Life advice

Life advice Trîndăveala - arta de a nu face nimic Redu viteza şi savurează clipa; chiar şi lenea are o mulţime de avantaje. de Elena Cristescu Oricît de mult aş încerca să mă organizez, biroul meu e veşnic dezordonat. N-am reuşit încă să-mi fac tratamentul ăla cosmetic pe care mi l-am promis de luni de zile. Concediul? Îl amîn de doi ani… Trăiesc o permanentă stare de vinovăţie faţă de prietenii pe care nu-i sun la telefon - nu că n-aş avea timp să-i sun, dar n-am timp să-i văd, şi deaia mă sună ei… Şi fiindcă n-am găsit nici un mod rapid şi eficient de a-mi simplifica viaţa, am deprins o nouă şi utilă practică: trîndăveala - arta de a sta degeaba. Dacă aş putea petrece măcar o săptămînă în fiecare iarnă schiind la Sinaia şi două la Doi Mai în fiecare vară, n-ar trebui să recurg la tertipuri de leneşă clandestină. Nutresc încă speranţa zilei cînd mă voi plimba pe o plajă pustie, mă voi legăna într-un hamac studiind atent norii pufoşi, voi sta pe o terasă însorită cu o carte în poală. Şi să fac asta cît se poate de des… Dar pînă atunci, născocesc metode de a reduce din viteză, fără să mă simt vinovată şi alarmant de neproductivă. Metoda constă în luarea unor mici pauze mentale din munca ,,la greu”. Nu trebuie decît să schimbi modul de abordare. În loc să te frămînţi permanent cu gîndul la următoarea prioritate de pe lista ta de sarcini, mai bine acordă-ţi o permisie, zăboveşte asupra clipei, savurează momentul. Nu-ţi lăsa eul, stăpînul tău interior, să te copleşească cu vinovăţia că ţi-ai luat ochii de pe ceas pentru cîteva secunde… Această tehnică de leneveală pe care mi-am însuşit-o curînd nu cere abilităţi speciale, antrenori particulari, aparate de exerciţiu sau implicaţii financiare. De fapt, poţi să nu faci nimic în cel mai activ mod - în timp ce mergi, aştepţi sau asculţi, fără să perturbi cumva încărcatul tău orar. Uneori, eşti chiar obligată să nu faci nimic - atunci cînd eşti blocată în trafic, aştepţi la dentist, sau la o coadă - şi lipsa de activitate devine un cadou neaşteptat. Să nu faci nimic, măcar pentru cîteva clipe, poate fi o necesară şi suficientă zăbavă, atunci cînd te presează un termen de predare, sau chiar o bine venită încărcare de baterii, dacă urmează o şedinţă importantă. E uimitor cît de repede răspunde psihicul tău la aluzia că e OK dacă tragi chiulul. Aminteşte-ţi, din cînd în cînd, că nu tu eşti responsabilă cu bunul mers al Universului şi, instantaneu, Pămîntul va părea că se mişcă cu încetinitorul. Deşi impresia nu va dura prea mult (nimicu-i trecător!) experienţa e cu adevărat eliberatoare. La mine acasă, ,,a nu face nimic” a devenit parola pentru a pierde vremea degeaba - singuri sau în grup. Ascultînd ploaia. Urmărind cum doarme pisica. Mi-am cultivat în timp trîndăveala; mă uit pe fereastră, chiar numai cîteva secunde; asta a devenit terapia mea antistres favorită. Mă zgîiesc la pereţi şi tavan, remarc noile pete şi zgîrieturi - şi simt cum calmul mă cuprinde. Pe stradă, privesc atent copiii din cărucioare, sau meditez în timp ce spăl vasele - toate astea îmi induc instantaneu seninătate. Şi mai grozavă decît inactivitatea concretă e leneveala virtuală. Dacă îţi rezervi un timp doar al tău, de răsfăţ personal, o să te simţi vinovată faţă de ceilalţi; dar micile manevre de mai sus sînt fapte inocente, pozne nevinovate şi infantile. Iată mai jos un ghid al trîndăvelii funcţionale şi eficiente. Vei învăţa cum să găseşti timp pentru tine, fără ca cineva să remarce că, de fapt, nu faci nimic, ci stai degeaba. Zăboveşte asupra clipei… Totul e doar în capul tău. Ca să-ţi recapeţi controlul, aminteşte-ţi că tot ce te frămîntă - de la reparaţia maşinii pînă la plata asigurărilor şi factura de telefon - totul intră şi iese din creierul tău, din acei 1,5 kg de univers amplasat între urechile tale. Zîmbeşte în gînd. Pur şi simplu imaginează-ţi că urmează să zîmbeşti şi, instinctiv, chipul ţi se destinde şi dinţii se descleştează. Şi aşa, cu maxilarul relaxat, nu va fi nevoie să rînjeşti de la o ureche la alta ca să dovedeşti că ai priceput sensul şi efectul euforiei. Oftează şi suspină în tihnă. Pentru o respiraţie comodă, fără efort, cel mai bine e să te concentrezi pe expiraţie, nu pe inspiraţie. Vorba ,,să respiri din adîncul plămînilor” sugerează că umplerea cu oxigen e cea mai relaxantă parte a procesului. Dar e tocmai invers; puţine lucruri în viaţă sînt la fel de satisfăcătoare ca o expirare completă. Unii consideră că oftatul des e chiar un simptom al fericirii. Tehnicile medicinei tradiţionale chineze recomandă insistent să oftezi din tot sufletul, încercînd să scoţi tot aerul inspirat, şi o dată cu el grijile, frămîntările şi energiile perverse. Aşteaptă să cadă şi celălalt pantof. Nu e o glumă; cînd vii seara acasă, frîntă de oboseală ca de obicei, nu scoate pantofii unul după altul, ci lasă să treacă cel puţin 30 de secunde între stîngul şi dreptul. Fă acelaşi lucru cu ciorapii sau şosetele. Prinsă în această minibuclă temporală, creată de tine însăţi la sfîrşitul unei lungi zile de lucru, vei avea prilejul să ,,faci iar cunoştinţă” cu propriul trup, să-l reiei în posesie după ce ai fost la dispoziţia altora, să redevii individualitate particulară, după ce ai fost parte din public. Priveşte în spatele evidenţelor. Deschide ochii: viaţa e plină de simboluri minunate! De cîte ori te afli la o petrecere, într-un restaurant plin, într-o mare şedinţă, uită-te o clipă în jur. Şi gîndeşte-te că pentru fiecare persoană de acolo a fost odată o femeie însărcinată care se străduia să-şi imagineze ce miracol se ascunde în ea… Taie sonorul. Clienţii cafenelelor cu mese pe trotuar sînt variantă publică a trîndăvelii, căci privitul trecătorilor grăbiţi şi preocupaţi, în timp ce tu stai la o cafea, e o adevărată plăcere! Acelaşi rezultat îl poţi obţine apăsînd butonul ,,mute” al telecomandei TV. Lipsit de sonor, chiar şi cel mai plictisitor talk show pare dramatic. Netulburată de dialog, efecte sonore sau zgomote de fond, imaginaţia zburdă în voie. Începi să remarci schimbări ale mimicii actorilor, ale expresiilor faciale sau limbajul trupurilor, altminteri imperceptibile. Meditezi asupra presupusei motivaţii a unui personaj, inventezi răsturnări inedite ale scenariilor, imaginezi un alt final al conflictului. Să ,,asculţi nimic” la televizor - asta e deopotrivă amuzant şi incitant. Fură-ţi din timpul de lucru (cu varianta practică: ,,Nu face azi ce poţi lăsa pe mîine!”) Nu mai gîndi: ,,Doamne, bine că e vineri!” Încercarea de dilatare a timpului între vineri seara şi luni dimineaţa creează o altă formă de dependenţă, o obligaţie impusă de viaţă. Ca să fii cu adevărat relaxată la sfîrşitul săptămînii de lucru, încearcă să pierzi ceva timp degeaba - adică să freci menta - şi miercuri sau joi. În felul acesta, sîmbăta dimineaţa de-abia vei aştepta să-ţi faci treburile casnice. Încearcă să fii o ,,ascultătoare profesionistă”. Cînd asişti la o şedinţă, aşază-te în spatele sălii, relaxează-te şi ascultă. Remarcă ce multă concentrare îţi cere să urmăreşti sensul fiecărui cuvînt. Dar fii atentă, căci cu cît eşti mai tăcută, cu atît mai mulţi îţi vor cere părerea sau vor avea nevoie de aprobarea ta. Paradoxal, nu cel care vorbeşte cel mai mult, ci cel care ascultă mai atent controlează conversaţia. Schimbă rutina alimentară. În loc să citeşti ziarul în timp ce mănînci singură sandvişul, ,,rumegă” gînduri despre originile naturale ale hranei pe care o ingerezi. Imaginează pentru cîteva secunde, cu ochi minţii, cîmpul de grîu din care provine făina din pîine, grădinile de zarzavaturi unde au rodit roşiile, livezile de măslini care au zămislit uleiul din maioneză. Construieşte despre toate astea o imagine cît mai idilică şi pastorală. Fă din pauza de masă prilejul de a vizualiza peisaje celebre, de parcă ai dejuna alături de Van Gogh, Cezanne, Monet. Păcăleşte cenzura, prosteşte paznicul interior. Trage un pui de somn. Asta chiar e o glumă - sigur că n-ai timp să te culci dupăamiaza! Dar spune-ţi că dacă ai avea timp, te-ai lungi pe jos, în plin soarele amiezii, cu hainele pe tine, şi din asta nimeni n-ar avea nimic de pierdut! Nu lăsa conştiinţa să te convingă că ar fi o crimă să tragi un pui de somn cînd îţi vine cheful! Poartă des costumul de gimnastică. Păcăleşte conştiinţa-ţi vinovată prin purtarea echipamentului de fitness de cîte ori îţi vine să leneveşti. Îmbrăcată în haine sport, spune-ţi că reprimarea impulsurilor productive cere tot atîta efort cît şi efectuarea lor. Exerciţiile izometrice, care implică grupe musculare reduse şi cer efort scăzut au efecte notabile, prin întărirea musculaturii respective ca şi cînd efortul ar fi fost mare. Asemănătoare acestor exerciţii este ,,munca” cu propria conştiinţă - să demolezi vinovăţia autoimpusă poate arde o grămadă de kilojouli. Implică şi simţurile Trage cu urechea la Univers. Fă o baie. Consideră cada cu apă ca o imensă scoică sidefie, cufundă-ţi urechile şi ascultă sunetul difuz al apei şi fîşîitul sutelor de conducte; e ca şi cum ai trage cu urechea la mişcarea continuă a apei în Univers. Plimbă-te pe nori. Nu tîrşîi picioarele, păşeşte graţios. Aminteşte-ţi că cerul începe chiar de sub tălpile tale. Cu fiecare pas, închipuie-ţi că dansezi pe poteci eterice, astrale. Strîmbă-te. Data viitoare cînd te mai prinde la telefon un pisălog ca o moară stricată, profită în mod constructiv de timpul pierdut, exersînd muşchii feţei. Cască, roteşte ochii, scoate limba, mişcă urechile - sau măcar încearcă - şi strîmbă-te la o oglindă imaginară. Nime’n lume n-a să ştie. Şi cînd convorbirea se va fi terminat, te vei simţi la fel de proaspătă ca după un masaj facial. Redu presiunea. Eşti într-o situaţie tensionată? Dă drumul la aburi, fluieră cîteva note dintr-o melodie. Nu contează virtuozitatea, ţuguie-ţi buzele şi suflă! - Mai întîi, imită sunetul vîntului pe sub o uşă. - Ajustează forma buzelor: un orificiu mai mic va produce note mai înalte. - Ciripitul rezultă dacă mişti limba în sus şi în jos, în timp ce sufli. - Pentru un fluierat relaxat, nu forţa aerul să iasă cu putere. - Improvizează o melodie în minte, şi fluier-o pe aceea. Simte-te ca o ştrengăriţă; eşti aşa de sexy cu buzele ţuguiate! Să simţi Pămîntul cum se roteşte… Sîntem convinşi că Soarele e ca noi: se roteşte, se roteşte… Totuşi, data viitoare cînd admiri un apus, corectează această falsă impresie. În loc să consideri că Soarele se cufundă în linia de orizont, schimbă mental mecanismul: fii atentă cum orizontul urcă spre Soare. Vei simţi rotaţia Pămîntului înspre noapte - o senzaţie de un farmec indescriptibil! Caseta finală Meditaţia felină Priveşte actul meditaţiei ca pe încercarea de a îmblînzi o sălbăticiune. Eul tău - alert, acut, nedomesticit - e gata să se ascundă la cel mai mic zgomot prevestitor de pericol. Stai jos, relaxează-te, închide ochii şi concentrează-te asupra interiorului. Observă cum fiecare gînd sau senzaţie se înalţă în tine, dă-i un nume (,,panică”, ,,nesiguranţă”) şi apoi asistă la evaporarea lor. Fii normală ,,Iluminarea spirituală” e, de fapt, o experienţă modestă pînă la umilinţă. Căci nu e decît o sintagmă preţioasă care ascunde un adevăr obişnuit, cotidian, asumat de mulţi: ,,Mă simt bine cu propria-mi persoană!” Ceea ce maeştrii Zen denumesc satori e acceptarea că: - Nu e datoria noastră să fim corecţi tot timpul. - Poţi fi o persoană adorabilă, grozavă, fără să fii perfectă. - Viaţa înseamnă mai mult decît să posezi totul. Foloseşte verbele la timpul viitor Nu confunda prezentul cu viitorul. De exemplu, nu spune: ,,Trenul meu pleacă peste cinci ore.” Asta implică obligaţia la o aşteptare de cinci ore. Formulează: ,,Trenul meu va pleca peste cinci ore.” Astfel, îţi acorzi cinci ore de răgaz, în care poţi să citeşti, să te odihneşti, să vezi un film sau să visezi cu ochii pe pereţi. Citat:Mai bine acordă-ţi o permisie, zăboveşte asupra clipei, savurează momentul.