Letopisetul Pahico 13

Company overview De ce 12 e rezerva ? Redactia Am asteptat mult un “Leto” 12. Intr-un tarziu am inteles ca acea echipa “perfecta” de 11 inca mai joaca. Undeva in PAHiCo. Poate chiar in prima pagina… Esenta e insa undeva mai jos. Mai jos in text. Pe 12 il lasam azi pe banca. Sau in tribuna. Poate intr-o zi, george_antrenorul il va trimite in teren alaturi de titulari. recruitment head-hunting executive search consultancy Editorial C Pahico Letopisetul Based on over 15 years of international Multi dintre voi stiti unde vreau sa bat. Pahiliteratura, proza arhiscurta sau cum o vom denumi pana la urma, are in centru texte foarte scurte, de maximum 500 de semne. Daca spun haiku, poate ca induc o pista falsa. Sunt texte care incearca sa surprinda esenta unor ganduri, trairi sau povesti cu mai mult sau mai putin talc. Cel putin, asta stiu eu ca-si propune un autor recruitment experience, D&R Consulting is focused onde PA-uri. senior specialists within Europe, CIS countries and the Middle East. un microchip Foarte pretentios spus, pahiliteratura ar putea fi denumirea unui curent literar care inca nu exista dar Our reputation is based on the expertise of care ar putea semanain specific se experimenteaza in our consultants cu ceea ce industries and Japonia (unde altundeva?), patria haiku-urilor si a cipfunctional practices, the rigor of our processesurilor din ce in ce mai minuscule. Aflam deunazi, ca la and the passion of our people. Tokio merge foarte bine afacerea literaturii sms. E vorba de texte literare pe care le poti citi pe telefonul mobil. Abonatii primesc, de cateva ori pe zi, sms-uri cu texte literare scrise special pentru a fi citite in metrou We like to regard ourselves as a flexible and entrepreneurial organization that will obicei sau texte clasice adaptate noii tehnologii si noului go de consum. um sa slefuiesti Ticorosu "the extra mile" in delivering the right person first time, every time! We continually strive to seek ways to improve the quality of the servicesl-au provide. We are intelept (frumoasa we pastrat tanar si committed to poeme Daca ar trebui sa ma descriu, as zice ca sunt un tip cu combinatie), mi-a spus ca literatura sms nu e literatura. develop excellence „vreau all cu macar 25 de programul incarcat. Genul across o zi aspects of our company and we never become complacent ore”. Seara, tarziu, cand ajung acasa, ai mei ma vor about the level of quality we deliver. Having proaspat. Cand apuc sa vad un film la TV, aproape niciodata nu-l vad cap-coada. Pierd nu inceputul, ori finalul,East. assignments in Europe, CIS and Middle ori amandoua. De cele mai multe ori, vad doar o bucata din cuprins. Prima oara, chestia asta m-a enervat. Acum ma fascineaza. Afacerea la care pun botul sute de mii de japonezi e o prostie our ca nu centrally in UK, Bosnia cale locatedpentruofficesmai lasa loc fiorului, e doar o & spre robotizare, e spalare de creier. Poate ca are dreptate. Herzegovina, Romania, Russia, Serbia, Switzerland and UAE, we have completed Un prieten bun pe care zecile de ani in care a scris One of the things that set D&R Consulting apart is the quality of our consultants. All our Mi se pare ceva foarte rafinat sa reconstruiesc consultants, whether sector experts or ar fi povestea, in mintea mea, asa cum imi imaginez cafunctional specialists, are authorities trebuit sa se desfasoare pana in momentul in care o vad la TV. Sa descopar si sa incerc sa inteleg personaje despre care n-am suficiente elemente sau nu le am, in Long pe cele la care a avut are central to orice caz, Term Relationships acces telespectatorul our culture and we are able obisnuit. in their area. to maximize effectiveness and reduce clients' costs through innovative techniques. Our international Cine e mai castigat? Eu, ca-mi pun la lucru imaginatia, database and extensive contact network allow us to remain cost competitive in the creativitatea, sau vecinul meu, telespectator normal, ca-si imbogateste cultura generala si nu e condamnat contract labor market. doar la propriile-i idei? Habar n-am. Cred, in orice caz, ca varianta la care am fost impins e un exercitiu excelent, pe care il recomand oricui. E de incercat, nu e Eu cred, totusi, ca proza arhiscurta (cu care zicem ca ne de generalizat. E mai degraba un rafinament, un ocupam noi), sau pahiliteratura, in termeni mai tehnici, exercitiu util, e o fascinatie intelectuala, poate. Dar nu merge catre slefuirea giuvaierului. Si ma incapatanez sa calea de a dobandi cultura. cred ca are o sansa. Poate ca e o sansa minuscula ca un microcip japonez. Dar ea exista. Marturie sta cinstita Discutia mai are un aspect interesant. Pentru ca, e noastra adunare care vietuieste de aproape patru ani in adevarat, un film suprinde doar o secventa, o parte a jurul celor 500 de semne. Intr-un fel, noi am creat o povestii. Cele mai multe creatii valoroase sunt, de lume din cateva cuvinte. Poftiti de vedeti. obicei, acelea care, dupa ce le-ai parcurs, iti provoaca mintea, ti-o antreneaza pentru a zburda, pentru a scormoni, pentru a crea, la randul ei. Cuprins Arcanul – premiul nostru pentru cei ca noi pag.4 Letopisetul PAHiCo Redactor Sef Dr_Psycho (180276) Autori celebri I pag. 5 Istoria spamului pag. 6 Redactori -amby- (184403) Cercul (179513) Dr_Psycho (180276) eugenipi (877393) GM-Laurean (183430) Sixtyniner (875588) tert0s (1063102) Ticorosu (35306) werty (1062679) Uluitoarele crime din Pahicoville pag. 7 Pahico si W.A.P-ul pag. 9 Autori celebri II pag. 10 Design, Layout concept Dr_Psycho (180276) GM-Laurean (183430) Urasc Green-Peace pag. 11 24 de ore (partea I) pag. 12 Tehnoredactare Dr_Psycho (180276) GM-Laurean (183430) Pamflecritica pag. 13 Mecanica pag. 16 HC PARODY pag. 18 Autori celebri III pag. 20 24 de ore (partea II) pag. 21 PA-ul ca gen literar pag. 23 © 2008, PAHiCo Press Announcements High Council (AllianceID: 11059) http://pahico.yi.org www.hattrick.org Arcanul premiul nostru pentru cei ca noi Comunitatea reprezintă pentru Hattrick o latură cel puŃin la fel de importantă ca şi jocul propriu-zis, iar dezvoltarea ei are la bază identificarea unor preocupări comune membrilor săi. O astfel de pasiune – dragostea pentru slova scrisă în limba română –reuneşte în prezent sub acronimul PAHiCo1 aproximativ o sută de utilizatori. Ne place să scriem anunŃuri de presă, ne place ca ele să fie citite şi ne place să le citim şi pe ale altora. Ne bucurăm când cineva ni se alătură, iar ca să fim mai uşor de găsit am născocit acest Premiu „Arcanul”2 pe care îl oferim periodic. Prin el ne-au găsit actuali pahicieni activi ale căror creaŃii din concurs le vei găsi la sfârşitul articolului. Pentru acordarea Premiilor Arcanul, Înaltul GiudeŃ al PAHiCo jurizează respectând anumite criterii, unele subiective (care Ńin de gusturile literare ale fiecaruia, tocmai de aceea juriul este format din mulŃi membri) dar şi câteva norme obiective pe care le voi analiza în continuare. În primul rând anunŃul trebuie să aibă nu mai mult de 500 de caractere, limitare impusă atât de dimensiunile anunŃului de presă ce poate fi făcut în pagina echipei de Hattrick, cât şi de dimensiunile ht-mail-ului, care are acelaşi număr maxim de caractere. Câteodată această limitare ne supără chiar şi pe noi, dar am reuşit să ne obişnuim cu ea când e vorba de anunŃuri de presă. Respectând-o, vei ajunge să comunici mai multe idei în mai puŃine cuvinte, ceea ce în PAHiCo este apreciat. AnunŃul de presă trebuie să fie în limba română şi să respecte regulile de ortografie. Ne repugnă aceia care nu ştiu să facă acordul sau să utilizeze corect cratima, care scriu ca pe canalul de mirc, fără majusculă, fără virgulă şi fără aliniat nou, dar plin de emoticoane şi cu sute de puncte de suspensie. Nu trişăm când trebuie lăsat un spaŃiu după semnele de punctuaŃie, inclusiv după liniuŃa de dialog. De exemplu, am recompensat cu Premii „Arcanul” următoarele PA-uri: Aditzzu (183079) Dragi parinti Sa stiti despre mine ca sunt bine si sanatos. De astazi m-am angajat la un club de fotbal. Sunt purtator de cuvant! Nici nu stiu prea bine ce trebuie sa fac. Cica ceva desene pentru echipa, sa zic ceva inteligent in fiecare zi, nimic extraordinar. Din pacate salariul e cam mic (30.000 lei = un pachet de tigari/saptamana, noroc cu sponsorizarile...) dar ma descurc eu cumva. Inca nam inteles de ce mi-au urat toti sa NU am soarta predecesorului, dar aflu eu... Aveti grija de voi si mai vorbim. PA Breb_ (35339) "Moartea unui comis voiajor" "De ce să luaŃi un produs inadecvat?" ... "Desigur dar nu puteŃi să negaŃi calităŃile lui formidabile!" ... "Doamnă, sunt un tip echilibrat şi cinstit vă spun că avem clienŃi mulŃumiŃi, chiar bucuroşi de serviciile noastre" ... "E un produs impresionant, o invenŃie magnifică!" ... Devenise cel mai bun agent de vânzări prin telefon iar ceilalŃi învăŃau meserie după metoda lui, chiar începuseră să strige "Hattrick!" la a 3-a vânzare reuşită. Nimeni nu ştia însă, cu adevărat, secretul lui. Rvaan (692951) Stan şi levitaŃia În acea ultimă zi de Sabat, strivind sub crampoane iarba deasă a adulaŃiei, în urletele încurajatoare ale galeriei, Stan se ridică câŃiva centimetri deasupra solului, păşind pe o pernă invizibilă de aer. Avea să dispară şase ore mai târziu înspre aerul rarefiat al diviziilor superioare, lăsându-ne aspri şi trişti în ploaia după-amiezii, mirosind plăcut a bere răsuflată şi seminŃe prăjite. DimineaŃa următoare, Polonezu' bocea de zor, privindu-şi bocancii bătuŃi în cuie. Uitaseră că e stepper... Pahico Letopisetul nr. 13 AnunŃul trebuie să fie creaŃie proprie şi să aibă subiect Hattrick. De-a lungul ediŃiilor unii au încercat să ne păcălească adaptând câte un copy/paste cu mai multă sau mai puŃină legătură cu Hattrick. N-au trecut de ÎG, nu suntem chiar aşa de fraieri. Numărul de premii pe care-l acordăm la o ediŃie nu e fix, nici măcar stabilit dinainte. A existat o ediŃie în care nicio încercare primită nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor şi am refuzat să facem rabat de la calitatea impusă: n-am premiat pe nimeni. În schimb, o dată am dat 5 premii, alteori 4, pentru că am considerat că atâŃia merită. Suntem pregătiŃi să recompensăm pe oricine merită. Radu_ (879049) CondoleanŃe lui Nicu Crai Astăzi este o zi tristă pentru noi toŃi, dar mai ales pentru iubitul nostru crainic al stadionului. Mai cunoscut în lumea sportivă ca "Omul cu Papagalul", el a fost nevoit să se despartă de jumătatea sa, loialul papagal Hatto. Îi dorim o viaŃă la fel de bună în Raiul necuvântătoarelor ce odată cuvântau, să fie în continuare la fel de apreciat. Domnule Crai Nicu, află că îŃi suntem alături în această perioadă grea, şi vom face tot posibilul pentru a te ajuta să depăşeşti imensa pierdere. R.I.P. 1 2 http://pahico.yi.org/ Detalii tehnice ale Premiului „Arcanul” se pot găsi în conferinŃa seriei IV.55 sau pe http://club.hattrick.org/Onzina . -wwd- (876614) Povestea unui jucător Totul începe de la şcoala de tineret. Mai întâi ai ceva numit gaură neagră cu perspectivă. Cu 400000 lei pe săptămână încet–încet creşte: mizerabil–inadecvat– excelent. Ura! Este momentul primei extrageri! Degetul îŃi tremură, tastatura nu mai ascultă de tine, iar ochii îŃi joacă feste. Într–un final însă apeşi butonul magic. Jucătorul nu întârzie să apară din negura nefiinŃei: străluceşte! Viitorul naŃionalei se afla în mâinile tale! La fel şi micul buton din dreptul jucătorului: CONCEDIAZĂ–L! regine00 (695431) Transfer de vise ManageriŃă tânără, dar versată te caut pe tine, jucătorul meu. Doresc un tip simpatic, plăcut, puŃin temperamental dar promiŃător, pentru o relaŃie intensă de câteva sezoane în hattrick. Vreau să fii achiziŃia imaginată în vis, puternic, cu pase magice, atacuri divine şi finalizările utopice. E bine să te avertizez că fiecare zi în divizia mea înseamnă pură plăcere.. . Aşezarea din teren o vom stabili pe moment, împreună, iar strategia e simplă: tu trebuie sa te joci creativ! Vrei? Crezi că poŃi să scrii şi tu măcar la fel de bine? Dacă da, ediŃia următoare, a XI-a, începe pe 10 noiembrie 2008 şi va dura până în primele zile ale lui Decembrie 2008. Inscrierile se pot face pana pe 24 noiembrie pe conferinta seriei IV.55. Eşti binevenit! sixtyniner, Onzina (875588), Cavaler în Press Announcements High Council Autori celebri Io n-am mai scris un PA de mai bine de un an si astia ma pun sa scriu aici la Leto, nu-i cinstit! Ce as putea sa le zic? ... de blaturile pe care obijnuiam sa le fac, de abia am reusit sa-i dau un meci lui Poclea ...de echipele vandute, a scazut piata, am vandut bisnisu’. ...de Liuba, pai s-a pus prafu’ pe ea. Daca acum 9-7 sezoane reusea sa ne promoveze in III, acum nici pe paznicul de la intrare nu-l vrajeste sa o lase sa intre pe stadion, a ajuns sa-si plateasca biletu' de intrare. .. de club, n-am ce, a ajuns ca si Liuba, s-a ales praful de el, suporteri iritati, situatie dezastruoasa. Daca stau bine sa ma gandesc am si eu o contributie aici, cu banii din transferuri m-am cam distrat nitel. Astai viata, mai trebuie sa te si distrezi ...de afacerile cu ustoroi. Pai ce? Eu nu stiu ca se aduce din import, din ala eftin si cu E-uri? Am vandut terenul si am facut blocuri. Pai sunt si altele, poate le-am uitat (un an de cand n-am mai scris), gata, stiu ce le zic, le spun ca o vand pe Liuba, oare o sa gasesc doritori?! ...de Pahico, ce sa le zic, ca doar nu o sa le marturisesc ca a inceput sa-mi fie frica sa scriu pe conferinta: sunt prea multi noi veniti. ...de avansarea la exceptional pe care am primit-o (nu cred ca-si mai aduce nimeni aminte de treaba asta) poate intr-o buna zi o sa le cer sa ma faca Maestru, am auzit de la Poclea ca se doarme bine pe scaunele alea! GM-Nicolae, Metalul Baicoi (35874) Senior in Press Announcements High Council I ST storia spammului Inca de la ridicarea maimutei la rang de Neanderthal toti avem ceva de spus. Bineinteles, adevaruri absolute. Ca o demonstratie dati-mi voie sa va descriu un homo sapiens dedicat acestui obicei. Este vorba despre eugenipi, un user (asa se spune la maniacii calculatoristi din ziua de azi) pe care il gasim vorbind in cele mai neasteptate locuri. Zilele trecute, la crisma lui joness toata lumea discuta de afaceri versus placere. Simte ca e cazul sa ia cuvintul, dar e nebagat in seama, isi trage clopul peste urechi si spune: “In seara asta am mincat cam mult. Stie cineva o carte buna?” Poate ca unora li HQ: se pare absolut normala aceasta introductiune in peisaj. Sa ne intoarcem putin in trecut. Matusa lui eugenipi ante Kingdom United 2000 de ani frigea o bucata de carne. Unchiul ante 2000 de ani, venit de la vinatoare, musca dintr-o Stephen Robinson boticul umed si-i zice: “Mai ai mult, caprioara din aia cu ca la 5 Partner Managingimi tai unghiile”. office@dnrltd.com ST crib op de Ticorosu Primul Letopiset a iesit in lume in sezonul 12. Era, daca nu ma insel, luna octombrie 2004. De la ultimul Letopiset (nr. 11, decembrie 2006) au trecut aproape doi ani. Cunosc oameni care in doi ani calendaristici au trecut de la grupa mijlocie in clasa intai, altii care au schimbat trei joburi; cunosc si pe cineva care a Other regional offices: ajuns din VII in II (aici a fost vorba despre hattrick). Dar despre altceva vreau sa discutam acum: despre PA-uri. N-am pretentia sa analizez evolutia PA-ului in Serbia ultimii doi ani. Sunt convins insa ca putem vorbi Switzerland despre asa ceva. In Pahico exista un nucleu de 20-25 de autori care scriu al naibii de bine! Partea faina e ca Russia apare mereu sange proaspat, fie din afara, fie UAE dinauntru, dintre „adormitii” care isi fac curaj si ne uimesc! Bosnia & Herzegovina Pentru ca nu poate sa existe Letopiset fara o culegere de PA-uri, va propun o selectie. Una obiectiva. Am ales ultimele 30 de PA-uri care au castigat Scrib Topurile saptamanale. Bucurati-va de ele! www.dnrltd.com Asa incat, sarmanul eugenipi, nu avea de unde sa mosteneasca un alt tipar genetic. Nascut spammer, maica-sa l-a iubit totusi si asa, intra in federatia PAHICO si se manifesta fenotipic prin accese de acordare a primului ajutor persoanelor sanatoase. Este citat in literatura prin discutiile despre arta bucatariei pe threadurile de critica literara. Neindoios ca aceste manifestari nu sint singulare iar boala pare sa prinda un arial populational destul de mare. In asteptarea unui leac miraculos sa speram ca aceasta va fi boala secolului. Ca de ciuma, holera, SIDA, nebunie sintem satui pina peste cap. eugenipi, Croncanitul corbilor (877393) Senior in Press Announcements High Council P.S. Pentru cine nu stie: in fiecare sezon, comunitatea Pahico isi alege 7 Boieri care alcatuiesc Inaltul Giudet, un juriu, adica, a carui misiune este sa aleaga cele mai bune cinci PA-uri scrise in ultima saptamana. Acesta este Scrib Top (ST). (continuare in pag 9) Daca PA-ul ar exista si in industria auto cam asa ar arata un PAmborghini… Specialized Recruitment Head-Hunting Executive Search HR Consultancy [Prima zi] Undeva in vestul salbatic, unde jocurile de noroc prin saloane si noptile petrecute cu paharelul plin cu licori de cea mai buna calitate erau o obisnuinta, un grup de saisprezece aventurieri au decis sa schimbe decorul si sa inceapa un joc nou, un joc sangeros. Probabil ca plictiseala locului si dorinta de a castiga bani frumosi de pe urma acestui macel ce va urma, i-a imbiat pe multi sa participe. O suta saizeci de mii de dolari nu e o suma mica, dar asta e mai putin important. Tot ce pot sa va zic este ca sunt fericit ca nu am fost unul din cei ce a jucat. Din nefericire nu am putut sta departe de mirajul unei activitati noi, iar pentru ca eram cunoscut drept un judecator faimos in tot statul Texas, participantii au venit la mine intr-o zi, propunandu-mi sa le organizez acest sport extrem numit Crima si Pedeapsa. Ah, m-am luat cu vorba si am uitat sa va spun, ca toti locuitorii acestui micut oras texan fac parte dintr-o societate ciudata numica PAHiCo. In afara de a scrie texte de foarte mica lungime, care se vor a fi niste texte literare, altceva nu fac. Deasupra salonului in care isi desfasoara activitatea, scrie cu litere de-o schioapa “PA High Council”. Cred ca asa denumesc ei textele, pa-uri. Niciodata nu mi-a placut sa le retin denumirea. Poate ca si monotonia acestei scrieri prelungi i-a facut pe unii dintre ei sa-si semneze, fara sa vrea, condamnarea la moarte. Cuvinte dure in acea sintagma, dar pana la urma se va dovedi ca asa a fost. Ca sa nu deraiez de la subiect, cred ca a venit timpul sa va povestesc cine sunt protagonistii. Nu va speriati la vederea numelor, dar nu am vrut sa le (re)dau adevaratele identitati. Asadar sa purcedem. Era o frumoasa dimineata de primavara, prin martie, cand in biroul meu din primaria orasului, intra cinci dintre eroi: werty: Sarut-mana, Domnita abra, buna dimineata, domnii mei (Radu, pasadia, Mouse si norab)! Poate va intrebati de ce am scris Domnita cu “d” mare… Ei bine, nu v-am spus tot despre organizatie. Aici fiecare are cate-o functie, conform valorii scrierilor sale. Da, valoarea acelor texte de 500 de caractere, cu iz literar. Eu eram Caligraf. Nu stiu de ce mi-or fi dat functia asta, pentru ca eu scriam urat, dar decat sa fiu numai Cetitor, am preferat sa raman cu asta. Toti: Buna dimineata, werty. werty: Cu ce va pot ajuta, bunii mei prieteni? norab: Avem nevoie de un judecator onest si impartial… werty: Sa zicem ca l-ati gasit. Totusi, cu ce va pot ajuta? U luitoarele crime din Pahicoville Au inceput sa-mi povesteasca despre teribila lor idée. Ascultam atent, si in acelasi timp inmarmurit. Era o grozavie de joc, si mi se zburlea parul, ori de cate ori auzeam cuvinte precum spanzurare sau crima. Si nu sau auzit de putine ori. I-am lasat sa termine, apoi le-am spus: Dragii mei, stiti in ce va bagati? Nu numai ca veti incalca aproape toate legile posibile, dar va riscati viata pentru o amarata suma de bani! Si nu numai atat! Domnita, va rog eu sa va mai ganditi. Vreti sa ajungeti ucisa miseleste ori spanzurata precum infractorii de cea mai joasa teapa? abra: Este un risc pe care ni-l asumam. Stii foarte bine ca in Pahicoville niciodata nu s-au respectat legile si numai datorita lui Tico lucrurile au fost pasnice mereu. Problemele erau rezolvate prin dueluri literare, concursuri de pa-uri si alte grozavii initiate de unii si altii. Noi ne-am saturat, vrem actiune si o vrem acum. Speram sa fii tu cel care ne va ajuta, insa daca nu vei fi tu, cu siguranta gasim pe altcineva! Nu puteam sa refuz. Cuvintele ei erau pline de adevar. Plictiseala curpinsese orasul. Singurul lucru interesant care se mai petrecea erau discutiile despre politica care se desfasurau in casuta denumita “Partida Liberala”. Un nume perfect. werty: Ok, accept. Mai povestiti-mi despre regulament, ca sa-l inteleg perfect, si de asemenea cine mai participa la aceasta parada a mortii, daca-mi permiteti s-o numesc asa. Si pe ceilalti ii cunosteam, mai mult sau mai putin. Ei erau: addy, alexbb, Aditzzu, Marakesh, Marckos, octavia, Ordof, Ovidiu, Tico, Wumi si wyzake. Daca tot era o parada, mi-am permis sa-i asez in ordine alfabetica. A doua zi, aveam sa-i dam drumul. In principiu discutiile se purtau la o masa rotunda unde se decidea cine este spanzurat ziua, numai ca in zilele in care nu exista un serif printre cei aflati in viata, trebuia ales unul in loc sa se spanzure intre ei. Inca nu eram convins ca era cel mai etic lucru pe care-l facusem pana atunci, dar promisesem Domnitei ca am sa ma ocup… Un regulament imbarligat mi-au lasat cei 5 dupa ce au plecat de la mine, dar vroiam sa ma descurc. Mai aveam vreo 12 ore pana sa incepem… [A doua zi] Ma pregateam sa ii primesc pe jucatori, sa le explic ce au de facut in aceasta prima zi. Inca eram ingrozit de ce credeam ca avea sa se intample. Aud o bataie in usa si strig: “Intrati!”. O multime numeroasa isi face aparitia in birou. Pe toti ii stiam si speram sa-i conving sa renunte: werty: Sa incepem, le-am zis. In primul rand, o sa va intreb pentru ultima oara, vreti sa continuati? S-a auzit un “da”, hotarat. werty: Atunci aveti urmatoarele lucruri de facut: pana diseara, trebuie sa-mi transmiteti votul vostru pentru alegerea serifului. Votul este public. De asemenea trebuie sa-mi spuneti daca vreti sa aveti un rol anume: telegrafist, barman sau doctor, respectiv daca ati fost la bar sau vreti sa va folositi glontul, in caz ca-l aveti. werty: Nu in ultimul rand toti trebuie sa depuneti in urna amplasata in centrul casei unde veti sta, cate un biletel pe care treceti numele celui omorat in turul initial. Asta era o parte frumoasa. Cel cu cele mai multe nominalizari avea sa fie tinta la noapte, iar cei ce l-au nimerit aveau sa fie criminalii. werty: Tinta nu va muri daca se va proteja tragandu-si si ea glontul din dotare sau va bea un uischi de la bar, iar criminalii nu-i vor servi ceai de plosnite in loc. Mai poate fi salvat de studentul la medicina! Aparent criminalii aveau un aliat puternic in barman, care in loc de “taxa de protectie” era obligat sa-i ajute in acest fel de oricate ori acestia cereau lucrul acesta. Din nefericire pentru ei, barul nu se mai aprovizionase de mult, iar din ceaiul de plosnite nu mai ramasesera decat doua pliculete. werty: Asta a fost tot. Ne vedem in casa mai spre seara, la apus. Terminasem cu ei. Nu mai vroiam sa ma gandesc la ce voi asista maine, asa ca mi-am facut un ceai. De tei, nu de plosnite. Intre timp, eroii nostrii au ajuns in casa, iar discutiile aprinse incepusera sa apara (aici nu sunt sigur ce s-a intamplat, pentru ca am ajuns pe la pranz la discutii, insa incerc sa va povestesc): Wumi: Eu vreau sa-l votez pe Ovidiu serif! norab: Nu te arunca. Acum toti suntem cetateni, dar oricine poate ajunge criminal. Nu ar fi deloc bine ca Ovidiu sa ajunga asa. Eu l-as vota pe addy! Ovidiu: Eu sunt de acord cu Wumi, rosti, frecandu-si mainile. Votez Ovidiu! Dupa mine norab avea dreptate. Ovidiu era un jucator de temut. Avea toate calitatile unui criminal desavarsit. Totusi Marckos ii urma pe cei doi: Marckos: Votez si eu Ovidiu! abra: Oameni buni, mai e destul pana dupa amiaza, iar judecatorul nu-i aici. Degeaba va aruncati. Eu m-as vota pe mine. De mult n-a mai fost o Domnita la conducere in Pahicoville. Pahico Letopisetul Acum imi fac si eu aparitia. Imi terminasem ceaiul si vroiam sa particip la discutii. Eram curios cum va decurge. Am intrat in casa, insa toti cei prezenti nu ma observasera. Erau ocupati sa se certe asupra serifului. Aditzzu se vedea serif, iar Tico il vedea pe Radu. Voturile se imprastiau. Un lucru numai bun pentru viitorii criminali… Ordof: Votez abra serifoaica, vad ca soarecu’ e prea neserios! Sper sa-l spanzuram… norab: Mouse o sa cada criminal cu Tico, presimt. Norab era poreclit baronul. Nu am aflat nici pana acum de ce, dar cred ca avea legatura cu prestanta sa. Ordof ar fi vazut-o oricand pe Domnita serif, iar pe Mouse il displacea pentru reputatia lui criminala. El nu scria prea mult in organizatie. Rareori compunea ceva care merita tinut minte, insa daca era provocat la duel, de cele mai multe ori era letal… Mouse: Eu neserios? Cred ca ma confunzi, Ordof! Ce sa fac eu serif? Mie imi place bautura, nu de alta…. Votez Ovidiu serif! Oricum pica cu mine in echipa si va facem franjuri! nr. 13 V-am spus ca regulamentul era intortocheat. Se pare ca daca dadeai pe la bar o data nu aveai voie sa fi ales serif in ziua respectiva, iar daca dadeai de doua ori, nu mai aveai voie deloc sa fi serif. Colac peste pupaza, daca beai in timpul serviciului, erai demis la sfarsitul zilei si orasul ramanea fara serif. Doamne, in ce m-am bagat? pasadia: Face cineva o numaratoare a voturilor? I-am raspuns ca eram eu acolo si ca notez tot. Partea asta a discutiilor era fascinanta, chiar imi placea. Timp de cateva ore bune vociferarile au continuat, fiecare gasea argumente pro si contra pentru fiecare candidat la serifie, Ovidiu si abra. Intr-un final, abra a adunat cele mai multe voturi. Ii stransesem pe toti ca sa fac anunturile de mijloc de tur, si le-am spus: werty: Partea de zi dintr-un tur s-a terminat, iar Domnita a devenit Serif. Acum veti primi niste biletele pe care va putea scrie: cetatean, barman, telegrafist, doctor sau criminal. Acela va fi rolul vostru. Criminalii se stiu intre ei si pot vorbi oricand, ceilalti pot vorbi doar aici, in aceasta camera de zi. Acum urmeaza noaptea. Tinta va fi atacata de cei trei criminali existenti. Rezultatele finale le veti primi maine dimineata. Somn usor! werty, F.C. Ghencea 1986 (1062679) Boier in Press Announcements High Council continuare in numarul viitor Scrib Top continuare din pag 6 P pasadia, Lord 21.02.2008 DeclaraŃia de indepedenŃă Pe aici oamenii nu scuipă coji de seminŃe pe stradă. Nici măcar nu umblă cu bidoane de bere în mână. Pe aici pietrele nu sunt proiectile; ele şi-au găsit rostul în ziduri tăcute. Iar drumurile sunt făcute pentru a-i avea pe cei dragi aproape, nu pentru a fugi. Pe aici oamenii cresc singuri, ferindu-se de turme. Şi nu vorbesc tare; nici nu sunt mândri, nici inutil de fericiŃi. Pe aici... prin mintea mea. dragoselu, Arhiduce 04.03.2008 Si pestii se sufoca, nu-i asa? Nu era seara inca, doar dupa-amiaza tarzie. “Oare sunt mistreti pe-aici?” gandi Mihai. Auzise multe despre Delta, mai stii? In cort, Silvia si Tudor nu dormeau, cu siguranta, se auzea miscare. Ala de la Poli, nu-si amintea acum exact cum il cheama, atata focul. Ana si blonda lu’ala chicoteau prin stufaris, isi puneau costumele la uscat. El trase adanc din tigara si smuci undita. Pestele parea atat de uman in sufocarea lui. Ii privi fix disperarea si pufni superior: “Se zbate aiurea, tampitul!”. Dorel, Cetitor (in realitate, Nobil) 06.03.2008 Dracu' sa-i mai americanii astia ahico si W.A.P-ul Deşi era dimineaŃă, chiar înainte de slujbă, nu se vedea nicio masă liberă. Praful stârnit de trecerea intempestivă a cirezii satului pe uliŃă îi alungase în dugheana părăginită căruia Maniero îi dăduse numele pompos „RelaŃii cu publicul Marea Lojă”. În faŃa unui pahar de şnaps, păreau că respectă zorii vorbind în şoaptă. Zumzetul vocilor estompa muzica dată nu prea tare în boxe. -Iote-l şi pe ăsta! Bă, joness, tu nu ştii că a trecut de cinşpe ani moda fudulitului cu celularu-n mână? Joness dădu la o parte uşa, îşi scoase pălăria şi rosti domol: - Bă Ovidiu, eşti prost, ăsta e cu uap, mă! L-am adus să mai aflaŃi şi voi ce e prin lume, că altfel vă ia dracu şi nici nu prindeŃi de veste! Râsetele se potoliră, acum toŃi se uitau la el plini de respect. Ovidiu, încurcat, îl căută din priviri pe Dorel şi-l strigă să aducă un şnaps şi pentru joness. - Joness, da uap ăsta ştie ce-a zis ieri Tălicenu ăla ieri? Ovidiu simŃea că intrase pe pământ alunecos şi acum poza în unicul partener de discuŃii de calibru. - Pot să intru cu el pe Internet! Acu vin de la Tico, care mi-a arătat cum să-l folosesc! Voi sunteŃi deştepŃi ca găinile, ce-i aşa de greu?! Deja se strânseseră toŃi în jurul lui şi-l rugau să citească ştirile. Joness se lăsă înduplecat repede. Se şterse la gură, suflă pe ecran să-l aburească apoi îl şterse îndelung de blugi. Îşi aprinse o Ńigară şi tuşi: - Deci: punct rî-o, săgeată în jos, ştiri şi să vedem ce scrie. Tuşi din nou, îşi drese vocea teatral şi începu: - Ştiri externe: „Vladimir Putin a salvat o echipă de jurnalişti de atacul unui tigru! Acesta a scăpat din capcană, iar premierul a reacŃionat imediat trăgând asupra lui cu o armă cu tranchilizante”. - Hă, hă – se hlizi Nicolae, ce om! Pe noi când ne-o salva al nostru? - Când o să ai ceva tarla pe care s-o cultivi în loc să-Ńi bei zilele prin crâşme! – i-o tăie Ovidiu. Iar pentru că lumea râdea tare, prinse curaj: Şi când tigrul o să fie pisica lu Ordof, la ce curaj are! - Mă lăsaŃi să continui, bre? – se stropşi joness. Economie: „Guvernul a hotarât să anuleze taxa de primă înmatriculare şi să dea banii înapoi celor care au plătit-o”. - Da de restul nu spun nimic? – întrebă timid Breb. I se spunea Investitorul, pentru că băgase bani şi la Caritas şi la SAFI şi la FNI. Acum era hotărât să ceară banii înapoi de la UE, „că ăia trebuie să-mi dea”. Aşa că-şi luase un bilet de avion pentru Belgia. - Nu, mă, dar am auzit că Alitalia, cu care zbori, a dat faliment! – râse cu cârcei joness. - Politică: „AlianŃă neaşteptată între PRM şi UDMR pentru majoritate în Parlament. Ambele partide au declarat la unison că naŃionalitatea nu contează atunci când e vorba despre caşcaval”. - łi-a trebuit Ńie să votezi cu liberalii, vezi, joness? Păi nu era mai bine cu ăia care au dus RevoluŃia şi după aia au făcut bine? – sări Ovidiu. - Lasă, bă, ce vroiai să mă duc să iau o rangă cu lămpaş în cap? Păi ăştia măcar cheamă marinarii sau ungurii! - Hă, măcar aveam ce mânca, nu ne veneau ăştia cu promisiuni şi cu bani ca să nu facem nimic! Păi zi şi tu, 100 de pogoane şi-mi dau mai mulŃi bani să-i las aşa în paragină decât să fac ceva cu ele, păi treabă-i asta? inteleaga si pe -Eagle, copy? Status? -Two boggie, one from six, other from seven, roger? "Roger pe ma-ta", mormai suparat ca operatorul iar il confundase, "io-s Vasile". Se uita la ceas, era 5 si 10. "Am timp destul", isi spuse. Rasuflind usurat, plutonierul Popescu puse arma jos, isi scoase casca si-si aprinse o tigara. Gloantele care-l pocnira in scafirlie, unul in ceafa, celalalt dupa urechea stinga, ii stinsera brusc parerea de rau ca nu se pusese la punct cu standardele NATO de orientare in teren. Stinger1, Boier 15.03.2008 Eterna si fascinanta... Culoarea rosie a semaforului e sinonima cu aparitia lui, o realitate fada a societatii: - Nenea' dai un ban? - Nu! Fugi cu cercu'! - Hai nenea ca-s amarat, frate-miu a facut o pozna cu vaca vecinului si-i la sectie, tata-i in spital, l-a batut mama cu cratita, si bunica n-a mai scos nici un cuvant de ieri. A vizitat-o un verisor de-a meu si cred c-o fi suparat-o cumva. I-am inchis geamul tacticos si am plecat grabit spre casa. Vreau sa prind stirile. Daca a spus adevarul maine imi cer scuze! dragoselu, Arhiduce 21.03.2008 Vanatorul de cerbi Epuizati si goi, stam pe blana de urs si ne alintam, inspirati de trofeele de pe pereti: "iepurasule”, “caprioaro”, “fazanule”. Se aud pasi si usa se deschide. Sar in picioare: “Va salut, domnule Vulpescu. Fiica dvs. m-a invitat la ceaiul de la ora cinci”. "Dimineata?”. Fata sare intre noi: “Tata, nuuu!”. werty, Metalul Baicoi (35874) Sunt doar un exponat pe perete, flancat de capatanile Press Announcements High Council pedichiuristului si antrenorului de fitness. Fata intra impreuna cu un tanar, “Mersi c-ai venit. Mi-era pofta de pizza. Bei un ceai?”. continuare in numarul viitor Disputa risca să devină una politică, aşa că joness o lăsă baltă, pentru că Ovidiu deja se înroşise. „Dacă face ăsta infarct, cu cine mai discut eu?”. - Sport: „PiŃurcă zice că o înfrângere cu cu Feroe nu e o catastrofă...” Nu-l mai asculta nimeni, urlau deja unul la altul. Închise telefonul şi mai ceru o Ńigară. Ovidiu, prefăcându-se că nu l-a auzit, îi zise: - Mare minune uapul ăsta, joness! Păi de asta avem nevoie ca să fim informaŃi! Ce zici, mergem împreună mâine la arat? - Da, mă duc să-mi scot vaca de la cireadă, s-o bag în jug. - Păi bine, da tu în epoca uapului ari cu vaca? - râse Dorel. Hai mâine dimineaŃă să vă dau şi vaca mea, altfel mor ale voastre în jug! Joness se îndrepta deja obosit spre ieşire. Flutură din mâna în care Ńinea celularul: - O să viu, bre, o să viu... -amby-, Kronstadt (184403) Boier in Press Announcements High Council Autori celebri Eu nu caut raspunsuri, io le dau pe loc! Despre Pahico: Nu mai am timp sa sustin o conversatie pe conferinta, dar mai e si faptul ca nu stiu de unde sa incep, sau intamplat foarte multe in lipsa mea. Daca deschid acuma un thread oarecare, ma pierd repede, nu mai am context deloc… Pahicienii de azi… pe unii ii respect, pe altii ii simpatizez, altii imi sunt indiferenti. E adevarat… sunt primul maestru care a fost prins dormind. Dar nu visez in nici un caz sa fiu primul maestru defunct. Poate primul maestru prins in timp ce se barberea. Apropo de: cred ca mi-e barba de-un cot, dar mi-e lene sa ma trezesc pentru ca sa ma uit in oglinda. Despre Nicu si celebrele blaturi: (Nicu: ... de blaturile pe care obijnuiam sa le fac, de abia am reusit sa-i dau un meci lui Poclea) Sezonu trecut ne-am chinuit vreo 10 amicale pana am reusit sa-l bat! Despre mine: Am imbatranit, cred ca mi-am pierdut spontaneitatea! plictisitor, nu mai am ce sa zic. Na, se pare ca am devenit insipid… sunt poclea, Fulgerul Râciu (36237) Maestru al Marii Loje in Press Announcements High Council Scrib Top continuare din pag 9 U nr. 13 dragoselu, Arhiduce 26.03.2008 Alien FM (sau poate Universul e rotund) Ma numesc Al Carter si sunt un miliardar american obisnuit. M-am inscris la o excursie spatiala. Decolarea din Kazahstan a fost ok, initial am zburat normal, apoi rusii au servit ceva, si-au dat ochii peste cap si au murit ca unul. Am ramas singur… Am incercat sa intorc, sa opresc cumva pe Luna sau pe Marte, dar imposibil, bordul e prea complicat. N-o sa credeti, gonesc printre stele de vreo opt ani… Era sa mor de plictiseala, dar azi, din intamplare, am prins un post de radio cu muzica clasica… rasc Green-Peace /Vineri spre Sambata/ Ajung in locul unde inhibitiile nu au loc, acolo unde marea e ca smaraldul, nisipul lipicios si viata merita traita fiecare minut. Ajung in Vama la ora 23:30. Cobor din masina nauc dupa un drum extenuant de 5 ore, cu ambuteiaje pe autostrada si cu o zi plina la munca. Noroc ca nu eram eu soferul, iar in timpul drumului am avut timp sa beau doua beri si sa trag un binemeritat pui de somn. Cristi, soferul, si fetele raman sa aranjeze cu gazda loc de innoptat, eu trag rapid pe gat o votca mica, un energizant si plec in cautarea distractiei. Ma opresc repede pe terasa Expirat, iau de la bar inca o votca orange si o sticla de Ursus, votca o sorb cu sete, iar cu sticla de bere in mana pornesc in cautarea unui loc potrivit. Gasesc rapid o bancuta libera, pun sticla pe masa, incep timid sa ma misc in ritmul muzicii. Ma dezmortesc rapid, miscarile devin fluide, dansez usor fara efort. Ma simt bine. Toate grijile au ramas in urma, tot ceea ce mai conteaza sunt eu, muzica si locul meu pe bancuta de unde am o vedere de ansamblu al terasei. Dupa cateva minute se suie EA, pe banca, langa mine. Fac aici o mica paranteza pentru a da o explicatie absolut necesara cu privire la termenul de casalot si ceea ce inseamna pentru mine. Pentru mine un casalot e o persoana de sex opus cu o masa neta de cel putin doua ori mai mare decat a mea. Si cum eu am doar 60 de kilograme... Tipa ce tocmai urcase langa mine pe banca, pentru mine era un casalot. Poate sunt rautacios, poate sunt complexat de propria greutate, c'est la vie, si n-am de gand sa ma schimb. Stinger1, Boier 08.04.2008 La drum de seara Ea a spalat toata ziua butoaie si ulcele dar si-a facut timp sa hraneasca si plozii. El a trebaluit prin curte si s-a ingrijit de animale. Au o gospodarie mica si saracacioasa, dar sunt oameni harnici si se chinuie cum pot. Macar pentru copii. Acum se intuneca, asa ca au incarcat cat de multe au putut in caruta si se pregatesc de plecare. Ii asteapta o noapte lunga, 5 km pana la conducta si acolo cateva ore dificile pana umplu toate butoaiele, dar trebuie sa se duca ei, copiii sunt inca mici. Pahico Letopisetul Stinger1, Boier 15.04.2008 Despre conductorul acceleratului 599 si aspiratiile sale politice Un om implinit de altfel! Copil fiind, cand nimeni nu-l vedea, lovea rotile trenului precum tatal sau. Acum la maturitate are o familie frumoasa si e conductor pe accelerat! Stie ca tataia ar fi fost mandru, ce ar putea sa-si mai doreasca? Astazi pacea sa sufleteasca a fost zdruncinata! Se simte altfel, se simte puternic, poate chiar putin arogant, se simte pentru prima oara mai mult decat conductor, e conducator! Astazi el conduce acceleratul 599 plin cu mineri spre capitala si se intreaba... Laurean, Carturar 18.04.2008 Un' te duci, tu... Se deschise uşa. Deşi ieşise în plin soare, nu-l mai simŃea dogorind atât de tare. Se repezi jucăuş la florile acelea galbene, dar abia ce ajunse la ele, când ceva îl împiedica să pună piciorul drept din spate pe pământ, prăvălindu-se după doar câteva smucituri. SimŃi apoi un genunchi apăsător şi lama aceea lucitoare, rece la-nceput, dar imediat tăioasă şi fierbinte. Abia acum îl durea piciorul şi-şi amintea cum oile bătrâne spuneau despre acei creştini ce vin în fiecare an şi iau toŃi junii. . Baiat simtit ma dau un pic mai spre marginea bancutei si imi vad de buna mea dispozitie, cultivata cu grija, si de dansul meu. Nu vreau sa fiu incomodat, nici sa incomodez iar la urma urmei sunt intr-un loc public. Ea danseaza, eu dansez. La un moment dat imi cere un foc. Un gest reflex, mana cu bricheta aprinsa, ea isi aprinde tigara, imi multumeste, eu fac o gluma, ea zambeste. Nimic anormal pana aici, as fi facut la fel cu oricine. Doar ca uitasem ca "Ai un foc" e replica de agatat si involuntar eu muscasem momeala. Ordof, Senior 28.04.2008 Un om pe treaba lui Intrase in categoria barbat realizat. Terminase cu bine facultatea, suntase cu abilitate armata, obtinuse o slujba nici prea-prea, nici foarte-foarte, se indragostise de o fata minunata, asa cum ii placea lu' ma-sa. Facea sex, cu fata, regulat, dar n-as putea spune cat de fericiti erau. Se casatorisera, iar acum, sambetele si de sarbatori, mergeau la tara, la socri. Urmand cursul vietii unui om pe treaba lui, incepuse acum sa gaseasca raspuns la toate. Nu de alta, dar se pregatea sa fie tata. Continuare in pag 13 11-12 O ora din viata unui functionar la stat (Cercul) Capatul creionului se cam tocise, iar gustul usor sarat al minei incepuse sa-l deranjeze. In plus, uitandu-se in monitor, printre cifre si mine, vazu ca si limba i se colorase in negru. Casca, tragand cu ochiul la ceas. Colega din dreapta se concentra asupra unui macrameu complicat, desi in fata ghiseului ei erau doi solicitanti care inca asteptau calmi. Profitand de faptul ca la el nu era nimeni, fixa in geam placuta cu PAUZA DE MASA. REVENITI!, se ridica si disparu fericit pe usa din dos. 0-1 Logica unui copil (octavia2) -Tati, pendula a facut unpazece bing-bangi. Cat e ola? - Unsprezece tati. Tu nu mai adormi? -Tati, pendula a facut doipazece bing-bangi. Cat e ola? - Doisprezece noaptea tati. Treci la nani. - Tati, pendula a facut un bing-bang. E ola 1? - Da tati. Culca-te mai repede ca vine bau-bau. - Tati, inainte de unu nu e zelo? De ce bate pendula doipazece bing-bangi si pe ulma unu? De ce nu bate zelo bing-bangi? - ... 10-11 O furnica (octavia2) De cum infloreau copaceii in gradina botanica, devenea entomolog convins. Se asezau in colturile neumblate si studiau: ea cartile, el furnicile. Ii placea sa le urmareasca cum navaleau pe patura lor, dupa firimiturile ramase de la micul dejun, cum escaladau coapsele ei, cum inainta una mai indrazneata pe sira spinarii, iar el era intotdeauna dispus sa le ajute si sa desfaca breteaua sutienului, sa le inlesneasca drumul mai departe. Ea zambea, inchidea cartea, iar el exclama: o furnica! 1-2 Odiseu (Laurean) Se făcea că găsise lanŃurile cele mai grele cu care se Ńintui de scaunul acela amorŃitors din spatele biroului negru. Sirenahaipemess, sirenadeschidegspul şi sirenapauzădemasă nu-l mai tentau de la-nceputul lunii. Şi se făcea că azi nu consumase din rezerva de cafea, nu sforise ppsurile care-i carenau inboxul, nu pipase a plictis, fiindcă toate nu făceau decât să-i aŃină calea spre cea care, chiar de la primele ore ale dimineŃii, avea să-i Ńeasă mărirea de salariu promisă la îmbarcare. 9-10 Perfomanta (Ticorosu) Performanta. Asta ne trebuie, asta vom face! Zeliko Azman se trezise in forma maxima. Se anunta o zi excelenta. A facut dus pe indelete, a mancat iaurt cu musli. Dar avea o pofta nebuna de oua prajite, cu sunca si paine cu unt. Sa-l ia dracu’ de colesterol, si-a zis, in timp ce se imbraca tacticos, cu gandul la performanta. Doua intersectii mai tarziu, era usor nervos. Imi trebuie o cafea tare, a zis, in loc sa injure. La pranz era deja molesit, asa ca a lasat performanta pentru maine. 2-3 O viaŃă într-o oră (Ovidiu) M-ai trezit din somn că doar la două puteai să te naşti, chiorule, urla uneori maică-sa, asta înainte să-l vândă Ńiganului, dar după ce taică-su' îi scosese un ochi în bătaie când venise beat noaptea, pe la trei, şi ca un făcut tot la două ajungea să închidă ochii după o zi de cerşit pentru buzunarul Ńiganului în care a băgat cuŃitul şi a fugit să se facă hoŃ, specializat în case, le spărgea pe la trei, el n-avea somn, cam ca acum, când privea luna printre gratii, visând nici el nu ştia la ce. 8-9 Antiglobalizare (LordulJohn) Trafic indracit. Pe trotuare, intarziatii iutesc pasul cu ochii la ceasul instalat de onor' primaria. Ca-n fiecare dimineata blonda doamna A. Manta, echipata-ntr-un trening culoarea HT Delux, il scoate pe Cretzoo(sarmosul jucaus) la o plimbare(plimbare?). Precum un radar cu controlul metrologic la zi, acesta detecteaza precis masina(mereu alta) patronului arab al market-ului de la parter si o "respecta", ritual, cu labuta dreaptaspate ridicata... 3-4 O dimineaŃă devreme, cu străzi ploioase (Rvaan) Citise de câteva ori hârtia în lumina chioară a ambulanŃei: "Femeie inconştientă, posibil ingestie de psihotrope, posibil tentativă de suicid etc". Impersonalitatea biletului îi dădea o senzaŃie de irealitate. Începu să-şi imagineze, în timp ce naviga prin întunericul scării: decepŃie amoroasă, o fi tânără?, ori poate doar o bătrână singură. - Oare unde-i buda?, se miră cu voce tare unul dintre paramedici. - Prima pe dreapta, după dulapul cu haine, rosti mecanic, abia atunci sesizând grozăvia… 7-8 Cândva (abra_) a fost o zi ca bomba de la Hiroşima aruncată la 7 dimineaŃa de o voce din telefon. mi-a rămas, printre conuri şi bastonaşe, doar imaginea salonului alb. şi 7 cuvinte. ultimele. am încercat sa minimizez dezastrul. am adunat cioburi, am pus plasturi am aprins lumini. am fost robot. totuşi părinŃii ne vegheaza mereu oriunde-ar fi. mai vorbim câteodată noaptea în somn, într-o limbă ciudată a viselor. lacrimă punct lacrimă. 4-5 Vanatorul de cerbi (dragoselu) Epuizati si goi, stam pe blana de urs si ne alintam, inspirati de trofeele de pe pereti: "iepurasule”, “caprioaro”, “fazanule”. Se aud pasi si usa se deschide. Sar in picioare: “Va salut, domnule Vulpescu. Fiica dvs. m-a invitat la ceaiul de la ora cinci”. "Dimineata?”. Fata sare intre noi: “Tata, nuuu!”. Sunt doar un exponat pe perete, flancat de capatanile pedichiuristului si antrenorului de fitness. Fata intra impreuna cu un tanar, “Mersi c-ai venit. Mi-era pofta de pizza. Bei un ceai?”. 6-7 Remember (Cercul) Ceata nu se ridicase inca si o invaluia asemenea unei aure angelice, iluzie amara provocata de reflectia luminii albe a felinarului stradal in semnul mare si rosu: ALIMENTARA. Sub el batrana parea si mai mica de statura decat era, imbracata saracacios intr-un pardesiu vechi si o fusta subtire, cu picioarele pana peste genunchi acoperite de zapada groasa. - Du-te mamaie acasa, ii arunca un trecator grabit, aproape impiedicandu-se de ea. Ce-astepti aici? - Niste portocale, maica. Pentru copii. 5-6 Chipul Fiarei (-amby-) "Este timpul să vă treziŃi. Este ora 5 şi 30 de minute!" îi pătrunse coşmarul, întrerupându-l undeva la partea cu alergatul prin noroi în încercarea de a scăpa de monstru. Zvârli telefonul de perete. "Şi-o merita" reflectă. SimŃea trupul cald lipit de el, respirând regulat. "Încă nu" murmură, aprinzându-şi o Ńigară. Încercă să-şi amintească noaptea trecuta. O beznă continuă, sfâşiată ici şi colo de luminile discotecii. Îndrăzni în sfârşit să se întoarcă. În mod curios, era drăguŃă. Pahiscriitorii au participat, sezonul trecut, la un concurs-fulger de PA-uri. In fiecare etapa, care dura cel mult 3 zile, fiecare trebuia sa scrie un PA despre un anumit interval orar. Aici sunt unele dintre cele mai bune texte scrise in concurs (au fost, in total, in jur de 150 de PA-uri). (Urasc Green-Peace – continuare din pag 11) Imi vad mai departe de dans. In lumea mea perfecta, unde doar eu existam, iar toti ceilalti erau doar elemente de decor. Ea insista sa lege o conversatie, eu raspund spiritual, strengareste. Plictisit, incep sa arunc ironii subtile si glume cu substrat. Ea pleaca. Eu sunt multumit ca a priceput mesajul si pot sa-mi vad de distractia mea egoista. Spre surprinderea mea se intoarce. P amflecritica Cu un shot de bautura, intinde mana spre mine. Initial cred ca vrea sa dea noroc, asa ca, sa nu par badaran, ridic berea de pe masa si intind mana. Imi face semn ca nu, shotul e pentru mine si observ cu stupoare ca in cealalta mana mai are un shot. Gandesc: "Bautura moka? Well sa fie primita!" Fara sa stau prea mult pe ganduri, insfac paharelul, ciocnesc si il dau pe gat. Lichior de cafea cu inca ceva tare. Nu-mi dau seama ce. Gustul era mascat. Ii multumesc, si ma intorc in lumea mea. Cred ca mai trec vreo 10-15 minute fara sa schimbam o vorba cand imi tranteste bomba. Imi spune direct, si citez: "Am chef de sex in seara asta!" Vreau sa va spun ca in viata mea nu m-am trezit asa rapid din betie. In cap mi s-au aprins beculete, au sunat alarme, girofaruri, warning-uri, mai ceva ca in HQ-ul de la NASA cand a bubuit Challenger. Ce e pamflecritica? http://www.google.com/search?q=pamflecritica&rls=co m.microsoft:en-us&ie=UTF-8&oe=UTF8&startIndex=&startPage=1 “Your search - pamflecritica - did not match any documents.” E o noŃiune inventată de noi? N-ar fi prima oara cand PAHiCo deschide noi cărări. Neumblate. Necercetate. Dar animate. Laurean a încercat s-o definească astfel: “Pentru că: - ne luăm atât de în serios; - toamna scriem mai mult; - stăm în casă; - vrem să ne mai întrebe câte cineva ce mai facem... Aici facem praf orice PA, cu o critică ascuŃită, relevând însă arta acestuia. Cu o pamflecritică puteŃi ajunge mai cunoscuŃi decât colegul vostru de bancă pe care-l pupau fetele atât de des, fiindcă avea ochelari. Şi mai era şi tocilar... Primim inscrieri ale celor mai buni pamflecritici din cetate, cărora le arondăm câte un PA pe săptămână, pe gustul lor. Primim de asemenea orice PA ne bate-n poartă, cu condiŃia să se şteargă pe picioare la intrare şi noi îl scuturăm de tentaŃia de HC (Hiaticul Colb) care se aşterne peste toate. . PoftiŃi pe tarabă !” În orice caz, am găsit-o ca pe o pată de culoare pe conferinŃa federaŃiei. PoftiŃi de v-amuzaŃi (cu cele care ne-au plăcut cel mai mult)! Se dă PA-ul… Prima mea femeie M-am născut pe malul lacului, într-o vară. Vara asta. Eşti precoce şi bine dezvoltat, mi-au zis. Mi-au dat . In viata mea au fost rare momentele in care am fost lasat absolut fara nici o replica, acest moment a fost unul dintre ele. Cred ca dupa vreo douazeci de secunde de procesare a ceea ce am auzit, si ceea ce ar trebui sa raspund, dupa ce am cantarit cu atentie destinatia unde ma duce fiecare raspuns, cu grija si cu aplomb, am raspuns: Scumpa mea, cum ziceai ca te cheama? Ca am uitat. Eu nu am chef si daca as avea chef, nu as face cu tine, din motive ce nu tin doar de mine. Pot sa aranjez rapid cu altcineva. Spre usurarea mea a fugit mancand pamantul. N-am mai vazut-o niciodata. Si pot spune ca am fost recunoscator pentru asta. coordonatele, mi-au urat succes. De atunci urasc cu ardoare GreenPeace si toate organizatiile non-guvernamentale ce militeaza pentru salvarea casalotilor. Pentru ca eu am fost salvat de la un impact catastrofal cu un casalot doar de o insuficienta acuta de alcool in sange. Am ajuns repede, am intrat pe fereastră. În dormitor, năpustit peste ea, dl Lică vorbea porcos şi icnea. S-a potolit, s-a culcat, ea a rămas cu braŃele întinse spre mine, cu gura deschisă cam vulgar, dacă mă întrebaŃi. M-am străduit mai mult decât cele 15 secunde considerate sigure. tert0s, FC Tunetul (1063102) Carturar in Press Announcements High Council Dar am plecat acasă nedumerit, flămând şi cu un gust neplăcut, de cauciuc. (autor Ticorosu) Ce inŃelege pamflecriticul lupul_? Asta-i un fel de PA-ul misterelor, ba chiar al marii taine. Construit in jurul a trei personaje, sfantul duh Tico ne prezinta facerea lumii intr-un univers paralel. Primul personaj este o zeitate locala, nascuta din apa marii si plecata in cautarea unei frumuseti locale, pentru a o impregna cu samanta divina. Din cate se pare zeitatea asta e de mai mica importanta, ca primeste ordine de la altii ceea ce-l pune in fata unei partide nu tocmai atragatoare, ca doar singur o categoriseste drept vulgara. Acum trecem la personajul numarul 2, domnul Lica. Domnul Lica este echivalentul Vaduvei din universul nostru. El nu se incurca cu ordine si tandreturi, trece direct la actiune, fara preludiu si prejudecati, dupa care se culca. Indraznesc sa presupun ca in universul lui trece drept barbatul mediu statistic, care bea bere, se uita la fotbal si-si maltrateaza femeia. Dupa consumarea actului lumesc, femeia maltratata a ramas cu bratele intinse semn ca se da ofranda zeului care a vazut totul de pe geam si incearca si el, dar nu ii iese. Asa ca pleaca suparat, dar mai ales rusinat cu... coada intre picioare. Chestia cu gustul de cauciuc e clara, ne indica faptul ca in universul paralel fierea are gust de cauciuc. Acum, că aŃi înŃeles ceva despre pamflecritică, să continuăm: PA-ul Dr_Psycho ajuta-ne! Zilele trecute stateam seara la o poveste cu Cercul si Dorel. Joness ne servea cu povesti si ceva lichior facut din Mona Musca, editia de colectie - Dana, si Varujan Vozgazian cu ale lui flori paranoide de toamna. Cercul era tare incintat: tocmai a fost anuntat ca somnul lui nu e degeaba! Vecinul lui, Laurean, care-si cistiga zilele ca secretara la Dr_Psycho are ceva pile la posta si a aflat ca va fi recompensat pentru cel mai linistit somn din istorie. Cind ce sa vezi? Am adormit si eu. (autor eugenipi) Pahico Letopisetul nr. 13 Pamflecritica Ps: daca Marele Maestru ar avea taria sa demaste identitatea Vaduvei, am afla precis ca ea nu este decat o femeie maltratata care a reusit sa se refugieze din realitatea paralela in realitatea virtuala. Nu putem să nu remarcăm dintru început componenta profund letargică a PAului în cauză. Plierea predicatelor stătea, servea, anunŃa, somn, recompensa, adormi nu face decât să consfinŃească faptul că avem de a face cu o apocrifă referitoare la Adormirea lui Ipi. Clasa dogmatică din care face parte înscrisul este evidentă, când face trimitere la binefacerile Somnului Cercului, ca simbol al Marelui Tot Împlinit În Sine, după încheierea excursului de 360 de grade, şi Eterna Reîntoarcere în somn. Cu nimic mai prejos decât alte apocrife, Adormirea lui Ipi emană înŃelepciune în simplitate, predeterminare în eternitate, fuga de lumesc - a sta de poveşti cu Cercul şi Dorel este o metaforă a TrinităŃii Atotcuprinzătoare -, plus fuga, fireşte, de şarpele modern (Joness care serveşte cu lichior - de o subînŃeleasă provenienŃă, fermentul mărului înlocuieşte acum fructul izvor de păcat). Desigur că pe lângă lichior se extrage şi componenta liturgică a textului, care propune o procesiune a cărei bază provine din lichiorul mai sus amintit. Regăsim şi ceea ce trebuie să mai conŃină cristelniŃarul (flori paranoide de toamnă) precum şi trimiterea la modalitatea de cuminecare prin poştă şi iniŃiere prin pile, esenŃiale pentru noua formă de mir. Tot o trinitate reprezintă şi cele trei nume, două femeieşti şi unul bărbătesc, ultimul dintre ele de genealogie încă neclară - poporul varujenilor fiind încă prigonit, în goana după un tărâm al lor. Binecuvântarea aşteptată să se petreacă cu ajutorul unui anume Dr_Psycho inculcă în credincioşi idea penitenŃei prin strădania de a oscila între Dana şi Mona, cu smerenie şi pocăinŃă, deşi cu repetarea eternului păcat mirean, a cărui blândă pedeapsă duce la perpetuarea lui până la tămăduirea promisă. Ce inŃelege pamflecriticul Laurean? Încep cu al doilea (Tico – n.n.), şi nu pentru că refuz întâietatea primului, ci pentru că sunt încă sub influenŃa lui (am martori că ieri pe mess spuneam cui mă asculta „Dumnezeule, ce a putut scoate Tico din el!”). Ceea ce avem aici este nici mai mult nici mai puŃin decât o falie din ceea ce autorul a început ca epopee a dragostei. Suntem acum la capitolul 15, Spermatozoidul. Nu e o noutate, spermatozoidul este protagonist, în 1999, în The Mating Habits of the Earthbound Human sau începea povestea într-una dintre seriile Look Who’s Talking, cu aproape zece ani înainte. Nici influenŃa abordării decadente a lui Gunther Grass nu ne scapă, cu băiatul lui cu tobiŃa şi pasiunea frivolă pentru mama lui... Căci, nu-i aşa, dacă dl Lică are un nume, ea este Ea şi nu poate fi decât Femeia din viaŃa lui. Responsabilă de viaŃa lui. Mitul oedipian este inepuizabil, chiar dacă este vorba despre mama spermatozoidului pentu că, nu-i aşa, trebuie să aibă şi el una. Cam vulgară, dacă mă întrebaŃi. Desigur, dacă dl Lică vorbeşte porcos şi icneşte, ce educaŃie poate să primească progenitura. Metaforica progenitură care participă direct şi nemijlocit la act dar... se străduieşte degeaba, fiindcă, din fericire, dl Lică face sex protejat, astfel protagonistul rămâne flămând şi cu un gust de cauciuc. Moartea caprioarei Scrib Top continuare din pag 11 Ii auzisem pasii pe trotuarul ud si ii vazusem reflexia in fereastra unui magazin. De frica, o apucasem direct prin gangul ce dadea spre Curtea Veche, taman acolo unde incep sinele. Spre norocul meu, tramvaiul era in statie, asa ca am sarit imediat inauntru. L-am simtit facand acelasi lucru, dar n-am intors capul. Am asteptat vreun minut si, cand usile au inceput sa se inchida, am sarit pe peron. Am alunecat pe prima treapta insa si din inertie am nimerit exact sub roti. At... (autor Cercul) Laurean, Carturar 06.05.2008 Decalogul paradoxurilor 1 Lenea e lirică, dar linia de dialog nu îi repugnă. 2 Lenea trăieşte din contemplativ, dar se înmulŃeşte prin imitativ. 3 Lenea e filosofică, dar nu dezbate. 4 Lenea acumulează, dar nu asimilează. 5 Lenea îşi ajunge sieşi, dar nu se poate autodefini. 6 Lenea se poate umple de ea, dar nu are punct de saturaŃie. 7 Lenea e posesivă, dar nu e geloasă. 8 Lenea e amorfă, dar nu cade lată. 9 Lenea pătrunde adânc în trestiile gânditoare. 10 Pătrunde şi printre ele, dar de acolo nu dă la peşte. abra, Domnita 09.05.2008 Cândva a fost o zi ca bomba de la Hiroşima aruncată la 7 dimineaŃa de o voce din telefon. mi-a rămas, printre conuri şi bastonaşe, doar imaginea salonului alb. şi 7 cuvinte. ultimele. am încercat sa minimizez dezastrul. am adunat cioburi, am pus plasturi am aprins lumini. am fost robot. totuşi părinŃii ne vegheaza mereu oriunde-ar fi. mai vorbim câteodată noaptea în somn, într-o limbă ciudată a viselor. lacrimă punct lacrimă. Cercul, Logofat 20.05.2008 Pachetul Maistrul, ma rog, Maestrul Petrut Marinica, asa cum ii placea lui sa se recomande, examina cu maxima minutiozitate etichetele colorate lipite cam stangaci pe cutia de carton inconjurata cu banda adeziva galbena pe care scria FRAGIL. Cu limba intre dinti, introduse varful cutitului in fanta de deschidere si, cu ajutorul efectului de parghie, salta capacul. Indeparta nerabdator polistirenul expandat dar, descoperind continutul pachetului, scutura din cap dezamagit: - Mda, boltari. Pamflecritica Si au fost zilele Bucurestilor. Cu turta dulce, cu acadele in forma de baston (mit stock), cu tricouri (uscate, din pacate) imprimate cu chipuri de metalisti, cu spectacole de strada si traditonala mancare de mitici kurtos kolacs. In curtea sticlarilor, devenit din nou han, cu sugestiva titulatura de epoca Lucky 13, se servea pizza si garrone, covrigaria era inchisa, astfel ca a poposit la alt han. A lu Manuc. Cica la un must. Asa se explica cum iese el de-acolo (si oare cat o fi stat) cum i s-a parut ca-i gangul care dadea in Curtea Veche (pe viitor sa stii ca spatiul intim pentru gentlemani e pe latura de rasarit a hanului), si cum face un ocol pana isi gaseste sinele. Care exact acolo incepea. Sinele tras de cai, bineinteles o metafora, ca si statia, de altfel, pentru ca toata lumea stie ca miticii au urcat din mers in tramvai pana incoace, prin '80. Deh, a sarit cu Sinele in tramvai, dar Eul il urmarea, fireste, astfel ca a fost nevoit sa sara inapoi. Si iar remarcam o metafora a modernitatii, exprimata prin notiunea de usi, ca piedica in calea comunicarii in contemporaneitate. Doar nu v-ati lasat pacaliti cum ca tramvaiele de la mijlocul secolului XX aveau usi, si ca se inchideau automat. Sau, ca se mai inchideau. In anul de gratie 1990, usile la tramvaie nu se mai inchideau nici la 10 % dintre vagoane. Vezi articolul subsemnatului, in urma caruia am primit un ceremonios raspuns din partea ITBului, cum ca se afla in plan achizitionarea de vagoane moderne si... ma rog.... Sare sinele din tramvai, luneca pe prima treapta si ramane eul singur pe lume. Si astfel se explica schimbarea vremurilor, in acelea egoiste pe care le traim astazi. Ultima ora: stire primita pe htmail de la Rvaan: "acest PA NU este despre Labis care vaneaza o caprioara si isi primeste pedeapsa din partea unui zeu vegetarian" dragoselu, Arhiduce 22.05.2008 Cu Maestrul la clonat Toata noaptea s-au gandit, si-au scris, si-au agitat eprubetele, si-au citit pe monitoare, si-au tot sters.. Mai spre dimineata au dat print si au iesit vaduvele gramada, in alb si negru, mii de Temple si cativa Justo Hera cretulii si bucalati. Au dat fuga, cu sufletul la gura, cu halatele peste pijamale si cu ciubotele incaltate de-a-ndoaselea, si-au dat buzna peste Maestru, sa vina sa binecuvanteze minunile. Dar el i-a refuzat politicos, cica asteapta un telefon de mai bine de doisprezece ani. GM-Laurean. Clara & Ruxandra (183430) Logofat in Press Announcements High Council M ecanica (Tico’nterviu) Cine este Ticorosu si de unde acest alias? Aveam odata o masinuta mica, rosie. Un Tico. Inca mi-e dor de masinuta aia. Cum ar fi viata ta fara PAHiCo? Hehe! M-am intrebat de multe ori. Cred ca Pahico e si un pic Ticorosu. Si eu sunt un pic Ticorosu. Poate acelasi pic, nu stiu. Nu vreau sa fentez intrebarea, dar n-am curajul sa imi imaginez ca nu mai e Pahico. (Oricum, deja exista PA-urile si amicii.) Care e diferenta dintre PAHiCo-ul din 2004-2005 si cel de acum? Au trecut deja atatia ani? Atunci cred ca nu existau nici Carturari, iar rangul de Cavaler era doar o idee, aceea de a-i oferi un scop ambitiosului bebecub, unul din primii Logofeti. Era inainte de revolutie. Cum care revolutie? A, si in orice caz, atunci scriam mai mult ht-related. Cum ai aflat de PAHiCo? O intrebare amuzanta, recunosc. Am auzit de Pahico asa: priveam un top al celor mai „suportati” jucatori din HTRomania. L-am vazut pe Maniero. Am vrut sa vad care-i treaba cu el. Avea un PA in care cita o fraza dintr-un alt PA, al lui simion_popescu. Asa am ajuns la simion. Maestrul simion. L-am citit. Apoi i-am contactat pe amandoi, pe Maniero si pe simion. Fratilor, stam pe o comoara. Au prins ideea imediat. Am inceput sa lucram la ea. Impreuna cu poclea, duru si norab. Asa s-a nascut Pahico. Cat porti la picior? Asta e cea mai complicata intrebare. Pe vremuri era mai simplu, acum fiecare masoara altfel. Ca sa zic asa, port un interval. Dar stii care e secretul? Secretul e sa probezi totul, personal. Armata ai facut? Am servit patria. Si am servit, timp de noua luni, tone de bors. La cazarma din Bacau parca numai asta se manca. In rest, demontam kalasnikovul si-l montam la loc in mai putin de un minut. Am gaurit o moneda de cinci lei cu trei gloante, de la 100 de metri. Ca sa scap de instructie cateva zile, am scris texte pentru brigada artistica si am ajuns chiar sa le cant pe scena. Bine ca nu exista youtube pe vremea aia! Cum stai cu pahicritica? Sunt tentat de multe ori sa pahicritic cate un text. De cele mai multe ori ma abtin. Nu-mi place sa laud. Prefer sal pahicritic pe Ovidiu, de exemplu. Tine la tavaleala. Am avut surpriza sa vad ca mai tine ceva: tine cont de critica, desi nu pare. Ovidiu e un Inghiontitor, daca ma intrebi pe mine. Unul dintre cei mai simpatici. Iti aduci aminte vreo replica celebra pe care ai dat-o? Haha, ar trebui facut un concurs cu subiectul asta! Iti e dor de dragoselu, poclea, simion_popescu si ceilalti care nu si-au mai facut simtita prezenta? Lista e mai lunga si trag nadejde ca dragoselu nu are ce cauta pe ea. Cat despre poclea... El e aici, dar NU INCAPE. Crezi ca va fi vreodata PA-ul recunoscut ca forma literara? Cred ca da. Deja, suntem cativa care stim ca exista pahiliteratura. A pornit dintr-o joaca. A pornit de la o limitare care era enervanta. Limitarea la maximum 500 de semne te obliga sa spui multe in cuvinte putine. Sau poate nu multe, neaparat. Sa sugerezi. Sa surprinzi. Sa deschizi discutia si mintea. Hai, ca incep sa ma infierbant si devin plictisitor. Pe scurt: da, am incredere ca pahiliteratura va iesi din Pahico. Cat de departe va merge, nu stiu. Ce parere ai de explozia de dragoste pe care au provocat-o Ovidiu si Menumorut? Pentru neavizati: nu e vorba de explozia de dragoste dintre Ovidiu si Menumorut! Da, este vorba despre concursul de PA-uri "de dragoste" organizat de Ovidiu la cererea lui Menumorut. Dupa cum toata lumea isi imagineaza, cei din Pahico sunt firi romantice doldora de sentimente. Concursul pahiliterar despre dragoste a picat ca un butoi cu bere rece pe plaja de la Vama Veche. Ca o telecomanda in mana unui barbat, la ora meciului. Ca o centrare perfecta pentru voleul lui Mutu. In fine, ati prins ideea. Dar nu va lasati inselati! Desi s-au intrecut in cuvinte frumoase, dibaci si cu simtire asezate in pagina, sentimentalii din Pahico si-au facut timp sa se lupte si in eRepublik (pierdere de vreme, de acord), ba chiar s-a pus la cale un nou Duel literar. Sau poate doua. Esti rocker? Ce fel de muzica asculti? Nu sunt rocker. Nici n-am fost. Cred ca sunt doar pahicoolic. Poate nici asta. Muzica ascult dezordonat: radio dimineata (Guerilla), cate-un concert cu mosii mei (da, am fost la Rolling Stones). Daca ar veni in Bucuresti Dire Straits sau Pink Floyd, as fi acolo. Aproape cu orice pret. Cine este personajul din PAHiCo pe care-l admiri cel mai mult si de ce? Voi raspunde diplomat: este tocmai Personajul Pahico. S-a schimbat Ticorosu de la inceputurile PAHiCo si pana acum? In bine sau in rau? Am scris un PA despre un tip care se duce la dentist si doamna stomatolog ii spune, abrupt, ca trebuie sa accepte o idee: au inceput sa i se lase gingiile. Asa-i si cu Ticorosu. Ma bucur enorm ca Pahico are o putere de regenerare incredibila, ca apar mereu oameni noi sau sunt reactivati spectaculos unii „adormiti” (priviti in ce verva e acum Dr_Psycho!). Pot sa fiu sincer? Normal ca pot, asta e premisa. Asadar: faptul ca in Pahico apare cate un pusti teribilist precum werty mi se pare extraordinar. Imi zic: mosule, da-le dracului de gingii, esti inca tanar daca ai amici tineri! Ce parere ai despre jocul numit Hattrick? In mod clar, e un joc misto. Pe langa faptul ca e un joc misto, are potential. Stii ce nu-mi place la hattrick? Ca n-am ajuns niciodata mai sus de seria IV. Glumesc. Cel mai mult ma deranjeaza ca am avut un jucator pe care l-am crescut de la passable scoring la divine scoring si am fost nevoit sa-l vand pe mai nimic (era vremea aia in care cresteau salariile si scadeau preturile, vremea in care luai un divin, iti faceai treaba cu el, apoi il dadeai mai departe). Dupa ce l-am vandut, n-am avut in gand altceva decat sa-l rascumpar. Dar cand am echilibrat clubul, Gai Po Sing al meu ajunsese deja la un tip care era killer de divini. N-am mai avut pe ce sa dau bid. Si atunci am suferit. De-aia, cred ca e un joc misto. Am mai incercat travian sau eRepublik, dar m-au lasat indiferent. Ai vrea sa fi mai tanar? Sa stii ca m-am intrebat cum ar fi viata daca ar semana cu un joc pe calculator. Cum ar fi sa dai new game cand ai gresit ceva? Daca as vrea sa fac pe interesantul, as spune ca ar fi aiurea, ca viata de-aia e frumoasa, fiindca o traiesti o singura data. Cred ca ar fi amuzant sa poti da new game cateodata. Dar, pe bune, are cineva chef sa mai manance o data piure de fructe si sa astepte cel putin 15 ani pana la prima bere? Ai observat ca am fentat un pic intrebarea. Adevarul e ca nu as vrea sa fiu neaparat mai tanar, ma simt bine cu varsta mea. Dar as vrea sa mai pot urca pe munte cum o faceam mai demult, sa joc fotbal fara sa gafai. Cum te impaci cu politica? Politica e ca igrasia: daca ti-a intrat in casa, scapi foarte greu de ea. Stiu o singura metoda - evadarea, preferabil in creierii muntilor sau in strainatate. Partea proasta e ca trebuie sa te intorci acasa si iar te napadesc igrasia si politica. Ce-ti fac copiii? Ma bucur sa vorbesc aici despre copiii mei din Pahico si despre cei din Templul Herei. Sunt ok, mai ales primii (ceilalti au probleme; cred ca voi concedia antrenorul, am auzit ca e liber Andone). Ar fi ceva ce nu stim despre tine si ai vrea sa stim? Nu cred. Exista vreo intrebare pe care te asteptai sa o pun si nu a mai venit? Nu m-am gandit la asta. Scrib Top continuare sin pag 15 Cercul, Logofat 02.06.2008 Iubire bahica A mea iubita, vino, de placere Alaturea sa-mi stai doar un minut Sa sugem impreuna inc-o bere Si beat de fericire sa te sarut. Tu, tu, si numai tu, sa-mi fi aleasa Sa impartim si bune, si rele, amandoi Caci ochii tai nebuni m-au prins in plasa Si nu mai pot scapa, nici chiar sa voi. Si beat de fericere sa te tin aproape In doi, in pat, pe gat sa dam o bere Ori poate-un vin, sau minerale ape A mea iubita, vino, de placere. Ticorosu, Maestru al Marii Loje 08.06.2008 Virgula. Punct si Virgula [ca Maniero] Oamenii faceau valuri, incantati. Nu, nu alcatuiau o gloata, ci un grup. Unii cu ochelari, altii cu chelie si burtica, cativa cu alura sportiva, de multinationala. Era unul dintre ei! Era comod in tribuna. In adancul sufletului stia insa ca, intr-o zi, isi va pune cascheta si va intra in lupta. Pe tabela electronica tocmai fusesera afisate cele 500 de semne. Lumea era in delir. Parca le-ar fi scris el. Dar lipsea o virgula, un punct si-o virgula. "Asta e!", zise. Si isi sufleca manecile. pasadia, Lord 12.06.2008 Ultima Ńigară Zâmbetul înflorise brusc, înainte de a apuca să sufle fumul Ńigării. Realizase într-o fracŃiune de secundă câte s-au schimbat în jurul lui. Balconul, proaspăt văruit, cald şi luminos era doar pretextul gândurilor sale. Da, în continuare cafeaua trebuia să fie neagră şi amară, însă acum nu mai avea timp să pună întrebări: se mulŃumea cu răspunsurile ei. Şi simŃea că avea tot timpul din lume pentru a creşte îngeri. Căci vremea demonilor trecuse... Ovidiu, Libertus 19.06.2008 AparŃinător Sunt zâmbitor, umil, discret. Calc întotdeauna numai pe marginea holului, dar încalc cu bunăştiinŃă şi acceptat tacit toate regulile scrise mare pe pereŃi. Jonglez fără încetare cu bancnote şi plicuri să răspund prompt cererilor rostite şi nerostite. Principiile mi leam lăsat la poartă. Ca mine sunt mulŃi şi toŃi cumpărăm cu aceleaşi mijloace aceeaşi marfă inestimabilă, viaŃa, viaŃa lor, a celor dragi. Cinicii vânzători nu ne mai văd ca oameni, ne-au dat un nume unic. Suntem aparŃinători. Stinger1, Boier 27.06.2008 Arena, P. Arena, al VIII-lea Afara multimea deja se imbulzea la casa de bilete; doar cei fara abonamente bineinteles. Inauntru armurile isi asteptau stapanii, penele aurite erau la loc de cinste, doar intr-un colt un morman de rosii. O fi post si-a zis si s-a indreptat spre batranul albit. - Acesta este pergamentul, de 7 generatii transmis, studiaza-l! Invata ce inseamna cavalerismul fiindca in zilele noastre multi au inceput sa uite. - Pai nu prea inteleg, ce-ar trebui sa facem? - Pe scurt? Ne scoatem ochii. Ca chiorii. Interviu realizat de werty, Boier in Press Announcements High Council Concurs HC dragoselu 23.09.2008 Ziua razbunarii Un joc de sah din fildes caruia ii lipseau caii, un tricou al lui Hagi cu numarul 5 pe spate, o carte de Agatha Christie fara capitolul final, in fine, o roscata sarind din tort cu ocazia majoratului, din cauza careia a invatat cat de tare doare Penicilina. Asemenea cadouri primise de-a lungul timpului Paulica Zlotea de la prietenii care acum erau la peluza, implorandu-l sa inscrie penaltiul decisiv din minutul 90. „Pai ce, io-s prostu' vostru?” urla varful, napustindu-se spre punctul cu var. Ziua insuccesului PARODY nr. 13 Un pachet de carti de joc cu asi in plus, sterozi marca van Damme pentru impresionat gagicile, o biblioteca bine garnisita in fata careia poza ca intelectual, decapotabila rosie numa’ buna pentru agatat blonde care nu aveau nevoie de silicoane. Asa era obisnuit Paulica Zlotea, sa traiasca pe picior mare. Dar acum, cu criza financiara, contul lu tacsu se topise brusc si el isi gasise de lucru la clubul asta unde trasa cu var marginile terenului. Pahico Letopisetul 1 Mici fire albe La inceput au aparut obiectele: un facalet, o tigaie, niste resturi de pizza, o coada de matura. Le-am evitat, s-a gandit. S-a speriat putin cand au aparut primele vanturi, cu sentimentul ca nu le mai putea tine si mai ales pasiunea pentru o pisica. Dar s-a obisnuit cu asta. La fel s-a obisnuit cu apartitia prietenilor de sah, a fost fericit ca ii mai dadeau cate o dama, apoi au disparut si ei. Nu-mi trebuie prieteni, oricum nu stiu sa-i jelesc, si-a spus cand au disparut acestia. Asa ca propria disparitie nu a surprins defel. Ovidiu 09.09.2008 Mici găuri negre La început au dispărut obiecte, un creion, o cană, nişte pantaloni, o mătură. Le-am pierdut, s-a gândit. S-a speriat puŃin când au dispărut primele gânduri, cel despre individualism şi mai ales unul frumos de tot despre o pisică, dar s-a obişnuit cu asta. La fel s-a obişnuit cu dispariŃia emoŃiilor, a fost fericit să nu se mai teamă, apoi a dispărut fericirea. Nu-mi trebuie prieteni, oricum nu mai ştiu să-i iubesc, şi-a spus când au dispărut oameni. Aşa că propria dispariŃie nu l-a mirat defel. 2 Pentru ca Letopisetul este si pentru Pahicieni… Asadar am selectat din HC sezonul 24 patru PA-uri. Va invitam sa ghiciti autorii celor patru parodi. Asteptam raspunsurile voastre pe adresa redactiei (180276). Premiul consta intr-un PA parodie facut dupa cel mai bun PA al castigatorului, patru pahare de uischi indoit cu apa si o varza cruda. Castigatorul va fi anuntat pe conferinta Pahico in data de 22 Decembrie 2008. Rvaan 18.06.2008 O. PărăluŃă se întoarce - Şi de două luni nimic? - Nimic. - Nici măcar un cuvinŃel? - Nici. - Bine, şi ce treabă am eu? - Vreau să te… hm, întorci. Mi-e mai simplu când am exemplul în faŃă. O. PărăluŃă îşi supse măsele gânditor: - Nu-i o idee rea. Dar nu vreau să fiu ca înainte. Fără depresii şi fără complicaŃii. Vreau să-mi trăiesc restul… mhm, vieŃii în linişte. - Cred că mă descurc. - A, şi povestea cu numele? Nu mai merge. L-am aflat. O cheamă Virginia. - Noi să fim sănătoşi!, am exclamat eu, evaziv. O ! Marutza se intoarce - Si de doua luni, nimic ? - Nimic. - Nici macar pe la castel ? - Nici ! - Bine. Si ce pot sa fac eu ? - Vreau sa te… hm, descurci. Mi-e mai simplu sa plang la umbra falnicelor bolti. Isi incheie vanatul giulgi pe umerele goale: - Nu fi atat de rece. Vreau sa fie ca-nainte. Fara al nemuririi nimb, fara focul din privire. Vreau sa-mi traiesc restul, mhm, veciniciei cu tine. - A, si povestea cu numele… nu mai merge. L-am aflat. Il cheama Catalin. - Noi sa fim, hmm, sanatosi, exclama el, evaziv. 3 Desertul ca un nou inceput De regula, cand te enerveaza la cina, fiecare reactioneaza diferit, dar vizibil: unul tranteste farfuria si tipa, cel care strange bea de stinge. Sufera imaginandu-si ca a fost abandonat inainte de desert, ca nu va reusi sa se mai ridice, sa se scuture de firimituri si sa ajunga la baie. Habar nare ca se va gasi cineva care sa-l tina de frunte si, peste noapte, va rade privind inapoi si vazandu-se singur in mijlocul oglinzii. Imaginandu-si ca e de la ciocolata. Dandu-si seama ca a fost doar un nepriceput. abra_ 10.08.2008 Deşertul ca un nou început De regulă, când se destramă o relaŃie cei doi reacŃionează diferit, dar previzibil: unul trânteşte uşa şi pleacă, cel ce rămâne bea sau plânge. Suferă imaginându-şi că a fost abandonat în mijlocul unui deşert, că nu va reuşi să se ridice, să se scuture de nisip şi să ajungă la oază. Habar n-are că se va găsi cineva să-l recupereze şi, peste ani, va râde privind înapoi şi văzându-se singur în mijlocul pustiului. Imaginându-şi că e sfârşitul. Dându-şi seama că a fost doar un nou început. 4 Laurean 04.02.2008 Dragă jurnalule Am un iubit cum n-am mai întâlnit. La primele trei întâlniri, mi-a atins doar psoasul. Şi atunci spunea că din greşeală, când l-am luat de braŃ. Iar azi, la pizzerie, m-a zăpăcit complet. E fenomenal! Mi-a recitat timp de o oră şi un sfert din prima epopee ortostatică, cum îi spune el. ÎŃi dai seama? PRIMA!!! Se cheamă Pelvitrohanterienii. L-am rugat să-mi noteze pe un şerveŃel, să scriu corect. Mâine ne întâlnim din nou şi a promis că scrie o odă despre zona mea liliacă. Hihihi, abia aştept! Pa. Draga jurnalule, Iubita mea cea nou e unica. Ne-am intalnit de trei ori. Prima oara, mi-a marit fontul. A doua oara, si-a instalat touch screen, bagaboanta! Ieri ne-am jucat cu mouse-ul, iar azi... daca se tine de cuvant va fi ceva totul fabulos! Tu stii fanteziile mele intelectualo-tehnologico-tactiliste, draga jurnalule. Ei, bine, cred ca doar o pana de curent ne-ar putea impiedica exaltarea. Dar deja am zis prea multe pomenind de pana. O, Doamne, cate poate face o pana bine manuita. Hihi, abia astept! Pa. 5 Autori celebri Eu sunt pensionar, dar pensionar de moda veche! Despre Pahico: E ca Insula Thule a lui Rvaan: dupa mai bine de un an m-am lamurit de ce nu reuseam deloc sa urnim corabia din port: Pahico ESTE insula Thule! :) Pahico poate crea o imagine deformata despre spiritul de comunitate din Romania. Nu incercati sa faceti ceva asemanator acasa sau in alt loc! …alegerile, off, Odihneasca-se in pace! Si… totusi, ML are mai multe din ceea ce are bun masoneria decat toate organizatiile RL de profil din Romania. Despre HT: … Nu mai stiu ce e aia, dar e ceva la care sunt foarte bun pentru ca ma tot anunta altii ca am castigat meciuri, trofee, seria la tineret, etc Despre mine: …eu sunt pensionar, dar pensionar de moda veche, bughezo-mosiereasca, ce sta la Crama si discuta despre politica si bani, nu ca pensionarii proletariatului, in parc la table si la o samantza :P Cica umorul prelungeste viata. E o teorie a conspiratiei in care cred cu tarie. joness, FC. Dinamo Bucuresti (35069) Mentor in Press Announcements High Council continuare din pag 17 dragoselu, Arhiduce 09.07.2008 Poeme fierbinti Canicula pe stadioane, echipe iritate, galerii incinse. Incalzirea globala ii silise pe toti s-apuce Calea Nordului. Mozii agitau biciurile, netezind asperitatile uriasulului crotal pe care convoiul il intruchipa in migratia sa peste coline. Tjecken si Bjorn, la bordul noului Volvo Supporter: „I-am numarat, sunt toti, noua sute si ceva de mii. A ramas doar unul, poti sa crezi? M-a repezit, trufasul, e tare ocupat. Nu gaseste rima la arunc prosopul”. „Il stiu: fammy, seria V.24, Romania. Poetul”. Ticorosu, Maestru al Marii Loje 19.07.2008 Poemul perfect Era odata un om. Scriitor modest, dar pasionat. Intr-o zi, i-a venit in minte poemul perfect. L-a trecut pe hartie. Mai avea foarte putin de cizelat la el cand un alt om, foarte bine informat, i-a atras atentia ca in acea zi vine sfarsitul lumii. Sa dea naibii poemul perfect, ca si asa n-o sa-l mai citeasca nimeni. Dar omul nostru si-a vazut de treaba. Cativa amici au lasat deoparte pregatirile de final si au venit cu el. Sfarsitul i-a gasit scriind pentru niciodata, dar fericiti. tert0s, Erudit 31.07.2008 Promisiune. M-ai facut sa-mi ingrop mandria, sa-mi abandonez visele intr-o cutie prafuita. Totul pentru ca ai vrut sa te joci de-a iubirea. Ca tine sa fie atunci. Dar ai grija, pentru ca iti voi da o mie de motive, nimicuri si senzatii pe care sa le iubesti si urasti deopotriva. Si toate vor deveni treptat o parte din tine. Apoi te voi obliga sa le distrugi. Unul cate unul. Si cand nu iti va mai ramane nimic, tu imi vei apartine intru totul. Iar eu voi putea sa-mi dezgrop din nou mandria si visele. Doru Paslaru, Carturar 08.08.2008 Cine n-are O.Paraluta sa-si cloneze -He-he, ce idee geniala ai avut maestre contabil O. Paraluta : sa-i trimitem la dusuri chiar inainte de termenul-limita al transferului. Pe langa banii de step ne ramane si echipamentul gratis! Brava! -Multumesc, se inclina umil pardalnicul , spunandu-si aparte: “Pe cat pariu ca toti banii o sa-i dai maestrului Ticorosu pentru drepturile de autor?” -Hm? -Nimic, domnule, calculez in gand. -Bine, bine. Ia zi, cum ti-a dat drumul stapane-tu ? -Pe geam, domnule, pe geam. 23-24 A turna (sixtyniner) Deschid telefonul şi verific alarmele. Externat soacra, revizie maşină, rata la bancă, citit contoarele, plătit factura, ridicat coletul, şedinŃa cu părinŃii. Buun. Verific şi agenda de serviciu, bag documentaŃia în servietă. Gata, în sfârşit. Doctorul mi-a zis că mai bun e un pahar de vin decât pastilele de dormit, iar acum e singura oră când îl pot savura. Cu fereastrele deschise şi tembelizorul vorbind singur. Recunosc, fac parte dintre cei cărora trăitul în România le ocupă tot timpul. 12-13 Documentar (Laurean) Se trezeşte când cobor din pat şi începe cursa. Să vadă când văd dacă am cămaşă curată, cum trag fermoarele la canapea, cum torn cafeaua... Ne rugăm de ea să mai doarmă şi atunci ne dă ceva de făcut: vrea lapte, pipi... până la pupicul de pa. Azi am deschis ochii pe la 11. A râs, apoi a venit cu capul pe braŃul meu. După 10 min. de nemişcare, mă ridic să văd dacă doarme. Privea către fereastră şi îşi regla respiraŃia. I-am sărutat perişorul blond şi ascultam acordurile raiului. Cred că şi ea. - ... 13-14 Treispe-paispe (Dorel) Ghimpii din scaunul de la birou devin tot mai ascutiti, tigarile tot mai scurte, picioarele incep sa bata singure un ritm doar de ele stiut, clientii, desi fiecare dintre ei cotizeaza la ratele mele de la casa si masina, au devenit tot mai enervanti de cind au inceput s-o faca si pentru pampersi. Intr-o ora, insa, ajung acasa si toate astea vor fi amintiri indepartate pina miine dimineata. 22-23 Nimicul orelor mari (sixtyniner) - Servus, eu sunt… Ce să fac, uite ştiam că voi nu vă culcaŃi aşa devreme şi dacă tot e mai ieftin telefonul după 10 mă gândeam să văd ce mai faceŃi… Mă bucur. Şi ăia mici? Da? Mă bucur. Cu şcoala? Braavo! Ai mei ce să facă, băieŃii se joacă pe computer, fata se uită la „Vreau să fiu mare megastar”, eu acum am terminat treaba prin casă… Nu, n-am stat, am fost de ne-am făcut cumpărăturile la supermarket, dacă asta se poate numi ieşire… No hai că vă las că se apropie orele mici, pa, pa!? 21-22 Lembit Nooska, ora 21:46. (Rvaan) Iată-l pe Lembit Nooska în Gara ProvidenŃială Talinn: grăbit, înalt, nefericit. Lembit Nooska fuge de-acasă pentru că e tânăr şi toate lucrurile au început să fie Lembit Nooska: patul veşnic nefăcut, clătitele de duminică, draga Natiuşa "Katiuşa". Tata e complet Lembit Nooska, cu excepŃia serilor când bea bere; mama are acelaşi zâmbet lembitnooskian şi chiar cuvântul "teiubesc" îl pronunŃă rar, la fel ca Lembit Nooska. Iată-l pe Lembit Nooska în Gara ProvidenŃială Talinn, cum fuge de el însuşi. 14-15 Un om cunoscut (Ticorosu) Toata ziua s-a gandit ca, iata, a ajuns un om cunoscut. In metrou, parca toata lumea se uita la el. Da, prefera sa mearga cu metroul. In felul asta, evita traficul ucigator de neuroni; in plus, mai citeste cate o carte. Revenind, si pe drumul de la metrou la birou a observat, rosind de placere, multe priviri care il fixau. „Da, ma stie lumea. In meseria mea, vizibilitatea e importanta”, cugeta el, dupa masa de pranz, fix in momentul in care doamna Mimi i-a soptit: - Iti iese camasa prin slit. 20-21 La ceas de seara (octavia2) Parca am imbatrant prea repede, sau poate viata a venit peste mine mai repede decat as fi vrut eu. Altadata seara colindam parcurile din Copou, ma duceam sa o astept la facultate, chiar si pe jos daca nu aveam bani, nu conta, important era sa urcam impreuna dealul, agale, fara grija, sa vorbim, sa impartim banii in asa fel incat sa ne ajunga si de film, si de teatru. Acum trec cu masina pe langa parc si sunt prea obosit sa mai opresc, iar la teatru ma duc doar la matineu. Pentru cine muncesc? 15-16 Punctualitate profesionala (Stinger1) Domnul Petre, cel cu operatia terminase. Oricum nu avea multa treaba si tusea saracul groaznic. Mai ramasese blonda in decolteul careia si-a clatit ochii pret de-un ceas. Era frumoasa dar nu i-ar fi putut spune nimic. Nu de teama unui refuz ironic, pur si simplu nu-i placeau femeile care-si mananca unghiile. Cand a plecat si aceasta si-a sters secretos mainile de captuseala buzunarelor si a inaintat spre casiera carei arbora un zambet exersat: - Imi pare tare rau dar trebuie sa reveniti maine! 19-20 M-am saturat... reloaded (Ordof) ... de toti fanaticii care cred ca traitul in Romania trebuie sa le ocupe musai tot timpul, de oamenii care critica dar nu suporta sa fie criticati, de agramatii care este, de pseudointelectualii de la orice ora care isi dau cu parerea in toate, dar sunt nesiguri pe bucata lor de viata, si de intolerantii frustrati care vand gogosi in poarta cetatii, dar pe care nu-i recunoastem decat cand e vorba de poarta, cetatea si gogosile altora. 16-17 Eterna si fascinanta... (Stinger1) Culoarea rosie a semaforului e sinonima cu aparitia lui, o realitate fada a societatii: - Nenea' dai un ban? - Nu! Fugi cu cercu'! - Hai nenea ca-s amarat, frate-miu a facut o pozna cu vaca vecinului si-i la sectie, tata-i in spital, l-a batut mama cu cratita, si bunica n-a mai scos nici un cuvant de ieri. A vizitat-o un verisor de-a meu si cred c-o fi suparat-o cumva. I-am inchis geamul tacticos si am plecat grabit spre casa. Vreau sa prind stirile. Daca a spus adevarul maine imi cer scuze! 18-19 Si pestii se sufoca, nu-i asa? (dragoselu) Nu era seara inca, doar dupa-amiaza tarzie. “Oare sunt mistreti pe-aici?” gandi Mihai. Auzise multe despre Delta, mai stii? In cort, Silvia si Tudor nu dormeau, cu siguranta, se auzea miscare. Ala de la Poli, nu-si amintea acum exact cum il cheama, atata focul. Ana si blonda lu’ala chicoteau prin stufaris, isi puneau costumele la uscat. El trase adanc din tigara si smuci undita. Pestele parea atat de uman in sufocarea lui. Ii privi fix disperarea si pufni superior: “Se zbate aiurea, tampitul!”. 17-18 Avatar (Lordul John) -No Tom, not now! Ma priveste tacut si subaltern, dar ferm si decis in ami impune pur si simplu sa butonez tastatura, ceea ce constituie o grava incalcare a etichetei. -Am spus nu! Vezi ca-mi mototolesti jobenul si, deja, sunt in intarziere! Stii bine ca Lady M. nu admite asta cand ne invita la "five o'clock"(meci...). Cu un tupeu de nepermis fata de un aristocrat isi infige gheara in mana mea si strange progresiv urmarindu-mi, atent, reactia. Cedez indignat. Rasa lui de birmanez rasfatat! Scrib Top continuare din pag 20 Ordof, Senior 03.07.2008 Noapte alba Noapte alba, paguboasa, nedormit, cu fata trasa, 5 pachete de tutun, filme, carti, un vis nebun, TOTUL pentr-un PA mai bun! Dar acuma pe lumina tragedia e divina, muza-ti sade desalata. Nu respira, nu se zbate, nu se da resuscitata. Nu-s motive de mirare, parea surmenata tare si voia a ma infrange din 3 vorbe, fara sange. Sa te scot din universul roz? Esti kaput mon cher, se vede-n poza, la departajare. Finalu-i trist, nu ai idei de stors, ti-as sugera cu tact un simplu ‘Yes, of course’ Ovidiu, Libertus 16.08.2008 Moartea unui erou Ştia că e menit să facă ceva grandios, dar şi că nu are voce sau alt talent, sportul şi munca sunt prea grele pentru el, studiatul îl plictiseşte, nu are instinct de afaceri şi e prea domn să planteze pomi ca orice Ńăran. S-a învârtit de un Opel la mâna a doua şi un amic priceput i l-a tunat şi i-a pus boxe beton. A plecat în trombă, în sfârşit cel mai tare, mai tare ca amărâtul cu Loganul depăşit chiar acolo, lângă stâlpul prăbuşit. În plictiseala caniculară, a fost eroul zilei la ştiri. Rvaan, Cetitor (in realitate, Mentor) 20.08.2008 ViaŃa oraşelor moarte (II) Mă opresc din pedalat unde se termină asfaltul. Peaici n-am mai fost. Buruieni înalte înconjurate de garduri şi o singură casă, neterminată, arată jalnic în soarele ce stă să apună: un decor de mucava aruncat în mijlocul câmpiei. E păzită de un căŃel tăcut, ce stă cu lanŃul întins la maxim. Remarc târziu motanul jigărit ce trage cu dinŃii de unul dintre picioarele căŃelului, stârnind o colonie de muşte. Arunc cu-o piatră în jigodia de mâŃă şi fac cale-ntoarsă, pedalând fără să mă uit înapoi. Ticorosu, Maestru al Marii Loje 10.09.2008 Viata fara bere M-am intrebat cum ar fi viata daca ar semana cu un joc pe calculator. Cum ar fi sa dai new game cand ai gresit ceva? Cum ar fi sa-ti mai faci o echipa? Primul impuls e sa zici ca ar fi cool. Dar dupa ce te gandesti un pic, iti dai seama ca ar fi aiurea. Viata de-aia e misto, fiindca o traiesti o singura data. Gandeste-te, ai avea chef sa mai mananci doar gris cu lapte si piure de fructe si sa astepti cel putin 15 ani pana la prima bere? AGENTJOB, Carturar 29.08.2008 Non-definitie Nu poti bulversa dragostea printr-o defintie. Cuvintele inclesteaza pasiunea in etichete, citite si recitite. In fata ei te inchini cu evlavie, pietate altfel tradarea schismatica provoaca fiori ce pustiesc noptile. Introvertit sau extrovertit doar liber in cuget poti gusta darul iubirii, poti absorbi spiritul dragostei. Ovidiu, Libertus 09.09.2008 Mici găuri negre La început au dispărut obiecte, un creion, o cană, nişte pantaloni, o mătură. Le-am pierdut, s-a gândit. S-a speriat puŃin când au dispărut primele gânduri, cel despre individualism şi mai ales unul frumos de tot despre o pisică, dar s-a obişnuit cu asta. La fel s-a obişnuit cu dispariŃia emoŃiilor, a fost fericit să nu se mai teamă, apoi a dispărut fericirea. Nu-mi trebuie prieteni, oricum nu mai ştiu să-i iubesc, şi-a spus când au dispărut oameni. Aşa că propria dispariŃie nu l-a mirat defel. dragoselu, Arhiduce 23.09.2008 Ziua razbunarii Un joc de sah din fildes caruia ii lipseau caii, un tricou al lui Hagi cu numarul 5 pe spate, o carte de Agatha Christie fara capitolul final, in fine, o roscata sarind din tort cu ocazia majoratului, din cauza careia a invatat cat de tare doare Penicilina. Asemenea cadouri primise de-a lungul timpului Paulica Zlotea de la prietenii care acum erau la peluza, implorandu-l sa inscrie penaltiul decisiv din minutul 90. „Pai ce, io-s prostu' vostru?” urla varful, napustindu-se spre punctul cu var. ca gen literar Cercul Ne place sa scriem si asta conteaza. Facand o paralela, ne place jocul si nu ne intereseaza prea mult finalitatea lui, atata timp cat sunt si altii ca noi carora le place sa se joace impreuna cu noi. Fara sa avem impresia ca am descoperit America, in Pahico discutam destul de des despre un subiect asupra caruia nu cadem niciodata intrutotul de accord. Poate fi PA-ul (sau Anuntul de Presa…) o forma extrem de succinta de literatura? Denumirea, s-o spunem din start, nu-l ajuta, insa un tipar n-ar trebui sa ne sperie sau descurajeze. Suedezii nu s-au gandit probabil cat de departe va duce federatia noastra ideea de a avea un spatiu de 500 de carctere la dispozitie pentru a scrie ceva. Pentru ca, dincolo de avantajele pe care le avem ca jucatori activi de HT prin pachetul Supporter, ceea ce apreciem noi in primul rand la acesta este posibilitatea de a scrie. Acum, s-o recunoastem, suntem niste vanitosi; putem scrie, bine merci si acasa. Insa aici este altfel: scriem pentru ca stim ca macar unii la fel de vanitosi ca noi (si la fel de indragostiti de literatura si polemici inteligente) ne citesc si reactioneaza. Desigur, unii scriu si pentru ei, fara pretentia ca cineva sa-i popularizeze sau promoveze, insa as vrea sa ma refer aici la cei care, ca si mine, scriu atat pentru ei insisi cat si pentru altii. Si care, in Pahico sunt patrunsi de un sentiment de concurenta benefica, stimulatoare, care ii face sa incerca sa scrie si mai mult si mai bine. In spiritul acesta – zic eu, nobil - “cetatea” Pahico seamana uneori cu o agora deschisa pentru oricine. Oricine e liber sa ni se alature, singura conditie este sa scrie corect gramatical. Si ne mai place ceva. Ne place sa visam ca forma asta de a ne exprima – redusa de suedezi la 500 de caractere – s-au putea ca, odata, sa devina mai mult decat instrumentul unui grup de 100 de oameni (din care doar vreo 30 activi) si sa faca un pas afara din lumea HT si din universal virtual. Sa ramana la 500 de caractere – constragerea ne ajuta sa invatam sa incercam sa spunem multe in putine cuvinte, deci sa folosim sau sa inventam cuvinte care sa exprime mult mai mult decat intelesul lor – insa sa poata fi popularizata dincolo de universul virtual. Deja vedem in presa texte succinte, care spun sau comenteaza o stire, vedem pe bloguri diferite “pastile” scurte dar pline de continut si de sensuri. Lumea nu mai are timp sa citeasca din pacate, dar asta nu inseamna ca lucrurile nu se pot exprima, cu imaginatie si inteligenta, intr-un mod in care lumea e pregatita sa le primeasca. Borges spunea candva ca, intr-un fel, nu-I intelege pe cei care scriu romane lungi in care spun o poveste simpla, sau exprima niste idei simple: ar fi mai usor sa imagineze ca cineva a scris deja o asemenea carte si sa-i faca o recenzie imaginara (opera lui contine asemenea recenzii). De ce n-ar putea deveni si textele noastre manifestarile unei noi specii literare? Am uitat. Ne mai place ceva. Sa visam. Insa, cine stie… Contra Editorial Pahico Letopisetul -ul Pahico Letopisetul PA Sigur ca nu suntem critici literari, sigur ca nu traim din litere (ma rog, unii dintre noi o fac, dar in Pahico suntem cu toti egali in fata cuvantului scris), sigur ca opiniile noastre nu sunt universal acceptabile si uneori nici corecte, astfel incat oricat de talentati sau nu suntem in realitate in a scrie, nu noi, in fond trebuie sa judecam asta. nr. 13