CALENDAR NAŢIONAL IULIE de ani de la naşterea lui DUMITRU

CALENDAR NAŢIONAL 2005 IULIE 155 de ani de la naşterea lui DUMITRU C. MORUZI, prozator, publicist, poet, dramaturg şi folclorist român (2 iul. 1850 – 9 oct. 1914). 90 de ani de la naşterea lui DUMITRU STANCU, compozitor, etnomuzicolog, profesor şi poet român (2 iul. 1915). 155 de ani de la apariţia la Iaşi a primului ziar politic cu foileton literar ZIMBRUL (3 iul. 1850 – 10 sept. 1856). 80 de ani de la naşterea lui JACQUES FABRI, actor, regizor de teatru şi autor dramatic francez (4 iul. 1925). 125 de ani de la naşterea actorului român de teatru şi film, regizor CONSTANTIN TĂNASE (5 iul. 1880 – 29 aug. 1945). 75 de ani de la naşterea muzicologului român ADA BRUMARU (5 iul. 1930). 70 de ani de la naşterea scriitorului român NIKOLAUS BERWANGER (5 iul. 1935). 50 de ani de la naşterea poetului şi publicistului român DORIN POPA (5 iul. 1955). 100 de ani de la naşterea inginerului rus, constructor de avioane ARTIOM MIKOIAN (5 iul. 1905 – 9 dec. 1970). 85 de ani de la naşterea poetului şi prozatorului român DRAGOŞ VICOL (6 iul. 1920 – 22 dec. 1981). 100 de ani de la stingerea din viaţă a lui ALEXANDRU MATEI COTRUŢĂ, om de ştiinţă şi de stat (1828 – 7 iul. 1905). 90 de ani de la naşterea actorului de teatru şi film CONSTANTIN CONSTANTINOV (7 iul. 1915 – 6 mart. 2003). 70 de ani de la naşterea profesoarei MARIA STRATAN (7 iul. 1935). 75 de ani de la stingerea din viaţă a prozatorului englez Sir ARTHUR CONAN DOYLE (22 mai 1859 – 7 iul. 1930). 140 de ani de la naşterea juristului LEON CASSO (8 iul. 1865 – 26 noiemb. 1914). 60 de ani de la naşterea cântăreţului de operă (bariton) ION CVASNIUC (8 iul. 1945). 200 de ani de la naşterea compozitorului şi dirijorului italian LUIGI RICCI (8 iul. 1805 – 21 dec. 1859). 75 de ani de la naşterea regizorului şi dramaturgului francez ANTOINE BOURSEILLER (8 iul. 1930). 100 de ani de la naşterea sculptoriţei ELLY (ELISABETA) HETTE (9 iul. 1905 – ?). 170 de ani de la naşterea lui HENRYK WIENIAWSKI, violonist şi profesor polonez (10 iul. 1835 – 14 apr. 1880). 90 de ani de la naşterea poetului rus MIHAIL MATUSOVSKI (10 iul. 1915 – 16 iul 1990). 150 de ani de la naşterea folcloristului român IULIU A. ZANNE (11 iul. 1855 – 14 febr. 1924). 80 de ani de la naşterea sculptorului român GAVRIL COVALSCHI (11 iul. 1925). 75 de ani de la naşterea fizicianului, profesor universitar ŞLIOMA GHIFEISMAN (16 iul. 1930). 60 de ani de la naşterea lui VIRGIL TĂNASE, prozator, eseist şi dramaturg român, stabilit în Franţa (16 iul. 1945). 60 de ani de la naşterea cântăreţei de muzică populară VERONICA MIHAI (17 iul. 1945). 50 de ani de la naşterea lui LEO BORDEIANU, poet, publicist, matematician (19 iul. 1955). 75 de ani de la naşterea istorcului român, membru corespondent al Academiei Române POMPILIU TEODOR (19 iul. 1930). 90 de ani de la naşterea scriitorului SAMSON ŞLEAHU (20 iul. 1915 – 27 mart. 1993). 70 de ani de la naşterea lui ILIE UNTILĂ, specialist în domeniul ameliorării plantelor spicoase, geneticii aplicative, semenologiei şi fitotehniei aplicative, doctor habilitat în ştiinţe agricole, profesor universitar, academician (20 iul. 1935 – 27 iul. 2000). 70 de ani de la naşterea biologului, profesor universitar PETRU OBUH (20 iul. 1935). 100 de ani de la naşterea lui NICOLAE CARANDINO, scriitor, critic dramatic şi de artă, traducător, publicist român (20 iul. 1905 – 16 febr. 1996). 60 de ani de la stingerea din viaţă a poetului şi eseistului neoclasic francez PAUL VALÉRY (30 oct. 1871 – 20 iul. 1945). 185 IULIE CALENDAR NAŢIONAL 2005 65 de ani de la naşterea LUDMILEI SCALNÂI activistă pe tărâm social şi politic, fruntaşă a mişcării feministe din Moldova (22 iul. 1940). 75 de ani de la naşterea pictorului român LEON VREME (22 iul. 1930). 80 de ani de la naşterea lui ALAIN DECAUX, istoric şi scriitor francez, membru de onoare din străinătate al Academiei Române (23 iul. 1925). 225 de ani de la naşterea compozitorului şi organistului german CHRISTIAN THEODOR WEINLIG (25 iul. 1780 – 6 mart. 1842). 80 de ani de la naşterea actorului şi scenografului francez ROBERT HIRSCH (26 iul. 1925). 75 de ani de la naşterea lui VALENTIN MÂNDÂCANU, lingvist, traducător şi publicist (27 iul. 1930). 130 de ani de la naşterea lui PAUL GORE, jurist, heraldist, istoric, muzeolog şi muzeograf, publicist, prozator şi om politic român, originar din Basarabia (27 iul. 1875 – 8 dec. 1927). 200 de ani de la naşterea mezzo-sopranei italiene GIUDITTA GRISI (28 iul. 1805 – 1 mai 1840). 90 de ani de la naşterea fizicianului american, laureat al Premiului Nobel CHARLES HARD TOWNES (28 iul. 1915 – ?). 140 de ani de la naşterea lui ALEKSANDR GLAZUNOV, compozitor, dirijor şi pedagog rus (29 iul. 1865 – 21 mart. 1936). 150 de ani de la naşterea lui POLIHRONIE SÂRCU, istoric, istoric literar, slavist şi filolog rus, originar din Basarabia (30 iul. 1855 – 23 iun. 1905). 110 ani de la naşterea violonistulu şi dirijorului PAVEL BACININ (31 iul. 1895 – 6 iun. 1976). 80 de ani de la naşterea scriitorului şi traducătorului VLADIMIR RUSSU (31 iul. 1925 – 9 noiemb. 1959). 75 de ani de la naşterea lui VALENTIN TANASIEV, profesor universitar, doctor habilitat în agricultură (31 iul. 1930 – 1998). 160 de ani de la apariţia la Bucureşti a revistei MAGAZIN ISTORIC PENTRU DACIA (iul. 1845 – 1848, 1851). 75 de ani de la naşterea fizicianului VALERIU MUŞINSCHI (iul.1930). 186 CALENDAR NAŢIONAL 2005 IULIE Dumitru C. MORUZI 1850–1914 Romancier, publicist, memorialist, folclorist şi dramaturg român. S-a născut la 2 iul. 1850, la Iaşi. Se stinge din viaţă la 9 oct. 1914, tot acolo. A fost fiul prinţului Constantin Moruzi, de origine grec, şi al domniţei Catinca, nepoată a domnitorului Ioan Sturdza. În 1854, fiind expulzat, tatăl se stabileşte împreună cu familia în Basarabia. Viitorul romancier îşi petrece copilăria la moşiile părinteşti din Dănuţeni (azi – suburbie a or. Ungheni), Cerepcău şi Cosăuţi (jud. Soroca) sau la Chişinău. Primele cunoştinţe de carte le capătă în casa părinţilor. Mai târziu de instruirea lui se ocupă un profesor francez, care îl va însoţi la studii în Franţa, în 1863. Înscris la Liceul Louis le Grand din Paris, şi-a luat bacalaureatul în 1869. Aici i se va cultiva spiritul filofrancez şi ostilitatea faţă de imperialismul rusesc. Revenit în Basarabia, se ocupă de administrarea moşiilor familiale şi ocupă diverse funcţii în slujba statului. Ca supus al ţarului, participă la războiul ruso-turc din 1877-1878, fiind translator în statul major al unei armate ruseşti. În urma unor conflicte cu familia, trece în România. În 1882 i se recunoaşte cetăţenia română şi va ocupa funcţii modeste în aparatul administrativ: administrator al plasei Constanţa, subprefect la Sulina. În 1895, în urma unor intrigi politice, părăseşte serviciul, fiind susţinut material, un timp, de regele Alexandru Obrenovici al Serbiei, fiul Nataliei Keşco, rudă a sa. La vârsta de 53 de ani îşi începe cariera literară. Debutează în publicistică cu articolul Basarabia şi trecutul ei: 1812-1905, publicat în revista bucureşteană Cronica (1905), şi, în acelaşi an, apărut în broşură aparte, cu titlul Basarabia şi viitorul ei. Îşi continuă seria de articole referitoare la situaţia Basarabiei, adunate, în 1906, într-un alt volum, remarcat de critica timpului – Ruşii şi românii, cu o prefaţă semnată de N. Iorga. Încurajat de atitudinea lui N. Iorga, tipăreşte în 1912, când se împlineau o sută de ani de la înstrăinarea Basarabiei, volumul Basarabia noastră, continuând să publice în presă seria de lucrări dedicate acestei provincii. Cu prilejul centenarului răpirii Basarabiei, a mai publicat, în acelaşi an, broşura de Cântece basarabene. (Un manuscris găsit în arhiva lui G.T. Kirileanu conţine un număr mai mare de poezii şi e intitulat Vetrei luminoase darul unui surd către cei orbi: Poezii populare basarabene). Îl consacră, ca scriitor, romanele. În 1910, la Vălenii de Munte, apare primul său roman – Înstrăinaţii, reeditat, în 1912, la Bucureşti. A mai semnat încă două romane: Pribegi în ţara răpită (1912), cu subtitlul: Roman social basarabean, ce conţine o descriere amănunţită a Chişinăului de atunci şi Moartea lui Cain, apărut în 1914, după moartea autorului, cu o prefaţă a lui A. D. Xenopol. A publicat nuvele (apărute sub genericul Din amintirile unui bătrân (1909-1910), pagini de memorialistică (Curtea Domnească din Iaşi, Uliţa mare, Podul verde), în revistele Neamul românesc literar, Unirea, Unirea Femeilor Române – 1913. A mai scris piese de teatru (Sărutarea lui Iuda, comedia Convertirea, Păţaniile lui Samursachi), toate reprezentate pe scenele teatrelor din Bucureşti, şi opere muzicale (Cetatea Neamţului, Pescarii din Sulina), (1911). În 1914, la Arad, i-a apărut lucrarea Problema jidovească şi poporul român, considerată de unii ca având note antisemite. În 1877 a fost decorat de către Regele Carol I cu Crucea de ofiţer al Stelei României. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: **MORUZI, DUMITRU C. Basarabia şi viitorul ei. – Bucureşti, 1905. **MORUZI, DUMITRU C. Cântece basarabene. – Iaşi, 1912. **MORUZI, DUMITRU C. Înstrăinaţii. – Vălenii de Munte, 1910. Rec.: Iorga, Nicolae. În legătură cu un roman social (“Înstrăinaţii”) // Neamul românesc literar. – 1910. – Nr. 31. – P. 481-483. Rec.: Revent, Eugeniu. Asupra romanului “Înstrăinaţii” de dl Dumitru C. Moruzi // Arhiva Soc. şt. şi literare din Iaşi. – 1911. – Nr. 1. – P. 31-42. MORUZI, DUMITRU C. Moartea lui Cain. – Piatra Neamţ, 1914. – 229 p. **MORUZI, DUMITRU C. Pribegi în ţară răpită. – Iaşi, 1912. Rec.: Botez, O. Dumitru C. Moruzi “Pribegi în ţara răpită” // Botez, O. Pe marginea cărţilor: Scriitori români şi străini. – Iaşi, 1923. – P. 21-23. Rec.: Revent, Eugen. În preajma unui roman: “Pribegi în ţara răpită” de dl Dumitru C. Moruzi // Arhiva Soc. şt. şi literare din Iaşi. – 1911. – Nr. 8. – P. 363-366. **MORUZI, DUMITRU C. Problema jidovească şi poporul român. – Arad, 1914. **MORUZI, DUMITRU C. Ruşii şi românii. – Bucureşti, 1906. MORUZI, DUMITRU C. Ruşii şi românii. – [Ed. a 2-a]. – Chişinău: Museum, 2001. – 110 p. – (Col. “Testament”). Rec.: Bodrug, Iurie. [Dumitru C. Moruzi “Ruşii şi românii”] // Contrafort. – 2002. – Nr. 7-8. – P. 7. Rec.: “Ruşii şi românii” // Sud Est. – 2001. – Nr. 4. – P. 142. *** MORUZI, DUMITRU C. Basarabia şi viitorul ei: 1812-1905. Cap. 1: Ţarismul sub Alexandru I, Neculai Pavlovici şi Ţarul Liberator // Moldova suverană. – 1992. – 25 noiemb. MORUZI, DUMITRU C. [Chişinăul]: [Fragm. din “Pribegi în ţară răpită”] // Patrimoniu. – 1990. – Nr. 1. – P. 65. MORUZI, DUMITRU C. Pribegi în ţară răpită: Fragm. din roman // Patrimoniu. – 1990. – Nr. 1. – P. 65-67. MORUZI, DUMITRU C. Ruşii şi românii // Basarabia. – 1992. – Nr. 10. – P. 11-39, Nr. 11. – P. 7-27, Nr. 12. – P. 11-39. *** **BEZVICONI, GHEORGHE. Romancierul Dimitrie C. Moruzi. – Iaşi, 1942. Rec.: Stino, Aurel Gheorghe. Vitrina cărţii: [“Romancierul Dimitrie Moruzi” de Gh. Bezviconi] // Viaţa Basarabiei. – 1942. – Nr. 8-9. – P. 129-131. **CONTA-KERNBACH, MARIANA. Un poet şi un prozator (V. Alecsandri şi D. C. Moruzi). – Iaşi, 1924. *** BEZVICONI, GHEORGHE. Dumitru C. Moruzi // Bezviconi, Gheorghe. Profiluri de ieri şi de azi. – Iaşi, 1943. – P. 241-253. BEZVICONI, GHEORGHE. Romancierul Dimitrie Moruzi: [Extras] // Cetatea Moldovei. – 1942. – Nr. 7-9. BEZVICONI, GHEORGHE. Romancierul din Dănuţeni // Viaţa Basarabiei. – 1943. – Nr. 3-4. – P. 38-47; Fapte trecute şi basarabeni uitaţi. – Chişinău, 1992. – P. 171-179. CĂLINESCU, GEORGE. D. C. Moruzi // Călinescu, George. Istoria literaturii române de la origini până în prezent. – Bucureşti, 1982. – P. 676-677. 187 IULIE CALENDAR NAŢIONAL 2005 CIMPOI, MIHAI. D. C. Moruzi // Cimpoi, Mihai. Istoria literaturii române din Basarabia. – Bucureşti; Chişinău, 2003. – P. 106-110. CIMPOI, MIHAI. Un om nou într-o lume nouă: Dumitru C. Moruzi // Literatorul. – 1993. – 17-24 dec. – P. 5. CIOCANU, VASILE. Dumitru C. Moruzi: “Din amintirile unui bătrân” // Moldova suverană. – 1994. – 8 oct. – P. 2. COLESNIC, IURIE. Dumitru C. Moruzi // Colesnic, Iurie. Basarabia necunoscută. Vol. 4. – Chişinău, 2000. – P. 22-35. COLESNIC, IURIE. Reîntoarcerea pribeagului: Destinul omenesc; Destinul scriitorului; Destinul omului politic // Moruzi, Dumitru C. Ruşii şi românii. – Chişinău, 2001. – P. III-XIX. Dumitru Moruzi // Calendarul bibliotecarului ’94. – Chişinău, 1994. – P. 136-138; Calendarul Naţional 2000. – Chişinău, 1999. – P. 195-196. HANEŞ, PETRE V. Dumitru Moruzi // Haneş, Petre V. Scriitori basarabeni: 1850-1940. – Bucureşti, 1940. – P. 330-375. HROPOTINSCHI, ANDREI. Dumitru C. Moruzi – un clasic pus la index // Moldova suverană. – 1992. – 25 noiemb. HROPOTINSCHI, ANDREI. Dumitru C. Moruzi – un clasic şi un optimist // Basarabia. – 1992. – Nr. 10. – P. 7-10. IORGA, NICOLAE. Dumitru C. Moruzi // Iorga, Nicolae. Oameni cari au fost. – Chişinău, 1990. – P. 227-229. IORGA, NICOLAE. Dumitru C. Moruzi // Iorga, Nicolae. Neamul românesc în Basarabia. – Bucureşti, 1995. – P. 121-123. IORGA, NICOLAE. O carte despre Basarabia a dlui D. C. Moruzi // Neamul românesc literar. – 1912. – Nr. 16-17. – P. 242-244; Iorga, Nicolae. Neamul românesc în Basarabia. – Bucureşti, 1995. – P. 146-147. IVANOV, LEONTE. Sfârşitul unei tradiţii: [D. C. Moruzi] // Convorbiri literare. – 2002. – Nr. 7. – P. 81-84, Nr. 8. – P. 72-75. LOVINESCU, EUGEN. Dumitru C. Moruzi // Lovinescu, Eugen. Istoria literaturii române contemporane. – Bucureşti, 1989. – P. 174. Moruzi, Dumitru C. // Chişinău: Encicl. – Chişinău, 1997. – P. 328-329. **NAUM, A. Opera lui Dumitru C. Moruzi // Arhiva (Iaşi). – 1914. – Nr. 9-10. – P. 289-291. PIRU, ALEXANDRU. Dumitru C. Moruzi // Piru, Alexandru. Istoria literaturii române de la începuturi până azi. – Bucureşti, 1981. – P. 243. **STRATULESCU, E. Dumitru C. Moruzi: [Necrolog] // Unirea femeilor române. – 1914. – Nr. 11-12. – P. 535-539. ŞUŢU, RUDOLF. [D. C. Moruzi] // Şuţu, Rudolf. Iaşii de odinioară. Vol. 2. – Iaşi, 1928. – P. 311. VASILESCU, IOANA. Dimitrie C. Moruzi, scriitor basarabean // Magazin bibliologic. – 1993. – Nr. 1. – P. 13-15. Primul număr începe cu publicarea unor Amintiri din Bucureşti, urmate de piesa Un poet romantic (scene în versuri) de Matei Millo. V. Alecsandri publică studiul Poezia populară a românilor, cu reproducerea baladelor Codreanu, Mioriţa, Mihu Copilu ş. a., piesele de teatru O nuntă ţărănească şi Scara mâţei. Colaborează cu versuri G. Sion, C. D. Aricescu, D. Gusti, T. Codrescu; cu proză: Alecu Russo (semnează cu pseudonimul Terentie Hora), scrierea neterminată Studie moldovană; cu articole: B. P. Hasdeu Istoria modernă a patrioţilor români ş.a. S-au publicat traduceri din Pliniu cel Tânăr (fragmente din Epistole, în tălmăcirea lui Şt. Stoica), din Molière (C. Negruzzi traduce câteva scene din Femmes savantes (Femeile savante), din Milton (fragmente din Paradisul pierdut, transpuse în română de G. Sion), din Goethe, Lamartine, Al. Dumas, Ponson du Terrail, X. Marmier ş.a. Separat, ziarul a publicat şi un supliment literar, săptămânal – Foiletonul “Zimbrului” (1855-1856), sub redacţia lui T. Codrescu şi D. Gusti, de asemenea, cu un caracter prounionist, atrăgându-i în această acţiune pe poeţii G. Sion, Gh. Tăutu, A. N. Scriban ş. a., conţinând, în special literatură patriotică. Proza este reprezentată de V.A. Urechia, autorul romanului naţional, neterminat, Coliba Mariucăi, şi de G. R. Melidon, autor şi al unor însemnări de călătorie. Sunt publicate aici şi traduceri inedite sau reproduse din alte publicaţii, din scriitori francezi, germani şi englezi. În 1856, în semn de protest împotriva suprimării legii presei, redactorii renunţă să mai scoată ziarul. Cu puţin timp înainte de Unirea Principatelor, publicaţia îşi schimbă titlul în Zimbrul şi Vulturul (1 noiemb. – 30 dec. 1858). În timpul unei noi întreruperi, fuzionează cu gazeta lui M. Kogălniceanu Steaua Dunării şi continuă să apară cu titlul Steaua Dunării. Zimbrul şi Vulturul (1859-1860 şi 1878-1879, 1883-1884). BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: **CODRESCU, TEODOR. Principatele Unite: [Art. de fond] / Teodor Codrescu, Vasile Alexandrescu // Zimbrul şi Vulturul. – 1858. – 1 noiemb. – P. 5. **FOTINO, AL. [Articol-program] // Zimbrul. – 1850. – 3 iul. – P. 1. HANGIU, I. Foiletonul “Zimbrului” // Hangiu, I. Dicţionarul presei literare româneşti: 1790-1990. – Bucureşti, 1996. – P. 201. HANGIU, I. Zimbrul // Hangiu, I. Dicţionarul presei literare româneşti: 1790-1990. – Bucureşti, 1996. – P. 531. HODOŞ, NERVA. “Zimbrul” şi “Zimbrul şi Vulturul” // Hodoş, Nerva. Publicaţiunile periodice româneşti / Nerva Hodoş, Al. Sadi-Ionescu. – Bucureşti, 1913. – P. 807-809. IORGA, NICOLAE. “Zimbrul” // Iorga, Nicolae. Istoria presei româneşti de la primele începuturi până la 1916. – Bucureşti, 1922. – P. 102-103, 109. RĂDUICA, GEORGETA. Zimbrul // Răduica, Georgeta. Dicţionarul presei româneşti: (1731-1918) / Georgeta Răduică, Nicolin Răduică. – Bucureşti, 1995. – P. 456. ZĂSTROIU, REMUS. Foiletonul “Zimbrului” // Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900. – Bucureşti, 1979. – P. 370-371. ZĂSTROIU, REMUS. Zimbrul // Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900. – Bucureşti, 1979. – P. 936-937. “Zimbrul” // Presa literară românească: Art.-program de ziare şi reviste: 1789-1948. Vol. 1. – Bucureşti, 1968. – P. 137-138. “Zimbrul şi Vulturul” // Presa literară românească: Art.program de ziare şi reviste: 1789-1948. Vol. 1. – Bucureşti, 1968. – P. 176-177. V. M. Ziarul “ZIMBRUL” 1850-1852 şi 1855-1856 Primul ziar politic cu foileton literar. A apărut cu întreruperi, la Iaşi, de la 3 iul. 1850 – 21 febr. 1852 şi de la 17 ian. 1855 – 10 sept. 1856. Reapare şi în anii 1858, 18781879, 1883-1884. A avut o periodicitate diferită: iniţial bisăptămânal, apoi zilnic şi de trei ori pe săptămână. Din aparatul de conducere şi redacţional al primei serii, fac parte: Al. Fotino, director, T. Codrescu şi D. Gusti, redactori, V. A. Urechia, secretar de redacţie. Ziar de orientare unionistă cu preocupări literare, reprezenta vederile politice ale unor intelectuali ieşeni: T. Codrescu, Al. Fotino, D. Gusti, T. Stamati, G. R. Melidon, care până atunci colaboraseră la ziarele lui Gh. Asachi, militând pentru modernizarea relaţiilor sociale, pentru unele reforme politice. Ziarul a publicat în fiecare număr şi un comentariu politic, o trecere în revistă a principalelor evenimente din străinătate, şi – după cum se afirmă în articolul program că în partea literară ne vom sili de a fi cititorilor folositori şi plăcuţi – publică versuri, proză, teatru, traduceri, introducând în publicistica românească foiletonul. V. M. 188 CALENDAR NAŢIONAL 2005 IULIE Constantin TĂNASE 1880–1945 Actor de teatru, regizor şi cineast român. Fondatorul teatrului de revistă din România. S-a născut la 5 iul. 1880, la Vaslui. Se stinge din viaţă la 29 aug. 1945, la Bucureşti. A urmat şcoala primară şi gimnaziul la Vaslui (1896). A studiat la liceul N. Bălcescu din Brăila. Copil fiind, este frapat de jocul actorilor din trupele de teatru care treceau, în turneu, prin Vaslui. În 1897, sprijinit de prozatorul semănătorist Ioan Adam, obţine, pe rând, numirea de învăţător suplinitor la Curseşti, Poeneşti şi Hârşoveni (jud.Vaslui). În 1902 reuşeşte la examenul de admitere la Conservatorul de muzică şi artă dramatică, susţinut în faţa unei comisii constituită din personalităţi marcante ale vieţii teatrale şi muzicale – Al. Davila, C.I. Nottara, Aristizza Romanescu ş.a., pe care i-a impresionat (C. Nottara remarca: Are un comic natural – vorbeşte doar şi râzi...). Între 1902-1905, student în clasa arta dramatică a lui C. Nottara, este distribuit şi într-un număr de roluri minore la Teatrul Naţional din Bucureşti. După absolvire, e angajat în Trupa de comedii şi operete Nicu Poenaru (1905), unde i se încredinţează roluri importante, apoi joacă în Compania Grigoriu, care prezintă spectacole de operetă. În 1907-1908, împreună cu Achile Georgescu, organizează o trupă, cu care face un turneu prin ţară. Critica semnalează faptul că Tănase oscilează între comedie şi operetă. Această pendulare va da naştere comediantului care prin replicile ascuţite caustice va şarja personaje şi situaţii ale vremii. În 1908 este angajat în trupa condusă de N. Niculescu-Buzău, iar în 1910 e actor în trupa condusă de primadona Margareta Demetrescu-Dan, deţine roluri în diverse operete. Comentariile ziarelor îl elogiază ca pe un mare cupletist şi remarcabil actor de comedie. A jucat şi în operă. Consacrarea sa ca actor de revistă se produce cu revista Plici de Dur-Stoy, în 1914. În 1919, la Bucureşti are loc inaugurarea Teatrului Cărăbuş – primul teatru de revistă din România, sub conducerea lui Constantin Tănase, care îi vedea astfel menirea: să preia şi să ducă mai departe tradiţia valoroasă a revistelor teatrale care de-a lungul timpului – deşi cu limitele inerente – îşi dăduse o meritorie contribuţie la biciuirea răului social. Scheciurile şi cupletele satirice incluse în repertoriul Cărăbuşului (cca 80 de spectacole, majoritatea de mare amploare, C. Tănase fiind prezent în fiecare din ele), sunt inspirate de realitatea politică şi socială. Anual, au avut loc premiere care-l impun: Până când?, Una şi bună, Pă ce? (1922), Ce-are a face (1924), O dată şi să mor, Bonsoir, Bucureşti (1925), Floare la ureche, Aşa e viaţa (1926), Este, dar s-a isprăvit, Zodia porcului (1927), Lozul Cărăbuşului (1932), La Calul Bălan (1935), De lemn, Tănase (1938), Nu te lăsa, Tănase (1944), Ca la Tănase (1945) ş. a., textele fiind semnate de autori consacraţi: N. Kiriţescu (Kir), P. Durma (Dur), V. Stoicovici (Stoy), Mircea Rădulescu, Alfred Moşoiu, A. de Herz, ş.a. Regizor-inovator, C. Tănase a introdus, pentru prima dată în cadrul revistelor româneşti, artişti de balet, crainici, melodii de jazz. A introdus şi a lansat melodii de muzică uşoară românească, compuse de Randy Laver, Elly Roman, Gherase Dendrino, Ion Vasilescu, Ionel Fernic. A lansat şi a format actori celebri ai timpului: Natalia Pavelescu, Lizica Petrescu, Lulu Savu ş.a. În stagiunea din 1934 este lansat numele Mariei Tănase. A invitat numeroşi directori de scenă cunoscuţi (printre care Soare J. Soare), precum şi actori străini. În cadrul Companiei Cărăbuş, a efectuat turnee prin ţară şi la Istanbul, Cairo, Alexandria, Tel Aviv, Beirut. Prezent în toate domeniile vieţii artistice şi sociale, a fost ales, în 1919, membru al Comitetului Sindicatului artiştilor dramatici şi lirici, iar în 1922 ca preşedinte al Scenei – societate de ajutorare a artiştilor din teatrele nesubvenţionate. Membru (1907), apoi şi conducător al Companiei dramatice din Bucureşti. În 1912 a fost membru-fondator şi al unei Asociaţii lirice. L-a preocupat şi filmul, în care aduce propriul său personaj în dialog cu imaginea scenică: Peripeţiile călătoriei lui Rigadin de la Paris la Bucureşti (reg. C. Tănase, 1924), Visul lui Tănase (reg. B. Aldor, 1932), Răbdare, Tănase (reg. C. Tănase, 1943). În 1977, reg. Sergiu Nicolăescu a lansat filmul artistic Actorul şi sălbaticii, în care C. Tănase i-a servit drept prototip (rol jucat de Toma Caragiu). BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: MASSOFF, IOAN. Constantin Tănase / Ioan Massoff, Radu Tănase. – Bucureşti: Meridiane, 1964. – 284 p. MASSOFF, IOAN. Constantin Tănase: Viaţa şi opera / Ioan Massoff, Radu Tănase. – Bucureşti: Ed. Muzicală, 1970. – 231 p. MASSOFF, IOAN. Viaţa lui Tănase. – Bucureşti: Vatra, 1947. – 400., portr. *** Constantin Tănase // Aniversări culturale: 1980. Vol. 2. – Bucureşti, 1980. – P. 11-24. CORCIOVESCU, CRISTINA. Tănase, Constantin // Corciovescu, Cristina. 1234 de cineaşti români / Cristina Corciovescu, Bujor T. Râpeanu. – Bucureşti, 1996. – P. 360-361. **BONCIU, MIHAIL. Constantin Tănase: Medalion // Îndrumătorul cultural. – 1974. – Nr. 10. – P. 29. DINESCU, NICOLAE. [Constantin Tănase] // Dinescu, Nicolae. Revista de altădată: Scene din viaţă teatrului de revistă românească. – Bucureşti, 1973. – P. 162-241. MUŞATESCU, TUDOR. Cu Tănase despre el şi despre alţii: (Din ciclul de interviuri apărut în ziarul “Rampa” între 19241927) // Albina. – 1977. – Nr. 12. – P. 7. NICULESCU-BUZĂU, N. [C. Tănase] // Niculescu-Buzău, N. Suveniruri teatrale: 1889-1956. – Bucureşti, 1956. – P. 148-153. Tănase, Constantin // Enciclopedia marilor personalităţi din istoria, ştiinţa şi cultura românească de-a lungul timpului. Vol. 3. – [S.l.], 2001. – P. 343-344. ZAMORA, ELENA. [Constantin, Tănase] // Zamora, Elena. Am slujit cântecul: Amintiri. – Bucureşti, 1964. – P. 111-113, 116-118. V. M. 189 IULIE CALENDAR NAŢIONAL 2005 Constantin CONSTANTINOV 1915–2003 Actor de teatru şi film, artist al poporului. S-a născut la 7 iul. 1915, în com. Sucleia, Slobozia. A decedat la 6 mart. 2003, la Chişinău. Urmează clasele primare la şcoala din sat iar clasele a 5-a şi a 6-a – în or. Tiraspol. Termină Cursurile de învăţători din Balta şi lucrează învăţător în raionul Balta (1927-1930). După terminarea studiilor la Şcoala tineretului muncitor (1930-1932) în oraşul Birzula (azi Kotovski, Ucraina), este repartizat la Uzina Kirov din Tiraspol. Face studii la Şcoala de Artă Teatrală din Odesa (studioul moldovenesc) (1934-1938). Îşi începe activitatea la Teatrul Moldovenesc din Tiraspol (1938). Din 1944 activează în cadrul Teatrului academic muzical-dramatic A. S. Puşkin, astăzi Teatrul Naţional Mihai Eminescu. A debutat cu rolul Pşenicika în Iarmarocul din Sorocineţ. S-a evidenţiat atât în roluri comice, cât şi în cele dramatice. O deosebită înclinaţie a vădit actorul pentru interpretarea rolurilor comice: Osip în Revizorul de N. Gogol (1938), Figaro în Nunta lui Figaro de P. Beaumarchais (1941), Papandopol în O nuntă la Malinovka de L. Luhvid şi A. Reabov (1947), Pantalone în Slugă la doi stăpâni de C. Goldoni (1948, 1975), Pristanda în O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale (1952), Cuţulea în Vivat, Cuţulea de Gh. Malarciuc (1965), Zemleanika în Revizorul de N. Gogol (1972, 1982), Bivoleanu în Actori de provincie după C. Stamati-Ciurea (1980) ş. a. Roluri de factură dramatică: Cir în Liubov Iarovaia de K. Treniov (1938), Hrat în Nazar Stodolea de T. Şevcenko (1939), Zahar Bardin în Duşmanii de M. Gorki (1952), Tache în Tache, Ianche şi Cadâr de V. I. Popa, Mitrici în Puterea întunericului de L. N. Tolstoi (1960), Emanuil în Tata de D. Matcovschi (1979), Şmukin în Retro de A. Galin (1982) ş. a. A interpretat şi personaje feminine, repurtând un deosebit succes cu rolul Chiriţei din comedia lui V. Alecsandri Două fete şi-o neneacă (1974). A mai jucat rolul Pernel în Tartuffe de J.-B. Molière (1955). Chipul Chiriţei creat de C. Constantinov persistă ca fiind cel mai convingător model actoricesc al scenei naţionale. Scriitorul Mihail Sadoveanu observa: “D-apoi asta-i Chiriţa chiar aşa cum a descris-o bardul! Eşti, frate, o Chiriţoaie adevărată” (Iaşi, 1959). Biografia sa artistică întruneşte peste o sută de roluri create în teatru. Se produce în peste cincizeci de pelicule cinematografice. A realizat roluri principale şi secundare – de ţăran şi de boier, de cântăreţ şi de iuncher, muzicant şi sacagiu, cerşetor şi poliţist ş. a.: violonistul Ghiţă în filmul Leana (1955), Moş Hariton în Când omul nu-i la locul lui (1957), boierul Costache Mârza în Baladă haiducească (1958), Tulburel în Zece ierni pentru o vară (1969), Roşcovan în Explozie cu efect întârziat (1970), Niţă Baltă în Viforul roşu (1971), jupânul Mimi în Ultimul haiduc (1972), plutonierul Grădinaru în Cale deschisă (1973), Moş Ciprian în Durata zilei (1973), Dionis în Casa lui Dionis (1980), Moşneagul în Trece lebăda pe ape (1982) ş. a. Întreprinde turnee în ţară şi în străinătate. Actorul Constantin Constantinov este unul dintre animatorii şi promotorii valorilor teatrale naţionale şi universale, unul dintre cei mai populari şi mai iubiţi artişti ai Moldovei, supranumit la noi cu dragoste Nea Costache. Personalitatea sa se înscrie în galeria de aur a actorilor din Moldova. Artist al Poporului (1953). Este distins cu Ordinul Republicii (1993), laureat al Premiului de Stat. Pentru merite în activitatea scenică i se conferă medalia Mihai Eminescu (2000). BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: CONSTANTINOV, CONSTANTIN. “Dau miile de legende ce s-au ticluit despre mine pe câţiva ani de viaţă, dar trăită după bunul meu plac”: [Interviu] / Consemnare: Nadina Gheorghiţă // Capitala. – 2002. – 6 iul. – P. 10. CONSTANTINOV, CONSTANTIN. “Mi-am trăit viaţa din plin”: [Interviu] / Consemnare: O. Buciucianu // Curierul de seară. – 1996. – 1 iul. – P. 3. CONSTANTINOV, CONSTANTIN. “Pe Chiriţa am creat-o în 7 zile...”: [Interviu] / Consemnare: Natalia Porubin // Moldova suverană. – 1998. – 7 noiemb. – P. 6. CONSTANTINOV, CONSTANTIN. Toată viaţa am avut un singur rol – al omului de omenie: [Interviu] / Consemnare: Nicolae Roibu // Timpul. – 2002. – 18 ian. – P. 15. CONSTANTINOV, CONSTANTIN. Toată viaţa mă urmăreşte duzina dracului: [Interviu] / Consemnare: Diana Grădinaru // Oastea Moldovei. – 1998. – 30 dec. – P. 4. *** *Constantin Constantinov: [Monogr.] / Aut.-alcăt. Gheorghe Cincilei. – Chişinău: Timpul, 1985. – 64 p.: il. *PREPELIŢĂ, MIHAI. Constantin Constantinov. – Chişinău: Lit. Artistică, 1982. – 118 p. *** Constantinov, Constantin // Calendarul bibliotecarului ’95. – Chişinău, 1994. – P. 80-82. *Constantinov, Constantin // Enciclopedia sovietică moldovenească. Vol. 3. – Chişinău, 1972. – P. 403. *Constantinov, Constantin // Literatura şi arta Moldovei: Encicl.: În 2 vol. Vol. 1. – Chişinău, 1985. – P. 319-320. Constantinov, Constantin: [In memoriam] // Moldova suverană. – 2003. – 7 mart. – P. 4. *Constantinov, Constantin // Moldova teatrală. – Chişinău, 1983. – P. 19. LADANIUC, VICTOR. Nea Costache // Moldova literară: Supl. al ziarului “Moldova suverană”. – 1995. – 5 iul. – P. 3. *LEMPERT, I. Constantinov, Constantin // Lempert, I. Artişti ai poporului din RSSM. – Chişinău, 1976. – P. 139-145. MORĂRAŞ, MIHAI. Nestăvilitul Nea Costache: [Actorul Constantin Constantinov – octagenar] // Viaţa satului. – 1995. – 8 iul. – P. 8. PARTOLE, CLAUDIA. Nea Costache Constantinov care nu poate fi confundat cu nimeni la 85 de ani // Moldova suverană. – 2000. – 8 iul. – P. 3. *PELIN, PAVEL. Constantinov, Constantin // Pelin, Pavel. Ce dragoste veche – actorii. – Chişinău, 1983. – P. 52-57. ROIBU, NICOLAE. Constantinov, Constantin // Roibu, Nicolae. Să vă spun ce s-a-ntâmplat cu personalităţi din Republica Moldova. – Chişinău, 1999. – P. 32-33. ROIBU, NICOLAE. Constantinov, Constantin // Roibu, Nicolae. Spovedanii de vineri. – Chişinău, 2002. – P. 174-179. ROŞCA, TATIANA. Cum Nea Costache a devenit actor, fiind mai întâi învăţător şi bătut de elevi // Făclia. – 1998. – 31 oct. – P. 8. *** ANDON, VICTOR. Badea Costea: [Actorul Constantinov Constantin] // Nezavisimaâ Moldova. – 1998. – 20 mart. – P. 8. 190 CALENDAR NAŢIONAL 2005 ANDON, VICTOR. Constantinov Constantin // Andon, Victor. Aktery moldavskogo kino. – Chişinău, 1974. – P. 71-80. CONSTANTINOV, CONSTANTIN. Ruka v ruke: [Beseda s akterami teatra i kino Constantinov Constantin i Ecaterina Cazimirov] / Besedovala Natal’â Rozamirina // Kišinev. novosti. – 1999. – 26 mart. – P. 5. Constantinov, Constantin // Moldavskij teatr imeni “A.S. Puškina”. – Chişinău, 1973. – P. 32. IULIE Prezintă, în calitate de autor dramatic, piesele Povestea Waterlooului (1894), Casa din Temperley, Focurile destinului (1908). Opera lui Arthur Conan Doyle a fost tradusă în mai multe limbi şi ecranizată de numeroase ori. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: DOYLE, ARTHUR CONAN. Arhiva lui Sherlock Holmes. Partea 4-6; Aventura celor trei lucarne; Scandal de Boemia; Conacul Shoscombe; Piciorul diavolului; Clientela lui Crabbe. – Sibiu: Transpres, 1992. – 142 p. DOYLE, ARTHUR CONAN. Căpitanul Sharkey. – Iaşi: Ed. I. Topârceanu, 1992. – 64 p. DOYLE, ARTHUR CONAN. Câinele din Baskerville. – Bucureşti: Artfil, 1995. – 192 p. DOYLE, ARTHUR CONAN. Cinci sâmburi de portocală; Chiriaşa cu faţa voalată. – Sibiu, 1991. – 63 p. DOYLE, ARTHUR CONAN. Coama leului. – Galaţi: Casa Editorială “Odeon”, 1991. – 148 p. DOYLE, ARTHUR CONAN. Firma Girdlestone. – Bucureşti: Univers, 1980. – 431 p. DOYLE, ARTHUR CONAN. Misterul din Valea Boscombe. – Bucureşti: Vremea SC, 1992. – 126 p. DOYLE, ARTHUR CONAN. O lume dispărută. – Bucureşti: Vizual, 1995. – 224 p. DOYLE, ARTHUR CONAN. Sherlock Holmes: Bijuterii poliţiste. – Chişinău: Universul, 1992. – 127 p. DOYLE, ARTHUR CONAN. Sherlock Holmes contraatacă; Semnul celor patru: Romane poliţiste. – Bucureşti: Ploscau, 1991. – 259 p. DOYLE, ARTHUR CONAN. Sherlock Holmes; Trenul dispărut. – Bucureşti, 1992. – 72 p. DOYLE, ARTHUR CONAN. Un tur de forţă al lui Sherlock Holmes. – Sibiu, 1993. – 112 p. DOYLE, ARTHUR CONAN. Unchiul Bernac. – Iaşi: Moldova, 1992. – 144 p. DOYLE, ARTHUR CONAN. Vampirul din Sussex. – Bucureşti: Vremea, 1992. – 135 p. DOYLE, ARTHUR CONAN. Vânătoarea de albi. – Timişoara, 1995. – 148 p. *** DOYLE, ARTHUR CONAN. The Case-Book of Sherlock Holmes. – Oxford: Oxford University Press, 1999. – 290 p. DOYLE, ARTHUR CONAN. Le chien des Baskerville. – Paris: Gallimard, 1991. – 302 p.: il. DOYLE, ARTHUR CONAN. His Last Bow: Some reminiscences of Sherlock Holmes. – London: Penguin Books, 1997. – 198 p. DOYLE, ARTHUR CONAN. The Hound of the Baskervilles: Another Aventure of Sherlock Holmes. – Oxford; New York: Oxford University Press, 1994. – 188 p. DOYLE, ARTHUR CONAN. Sherlock Holmes and the Mystery of Boscombe Pool. – Middlesex: Penguin Books, 1991. – 46 p. DOYLE, ARTHUR CONAN. Sherlock Holmes: Selected stories. – Oxford; New York: Oxford University Press, 1998. – 435 p. DOYLE, ARTHUR CONAN. A study in scarlet. – Oxford: Oxford University Press, 1994. – 200 p. *** DOYLE, ARTHUR CONAN. Sobranie sočinenij: V 8-i t. / Pod. obŝ. red. M. Urnova. – Har’kov: Interbuk, 1990. – (Ser. “Interbook”). DOYLE, ARTHUR CONAN. Izbrannoe. – Čelâbinsk: Ûž.-Ural. kn. izd-vo, 1979. – 495 p. *** Doyle, Arthur Conan // Dicţionar al literaturii engleze. – Bucureşti, 1970. – P. 117. Doyle, Arthur Conan // Dicţionar enciclopedic român. Vol. 2. – Bucureşti, 1964. – P. 160. *Doyle, Arthur Conan // Enciclopedia sovietică moldovenească. Vol. 2. – Chişinău, 1971. – P. 344-345. Doyle, Arthur Conan // Scriitori străini: Mic dicţ. – Bucureşti, 1981. – P. 161. TUCUCEANU, H. Arthur Conan Doyle şi elucidarea unor cazuri // Poliţia română. – 1997. – 24 apr.-7 mai. – P. 38-40. Viaţa aventuroasă a lui Conan Doyle // România literară. – 2003. – Nr. 34. – P. 28. *** JACQUELINE A. JAFFE. Arthur Conan Doyle. – Boston: [S.n.], 1987. – 148 p. NORDON, P. Conan Doyle Arthur: A biography. – New York, 1967. – 350 p. M. Ş. Arthur Conan DOYLE 1859–1930 Scriitor englez, unul dintre cei mai de seamă autori de romane poliţiste. S-a născut la 22 mai 1859, la Edinburgh, într-o familie catolică. A decedat la 7 iul. 1930, la Crowborough, Sussex. Studiază medicina la Universitatea din Edinburgh, luându-şi doctoratul în 1881. Un an mai târziu, se stabileşte într-un cartier din Portsmouth, Southsea, unde practică profesiunea pentru care s-a pregătit (18821890). În calitate de medic de marină britanică, întreprinde numeroase călătorii pe mare, de-a lungul coastelor Africii. Părintele spiritual al lui Sherlock Holmes participă, în calitate de medic militar la campania din Sudan (1898); la războiul anglo-bur (1899-1902); la primul război mondial (1914). Îndeplineşte misiuni pe front în nordul Franţei, în Italia şi la Verdun (1916). Experienţele dobândite în aceste peregrinări şi situaţii uneori dramatice vor contribui la nota de autenticitate a operelor sale literare de mai târziu. Medicul Arthur Conan Doyle din Portsmouth scrie, în orele libere, primul său roman: Un studiu în roşu (1887). O dată cu această carte se naşte un personaj, Sherlock Holmes, care avea să fie îndrăgit de milioane de cititori de pe întreg globul. În câţiva ani, Sherlock Holmes devine nu numai un personaj celebru, ci şi o persoană reală în asemenea măsură încât nimeni nu se mai gândeşte la creatorul detectivului. Publică cel de-al doilea roman, Semnul celor patru (1889), care cunoaşte un succes remarcabil. În urma acestor două lucrări, publicul îndrăgeşte atât de mult figura enigmatică a lui Sherlock Holmes încât, în 1891, în revista Strand Magazine, a fost inaugurată o serie de povestiri cu detectivul din Baker Street, eşalonată pe o perioadă de treizeci şi şase de ani. Au urmat: Aventurile lui Sherlock Holmes (1892), Memoriile lui Sherlock Holmes (1893), Câinele din Baskerville (1902), Întoarcerea lui Sherlock Holmes (1905), Amintirile lui Sherloch Holmes (1927). A scris de asemenea romane istorice: Refugiaţii (1893), Rodney Stone (1896). A semnat şi proză cu caracter ştiinţifico-fantastic: O lume dispărută (1912), Brâul otrăvit (1913) ş.a. 191 IULIE CALENDAR NAŢIONAL 2005 *** Doyle, Arthur Conan // AXIS: L’univers documentaire Hachette: Dictionnaire encyclopédique. Vol. 2. – Paris, 1993. – P. 901. Doyle, Arthur Conan // Dictionnaire universel alphabétique et analogique des noms propres. Vol. 2. – Paris, 1988. – P. 924. Doyle, Arthur Conan // The Enciclopedia Americana. Vol. 9. – Danbury, 1994. – P. 322. Doyle, Arthur Conan // Grand Larousse. Vol. 2. – Paris, 1994. – P. 990. Doyle, Arthur Conan // La Grande Encyclopédie. Vol. 7. – Paris, 1973. – P. 3970. Doyle, Arthur Conan // The New Encyclopædia Britannica. Vol. 4. – Chicago, 1993. – P. 206. WILSON, A. In Holmes’s shadow // The Times Literary Supplement. – 2000. – 25 febr. – P. 36. *** ČARODEEV, G. Brosok sobaki Baskervillej: [O tvorčestve Conan Doyle] // Izvestiâ. – 2000. – 13 sept. – P. 4. DAVIDSON, A. Conan Doyle, obličitel’ kolonializma // Aziâ i Afrika segodnâ. – 1986. – Nr. 1. – P. 54-57. GAKOV, VLADIMIR. Brosaûŝij vyzov: [K 125 letiû so dnâ roždeniâ Conan Doyle] // V mire knig. – 1984. – Nr. 6. – P. 71-72. GENIS, A. Zakon i porâdok. Moj Sherlock Holmes // Znamâ. – 1999. – Nr. 12. – P. 195-201. KAGARLICKIJ, Û. Neregulârnye policejskie časti Bejker-strit // Sem’â i škola. – 1995. – Nr. 6. – P. 164. KOLPAKOV, N. Sherlock Holmes vzât iz žizni // Det. lit. – Nr. 7. – P. 37-38. NARKEVIČ, A. Arthur Conan Doyle // Bol’šaâ sovetskaâ ènciklopediâ. T. 8. – Moskva, 1972. – P. 397. SURMILO, V. Prototip Sherlock Holmes sotrudničal s policiej // Knižnoe obozrenie. – 1995. – 17 oct. – P. 16. URNOV, M. Arthur Conan Doyle // Urnov, M. Na rubeže vekov. – Moskva, 1970. – P. 323-356. ZBOROVEC, I. Arthur Conan Doyle // Det. lit. – 1991. – Nr. 12. – P. 36-38. M. Ş. Leon CASSO 1865–1914 Jurist şi istoric basarabean, doctor în drept, fost ministru al Instrucţiunii Publice al Rusiei. S-a născut la 8 iul. 1865, în familia nobililor Aristide şi Alexandrina Casso din Ciutuleşti, jud. Soroca. A murit la 26 noiemb. (8 dec., stil nou) 1914, fiind înmormântat în satul natal. Atât Ciutuleştii, cât şi la alte câteva sate din împrejurimi, inclusiv Cassovca (Caşunca) şi Ştefăneşti, întemeiate de bunicul lui Leon, Ştefan Casso, erau proprietatea familiei Casso. Aceeaşi familie a mai deţinut proprietăţi funciare în nordul Basarabiei, precum şi imobile la Chişinău. După cum susţine istoriografia românească, pe linia paternă, Leon se trage dintr-o veche familie românească, numită cândva probabil Caşu. După mamă ar proveni dintr-o familie greco-veneţiană, numită la început Biazzi, iar mai apoi Biazzi-Mavro. Neamul Casso ar fi venit în Moldova din Transilvania, unde se îmbogăţise din comerţul cu vite şi stofe. Însă, potrivit lui Gh. Bezviconi, Ştefan Casso ar fi fost băiat de băcănie, apoi negustor la Iaşi, pribegit după Eterie în Bucovina. Ştefan Casso afirma că ar fi fiul unui cetăţean din Negades, Epir (Grecia), iar tatăl său se stabilise în Moldova încă din 1793. Este incontestabil patriotismul fraţilor Aristide şi Nicolae (unchiul lui Leon) Casso, atestat şi într-un raport secret al guvernatorului general al Novorosiei, P. Kotzebue, din 28 mai 1863, către guvernatorul Basarabiei, în care aceştia, alături de alţi boieri moldoveni, sunt învinuiţi că visează să restabilească în drepturi naţia moldovenească din Basarabia, împre-jurările devenind prielnice pentru unirea cu Moldova. Leon face studii liceale la Paris, la Liceul Condorcet, apoi urmează Facultatea de Drept a universităţilor din Heidelberg şi Berlin, unde se specializează în dreptul roman. La Berlin îşi ia, în luna mai 1889, doctoratul în drept cu tema: Die Haftung des Benetizialerben nach roemischem und beufigem Recht (Răspunderea moştenitorului beneficiar potrivit dreptului roman şi modern). Capacităţile excepţionale, dar şi studiile făcute peste hotare i-au asigurat bogate cunoştinţe, inclusiv cunoaşterea mai multor limbi: franceză, germană, engleză, italiană. Lucrările şi le scria în rusă şi germană. Îşi începe cariera didactică la Universitatea din Tartu (pe atunci Dorpat), Estonia, unde în primul trimestru al anului de studii 1892-1893 ţine un curs de drept civil. La 29 iul. 1892, printr-o dispoziţie a ministrului Instrucţiunii, este numit conferenţiar universitar (docent) la Catedra de drept canonic a aceleiaşi Universităţi, iar la 1 iul. 1893 este avansat în calitate de profesor extraordinar la Catedra de drept local baltic. Din 1895 este profesor agregat de drept civil rus la Universitatea din Harkov, de unde pleacă în anul 1899 la Moscova, pentru a ocupa Catedra de drept civil la cea mai veche Universitate din Rusia. Succesele lui L. Casso la Moscova au atras atenţia înaltei societăţi a Rusiei, inclusiv pe cea a primministrului Piotr Stolîpin, care îi propune funcţia de ministru al Instrucţiunei Publice, demnitate pe care o acceptă în oct. 1910 şi o păstrează până la moarte. În ceea ce priveşte activitatea lui Casso în funcţia de ministru, se susţine că, pe timpul deţinerii de către el a acestui important post, numărul şcolilor în Rusia, inclusiv în Basarabia, a crescut considerabil. L. Casso a fost implicat direct în reorganizarea, la începutul anului de învăţământ 1913/1914, a subgimnaziului de băieţi de patru clase din Soroca în gimnaziu normal cu opt clase, fapt pentru care, în semn de recunoştinţă, Duma orăşenească votează, la 17 oct. 1913, o hotărâre prin care i se conferă titlul de cetăţean de onoare al Sorocii. Cererea sorocenilor a fost aprobată de către Nicolai al II-lea, printr-un decret la 9 ian. 1914. Titlul de cetăţean de onoare i-a fost conferit lui L. Casso şi de administraţiile locale din Ismail şi Cahul, pentru ajutorul acordat în dezvoltarea învăţământului gimnazial în judeţ, pentru concursul său la construcţia unui nou sediu al gimnaziului din oraş, contribuţia sa la deschiderea gimnaziului de băieţi. Casso a ţinut legături permanente cu baştina, obişnuind să vină deseori la Ciutuleşti pentru a-şi petrece vacanţele. Ultima dată a fost în Basarabia în iul. 1914, însoţindu-l pe Nicolai al II-lea la Constanţa, unde acesta s-a întâlnit cu regele Carol I al României. Din banii lui Leon Casso, la Ciutuleşti s-a construit o şcoală, iar la Caşunca – un pod şi un spital. 192 CALENDAR NAŢIONAL 2005 IULIE L. Casso a fost înmormântat aşa cum lăsase cuvânt în testamentul redactat la St. Petersburg, la 22 oct. 1912: “Rog să fiu înmormântat în cavoul familiei noastre din s. Ciutuleşti, între mormântul mamei mele şi zidul de alături. Doresc ca pe mormânt să fie aşezată o placă de marmoră joasă, fără nici un ornament sau figuri, ci numai cu o inscripţie în limba latină: Leo-Victor – Constantinus Casso, jurist utriusque doctor (1865-19...)”. Prin testament, “potrivit dreptului care este în vigoare în Basarabia”, proprietăţile imobiliare “care se află în judeţele Soroca şi Chişinău” le lasă câte o jumătate tatălui Aristide şi surorii Efrosinia, iar nepotului după soră, Alexei Krupenski, îi lasă biblioteca sa de 10 mii vol. Mormântul lui s-a păstrat până în anii ‘60 ai secolului trecut, când a fost distrus. Actualmente, pe locul cimitirului şi al bisericii familiei Casso este amplasată şcoala din Ciutuleşti. Preocupările ştiinţifice ale lui Leon Casso se concretizează în publicarea mai multor studii cu caracter istoric şi juridic, în total 17 titluri, numeroase articole în reviste de specialitate, precum şi câteva lucrări ce ţin de istoria şi dreptul în Basarabia. Cele referitoare la Basarabia, în ordinea editării lor, scoase la interval de circa şapte ani, sunt: 1. Rusia la Dunăre şi organizarea provinciei Basarabia, care prezintă interes pentru basarabeni şi pentru istoriografie în general prin dezvăluirile inedite despre unele subtilităţi ale politicii ruse faţă de Basarabia la începutul sec. XIX şi ghinionul nostru în nefastul an 1812. 2. Petru Manega, un codificator uitat al Basarabiei, este monografia prin care L. Casso îl scoate din anonimat pe juristul român Petru Manega, cel care a redactat, între 1820-1825, un proiect de Cod civil pentru Basarabia, dar nepus în aplicare de autorităţile ţariste. Considerând opera lui Manega drept una care încă nu-şi pierduse din valoarea ei juridică, Casso republică acel proiect de Cod civil, aşa cum a fost redactat el în franceză între 1820-1825. 3. Dreptul bizantin în Basarabia vede lumina tiparului în 1907, la Moscova. Interesul doctrinei române faţă de această monografie s-a manifestat prin traducerea ei în două rânduri, mai întâi la 1923, apoi în 1940. Prin această monografie, fără a bănui, Casso, încheie şirul lucrărilor dedicate dreptului local basarabean, elaborate de jurisprudenţa rusă. Lucrarea tratează problema dreptului local al Basarabiei atât privind originea, evoluţia, cât şi continuitatea aplicării dreptului romano-bizantin în spaţiul carpato-danubian, în special în teritoriul dintre Prut şi Nistru după 1812. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: **CASSO, LEONIDA. Dreptul bizantin în Basarabia / Trad. în română de Alexandru Vărzar şi rev. de Petre Davidescu, consilieri la Curtea de Apel din Chişinău. – Chişinău: Ed. Glasul Ţării, 1923. CASSO L. A. Dreptul bizantin în Basarabia / Trad. în română de Şt. Gh. Berechet (cu note biobibliogr. despre Leon Casso şi un coment. asupra lucrării de I. Popescu-Spinei, prof. de drept roman la Facultatea de Drept din Iaşi). – Iaşi: Tipogr. Alexandru A. Ţerec, 1940. – XXXVII +147 p. **CASSO, L. A. Rusia şi bazinul dunărean / Trad. de Şt. Gh. Berechet. – Iaşi: Ed. Tipogr. Alexandru A. Ţerec, 1941. **CASSO, L. A. Rusia şi bazinul dunărean / Cu o pref. de Apostol Stan. – Bucureşti: Ed. Saeculum Vizual, 2003. CASSO, L. A. Petru Manega, un codificator uitat al Basarabiei / Trad. în română de Ştefan Berechet. – Bucureşti: Tipogr. Cărţilor Bisericeşti, 1923. – 27 p. *** CASSO, L. А. Vizantijskoe pravo v Bessarabii. – Moskva: Tipogr. Moskov. Un-ta, 1907. – 71 p. CASSO, L. А. Rossiâ na Dunae i obrazovanie Bessarabskoj oblasti. – Мoskva, 1913. – 230 p. CASSO, L. А. Petr’’ Manega, zabytyj kodifikator Bessarabskogo prava. – St. Peterburg: Senatskaâ Tipogr., 1914. – 21 p. *** **Projet de Code civil pour la Bessarabie, 1824-1825. – St. Petersbourg: Imprimerie de l’Académie Impériale des Sciences, [S. a.]. *** CASSO, L. A. K stoletiû kodeksa Napoleona: 1804-1904 // Žurnal Ministerstvo Justiţii (St. Petersburg). – 1904. – P. 4. *** BEZVICONI, GHEORGHE. Leon Casso // Bezviconi, Gheorghe. Profiluri de ieri şi de azi. – Chişinău, 1992. – P. 198-200. BEZVICONI, GHEORGHE. Figuri din trecutul Basarabiei: Familiile Casso şi Kalmuţki // Viaţa Basarabiei. – 1932. – N. 9. – P. 45-48. COLESNIC, IURIE. [Referiri la Leon Casso] // Colesnic, Iurie. Basarabia necunoscută. Vol. 2. – Chişinău, 1997. – P. 36-37. *Leon Casso // Enciclopedia sovietică moldovenească. Vol. 3. – Chişinău, 1972. – P. 229. POŞTARENCU, DINU. [Referiri la familia Casso] // Poştarencu, Dinu. O istorie a Basarabiei în date şi documente: 1812-1940. – Chişinău, 1998. – P. 116. POŞTARENCU, DINU. Precizări şi completări la biografiile unor personalităţi basarabene // Cugetul. – 2002. – Nr. 1. – P. 64. – [Referiri la Leon Casso]. PREAŞCĂ, ION. Casso, o familie ilustră din Basarabia // Ţara. – 1998. – 30 ian. – P. 4. PREDESCU, LUCIAN. [Referiri la Leon Casso] // Predescu, Lucian. Enciclopedia României. – Bucureşti, 1999. – P. 177. TAŞCĂ, MIHAI. Petru Manega – autorul primului Cod civil pentru Basarabia // Rev. de drept privat. – 2001. – Nr. 1. – P. 154166. – [Referiri la Leon Casso]. TAŞCĂ, MIHAI. Leon Casso – eminent jurist basarabean // Rev. de drept privat. – 2003. – Nr. 2. – P. 91-102. *** ŠTANGE, A. E. Istoričeskaâ zapiska o krest’ânskoj reforme v Bessarabskoj gubernii. – Chişinău: Tipogr. Gubernskogo pravleniâ, 1911. – P. 47. – [Referiri la Aristide Casso]. *** Arhiva Naţională a R. Moldova, F. 9, inv. 2, d. 324. Arhiva Naţională a R. Moldova, F. 9, inv. 2, d. 403. Arhiva Naţională a R. Moldova, F. 9, inv. 2, d. 404. Arhiva Naţională a R. Moldova, F. 39, inv. 13, d. 422. Arhiva Naţională a R. Moldova, F. 88, inv. 1, d. 231. Arhiva Naţională a R. Moldova, F. 88, inv. 1, 236. Arhiva Naţională a R. Moldova, F. 297, inv. 1, d. 186. Mihai TAŞCĂ Elly (Elisabeta) HETTE 1905 Sculptoriţă. S-a născut la 9 iul. 1905, la Chişinău. A studiat la Academia de Arte Frumoase din Iaşi (1942-1947) cu Ion Irimescu. Debutează la Lugoj. Participă la Saloanele Oficiale, Anuale de Stat, expoziţii colective la Iaşi, precum şi la expoziţii internaţionale în 1949 la Moscova şi Praga; 1952 – Helsinki şi 1954 – Varşovia. A lucrat un timp în învăţământul superior la Iaşi şi Bucureşti (1947-1950). Compoziţii narative cu descrierea minuţioasă a scenelor istorice în care subiectul literar subliniază caracterul eroic al evocării. BIBLIOGRAFIE: BARBOSA, OCTAVIAN. Hette, Elly (Elisabeta) // Barbosa, Octavian. Dicţionarul artiştilor români contemporani. – Bucureşti, 1976. – P. 231. 193 IULIE CALENDAR NAŢIONAL 2005 DRON, ION. Hette, Elly // Femei din Moldova: Encicl. – Chişinău, 2000. – P. 136. Hette, Elly (Elisabeta) // Chişinău: Encicl. – Chişinău, 1997. – P. 245. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: *MIHAI, VERONICA. “Ce mi-i drag mie pe lume”: [Interviu cu interpreta] / Consemnare: Constantin Dragomir // Lit. şi arta. – 1980. – 30 oct. – P. 6. MIHAI, VERONICA. Neogoit, sufletul artistei: [Interviu] / Consemnare: Anatol Caciuc // Moldova suverană. – 1993. – 3 febr. – P. 4. *MIHAI, VERONICA. “Să le plâng şi să le cânt, cântecele mele”: [Interviu cu interpreta] // Lit. şi artă. – 1987. – 10 dec. – P. 6. *** BELICOV, SERAFIM. Durerea lor, durerea lumii: [Activitatea artistică a Veronicăi Mihai] // Florile dalbe. – 1996. – 8 mart. – P. 7. BELICOV, SERAFIM. O voce de neamul nostru: [Veronica Mihai] // Moldova literară: Supl. al ziarului “Moldova suverană”. – 1996. – 31 iul. – P. 6. *BELICOV, SERAFIM. Veronica Mihai // Moldova. – 1973. – Nr. 5. – P. 27. BUZILĂ, SERAFIM. Mihai, Veronica // Buzilă, Serafim. Enciclopedia interpreţilor din Moldova. – Chişinău, 1999. – P. 292-293. BUZILĂ, SERAFIM. Mihai, Veronica // Buzilă, Serafim. Interpreţi din Moldova: Lexicon encicl.: (1460-1960). – Chişinău, 1996. – P. 288. *DRAGOMIR, CONSTANTIN. Mihai, Veronica // Dragomir, Constantin. Folclor. – Chişinău, 1981. – P. 28-30. Mihai, Veronica // Femei din Moldova: Encicl. – Chişinău, 2000. – P. 193-194. *ROIBU, NICOLAE. Sufletul – baştină a cântecului: [Veronica Mihai] // Viaţa satului. – 1981. – 27 iun. – P. 4. Veronica (Vera) MIHAI 1945 Cântăreaţă de muzică populară. S-a născut la 17 iul. 1945, în com. Voroteţ, Orhei. A urmat şcoala primară din satul natal. Se înscrie la şcoala profesională-tehnică nr. 3 din Chişinău, după care îşi continuă studiile la Şcoala medie de muzică Şt. Neaga (1966-1971). Studiază cu Irina A. Kalionova (dirijat de cor). Paralel cu studiile frecventează şi repetiţiile Orchestrei de muzică populară Veselia, fiind solista acestei formaţii. În perioada studiilor îşi manifestă pasiunea pentru cântecul popular. A urmat studiile la Institutul de Arte G. Musicescu din Chişinău (1980-1985), cu Gheorghe V. Stepanov (dirijat de cor). Cântă în Orchestra de muzică populară a trustului Kişinevstroi (1963-1967). Este regizor secund la Televiziunea din Chişinău (19681970); solistă a Orchestrei de muzică populară Folclor a Radioteleviziunii din Chişinău (1970-1995). A debutat în muzica populară profesionistă cu un repertoriu voroteţean. Majoritatea cântecelor populare interpretate de V. Mihai sunt auzite de la rapsozii din ţinutul codrilor orheieni şi mai cu seamă de la consătenii din Voroteţ. Multe din ele le-a auzit de la părinţi, înregistrându-le cu Orchestra Folclor, în care a crescut şi s-a afirmat ca interpretă: Aşa-i viaţa omului, Bade şi iar bade, Dă-mi bărbate cheile, Măi bădiţă, Păvălaş, Tu lăută zii din strună, Mă-ntreabă o floricea ş.a. Repertoriul interpretei include: doine, balade, melodii lirice de dor şi dragoste, strigături, romanţe, cântece de petrecere. Piesele Jocul mare, Cântecul miresei ş.a. constituie realizările de vârf ale cântăreţei. A înregistrat la Radio Chişinău peste 80 de melodii: La prispa casei, Câte doruri sunt pe lume, Mi-a dat mama guriţă, Măritat mi-a trebuit, Cum ne-am mai iubit, Satul meu întinerit, Bădişor, scrisoarea ta, Cântă păsările-n fag, Satule frumos din vale, Ştefan-Vodă, Colo-n vale la izvor, Mândruliţă cu brăţări, Rămâi cu bine sat natal, Cine nu-i de veselie ş.a. Interpretează creaţii semnate de Dumitru Blajinu, Serghei Creţu, Serghei Ciuhrii, Gavril Gronic ş. a. Discografie: Iarba dorului, Tinereţe floare dulce, Rămâi satule cu bine ş. a. Filmografie: Tablouri muzicale (Telefilm-Chişinău, 1970); Cântecele mele (Telefilm-Chişinău, 1983), Mândru-i omul şi-i stă bine (Telefilm-Chişinău, 1991). Întreprinde turnee prin ţară şi peste hotare. Laureată a Festivalului de creaţie populară (Moscova, 1967); diplomată a Festivalului Toamna de aur (Taşkent, 1982). Artistă Emerită din Republica Moldova (1991). M. Ş. Leo BORDEIANU 1955 Poet şi publicist. S-a născut la 19 iul. 1955, în com. Coşniţa, Dubăsari. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de matematică şi cibernetică, specializarea Matematica aplicată (1977). A fost inginer-matematician la Centrul de calcul din Chişinău; stagiar la Institutul de cercetări nucleare din Moscova; inginer superior la Universitatea de Stat din Moldova; doctorand la Centrul de calcul al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Din 1991 deţine funcţiile de secretar de redacţie, apoi de redactor-şef adjunct al revistei Limba Română din Chişinău. Din 1992 este concomitent şef de redacţie literară la revista Noi. Din 2003 angajat la revista Moldova, serie nouă. Editorial a debutat în 1989, cu placheta de versuri Mai multă dragoste decât ură. Următoarele volume de poezii: Palpabilitatea marginilor (1993), Pânzele albe ale libertăţii (Timişoara, 2000). E prezent în antologiile: Zlatna lajiţa (în lb. macedoneană), Skopje, (1993), Portret de grup. O altă imagine a poeziei basarabene (1995), Echos poétiques de Bessarabie (ediţie bilingvă româno-franceză) (1998), Metafore româneşti din Basarabia, Iaşi (1999). Colaborează la Curierul ortodox, ţine rubrici în ziarul Flux (Clipa în formă de aripă) şi în rev. Noi (Capriciile muzei – analiza versurilor scrise de elevi şi liceeni). 194 CALENDAR NAŢIONAL 2005 IULIE BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: *BORDEIANU, LEO. Mai multă dragoste decât ură: Versuri. – Chişinău: Lit. Artistică, 1989. – 128 p. BORDEIANU, LEO. Palpabilitatea marginilor: Poeme. – Chişinău: Hyperion, 1993. – 140 p. BORDEIANU, LEO. Pânzele albe ale libertăţii. – Timişoara: Augusta, 2000. – 107 p. Rec.: Trifan, Călina. Leo Bordeianu. Pânzele albe ale libertăţii // Lb. Română. – 2001. – Nr. 4-8. – P. 240. *** BORDEIANU, LEO. Ars poetica; Texte; Criptogramă: [Versuri] // Limba Română. – 2001. – Nr. 4-8. – P. 160-162. BORDEIANU, LEO. Cicatrice; Fugă; Ultima cameră; Între peşti şi păsări; Poziţie; Poster; Natură statică; Vine iarna: [Versuri] // Basarabia. – 1996. – Nr. 7-8. – P. 101-107. BORDEIANU, LEO. Cultură şi credinţă // Altarul credinţei. – 2001. – 19 mai. – P. 6. BORDEIANU, LEO. “Cuvântul cuvânt” al lui Nicolae Mătcaş // Limba Română. – 1998. – Nr. 5. – P. 111. BORDEIANU, LEO. Din nou ruşii: [Versuri] // Accente. – 2001. – 8 noiemb. – P. 2. BORDEIANU, LEO. Dispoziţie; Echilibru nestabil; Cucurigu; Oblic: [Versuri] // Lit. şi arta. – 1991. – 10 ian. – P. 5. BORDEIANU, LEO. Groapa; Zile; Câinii; Descompunere; Ultimele ştiri; Ard rugurile limbii române: [Versuri] // Lit. şi arta. – 1997. – 7 aug. – P. 4-5. BORDEIANU, LEO. Harta: [Versuri] // Clipa siderală. – 2000. – Nr. 3. – P. 12. BORDEIANU, LEO. Începutul sfârşitului: [Versuri] // Contrafort. – 1999. – Nr. 2-3. – P. 7. BORDEIANU, LEO. Noi: [Versuri] // Basarabia. – 2000. – Nr. 1-3. – P. 25-30. BORDEIANU, LEO. Nucii; Cerc; Stare; Preludiu; Nedumerire: [Versuri] // Lit. şi arta. – 1992. – 9 apr. – P. 4. BORDEIANU, LEO. O, mamă...: [Versuri] // Lit. şi arta. – 2002. – 16 mai. – P. 4. BORDEIANU, LEO. Ora de plastic; Privire; Dar // Florile dalbe. – 2001. – 1 noiemb. – P. 8. BORDEIANU, LEO. Paralelisme şi particularităţi // Limba Română. – 1998. – Nr. 3. – P. 113. BORDEIANU, LEO. Rana de aur: [Creaţia poetului Cezar Ivănescu] // Flux: Ed. de vineri. – 2001. – 2 mart. – P. 7. BORDEIANU, LEO. Revista “Limba Română” la 10 ani [de la fondare] // Capitala. – 2001. – 26 mai. – P. 4. BORDEIANU, LEO. Valul: [Idealul Unirii pentru români] // Flux: Ed. de vineri. – 2000. – 17 noiemb. – P. 7. *** CIMPOI, MIHAI. Bordeianu, Leo // Cimpoi, Mihai. Basarabia sub steaua exilului. – Bucureşti, 1994. – P. 143. CIMPOI, MIHAI. Bordeianu, Leo // Cimpoi, Mihai. Istoria literaturii române din Basarabia: (Compendiu). – Chişinău, 2003. – P. 368. CIMPOI, MIHAI. Bordeianu, Leo // Cimpoi, Mihai. O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia. – Chişinău, 1997. – P. 243. DOLGAN, MIHAIL. Bordeianu, Leo // Dolgan, Mihail. Iubire de metaforă. Vol. 2: De la Petru Zadnipru la Svetlana Corobceanu: O antologie a poeţilor absolvenţi ai Universităţii de Stat din Moldova. – Chişinău, 2001. – P. 89-95. ULICI, LAURENŢIU. Bordeianu, Leo // Ulici, Laurenţiu. Scriitori români din afara graniţelor ţării. – Bucureşti, 1996. – P. 16. încadrându-se încă din tinereţe în mişcarea ilegalistă comunistă. Participă la cel de-al doilea război mondial, după terminarea căruia a lucrat pe şantierele de construcţie din Chişinău. Publică din 1946, tematica scrierilor sale axându-se pe trei dintre aspectele vieţii şi activităţii scriitorului: activitatea ilegalistă, tema războiului şi cea a muncii în socialism. Publică mai multe povestiri şi romane: Ziditorii (1950), Tovarăşul Vanea (1952), După război (1957), Mahalaua de jos (1963), Hăul (1968), Şi luna era ca o gură de tun (1970), Omul de încredere (1974). În 1979 îi apar Scrieri în 2 volume. Semnează o serie de povestiri despre viaţa, activitatea şi aspiraţiile tineretului, înmănunchindu-le în culegerile Cel Ion cu ghinion (1961), Dragoste târzie (1966), Camertonul pierdut (1972) ş. a. A mai scris proză pentru copii, eseuri. Distins cu Premiul Boris Glavan (1968), două ordine Insigna de Onoare. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: *ŞLEAHU, SAMSON. Scrieri: În 2 vol. – Chişinău: Lit. Artistică, 1979, Vol. 1. – 690 p. Vol. 2. – 720 p. *ŞLEAHU, SAMSON. Camertonul pierdut: Povestiri şi schiţe. – Chişinău: Lumina, 1972. – 144 p. *ŞLEAHU, SAMSON. Cel Ion cu ghinion. – Chişinău: Cartea Moldovenească, 1961. – 32 p. *ŞLEAHU, SAMSON. Din carnetele scriitorului. – Chişinău: Lit. Artistică, 1977. – 204 p. *ŞLEAHU, SAMSON. Dragoste târzie: Povestiri. – Chişinău: Cartea Moldovenească, 1966. – 205 p. *ŞLEAHU, SAMSON. După război. – Chişinău: Cartea Moldovenească, 1975. – 450 p. *ŞLEAHU, SAMSON. Hăul: Roman. – Chişinău: Cartea Moldovenească, 1968. – 191 p. *ŞLEAHU, SAMSON. Licurici: Povestiri. – Chişinău: Ed. de Stat a Moldovei, 1955. – 143 p. *ŞLEAHU, SAMSON. Mahalaua de jos: Roman. – Chişinău: Cartea Moldovenească, 1970. – 275 p. *ŞLEAHU, SAMSON. Omul de încredere: Roman. – Chişinău: Lit. Artistică, 1980. – 454 p. *ŞLEAHU, SAMSON. Şi luna era ca o gură de tun: Roman. – Chişinău: Lumina, 1970. – 179 p. *ŞLEAHU, SAMSON. Tovarăşul Vanea. – Chişinău: Lumina, 1967. – 265 p. *ŞLEAHU, SAMSON. Ziditorii. – Chişinău: Ed. de Stat a Moldovei, 1950. – 108 p. *** ŞLEAHU, SAMSON. Dožd’ / Samson Şleahu, S. Tarasov. – Chişinău: [S. n.], 1971. – 139 p. ŞLEAHU, SAMSON. Luna kak žerlo puški: Roman i povesti. – Moskva: Sov. pisatel’, 1980. – 695 p. ŞLEAHU, SAMSON. Nadežnyj čelovek: Roman. – Chişinău: Lit. Artistică, 1978. – 279 p.: il. ŞLEAHU, SAMSON. Neobstrelânnye: Povesti i rasskazy. – Moskva: Sov. pisatel’, 1971. – 368 p.: il. ŞLEAHU, SAMSON. Nižnââ okraina: Roman. – Moskva: Sov. pisatel’, 1964. – 258 p. ŞLEAHU, SAMSON. Rabočii den’: Sb. očerkov. – Chişinău: Cartea Moldovenească, 1961. – 100 p. ŞLEAHU, SAMSON. Rasskazy. – Chişinău: Cartea Moldovenească, 1969. – 88 p. ŞLEAHU, SAMSON. Soldat idet za plugom: Roman, povesti, rasskazy. – Chişinău: Lit. Artistică, 1985. – 512 p.: il. ŞLEAHU, SAMSON. Takimi â ih videl. – Chişinău: Cartea Moldovenească, 1966. – 524 p.: il. ŞLEAHU, SAMSON. Tovariŝ Vanâ: Povest’. – Chişinău: Lumina, 1976. – 208 p.: il. *** *ŞLEAHU, SAMSON. Bogăţiile de neîntrecut: Schiţă // Trepte în urcuş. – Chişinău, 1981. – P. 101-106. *ŞLEAHU, SAMSON. Clădeşte-ţi cuib: Capitole de roman // Nistru. – 1986. – Nr. 2. – P. 31-110. *ŞLEAHU, SAMSON. Dincolo de podeţ: Povestiri // Întoarcerea acasă. – Chişinău, 1980. – P. 110-118. M. Ş. Samson ŞLEAHU 1915–1993 Prozator. S-a născut la 20 iul. 1915, la Călăraşi. A decedat la 27 mart. 1993, la Chişinău. După absolvirea şcolii primare din orăşelul natal îşi face studiile la Şcoala de arte şi meserii din Bucureşti, 195 IULIE CALENDAR NAŢIONAL 2005 *ŞLEAHU, SAMSON. Nu căta că nu sunt gingaş; Hei, soldaţilor!; Prin străinătăţi: Versuri // Frăţie de arme. – Chişinău, 1980. – P. 539-541. *ŞLEAHU, SAMSON. Tot ce ştim despre el: Pagini de nuvelă cinematogr. // Moldova. – 1984. – Nr. 11. – P. 12-14. *** CIMPOI, MIHAI. Şleahu, Samson // Cimpoi, Mihai. Basarabia sub steaua exilului. – Bucureşti, 1994. – P. 117. CIMPOI, MIHAI. Şleahu, Samson // Cimpoi, Mihai. O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia. – Chişinău, 1997. – P. 216. *CORBU, HARALAMBIE. Şleahu, Samson // Corbu, Haralambie. Scriitorul şi procesul literar. – Chişinău, 1980. – P. 395-421. *COROBAN, VASILE. Şleahu, Samson // Enciclopedia sovietică moldovenească. Vol. 7. – Chişinău, 1977. – P. 392. DUMBRĂVEANU, VICTOR. Un suflet bun şi tandru: [Samson Şleahu ar fi împlinit 80 de ani] // Viaţa satului. – 1995. – 29 iul. – P. 3. ROIBU, NICOLAE. Şleahu, Samson // Roibu, Nicolae. Cei care au fost… – Chişinău, 1999. – P. 110-115. Şleahu, Samson // Chişinău: Encicl. – Chişinău, 1997. – P. 502. *Şleahu, Samson // Literatura şi arta Moldovei: Encicl.: În 2 vol. Vol. 2. – Chişinău, 1986. – P. 446. ŞPITALNIC, S. Şleahu, Samson // Şpitalnic, S. Evreii în literatura, arta şi ştiinţa Moldovei: Îndr. – Chişinău, 1995. – P. 62. *** BELYH, EVGENIJ. Zametki o voennyh povestâh S. Şleahu // Kodry. – 1985. – Nr. 7. – P. 126-131. GHEORGHIU, E. U samogo serdca: [S. Şleahu] // Večernij Chişinău. – 1985. – 19 iul. – P. 3. GORLOVSKIJ, A. Na styke tradicij: [O tvorčestve S. Şleahu] // Gorlovskij, A. Moldavskie vstreči. – Chişinău, 1990. – P. 33-52. GROMOV, ALEXANDRU. Pamât’ ne stynet: [K 70-letiû pisatelâ S. Şleahu] // Sov. Moldaviâ. – 1985. – 20 iul. – P. 3. RYBAK, S. ...I ostaetsâ pravda: [K 80-letiû S. Şleahu] // Nezavisimaâ Moldova. – 1995. – 21 iul. – P. 4. M. Ş. Ilie UNTILĂ 1935–2000 Specialist în domeniul ameliorării plantelor spicoase, geneticii aplicative, seminologiei şi fitotehniei aplicative, academician. S-a născut la 20 iul. 1935, în s. Cobâlca, jud.Lăpuşna (azi Codreanca, Străşeni), în familia primarului Petru Untilă. S-a stins din viaţă la 27 iul. 2000, la Chişinău. A absolvit şcoala de şapte ani din satul natal (cu menţiune); a urmat cursurile şcolii agricole din Cucuruzeni (absolvind-o tot cu menţiune) şi a făcut studii la Facultatea de agronomie a Institutului Agricol din Chişinău (actualmente Universitatea Agrară de Stat din Moldova), pe care a absolvit-o la fel cu menţiune. În timpul studenţiei a organizat un cenaclu literar (îi plăcea să scrie versuri) Mugurii, unde veneau şi poeţi vestiţi; a colaborat cu ziarul Ţăranul sovietic, puţin timp după absolvirea facultăţii. A lucrat ca agronom la Maramonovca, Drochia şi, totodată, la o staţiune experimentală Malţev din cadrul Institutului din Bălţi. A urmat apoi doctoratul, la Institutul Unional de selecţie genetică din Odesa. După susţinerea tezei de doctor în ştiinţe biologice rămâne la institut, unde lucrează în laboratorul acad. Dolguşin, cu care creează un soi de grâu de toamnă foarte bun – Odesa-51, care se seamănă până în prezent şi pentru care primeşte Premiul de Stat al Ucrainei. După patru ani de aflare în Odesa (1964-1968), revine la Bălţi pentru 24 de ani (1968-1993), mai întâi ca şef al secţiei de ameliorare şi seminologie a gramineelor spicoase la Institutul de cercetări ştiinţifice în domeniul plantelor de câmp al AŞP Selecţia (19721981), apoi ca director adjunct şi director general al AŞP Selecţia (1981-1993). Doctor habilitat în ştiinţe agricole (1988), profesor universitar (1993), academician (1993). În 1993 este ales academician coordonator al Secţiei de ştiinţe agricole a Academiei de Ştiinţe din Moldova. Din 1998 până la sfârşitul vieţii a fost parlamentar, vicepreşedinte al Comisiei pentru cultură, ştiinţă, învăţământ şi mijloace de informare în masă, fiind un mare luptător pentru adevărul ştiinţific şi istoric, apărător înflăcărat al limbii române în Basarabia, al culturii naţionale, luptând intransigent cu minciuna, fariseismul, corupţia. A participat la crearea Uniunii Ţăranilor din Moldova, pe care o părăseşte, apoi se consacră pentru fondarea (1993) Alianţei Ţăranilor Liberi (AŢL), al cărei vicepreşedinte devine. De-a lungul a peste 30 de ani a făcut cercetări ştiinţifice privind ameliorarea grâului de toamnă şi de primăvară, elaborând tehnologii complexe de producere a grâului de calitate înaltă de panificare; a creat seminţe superelită şi elită; a elaborat tehnologia aplicativă de obţinere a unor recolte înalte şi stabile de grâne. În calitate de autor şi coautor a transferat la Comisia de Stat pentru testarea soiurilor 22 soiuri de grâu şi 31 soiuri de orz, dintre care câte 6 soiuri au fost omologate: grâu – Piticul, Nistreanca25, Bălţi-5, Bălţi-7, Doina, Codru şi orz de toamnă – Iarna, Moldovenesc-11, Moldovenesc-16, Moldovenesc-18 şi de primăvară – Primăvara şi Unirea. Au fost create, de asemenea, soiurile de grâu de toamnă Codru, Bălţi-9, Bălţi-10, Dumbrăviţa, Doina, Dana etc., de orz de toamnă – Larga, Ileana, Nimfa, Albineţ, Condriţa, Tighina şi de primăvară Frăţia, Văratic, Scumpia etc., care au acumulat în genotimpuri productivitate înaltă, calitate bună şi rezistenţă la factorii nefavorabili pe parcursul ontogenezei. Autor şi coautor a peste 240 de lucrări ştiinţifice şi a peste 310 lucrări de popularizare în domeniul agriculturii. Deţinător a 15 brevete de invenţie pentru soiuri omologate. A pregătit 5 doctori în ştiinţe. A fost vicepreşedinte al Societăţii amelioratorilor şi geneticienilor din Republica Moldova, membru al Comisiei Superioare de atestare a Republicii Moldova. Om emerit şi inventator emerit al RM, laureat al Premiului de Stat al Moldovei şi al Premiului de Stat al Ucrainei; decorat cu Ordinul Republicii, două ordine Drapelul Roşu de Muncă, ordinul Insigna de Onoare. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: *Călăuza agricultorului / Alcăt. şi red. şt.: I. Untilă. – Chişinău: Cartea Moldovenească, 1990. – 362 p. Recomandări şi îndrumări privind combaterea secetei / Resp. de ed.: D. Bolteanski; Red.: E. Pârlog; Coleg. red.: A. Gavriliţă, Ilie Untilă, V. Micu,... – Chişinău: Tipogr. Univ. Agrare din Moldova, 1995. – 140 p. Soiul de grâu de toamnă “Izvoraş” = Sort ozimoj pšenicy “Izvoraş”: Bul. inform. / Coalcăt.: Ilie Untilă. – Chişinău, 1997. – 6 p. Soiul nou de orz de toamnă “Tighina” = Novyj sort ozimogo âčmenâ “Tighina”: Bul. inform. / Coalcăt.: Ilie Untilă. – Chişinău, 1997. – 4 p. Soiuri de grâu de toamnă de productivitate majoră “Dana” şi “Dacia” = Vysokointensivnye sorta ozimoj pšenicy: Bul. inform. / Alcăt.: I. Untilă, L. Găină, A. Postolatii. – Chişinău, 1996. – 6 p. Strategia civică / Coleg. red.: Ilie Untilă, M. Munteanu, Gh. Costachi,... – Chişinău, 2000. – 40 p. *UNTILĂ, ILIE. Recomandări cu privire la cultivarea soiurilor intensive de culturi de toamnă / Alcăt.: I. Untilă, P. Chibasov, M. Vroschin,… – Chişinău, 1971. – 24 p. 196 CALENDAR NAŢIONAL 2005 *** UNTILĂ, ILIE. Mărul lui Newton: [Mărturisiri] / Consemnare: N. Roibu // Roibu, N. Cei care sunt... – Chişinău, 2000. – P. 216-218. UNTILĂ, ILIE. O stare de paralizie: [Interviu] / Consemnare: N. Negru // Basarabia. – 1996. – Nr. 3-4. – P. 149-155. UNTILĂ, ILIE. Laborator sub cerul deschis: [Aplicarea realizărilor progresului tehnico-ştiinţific în ramura culturii plantelor de câmp] // Tribuna. – 1985. – Nr. 16. – P. 9-11. UNTILĂ, ILIE. “Unirea va fi posibilă atunci când toţi vom trăi aceeaşi vrere”: [Interviu cu acad. Ilie Untilă] / Consemnare: Gh. Budeanu // Flux: Magazin săpt. – 1997. – 4 iul. – P. 6. *** BATCU, ION. Îndrăgostit de ţară şi popor: [Ilie Untilă] // Lit. şi arta. – 1997. – 19 iun. – P. 3. CALCEA, ANDREI. Untilă, Ilie // Calcea, Andrei. Personalităţi orheiene. – Chişinău, 2003. – P.177-178. Ilie Untilă // Strategia civică. – 2000. – Nr. 2. – P. 7. MATCOVSCHI, DUMITRU. Savant cu renume, Om bun: [Ilie Untilă – 60] // Lit. şi arta. – 1995. – 20 iul. – P. 2. SOLTAN, PETRU. Omul pâinii: [Ilie Untilă la 60 de ani] ] // Lit. şi arta. – 1995. – 20 iul. – P. 1. Untilă, Ilie // Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova–50. – Chişinău, 1996. – P. 129-130. VIERU, GRIGORE. Grâul şi obrazul: [Ilie Untilă la 60 de ani] // Lit. şi arta. – 1995. – 20 iul. – P. 1. IULIE Direcţiile de ocrotire şi utilizare raţională a resurselor acvatice (algele), de monotorizare a sistemului de ocrotire a naturii au constituit obiectul mai multor studii. P. Obuh este autor a peste 200 de lucrări, inclusiv două monografii şi patru manuale, 11 brevete de autor. Laureat al Premiului de Stat al Moldovei în domeniul ştiinţei, tehnicii şi producerii (1998). Este membru al Societăţii botaniştilor, hidrobiologilor şi geneticienilor. A pregătit 11 doctori în biologie din Moldova, Germania, Columbia, Guineea, Vietnam. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: BOTNARU, OLEG. Biologie: Manual pentru cl. a X-a / Oleg Botnaru, Petru Obuh, Vasile Grati,... – Chişinău: Prometeu, 2004. – 152 p. CAMERZAN, L.D. Limba latină pentru studenţii facultăţii de biologie / L.D. Camerzan, P.A. Obuh; Red. resp. I.M. Goldenberg. – Chişinău: USM, 1972. – 102 p. MOZOLEVSKI, VALENTINA. Lumea vegetală a Moldovei = Rastitel’nyj mir Moldovy: Indice bibliogr. (1946-1980) / Valentina Mozolevski, Ana Carazanu; Red. şt. şi pref. Petru Obuh. – Chişinău: USM, 1992. – 223 p. OBUH, PETRU. Biologie: Compendiu pentru cl. a X-a / Petru Obuh, Vasile Grati, Oleg Botnaru. – Chişinău: Lumina, 2002. – 72 p. OBUH, PETRU. Introducere în sistemul filogenetic al plantelor inferioare: (Curs de lecţii) / Petru Obuh; red.: V. Konunov şi A. Lupuşor. – Chişinău: USM, 1968. – 312 p. Primul raport naţional cu privire la diversitatea biologică / Coalcăt.: Petru Obuh. – Chişinău: Ştiinţa, 2000. – 67 p. Strategia naţională în domeniul conservării biodiversităţii / Coalcăt.: Petru Obuh. – Chişinău: Ştiinţa, 2001. – 108 p. *** Èkologiâ i fiziologiâ rastenij vodnyh i nazemnyh biocenov: Vopr. biologii i ohrany prirody: Mežvuz. sb. / Redkol.: P.A. Obuh (otv. red.) i dr. – Chişinău: Ştiinţa, 1983. – 132 p. OBUH, PETRU. Hlorokokkovye vodorosli Moldavii: sostav, taksonomiâ i vliânie na nih nekotoryh antropogennyh faktorov: [Monogr.] / Otv. red.: Vasile Şalaru. – Chişinău: Ştiinţa, 1976. – 148 p. RUDIC, VALERIU. Štamm vodorosli-producent biomassy: Inform. listok / Valeriu Rudic, Vasile Şalaru, Petru Obuh. – Moskva, 1990. – 8 p. *** Algolitocenozele pe suprafaţa construcţiilor pietroase şi calceroase şi activitatea lor distructivă / P. Obuh, N. Grabco, C. Grabco,… // Probleme ale agrochimiei în agricultura contemporană. – Chişinău, 1997. – P. 66-68. Aridizarea chimiei, creşterea slinităţii apelor şi consecinţele lor algofloristice în apele bazinului inferior al fluviului Nistru-Prut / Coalcăt.: Petru Obuh // Problema conservării biodiversităţii cursului mediu şi inferior al fluviului Nistru. – Chişinău, 1998. – P. 45-47. Botanika / V. Şalaru, P. Obuh, A. Lupuşor,… // Programma obespečeniâ mirovozzrenčeskoj napravlennosti lekcij po obŝenaučnym i special’nym disciplinam, čitaemyh studentam special’nosti “Biologiâ”. – Chişinău, 1986. – P. 18-20. DEGE, A. Vliânie stočnyh vod životnovodčeskih kompleksov na razvitie hlorokokkovyh vodoroslej / A. Dege, P. Obuh, D. Peterzon // Teoretičeskie i prikladnye aspekty izučeniâ flory Moldavii. – Chişinău, 1989. – P. 89-96. Èffektivnost’ primeneniâ nekotoryh vidov mikrovodoroslej v pticevodstve / V. Şalaru, V. Rudic, P. Obuh,… // Aktual’nye problemy sovremennoj al’gologii. – Kiev, 1987. – P. 276-277. GRABCO, NADEJDA. Bacillariophyta bazinelor sistemului de purificare a apelor reziduale “Vadul lui Vodă” / Nadejda Grabco, Petru Obuh // An. şt. ale Univ. de Stat din Moldova. Ser. Ştiinţe reale. – Chişinău, 1997. – P. 214-217. Influenţa extragerii melanjului nisip-prundiş asupra comunităţilor algale din cursul mediul şi inferior al Nistrului / Coalcăt.: Petru Obuh // Învăţământul superior în Moldova. La 70 de ani al Univ. din Tiraspol. Vol. 2. Ser. Şt. biol.-geogr. – Chişinău, 2000. – P. 56-58. KOZLOVA, N.P. K voprosu o sostave i značenii protokokkovyh vodoroslej v vodoemah Moldavii / N.P. Kozlova, P.A. Obuh // Ohrana rybnyh zapasov i uveličenie produktivnosti vodoemov ûžnoj zony SSSR. – Chişinău, 1970. – P. 253-255. Kul’tivirovanie sinezelenoj vodorosli Spirulina platensis (Nordts) Geitl. i perspektivy primeneniâ ee biomassy / V.F. Rudic, V.M. Şalaru, P.A. Obuh,… // Izv. AN MSSR. Ser. Biol. i him. nauk. – 1989. – Nr. 3. – P. 15-17. V. G. Petru OBUH 1935 Botanist, specialist în algologie, hidrobotanică, ecologie, biotehnologie, ocrotirea şi folosirea raţională a resurselor vegetale. Doctor habilitat în biologie, profesor universitar. S-a născut la 17 iul. 1935, în com. Ghiderim, r-nul Kotovski din Transnistria (astăzi reg. Odesa), într-o familie de ţărani gospodari. Şcoala a început-o în satul natal, în limba română cu învăţători din România, însă mai departe a studiat în limba moldovenească (1945-1950). În anii 1950-1954 a învăţat la Şcoala pedagogică din or. Bălţi, unde a primit o bună pregătire. În perioada anilor 1954-1959 şi-a continuat studiile la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea biologie şi pedologie. După doctoratul (1959-1962) în cadrul catedrei Botanica, începe îndelungata sa activitate didactică şi ştiinţifică: asistent (1961-1965), lector superior (19651968), conferenţiar (1968-1997), profesor (din 1997 până în prezent). În 1963 Petru Obuh susţine teza de doctor în biologie cu tema Algoflora bazinului râului Prut (conducător ştiinţific, cunoscutul savant Vladimir Andreev), iar în 1996 – pe cea de doctor habilitat în biologie – Clorococoficeele interfluviului Nistru-Prut: flora, răspândirea, ecologia, principiile de clasificare, sistemul şi utilitate. O dată cu studierea multilaterală a vegetaţiei acvatice au fost apreciate unele specii din care au fost obţinute tulpini de alge ca surse de materie primă pentru hrănitul animalelor, pentru epurarea apelor reziduale. În cadrul activităţii pedagogice prof. P. Obuh a elaborat câteva principii noi la organizarea cursului de botanică în şcoala superioară, expuse încă în 1968 în cartea Introducere în sistemul filogenetic al plantelor inferioare, confirmate peste vreo zece ani şi aplicate de specialişti din diferite ţări. Metoda de purificare a apei prin cultivarea algelor şi paralel obţinerea masei algale nutritive a fost demonstrată la EREN (Moscova, 1983). Metodele de obţinere a unor preparate farmaceutice din alge au fost prezentate la saloanele internaţionale de inventică (Iaşi, 1992; Bucureşti, 1993; Geneva, 1997 ş.a.). 197 IULIE CALENDAR NAŢIONAL 2005 Obuh, Petru / Rusnac, Gheorghe. Profesorii Universităţii de Stat din Moldova (1946-2001): Dicţ. ist.-biogr. // Gheorghe Rusnac, Valeriu Cozma. – Chişinău, 2001. – P. 146, portr. Obuh, Petru. Sineglazaâ zaŝitnica: Mikrovodorosli obespečivaût zdorovye vozduh i piŝu: [Interv’û s prof. P. Obuh] // Argumenty i fakty. – 2004 – Aug. (Nr. 32). – P. 8, portr. LUNGU, ARGENTINA. Analiza dimensională a algelor din sistemul de purificare a apei reziduale de la Fabrica de zahăr din Drochia / Argentina Lungu, Petru Obuh // An. şt. ale Univ. de Stat din Moldova. Ser. Ştiinţe chimico-biologice. – Chişinău, 2004. – P. 276-281. OBUH, PETRU. Algocoenoses resining activity of the Drochia Sugar Factory // Second Int. Conf. Ecol. Chem. – Chişinău, 2002. – P. 17-18. OBUH, PETRU. Algoflora ecosistemelor din cursul inferior al râurilor Nistru şi Prut // Biodiversitatea vegetală a Republicii Moldova. – Chişinău, 2001. – P. 154-157. * OBUH, PETRU. Apa va fi curată: Modelarea matematică a epurării prin elecroflotare a apelor reziduale de la complexele zootehnice / P. Obuh, I. Safonov // Agricultura Moldovei. – 1980. – Nr. 9. – P. 49-50. OBUH, PETRU. Influenţa detergentului comercial “Bingo” asupra algei Dunaliella sabina // Acta et comment. Univ. de Stat din Tiraspol. Ser. Şt. biol.-geogr. – Chişinău, 2004. – P. 184-187. OBUH, PETRU. Izučenie vliâniâ rtuti na kul’tury scenedesmus acutus Meyen (Chlorophyta, chlorococcale) metodom polnogo faktornoro èksperimenta / P.A. Obuh, N.T. Min’ // Sistematika, èkologiâ i fiziologiâ rastenij. – Chişinău, 979. – P. 15-21. OBUH, PETRU. Kačestvennyj sostav flory protokokkovyh vodoroslej vodoemov Moldavii / P.A. Obuh, N.P. Kozlova // Biologiâ i biotehnologiâ vyraŝivaniâ rastitel’noâdnyh ryb. – Chişinău, 1972. – P. 199-216. OBUH, PETRU. Nekotorye èkologo-sistematičeskie osobennosti al’goflory r. Prut i priležaŝih k nej vodoemov // Vopr. èkologii. – Kiev, 1962. – Vyp. 5. – P. 191-192. OBUH, PETRU. Očerk flory vodoroslej r. Prut // Bot. žurnal. – 1963. – T. 48, Nr. 1. – P. 128-132. OBUH, PETRU. Pervaâ nahodka Chytridiochloris scherffelii (Pasch.) Ettl v SSSR // Bot. materialy otdela sporovyh rastenii Bot. In-ta AN SSSR. – 1962. – T. 15. – P. 57-62. OBUH, PETRU. Planirovanie opytov po izučeniû produktivnosti planktonnyh vodoroslej v rybovodnyh prudah // Vosproizvodstvo ryb i soveršenstvovanie biotehnologii vyraŝivaniâ posadočnogo materiala. – Chişinău, 1976. – P. 95-99. OBUH, PETRU. Planktonnye hlorokokkovye vodorosli srednego tečeniâ reki Dnestr i Dnestrovskogo vodohraniliŝa / P.A. Obuh, I.V. Ungureanu // Teoretičeskie i prikladnye aspekty izučeniâ flory Moldavii. – Chişinău, 1989. – P. 28-33. OBUH, PETRU. Problem of the morphology of the thellus of asistent algae // Algologiâ (Kiev). – 1998. – Nr. 8. – P. 105-108. OBUH, PETRU. Problema monitoringului fitocenozelor rare şi vulnerabile în râurile mici şi râuleţele Republicii Moldova / Petru Obuh, Petru Cocârlă // Anul 1995 European de conservare a naturii în Rep. Moldova: Conf. intern. şt.-pract. – Chişinău, 1995. – P. 11-12. OBUH, PETRU. Razvitie fitoplanktona v prudah, udobrennyh othodami saharnyh zavodov / P. Obuh, N. Kozlova // Biologiâ i biotehnologiâ vyraŝivaniâ rastitel’noâdnyh ryb. – Chişinău, 1972. – P. 182-189. OBUH, PETRU. Studierea influenţei apelor reziduale de la complexele animaliere asupra dezvoltării Hydrodictyon reticulatum în culturi pure monoalgale / P. Obuh, V. Mogîlea, V. Şalaru // Cercetări de biologie vegetală: Culeg. de art. – Chişinău, 1993. – P. 135-139. OBUH, PETRU. Značenie èkstremal’nyh faktorov v èksperimental’nom izučenii ciklov razvitiâ hlorokokkovyh vodoroslej // Materialy pâtogo Moskovskogo soveŝaniâ po filogenii rastenij. – Moskva, 1976. – P. 129-132. Problemele actuale ale educaţiei ecologice şi protecţiei mediului în Republica Moldova / P. Obuh, P. Cocârlă, N. Grabco,… // Rezumatele Simpozionului jubiliar “Rezervaţia “Codrii” – 75 de ani – Realizări, probleme, perspective. – Comuna Lozova, 1996. – P. 150-152. ŞALARU, VASILE. Osobennosti razvitiâ fitoplanktona v nekotoryh vodoemah okrestnostej g. Chişinău / Vasile Şalaru, Petru Obuh, Rosero Èctor Arnul’fo S. // Issledovaniâ po èkologii, floristike, biohimii i fiziologii rastenij. – Chişinău, 1988. – P. 3-43. Vodorosli i biotestirovanie himičeskogo zagrâzneniâ presnovodnyh vodoemov / P.A. Obuh, V.M. Şalaru, V.M. Mogîldea,… // Èkologičeskaâ himiâ vodnoj sredy. – Moskva, 1988. – P. 214-229. *** MADAN, ION. Cercetări în domeniul ştiinţelor biologice, pedologice şi agrochimice la Universitatea de Stat din Moldova (1946-1998): Contribuţii bibliogr. / Red. resp.: Gh. Rusnac. – Chişinău: USM, 1999. – 439 p. – [Obuh Petru, vezi Indexul de nume]. Noi laureaţi ai Premiului de Stat ale Republicii Moldova [inclusiv Vasile Şalaru, Petru Obuh, Victor Şalaru, Valeriu Rudic pentru ciclul de lucrări “Taxonomia, ecologia, productivitatea algoflorei Moldovei; elaborarea tehnologiilor de selectare, cultivare şi aplicare în economia naţională a unor surse de alge”] // Dialog. – 1998. – 2 apr. – P. 1-2. I. M. Nicolae CARANDINO 1905–1996 Scriitor, cronicar plastic şi dramatic, traducător şi publicist român. S-a născut la 20 iul. 1905, la Brăila. Fiul lui Gherasim Carandino, medic, şi al Elenei (n. Morache). A decedat la 16 febr. 1996. A urmat Liceul N. Bălcescu din Brăila (1923); studii de drept şi filozofie la Universitatea din Bucureşti, licenţiat în drept (1926); studii de doctorat la Paris (1926-1929). Avocat în baroul de Ilfov (1929-1930). Începând din 1930 face o frumoasă carieră ziaristică, colaborând cu vederi democratice, la importante publicaţii din perioada interbelică: Azi, Ardealul, Credinţa, Cronica, Curentul, Curierul familiei, Libertatea, Lumea românească, Revista română, Cuvântul ş.a. A fost prim-redactor la Facla (1930-1938). Este vicepreşedinte al Uniunii Ziariştilor Profesionişti (19381944), alături de Zaharia Stancu. A condus pagina teatrală a ziarului România (1938-1939). Redactor-şef la Rampa (1941) şi Bis (1942-1946). După 1944, devine principalul animator al presei naţional-ţărăniste, reînfiinţând Dreptatea, ocupând postul de redactor-şef şi director, până în 1947. Director al Teatrului Naţional din Bucureşti şi director general al teatrelor şi operelor (1945). Arestat în 1947, anchetat, judecat în cadrul procesului fruntaşilor Partidului Naţional-Ţărănesc, în frunte cu Iuliu Maniu şi I. Mihalache, condamnat, în acelaşi an, la şase ani temniţă grea. A fost deţinut în realitate nouă ani, în închisoarile din Galaţi, Sighet şi Bucureşti. Domiciliu forţat până în 1962, în Bărăgan, la Bumbăcari şi Rubla. Revine, în presă, de unde lipsise aproape 19 ani, cu numeroase cronici teatrale, plastice, literare şi cu traduceri. Este unul dintre cei mai valoroşi critici de teatru din epoca contemporană. Publică lucrările: Viaţa de glorie şi de pasiune a marii cântăreţe Darclée (1939), De la Electra la Dama cu camelii (1971), Autori, piese şi spectacole, Actori de ieri şi de azi (1973), Radiografii teatrale (1976), De la o zi la alta (1979), Teatrul aşa cum l-am văzut (1986), Nopţi albe şi zile negre (1992). A tradus din Sofocle: Electra (1972), Antigona (1974). Membru al Uniunii Scriitorilor din România (1971). BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: CARANDINO, NICOLAE. Actori de ieri şi de azi. – Cluj: Ed. Dacia, 1973. – 199 p. 198 CALENDAR NAŢIONAL 2005 CARANDINO, NICOLAE. Autori, piese şi spectacole. – Bucureşti: Cartea Românească, 1973. – 476 p. CARANDINO, NICOLAE. De la Electra la Dama cu camelii: Itinerar patetic. – Bucureşti: Meridiane, 1971. – 206 p. CARANDINO, NICOLAE. De la o zi la alta: Memorii. – Bucureşti: Cartea Românească, 1979. – 274 p. CARANDINO, NICOLAE. Nopţi albe şi zile negre: Memorii. – Bucureşti: Ed. Eminescu, 1992. – 397 p. CARANDINO, NICOLAE. Radiografii teatrale. – Bucureşti: Ed. Eminescu, 1976. – 211 p. CARANDINO, NICOLAE. Teatrul aşa cum l-am văzut. – Bucureşti: Ed. Eminescu, 1986. – 280 p. Rec.: Iordache, Antoaneta. O nouă carte de teatru // Orizont. – 1987. – 26 iun. – P. 10. Rec.: Lector, N. Carandino – Teatrul aşa cum l-am văzut // România literară. – 1987. – 26 mart. – P. 10. Rec.: Lucaciu, Ileana. Documente preţioase // Săptămâna. – 1987. – 8 mai. – P. 5. Rec.: Morariu, Mircea. Restituiri necesare // Familia. – 1987. – 7 iul. – P. 12. Rec.: Piru, Alexandru. Teatrul interbelic // Flacăra. – 1987. – 13 mart. – P. 11. Rec.: Zalis, Henri. Arta spectacolului // România literară. – 1987. – 26 noiemb. – P. 10. *** BUCULEI, TOADER. Carandino, Nicolae // Buculei, Toader. O vatră de lumină seculară: Liceul de matematică-fizică “Nicolae Bălcescu” din Brăila: 1863-1988. – Brăila, 1988. – P. 192. BUCULEI, TOADER. Carandino, Nicolae // Buculei, Toader. Prezenţe brăilene în spiritualitatea românească: Mic dicţ. encicl. – Brăila, 1993. – P. 41-42. Carandino, Nicolae // Literatura română: Dicţ. cron. – Bucureşti, 1979. – P. 250. Carandino, Nicolae // Referinţe critice: Ist. şi critică literară: 1987. – Cluj-Napoca, 1996. – P. 82-83. COROIU, C. Carandino, Nicolae // Coroiu, C. Tinereţea lui Gutenberg. – Bucureşti, 1982. – P. 140-141. CRISTOFOR, ION. Carandino, Nicolae // Dicţionarul scriitorilor români. Vol. 1. – Bucureşti, 1995. – P. 482-483. GENOIU, G. Carandino, Nicolae // Genoiu, G. Subiecte teatrale: Motive. Procedee. Stări. – Bucureşti, 1987. – P. 235-237. GHEORGHE, ALEXANDRU. Carandino, Nicolae // La sfârşitul lecturii. Vol. 3. – Bucureşti, 1980. – P. 83-86. IORGULESCU, MIRCEA. Teatrul în memoriile lui Nicolae Carandino // Teatrul. – 1979. – Nr. 12. – P. 95. PIRU, ALEXANDRU. Carandino, Nicolae // Piru, Alexandru. Critici şi metode. – Bucureşti, 1989. – P. 280-282. RÂPEANU, VALERIU. Cea dintâi zi la Capşa: [Despre scriitorul şi ziaristul Nicolae Carandino] // Magazin istoric. – 2001. – Nr. 6. – P. 65-69. ŢEPELEA, GABRIEL. Un luptător: [Necrolog pentru Nicolae Carandino] // România literară. – 1996. – 6-12 mart. – P. 12. IULIE M. Ş. Ludmila SCALNÂI 1940 Activistă pe tărâm social şi politic, fruntaşă a mişcării feministe din Moldova. S-a născut la 22 iul. 1940, în s. Ocniţa, jud. Hotin (ulterior – Edineţ), în familia ţăranilor gospodari de viţă veche Emilian şi Elena Rusnac. A învăţat la şcoala din Ocniţa, apoi la Colegiul Pedagogic din Soroca (1954-1957). Şi-a continuat studiile la Universitatea de Stat din Moldova, transferându-se la Institutul Pedagogic de Stat din Moscova, Facultatea de pedagogie şi psihologie (1961-1964); este printre primii specialişti de la noi în domeniul pedagogiei pentru copii şi psihologiei. A absolvit de asemenea Academia de ştiinţe sociale din Moscova (1969-1971). A lucrat ca profesoară la Colegiul Pedagogic din Soroca (1963-1964), fiind promovată în calitate de secretar al comitetului raional al comsomolului din Soroca, secretar pentru munca cu tineretul al c.c. al comsomolului din RSSM. În anii ’70 ai secolului trecut s-a aflat la posturi de răspundere: instructoare la c.c. al p.c.M., secretar al comitetului raional Frunze, apoi secretar al comitetutului orăşenesc de partid Chişinău. În aceste funcţii Ludmila Scalnâi s-a manifestat ca o femeie de aleasă cultură, susţinătoare a intelectualităţii, onestă şi principială, îndrăzneaţă şi înteprinzătoare. Din 1980 este preşedintă a Asociaţiei moldoveneşti de prietenie şi relaţii culturale cu ţările străine (din 1991 – Asociaţia de relaţii cu ţările lumii Dacia). Pe parcursul anilor Asociaţia a contribuit la stabilirea şi dezvoltarea unor relaţii spirituale cu multe popoare de pe diferite continente. Au fost create 30 asociaţii de prietenie: cu Bulgaria, România, Austria, Franţa, India, Germania etc., în cadrul cărora activează personalităţi de prestigiu din domeniul ştiinţei, culturii, literaturii şi artei. În componenţa unor delegaţii oficiale, dna L. Scalnâi a vizitat peste 60 de ţări, fiind un promotor permanent al diplomaţiei populare. După proclamarea Republicii Moldova ca stat suveran şi independent, Asociaţia Dacia contribuie şi la stabilirea contactelor între oameni de afaceri din Moldova şi ţările străine, colaborează cu toate ambasadele acreditate la Chişinău, este preocupată de obţinerea şi repartizarea ajutoarelor umanitare. Asociaţia s-a manifestat şi în timpul conflictului militar din raioanele de răsărit ale Republicii Moldova (1992), acordând ajutoare combatanţilor şi refugiaţilor. În decurs de 15 ani Ludmila Scalnâi este preşedinta Asociaţiei femeilor din Moldova, care desfăşoară o vastă activitate pentru afirmarea unei imagini favorabile a Republicii Moldova în lume, apărarea drepturilor femeilor şi copiilor, ajutorarea în condiţiile grele de astăzi a celor bolnavi, nevoiaşi, oropsiţi. Fiind conducătoare a acestor două organizaţii nonguvernamentale de un real prestigiu – Asociaţia de relaţii cu ţările lumii Dacia şi Asociaţia femeilor din Moldova, – L. Scalnâi contribuie la îmbunătăţirea climatului social-politic în societatea noastră; se distinge prin activism civic, coparticiparea la ocrotirea celor nedreptăţiţi. Cum se scrie în mass-media, L. Scalnâi întruchipează înţelepciunea şi bunătatea, frumuseţea şi puritatea sufletească a femeii moldovene, demnitatea unui diplomat de vocaţie. A participat la simpozioane şi conferinţe internaţionale consacrate tineretului şi femeii la Viena, Washington, Paris, Tel Aviv etc. A reprezentat republica la Forul internaţional al femeilor la Beijing (1995). Membru al consiliului redacţional al enciclopediei Femei din Moldova (2000). A fost deputată în Sovietul Suprem al RSSM (jumătatea a doua a anilor ’80), în primul Parlament democratic al Republicii Moldova (1990-1994), a votat independenţa Moldovei. Distincţii: Insigna de Onoare, medalia Meritul Civic, Ordinul Republicii. De alfel, dna L. Scalnâi e unica femeie din republică apreciată cu cea mai înaltă decoraţie pentru activitate obştească. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: SCALNÂI, LUDMILA. “Alături de mine au fost mereu rudele, copiii şi câţiva prieteni”: Doamna care consideră că orice talent nu costă nimic fără muncă şi că a fi o persoană publică înseamnă 199 IULIE CALENDAR NAŢIONAL 2005 VOITUN, ANETA. O viaţă trăită din plin: [14 cupluri din Ialoveni au celebrat nunta de aur; nănaşi – Ludmila Scalnâi şi Aurel Gogan] // Moldova suverană. – 2000. – 30 aug. – P. 5, il. *** ANATOL’EVA, IRINA. Ženŝina možet vse. No lučše, kogda ej pomogaet mužčina: 1 noâbrâ prošel s”ezd Associacii ženŝin Moldavii // Nezavisimaâ Moldova. – 1997. – 4 noiemb. – P. 3. CESLÛK, MARIA. Poslednââ instanciâ // Nezavisimaâ Moldova. – 2000. – 22 iul. – P. 3. DOBRYNINA, TAT’ÂNA. Ocenka riska okružaûŝei sredy dlâ materi i rebenka: [Meždunarod. Konf. “Ocenka riska okružaûŝei sredy dlâ materi i rebenka” v Chişinău, vyst. L. Scalnâi] // Nezavisimaâ Moldova. – 1998. – 12 mai. – P. 4. KORKINA, ALLA. Primadonna ženskogo dviženiâ // Nezavisimaâ Moldova. – 200. – 7 mart. – P. 7, portr. KROPANCEVA, TATI’ÂNA. Ludmila Scalnâi – Kavaler ordena Respubliki: [Stranica s tekstom o deâtel’nosti L. Scalnâi] // Novoe vremâ. – 2004. – 1 oct. – P. 7. Mediki polučili amerikanskuû gumanitarku iz ruk Ludmily Scalnoj // Vremâ. – 1999. – 4 iul. – P. 2. Primadonna ženskogo dviženiâ: Ledi nomera [Ludmila Scalnâi] // Ženskie tajny. – 2002. – Nr. 1. – P. 2-3. Scalnâi, Ludmila, pred. Associacii ženŝin Resp. Moldova // Kto est’ kto v Moldove: Ežegodnik “Logos-press”: 100 kratkih biografij biznesmenov, politikov: Prilož. k “Èkon. obozreniû”. – 2004. – Nr. 1. – P. 47, port. muncă şi nervi / Interlocutor: Veronica Chicu // Săptămîna. – 2000. – 21 iul. – P. 16-18, portr. SCALNÂI, LUDMILA. Am devenit dirijor al sufletelor omeneşti şi nu-mi pare rău: Interviu cu Ludmila Scalnâi, preşedinta Asociaţiei de relaţii cu ţările lumii “Dacia”, preşedinta Asociaţiei femeilor din Moldova / Interviu realizat de Aneta Grosu // Flux. – 1999. – 22 iul. – P. 4, portr. SCALNÂI, LUDMILA. 5 ani de activitate rodnică şi prosperare! : De vorba cu Ludmila Scalnâi, preşedinta Asociaţiei femeilor din Republica Moldova // A selectat: Vlad Sainciuc // Viaţa familiei şi nu numai… – 1997. – Nr. 11. – P. 8-9, il. SCALNÂI, LUDMILA. The Assotiation of Moldovan Women // Moldova socialistă. – 1994. – 24 sept. – (Supl.). SCALNÂI, LUDMILA. Un mesager al Moldovei în lume: Asociaţia de relaţii cu ţările lumii la 40 de ani // Moldova şi lumea. – 1999. – Nr. 1-2. – P. 10, portr. *** SCALNÂI, LUDMILA. XXI vek, govorât, budet vekom ženŝin / Besedovala Irina Anatol’eva // Nezavisimaâ Moldova. – 1998. – 25 sept. – P. 2. SCALNÂI, LUDMILA. “Bog dal silu ubeždat’” / [Interv’û Svetlany Derevŝikovoj] // Aquarelle. – 2004. – Nr. 9. – P. 24-25. SCALNÂI, LUDMILA. Feministkami ne roždaûtsâ – imi stanovâtsâ!: [O pravah ženŝin v Moldove rasskazyvaet pred. Associacii ženŝin v Moldove, prezident Associacii Meždunarodnyh svâzej “Dacia” Ludmila Scalnâi] / Interv’û Natal’i Tkačenko // Nezavisimaâ Moldova. – 1998. – 4 aug. – P. 3, portr. SCALNÂI, LUDMILA. “Kar’ere ženŝiny mešaet ne stol’ko mužskoj šovinizm, skol’ko ženskoe nedruželûbie”: Interv’û / Zapisala: Elena Andrieş // Večernij Chişinău. – 1997. – 4 noiemb. – P. 3, portr. SCALNÂI, LUDMILA. Krasna izba pirogami, a čelovek delami: [Ludmila Scalnâi otvečaet na voprosy korrespondenta] / Besedovala: Valeria Bobocel // Capitala=Stolica. – 2000. – 22 iul. – P. 8, il. SCALNÂI, LUDMILA. Kuda uhodit leto?: [Dialog s pred. Associacii ženŝin Moldovy Ludmila Scalnâi] / Besedovala: Ûliâ Korol’kova //Vremâ. – 2001. – 27 iul. – P. 8, portr. SCALNÂI, LUDMILA. Narod – èto glavnyj vrač strany: [Beseda s pred. Associacii ženŝin Moldovy] // Mysl’. – 1998. – 13 febr. – P. 4. SCALNÂI, LUDMILA. “Pomogaâ bližnemu, my pomogaem samim sebe”, sčitaet pervaâ ledi ženskogo respublikanskogo dviženiâ / Besedoval: Petru Maleş // Capitala = Stolica. – 2002. – 25 dec. – P. 4, il. SCALNÂI, LUDMILA. Trebuûtsâ mecenaty: Priâtnee otdavat’, čem brat’, ubeždeny aktivisty Associacii ženŝin Moldovy: [Interv’û] / Besedovala Elena Corina // Trud Moldova. – 2001. – 6 dec. – P. 9. SCALNÂI, LUDMILA. Ženŝina v inter’ere sud’by: [O sud’be ženŝiny beseduet Ludmila Scalnâi i žurnalist] / Besedovala: Raisa Kazakova // Delovaâ gaz. – 1998. – 2 oct. – P. 7., portr. *** BORŞEVICI, ION. Vă salutăm cu adâncă plecăciune şi profund respect / Ion Borşevici, Grigore Vieru // Flux: Ed. de vineri. – 2000. – 21 iul. – P. 3. CIBOTARU, R. Inimă deschisă spre oameni: [Ludmila Scalnâi] // Timpul (Floreşti). – 1993. – 26 mai. – P. 4., portr. Cu gândul la Conferinţa Mondială a femeilor [ce se va desfăşura sub egida ONU la Beijing, 1995]: Întâlnire la Asociaţia “Dacia” şi Asociaţia femeilor din Moldova // Moldova suverană. – 1994. – 28 iul. – P. 2., il. DAVID, EUGENIA. Fiinţă vrednică – femeia: Meditaţii inspirate de Forul organizaţiilor de femei din Republica Moldova // Moldova suverană. – 2000. – 3 iun. – P. 5. DAVID, EUGENIA. În ultima primăvară a sfârşitului de mileniu: [Trăsăturile de caracter ale Ludmila Scalnâi] // Capitala. – 1997. – 12 mart. – P. 5. DAVID, EUGENIA. Mereu tânără, energică, întreprinzătoare…: Un sincer cuvânt de bine [despre Ludmila Scalnâi] // Moldova suverană. – 2000. – 20 iun. Dna Scalnâi, papuaşii şi limba noastră cea română // Dreptate. – 1993. – Apr. – P. 6. Ludmila Scalnâi // Elita politică a Moldovei. – Ed. 1. – Chişinău, 2000. – P. 77, portr. – [Text în lb. rom., rusă, engl.]. O rază de speranţă pentru “Rada”: [S.A. din mun. Bălţi. Secvenţe din cuvântarea dnei L. Scalnâi] // Cugetul (Bălţi). – 1998. – 14 febr. – P. 1. PETREA, GH. Binefacere în zi de hram // Moldova socialistă. – 1994. – 24 sept. – (Supl. în lb. rom. şi engl.). Pro-femeia la Chişinău: S-a desfăşurat primul congres al organizaţiilor de femei // Săptămîna. – 1998. – 30 oct. – P. 21, il. Scalnâi, Ludmila (22.VII.1940, s. Ocniţa) // Femei din Moldova: Encicl. / Ed. Iurie Colesnic. – Chişinău, 2000. – P. 252, portr. STOICA, ION. “A fost furat” un mire frumos, dar a rămas cea mai bună soacră // Timpul nostru: Supl. informativ-publicitar al ziarului “Novoe vremâ” pentru jud. Orhei. – 1999. – 8 mai. – P. 8, il. I. M. Paul GORE 1875–1927 Jurist, heraldist, istoric, muzeolog şi muzeograf, publicist, prozator şi om politic. S-a născut la 27 iul. 1875, la Chişinău. Se stinge din viaţă la 8 dec. 1927, la Chişinău. A fost înmormântat lângă biserica Sf. Ilie, ulterior demolată. Descendent dintr-o veche familie de nobili basarabeni. Numit de către contemporani primul şi ultimul cavaler al Basarabiei. A fost fiul lui Gheorghe Gore, cunoscut publicist şi traducător, militant pentru cauza românismului în Basarabia în cadrul imperiului ţarist. A făcut studiile la Chişinău, apoi la liceul clasic din oraşul Nikolaev, reg. Herson (1895). A urmat Facultatea de Drept a Universităţii din Sankt-Petersburg. În 1901 se înscrie ca avocat stagiar la baroul din acest oraş. În acelaşi an, se reîntoarce în Basarabia şi este numit supleant la judecătoria administrativă din Orhei. Ales judecător de pace la Orhei (1902), în 1906 este numit ataşat al Ministerului de Justiţie, apoi e ales membru al Zemstvoului Gubernial. Vicemareşal al nobilimii din Orhei şi vicedeputat al nobilimii din Chişinău, judecător onorific al judeţului Chişinău (1908). Membru al Adunării generale a Zemstvoului (1909). Deputat al nobilimii judeţului Chişinău şi locţiitor al mareşalului nobilimii (1910). Ales vicepreşedinte al Comitetului central al Zemstvoului (1910), împreună cu N. Casso, V. Stroescu ş.a., în 1912, a cerut Zemstvei Guberniale introducerea limbii române în şcoli. Preşedinte al Comisiei şcolare moldoveneşti de pe lângă Zemstvă (1917), a deschis primul Congres al învăţătorilor moldoveni din Basarabia (cu adresarea Fraţi români). Personalitate controversată, posesor al unei vaste biblioteci, s-a manifestat în diverse domenii. În anul 1905 a participat la întemeierea Societăţii Culturale 200 CALENDAR NAŢIONAL 2005 IULIE Moldoveneşti, în care deţine funcţia de preşedinte al comitetului de redacţie. Preşedinte al Societăţii Culturale Moldoveneşti (1917). Director al Muzeului Zemstvei (1909-1914), apoi director al Muzeului Ţinutal (1918-1921), preşedinte al Comisiunii Arhivelor Statului (1918). În 1917 e numit director general al Crucii Roşii pentru Basarabia. Preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc (1917). Fost locţiitor al lui C. A. Mimi, Comisarul Basarabiei, P. Gore primul a arborat deasupra casei sale tricolorul românesc. Preşedinte al Comisiunii monumentelor istorice basarabene (1919), în 1924 a contribuit la apariţia publicaţiei acesteia. Preşedinte al Ligii Culturale, secţia Chişinău, membru în Comitetul central al Crucii Roşii Române (1920). Membru în comitetul de conducere şi membru de onoare al Societăţii Române de numismatică (1921). Membru în comitetul Societăţii Regale Române de geografie (1922). Membru de onoare al Societăţii Istorico-Arheologice Bisericeşti din Chişinău (1922). Membru al Ateneului Român, al Societăţii Renaşterea Română, al Fundaţiei Principele Carol (1923) etc. Membru al societăţilor heraldice din Paris, Madrid, Berlin, Roma, Petersburg şi Moscova. Preşedinte al Comisiei Naţionale de heraldică, a contribuit la elaborarea stemei statului român (1921-1922). Membru de onoare al Academiei Române (1919). A debutat, ca publicist, cu articole despre istoria şi literatura română (1901-1905). A tipărit studiile, apărute în broşură aparte sau reviste: Însemnare despre cei de una credinţă din Basarabia, Memoriu asupra mazililor din Basarabia (în lb. rusă, 1908), Albumul ornamentelor de covoare moldoveneşti (1912), Culorile naţionale ale românilor din Basarabia şi Însemnările unui basarabean (1917), Plebiscitul în Basarabia (1917), (prima sa lucrare scrisă în limba română, tradusă şi în franceza, a fost prezentată de I. Brătianu la Conferinţa de la Paris în chestiunea Basarabiei), Populaţia Basarabiei pe naţionalităţi după izvoare oficiale ruseşti (în colab. cu P. Cazacu, 1919), Autoadministrarea şi Zemstvoul (1920), Populaţia Basarabiei (1923), reed. în monografia Basarabia (1926), Arhivele (1924) etc. A colaborat la Revista Arhivelor, Viaţa Basarabiei, Revista istorică, Convorbiri literare etc. Proza sa artistică a fost publicată în cea mai mare parte postum, în revista Însemnări ieşene (Dibuiri sentimentale, Amintiri din sat, Ionel Năzuinţă, La Bucureşti, Amintiri din oraş ş.a.) (1935-1938). În 1912 a tipărit un Catalog Explicativ al Muzeului Zoologic, Agricol şi de Industrie Casnică al Zemstvei Guberniale a Basarabiei, primul de acest gen, în muzeologia basarabeană. A studiat genealogia propriei familii şi a altor spiţe nobiliare. Decorat cu ordinele: Steaua României în grad de Mare ofiţer, Crucea Regina Maria, cl. 1, Crucea de Război, Crucea Meritul Sanitar, cl. 1, Comandor al ordinelor Sf. Ana şi Sf. Stanislav; Cavaler al ordinului Sf. Vladimir, i s-au acordat medaliile Bene Merenti, cl. 1, Răsplata muncii pentru Învăţământ cl. 1 şi Interaliată, multe medalii ruseşti. În anul 1997 la Chişinău a fost constituită Societatea de genealogie, heraldică şi arhivistică Paul Gore. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: GORE, PAUL. Caracterul românesc al Basarabiei // Viaţa Basarabiei. – 1932. – Nr. 11. – P. 16. GORE, PAUL. Cugetări // Viaţa Basarabiei. – 1932. – Nr. 6. – P. 32-36. GORE, PAUL. Despre istoria Basarabiei // Viaţa Basarabiei. – 1932. – Nr. 11. – P. 25. GORE, PAUL. Nomura, Harison şi cu mine: [Proză] // Însemnări ieşene. – 1940. – Nr. 10; Crizantema de la frontieră / Antol., pref. şi glosar de Veronica Bâtcă. – Bucureşti, 1996. – P. 65-72. GORE, PAUL. Prefaţă // Comisiunea Monumentelor Istorice. Secţ. Basarabia: An. – Chişinău, 1924. – P. I-VI. GORE, PAUL. [Restituiri din operă] // Paul Gore: Omul şi opera. – Chişinău, 2003. – P. 133-248. GORE, PAUL. Spicuiri din scrieri // Viaţa Basarabiei. – 1932. – Nr. 11. – P. 25. *** Paul Gore: Omul şi opera / Muzeul Naţ. de Ist. a Moldovei. – Chişinău, 2003. – 248 p. ZOTTA, SEVER. Paul Gore. – Chişinău: Tipogr. Eparhială “Cartea Românească”, 1928. – 28 p. *** ANDRIEŞ-TABAC, SILVIU. Paul Gore, heraldist // Arhiva genealogică (Iaşi). – 1997. – Nr. 1-2. – P. 231-254. BÂTCĂ, VERONICA. Paul Gore, nobil din Basarabia şi ultimul cavaler // Ţara. – 1997. – 9 dec. – P. 4. BÂTCĂ, VERONICA. Paul Gore: (1875-1927) // Crizantema de la frontieră. – Bucureşti, 1996. – P. 63-64. BEZVICONI, GHEORGHE. Cavalerul Paul Gore // Bezviconi, Gheorghe. Profiluri de ieri şi de azi. – Chişinău, 1992. – P. 161-165. BEZVICONI, GHEORGHE. Paul Gore // Viaţa Basarabiei. – 1932. – Nr. 11. – P. 57-58. CIMPOI, MIHAI. Un fenomen al mulţimilor: Paul Gore // Cimpoi, Mihai. Istoria literaturii române din Basarabia. – Bucureşti; Chişinău, 2003. – P. 141-142. CIOBANU, ŞTEFAN. [Paul Gore] // Ciobanu, Ştefan. Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă. – Chişinău, 1992. – P. 253. COLESNIC, IURIE. Paul Gore – ultimul herald al Basarabiei // Patrimoniu. – 1991. – Nr. 1. – P. 19-26. COLESNIC, IURIE. Paul Gore // Colesnic, Iurie. Basarabia necunoscută. Vol. 1. – Chişinău, 1993. – P. 104-111. COLESNIC, IURIE. Paul (Pavel) Gore // Chişinău: Encicl. – Chişinău, 1997. – P. 232-233. DRON, ION. Paul Gore // Capitala. – 1999. – 31 iul. – P. 8. HALIPPA, PAN. Despre Paul Gore // Viaţa Basarabiei. – 1938. – Nr. 6-7. – P. 13-16. IORGA, NICOLAE. Paul Gore // Iorga, Nicolae. Neamul românesc în Basarabia. – Bucureşti, 1995. – P. 129-130. MALANEŢCHI, VASILE. Cărţile cu ex-libris-ul cărturarului român Paul Gore // Dacia literară. – 2003. – Nr. 2. – P. 58. PALADE, GHEORGHE. Aspecte noi din activitatea lui Paul Gore după 1918 // An. şt. ale USM. Ser. Ştiinţe socioumanistice. – 1997. – P. 72-75. Paul Gore // Academicieni din Basarabia şi Transnistria: (A doua jumătate a sec. al XIX-lea – prima jumătate a secolului XXlea) / Alcăt. şi portr. bibliogr.: Brighita Covarschi; Ion Jarcuţchi. – Chişinău, 1996. – P. 70-71. Paul Gore // Calendarul bibliotecarului ’95. – Chişinău, 1994. – P. 83-85; Calendar Naţional 2000. – Chişinău, 1999. – P. 203. RUSNAC, EUGEN. Academicianul Paul Gore şi spiritualitatea românească // Convorbiri literare. – 1997. – Nr. 2. – P. 25. RUSU, DORINA N. Gore, Paul // Rusu, Dorina N. Membrii Academiei Române: 1866-1999: Dicţ. – Bucureşti, 1999. – P. 223-224. V. M. Valentin MÂNDÂCANU 1930 Traducător, lingvist, publicist. S-a născut la 27 iul. 1930, în s. Mihăileni, jud. Bălţi. Contribuţii deosebit de importante la promovarea şi cultivarea limbii române în Basarabia (îndreptarele Exprimarea corectă şi Cuvântul potrivit la locul potrivit, eseul Veşmântul fiinţei noastre etc.). Vezi articolul din Calendar Naţional 2000. – P. 204. 201 IULIE CALENDAR NAŢIONAL 2005 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: MÂNDÂCANU, VALENTIN. Între acasă şi acasă: Trăite… Văzute… Auzite… P. 1: [Autobiografie, biografie, memorii]. – Chişinău: Civitas, 2000. – 160 p. *** MÂNDÂCANU, VALENTIN. Mult timp după “repatriere” am fost privit ca un “spion român”: [Interviu] / Consemnare: Rodica Mahu // Flux. – 2000. – 28 iul. – P. 6. MÂNDÂCANU, VALENTIN. Un homo scientificus ajuns pe Olimp: [Eugen Coşeriu] // Contrafort. – 2003. – Nr. 10-11. – P. 20-21. *** BAHNARU, VASILE. Incoruptibilul Valentin Mândâcanu [la 70 de ani] // Ţara. – 2000. – 27 iul. – P. 2. BAHNARU, VASILE. Un protector al limbii române în Basarabia [Valentin Mândâcanu] // Flux: Ed. de vineri. – 2000. – 28 iul. – P. 6. BURCIU, IGOR. Pentru dl Valentin Mândâcanu: [Art. omagial] // Ţara. – 2000. – 27 iul. – P. 2. CIOCANU, ION. Om de rezistenţă: Valentin Mândâcanu la 60 de ani // Viaţa satului. – 1990. – 1 aug. – P. 6. DELEU, ANDREI. Valentin Mândâcanu, un dascăl de românism // Ţara. – 2000. – 1 aug. – P. 2. POHILĂ, VLAD. Aşa zice Valentin Mândâcanu...: [Temerarul apărător al lb. române în Basarabia la 70 de ani] // Mesagerul. – 2000. – 2 aug. – P. 7. – (Omagieri). TUREA, LARISA. Buciumaşul fără de moarte: [Valentin Mândâcanu la 60 de ani] // Moldova. – 1990. – Nr. 7. – P. 25-26. Valentin Mândâcanu la 70 de ani // Flux: Ed. de vineri. – 2000. – 28 iul. – P. 6. VICOL, NELU. Sfidând şi trecând peste traumatismele exilului lingvistic…: [Valentin Mândâcanu la 70 de ani] // Lit. şi arta. – 2000. – 3 aug. – P. 4. Aleksandr GLAZUNOV 1865–1936 Compozitor, dirijor şi pedagog rus. S-a născut la 29 iul. 1865, în Sankt-Petersburg. S-a stins din viaţă la 21 mart. 1936, în Franţa. În 1972 rămăşiţele pământeşti i-au fost transferate în Sankt-Petersburg. A primit studii generale la şcoala reală Nr. 2 din Petersburg, după absolvirea căreia a fost un timp audient la Universitatea din Petersburg. De mic copil îşi uimeşte părinţii prin aptitudinele sale deosebite pentru muzică. La vârsta de 13 ani scrie primele sale compoziţii. Atrage atenţia compozitorului Balakirev, care, la rândul său, îl prezintă lui RimskiKorsakov. Impresionat de talentul copilului, acesta îi dă lecţii în afara Conservatorului. O influenţă deosebită asupra formării muzicale a lui Glazunov a exercitat marele compozitor rus Piotr Ilici Ceaikovski. Un mare admirator al lui Glazunov, Beleaev îi acordă un ajutor substanţial în publicarea lucrărilor. A debutat în 1882, cu Prima simfonie, interpretată sub dirijarea lui Balakirev. Această compoziţie a fost, mai apoi, instrumentată din nou de patru ori, finisată fiind, în 1885. Au urmat: un quartet de coarde, suita pentru pian pe tema Sascha, două uverturi pe teme greceşti, Prima serenadă şi multe alte compoziţii, care, mai târziu, au fost prelucrate, de către compozitor mai detailat. În 1884 a plecat peste hotare, unde face cunoştinţă cu Ferenc Liszt. În timpul acestei călătorii a ascultat Prima Simfonie a sa, sub dirijarea lui Müller-Guartung, la o solemnitate muzicală a societăţii Allgemeiner Deutscher Musikverrein în or. Weimar. În 1889, la Paris, în sala Trocadero, a dirijat (pentru prima dată în străinătate) a Doua Simfonie a sa şi poemul simfonic Stenka Razin. Din 1899 este numit profesor la Conservatorul din Petersburg, iar din 1905 este ales directorul acestui conservator. Paralel cu munca de conducere, de predare şi de componistică, continuă activitatea de dirijor. În 1928 a plecat într-un turneu prin Europa şi SUA, iar în 1931 se opreşte în Franţa ca să-şi îngrijească de sănătate. Acolo se şi stinge din viaţă. Este unul dintre cei mai mari compozitori ruşi, care a continuat tradiţiile Grupului celor cinci şi ale lui Ceaikovski. Un loc important în creaţia sa îl ocupă genul muzicii simfonice. Muzica sa se evidenţiază prin căldură, sinceritate, limpezime şi ponderaţie a structurii emoţionale. Creaţia compozitorului matur este Simfonia a 5-a (1895), o lucrare luminoasă, eroică şi energică. Dintre cele mai valoroase simfonii fac parte şi Simfonia a 6-a (1896), Simfonia a 8-a (1906), în care răsună o dispoziţie dramatică şi gânduri filozofice adânci. A scris, de asemenea, şi un şir de creaţii simfonice de program, printre care cele mai populare fiind poemul simfonic Stenka Razin (1885) şi suita Iz srednih vekov (Din veacurile medii, 1902). Notorietate îi aduc şi concertul pentru vioară şi orchestră (1904) şi baletul Raymonda (montată în 1898, pe scena Teatrului Mariinski din Petersburg). Alte creaţii de valoare: baletele Baryšnâ-služanka sau Ispytanie Damisa (montată în 1900, la Teatrul din Ermitaj, Petersburg) şi Vremena goda (Anotimpurile, montat în 1900, tot acolo). Contribuţia sa la muzica camerală s-a materializat în 7 quartete, 2 sonate şi alte creaţii pentru pian, romanţe. Compozitorfecund,deorarămuzicalitateşiprofunzime, unul dintre cei mai remarcabili simfonişti ruşi de la sfârşitul sec. 19 şi începutul sec. 20, a compus peste 100 de creaţii, dintre care: nouă simfonii (ultima neterminată); şase suite orchestrale; cinci uverturi; poemele simfonice Stenka Razin, Pădurea, Marea, Kremlinul, De la întuneric la lumină, Primăvara; Fantezie finlandeză; o elegie – În memoria eroilor; Legendă coreeană; Rapsodie orientală; Marş solemn; fantezia Intermezzo romantic; două marşuri (Solemn şi De nuntă); două valsuri de concert; Mazurcă; Dans slavonoungar; Sărbătoare slavonă, şapte quartete de coarde şi alte compoziţii pentru ansambluri instrumentale de diferite componenţe; sonate şi piese pentru pian; douăsprezece romanţe şi patru cantate; baletele Raymonda, Încercarea lui Damis şi Anotimpurile. Împreună cu Rimski-Korsakov a finisat opera neterminată a lui Borodin Cneazul Igor, a transcris Simfonia a III-a şi Pastorala, abia finisată de predecesorul său. Compozitorul stăpânea la perfecţie tehnica componistică, creând cu o neobişnuită uşurinţă şi spontanietate. În anul 1922 a fost distins cu titlul de Artist al Poporului, anticipat de titlul Doctor în muzică, acordat de universităţile din Oxford şi Cambridge, în 1907. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: GLAZUNOV, ALEKSANDR. Baletnaâ sûita. Soč. 52 / Ispoln.: Simfon. orkestr Vsesoûz. radio; Dirižer: A.V. Gauk. – Moskva: Aprelev. z-d gramplastinok, [S.a.]. – 1 disc. GLAZUNOV, ALEKSANDR. Ballada. Soč. 78 / Ispoln.: Simfon. orkestr VRK; Dirižer: N.S. Golovanov. – Moskva: Aprelev. z-d gramplastinok, [S.a.]. – 1 disc. Înregistrări audio: 202 CALENDAR NAŢIONAL 2005 GLAZUNOV, ALEKSANDR. Baryšnâ-služanka: Balet v odnom dejstvii, Soč. 61 / Ispoln.: Bol’šoj simfon. orkestr centr. televideniâ i vsesoûz. radio; Dirižer: Algis Černâhovskij. – Moskva: Melodiâ, [S.a.]. – 1 disc. GLAZUNOV, ALEKSANDR. Koncertnyj val’s. Soč.: 47. Re mažor; Val’s Nr. 2. Soč.: 51. Fa mažor / Ispoln.: Simfon. orkestr VRK; Dirižer: S.A. Samosud. – [S.l.]: Aprelev. z-d gramplastinok, [S.a.]. – 1 disc. GLAZUNOV, ALEKSANDR. Simfoniâ Nr. 1: Mi mažor. Soč. 5 / Ispoln.: Bol’šoj simfon. orkestr centr. televideniâ i vsesoûz. radio; Dirižer: Vladimir Fedoseev. – Moskva: Melodiâ, 1983. – 1 disc. GLAZUNOV, ALEKSANDR. Simfoniâ Nr. 5: Si bemol’ mažor. Soč. 5 / Ispoln.: Bol’šoj simfon. orkestr vsesoûz. radio i televideniâ; Dirižer: Vladimir Fedoseev. – Moskva: Aprelev. z-d gramplastinok, [S.a.]. – 1 disc. GLAZUNOV, ALEKSANDR. Simfoniâ Nr. 6: Do mažor. Soč. 58 / Ispoln.: Simfon. orkestr vsesoûz. radio; Dirižer: N.S. Golovanov. – Moskva: Aprelev. z-d gramplastinok, [S.a.]. – 1 disc. GLAZUNOV, ALEKSANDR. Sten’ka Razin: Simfon. poèma / Ispoln.: Simfon. orkestr vsesoûz. radio; Dirižer: N.S. Golovanov. – Moskva: Aprelev. z-d gramplastinok, [S.a.]. – 1 disc. GLAZUNOV, ALEKSANDR. Symphony No 2 = Simfoniâ Nr. 2: Fa diez minor. Soč. 16 / Ispoln.: Gos. simfon. orkestr; Dirižer: G. Roždestvenskij. – Moskva: Melodiâ, 1984. – 1 disc. GLAZUNOV, ALEKSANDR. Symphony No 3 = Simfoniâ Nr. 3: Re mažor. Soč. 33 / Ispoln.: Bol’šoj simfon. orkestr vsesoûz. radio i televideniâ; Dirižer: Vladimir Fedoseev. – Moskva: Melodiâ, 1980. – 1 disc. *** Note muzicale: GLAZUNOV, ALEKSANDR. Polnoe sobranie sočinenij dlâ fortepiano. T. 1. – Moskva: Muzyka, 1955. – 240 p. GLAZUNOV, ALEKSANDR. Izbrannye sočineniâ dlâ fortepiano / Pod obŝ. red. K.N. Igumnova. – Moskva; Leningrad: Muzgiz, 1947. – 183 p. GLAZUNOV, ALEKSANDR. Izbrannye p’esy v pereloženii dlâ baâna / Sost.: Û. Blinov. – Moskva: Muzyka, 1973. – 48 p. GLAZUNOV, ALEKSANDR. Dve sonaty dlâ fortepiano: [Pervaâ sonata b-moll. Soč. 74; Vtoraâ sonata e-moll. Soč. 75]. – Leningrad: Muzyka, 1972. – 80 p. GLAZUNOV, ALEKSANDR. Kvartety dlâ dvuh skripok, al’ta i violončeli: Partitura. – Moskva; Leningrad: Muzgiz, 1951, T. 1: Nr. 1-4. – 230 p. T. 2: Nr. 5-7. – 198 p. GLAZUNOV, ALEKSANDR. Rajmonda: balet v treh dejstviâh. Soč. 57. – Moskva: Muzgiz, 1953, T. 1: Dejstvie 1. – 250 p. T. 2: Dejstvie 2 i 3. – 313 p. GLAZUNOV, ALEKSANDR. Simfoniâ Nr. 1: Partitura. – Moskva: Muzgiz, 1957. – 239 p. GLAZUNOV, ALEKSANDR. Simfoniâ Nr. 5: Partitura. Soč. 48. – Moskva; Leningrad: Muzgiz, 1952. – 120 p. GLAZUNOV, ALEKSANDR. Simfoniâ Nr. 5. Soč. 55. – Moskva: Muzyka, 1976. – 108 p. GLAZUNOV, ALEKSANDR. Toržestvennoe šestvie: Dlâ bol’šogo duhovogo orkestra / Instrumentovka: L. Mal’ter. – Moskva; Leningrad, 1947. – 43 p. GLAZUNOV, ALEKSANDR. Sten’ka Razin: Simfon. poèma. Soč. 13. – Moskva: Muzyka, 1979. – 104 p. *** GLAZUNOV, ALEKSANDR. Izbrannoe: Pis’ma, stat’i, vospominaniâ / Sost., vstup. stat’â i primeč.: M. Ganina. – Moskva: Muzgiz, 1958. – 550 p. *** BELÂEV, V. Aleksandr Konstantinovič Glazunov: Materialy k ego biografii. T. 1, Č. 1: Žizn’. – [S. l.]: Gos. Filarmoniâ, 1922. – 148 p. BOGDANOV-BEREZOVSKIJ, V.M. Vstreči. – Moskva: Iskusstvo, 1967. – 278 p. GANINA, MARIÂ. Aleksandr Konstantinovič Glazunov: Žizn’ i tvorčestvo. – Leningrad: Muzgiz, 1961. – 389 p. Glazunov Aleksandr Konstantinovič: Issledovaniâ, materialy, publikacii, pis’ma: V 2-h t. – Leningrad: Muzgiz, 1959-1960, T. 1. – 556 p. T. 2. – 570 p. KRIUKOV, ANDREJ. Aleksandr Glazunov: (1865-1936). – Moskva: Muzyka, 1984. – 143 p. VANSLOV, VIKTOR. Četvertaâ simfoniâ Glazunova: Poâsnenie. – Moskva: Muzgiz, 1950. – 16 p. KURCMAN, ALISA. A.K. Glazunov. – Moskva: Muzyka, 1965. – 164 p. IULIE *** Aleksandr Konstantinovici Glazunov // Aniversări culturale 1965: Prezentări biobibliogr. – Bucureşti, 1965. – P. 73-75. Glazunov, Aleksandr // Dicţionar enciclopedic român. Vol. 2. – Bucureşti, 1964. – P. 567. *CLETINICI, E. Glazunov, Alexandr // Enciclopedia sovietică moldovenească. Vol. 2. – Chişinău, 1971. – P. 143. *** Aleksandr Konstantinovič Glazunov // 166 biografij znamenityh kompozitorov. – Sankt-Petersburg, 2000. – P. 178-179. Glazunov, A.K. // Ènciklopedičeskij muzykal’nyj slovar’. – Moskva, 1966. – P. 118. GLAZUNOVA-GÛNTER, E. Moj otec – Aleksandr Glazunov: [Vospominaniâ dočeri kompozitora] // Sov. muzyka. – 1990. – Nr. 10. – P. 46-57. KELDÎS, I.V. Glazunov, Aleksandr // Bol’šaâ sovetskaâ ènciklopediâ. Vol. 6. – Moskva, 1971. – P. 584. V. G. Polihronie SÂRCU 1855–1905 Istoric, istoric literar, slavist şi folclorist rus, originar din Basarabia. S-a născut la 30 iul. 1855, în s. Străşeni. Se stinge din viaţă la 23 iun. 1905, la Petersburg. Studiile elementare le face la Străşeni, apoi la şcoala parohială de pe lângă Mănăstirea Căpriana. În 1874 a absolvit cursurile Seminarului Teologic din Chişinău. În toamna aceluiaşi an intră la Universitatea din regiunea Novorossiisk (azi Universitatea I. I. Mecinikov din Odesa). Peste câteva luni, se transferă la Facultatea de istorie şi filologie a Universităţii din Petersburg, pe care o absolveşte în 1878, cu menţiune. Este încadrat la Universitatea din Petersburg, ca profesor la catedra de slavistică. Un timp a fost şi angajatul Bibliotecii Academiei Imperiale Ruse (1883). A efectuat călătorii de studii la Constantinopol, Athos, în Bulgaria, Macedonia, România ş.a. (1878-1879 şi 1887), la Oxford şi Londra (1896-1897). La Bucureşti intră în contact cu savanţi români, stabileşte relaţii amicale cu B.P. Hasdeu, Ion Bianu, Al. Odobescu, D. Teodorescu, iar mai târziu cu G. Bariţ şi I. Slavici, unele din lucrările cărora le prezintă şi le recenzează în revistele ruseşti. În 1883, la Universitatea din Petersburg, i se încredinţează cursul de limbă şi literatură română, inaugurat cu prelegerea Însemnătatea românisticii pentru ştiinţa slavă. În 1899 obţine titlul de doctor în filologia slavă şi i se acordă premiul Lomonosov al Academiei Imperiale Ruse. În 1901 i se aprobă deschiderea unei catedre de limbă română la Petersburg. A studiat cultura şi literatura slavilor de sud, precum şi relaţiile culturale româno-slave. A colaborat la revistele Istoričeskij vestnik, Ruskij filologičeskij vestnik, Žurnal Ministerstva Narodnogo Prosveŝeniâ, Živaâ starina, Izvestiâ otdeleniâ russkogo âzyka i slovesnosti Imperatorskoj Akademii Nauk, Archiv für slavische Philologie (Berlin) ş.a. A semnat circa o sută de studii, articole, recenzii, unele referitoare şi la problemele culturii româneşti din Basarabia: Obiceiurile şi cântecele de Anul Nou la basarabeni (1874), Reminiscenţe din literatura slavă în Moldova (1882), Importanţa românisticii pentru lingvistica slavă (1884) etc. A contribuit la popularizarea literaturii române şi a folclorului nostru în Rusia. 203 IULIE CALENDAR NAŢIONAL 2005 *** *MATCOVSCHI, ALEXANDRINA. Polihronie Sârcu: (Schiţă biobibliogr.). – Chişinău, 1967. – 46 p. – [Bibliogr.: p. 26-46]. Rec.: “Polihronie Sârcu” // Romanoslavica (Bucureşti). – 1970. – Vol. 17. – P. 699-700. *** BALMUŞ, PAVEL. Syrku [Sârcu], Polihronie // Chişinău: Encicl. – Chişinău, 1997. – P. 491-492. **BOGDAN, DAMIAN P. Basarabeanul Polihronie Sârcu şi contribuţia lui la cultura românească veche // Arhiva românească. – 1942. – Tomul 8. – P. 99-151, 439-449. BOGDAN, DAMIAN P. Legăturile slavistului Ioan Bogdan cu Rusia // Studii privind relaţiile româno-ruse. – Bucureşti, 1963. – P. 181-188. – [Referire la P. Sârcu]. CROITORU, VALERIU. Polihronie Sârcu // Lit. şi arta. – 1996. – 27 iun. – P. 3. *KIDEL, ALEXANDRU. Cărturar moldovean de vază: 100 de ani de la naşterea lui P. Sârcu // Moldova socialistă. – 1956. – 31 ian. [Polihronie Sârcu] // Manuscriptum. – 1992. – Nr. 1-4. – P. 58-79. *Polihronie Sârcu // Lit. şi arta. – 1985. – 5 dec. *Sârcu, Polihronie // Enciclopedia sovietică moldovenească. Vol. 6. – Chişinău, 1976. – P. 327. *Sârcu, Polihronie // Literatura şi arta Moldovei: Encicl.: În 2 vol. Vol. 2. – Chişinău, 1985. – P. 274. *** GHERMAN, I.V. Polihronie Sârcu i A. Âcimirskij o moldavskom fol’klore // Družba narodov, otražennaâ v fol’klore. – Chişinău, 1961. – P. 117-130. LAVROV, P. Naučnaâ deâtel’nost’ P.A. Sârcu // Žurnal Ministerstva Narodnogo Prosveŝeniâ. Novaâ seriâ. Č. 1. – 1906. – Febr. – P. 60-78. LUK’ÂNEC, O.S. Moldavskij ètnograf Polihronie Sârcu // Izv. AH MSSR. Ser. Obŝestvennyh nauk. – 1976. – Nr. 1. – P. 80-84. *MATCOVSCHI, ALEXANDRINA. Iz žizni i naučnoj deâtel’nosti Polihronie Sârcu // Sov. slavânovedenie. – 1981. – Nr. 6. – P. 67-77. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: SÂRCU, POLIHRONIE. Evfimiâ, patriarha Ternovskogo, služba prepodobnoj carice Feofane: Po rukopisi XIV-XV veka Hilandarskogo monastyrâ na Afone. – Sankt-Peterburg: Tipogr. Imperatorskoj AN, 1900. – XXVII+38 p. SÂRCU, POLIHRONIE. K istorii ispravleniâ knig v Bolgarii v 14 veke. – Sankt-Peterburg: Tipogr. Imperatorskoj AN, 1899-1900, T. 1, Vyp 1: Vremâ i žizn’ patriarha Evfimiâ Ternovskogo. – 1899. – 609 p. T.1, Vyp. 2: Liturgičeskie trudy patriarha Evfimiâ Ternovskogo. – 1900. – 231 p. Rec.: Drinov, M. // Sb. otd. rus. âz. i slovesnosti Imperatorskoj AN. – 1901. – T. 67. – P. 9-49. SÂRCU, POLIHRONIE. K istorii slavânskoj pis’mennosti u rumynov. – Sankt-Peterburg, 1884. – 3 p. SÂRCU, POLIHRONIE. Monah Grigorij: Žitie prepodobnogo Romila. – Sankt-Peterburg, 1900. – XXXIII+54 p. SÂRCU, POLIHRONIE. Nikolaj Spafarij [Spătarul]. – SanktPeterburg, 1885. – 12 p. SÂRCU, POLIHRONIE. Očerki iz istorii literaturnyh snošenij bolgar i serbov v XIV-XVII vekah. – Sankt-Peterburg: Tipogr. Imperatorskoj AN, 1901. – CCCXLVI+176 p. SÂRCU, POLIHRONIE. Opisanie bumag Episkopa Porfiriâ Uspenskogo, požertvovannyh im v imperatorskuû Akademiû Nauk po zaveŝaniû. – Sankt-Peterburg, 1891. – 438 p. SÂRCU, POLIHRONIE. Slavâno-rumynskie otryvki. – SanktPeterburg, 1887. – 17 p. SÂRCU, POLIHRONIE. Slavânskie i russkie rukopisi Britanskogo muzeâ v Londone. – Sankt-Peterburg: Tipogr. Imperatorskoj AN, 1908. – XV+86 p. SÂRCU, POLIHRONIE. Ûžnoslavânskie narečiâ: Lekcii, čitannye studentam S.-Peterburgskogo universiteta. – SanktPeterburg, 1889. – 157 p. – [Manuscris]. SÂRCU, POLIHRONIE. Vizantijskaâ povest’ ob ubienii imperatora Nikifora Foki v starinnom bolgarskom pereskaze. – Sankt-Peterburg, 1883. – 115 p. Rec.: Veselovskij, A.N. Bolgarskie povesti Bukureštskogo sbornika // Žurnal Ministerstva Narodnogo Prosveŝeniâ. – 1884. – Ian. – P. 76-90. *** SÂRCU, POLIHRONIE. A. Ştefulescu “Mănăstirea Tismana”, Târgu-Jiu, 1896: [Rec.] // Izv. otd. rus. âz. i slovesnosti Imperatorskoj AN. – 1898. – T. 3, Kn. 2. – P. 592-602. SÂRCU, POLIHRONIE. Ioan Bianu “Catalogul manuscriptelor româneşti”, Fasc. 1, Bucureşti, 1897: [Rec.] // Izv. otd. rus. âz. i slovesnosti Imperatorskoj AN. – 1898. – T. 3, Kn. 1. – P. 313-314. SÂRCU, POLIHRONIE. Ioan Bogdan “Cronici inedite atingătoare de istoria românilor, adunate şi publicate cu traduceri şi adnotaţiuni”, Bucureşti, 1895: [Rec.] // Izv. otd. rus. âz. i slovesnosti Imperatorskoj AN. – 1896. – T. 1, Kn. 1. – P. 99-105. SÂRCU, POLIHRONIE. Psaltirea publicată româneşte la 1577 de diaconul Coresi: Reprod. cu un st. bibliogr. şi un glosar comparativ de B.P. Hasdeu, Bucureşri, 1881 // Žurnal Ministerstva Narodnogo Prosveŝeniâ. – 1883. – Iun. – P. 391-397. SÂRCU, POLIHRONIE. Un uric inedit de la Ştefan cel Mare // Rev. pentru ist., arheologie şi filologie (Bucureşti). – 1894. – T. 17. – P. 377-383. *** SÂRCU, POLIHRONIE. Iz byta bessarabskih rumyn // Živaâ starina. –1913. – Vyp. 3-4. – P. 363-370. SÂRCU, POLIHRONIE. Putešestviâ rumynskih učenyh po slavânskim zemlâm // Žurnal Ministerstva Narodnogo Prosveŝeniâ. – 1880. – Aug. – P. 44-60, Sept. – P. 1-21, Oct. – P. 69-85. SÂRCU, POLIHRONIE. Rumynskij žurnal narodnogo prosveŝeniâ (“Buletinul Ministerului Instrucţiunii Publice şi al Cultelor”, Bucureşti) // Žurnal Ministerstva Narodnogo Prosveŝeniâ. – 1885. – Apr. – P. 263-273. SÂRCU, POLIHRONIE. Svâtočnye obyčai i pesni u bessarabskih moldavan na Roždestvo i Novyj god // Kišinev. eparhial’nye vedomosti. – 1874. – Nr. 5. – P. 207-221. SÂRCU, POLIHRONIE. Zametki o slavânskih i russkih rukopisâh v Bodleian Library v Oxford // Izv. otd. rus. âz. i slovesnosti Imperatorskoj AN. – 1902. – Kn. 4. – P. 325-349. SÂRCU, POLIHRONIE. Žitie Grigoriâ Sinaiba sostavlennoe Konstantinopol’skim patriarhom Kallistom: [Posmertnyj trud P.A. Sârcu]. – Sankt-Peterburg, 1909. – 48 p. SÂRCU, POLIHRONIE. Značenie rumynovedeniâ dlâ slavânskoj nauki // Žurnal Ministerstva Narodnogo Prosveŝeniâ. – 1884. – Aug. – P. 234-247. V. M. Vladimir RUSSU 1925–1959 Poet şi traducător. S-a născut la 31 iul. 1925, în s. Plopi, Donduşeni. S-a stins din viaţă la 9 noiemb. 1959, la Chişinău. A studiat la Şcoala normală din Iaşi. După absolvirea Şcolii centrale comsomoliste din Moscova (1950), lucrează în calitate de redactor-şef la Editura Şcoala sovietică, la revista Scânteia leninistă, apoi director la Studioul Moldova-film. Debutul literar e considerat anul 1952, când i-au apărut aproape simultan culegerile de versuri: Când oi creşte mare şi Şcoala noastră. A scris mai mult versuri pentru copii, care apoi au fost înmănuncheate în cărţile: Mamele noastre (1953); Primăvara mea (1955); Nu mi-i frică (1957) etc. Este autorul poemului-basm Ghiocel-Voinicel (1958), cea mai reprezentativă creaţie, în care autorul evocă într-o manieră populară lupta omului cu forţele răului. În cărţile De cu zori (1957) şi Versuri (1962, postum) abordează o tematică inspirată din realităţile vieţii noi. Scrie texte pentru cântece în stil popular şi libretul la prima dintre operele basarabene din anii postbelici – Grozovan de David Gherşfeld. În colaborare cu 204 CALENDAR NAŢIONAL 2005 IULIE compozitorul Dumitru Gheorghiţă poetul a scris cântecele: Badea la ţelină-i dus, Frunză verde lămăiţă, Mândreşte-te pământ moldovenesc ş. a. Pe versurile poetului au mai scris muzică şi compozitorii: S. Şapiro (Parasca, Sârba flăcăilor ş.a.); D. Fedov (Cântecul tinereţii, O viaţă nouă să zidim); V. Zagorschi (Se-ntâmplă-n viaţă); Z. Tkaci (Cărticica, Mama mea); S. Zlatov, A. Ranga ş.a. Traduce din F. Cooper (Vânătorul); V. Beleaev (Cetatea veche); P. Erşov (Căluţul năzdrăvan) şi din alţi scriitori consacraţi. În s. Plopi, din 1981, funcţionează muzeul şcolar Vladimir Russu. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: *RUSSU, VLADIMIR. Când oi creşte mare / Il. de A. Neforosov. – Chişinău: Şcoala sovietică, 1952. – 18 p. *RUSSU, VLADIMIR. De cu zori. – Chişinău: Ed. de Stat a Moldovei, 1957. – 92 p. *RUSSU, VLADIMIR. Ghiocel-Voinicel: Basm în versuri / Il. de A. Hmelniţchi. – Chişinău: Lumina, 1971. – 40 p. *RUSSU, VLADIMIR. Mamele noastre / Prez. graf. de G. Vîsoţki. – Chişinău: Lit. Artistică, 1978. – 16 p. *RUSSU, VLADIMIR. Poezii şi cântece. – Chişinău: Ed. de Stat a Moldovei, 1953. – 63 p. *RUSSU, VLADIMIR. Primăvara mea / Des. de V. Roman. – Chişinău: Şcoala sovietică, 1955. – 44 p. *RUSSU, VLADIMIR. Şcoala noastră. – Chişinău: Şcoala sovietică, 1952. – 52 p. *RUSSU, VLADIMIR. Versuri. – Chişinău: Cartea Moldovenească, 1976. – 115 p. *** RUSSU, VLADIMIR. Hrabryj Ghiocel. – Chişinău: Cartea Moldovenească, 1959. – 40 p. RUSSU, VLADIMIR. Slovo ûnosti: Stihi i pesni. – Chişinău: Şcoala sovietică, 1955. – 60 p. RUSSU, VLADIMIR. V sadike / Ris. L. Grigorašenko. – Chişinău: Şcoala sovietică, 1955. – 15 p. *** *CRUCENIUC, PETREA. Nuci şi oameni: [Despre V. Russu] // Cruceniuc, Petrea. Spic şi spadă: Schiţe, portr., povestiri. – Chişinău, 1974. – P. 49-55. *CRUCENIUC, PETREA. [Prefaţă] // Russu, Vladimir. Versuri. – Chişinău, 1976. – P. 3-14. *FLOREA, N. Poetul şi folclorul: [Despre V. Russu] // Lit. şi arta. – 1985. – 25 iul. – P. 4. Russu, Vladimir // Chişinău: Encicl. – Chişinău, 1997. – P. 404. *Russu, Vladimir // Enciclopedia sovietică moldovenească. Vol. 6. – Chişinău, 1976. – P. 32. *Russu, Vladimir // Literatura şi arta Moldovei: Encicl.: În 2 vol. Vol. 2. – Chişinău, 1986. – P. 220-221. Russu, Vladimir // Scriitorii Moldovei în lectura copiilor şi adolescenţilor: Dicţ. biobibliogr. – Chişinău, 1994. – P. 254-255. *ŞPAC, ION. Generatoare de armonii, poezia: Vladimir Russu – 60 // Lit. şi arta. – 1985. – 25 iul. – P. 4. *ŞPAC, ION. Vladimir Russu: 50 de ani de la naştere // Nistru. – 1975. – Nr. 7. –– P. 154-157. *ŞPAC, ION. Vladimir Russu // Profiluri literare / Alcăt.: Raisa Suveică; Red.: Simion Cibotaru. – Chişinău, 1972. – P. 506-509. *ŞPAC, ION. Vladimir Russu // Şpac, Ion. Scriitorii Moldovei sovietice: Indice biobibliogr. – Chişinău, 1969. – P. 260-261. *** DARIENCO, PETREA. Èntuziast: [Despre V. Russu] // Darienco, Petrea. Lûdi moej biografii: Očerki, lit. portr., èsse. – Chişinău, 1979. – P. 94-102. A apărut lunar, în Bucureşti (iul. 1845 – iun. 1848), apoi la Viena (1851, fascicula 1 din tomul VII), sub redacţia lui August Treboniu Laurian şi Nicolae Bălcescu. Iniţial a fost tipărită cu litere semichirilice, iar din 1847 numai cu latine. Prospectul-program, scris de N. Bălcescu, apărut în Curierul românesc şi în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, arată intenţia redactorilor, realizată în mare parte în toate cele cinci tomuri apărute (tomul VI nu se ştie dacă a apărut), de a scoate o publicaţie pentru românii din toate provinciile, care să stimuleze cunoaşterea şi studierea multilaterală a istoriei naţionale: Românii au trebuinţă astăzi să se întemeieze în patriotism şi în curaj şi să câştige statornicie în caractere. Reflectând concepţia lui N. Bălcescu despre istorie, precum şi preocupările filologice şi arheologice ale lui A.T.Laurian, redactorii îşi propun să publice o colecţie de vreo zece letopiseţe sau cronici ce tratează istoria Munteniei şi Moldovei, în manuscrise originale necunoscute până acum publicului şi alte documente istorice clasificate astfel: 1.Cronicul românesc, cuprinzând cronici şi anale; 2. Diplomaticul românesc – acte oficiale autentice, hrisoave, anaforale etc.; 3. Memoratoriul dacian – documente istorice despre Dacia din autorii vechi; 4. Inscriptoriul dacian - material epigrafic; 5. Disertatoriul istoric – studii istorice, şi 6. Buletinul bibliografic – lista scrierilor naţionale sau străine despre Dacia şi istoria ei. Revista îmbina editarea izvoarelor istorice cu publicarea unor studii parţiale sau de sinteză asupra istoriei românilor de pe întreg teritoriul vechii Dacii. N. Bălcescu a tipărit aici câteva din scrierile sale, care l-au impus ca istoric: Cuvânt preliminariu despre izvoarele istoriei românilor, Românii şi fanarioţii, Despre starea socială a muncitorilor plugari în Principatele române în deosebite timpuri şi câteva portrete istorice (Logofătul Miron Costin, Postelnicul Constantin Cantacuzino, Ioan Tăutu etc.). A.T. Laurian a publicat Discursul introductiv la istoria românilor, Temisiana sau Scurta istorie a Banatului temisian, C. Negruzzi – Fragmente atingătoare de istoria Moldovei trase din istoria Rosiei după N. N. Karamzin. Apariţia a fost anunţată şi salutată de toate publicaţiile româneşti: Noi socotim că nu este om în care să nu bată o inimă cu simţăminte de român care să nu-l intereseze această operă naţională (G. Brătianu în Foaie pentru minte, inimă şi literatură); [...] fiecare să se înmândrească de a avea acest document naţional (Gh. Asachi în Albina) etc. Aria de răspândire a revistei este mare, abonarea se face în toate ţinuturile locuite de români: la redacţii de ziare şi reviste, la librării, la profesori în provincie, la episcopii şi parohii, la cărturari români etc., contribuind la fundamentarea istoriografiei române moderne. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: Magazinu istoricu pentru Dacia / Subtu red. lui A. Treb. Laurianu şi N. Bălcescu. – Bucureşti, 1845-1848, Vol. 2. – 1846. – 168 p. Vol. 3. – 1846. – 378 p. **BAICULESCU, GEORGE. “Magazinul istoric pentru Dacia” în Ardeal // Arhiva Românescă (Iaşi). – 1941. – Nr. 1. **CIOCULESCU, ŞERBAN. Un centenar uitat: “Magazin istoric pentru Dacia” // Lumea. – 1946. – Nr. 1. HANGIU, I. Magazin istoric pentru Dacia // Hangiu, I. Dicţionarul presei literare româneşti: 1790-1990. – Bucureşti, 1996. – P. 283. HANGIU, I. Magazin istoric pentru Dacia // Hangiu, I. Reviste şi curente în evoluţia literaturii române. – Bucureşti, 1978. – P. 49-50. E. P. Revista “MAGAZIN ISTORIC PENTRU DACIA” 1845-1848, 1851 Titlul revistei se ortografia în epocă Magazinu isto-ricu pentru Dacia. Prima revistă din Ţara Românească, destinată publicării documentelor referitoare la istoria poporului român, după modelul Arhivei româneşti de la Iaşi. 205 IULIE CALENDAR NAŢIONAL 2005 IORGA, NICOLAE. Despre adunarea şi tipărirea izvoarelor relative la istoria românilor // Prinos lui D. Sturdza. – Bucureşti, 1903. – P. 25-40. IORGA, NICOLAE. [Magazin istoric pentru Dacia] // Iorga, Nicolae. Istoria presei româneşti. – Bucureşti, 1999. – P. 89-90. MACIU, VASILE. Activitatea istoriografică a lui N. Bălcescu // Studii şi articole de istorie. – Bucureşti, 1963. – P. 198-200. “Magazin istoric pentru Dacia” // Studia et acta Musei “Nicolae Bălcescu”. – 1971. – P. 263-268, 471-475. “Magazin istoric pentru Dacia” // Presa literară românească: Art.-program de ziare şi reviste. – Bucureşti, 1966. – P. 102-108. MARINOIU, COSTEA. Contribuţia revistei “Magazin istoric pentru Dacia” la valorificarea literaturii vechi şi a creaţiei originale româneşti // Studia et acta Musei “Nicolae Bălcescu”. – 1984. – Nr. 9-10. – P. 213-217. **NESTORESCU, HORIA I. Ştiri inedite privind tipărirea şi răspândirea “Magazinului istoric pentru Dacia” în ţările române // St. şi art. de ist. – 1988. – Vol. 2. **POMPILIU, TEODOR. Din nou despre “Magazin istoric pentru Dacia” în Transilvania // Acta Musei Napocensis (Cluj). – 1964. **POP, AUGUSTIN Z. Abonaţii la “Magazin istoric pentru Dacia” // Luceafărul. – 1967. – Nr. 18. POPESCU-TEIUŞAN, ILIE. August Treboniu Laurian [şi publicaţia “Magazin istoric pentru Dacia”] // Popescu-Teiuşan, Ilie. August Treboniu Laurian / Ilie Popescu-Teiuşan, Vasile Netea. – Bucureşti, 1970. – P. 54-75. RĂDUICĂ, GEORGETA. Magazin istoric pentru Dacia // Răduică, Georgeta. Dicţionarul presei româneşti: 1731-1918 / Georgeta Răduica, Nicolin Răduică. – Bucureşti, 1995. – P. 272. **SACERDOŢEANU, AUREL. Ceva despre “Magazin istoric pentru Dacia” şi publicaţiile lui Laurian // Arhiva românească. – 1941. – Nr. 1. – P. 356-360. ŞERBU-DESU, ILEANA. Date mai puţin cunoscute despre revista “Magazin istoric pentru Dacia” // Muzeul Naţional (Bucureşti). – 1994. – Nr. 8. – P. 37-40. VOLOVICI, LEON. Magazin istoric pentru Dacia // Literatura română de la origini până la 1900. – Bucureşti, 1979. – P. 535. optice şi fotoelectrice ale calcogenurilor de galiu şi indiu. În 1974 i s-a conferit titlul ştiinţifiico-didactic de profesor universitar la Catedra optică şi spectroscopie. În anii 1991-1994 este şeful Catedrei fizica experimentală şi metodica predării. Ţine cursurile: Proprietăţile optice ale semiconductorilor; Bazele electronicii fizice; Optică; Optica fizică şi aplicată. Elaborează şi predă cursurile: Spectroscopia cristalelor; Fizica Laser, Optica neliniară. A iniţiat direcţia ştiinţifică Spectroscopia cristalelor. Interesele ştiinţifice ale profesorului V. Muşinschi sunt legate de problemele spectroscopiei materialelor semiconductoare. A pregătit 8 doctori în domeniul opticii şi spectroscopiei, fiind şi consultant ştiinţific a trei teze de doctor habilitat. Publică mai mult de 300 de lucrări în domeniul spectroscopiei, materialelor semiconductoare, inclusiv două monografii, în care sunt prezentate rezultatele obţinute. Este autorul unui şir de lucrări cu caracter didactic: Optica; Electronica fizică; Spectrele vibraţionale ale moleculei. Are 17 brevete de invenţie. Este Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul ştiinţei şi tehnicii. Din 1998 se află în România, la Universitatea din Bacău. BIBLIOGRAFIE: MUŞINSCHI, VALERIU. Fotoèlektričeskie i lûminescentnye svojstva hal’kogenidov galliâ i indiâ / V. Muşinschi, M. Caraman. – Chişinău: Ştiinţa, 1975. – 78 p. MUŞINSCHI, VALERIU. Optica: Fenomene şi explicaţii. – Chişinău; Bacău: Reclama, 2003. – 380 p. MUŞINSCHI, VALERIU. Optica: Lucrări practice: Partea 1 / V. Muşinschi, I. Lazăr. – Bacău: Univ. Bacău, Fac. de litere şi ştiinţe, 1996. – 81 p. MUŞINSCHI, VALERIU. Optičeskie svojstva hal’kogenidov galliâ i indiâ / V. Muşinschi, M. Caraman. – Chişinău: Ştiinţa, 1973. – 114 p. *** Muşinschi, Valeriu // Rusnac, Gheorghe. Profesorii Universităţii de Stat din Moldova: (1946-2001): Dicţ. istoricobiogr. / Gheorghe Rusnac, Valeriu Cozma. – 2001. – P. 141-142. V. M. Valeriu MUŞINSCHI 1930 Fizician, doctor habilitat, profesor universitar. S-a născut în luna iulie 1930, în s. Rezina, jud. Orhei. După absolvirea şcolii din satul natal face studii la Faculatea de fizică şi matematică a Universităţii de Stat din Moldova, specialitatea Fizică. Timp de un an lucrează profesor de matematică şi fizică la şcoala medie din Rezina. Între 1955-1957 este doctorand la Catedra de fizică experimentală a Universităţii de Stat din Moldova, iar între 1957-1960 susţine teza de doctor în ştiinţe fizicomatematice cu tema: Proprietăţi electrice şi fotoelectrice ale sistemului Al-Se. În 1961 este angajat cu titlul de conferenţiar ad-interim şi în 1962 – conferenţiar la Catedra optică şi spectroscopie. Din 1963 exercită funcţia de şef ad-interim şi şef al catedrei respective. În 1972 a susţinut teza de doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice cu tema: Cercetarea proprietăţilor 206