Docstoc

Visul in psihanaliza lui Freud

Document Sample
Visul in psihanaliza lui Freud Powered By Docstoc
					UNIVERSITATEA “A.I.CUZA” IASI                         PEDAGOGIA INVATAMANTULUI
                                PRIMAR SI PRESCOLAR




                Visul în psihanaliza lui Freud

                                Focsa Nelu

                                       AN I
                                      Grupa I
Universitatea “A.I.Cuza” Iasi                Pedagogia Invatamantului Primar si Prescolar




                  Visul în psihanaliza lui Freud

       Introducerea visului ca şi component al psihanalizei s-a făcut după
identificarea simptomelor unor nevrotici, care în timpul tratamentului s-a
constatat că bolnavii invocau visele în chip de simptome.
       Chiar şi în lucrarea sa „Noi conferinţe de introducere în psihanaliză”
datată 6 decembrie 1932, Sigmund Freud afirmă că teoria visului „ocupă un loc
special în istoria psihanalizei şi marchează o turnantă. Începând cu ea
psihanaliza a făcut pasul de la procedeu psihoterapeutic la psihologie a
profunzimilor”.
       Analiza viselor în psihanaliză oferă posibilitatea descifrării misterului
afecţiunilor nevrotice, în speţă isteria, şi, în al doilea rând, deschide calea spre
inconştient. A devenit celebră expresia lui Freud: visul este „via regia”(calea
regală) spre inconştient. Visul era abordat în maniera care va deveni clasică
pentru practicienii psihanalizei: cu ajutorul asociaţiilor visătorului.
       În anul 1895 Freud realizează primele mari intuiţii legate de vis, când
consideră că a descoperit misterul viselor. El a analizat aproape complet
celebrul vis infecţiei Irmei, de fapt reiese şi un sentiment de culpă din partea
lui Freud, de a fi aplicat un tratament unei paciente fără să ajungă la
rezultatele scontate. El aruncă vina chiar pe pacientă şi pe un alt doctor care ar
fi făcut o infecţie pacientei cu o seringă nesterilizată.
       După ce Freud a analizat visul pacientei lui el spune că „ visul nu este
ceva lipsit de sens, nu este o absurditate şi, spre a ni-l putea explica, nu este
necesar să presupunem că o parte din tezaurul nostru de reprezentări
doarme,în timp ce o parte începe a se trezi. Este un fenomen psihic în întreaga
accepţiune a termenului şi de fapt este împlinirea unei dorinţe. La paginile
138-139 în opera citată se defineşte astfel : „visul este realizarea (deghizată) a
unei dorinţe ).
       Cercetarea psihanalitică constă,pe cât posibil, în dezlegarea enigmelor
de însuşi subiectul analizat, de aceea Freud cere autorului visului să spună el
însuşi semnificaţia visului său.
       Interesant este visul unei doamne care povesteşte că pe când era copil a
visat adesea „pe bunul Dumnezeu purtând pe cap o bonetă de hârtie,
ascuţită”. Pentru interpretarea acestui vis psihanalistul îi spune să vorbească
despre copilăria ei. Printre altele, doamna relatează că părinţii ei îi puneau pe
cap o bonetă mare ca ea să nu poată să privească în farfuriile fraţilor ei, fiind
mereu preocupată ca fraţii ei să nu aibă porţii mai bune.

                                         1
Universitatea “A.I.Cuza” Iasi                 Pedagogia Invatamantului Primar si Prescolar


       De fapt Freud ne prezintă ideile latente (dorinţele inconştiente) ale
acesteia, deşi ele se manifestau în timpul nopţii nu erau lăsate să apară în
formă nudă din Id (inconştient), iar ego (eul), conştiinţa individuală , a cărui
trăsătură este raţionalitatea, mediază raporturile psihicului cu realitatea.
       Pentru a lămuri de unde a intervenit în vis şi Dumnezeu, purtătorul
bonetei de hârtie, trebuie să aducem în discuţie şi una din metodele folosite de
Freud, metoda asociaţiilor libere, tot ce produce mintea noastră are o
rădăcina inconştientă la care se poate ajunge prin „asociaţiile libere”, după
modelul „toate drumurile duc la Roma”.
       Revenind la prezenţa ca şi imagine a lui Dumnezeu în acest vis, purtător
de bonetă         ascuţită din hârtie trebuie să dăm explicaţia sintagmei
„determinism psihic” . Determinismul psihic ca principiu presupune afirmarea
faptului că tot ce se întâmplă în psihicul uman are o cauză care poate fi
descoperită. Iată că Freud observă că doamna avea în vocabular şi următoarea
exprimare : „bunul Dumnezeu vede şi ştie tot”.
       Continuând explicarea producerii visului putem constata de trauma
psihică suferită în copilărie, frustrarea că nu putea şti dacă fraţii ei au porţii mai
bune, imposibilitatea de a vedea şi a spune că doreşte acest lucru , nu putea
sau mai ales nu-i era permis ca fiind o impoliteţe gravă într-o familie germană,
în psihicul ei se producea un proces inconştient prin care anumite dorinţe sunt
„încarcerate” în adâncul inconştientului, încât ele să nu mai apară în planul
conştiinţei, acest proces psihic l-a numit refulare . De fapt ceea ce se producea
prin vis reprezintă conţinutul manifest al visului. Dorinţele Id-ului sunt
împlinite într-o formă mascată, acceptabile din punct de vedere social, iar
aceste dorinţe împlinite sunt numite şi idei manifeste .
       Dacă se doreşte găsirea unei modalităţi noi de relaţii între conţinutul
manifest şi ideea latentă a visului, putem spune că primul nu este atât o
deformare cât o reprezentare a celei de-a doua, imaginea plastică şi concretă
avându-şi originea în lumea expresiei verbale.
       În cazul prezentat este demn de luat în considerare şi un alt factor
variabil, concepţia dinamică a rezistenţei, ca un factor cantitativ. Rezistenţa
poate fi mai mare sau mai mică. Când rezistenţa impusă de ego este mai mică,
şi datorită profunzimii refulării, distanţa care separă substitutul de substratul
inconştient este mai redusă; când rezistenţa este mai puternică se însoţeşte de
deformări considerabile ale inconştientului, ceea ce nu poate decât să aplice
distanţa care separă substitutul de substratul inconştient.
       Pentru analiza acestui vis Freud a oferit un alt mijloc: la interpretarea
visului nu se mai ţine cont de întregul lui, ci s-a limitat interpretarea unor
elemente izolate.


                                          2
Universitatea “A.I.Cuza” Iasi                 Pedagogia Invatamantului Primar si Prescolar


       Presupunând că doamna respectivă, în copilărie, pe lângă că i se punea
acea bonetă pe cap, ar mai suferit şi alte traume (fizice şi/sau verbale)
conjugate cu prima forţă negativă acumulată în Id ar fi fost şi mai puternică,
putând depăşi forţele Ego-ului şi ar fi dus la apariţia (probabil) a anxietăţii, o
anxietate normală, cea care manifestă din când în când şi la omul sănătos.
       După cum s-a observat visul se compune în principal din imagini vizuale,
mai rar din idei şi din cuvinte. Visul manifest reprezintă o creaţie a gândurilor
abstracte, a unor imagini de substituţie, de tăinuire a acestora.
       Un alt capitol interesant este cel intitulat „Visele copiilor”. Freud spune
că visele copiilor sunt scurte, clare, concrete, neechivoce, uşor inteligibile,
complete. Ele nu suferă nici o deformare, nu cer un efort prea mare în
interpretarea lor. Conţinutul manifest şi ideile latente se confundă mai ales
când copii sunt mici. Deformarea viselor se observă şi la copii începând cu
perioada de vârstă 5-8 ani; progresiv apare deformarea, acea diferenţă între
conţinutul manifest şi ideea latentă. Visul unui copil este o reacţie a acestuia la
un eveniment din timpul zilei care lasă în urma sa un regret o tristeţe, o dorinţă
nesatisfăcută. Definiţia visului dată de Freud legată de visul copiilor este: „Visul
înscenează realitatea directă, nevoalată”(op.cit.,pag. 142). Sunt prezentate
visele a trei copii. Interesant de prezentat este visul unui copil de 2 ani, care
pune în evidenţă cele amintite mai sus: unui copil i se cere să dea cuiva un
coşuleţ cu cireşe, după c în prealabil i se promisese că va primi şi el unul
identic. Se observa clar că a făcut acel lucru fără nici o tragere de inimă.
Dimineaţa când s-a trezit a spus că a mâncat toate cireşele.
       Freud stabileşte care este funcţia visului: în calitate de reacţie la excitaţia
psihică, visul are drept funcţie îndepărtarea acestei excitaţii, în aşa fel încât să
se asigure continuare somnului. Aparent visul ar fi un factor care ar perturba
somnul, cel mai adesea i se reproşează aceasta, dar „visul este un protector al
somnului, pe care îl apără de ceea ceia ce e susceptibil să-l tulbure.”(op. cit.,
pag. 143).
       Excitantul visului este dorinţa, iar realizarea dorinţei este constituie
conţinutul visului – el fiind unul din caracteristicile visului.
       O altă caracteristică a visului este aceea că visul nu exprimă un simplu
gând, ci reprezintă o dorinţă realizată sub forma unei manifestări psihice
halucinatorii:
              Aş dori să plec la munte: - aceasta este dorinţa – excitantul visului.
              Sunt la munte: - conţinutul manifest al visului.
Va persista deosebirea între conţinutul manifest şi ideea latentă a visului, de
fapt producându-se o transformare a gândului în eveniment trăit prin vis.
Trebuie să avem în vedere că excitantul visului va fi întotdeauna o dorinţă,
diferenţiind cu o preocupare, un proiect, un reproş.

                                          3
Universitatea “A.I.Cuza” Iasi               Pedagogia Invatamantului Primar si Prescolar


       Freud face o diferenţă între cele două caracteristici ale visului şi actul
ratat. La actul ratat se distinge o tendinţă perturbatoare şi o tendinţă
perturbată; în actul rata vedem un compromis între cele două tendinţe. În
cadrul visului tendinţa perturbată este tendinţa de a dormi, iar tendinţă
perturbatoare este excitaţia psihică, dorinţa care insistă la satisfacerea sa.
În timpul somnului apare o dorinţă ce trebuie satisfăcută, iar ea satisfăcându-
se se continuă somnul, de fapt se produce o satisfacere parţială şi o suprimare
parţială.
       Finalizăm prin reluarea unei definiţii date visului în capitolul „Cenzura
visului”:
„Visul este un mijloc de suprimare a excitaţiilor(psihice) care ar tulbura
somnul, iar această suprimare făcându-se cu ajutorul satisfacerii halucinatorii
a unor tebuinţe.”




  Bibliografie:


    • Freud, Sigmund Viata mea si psihanaliza, ed. Excelsior , 2001;
    • Chartier , Jean- Pierre Introducere in psihanaliza lui Sigmun Freud,
       Ed. IRI, Buc. , 1998;cap. III
    • Perron, Roger, Istoria psihanalizei, ed. Vest , Timisoara, 1997;cap. II
    • Golu, Mihai Fundamentele psihologiei , Ed. Fundatiei Romania de maine,
    Buc. 2000, cap. VI




                                        4

				
DOCUMENT INFO
Shared By:
Categories:
Tags:
Stats:
views:643
posted:3/6/2010
language:Romanian
pages:5