Life advice
Trîndăveala - arta de a nu face nimic
Redu viteza şi savurează clipa; chiar şi lenea are o mulţime de avantaje.
de Elena Cristescu
Oricît de mult aş încerca să mă organizez, biroul meu e veşnic dezordonat. N-am
reuşit încă să-mi fac tratamentul ăla cosmetic pe care mi l-am promis de luni de zile.
Concediul? Îl amîn de doi ani… Trăiesc o permanentă stare de vinovăţie faţă de prietenii
pe care nu-i sun la telefon - nu că n-aş avea timp să-i sun, dar n-am timp să-i văd, şi de-
aia mă sună ei…
Şi fiindcă n-am găsit nici un mod rapid şi eficient de a-mi simplifica viaţa, am
deprins o nouă şi utilă practică: trîndăveala - arta de a sta degeaba.
Dacă aş putea petrece măcar o săptămînă în fiecare iarnă schiind la Sinaia şi două
la Doi Mai în fiecare vară, n-ar trebui să recurg la tertipuri de leneşă clandestină. Nutresc
încă speranţa zilei cînd mă voi plimba pe o plajă pustie, mă voi legăna într-un hamac
studiind atent norii pufoşi, voi sta pe o terasă însorită cu o carte în poală. Şi să fac asta cît
se poate de des… Dar pînă atunci, născocesc metode de a reduce din viteză, fără să mă
simt vinovată şi alarmant de neproductivă.
Metoda constă în luarea unor mici pauze mentale din munca ,,la greu”. Nu trebuie
decît să schimbi modul de abordare. În loc să te frămînţi permanent cu gîndul la
următoarea prioritate de pe lista ta de sarcini, mai bine acordă-ţi o permisie, zăboveşte
asupra clipei, savurează momentul. Nu-ţi lăsa eul, stăpînul tău interior, să te copleşească
cu vinovăţia că ţi-ai luat ochii de pe ceas pentru cîteva secunde…
Această tehnică de leneveală pe care mi-am însuşit-o curînd nu cere abilităţi
speciale, antrenori particulari, aparate de exerciţiu sau implicaţii financiare. De fapt, poţi
să nu faci nimic în cel mai activ mod - în timp ce mergi, aştepţi sau asculţi, fără să
perturbi cumva încărcatul tău orar. Uneori, eşti chiar obligată să nu faci nimic - atunci
cînd eşti blocată în trafic, aştepţi la dentist, sau la o coadă - şi lipsa de activitate devine un
cadou neaşteptat.
Să nu faci nimic, măcar pentru cîteva clipe, poate fi o necesară şi suficientă
zăbavă, atunci cînd te presează un termen de predare, sau chiar o bine venită încărcare de
baterii, dacă urmează o şedinţă importantă.
E uimitor cît de repede răspunde psihicul tău la aluzia că e OK dacă tragi chiulul.
Aminteşte-ţi, din cînd în cînd, că nu tu eşti responsabilă cu bunul mers al Universului şi,
instantaneu, Pămîntul va părea că se mişcă cu încetinitorul. Deşi impresia nu va dura prea
mult (nimicu-i trecător!) experienţa e cu adevărat eliberatoare.
La mine acasă, ,,a nu face nimic” a devenit parola pentru a pierde vremea degeaba
- singuri sau în grup. Ascultînd ploaia. Urmărind cum doarme pisica. Mi-am cultivat în
timp trîndăveala; mă uit pe fereastră, chiar numai cîteva secunde; asta a devenit terapia
mea antistres favorită. Mă zgîiesc la pereţi şi tavan, remarc noile pete şi zgîrieturi - şi
simt cum calmul mă cuprinde. Pe stradă, privesc atent copiii din cărucioare, sau meditez
în timp ce spăl vasele - toate astea îmi induc instantaneu seninătate.
Şi mai grozavă decît inactivitatea concretă e leneveala virtuală. Dacă îţi rezervi un
timp doar al tău, de răsfăţ personal, o să te simţi vinovată faţă de ceilalţi; dar micile
manevre de mai sus sînt fapte inocente, pozne nevinovate şi infantile. Iată mai jos un ghid
al trîndăvelii funcţionale şi eficiente. Vei învăţa cum să găseşti timp pentru tine, fără ca
cineva să remarce că, de fapt, nu faci nimic, ci stai degeaba.
Zăboveşte asupra clipei…
Totul e doar în capul tău. Ca să-ţi recapeţi controlul, aminteşte-ţi că tot ce te
frămîntă - de la reparaţia maşinii pînă la plata asigurărilor şi factura de telefon - totul intră
şi iese din creierul tău, din acei 1,5 kg de univers amplasat între urechile tale.
Zîmbeşte în gînd. Pur şi simplu imaginează-ţi că urmează să zîmbeşti şi,
instinctiv, chipul ţi se destinde şi dinţii se descleştează. Şi aşa, cu maxilarul relaxat, nu va
fi nevoie să rînjeşti de la o ureche la alta ca să dovedeşti că ai priceput sensul şi efectul
euforiei.
Oftează şi suspină în tihnă. Pentru o respiraţie comodă, fără efort, cel mai bine e
să te concentrezi pe expiraţie, nu pe inspiraţie. Vorba ,,să respiri din adîncul plămînilor”
sugerează că umplerea cu oxigen e cea mai relaxantă parte a procesului. Dar e tocmai
invers; puţine lucruri în viaţă sînt la fel de satisfăcătoare ca o expirare completă. Unii
consideră că oftatul des e chiar un simptom al fericirii. Tehnicile medicinei tradiţionale
chineze recomandă insistent să oftezi din tot sufletul, încercînd să scoţi tot aerul inspirat,
şi o dată cu el grijile, frămîntările şi energiile perverse.
Aşteaptă să cadă şi celălalt pantof. Nu e o glumă; cînd vii seara acasă, frîntă de
oboseală ca de obicei, nu scoate pantofii unul după altul, ci lasă să treacă cel puţin 30 de
secunde între stîngul şi dreptul. Fă acelaşi lucru cu ciorapii sau şosetele. Prinsă în această
minibuclă temporală, creată de tine însăţi la sfîrşitul unei lungi zile de lucru, vei avea
prilejul să ,,faci iar cunoştinţă” cu propriul trup, să-l reiei în posesie după ce ai fost la
dispoziţia altora, să redevii individualitate particulară, după ce ai fost parte din public.
Priveşte în spatele evidenţelor.
Deschide ochii: viaţa e plină de simboluri minunate! De cîte ori te afli la o
petrecere, într-un restaurant plin, într-o mare şedinţă, uită-te o clipă în jur. Şi gîndeşte-te
că pentru fiecare persoană de acolo a fost odată o femeie însărcinată care se străduia să-şi
imagineze ce miracol se ascunde în ea…
Taie sonorul. Clienţii cafenelelor cu mese pe trotuar sînt variantă publică a
trîndăvelii, căci privitul trecătorilor grăbiţi şi preocupaţi, în timp ce tu stai la o cafea, e o
adevărată plăcere! Acelaşi rezultat îl poţi obţine apăsînd butonul ,,mute” al telecomandei
TV. Lipsit de sonor, chiar şi cel mai plictisitor talk show pare dramatic. Netulburată de
dialog, efecte sonore sau zgomote de fond, imaginaţia zburdă în voie. Începi să remarci
schimbări ale mimicii actorilor, ale expresiilor faciale sau limbajul trupurilor, altminteri
imperceptibile. Meditezi asupra presupusei motivaţii a unui personaj, inventezi răsturnări
inedite ale scenariilor, imaginezi un alt final al conflictului. Să ,,asculţi nimic” la
televizor - asta e deopotrivă amuzant şi incitant.
Fură-ţi din timpul de lucru (cu varianta practică: ,,Nu face azi ce poţi lăsa pe
mîine!”)
Nu mai gîndi: ,,Doamne, bine că e vineri!” Încercarea de dilatare a timpului
între vineri seara şi luni dimineaţa creează o altă formă de dependenţă, o obligaţie impusă
de viaţă. Ca să fii cu adevărat relaxată la sfîrşitul săptămînii de lucru, încearcă să pierzi
ceva timp degeaba - adică să freci menta - şi miercuri sau joi. În felul acesta, sîmbăta
dimineaţa de-abia vei aştepta să-ţi faci treburile casnice.
Încearcă să fii o ,,ascultătoare profesionistă”. Cînd asişti la o şedinţă, aşază-te
în spatele sălii, relaxează-te şi ascultă. Remarcă ce multă concentrare îţi cere să urmăreşti
sensul fiecărui cuvînt. Dar fii atentă, căci cu cît eşti mai tăcută, cu atît mai mulţi îţi vor
cere părerea sau vor avea nevoie de aprobarea ta. Paradoxal, nu cel care vorbeşte cel mai
mult, ci cel care ascultă mai atent controlează conversaţia.
Schimbă rutina alimentară. În loc să citeşti ziarul în timp ce mănînci singură
sandvişul, ,,rumegă” gînduri despre originile naturale ale hranei pe care o ingerezi.
Imaginează pentru cîteva secunde, cu ochi minţii, cîmpul de grîu din care provine făina
din pîine, grădinile de zarzavaturi unde au rodit roşiile, livezile de măslini care au
zămislit uleiul din maioneză. Construieşte despre toate astea o imagine cît mai idilică şi
pastorală. Fă din pauza de masă prilejul de a vizualiza peisaje celebre, de parcă ai dejuna
alături de Van Gogh, Cezanne, Monet.
Păcăleşte cenzura, prosteşte paznicul interior.
Trage un pui de somn. Asta chiar e o glumă - sigur că n-ai timp să te culci după-
amiaza! Dar spune-ţi că dacă ai avea timp, te-ai lungi pe jos, în plin soarele amiezii, cu
hainele pe tine, şi din asta nimeni n-ar avea nimic de pierdut! Nu lăsa conştiinţa să te
convingă că ar fi o crimă să tragi un pui de somn cînd îţi vine cheful!
Poartă des costumul de gimnastică. Păcăleşte conştiinţa-ţi vinovată prin
purtarea echipamentului de fitness de cîte ori îţi vine să leneveşti. Îmbrăcată în haine
sport, spune-ţi că reprimarea impulsurilor productive cere tot atîta efort cît şi efectuarea
lor. Exerciţiile izometrice, care implică grupe musculare reduse şi cer efort scăzut au
efecte notabile, prin întărirea musculaturii respective ca şi cînd efortul ar fi fost mare.
Asemănătoare acestor exerciţii este ,,munca” cu propria conştiinţă - să demolezi
vinovăţia autoimpusă poate arde o grămadă de kilojouli.
Implică şi simţurile
Trage cu urechea la Univers. Fă o baie. Consideră cada cu apă ca o imensă
scoică sidefie, cufundă-ţi urechile şi ascultă sunetul difuz al apei şi fîşîitul sutelor de
conducte; e ca şi cum ai trage cu urechea la mişcarea continuă a apei în Univers.
Plimbă-te pe nori. Nu tîrşîi picioarele, păşeşte graţios. Aminteşte-ţi că cerul
începe chiar de sub tălpile tale. Cu fiecare pas, închipuie-ţi că dansezi pe poteci eterice,
astrale.
Strîmbă-te. Data viitoare cînd te mai prinde la telefon un pisălog ca o moară
stricată, profită în mod constructiv de timpul pierdut, exersînd muşchii feţei. Cască,
roteşte ochii, scoate limba, mişcă urechile - sau măcar încearcă - şi strîmbă-te la o oglindă
imaginară. Nime’n lume n-a să ştie. Şi cînd convorbirea se va fi terminat, te vei simţi la
fel de proaspătă ca după un masaj facial.
Redu presiunea. Eşti într-o situaţie tensionată? Dă drumul la aburi, fluieră cîteva
note dintr-o melodie. Nu contează virtuozitatea, ţuguie-ţi buzele şi suflă!
- Mai întîi, imită sunetul vîntului pe sub o uşă.
- Ajustează forma buzelor: un orificiu mai mic va produce note mai înalte.
- Ciripitul rezultă dacă mişti limba în sus şi în jos, în timp ce sufli.
- Pentru un fluierat relaxat, nu forţa aerul să iasă cu putere.
- Improvizează o melodie în minte, şi fluier-o pe aceea.
- Simte-te ca o ştrengăriţă; eşti aşa de sexy cu buzele ţuguiate!
Să simţi Pămîntul cum se roteşte…
Sîntem convinşi că Soarele e ca noi: se roteşte, se roteşte… Totuşi, data viitoare cînd
admiri un apus, corectează această falsă impresie. În loc să consideri că Soarele se
cufundă în linia de orizont, schimbă mental mecanismul: fii atentă cum orizontul urcă
spre Soare. Vei simţi rotaţia Pămîntului înspre noapte - o senzaţie de un farmec
indescriptibil!
Caseta finală
Meditaţia felină
Priveşte actul meditaţiei ca pe încercarea de a îmblînzi o sălbăticiune. Eul tău - alert, acut,
nedomesticit - e gata să se ascundă la cel mai mic zgomot prevestitor de pericol. Stai jos,
relaxează-te, închide ochii şi concentrează-te asupra interiorului. Observă cum fiecare
gînd sau senzaţie se înalţă în tine, dă-i un nume (,,panică”, ,,nesiguranţă”) şi apoi asistă la
evaporarea lor.
Fii normală
,,Iluminarea spirituală” e, de fapt, o experienţă modestă pînă la umilinţă. Căci nu e decît o
sintagmă preţioasă care ascunde un adevăr obişnuit, cotidian, asumat de mulţi: ,,Mă simt
bine cu propria-mi persoană!” Ceea ce maeştrii Zen denumesc satori e acceptarea că:
- Nu e datoria noastră să fim corecţi tot timpul.
- Poţi fi o persoană adorabilă, grozavă, fără să fii perfectă.
- Viaţa înseamnă mai mult decît să posezi totul.
Foloseşte verbele la timpul viitor
Nu confunda prezentul cu viitorul. De exemplu, nu spune: ,,Trenul meu pleacă peste
cinci ore.” Asta implică obligaţia la o aşteptare de cinci ore. Formulează: ,,Trenul meu va
pleca peste cinci ore.” Astfel, îţi acorzi cinci ore de răgaz, în care poţi să citeşti, să te
odihneşti, să vezi un film sau să visezi cu ochii pe pereţi.
Citat:Mai bine acordă-ţi o permisie, zăboveşte asupra clipei, savurează momentul.