de realizare (susţinere, ilustrare) a temei unei opere
literare.
Observati:
      marcile unei opere literare epice: spatiu, timp, personaje, conflict, actiune.
      Moduri de expunere: naratiunea, dialogul, descrirea( uneori monologul).
      Particularitatea baladelor populare- amestecul dintre epic si liric.


      Ca procedee artistice: simplitatea si forta emoţionala
      Dinamismul intamplarilor inlocuieste efectul figurilor de stil
      Tablourile naturii dezlantuite
      Enumeratiile si repetitiile
      Cateva epitete
      Sensibilitatea prin diminutive
      Interjecţii afective.

Opera literara populara

      Autor necunoscut
      Orala
      Insotita de muzica

      Opera in versuri

      Marcile naratiunii: spatiu, timp, personaje, conflict, actiune.


Balada populara este un poem narativ, cu elemente descriptiv-lirice, care dezvolta un subiect
fantasti, legendar, istoric sau familial, ale carui versuri se canta sau sunt recitate, acompaniate de un
instrument muzical.
       Balada populara este o specie a genului epic in versuri
       Autorul unei balade este anonim
       Baladele populare sunt cunoscute si sub denumirea de cantec batranesc
       Baladele populare se clasifica tematic, unele dintre ele incadrandu-se mai multor teme.


                                                   16
17

				
DOCUMENT INFO
Shared By:
Categories:
Tags:
Stats:
views:4440
posted:6/13/2010
language:Romanian
pages:17