Raport naţional Republica Moldova by guf14004

VIEWS: 0 PAGES: 35

									                           Proiect Internaţional de Cercetare
     Susţinerea pregătirii profesionale a cadrelor didactice şi predării-învăţării în
                             ţările Europei de Sud–Est




                              Raport naţional

                            Republica Moldova


     Autori:

     Coroi Eugen, doctor în pedagogie, profesor universitar
     Gremalschi Anatol, doctor habilitat, profesor universitar
     Vicol Nelu, doctor în filologie, conf. univ.
     Cara Angela, doctor în pedagogie, conf. cercetător




                                  Chişinău 2005

 Elaborat cu suportul Programului de Sprijin a Educaţiei al Institutului pentru o
Societate Deschisă – RE : FINE – Fondul pentru Inovaţii şi Dezvoltare de Reţele
                                                     Cuprins

1. Sistemul de învăţămînt din Republica Moldova ......................................................3
2. Profesorii, scurtă prezentare......................................................................................4
   2.1. Cadrele didactice din învăţămîntul general............................................................4
   2.2. Regulamente naţionale cu privire la acordarea gradelor didactice ........................5
   2.3. Studiile necesare pentru a deveni cadru didactic în sistemul de învăţămînt
        din Republica Moldova ..........................................................................................6
   2.4. Datele statistice referitoare la cadrele didactice din învăţămîntul general.............7
3. Sistemul naţional de formare profesională iniţială..................................................8
   3.1. Descrierea sistemului existent de formare profesională iniţială a cadrelor
        didactice..................................................................................................................8
   3.2. Instituţiile de formare iniţială a cadrelor didactice ................................................9
   3.3. Caracterizarea curriculei (programelor de instruire)............................................11
   3.4. Cooperare între instituţiile de formare iniţială a profesorilor şi şcoli ..................14
4. Sistemul naţional de perfecţionare a cadrelor didactice .......................................15
   4.1. Descrierea sistemului de formare profesională continuă a cadrelor didactice.....15
   4.2. Instituţiile de perfecţionare a cadrelor didactice ..................................................16
   4.3. Caracterizarea curriculei (programelor de instruire)............................................18
   4.4. Cooperarea între instituţiile de prefecţionare a cadrelor didactice şi şcoli ..........20
5. Planuri şi proiecte recente referitoare la formarea iniţială şi perfecţionarea
   cadrelor didactice .....................................................................................................21
   5.1. Strategii naţionale pentru ameliorarea nivelului de formare iniţială a cadrelor
        didactice................................................................................................................21
   5.2. Strategii naţionale pentru ameliorarea nivelului de formare continuă a
        cadrelor didactice.................................................................................................23
6. Cooperarea internaţională în domeniul formării iniţiale şi perfecţionării
   cadrelor didactice .....................................................................................................26
   6.1. Cooperarea internaţională şi transfrontaliera între instituţiile încadrate
        în instruirea profesorilor ......................................................................................26
   6.2. Cooperarea internaţională şi transfrontalieră în şcoli ..........................................28
7. Concluzii şi recomandări..........................................................................................29
Bibliografie ....................................................................................................................32
Anexa 1. Lista instituţiilor de formare iniţială acadrelor didactice .........................33
Anexa 2. Lista instituţiilor de perfecţionare a cadrelor didactice ............................34




                                                                                                                                  2
                 1. Sistemul de învăţămînt din Republica Moldova
      Politica de stat în sfera învăţămîntului, inclusiv învăţămîntul superior este determinată
de Legea Învăţămîntului a Republicii Moldova nr. 547 – XIII din 24 octombrie 1995, care
reglementează organizarea şi funcţionarea sistemului de învăţămînt.
      Sistemul de învăţămînt în Republica Moldova este organizat pe niveluri şi trepte şi are
următoarea structură:
      I. Învăţămîntul preşcolar
      II. Învăţămîntul primar
      III. Învăţămîntul secundar:
             1. Învăţămîntul secundar general:
                  a) învăţămîntul gimnazial;
                  b) învăţămîntul liceal; învăţămîntul mediu de cultură generală.
             2. Învăţămîntul secundar profesional.
             3. Învăţămîntul mediu de specialitate.
      IV. Învăţămîntul superior
      V. Învăţămîntul postuniversitar
             1. Învăţămîntul postuniversitar specializat
             2. Învăţămîntul postuniversitar
      Sistemul de învăţămînt include şi alte forme de învăţămînt:
      − învăţămîntul special;
      − învăţămîntul complementar;
      − învăţămîntul pentru adulţi.
      Învăţămîntul preşcolar este organizat de la vîrsta de 3 ani pînă la 6 (7) ani: durata
învăţămîntului primar este de 4 ani (clasele I–IV), a învăţămîntului gimnazial – de 5 ani
(clasele V–IX), a învăţămîntului liceal – de 3 ani (clasele X–XII). Paralel, pînă la sfîrşitul
perioadei de tranziţie la noua structură a sistemului de învăţămînt, îşi continuă activitatea
şcolile medii de cultură generală (de 11 ani).
      Învăţămîntul secundar profesional asigură pregătirea într-o meserie (profesie), precum
şi perfecţionarea şi recalificarea muncitorilor calificaţi şi a persoanelor disponibilizate.
      Învăţămîntul mediu de specialitate se realizează prin colegii. Admiterea în colegii se
face prin concurs în baza diplomei de bacalaureat, a atestatului de studii medii, certificatului
de studii gimnaziale. Durata învăţămîntului la secţia de zi este de 2-3 ani. Cursurile la secţia
cu frecvenţă redusă durează cu un an mai mult decît cele de zi.
      Învăţămîntul superior se realizează prin instituţii de învăţămînt superior: universităţi,
academii şi institute.
      Învăţămîntul postuniversitar specializat se organizează în instituţiile de învăţămînt
superior universitar şi în instituţiile de cercetări ştiinţifice în care sînt create condiţii pentru
pregătirea teoretică şi specială a cadrelor ştiinţifice şi didactice.
      Învăţămîntul postuniversitar se realizează prin doctorat, postdoctorat rezidenţiat,
secundariat, cursuri de specializare şi perfecţionare, organizate în instituţiile de învăţămînt
superior acreditate în acest scop sau în instituţiile de cercetări ştiinţifice.
      Formarea profesională continuă se realizează în instituţii educaţionale de formare
profesională continuă specializate şi în alte tipuri de instituţii de învăţămînt de stat ori privat,
care sînt supuse acreditării academice sau care activează în bază de licenţă şi sînt abilitate
pentru această activitate în conformitate cu legislaţia în vigoare.
      Dirijarea generală a sistemului de învăţămînt la nivel central este efectuată de Ministerul
Educaţiei, Tineretului şi Sportului, iar la nivel local − de Direcţiile Generale Învăţămînt,
                                                                                                  3
Tineret şi Sport. Administrativ, direcţiile respective sînt subordanate Consiliilor Raionale, iar
didactic şi metodic − Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului. În Republica Moldova
nu există un organ independent de monotorizare şi asigurare a calităţii în învăţămînt, funcţiile
respective fiind realizate de mai multe direcţii din cadrul ministerului şi subdiviziuni din
cadrul direcţiilor generale din raioane.


                            2. Profesorii, scurtă prezentare

                      2.1. Cadrele didactice din învăţămîntul general

      În instituţiile de învăţămînt preuniversitar activitatea agenţilor educaţionali la nivel de
unitate şcolară este reglementată de următoarele acte normative: Legea Învăţămîntului,
Statutul-tip al instituţiei de cultură generală, Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea
liceelor, Regulamentele de atestare a cadrelor didactice şi manageriale.
      Conform actelor normative în vigoare, în învăţămîntul învăţămîntului preuniversitar
drept cadrele didactice se consideră:
      − educatorul în învăţămîntul preşcolar, primar şi special;
      − logopedul în învăţămîntul preşcolar, primar şi special;
      − psihologul şcolar în învăţămîntul preuniversitar;
      − învăţătorul din învăţămîntul primar (clasele I–IV);
      − profesorul în învăţămîntul secundar (gimnazial, liceal, profesional);
      − instructorul, maistrul-instructor în învăţămîntul secundar profesional;
      Drepturile personalului didactic vizează:
      − respectarea demnităţii profesorului;
      − libertatea opiniei;
      − asigurarea condiţiilor eficiente pentru desfăşurarea activităţii profesionale, pentru
perfecţionarea permanentă;
      − libertatea iniţiativei profesionale în realizarea obiectivelor educaţionale: alegerea
tehnologiilor de predare, evaluarea performanţelor elevilor într-un sistem validat şi potrivit
conştiinţei proprii, utilizarea bazei materiale şi a resurselor învăţămîntului, modernizarea
procesului de învăţămînt prin idei inovatoare, organizarea cu elevii a unor activităţi de
cercetare ştiinţifică;
      − dreptul de a face parte din asociaţii şi organizaţii sindicale, profesionale, culturale,
naţionale şi internaţionale, precum şi din organizaţii politice legal constituite.
      Personalul didactic de predare are următoarele obligaţiuni:
      − studiază planurile de învăţămînt, programele analitice, manualele şcolare şi literatura
de specialitate;
      − întocmeşte planificarea calendaristică semestrială;
      − face proiecte didactice sau schiţe de proiect pentru lecţii;
      − realizează orele de predare la clasă;
      − asigură eficacitatea procesului instructiv-educativ;
      − stimulează activitatea independentă, iniţiativa, capacităţile creative ale elevului;
      − asigură securitatea vieţii şi sănătatea elevilor în cadrul lecţiilor şi activităţilor
extraşcolare;
      − organizează şi desfăşoară concursurile şcolare;
      − participă la activităţile catedrelor metodice, ale consiliului profesoral;
                                                                                               4
      − participă la şedinţele şi activităţile consiliului de administraţie cînd este solicitat;
      − organizează şi desfăşoară orele de dirigenţie;
      − organizează meditaţii şi consultaţii cu elevii la disciplina predată;
      − colaborează cu familiile elevilor;
      − îşi îmbogăţeşte în permanenţă pregătirea în domeniul specialităţii, psihopedagogiei,
metodicii predării disciplinei;
      − participă la activităţile de perfecţionare organizate în şcoală şi în afara şcolii;
      − îşi onorează toate obligaţiunile prevăzute în fişa postului.
      În Republica Moldova funcţionează asociaţii profesionale ale pedagogilor, constituite
în conformitate cu criteriile de divizare a domeniilor profesionale: Societatea de Ştiinţe
Filologice, Societatea Istoricilor, Asociaţia Managerilor, Asociaţia Profesorilor de Limba
Engleză etc. Scopurile acestor asociaţii constau în stimularea cercetării ştiinţifice şi
metodologice în domeniul ştiinţelor respective, îmbunătăţirea activităţii metodico-didactice a
personalului de specialitate din învăţămîntul de toate gradele, participarea activă la
răspîndirea cunoştinţelor în şcoală şi în afară de şcoală, stimularea interesului tineretului
pentru studiul ştiinţelor, sprijinirea activităţii societăţilor ştiinţifice ale elevilor, reprezentarea
şi promovarea intereselor profesional-didactice şi ştiinţifice ale membrilor săi.


           2.2. Regulamente naţionale cu privire la acordarea gradelor didactice

       Conform Legii Învăţămîntului, confirmarea în funcţie şi conferirea gradelor didactice se
efectuează conform unui Regulament, aprobat de Ministerul Educaţiei, Tineretului şi
Sportului. Pe parcursul anilor, acest regulament a suferit numeroase modificări (redacţiile
1999, 2000, 2001, 2003), fapt ce reflectă atît reformele care au loc în sistemul educaţional, cît
şi imixtitudinea factorilor de ordin politic. În pofida schimbărilor dictate de conjunctura
politică, Regulamentul în vigoare stipulează confirmarea în funcţie şi acordarea gradelor
didactice în baza competenţei profesionale, calităţii activităţilor didactice, pregătirea
metodico-pedagogică şi psihologică.
       Confirmarea în funcţie a cadrelor didactice se efectuează obligatoriu o dată la 5 ani.
Tinerii specialişti sunt confirmaţi în funcţie după 3 ani de activitate educaţională.
       Cadrele didactice care solicită conferirea/confirmarea gradelor didactice întîi şi superior
trebuie să aibă la activ publicaţii din experienţa pedagogică, participări cu comunicări la
conferinţe, la seminare metodologice, activitate de formator sau de monitor, de parteneriat
profesional.
      Gradul didactic doi se conferă/confirmă în temeiul:
       − deciziei comisiei unităţii de învăţămînt, portofoliului de atestare;
       − susţinerii publice a raportului de autoevaluare.
      Gradul didactic întîi se conferă/confirmă în temeiul rezultatelor:
       − deciziei comisiei unităţii de învăţămînt, portofoliului de atestare;
       − susţinerii publice a lucrării metodice/raportului de autoevaluare la comisia de
evaluare republicană;
       − evaluării interviului de performanţă.
      Gradul didactic superior se conferă/confirmă în temeiul:
       − deciziei comisiei unităţii de învăţămînt, portofoliul de atestare;
       − susţinerii publice a lucrării ştiinţifico-metodice/raportului de autoevaluare la comisia
de evaluare republicană;
       − evaluării interviului de performanţă.

                                                                                                     5
       Deţinătorilor de titluri/grade ştiinţifico-didactice în pedagogie sau în domeniul
disciplinei predate li se conferă/confirmă gradul didactic superior, iar deţinătorilor de diplome
de magistru li se conferă/confirmă gradul didactic doi în temeiul:
       − deciziei comisiei unităţii de învăţămînt, portofoliului de atestare;
       − actului ce confirmă titlurile nominalizate.
       Cadrele didactice şi de conducere pot solicita din iniţiativă proprie acordarea de grade
didactice şi manageriale. Pentru gradul superior se acordă un spor la salariu de 50% faţă de
salariul funcţiei, pentru gradul întîi – 40%, pentru gradul al doilea – 30%.
       Atestarea cadrelor didactice şi de conducere se realizează în trei etape: evaluarea pe
teren a cadrelor didactice, elaborarea şi prezentarea publică a proiectelor didactice, susţinerea
interviului de performanţă.
       Toate responsabilităţile evaluării pe teren a cadre didactice sunt delegate unităţilor de
învăţămînt. Comisiile de evaluare sunt create în cadrul instituţiilor de învăţămînt prin decizia
Consiliului profesoral. Direcţiile raionale/municipale şi sindicale de ramură monitorizează
activitatea comisiilor unităţilor de învăţămînt. În baza rezultatelor atestării şi a deciziilor
Comisiei raionale de atestare, direcţia de învăţămînt emite ordine de conferire/confirmare a
gradelor didactice şi manageriale doi.
       Reforma în derulare a învăţămîntului din Republica Moldova a modificat în mare
măsură sistemul de formare/atestare a personalului didactic. O realizare esenţială în această
direcţie o reprezintă elaborarea şi aprobarea Concepţiei de formare a personalului din
învăţămîntul preuniversitar (Hotărîrea Colegiului Ministerului Educaţiei nr. 6.1 din
03.04.2003), care marchează începutul unor schimbări radicale în procesul de formare
continuă, punînd accentul pe descentralizarea sistemului şi delegarea mai multor competenţe
instituţiilor de învăţămînt, comunităţii şi direcţiilor raionale de învăţămînt. Principiul de bază
al Concepţiei constă în faptul că responsabilitatea dezvoltării profesionale aparţine, mai întîi
de toate, însuşi cadrului didactic.


     2.3. Studiile necesare pentru a deveni cadru didactic în sistemul de învăţămînt
                                 din Republica Moldova

       În Republica Moldova formarea iniţială a cadrelor didactice este realizată în instituţiile
de învăţămînt mediu de specialitate − colegii (educatori pentru instituţiile preşcolare şi
învăţători pentru învăţămîntul primar) şi instituţiile de învăţămînt superior − universităţi (toate
categoriile de cadre didactice).
       Studiile în colegii finalizează cu susţinerea examenelor de absolvire şi (sau) cu
susţinerea unei lucrări (unui proiect) de diplomă şi cu eliberarea diplomei de studii medii de
specialitate, prin care titularul ei obţine calificarea de specialist cu nivel mediu în profilul şi
specialitatea respectivă. Absolvenţii cu diplomă de colegiu sînt încadraţi în cîmpul muncii ca
educatori în instituţiile preşcolari sau ca învăţători în şcoala primară. De asemenea, ei îşi pot
continua studiile în învăţămîntul superior. Absolvenţii de colegii, care îşi continuă studiile în
învăţămîntul superior la o specialitate din cadrul profilului studiat în colegiu, efectuează
studiile superioare în termen redus cu un an.
       Accentuăm, că pînă în prezent nu s-a ajuns la o viziune clară asupra rolului colegiilor cu
profil pedagogic în pregătirea cadrelor didactice, existînd numeroase propuneri din partea
universităţilor de a realiza formarea iniţială a educatorilor şi a învăţătorilor numai în
instituţiile de învăţămînt superior.
       Formarea iniţială a cadrelor didactice pentru toate instituţiile de învăţămînt se realizează
în cadrul instituţiilor de învăţămînt superior − universităţi, academii, institute. În astfel de
instituţii studiile se încheie cu susţinerea examenului de licenţă.


                                                                                                 6
       Durata studiilor cu frecvenţă la zi în învăţămîntul universitar este de 4−5 ani, iar în
învăţămîntul cu frecvenţă redusă este mai mare cu un an faţă de cel de zi. Pentru absolvenţii
colegiilor, care îşi continuă studiile în învăţămîntul universitar în cadrul profilului studiat
iniţial sau apropiat, termenul de studii poate fi redus cu un an.
       Planurile de învăţămînt în învăţămîntul superior sînt axate pe module de discipline. În
funcţie de destinaţia, rolul, sarcina disciplinei în formarea specialistului, sînt discipline de
pregătire fundamentală, de pregătire generală socioumanistă, de pregătire de specialitate
(specializare). După gradul de obligativitate şi posibilitatea de alegere, în planurile de
învăţămînt se includ discipline obligatorii, opţionale şi facultative (liber alese).


       2.4. Datele statistice referitoare la cadrele didactice din învăţămîntul general

     Datele statistice ce caracterizează componenţa cadrelor didactice din învăţămîntul
secundar general sunt prezentate în tabelul 1.


                     Tabelul 1. Cadrele didactice din învăţămîntul general

Numărul total de cadre didactice                                         41005          100%
Dezagregate conform gradelor didactice:
          −   grad didactic superior                                       373          0,91%
          −   grad didactic unu                                           2268          5,53%
          −   grad didactic doi                                          16510        40,26%
          −   fără grad didactic                                         21854        53,30%
Dezagregate pe trepte şi nivele de învăţămînt:
          −   preşcolar                                                    676         1,65 %
          −   clasele I–IV                                                9268        22,60%
          −   clasele V–IX                                               15877        38,72%
          −   clasele X–XII                                               4864        11,86%
      Profesori de muzică, artă, cultură fizică                           4867        11,87%
      Directori de unităţi şcolare                                        1494          2,91%
          −   directori adjuncţi                                          1810          4,41%
          −   directori adjuncţi educaţie                                 1008          2,46%
          −   profesori în şcoli auxiliare                                1141          2,78%
Dezagregate conform nivelului de pregătire profesională iniţială:
          −   studii superioare                                          33222        81,02%
          −   studii superioare incomplete                                1295          3,16%
          −   studii medii speciale                                       6488        15,82%
Dezagregate conform vechimii în muncă:
          −   experienţă pînă la 3 ani                                    3442          8,39%
          −   experienţă 3−8 ani                                          3687          8,99%
          −   experienţă 8-13 ani                                         3968          9,68%

                                                                                                7
           −    experienţă 13−18 ani                                        5809         14,17%
           −    peste 18 ani                                               24099         58,77%
Sursa: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2005


      Analiza calitativă a nivelului de pregătire a cadrelor didactice din Republica Moldova
denotă faptul că majoritatea cadrelor didactice (81,02%) din învăţămîntului preuniversitar au
studii superioare. Tot odată, menţionăm faptul că tinerii specialişti constituie doar 8,34% din
numărul total de cadre didactice. Majoritatea cadrelor didactice (58,77%) o constituie
persoanele cu o vechime în muncă de peste 18 ani, însă “maturizarea” corpului profesoral-
didactic nu este însoţită şi de o creştere a calificării acestuia, ponderea persoanelor cu grad
didactic unu şi grad didactic superior fiind relativ mică (6,64%).
      Din numărul total de cadre didactice din învăţămîntul preşcolar, primar şi secundar
general, doar 0,91% au gradul didactic superior, iar 53,30% în general nu au nici un grad
didactic.
      În opinia autorilor Raportului, cauza acestui fenomen constă în lipsa unor mecanisme
eficiente ce ar stimula avansarea profesională a candidaţilor la susţinerea gradelor didactice,
lipsa unor standarde profesionale, ce ar orienta activitatea de formare continuă şi atestare a
personalului didactic spre obţinerea unor rezultate relevante şi măsurabile.
      Analiza datelor sondajului efectuat în rîndul cadrelor didactice din şcoli şi licee ne
demonstrează că cca 40% din ei au absolvit colegiul sau universitatea cu 20−30 de ani în
urmă, acest procent fiind cu mult mai înalt în localităţile rurale. Evident, această stare de
lucruri impune organizarea unor cursuri de perfecţionare axate pe metodele moderne de
predare-învăţare, utilizarea pe scară larga a tehnologiilor informaţionale şi a instruirii asistate
de calculator.


                  3. Sistemul naţional de formare profesională iniţială

               3.1. Descrierea sistemului existent de formare profesională iniţială
                                      a cadrelor didactice

      Scopul formării profesionale a cadrelor didactice din Republica Moldova constă în
cultivarea unei personalităţi profesionale şi culturale, care să răspundă eficient demersului
educaţional şi cultural contemporan al individului, naţiunii şi umanităţii, al ţării şi societăţii
umane.
      Sistemul existent de formare iniţială a cadrelor didactice include:
      − colegiile (instituţii de învăţămînt mediu de specialitate), care pregătesc numai
educatori pentru instituţiile preşcolare şi învăţători pentru învăţămîntul primar;
      − universităţile (instituţii de învăţămînt superior), care pregătesc atît educatori şi
învăţători pentru învăţămîntul primar, cît şi cadre didactice şi manageriale pentru învăţămîntul
gimnazial, liceal, profesional şi mediu de specialitate.
      Accentuăm, că din punct de vedere istoric, practic toate instituţiile de învăţămînt
superior din Republica Moldova, au fost organizate iniţial anume pentru pregătirea cadrelor
didactice. Pe parcurs însă, instituţiile respective şi-au extins domeniile de activitate, iar
pregătirea cadrelor didactice a devenit, în multe cazuri, o “a doua profesie”. Din cauza
imperfecţiunilor din cadrul legislativ-normativ referitor la nomenclatorul specializărilor,
delimitările dintre profilurile pedagogice şi cele ştiinţifice au devenit foarte vagi, identitatea
pregătirii pedagogice păstrîndu-se doar la nivelul învăţămîntului preşcolar şi al celui primar.

                                                                                                  8
      Astfel, în cazul învăţămîntului preşcolar şi al celui primar, Nomenclatorul în vigoarea şi
practica instituţiilor de învăţămînt atestă explicit specializări destinate pregătirii cadrelor
didactice: Pedagogie preşcolară, Pedagogia învăţămîntului primar, Pedagogie preşcolară şi o
limbă modernă, Pedagogia învăţămîntului primar şi o limba modernă, Pedagogia
învăţămîntului primar şi coreografie ş.a.
      Însă, în cazul învăţămîntului secundar general, specializările destinate pregătirii cadrelor
didactice nu se mai regăsesc în mod explicit în Nomenclator şi în practica cotidiană a multor
universităţi: Matematică şi informatică, Fizică, Chimie şi tehnologie chimică, Biologie şi
pedologie, Drept, Litere, Limbi şi literaturi străine etc., fapt ce plasează aspectele
psihopedagogice şi perspectivele unei carieri didactice pe un plan secund.
      Pentru a redresa situaţia, Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului a elaborat, iar
Parlamentul a aprobat un nou “Nomenclator al domeniilor de formare profesională şi al
specialităţilor pentru pregătirea cadrelor în instituţiile de învăţămînt superior (ciclul I)”, în
care apare un domeniu general de studii, întitulat sugestiv “Ştiinţele educaţiei”. Acest
domeniu include două subdomenii de formare profesională: “Educarea şi formarea
profesorilor” şi “Ştiinţe ale Educaţiei”. Domeniul de formare profesională “Educarea şi
formarea profesorilor” include cincisprezece specializări, ce corespund disciplinelor predate
în învăţămîntul secundar. Domeniul “Ştiinţe ale Educaţiei” include specializările pedagogice,
psihologice şi psihopedagogice.
      Nomenclatorul respectiv este pus în aplicare începînd cu 1 septembrie 2005, iar efectele
lui vor fi resimţite abia peste patru ani.


                   3.2. Instituţiile de formare iniţială a cadrelor didactice

      În Republica Moldova formarea iniţială a cadrelor didactice se realizează în colegii şi
universităţi.
      Principalele colegii, care pregătesc educatori pentru învăţămîntul preşcolar şi învăţători
pentru învăţămîntul primar sînt: Colegiul Pedagogic „Gh. Asachi” Lipcani, Colegiul
Pedagogic Călăraşi, Colegiul Pedagogic Chişinău, Colegiul Pedagogic Orhei, Colegiul
Pedagogic Soroca, Colegiul Pedagogic Bălţi, Colegiul Pedagogic Comrat, Colegiul Pedagogic
Taraclia. Admiterea la studii în colegii se efectuează pentru absolvenţii de gimnaziu, de şcoală
medie de cultură generală, de liceu şi de şcoală profesională.
      În funcţie de studiile dobîndite şi de specialitatea aleasă, învăţămîntul în colegii are
durata de 2−4 ani: pentru persoanele cu studii gimnaziale – 4 ani şi pentru cele cu studii medii
de cultură generală sau de liceu − 2 ani. Pentru persoanele admise la studii în colegiu în baza
studiilor gimnaziale se asigură învăţămîntul liceal şi susţinerea examenului de bacalaureat.
      Studiile în colegii finalizează cu susţinerea examenelor de absolvire sau cu susţinerea
unei lucrări (unui proiect) de diplomă şi cu eliberarea diplomei de studii medii de specialitate,
prin care titularul ei obţine calificarea de specialist cu nivel mediu în profilul şi specialitatea
respectivă.
      Diploma de studii medii de specialitate acordă dreptul de plasare în cîmpul muncii şi de
continuare a studiilor în învăţămîntul superior universitar. Absolvenţii de colegiu care vor
urma studiile superioare universitare la o specialitate din cadrul profilului studiat iniţial vor
efectua aceste studii în termen redus cu un an.
      Majoritatea absolută a cadrelor didactice sunt pregătite în universităţi, fie în cadrul unor
subdiviziuni distincte, fie în cadrul facultăţilor specializate într-un anumit domeniu al ştiinţei.
Universităţile principale în care are loc formarea iniţială a cadrelor didactice sunt:
Universitatea de Stat din Moldova, Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă”,
Universitatea de Stat din Tiraspol, Universitatea de Stat “Alecu Russo” din Bălţi, Institutul


                                                                                                 9
Naţional de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Stat “Bogdan Petriceicu Haşdeu” din
Cahul, Universitatea de Stat din Comrat.
       Universităţile din Republica Moldova acordă următoarele calificări:
       Ciclu unu – diploma de licenţă. Absolvenţilor care au promovat cele două probe ale
examenului de licenţă şi au susţinut proiectul (teza) de licenţă li se acordă titlul de licenţiat în
profilul şi la specialitatea urmată şi li se eliberează diploma de licenţă. Absolvenţilor care au
promovat cele două probe ale examenului de licenţă, dar nu au susţinut proiectul (teza) de
licenţă, li se eliberează diploma de studii superioare universitare. Persoanele care nu au
promovat examenul de licenţă primesc, la solicitare, o adeverinţă.
       Ciclul doi – diploma de master. Învăţămîntul postuniversitar specializat se încheie cu
eliberarea diplomei şi acordarea titlului de master. Accentuăm, că absolvenţii ciclului unu au
posibilitatea să-şi continue studiile de masterat la cele mai diverse specializări, care se referă
la formarea cadrelor didactice: pedagogie, psihologie şi pedagogie, teoria şi metodologia
instruirii (pe discipline), pedagogie specială, psihologie pedagogică, psihologia dezvoltării,
psihologia personalităţii, psihologie specială, educaţie fizică şi sport ş.a.
       Ciclul trei – diploma de doctor. Doctoratul se încheie cu susţinerea publică a unei teze
în faţa unui consiliu ştiinţific specializat, acreditat în acest scop, şi cu conferirea titlului
ştiinţific de doctor în domeniul ştiinţific respectiv. În cadrul universităţilor din republica
Moldova sunt organizate studii doctorale practic la toate specializările din domeniul ştiinţelor
educaţiei: pedagogie generală, teoria şi metodologia instruirii (pe discipline), pedagogie
specială, psihologie pedagogică, psihologia dezvoltării, psihologia personalităţii, psihologie
specială, teoria şi metodica educaţiei fizice, antrenamentului sportiv şi a culturii fizice de
recuperare ş.a.
       În scopul satisfacerii necesităţilor culturale ale minorităţilor lingvistice, în universităţile
din Republica Moldova se realizează formarea iniţială a cadrelor didactice pentru şcolile care
funcţionează în limbile rusă, ucraineană, găgăuză şi bulgară. Astfel, în toate universităţile din
republica Moldova există grupe de studii cu predarea în limba rusă, în Universitatea din Bălţi
există grupe pentru pregătirea cadrelor didactice ce vor preda în şcolile cu limba de
ucraineana de studii, în Universitatea din Comrat se asigură pregătirea cadrelor didactice
pentru şcolile cu limbile găgăuză şi bulgară. Recent în oraşul Taraclia a fost înfiinţată o
universitate destinată pregătirii cadrelor didactice pentru şcolile cu limba bulgară de studii.
       Lista instituţiilor de formare iniţială a cadrelor didactice este prezentată în Anexa 1.
Accentuăm, că în prezent sunt elaborate şi aprobate standardele de formare iniţială a cadrelor
didactice în învăţămîntul universitar. Aceste standarde sunt concepute pe trei nivele: (i)
standardele de formare generală a specialistului în învăţămîntul universitar, (ii) standardele de
formare iniţială la profilurile/specialităţile/specializările, (iii) standardele curriculare la fiecare
disciplină academică. Standardizarea învăţămîntului este considerată o premisă a asigurării
calităţii acestuia.
       Analiza cantitativă şi calitativă a datelor colectate în procesul sondajului ne permite să
afirmăm că majoritatea universităţilor asigură formarea iniţială a cadrelor didactice în paralel
cu pregătirea specialiştilor în domeniile ştiinţei şi ale economiei naţionale. Astfel, din cele opt
universităţi intervievate, numai trei au indicat că domeniul principal de activitate este
instruirea şi formarea profesorilor, celelalte cinci punînd accentul pe instruirea la alte
profiluri.
       Capacitatea instituţiilor de formare iniţială a cadrelor didactice diferă în funcţie de locul
amplasării (în capitală sau în afara ei) şi tradiţia istorică. În ansamblu, capacităţile existente
ale instituţiilor de învăţămînt superior sînt suficiente pentru asigurarea sistemului educaţional
cu cadre didactice de calificare înaltă.
       Sinteza datelor chestionarului în privinţa cursurilor şi programelor pentru absolvenţii
cu profilul de instruire a profesorilor indică faptul că şapte instituţii oferă programe pentru
ciclul III (studii de doctorat) în domeniul instruirii profesorilor, şase instituţii − programe de

                                                                                                    10
studii pentru ciclul II (masterat) în domeniul instruirii profesorilor, iar patru instituţii oferă
cursuri de formare iniţială pentru specialiştii din alte domenii ce doresc devină cadre
didactice.
      Caracterul activităţilor de cercetare este reflectat cu prioritate în planurile de
cercetare-dezvoltare, care constituie o parte obişnuită a activităţii acestor instituţiilor (6
respondenţi), şi doar doi respondenţi au menţionat că caracterul activităţilor de cercetare este
reflectat în proiectele de dezvoltare şi cercetare ocazionale, fapt care certifică existenţa unei
sinergii între cercetare şi activitatea didactică realizată în cadrul instituţiilor de învăţămînt.
      Activitatea editorială este realizată în baza unor unităţi editoriale distincte, înfiinţate în
cadrul instituţiilor respective, care editează sistematic titluri noi (cărţi, ghiduri, manuale,
buclete, reviste) pentru studenţi şi profesorii universitari, cadrele didactice din învăţămîntul
preuniversitar.
      În cadrul instituţiilor de formare iniţială a cadrelor didactice din Republica Moldova sînt
aplicate, într-o anumită măsură, Tehnologiile Informaţionale şi de Comunicare. Trei din cele
opt instituţii intervievate au indicat că utilizează sistematic tehnologiile informaţionale pentru
susţinerea procesului de instruire/învăţare a studenţilor, alte patru instituţii au menţionat că au
început utilizarea TIC în procesul de instruire doar în cîteva domenii şi prevăd o extindere a
acestor activităţi în viitor. O universitate, înfiinţată relativ nu demult, a accentuat că utilizarea
tehnologiilor informaţionale este foarte limitată, în primul rînd din lipsa de resurse materiale
şi umane.
      În ansamblu, implementarea tehnologiilor informaţionale în procesul de studii se află la
o etapă incipientă, calculatoarele utilizîndu-se mai mult la lecţiile de informatică. Pînă în
prezent nu a fost demarată editarea manualelor electronice, site-urilor pentru învăţămîntul la
distanţă, nu este aprobat cadrul legislativ-normativ referitor la instruirea asistată de calculator.


                  3.3. Caracterizarea curriculei (programelor de instruire)

        Curriculum-ul universitar de bază din Republica Moldova reprezintă componenta
reglatoare la nivel de proiectare, organizare şi evaluare a procesului educaţional.
    Curriculum-ul universitar îşi propune, în esenţă, instituirea unei noi calităţi a
învăţămîntului prin:
        − asigurarea coerenţei sistemului de învăţământ universitar;
        − elaborarea, implementarea şi monitorizarea noilor generaţii de programe curriculare;
        − conturarea standardelor educaţionale şi profesionale la nivel de profiluri de formare
şi discipline academice;
        − proiectarea şi ameliorarea continuă a strategiilor de predare-învăţare-cercetare;
        − determinarea criteriilor de evaluare a diferitor componente ale învăţământului
universitar.
        Curricula de formare iniţială a cadrelor didactice a fiecărei universităţi în parte este
elaborată în conformitate cu planul-cadru pentru instituţiile de învăţămînt superior, care
include ciclul disciplinelor fundamentale, ciclul disciplinelor de cultură generală social-
umanistă, ciclul disciplinelor de specializare. Ponderea acestor discipline este prezentată în
fig. 1.




                                                                                                  11
   Figura 1. Distribuirea fondului de timp alocat pentru formarea cadrelor didactice


                               INEFS

                  Universitatea Cahul

                 Universitatea Comrat

                    Universitatea Bălţi

     Universitatea Tiraspol (Chişinău)

             Universitatea Pedagocică

                  Universitatea de Stat

                                          0%    10%     20%      30%      40%    50%   60%    70%

      Discipline fundamentale                            Discipline de cultură generală şi socioumane
      Discipline de specializare                         Discipline opţionale
      Practica

                              Sursa: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2005


      În general, planurile de învăţămînt ale universităţilor ce pregătesc cadre didactice nu
diferă esenţial. Tot odată menţionăm faptul că formării psihopedagogice a specialistului i se
acordă mai multe ore la Universitatea de Stat „Ion Creangă”, specialitatea Pedagogia
învăţămîntului primar − cca 60%, Universitatea de Stat din Comrat, specialitatea Învăţămîntul
primar − cca 59%, Institutul Naţional de Educaţie Fizică şi Sport, specialitatea profesor de
educaţie fizică − cca 54%.
      Conform Curriculum-ului universitar, obiectivele generale de formare iniţială a cadrelor
didactice vizează: cunoaşterea şi înţelegerea bazelor ştiinţelor educaţiei, psihologiei,
filozofiei şi a cadrului legislativ în domeniul educaţional, stabilirea direcţiilor şi tendinţelor în
evoluţia domeniului educaţional şi a ştiinţelor educaţiei, elaborarea şi prognozarea finalităţilor
educaţionale, elaborarea programelor/proiectelor didactice, altor produse curriculare,
realizarea eficientă a activităţii educaţionale, stabilirea conţinuturilor adecvate, elaborarea şi
aplicarea tehnologiilor pedagogice adecvate obiectivelor proiectate, stabilirea criteriilor de
evaluare, corelaţiei dintre componentele curriculare: obiective-conţinuturi-activităţi de
evaluare, aplicarea inovaţiilor curriculare în cadrul educaţional.
      Disciplinele Ştiinţele educaţiei (pentru facultăţile cu profil pedagogic) incluse în
Curriculum-ul instituţiilor de formare iniţială a cadrelor didactice sunt orientate spre formarea
cunoştinţelor şi a competenţelor privind proiectarea şi realizarea procesului educaţional,
oferirea instrumentelor cognitive şi aplicative care să le permită studenţilor abordarea
riguroasă, obiectivă, exigentă şi critică a fenomenului educaţional.
      Toate disciplinele sunt asigurate cu programe analitice de învăţămînt. Programele de
învăţămînt determină scopul, obiectivele, rolul şi locul disciplinei respective în formarea
specialistului, incluzînd conţinutul de bază al disciplinei, repartizarea orelor pentru prelegeri,
seminare, lucrări practice şi de laborator, bibliografia de bază.

                                                                                                        12
      Strategiile de predare-învăţare din cadrul Curiiculum-ului antrenează metode generale
(expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral), metode verbale, bazate pe cuvîntul
scris sau rostit, metode explicative centrate pe memoria reproductivă şi ascultare pasivă,
metode active care succită activitatea de explorare personală a realităţii, metode bazate pe
învăţarea prin receptare, expunerea, demonstraţia cu caracter expozitiv), metode de
descoperire (observarea independentă, exerciţiul euristic, rezolvarea de probleme,
brainstorming-ul.
      Formele de organizare a activităţii didactice în cadrul instituţiilor de formare iniţială antrenează
cursul: tematic, integrat, prelegere, mixt, dezbatere, seminarul: introductiv, de reluare şi
aprofundare, de sistematizare, de aplicare, de evaluare; seminarul-dezbatere, seminarul în
baza referatelor, proiectelor, seminarul în baza exerciţiului, seminarul-training.
      Conţinuturile ştiinţelor educaţionale din cadrul Curriculum-ului sunt organizate în
module şi submodule şi constituie sistemul teoriilor, conceptelor, principiilor. Conţinuturile
au un caracter sistematic, pertinent, transdisciplinar, coerent. Funcţia de bază a conţinuturilor
constă în realizarea obiectivelor generale, de referinţă şi a celor operaţionale.
      Evaluarea în cadrul instituţiilor de formare iniţială se realizează în conformitate cu
Planul de învăţămînt, care prevede forme, metodele şi instrumentele de evaluare a
cunoştinţelor, capacităţilor teoretice şi deprinderilor practice: colocvii, teste, lucrări de
control, proiecte, teze de curs, teze anuale, examene de promovare, examene de licenţă.
      În sesiune nu sunt incluse mai mult de 4−5 colocvii, 3−4 examene, un proiect sau o teză
anuală, în medie, 7−9 probe într-o sesiune.
      Evaluarea se organizează la sfîrşitul fiecărui modul şi a cursului în întregime. În calitate
de tipuri de evaluare se utilizează evaluarea iniţială, evaluarea continuă (formativă),
evaluarea sumativă/finală.
      În cadrul instituţiilor de formare iniţială stagiile de practică presupun: practica de
specializare, practica pedagogică. Sarcina de bază a practicii pedagogice constă în acumularea
de către studenţi a deprinderilor practice şi organizatorice, în exercitarea funcţiei de profesor-
pedagog. Planurile de învăţămînt prevăd următoarele stagiile de practică:
       − practica de iniţiere, orientată spre obţinerea abilităţilor şi deprinderilor de bază la o
anumită specializare;
       − practica pedagogică, orientată spre formarea şi consolidarea aptitudinilor în
activităţile de instruire-cercetare-evaluare în instituţiile de învăţămînt preuniversitar;
       − practica de stat pentru finalizarea tezei de licenţă.
      De obicei, la toate specializările se prevăd două stagii de practică: 4−6 săptămîni la anul
patru şi 5 săptămîni la anul cinci. Ponderea stagiului de practică în Planul de studii variază de
la 12% la 18%.
      În procesul intervierii instituţiilor de invăţămînt superior de formare iniţială a cadrelor
didactice s-a stabilit, că majoritatea universităţilor optează în favoarea perfecţionării continue
a programelor existente de studii şi compatibilizarea lor cu cele europene şi internaţionale.
Totuşi, două instituţii de învăţămănt superior consideră că programele în vigoare corespund
cerinţelor sistemului educaţional din Republica Moldova şi că nu este nevoie de o reformă
radicală în acest domeniu.
      Autorii Raportului consideră că diversitatea opiniilor formulate de instituţiile de
învăţămînt superior reflectă contradicţiile actuale ale învăţămîntului pedagogic universitar: pe
de o parte, necesitatea de a forma cadrele didactice în cadrul unui sistem profesional unitar şi,
pe de altă parte, practica existentă, conform căreia formarea cadrelor didactice are un caracter
dispersat, studenţii urmînd atît cursuri din domeniul ştiinţelor educaţiei cît şi cursuri destinate
pentru a exercita o anumită profesie, care diferă de cea didactică. Prin urmare, se impune
formarea cadrelor didactice în contextul unui modulul profesional integru, care ar reprezenta
un sistem bine echilibrat al proiecţiei teoretice şi al demersului experienţial. Acest lucru ar

                                                                                                       13
oferi studenţilor posibilitatea de a obţine o instruire bazată pe învăţarea şcolară, şi anume,
observaţie, experimente, introducere în activitatea de cadru didactic. În acest context, în
opinia respondenţilor de la facultăţile pedagogice, se cere implementată o reformă curriculară
cuprinzătoare, care ar asigura o modernizare de esenţă a sistemului naţional de formare
continuă a cadrelor didactice şi compatibilizarea lui cu tendinţele din spaţiul educaţional
european.


         3.4. Cooperare între instituţiile de formare iniţială a profesorilor şi şcoli

       Cooperarea între instituţiile de formare iniţială a profesorilor şi şcoli este realizată prin
diverse modalităţi:
       − prin intermediul practicii pedagogice, efectuată de către studenţii colegiilor şi ai
universităţilor în cadrul instituţiilor de învăţămînt preuniversitar;
       − prin participarea cadrelor didactice universitare la elaborarea Curriculumul-ui
Naţional pe discipline;
       − prin participarea la pregătirea şi desfăşurarea examenelor naţionale de bacalaureat;
       − prin pregătirea şi desfăşurarea olimpiadelor şi a altor concursuri republicane
destinate elevilor din licee şi şcoli.
       Planurile de învăţămînt ale subdiviziunilor de formare iniţială a cadrelor didactice din
colegii şi universităţi includ, în mod obligatoriu, practica pedagogică. De obicei, instituţiile
respective încheie contracte cu direcţiile municipale (raionale) de învîţămînt sau cu instituţiile
preuniversitare de subordine republicană în care sînt stipulate condiţiile de organizare a
practicii pedagogice, drepturile şi obligaţiunile studenţilor, rolul profesorilor şcolari care
patronează practicanţii, responsabilităţile administraţiei şcolare.
       Analiza datelor sondajelor efectuate demonstrează faptul că interacţiunea între şcoli şi
instituţiile de formare iniţială şi de perfecţionare a cadrelor didactice se bazează, în mare
parte, nu atît pe contractele oficiale, cît pe comunitatea de interese în domeniul pregătirii
profesionale a tinerilor specialişti. Respondenţii intervievaţi în cadrul sondajului accentuează
că scopul principal al acestei cooperări constă în oferirea viitorilor profesori şcolari
posibilitatea de a-şi forma abilităţi practice, crearea de parteneriate destinate implementării
unor proiecte comune de cercetare în domeniul ştiinţelor educaţiei, extinderea schimbului de
idei şi inovaţii pedagogice. În ansamblu, rezultatele sondajului confirmă faptul că managerii şi
întreg corpul profesoral-didactic din cadrul colegiilor şi universităţilor conştientizează
importanţa reprezentărilor subiectului în formare vizavi de corelarea teoriilor şi practicilor
educaţionale, fapt ce este în concordanţă cu necesităţile de modernizare a concepţiei privind
formarea teoretico-practică a viitoarelor cadre didactice.
       Cu regret, cooperarea dintre instituţiile de formare iniţială a cadrelor didactice şi şcoli
nu are un impact semnificativ asupra angajării viitorilor absolvenţi în cîmpul muncii, fapt
semnalat de cinci din cele opt universităţi intervievate. De asemenea, menţionăm menţinerea
pe plan secund a problemelor legate de implementarea unei instruiri bazate pe învăţarea
şcolară (observaţie, experimente), iniţiere în specificul activităţii de profesor/învăţător (3
respondenţi), prezentării profesorilor/învăţătorilor din şcoli a programelelor/cursurilor de
perfecţionare pentru a-i atrage de a se înscrie la ele (3 respondenţi).




                                                                                                 14
            4. Sistemul naţional de perfecţionare a cadrelor didactice

    4.1. Descrierea sistemului de formare profesională continuă a cadrelor didactice

       Formarea profesională continuă este realizată în conformitate cu Regulamentul cu
privire la organizarea formării profesionale continue, aprobat prin Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova din 9 noiembrie 2004.
       Sistemul naţional de formare profesională continuă reprezintă totalitatea organelor,
organizaţiilor, instituţiilor, unităţilor economice a căror activitate este orientată spre formarea
profesională continuă. Rolul principal în organizarea formării profesionale continue revine
Guvernului, care aprobă strategii, programe naţionale şi documente normative în domeniul
dezvoltării resurselor umane, strîns legate de politica naţională privind dezvoltarea durabilă.
Elaborarea cadrului normativ, metodico-organizatoric şi didactic, a strategiilor, programelor,
curriculumurilor, procedurilor de certificare şi a indicilor de evaluare ţine de competenţa
autorităţilor publice centrale şi se coordonează cu Ministerul Educaţiei Tineretului şi
Sportului, Ministerul Economiei, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, ministerele de resort
în conformitate cu competenţele ce le revin.
       Formarea profesională continuă se face prin:
       Calificare - dobîndirea unui ansamblu de competenţe profesionale care permit persoanei
interesate să desfăşoare activităţi specifice unei ocupaţii sau profesii;
       Perfecţionare – dezvoltarea competenţelor profesionale în cadrul aceleiaşi calificări;
       Specializare – obţinerea de cunoştinţe şi deprinderi într-o arie restrînsă din sfera de
cuprindere a unei ocupaţii;
       Obţinerea unei calificări suplimentare – însuşirea cunoştinţelor speciale şi obţinerea
competenţelor specifice unei noi ocupaţii sau profesii înrudite cu cea precedentă;
       Recalificare – obţinerea de competenţe necesare unei noi ocupaţii sau profesii, deferită
de cea dobîndită anterior.
       Formele de formare profesională continuă sînt:
       − cursuri organizate de angajatori în cadrul unităţii proprii sau de instituţiile
specializate în formarea profesională;
       − cursuri şi programe de perfecţionare sau recalificare;
       − stagii de practică şi specializări în unităţi din ţară sau din străinătate;
       − seminare, conferinţe, mese rotunde, ateliere;
       − cursuri de formare continuă la distanţă;
       − alte forme prevăzute de lege.
       Periodicitatea formării profesionale continue a angajaţilor este determinată de
întreprinderea care oferă locul de muncă, dar nu mai rar decît o dată în patru ani.
       Formarea profesională continuă se realizează în baza programelor speciale, elaborate şi
aplicate de instituţiile cu activitate în domeniu, utilizîndu-se metode interactive cu accent pe
demersurile multimedia: formare prin corespondenţă, formare la distanţă, conferinţe video,
instruire asistată de calculator şi altele.
       Recalificarea profesională a specialiştilor cu studii superioare sau medii de specialitate
este un tip independent de formare profesională, proces care se desfăşoară în baza a două
criterii:
       − profilul studiilor dobîndite anterior de către specialişti;
       − necesităţile societăţii de noi specialităţi şi competenţe profesionale;

                                                                                                15
      Recalificarea profesională a specialiştilor cu studii superioare sau medii de specialitate
pentru realizarea noilor forme de activitate profesională se efectuează în baza cerinţelor
înaintate faţă de anumite profesii şi funcţii prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor.
      Rezultatele formării profesionale continue, confirmate prin diplome sau certificatele
respective sînt luate în considerare la reconfirmarea în post, la acordarea de grade şi titluri,
categorii de calificare şi la atestarea cadrelor.


                    4.2. Instituţiile de perfecţionare a cadrelor didactice

       Formarea profesională continuă a cadrelor didactice din Republica Moldova este
realizată în cadrul centrelor de formare profesională continuă a cadrelor didactice şi de
conducere. Cadrele didactice, manageriale sunt delegate la cursuri, stagii de perfecţionare
printr-un ordin al Direcţiei Generale Educaţie, Ştiinţă, Tineret şi Sport. Anual, pentru
cursurile şi stagiile de formare finanţate din stat, fiecare raion are posibilitatea să delegheze un
anumit număr de cadre didactice.
       Instituţiile de formare continuă din Republica Moldova realizează activitatea de formare
continuă în diverse forme: cursuri în cadrul centrului de formare, cursuri cu frecvenţă redusă,
cursuri pentru autodidacţi, cursuri de recalificare, cursuri la solicitare, cursuri în bază de
contract, seminare. Activitatea de formare în cadrul cursurilor sau a stagiilor se finalizează cu
elaborarea Portofoliului de formare, care este evaluat şi care rămîne în posesia persoanei
respective în vederea utilizării lui ulterioare în practica educaţională. Conducătorii centrelor
de formare a cadrelor didactice şi de conducere asigură calitatea formării profesionale
continuă a cadrelor didactice şi de conducere. Secţia atestarea şi perfecţionarea personalului
didactic din cadrul Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului coordonează şi
monitorizează activitatea de formare profesională continuă a cadrelor didactice şi de
conducere în Centrele de formare.
       Spre deosebire de formarea iniţială, domeniu în care numărul şi capacitatea instituţiilor
de învăţămînt este relativ mare, în cazul perfecţionării cadrelor didactice numărul instituţiilor
respective şi capacitatea acestora este cu mult mai mică. Accentuăm, că în cazul perfecţionării
cadrelor didactice un rol important îl au şi organizaţiile neguvernamentale, organizate în
formă de asociaţii obşteşti sau instituţii private de învăţămînt.
       Principalele instituţii de stat, care realizează formarea continuă a cadrelor didactice sînt
Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă”, Institutul
Naţional de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Stat “Aleco Russo” din Bălţi, Centrul
Noilor Tehnologii Informaţionale. Din organizaţiile neguvernamentale menţionăm Institutul
de Instruire Continuă, Centrul Educaţional Pro Didactica, Programul Educaţional “Pas cu
Pas”, Societatea Independentă pentru Educaţie şi Drepturile Omului (SIEDO) ş.a.
       Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei este o instituţie de importanţă naţională, de cercetare
ştiinţifică în domeniul educaţiei şi învăţămîntului şi de învăţămînt postuniversitar, cu statut
autonom pe lîngă Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei, fiind finanţat de la bugetul de stat. Institutul
asigură dezvoltarea profesională complexă, specială şi continuă a cadrelor didactice din
învăţămîntul preuniversitar (perfecţionare, reciclare, formare pedagogică iniţială). De
asemenea, institutul coordonează la scară naţională perfecţionarea cadrelor didactice şi
colaborează în acest domeniu cu toate celelalte centre de formare a cadrelor didactice din
Republica Moldova.
       Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă” organizează următoarele cursuri de
formare a cadrelor didactice şi manageriale:
       − cursuri de specializare/calificare în management educaţional prin îmbinarea metodei
tradiţionale (academice) cu metoda de instruire electronică (la distanţă) utilizînd calculatorul;
       − cursuri de formare/perfecţionare a cadrelor didactice cu funcţii de conducere;

                                                                                                 16
       − cursuri de perfecţionare pentru cadrele didactice la specialităţile: limba română,
limba română pentru alolingvi, istoria, învăţămîntul primar, arta plastică, limba rusă (şcoala
rusă), limba rusă (şcoala naţională), psihologia şcolară, educatori, logopezi, învăţămînt special
(ciclul primar), învăţămînt special (clasele 5–8), limba bulgară, limba găgăuză;
       − perfecţionarea directorilor şi a cadrelor didactice pe teren.
       Universitatea de Stat “Alecu Russo” din Bălţi organizează cursuri de formare a cadrelor
didactice la specialităţile: limba şi literatura română, limba şi literatura rusă, limba ucraineană,
limba franceză, pedagogia învăţămîntului primar, limba engleză, management educaţional,
Instruirea muzicală, fizica, informatica, matematica, instruirea tehnologică, educaţia
preşcolară, pedagogia învăţămîntului primar.
       Institutul Naţional de Educaţie Fizică şi Sport organizează cursuri de formare a cadrelor
didactice la specialităţile: profesori de educaţie fizică din şcoli de cultură generală, gimnazii,
licee; profesori de educaţie fizică din colegii, şcoli de meserii, polivalente; antrenori din
cluburi şi şcoli sportive.
       Centrul Noilor Tehnologii Informaţionale organizează cursuri de formare a cadrelor
didactice la disciplina şcolară Informatică, utilizarea calculatorului, navigarea prin Internet.
      Institutul de Instruire Continuă organizează cursuri de perfecţionare şi de pregătire a
managerilor şcolari şi universitari. Sunt propuse variante de cursuri tradiţionale, folosind
tehnologii moderne (calculatorul), şi cursuri într-un mediu virtual (studierea la distanţă),
pentru cei care nu au posibilităţi de a participa în timpul zilelor de lucru.
       Centrul Educaţional Pro Didactica este o organizaţie neguvernamentală non-profit, care
oferă un amplu pachet de servicii educaţionale (de instruire, de training si consultanta, de
informare si formare), activînd in baza licenţei acordate de Camera de Licenţiere a Republicii
Moldova.
       Activităţile Programului Educaţional “Pas cu Pas” se axează pe învăţămîntul preşcolar
şi primar, copiii cu necesităţi speciale, oferind cadrelor didactice din aceste instituţii cele mai
diverse forme de formare continuă: cursuri, ateliere de lucru, seminare, vizite de studii etc.
       Societatea Independentă pentru Educaţie şi Drepturile Omului (SIEDO) este o
organizaţie neguvernamentală, non-profit, specializată în domeniul educaţiei civice.
Societatea a desfăşurat o vastă activitate nu numai în domeniul formarii cadrelor didactice,
dar şi asigurării acestora cu materiale didactice în domeniul educaţiei drepturilor omului,
educaţiei civice, educaţiei referitoare la lege.
       Lista instituţiilor de perfecţionare a cadrelor didactice este prezentată în Anexa 2.
       În opinia cadrelor didactice (347 de respondenţi), cea mai importantă contribuţie în
dezvoltarea lor profesională au avut-o cursurile/seminarele/workshop-urile organizate de către
instituţiile specializată în formarea continuă a cadrelor didactice (31% din respondenţi),
urmînd apoi organizaţiile neguvernamentale (25%), instituţia în care activează cadrele
didactice (21%), instituţiile de învăţămînt superior (20%) şi instituţiile private de învăţămînt
(3%).
       Analiza datelor obţinute în cadrul sondajului ne demonstrează că opiniile instituţiilor de
învăţămînt superior şi de perfecţionare a profesorilor referitor la eficienţa sistemului existent
de formare continuă a cadrelor didactice sînt contradictorii, circa jumătate din respondenţi
considerîndu-L ineficient şi învechit. În opinia mai multor respondenţi, sînt necesare
schimbări de principiu: descentralizarea sistemului, diversificarea formelor de perfecţionare,
implementarea unui sistem de credite, extinderea autonomiei centrelor de formare continuă,
implementarea unui sistem de credite, utilizarea mai largă a metodelor interactive de predare-
învăţare.
       Printre obstacolele care împiedică dezvoltarea sistemului de formare continuă a cadrelor
didactice respondenţii indică schimbările frecvente şi inopinate ale cadrului legislativ-
normativ în acest domeniu, lipsa unor mecanisme distincte de finanţare a acestor activităţi atît

                                                                                                 17
la nivel central cît şi la nivel local, disparităţile dintre localităţile rurale şi cele urbane, cadrul
instituţional neadecvat.


                  4.3. Caracterizarea curriculei (programelor de instruire)

      Activitatea de formare continuă a cadrelor didactice din cadrul instituţiilor de formare
continue se desfăşoară în baza programelor-cadru, elaborate pe module conform indicaţiilor
Ministerului Educaţiei, care prevăd actualizarea cunoştinţelor la specialitate, la didactica
disciplinei şi a celor psihopedagogice, cu racordarea lor la renovarea conceptuală, curriculară,
tehnologică şi de evaluare a învăţămîntului. Specificul acestor programe constă în tendinţa
actuală de a asigura un echilibru relativ în formarea de specialitate şi în formarea profesională
a cadrului didactic. În toate cazurile, programele-cadru oferă cursanţilor posibilitatea să-şi
stabilească propria programă, traseul lor educaţional, în funcţie de interesele, opţiunile lor,
ceea ce favorizează, stimulează activitatea de perfecţionare, eficienţa în ansamblu a acestei
acţiuni de importanţă majoră. În procesul realizării curriculei, instituţiile de formare continuă
asigură flexibilitatea conţinuturilor programelor de formare, ţinînd cont de opţiunile şi
interesele individuale ale cursanţilor.
      În general, programele de formare continuă din instituţiile din Republica Moldova au
următoarele obiective şi finalităţi:
      − utilizarea în mod corespunzător a cunoştinţelor de psihopedagogie pentru modelarea
personalităţii elevului;
      − identificarea reglementărilor legislative adecvate demersului educaţional preconizat;
      − demonstrarea capacităţii de a adapta aspectele teoretice şi aplicative ale strategiilor
didactice pentru o situaţie concretă;
      − aprecierea valenţelor pozitive şi negative ale diferitelor strategii de evaluare
implementate;
      − identificarea modalităţilor de implicare a elevului în actul evaluării: autoevaluarea,
interevaluarea;
      − aplicarea algoritmului proiectării didactice la disciplina respectivă;
      − posedarea cunoştinţelor/capacităţilor necesare pentru iniţierea unor activităţi în
folosul comunităţii;
      − colaborarea cu toţi factorii interesaţi în realizarea obiectivelor formării continue.
      Formarea profesională continuă se realizează prin:
      − cursuri tematice de perfecţionare/specializare – pînă la 72 ore;
      − cursuri de perfecţionare/specializare de scurtă durată – de la 72 pînă la 100 de ore;
      − cursuri de perfecţionare/specializare multidisciplinare cu o durată de la 100 pînă la
500 de ore;
      − cursuri şi programe de recalificare în baza studiilor superioare sau medii de
specialitate pentru realizarea unei noi activităţi profesionale, cu o durată de la 500 pînă la
1000 de ore.
      Repartizarea orelor pe discipline în cadrul cursurilor oferite de Institutul de Ştiinţe ale
Educaţiei este prezentată în fig. 2. Întrucît ISE este desemnat ca coordonator naţional,
planurile-cadru ale celorlalte instituţii care activează în domeniul formării continue a cadrelor
didactice au o structură similară.




                                                                                                    18
                Figura 2. Repartizarea orelor în programele-cadru ale ISE


                       Matematica

                Educaţie preşcolară

               Învăţămîntul artistic

           Management educaţional

               Învăţămîntul primar

              Educaţia tehnologică

                        Lim.străină

         Limba şi literatura română

                             Fizica

                           Biologia

                             Istoria

                                       0   20      40      60      80     100    120   140   160

                            Activităţi extracurs
                            Modulul D. Tehnologii informaţionale
                            Modulul C. Metodica
                            Modulul B. Specialitatea
                            Modulul A Psihopedagogia învăţămîntului formativ


                              Sursa: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2005


       În general, programele-cadru includ următoarele module: Psihopedagogia
Învăţămîntului Formativ, Specialitatea, Metodica, Tehnologii Informaţionale, Activităţi
extracurs. Din analiza fig. 2 se observă, că numărul de ore alocate activităţilor extracurs, care
include consilierea metodică, consilierea la specialitate, consilierea la psihopedagogie,
evaluarea probei la psihopedagogie, evaluarea portofoliilor, evaluarea la specialitate este
considerabil. Numărul de ore incluse în modulul Metodica variază, în dependenţă de
specialitate, oferind cadrelor didactice perspectiva proiectării şi realizării activităţii de
predare-învăţare-evaluare. Numărul de ore alocate pentru Modulul Specialitatea variază, în
dependenţă de specialitate, oferind cadrelor didactice posibilitatea înnoirii conţinuturilor în
consens cu noile achiziţii ale ştiinţei. Totodată, în opinia autorilor Raportului, numărul de ore
alocate modulelor Psihopedagogia Învăţămîntului Formativ şi Tehnologiilor informaţionale
este insuficient.
       Conform programelor în vigoare, procesul de studii este desfăşurat în baza folosirii
metodelor actv-participative de instruire, ţinîndu-se cont de specificul instruirii adulţilor.
Astfel, strategiile de învăţare/instruire se determină în funcţie de stilurile şi preferinţele de

                                                                                                   19
cursanţilor şi se realizează pe parcurs în măsura posibilităţilor. În general, se asigură trecerea
de la activităţile reproductive, pasive, teoretizate, la activităţi în domeniile profesionale ale
cursanţilor prin soluţionarea de probleme, modelare de situaţii, elaborarea şi susţinerea de
proiecte didactice.
      Evaluarea nivelului de pregătire a cursanţilor se efectuează atît la începutul cursurilor,
în scopul întocmirii propriilor programe de perfecţionare, cît şi la sfîrşitul lor, fapt ce asigură
identificarea schimbările produse. Fişele de evaluare a cursurilor, precum şi testul de
autoevaluare conţin o informaţie completă, care se utilizează pentru îmbunătăţirea în
continuare a metodelor de instruire. Cursurile de perfecţionare se finalizează cu susţinerea
unor probe la psihopedagogie, curriculumul şcolar li tehnologiile de implementare, activitatea
de consultanţă, bazele managementului educaţional.
      Pentru perfecţionarea şi recalificarea managerilor şcolari se utilizează un Curriculum
special, elaborat de Universitatea de Stat din Moldova şi Institutul de Instruire Continuă.
Acest Curriculum este destinat conducătorilor din sistemul de învăţămînt la nivelurile
republican şi local, conducătorilor instituţiilor de învăţămînt superior, colegiilor, şcolilor şi
centrelor de instruire. Curriculumul include următoarele module:
      − Bazele managementului educaţional;
      − Planificarea şi finanţarea în învăţămînt;
      − Managementul resurselor instituţionale;
      − Managementul resurselor umane;
      − Managementul evaluării şi calităţii în învăţămînt;
      − Managementul schimbărilor în învăţămînt;
      − Managementul tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale în învăţămînt;
      − Oportunitatea reconsiderării managementului educaţional în Republica Moldova.
      Planul cursurilor poate varia în funcţie de caracterul grupei de instruire. Varianta finală
a lui este propusă de tutorele grupei. Volumul normativ de muncă pentru valorificarea
materiei fiecărui modul constituie 100−150 ore. După valorificarea cu succes a fiecărui
modul, cursantului i se eliberează un certificat de perfecţionare în domeniu, care facilitează
participarea personală la obţinerea gradelor didactice manageriale. După parcurgerea cu
succes a tuturor modulelor Curriculumului, peste 500 de ore, susţinerea examenelor şi a tezei
de diplomă, cursantului i se eliberează Diploma de calificare profesională „Manager în
educaţie”.
      Analiza datelor sondajului efectuat în rîndul cadrelor didactice ne demonstrează că
curriculumul de formare continuă necesită o îmbunătăţire substanţială. Astfel, cca 57,1% din
respondenţi consideră că programele de instruire trebuie extinse, alte 27,3% din respondenţi
consideră că oferta şi calitate programelor ar trebuie substanţial îmbunătăţite şi doar numai
7,3% din respondenţi consideră că schimbările radicale sînt inoportune.

      4.4. Cooperarea între instituţiile de prefecţionare a cadrelor didactice şi şcoli

       Cooperarea dintre instituţiile de formare continuă şi şcoli se realizează prin intermediul
antrenării cadrelor didactice universitare, cadrelor didactice din şcoli în procesul didactic al
instituţiilor de formare continuă, prin participarea cursanţilor din cadrul instituţiilor de
formare continuă la ore demonstrative în unităţile de învăţămînt, prin opiniile exprimate de
către cadrele didactice asupra calităţii cursurilor, seminarelor.
       De asemenea, această cooperare se realizează şi prin implicarea cadrelor didactice din
şcoli în proiectele de cercetare ale instituţiilor de formare continuă. În cadrul acestor proiecte
cadrele didactice din şcoli au posibilitatea să cumuleze activitatea de predare-învăţare cu cea
de cercetare, participînd direct în procesele de implementare a tehnologiilor pedagogice
avansate, în aplicarea experimentală a suportului metodic elaborat de către cercetători.

                                                                                                20
       Cooperarea între Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei şi şcoli se realizează în baza
proiectelor de cercetare finanţate instituţional de către guvern. Aceste proiecte sînt axate pe
următoarele teme:
       − Fundamente psihopedagogice ale educaţiei şi instruirii copiilor în instituţiile
preşcolare de diverse tipuri şi familie;
       − Psihologia şi sociologia învăţămîntului;
       − Bazele ştiinţifice ale dezvoltării învăţămîntului special;
       − Repere psihopedagogice ale implementării, evaluării şi dezvoltării curriculumului
preuniversitar în Republica Moldova;
       − Proiectarea standardelor educaţionale în Republica Moldova;
       − Fundamente teoretico-metodologice ale proiectării, dezvoltării şi implementării
sistemului de evaluare a învăţămîntului preuniversitar în Republica Moldova;
       − Concepţia şi strategia dezvoltării învăţămîntului continuu în Republica Moldova.
       Parteneriatul dintre instituţiile neguvernamentale şi şcoli se realizează prin organizarea
de cursuri şi ateliere de lucru direct în instituţiile de învăţămînt din sate şi centrele raionale,
prin oferirea de burse şi granturi de studii profesorilor din localităţile rurale. De asemenea,
instituţiile neguvernamentale editează mai multe reviste destinate învăţătorilor şi profesorilor
din învăţămîntul preşcolar, primar şi secundar, asigură difuzarea lor în toate localităţile ţării.
       Un rol important în consolidarea parteneriatului dintre instituţiile de formare continuă a
cadrelor didactice îl au site-urile educaţionale, paginile Web ale instituţiilor şcolare, portalul
Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului. Astfel, Centrul Educaţional Pro Didactica şi
programul Educaţional “Pas cu Pas” oferă cursanţilor şi profesorilor şcolari, prin intermediul
site-urilor respective, informaţii complete referitoare la Curriculum, manuale, ghiduri
pedagogice, soft-uri educaţionale, proiecte didactice, noutăţi de ultima oră din domeniul
învăţămîntuilui etc. Un pas important în implementarea tehnologiilor informaţionale în
învăţămînt l-a constituit crearea cu suportul Comisiei Naţionale UNESCO din Republica
Moldova a unui site educaţional care acoperă practic toate disciplinele şcolare şi conţine
materiale atît pentru elevi cît şi profesori, în special proiecte didactice, oportunităţi de
perfecţionare etc.
       Alte forme importante ale colaborării dintre instituţiile de formare continua a cadrelor
didactice şi şcoli sînt participarea nemijlocită a profesorilor şcolari la perfecţionarea şi
actualizarea Curriculumului Naţional, organizarea şi desfăşurarea în comun a examenelor
naţionale de bacalaureat, pregătirea şi desfăşurarea olimpiadelor şi a altor concursuri
republicane, perfecţionarea şi modernizarea practicilor pedagogice în instituţiile şcolare,
efectuarea de cercetări ştiinţifice şi susţinerea de către profesorii şcolari a tezelor de doctor în
pedagogie.




         5. Planuri şi proiecte recente referitoare la formarea iniţială şi
                        perfecţionarea cadrelor didactice

   5.1. Strategii naţionale pentru ameliorarea nivelului de formare iniţială a cadrelor
                                        didactice

      Strategiile naţionale pentru ameliorarea nivelului de formare iniţială a cadrelor didactice
se încadrează în planul general de acţiuni ce vizează crearea unui spaţiu educaţional european
unic. Republica Moldova a aderat oficial la Procesul Bologna la Conferinţa miniştrilor
europeni responsabili de învăţămînt superior din Bergen, 19–20 mai 2005, fapt ce presupune

                                                                                                 21
o schimbare atît a cadrului legislativ-normativ, cît şi a conţinutului învăţămîntului superior.
Accentuăm, că reformele ce vizează aderarea Republicii Moldova la Procesul Bologna au
început cu mult înainte de anul 2005, fapt ce a permis modernizarea rapidă a cadrului
legislativ şi crearea primelor pentru restructurarea curriculei universitare. Astfel, începînd cu
anul de studii 2005–2006, învăţămîntul superior din Republica Moldova va fi organizat în
două cicluri: studii superioare de licenţă (cu durata de 3-4 ani) şi studii superioare de masterat
(cu durata de 1-2 ani).
       Analiza datelor sondajului efectuat în rîndul instituţiilor de învăţămînt superior şi de
perfecţionare a cadrelor didactice ne demonstrează că, în general, administraţia şi corpul
profesoral-didactic sînt foarte bine informaţi despre Procesul Bologna. Doar o singură din cele
şapte instituţii intervievate a menţionat că universitatea respectivă nu prea este informată
despre toate aspectele Procesului Bologna. În opinia tuturor instituţiilor intervievate, rolul
principal în reformarea sistemului educaţional conform cerinţelor Procesului Bologna îi
revine Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului şi doar numai trei instituţii au indicat că
dispun de o agendă distinctă proprie de reorganizarea a procesului de studii.
       Din această perspectivă, avînd mai multe opţiuni de alegere, toţi respondenţii au
subliniat faptul că la nivel naţional există un plan de acţiuni şi o agendă distinctă de
implementare a Procesului Bologna anume în formarea iniţială a cadrelor didactice,
documentele respective fiind elaborate şi promovate de minister. Cu regret, numai două din
cele şapte universităţi intervieivate au indicat că o astfel de agendă există şi la nivel
instituţional.
       Referindu-se la restructurarea sistemului de formare iniţială a cadrelor didactice,
participanţii la sondaj au formulat opinii controversate. În primul rînd, nu toate instituţiile de
formare iniţială a cadrelor didactice sînt de acord cu durata de studii de trei ani la Ciclul I,
considerînd-o insuficientă pentru o pregătire de calitate (4 respondenţi). În rîndul al doilea,
două din cele şapte instituţii intervievate consideră că sistemul existent de formare iniţială a
cadrelor didactice este unul bun, s-a afirmat pe parcursul istoriei şi nu necesită schimbări
profunde.
       Referitor la durata programelor de studii, majoritatea respondenţilor au optat pentru
organizarea studiilor de formare iniţială a cadrelor didactice în două cicluri, structurate după
cum urmează: Ciclul I (licenţa) − 4 ani şi Ciclul II (masteratul) − 1 an, neacceptînd durata
Ciclului I de numai 3 ani. Menţionăm, că Legea nr. 142 privind aprobarea Nomenclatorului
domeniilor de formare profesională şi al specialităţilor pentru pregătirea cadrelor în
instituţiile de învăţămînt superior, ciclul I, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 7
iulie 2005 şi intrată în vigoare începînd cu 1 septembrie 2005, stipulează că numărul de
credite pentru domeniului de formare profesională la ciclul I (studii superioare de licenţă) este
de 180−240 de credite (3−4 ani), fapt ce le permite universităţilor să implementează o
structură flexibilă a procesului de studii.
       Un pas important în ameliorarea procesului de formare iniţială a cadrelor didactice îl
reprezintă delimitarea distinctă a acestuia de pregătirea profesională în alte domenii, cum ar fi
ştiinţele (exacte, umanistice, politice, economice, agricole, ale naturii), tehnologiile, inginerie
şi activităţile inginereşti ş.a.m.d. Astfel, în Legea nr. 142, nominalizată mai sus, se stipulează
explicit că “absolvenţii instituţiilor de învăţămînt superior din alte domenii, cu excepţia
absolvenţilor domeniului „Ştiinţe ale educaţiei”, vor avea dreptul de a activa în învăţămîntul
preuniversitar doar după realizarea suplimentară obligatorie a modului de formare
psihopedagogică teoretică de 30 de credite şi practică de 30 de credite (în total 60 de credite),
cu acordarea calificativului de învăţător/profesor în învăţămîntul preuniversitar”.
       Este cunoscut faptul, că cerinţele înaintate faţă de cadrele didactice din învăţămîntul
rural sînt mult mai complexe faţă de cele din localităţile urbane. De obicei, în şcolile săteşti,
în special în cele din satele mici, numărul de ore la fiecare disciplină este insuficient pentru a
angaja cîte un profesor cu un salariu complet. Prin urmare, se impune formarea iniţială a

                                                                                                22
cadrelor didactice în aşa mod, încît ele să fie pregătite pentru a preda nu o singură, dar cel
puţin a două discipline şcolare înrudite. Pentru a asigura o astfel de pregătire fără a diminua
calitatea instruirii, Lege nr. 142 prevede că “în domeniul general de studiu "Ştiinţe ale
educaţiei", poate fi realizată, cu acordul Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului,
instruirea concomitentă în două specialităţi înrudite”, fapt ce justifica majorarea duratei de
studii la Ciclul I de la trei (180 de credite) la patru ani (240 de credite).
       Conform datelor sondajului, toate instituţiile de formare iniţială a cadrelor didactice au
iniţiat proiecte de reformare a curriculei atît la nivel instituţional, cît şi la nivel de
departamente (facultăţi). În patru universităţi obiectivele curriculare pentru Ciclul I de
instruire (licenţă/diplomă) vizează în special pregătirea de bază pentru profesori, iar în alte
trei universităţi aceste obiective prevăd şi o pregătirea mai largă, care să fie utilă şi pentru
angajare la muncă şi/sau studii aprofundate.
       Referitor la obiectivele curriculare ale Ciclului II de instruire (master), patru respondenţi
au indicat că acestea stipulează, în special, o pregătirea avansată pentru toţi
profesorii/învăţătorii interesaţi, un singur respondent indicînd că obiectivele respective sînt
orientate pentru pregătirea în domeniul cercetării pedagogice, iar alţi doi respondenţi nu au
răspuns la această întrebare din motivul că instituţiile respective nu pregătesc masteranzi.
       Fiind luate în ansamblu, datele colectate în procesul sondajului indică, că instituţiile de
formare iniţială a cadrelor didactice din Republica Moldova sînt bine informate referitor la
specificul Procesului Bologna şi sunt dispuse să modernizeze curricula şi metodele de
instruire din universităţi. Totuşi, în majoritatea cazurilor, procesele de modernizare a
curriculei sînt iniţiate şi promovate de către reprezentanţii Ministerului Educaţiei, Tineretului
şi Sportului, de persoanele de conducere şi cu mult mai puţin de către asociaţiile profesorilor
sau de către asociaţiile academice.
       Instituţiile de formare iniţială a cadrelor didactice dispun de mecanisme interne pentru
monitorizarea calităţii instruirii, axate în special pe activităţile de predare/învăţare, activităţile
de cercetare, de administrare, de consiliere a studenţilor. Practic toate instituţiile implică
studenţii în procesul de evaluare a calităţii studiilor, utilizînd în acest scop cele mai diverse
forme: consultarea opiniilor formulate de organizaţiile studenţeşti, includerea reprezentanţilor
studenţilor în comisiile de asigurare a calităţii din cadrul instituţiilor respective, analiza
datelor din chestionarele special elaborate în acest scop şi completate de studenţi.
       Printre obstacolele ce împiedică modernizarea sistemului educaţional, greu de depăşit în
cadrul instituţiilor de formare iniţială a cadrelor didactice, au fost evidenţiate: finanţarea
insuficientă, lipsa echipamentelor şi facilităţi adecvate, lipsa resurselor umane, motivaţia slabă
a colectivelor academice şi a personalului tehnic.


  5.2. Strategii naţionale pentru ameliorarea nivelului de formare continuă a cadrelor
                                        didactice

      În contextul restructurării educaţiei din Republica Moldova, modernizarea sistemului de
formare continuă a cadrelor didactice este considerată o modalitate eficientă de promovare a
schimbării. Pornind de la rolul şi importanţa acestui sistem în promovarea reformelor,
Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului a elaborat în anul 2004 Concepţia privind
formarea continuă a cadrelor didactice şi manageriale din învăţămîntul preuniversitar, care a
fost propusă pentru discuţii publice. Concepţia în studiu vizează următoarele obiective:
      − modernizarea sistemului de formare continuă a cadrelor didactice şi celor de
conducere în raport cu cerinţele contemporane;
      − integrarea formării continuă a cadrelor didactice şi celor de conducere într-un sistem
educaţional unitar;


                                                                                                   23
        − integrarea sistemului de formare continuă a cadrelor didactice şi celor de conducere
în contextul reformei educaţionale în Republica Moldova;
        − stabilirea cadrului motivaţional pentru formare continuă a cadrelor didactice şi de
conducere;
        − profesionalizarea carierei didactice în Republica Moldova;
        − dezvoltarea unei „pieţe a programelor de formare continuă” bazată pe un sistem
concurenţial loial, prin intermediul căreia cadrele didactice să beneficieze de o oferă
diversificată din partea furnizorilor de formare continuă;
        − corelarea structurilor şi a etapelor din cariera didactică cu standardele educaţionale
şi asigurarea unei dinamici profesionale prin utilizarea sistemului de credite transferabile;
        − dezvoltarea unor structuri instituţionale moderne în scopul optimizării activităţilor
de formare continuă a personalului didactic: Oficiul pentru Formarea Continuă a Cadrelor
Didactice şi celor de Conducere din Învăţământul Preuniversitar;
        − managementul schimbării prin formarea continuă a cadrelor didactice;
        − asigurarea continuităţii între formarea iniţială, continuă şi recalificarea cadrelor
didactice.
        Proiectul Concepţiei presupune realizarea mai multor acţiuni, principalele din ele fiind:
        1. Acordarea dreptului de a oferi servicii de formare continuă a cadrelor didactice mai
multor tipuri de instituţii educaţionale: universităţilor, instituţiilor de formare continuă,
organizaţiilor neguvernamentale specializate în domeniul educaţiei, centrelor de formare
continuă, asociaţiile profesionale ale cadrelor didactice.
        2. Diversificarea activităţilor de formare continuă a cadrelor didactice, elaborarea a
unor noi generaţii de programe de instruire, care să cuprindă un spectru larg de activităţi: de la
înscrierea la programe de învăţare pe tot parcursul vieţii la nivelul universitar, pînă la
participarea la seminare, ateliere de lucru, conferinţe, stagii internaţionale, schimburi de
experienţă, etc.
        3. Crearea unei Agenţii Naţionale (sau a unui Centru) care să gestioneze formarea
continuă a cadrelor didactice în Republica Moldova la nivelul formulării politicilor,
acreditării programelor de instruire, monitorizării şi evaluării calităţii.
        4. Implementarea unui sistem de instruire ce va include cele patru componentele de
bază ale formării continue − a învăţa să ştii, a învăţa să faci, a învăţa să trăieşti împreună cu
alţii, a învăţa să fii −, bazat pe principiile democratizării şi descentralizării.
        5. Definirea competenţelor profesionale în conformitate cu cele patru componente,
elaborarea listei competenţelor cadrelor didactice în concordanţă cu experienţa internaţională
în acest domeniu, evident, ţinîndu-se cont de realităţile Republicii Moldova.
        6. Instituirea mecanismelor de elaborare şi de acreditare a programelor de formare
continuă ca instrumente de bază, ce asigură calitatea perfecţionării cadrelor didactice într-un
mediu descentralizat şi liberalizat, în care se vor constitui prestatori autonomi de servicii de
formare continuă a cadrelor didactice.
        7. Susţinerea procesului de elaborare a programelor de instruire, care au drept scop
dezvoltarea competenţelor cadrelor didactice.
        8. Monitorizarea calităţii formării continue a cadrelor didactice într-un mod continuu şi
sistematic, în special în ceea ce priveşte impactul ei asupra dezvoltării componentelor de bază
ale activităţii cadrelor didactice.
        În scopul perfecţionării eficienţei şi eficacităţii sistemului de formare continuă a
cadrelor didactice, noile politici din acest domeniu vor fi orientate spre motivarea
profesorilor să participe la formarea continuă şi să utilizeze deprinderile şi cunoştinţele
obţinute în activitatea cotidiană.


                                                                                               24
       De asemenea, se preconizează implementarea unui mecanism de finanţare durabilă a
sistemului de formare continuă a cadrelor didactice. Menţionăm, că în prezent pentru
formarea continuă a cadrelor didactice se alocă doar 0,4% din bugetul sistemului educaţional,
pe cînd în ţările dezvoltate acest indicator atinge valorile de 1% − 2%.
       Conform Concepţiei, finanţarea instituţiilor de formare continuă a cadrelor didactice va
fi descentralizată şi va fi una mixtă − de la buget şi din mijloacele extrabugetare −, iar
remunerarea formatorilor se va realizează conform normelor aplicate în învăţămîntul
universitar. Mai mult ca atît, se preconizează ca activitatea de formare continuă a cadrelor
didactice să fie inclusa ca una din activităţile de bază ale universităţilor (departamentelor,
facultăţilor) cu profil pedagogic.
       Accentuăm faptul, că aderarea Republicii Moldova la Procesul de la Bologna va
conduce la schimbări cantitative şi calitative în strategia de formare continuă a cadrelor
didactice, principalele din ele fiind extinderea proceselor de cooperare internaţională în
formarea continuă a profesorilor, flexibilizarea şi individualizarea traseelor educaţionale,
modularizarea conţinuturilor programelor de studii, pregătirea multidimensională prin
extinderea profilurilor pluridisciplinare.
       Rezultatele sondajului realizat în rîndul cadrelor didactice demonstrează, că, în
ansamblu, Concepţia elaborată de Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului corespunde
cerinţelor şi aşteptărilor pedagogilor-practicieni. În procesul completării chestionarului,
cadrele didactice au formulat mai multe sugestii referitoare la dezvoltarea şi perfecţionarea
sistemului de instruire continuă. În continuare, aceste sugestii sînt listate în ordinea propusă
de pedagogii-practicieni:
       1. Metodele de instruire din cadrul formării continue ar trebui să includă mai multe
activităţi practice, să se bazeze pe tehnologiile moderne de predare-învăţare-evaluare, să
asigure îmbinarea teoriei cu practica educaţională. Lecţiile din cadrul activităţilor de instruire
ar trebui să fie predate de către învăţătorii practicieni.
       2. Activităţile de formare continuă trebuie susţinute financiar nu numai de autorităţile
centrale, dar şi de cele locale; de instituţiile în care activează profesorii; de asociaţiile obşteşti.
       3. Cursurile de perfecţionare ar trebui organizate o dată în trei sau în cinci ani, iar în
cazul profesorilor-pensionari durata acestora ar trebui redusă.
       4. Fiecare disciplină şcolară trebuie asigurată în mod centralizat cu materiale metodice
necesare procesului de predăre-învăţare-evaluare.
       5. Organizarea schimbului de experienţă, a vizitelor la şcoli în special în şcolile
urbane, schimb de experienţă cu profesorii practicieni, vizite la şcolile de prestigiu din
republică, asistări la ore demonstrative organizate de către învăţătorii cu experienţă, majorarea
timpului pentru practică în şcoală, îmbinarea orele de prelegeri cu orele practice în şcoală.
       6. Susţinerea alternativelor în programele de formare a cadrelor didactice,
organizarea cursurilor de formare de către mai multe organizaţii neguvernamentale, oferirea
cursanţilor dreptului de a alege atît instituţia care prestează serviciile educaţionale, cît şi
modulele de care are nevoie solicitantul, recunoaşterea tuturor cursurile de perfecţionare pe
care le-a promovat cadru didactic.
       7. Descentralizarea sistemului de învăţămînt, susţinerea motivaţiei pentru formarea
continuă, stimularea materială pentru inovaţii, promovarea tehnologiilor moderne în care ar
predomina instruirea interactivă.
       8. Extinderea activităţilor practice, a schimbului de experienţă, organizarea vizitelor
de studiu în alte ţări.
       9. Organizarea întîlnirilor şi a discuţiilor cu autorii de manuale, cu doctorii în ştiinţă,
cu profesorii-practicieni.
       10. Promovarea unei colaborări active între instituţiile de formare continuă,
demonstrarea succeselor pedagogilor în formă video, organizarea întrunirilor metodico-

                                                                                                    25
practice la nivel zonal şi republican, organizarea seminarelor teoretico-practice, micşorarea
sarcinii didactice.
      11. Organizarea cursurilor de formare continuă mai aproape de locul de trai al
profesorilor, în special în raioane.
      12. Extinderea activităţilor de formare continuă ale Programului “Pas cu Pas” şi a
Centrului Educaţional “Pro Didactica”, extinderea activităţilor organizate de Alianţa
Franceză.
      13. Cumularea cursurilor de formare profesională cu tratamentele medicale,
îmbunătăţirea condiţiilor de trai în căminele instituţiilor care desfăşoară activităţi de formare
continuă a cadrelor didactice.
      14. Acordarea gradelor didactice pentru toată viaţa.
      15. Organizarea cursurilor de instruire la distanţă.
      16. Simplificarea Curiculumului disciplinar.
      Indiscutabil, sugestiile formulate de profesorii-practicieni reprezintă un bogat material
pentru perfecţionarea Concepţiei privind formarea continuă a cadrelor didactice şi
manageriale din învăţămîntul preuniversitar şi reprezintă importante puncte de reper în
implementarea acesteia în practica cotidiană.




6. Cooperarea internaţională în domeniul formării iniţiale şi perfecţionării
                           cadrelor didactice

     6.1. Cooperarea internaţională şi transfrontaliera între instituţiile încadrate în
                                instruirea profesorilor

      Un impact semnificativ în formarea/perfecţionarea directorilor de unităţi şcolare au
avut-o activităţile întreprinse în cadrul Proiectului de colaborare a UPS “Ion Creangă” şi
Universitatea de Stat Montana (SUA), cu privire la managementul educaţional. Activităţile
realizate în anii 2001−2003 au fost orientate spre implementarea unui model democratic
participativ de conducere în învăţămînt prin schimbarea modului de gîndire şi de acţiune a
managerilor în domeniu, în contextul noilor orientări şi realităţi, urmărindu-se scopul
renovării educaţiei.
      Datorită proiectului, cei implicaţi în cursurile speciale de formare managerială (cca 100
de directori de şcoli) şi în stagiile de formare managerială pe teren (cca 650 de directori ) au
participat la un management de tip nou – managementul transnaţional al resurselor umane,
care pune accentul pe învăţarea şi valorizarea noilor competenţe legate de cooperarea în medii
culturale eterogene deschise şi complexe, ce solicită o permanentă evoluţie şi autoorganizare.
      În cadrul proiectului au fost organizate stagii de perfecţionare în managementul
educaţional la Universitatea de Stat Montana a 14 profesori de la Universitatea Pedagogică de
Stat „Ion Creangă”, 8 directori de unităţi şcolare au efectuat stagii de o lună în anul 2001 şi 50
de directori în anul 2002. De asemenea, în baza informaţiilor obţinute, în Republica Moldova
au fost organizate stagii de formare continuă pentru toţi directorii de instituţii preuniversitare,
care au avut drept scop însuşirea de cunoştinţe în domeniu, formarea de capacităţi şi
competenţe manageriale adecvate noilor orientări şi realităţi, implementarea unui model
democratic de conducere.
      În baza activităţilor din cadrul proiectului s-a elaborat o nouă abordare ştiinţifică a
managementului educaţional prin cunoaşterea mai detaliată a lucrărilor celor mai remarcabili
specialişti americani în domeniu şi a experienţei valoroase acumulate în instituţiile de
învăţămînt din Montana. Experienţa acumulată a fost larg răspîndită în Republica Moldova şi
                                                                                                26
publicată în „Buletinul Informativ în Managementul Educaţional”, distribuit tuturor
instituţiilor de învăţămînt preuniversitar.
       În scopul ameliorării managementului şcolar, Universitatea de Stat din Moldova,
Institutul de Instruire Continuă, în cooperare cu Universitatea Alicante (Spania), Institutul
Regal de Tehnologii (Suedia), şi Compania Centrinity (Suedia) realizează proiectul „Centrul
Naţional de Management Educaţional”, care este finanţat de Programul TEMPUS. În cadrul
proiectului au fost elaborate atît cursuri tradiţionale, asistate de calculator, cît şi cursuri de
instruire a managerilor şcolari la distanţă. Un rol important în modernizarea învăţămîntului
preuniversitar îl au programele educaţionale finanţate de Fundaţia Soros-Moldova. Aceste
programe sunt realizate, în marea lor parte prin intermediul Centrului Educaţional „Pro
Didactica,”, Institutul de Politici Publice, Programul Educaţional „Pas cu Pas” ş.a. Impactul
acestor programe poate fi evaluat în baza datelor ce urmează:
       − în anii 1996−1998 în cadrul celor 35 de Centre Metodice din Reţeaua de scoli "Pro
Didactica" au fost pregătiţi cca 250 de profesori;
       − în anii 1998−1999 au urmat cursurile de perfecţionare peste 280 de cadre didactice
si psihologi şcolari;
       − în anii 1998−2000 au fost oferite peste 200 de ore de consultanta psihopedagogica
individuala si de grup;
       − în anul 2000 au urmat cursurile de perfecţionare cca 550 de profesori şcolari;
       − în anul 2001 au fost încadraţi in modulele de perfecţionare peste 340 de profesori.
       − în anul 2002 au beneficiat de activităţi de formare 465 de cadre didactice, dintre
care 225 sînt profesori din şcolile de tip internat;
       − în anii 2003−2005 în activităţile de perfecţionare au fost încadraţi peste 950 de
profesori şcolari din diferite zone ale ţării, accentul punîndu-se pe educaţia multiculturală,
integrarea minorităţilor lingvistice, studierea limbii de stat ş.a.;
       − au fost organizate numeroase stagieri şi vizite de studii în centrele de formare
continuă a cadrelor didactice din mai multe ţări, principalele din ele fiind Centrul
Internaţional de Limbi moderne (Iaşi), Centrul de Dezvoltare Manageriala (Cluj), Centrul
Internaţional de Studii Pedagogice (Paris), Centrul Liderilor Şcolari al Universităţii McGILL
Montreal (Canada), Institutul pentru o Societate Deschisa (Budapesta), Centrul IMATON
(Sankt-Petersburg, Centrul EIDOS, Centrul de Dezvoltare a Personalităţii (Moscova) ş.a.
       Un rol important în instituirea cursului şcolar Educaţia Civică îl are Societatea
Independentă pentru Educaţie şi Drepturile Omului, care împreună cu Open Society Institute
(New York), Fundaţia Soros (Moldova) şi Street Law Inc. (Washington) au demarat un
proiect ce prevede elaborarea Curriculumului disciplinar, a manualelor şi a ghidurilor
destinate profesorilor. În procesul derulării proiectului, Curricula şi manualele respective au
fost aprobate de Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului şi implementate în şcoli. Mai
mult cadre didactice au beneficiat de stagieri şi vizite de studii, au urmat cursuri de
perfecţionare. Profesorii implicaţi în predarea cursului de educaţie civică au evaluat
materialele experimentale, au exersat metodele interactive de instruire, au stabilit căile de
formare a unui feedback constructiv (elev-profesor, profesor-elev, profesor-autor), au elaborat
instrumente de evaluare a calităţii materialelor didactice.
       Proiectul a reprezentat un parteneriat reuşit între o autoritate publică centrală −
Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului şi o organizaţie neguvernamentală.




                                                                                               27
                  6.2. Cooperarea internaţională şi transfrontalieră în şcoli

       În general, în Republica Moldova colaborarea internaţională şi transfrontalieră în şcoli
se realizează în principal în cadrul proiectelor finanţate de agenţiile internaţionale şi
organizaţiile neguvernamentale.
       Astfel, conform Acordului-cadru, încheiat între Guvernul Republicii Moldova şi
Reprezentanţa UNICEF în Moldova, la ora actuală în ţară se implementează mai multe
proiecte ce vizează ocrotirea sănătăţii copilului, reducerea mortalităţii infantile, a malnutriţiei,
promovarea reformelor in ocrotirea sănătăţii, elaborarea unor programe de studiu pentru
educarea copiilor, realizarea unor studii sociologice privind situaţia copiilor. Proiectele sînt
derulate prin Programul de Asistenta Medicala Primară, Programul de Educaţie, Programul
Planificare şi Statistici Sociale ş.a. În continuare prezentăm o caracteristică succintă a
proiectelor educaţionale ce includ şi componenta cooperare internaţională şi transfrontalieră.
       Proiectul PETI (Program de Educaţie Timpurie Individualizată) este orientat către
învăţămîntul preşcolar. La activităţile din cadrul proiectului au participat 45 de grădiniţe-pilot
din toate raioanele republicii cu un contigent de cca 10 mii de copii. Numărul de cadre
didactice implicate în proiect constituie 700 persoane. Cadrele didactice au participat la
cursuri, seminare şi ateliere de lucru cu o durată de 4-5 zile. În total au fost organizate 50 de
asemenea cursuri, seminare şi ateliere de lucru. În cadrul proiectului au fost create 8 Centre
Regionale de Resurse pentru Părinţi, menirea cărora este de a facilita comunicarea şi
colaborarea dintre grădiniţă şi familie, accesul părinţilor la informaţia privind îngrijirea şi
educaţia copiilor.
       În cooperare cu Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, în Chişinău a fost creat
Centrul Naţional de Resurse PETI, care a organizat instruirea cadrelor didactice, a elaborat şi
difuzat materiale informaţionale cu subiect educativ pentru copii, educatoare şi părinţi, a
monitorizat şi coordonat activitatea grădiniţelor-pilot şi a oferit consultaţii privind educaţia
timpurie a copiilor. Accentuam, că în cadrul tuturor activităţilor organizate a fost prevăzută şi
componenta ce vizează stabilirea şi dezvoltarea parteneriatelor, schimbul de experienţă cu
colegii din alte ţări.
       Relaţii durabile de colaborare internaţională şi transfrontalieră au fost stabilite şi în
cadrul programelor şi proiectelor derulate cu sprijinul Fondului Naţiunilor Unite pentru
populaţie (UNFPA), care acordă un sprijin permanent în promovarea educaţiei pentru
sănătate. Astfel, în colaborare cu instituţiile similare din alte ţări a fost iniţiată elaborarea unui
curs integru de perfecţionare la nivel naţional a profesorilor şi psihologilor şcolari în
Curiculumul de Educaţie pentru Sănătate şi Pregătirea pentru Viaţa de Familie. După
studierea celor trei module de instruire şi formare, participanţii au fost pregătiţi şi ulterior
certificaţi de către Ministerul Educaţiei pentru a preda orele de educaţie pentru sănătate şi,
totodată, pentru a instrui şi pregăti alţi profesori în acest domeniu.
       Un alt proiect important care contribuie la extinderea colaborării internaţionale şi
trasnsfrontaliere este Programul Naţional de Educaţie pentru Formarea Deprinderilor de
Viaţă, derulat sub patronatul Primului-Ministru al Republicii Moldova. Programul are drept
obiectiv principal elaborarea şi implementarea curriculumului unei noi discipline obligatorii −
Deprinderi de Viaţă, care urmează să fie introdusă în toate instituţiile de învăţămînt.
       Proiectul este implementat de Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului, Fondului
Global pentru Combaterea SIDA şi Tuberculozei, precum şi al Băncii Mondiale. Proiectul,
preconizează elaborarea cursurilor, a materialelor didactice, pregătirea şi instruirea
profesorilor, implementarea fazei-pilot şi, în final, introducerea cursului în calitate de
disciplină obligatorie.
       În cadrul proiectului au fost stabilite mai multe parteneriate la nivel de instituţii şcolare,
au fost discutate, uneori în contradictoriu, aspectele ce ţin de educaţia sexuală, morală şi
convingerile religioase. Menţionăm, că pînă în prezent în societate persistă opţiuni

                                                                                                   28
controversate asupra conţinutului acestui curs, unii părinţi considerîndu-l că inoportun pentru
educaţia copiilor lor.
       Un rol important în dezvoltarea cooperării internaţionale şi transfrontaliere îl are
Programul Educaţional „Pas cu Pas”, care activează în bază de licenţă începînd cu anul
1994. În cadrul programului au fost perfecţionaţi circa 900 educatori, 1400 invatatori de
clasele primare, 1300 profesori din gimnazii. Programul Pas cu Pas conlucreaza cu 11
institutii de formare initiala a cadrelor didactice din invatamantul prescolar si primar, oferind
traininguri pentru cadrele didactice, cursuri noi de educatie centrata pe copil si comunitate si
pe metode interactice de predare/invatare. Programul acordă o atenţei deosebită organizării
practicii pedagogice in gradinite şi scoli.
       Un aport considerabil la dezvoltarea cooperării internaţionale şi transfrontaliere l-a avut
proiectul “Noi şi Legea/Educaţia civică”, care s-a desfăşurat cu sprijinul financiar al Fundaţiei
Soros-Moldova şi cu asistenţa educaţională a Street Law Inc. (Washington). În cadrul acestui
proiect au fost stabilite relaţii de colaborare cu instituţiile de învăţămînt din 15 ţări post-
comuniste (România, Ungaria, Polonia, Uzbekistan, Mongolia etc.). Demersul internaţional al
proiectului a constat în promovarea unor strategii interactive de predare a legii în şcoală.
       Analiza actelor legislative şi normative din domeniul educaţiei arată, că în Republica
Moldova problemele ce vizează cooperarea internaţională şi transfrontalieră a instituţiilor de
învăţămînt nu au o reglamentare detaliată. De asemenea, nu sînt reglamentate problemele ce
ţin de finanţarea durabilă a acestor activităţi, iar în bugetele centrale şi cele locale nu se
prevăd mijloace financiare destinate extinderii şi consolidării parteneriatelor şcolare.
       În consecinţă, după cum arată şi datele sondajului efectuat în rîndul cadrelor didactice,
doar 4,1% din profesori intervievaţi au o anumită experienţă în cooperarea internaţională şi
transfrontalieră, iar alte 7,3% nici nu sînt interesate în astfel de activităţi. Totuşi, majoritatea
absolută a respondenţilor (64%) sînt dispuşi să coopereze cu profesorii şi elevii din şcolile din
alte ţări.




                               7. Concluzii şi recomandări
      1. În ansamblu, structura sistemului naţional de învăţămînt din Republica Moldova este
compatibilă cu sistemul de învăţămînt din Europa datorită:
      − garantării dreptului universal al tuturor cetăţenilor la educaţie, instruire şi învăţămînt
general, vocaţional, profesional, indiferent de sex, rasă, naţionalitate, confesiune;
      − asigurării de către stat a învăţămîntului general obligatoriu de nouă ani;
      − delimitării stricte – teleologice, conţinutale şi a evaluării finale – a învăţămîntului şi
educaţiei preşcolare, învăţămîntul primar, învăţămîntul gimnazial, învăţămîntul liceal;
învăţămîntul profesional secundar; învăţămîntul universitar;
      − caracterul deschis al fiecărei trepte de învăţămînt către o treaptă superioară de
învăţămînt;
      − existenţa unui sistem de instruire continuă;
      − funcţionării eficiente a unor sisteme naţionale, în permanenţă îmbunătăţire, de
perfecţionare şi dezvoltare profesională a cadrelor din învăţămînt şi ştiinţă.
      2. Majoritatea absolută a cadrelor didactice din cadrul învăţămîntului preşcolar şi
preuniversitar au studii superioare. Evoluţia calitativă a cadrelor didactice în ultimii ani,
demonstrează că în această perioadă s-a menţinut tendinţa de creştere a numărului de cadre
didactice cu studii superioare.
      3. În acelaşi timp menţionăm „îmbătrînirea” corpului profesoral şi fluctuaţia înaltă a
cadrelor didactice din instituţiile de învăţămînt. Cauzele abandonului învăţămîntului de către

                                                                                                 29
cadrele didactice, în special de către tinerii specialişti, le constituie salariul mic, lipsa
condiţiilor de trai, în special în localităţile rurale, plecarea la muncă şi la loc de trai permanent
peste hotarele ţării.
       4. Mecanismele şi criteriile de avansarea profesională a candidaţilor la susţinerea
gradelor didactice sînt bazate, în mare parte, pe vechimea în muncă şi nu pe performanţe.
Lipsesc standardele profesionale, care ar orienta explicit activitatea de formare continuă şi
atestare a personalului didactic spre atingerea unor rezultate şcolare relevante, măsurabile şi
valide. Pentru a înlătura aceste neajunsuri a fost elaborată şi se află la faza discuţiilor publice
Concepţia de formare continuă a cadrelor didactice, care are drept scop modernizarea
sistemului prin descentralizare, democratizare, implicarea mai activă a universităţilor cu profil
pedagogic şi a organizaţiilor neguvernamentale în instruirea şi atestarea profesorilor.
       5. Formarea iniţială în Republica Moldova este organizată la nivelul universităţilor
(instituţii de învăţămînt superior) pentru toate categoriile de cadre didactice preuniversitare pe
specialităţi şi specializări conform Nomenclatorului de specialităţi, precum şi în cadrul
colegiilor (instituţii de învăţămînt medii de specialitate) pentru categoriile de educatori pentru
instituţiile preşcolare şi învăţători pentru învăţămîntul primar. Formarea iniţială a cadrelor
didactice în Republica Moldova are un caracter deschis pentru întreaga societate.
       6. Pînă în anul 2005, cu unele excepţii, învăţămîntul pedagogic universitar a avut un
caracter contradictoriu, formarea cadrelor didactice avînd un caracter dispersat: studenţii
urmînd atît cursuri din domeniul ştiinţelor educaţiei cît şi cursuri destinate pentru a exercita o
anumită profesie, care diferă de cea didactică. Situaţia în acest domeniu ar putea fi
îmbunătăţită prin instituirea unui sistem profesional unitar de formare iniţială a profesorilor,
fapt prevăzut de Legea privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor de formare
profesionala si al specialităţilor pentru pregătirea cadrelor in instituţiile de învăţămînt
superior, ciclul I. Legea prevede formarea unui nou domeniu general de studii − Ştiinţele
Educaţiei, care include specializările pedagogice, psihologice şi psihopedagogice.
       7. Curriculumul disciplinar în cadrul instituţiilor de învăţămînt de formare iniţială este
conceput ca un document normativ şi reglator proiectat în baza reperelor teleologice şi
curriculare: centrarea pe sistemul obiectivelor taxonomice, conturarea şi integrarea
componentelor de bază ale actului educaţional: obiective, conţinuturi, strategii didactice şi
strategii de evaluare. Totuşi, curricula existentă este orientată, în principal, pe metodele
tradiţionale de instruire, ponderea instruirii interactive, instruirii asistate de calculator,
instruirii la distanţă fiind mică. De asemenea, curricula existentă nu oferă studenţilor mai
multe posibilităţi de alegere, ponderea disciplinelor opţionale fiind redusă.
       8. Cooperarea între instituţiile de învăţămînt superior din Republica Moldova şi
instituţiile de învăţămînt preuniversitar este realizată prin intermediul practicii pedagogice
realizată în şcoli, prin participarea cadrelor didactice universitare la elaborarea Curriculumului
Naţional pe discipline, prin participarea la pregătirea şi desfăşurarea examenelor naţionale de
bacalaureat, prin pregătirea şi desfăşurarea olimpiadelor şi a altor concursuri republicane. În
acelaşi timp, multe din universităţile şi facultăţile cu profil pedagogic nu au afiliate şcoli-pilot,
în care ar putea organiza atît practica pedagogică a studenţilor cît şi experimente din domeniul
ştiinţelor educaţiei.
       9. Analiza datelor sondajelor realizate în rîndul instituţiilor de învăţămînt superior şi a
cadrelor didactice din şcoli evidenţiază că în percepţia subiectivă a respondenţilor se atestă o
tendinţa de sporire a calităţii formării pedagogice iniţiale şi a procesului educaţional în
unităţile de învăţămînt. În opinia respondenţilor, la creşterea calităţii formării pedagogice
iniţiale contribuie:
       − cooperarea între şcolile (primare, secundare) şi instituţiile de învăţămînt pentru
formarea iniţială şi perfecţionarea profesorilor prin oferirea studenţilor posibilităţi de
efectuare a practicilor pedagogice direct în cadrul procesului de învăţămînt;


                                                                                                  30
       − oferirea unui anturaj instituţional pentru cercetare şi dezvoltarea proiectelor în care
sunt atraşi profesori care participă la aceste activităţi;
       − reflectarea în proiectele de dezvoltare şi cercetare ale instituţiilor de învăţămînt
superior a problemelor cu care se confruntă şcoala, activitatea editorială intensă, realizată în
cadrul instituţiilor de formare iniţială;
       − utilizarea Tehnologiilor Informaţionale şi de Comunicare în instruirea profesorilor.
       10. Decalajul existent între teoria şi practica educaţională din cadrul instituţiilor de
formare iniţială condiţionează contradicţia care există astăzi între formarea iniţială şi formarea
continuă. Dezvoltarea profesională independentă presupune sporirea atît a măiestriei
profesorului, cît şi a eficienţei activităţii lui educaţionale, care are un caracter creator şi
necesită o pregătire specială. Formarea iniţială actuală, din păcate, nu-şi formulează o
asemenea sarcină – de a forma studentului competenţe de autoperfecţionare profesională prin
anumite conţinuturi, orientări, direcţii de perspectivă. De multe ori este chiar invers:
învăţămîntul pedagogic universitar este în întîrziere faţă de noile orientări în educaţia
preuniversitară.
       11. Respondenţii subliniază necesitatea formării în instituţiile de învăţămînt superior a
unui mediu educaţional, care ar oferi studenţilor posibilitatea să obţină o instruire bazată pe
învăţarea şcolară (observaţie, experimente, introducere în activitatea de profesor). De
asemenea, se cere implementată o reformă curriculară cuprinzătoare pentru modernizarea
sistemului naţional de formare continuă a cadrelor didactice şi compatibilizarea acestuia cu
sistemele europene.
       12. În opinia unor respondenţi, dezvoltarea profesională, aşa cum se realizează ea în
prezent, este într-o fază de regres, deoarece se atestă o ruptură între schemele intelectualiste,
formarea spirituală şi realitatea educaţională. Ponderea profesorilor care urmează cursuri de
perfecţionare este relativ mică, iar instituţiile care oferă astfel de cursuri sînt concentrate în
capitală. Mai mulţi respondenţi consideră, că sistemul existent de formare continuă al cadrelor
didactice ar putea fi îmbunătăţit prin reorientarea lui la realitatea existentă în şcoli, adaptarea
curriculei la necesităţile profesionale ale cadrelor didactice.
       13. În baza propunerilor instituţiilor şi a cadrelor didactice intervievate pot fi
formulate următoarele recomandări:
       − Implementarea recomandărilor organismelor internaţionale referitoare la şcoli şi
calitatea instruirii: atragerea unor buni candidaţi pentru formarea profesională iniţială;
înarmarea acestora cu cea mai bună formare profesională iniţială; menţinerea competenţelor
profesionale ale cadrelor în exerciţiu; motivarea cadrelor didactice; aplicarea eficientă a
rezultatelor cercetărilor din domeniu educaţiei.
       − Promovarea unui dialog mai intens, care să implice organele de administrare
publică, instituţiile de învăţămînt şi partenerii sociali în scopul ameliorării calităţii formării
iniţiale şi continue a cadrelor didactice, creării unui cadru legislativ-normativ ce ar stimula
absolvenţii să se angajeze în şcoli, în special în cele din localităţile rurale.
       − Modernizarea curriculei de formare iniţială şi a celei de formare continuă în scopul
asigurării unui echilibru rezonabil între materiile teoretice şi cele practice, profesionalizarea
domeniului educaţional. Atît curricula de formare iniţială. cît şi curricula de formare continuă
a cadrelor didactice trebuie să fie orientate spre formare de competenţe practice.
       − Extinderea cooperării între instituţiile de formare iniţială şi continuă a cadrelor
didactice şi şcoli. Elaborarea cadrului legislativ-normativ pentru reglamentarea acestor
activităţi şi delimitarea clară a competenţilor şi a responsabilităţilor instituţiilor de formare şi
ale unităţilor şcolare.
       − Asigurarea continuităţii între sistemul de formare iniţială şi sistemul de formare
continuă a cadrelor didactice. Diversificarea metodelor de formare continuă a cadrelor


                                                                                                 31
didactice, creşterea responsabilităţii personale a fiecărui profesor pentru reuşita propriei
cariere didactice.
       − Implementarea unui sistem de monitorizare permanentă a carierei didactice a
fiecărui profesor şi a progreselor realizate de el/ea în formarea continuă, introducerea
sistemului de credite academice nu numai în formarea iniţială dar şi în formarea continuă a
cadrelor didactice.
       − Extinderea cooperării internaţionale şi transfrontaliere între instituţiile de formare
continuă a cadrelor didactice, în special în domeniile ce ţin de predarea disciplinelor cu un
profund impact social, educaţia multiculturală, toleranţa etnică, lingvistică şi religioasă.
Asigurarea mobilităţii formatorilor şi a cadrelor didactice, elaborarea de manuale şi alte
materialele didactice comune, formarea de colective internaţionale de autori.
       − Consolidarea sinergiei dintre învăţămîntul superior şi cercetare, atragerea
practicienilor din şcoli în elaborarea cursurilor destinate viitorilor profesori şi în realizarea
proiectelor ştiinţifice. Aplicarea eficientă a rezultatelor cercetărilor în formarea continuă a
cadrelor didactice şi perfecţionarea procesului educaţional din unităţile şcolare.
       − Aprobarea statutul cadrului didactic, care trebuie să definească cu claritate ce se
aşteaptă de la cadrele didactic, care le sînt obligaţiunile şi care le sînt drepturile, atît cele ce ţin
de exercitarea profesiei, cît şi cele sociale. Statutul trebuie să definească explicit funcţiile şi
rolurile cadrului didactic, precum şi competenţele profesionale ale acestuia în aşa mod, încît
cariera didactică să fie corelată cu schimbările impuse de dezvoltarea societăţii.
       − Motivarea cadrelor didactice pentru învăţarea pe întreg parcursul vieţii, elaborînd în
acest scop mecanisme de avansare în grad şi de stimulare materială şi morală bazate pe
performanţă.
       − Majorarea, diversificarea şi reorientarea fondurilor alocate pentru formarea
profesională iniţială şi continuă a cadrelor didactice în conformitate cu tendinţele de
dezvoltare a învăţămîntului. Includerea explicită în bugetele unităţilor şcolare şi a organelor
de conducere a sistemului educaţional de nivel central şi local a mijloacelor alocate pentru
formarea continuă a cadrelor didactice.




                                           Bibliografie
1.   Callo T., Conceptul dezvoltării profesionale, Univers Pedagogic, Nr. 1, 2004
2.   Concepţia formării continue a cadrelor didactice în Republica Moldova (proiect),
     Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2004
3.   Cojocaru V., Schimbarea în educaţie şi schimbarea managerială, Editura Lumina,
     Chişinău,2004
4.   Guţu V., Cangea P., Formarea continuă a cadrelor didactice din învăţămîntul
     preuniversitar, Univers Pedagogic, Nr. 4, 2004
5.   Negură I., Papuc L, Pâslaru Vl., Curriculum psihopedagogic universitar de bază,
     Chişinău 2000
6.   Petrovici C., Rolul pregătirii pedagogice practice în formarea iniţială a învăţătorilor,
     Univers Pedagogic, Nr. 2, 2005
7.   Renovarea educaţiei prin implementarea celor mai avansate tehnici de conducere,
     Chişinău, 2004
8.   Repida T., Platon .C, Reprezentările studenţilor cu privire la practica pedagogică, Univers
     Pedagogic, Nr. 2, 2005
9.   Sugestii de îmbunătăţire a documentului privind politicile în domeniul reformei
     sistemului de formare a cadrelor didactice în Moldova, Chişinău, 2004
                                                                                                     32
Anexa 1. Lista instituţiilor de formare iniţială acadrelor didactice
1. Universitatea de Stat din Moldova
     Str. A. Mateevici 60, Chişinău, MD-2009, Republica Moldova
     Tel. (373 22) 57.77.57, 57.74.09, 57.77.97
     Fax (373 22) 24.42.48
     E-mail: rusnac@usm.md

2. Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă”
     Str. Ion Creangă 1, Chişinău, MD-2069, Republica Moldova.
     Tel. (373 22) 74.72.08, 74.33.03
     Fax (373 22) 74.33.36
     E-mail: ups@upm.moldnet.md

3. Institutul Naţional de Educaţie Fizică şi Sport.
      Str. A. Doga 24/1, Chişinău, MD-2024, Republica Moldova
      Tel. (373 22) 49.40.81, 49.41.82, 49.41.22, 49.41.55.
      Fax (373 22) 49.76.71

4. Universitatea de Stat din Tiraspol (cu sediul în mun. Chişinău)
     Str. Iablocikin 5, Chişinău, MD-2069, Republica Moldova
     Tel. (373 22) 75.49.42, 75.49.24
     E-mail: ust@ch.moldpac.md

5. Universitatea de Stat din Comrat
     Str. Galaţan,nr.17, or. Comrat, MD-3805, Republica Moldova
     Tel.(373 298) 2.43.45, 2.40.91
     Fax (373 298) 24345
     E-mail: kdu@moldnet.md

6. Universitatea de Stat “A. Russo” din Bălţi
     Str. Puşkin 38, or. Bălţi, MD-3121, Republica Moldova
     Tel. (373 231) 2.30.66, 2.35.70, 2.80.71, 2.44.88
     Fax (373 231) 2.30.39
     E-mail: rectotat@usb.md

7. Universitatea de Stat “Bogdan Petriceicu Haşdeu” din Cahul
     Piaţa Independenţei 1, or. Cahul, MD-3907, Republica Moldova
     Tel. (373 299) 2.24.81, 2.24.82




                                                                       33
 Anexa 2. Lista instituţiilor de perfecţionare a cadrelor didactice
1. Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei
      Str. Magda Isanos 16, Chişinău, MD-2020, Republica Moldova
      Tel. (373 22) 46.87.33
      Fax (373 22) 45.98.54
      E-mail: ise05@mail.md

2. Universitatea de Stat din Moldova
     Str. A. Mateevici 60, Chişinău, MD-2009, Republica Moldova
     Tel. (373 22) 57.77.57, 57.74.09, 57.77.97
     Fax (373 22) 24.42.48
     E-mail: rusnac@usm.md

3. Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă”
     Str. Ion Creangă 1, Chişinău, MD-2069, Republica Moldova
     Tel. (373 22) 74.72.08, 74-33-03
     Fax (373 22) 74.33.36.
     E-mail: ups@upm.moldnet.md

4. Universitatea de Stat “A. Russo” din Bălţi
     Str. Puşkin 38, or. Bălţi, MD-3121, Republica Moldova
     Tel. (373 231) 2.30.66, 2.35.70, 2.80.71, 2.44.88
     Fax (373 231) 23039
     E-mail: rectotat@usb.md

5. Institutul Naţional de Educaţie Fizică şi Sport
      Str. A. Doga 24/1, Chişinău, MD-2024, Republica Moldova
      Tel. (373 22) 49.40.81, 49.41.82, 49.41.22, 49.41.55
      Fax (373 22) 49.76.71

6. Universitatea de Stat din Tiraspol (cu sediul în mun. Chişinău)
     Str. Iablocikin 5, Chişinău, MD-2069, Republica Moldova
     Tel. (373 22) 75.49.42, 75.49.24
     E-mail: ust@ch.moldpac.md

7. Centrul Noilor Tehnologii Informaţionale
     Str. Alexandru Lăpuşneanu 2, Chişinău, MD-2004, Republica Moldova
     Tel. (373 22) 23.78.21
     E-mail:vasilache@moldnet.md

8. Pro Didactica
      Str. Armenească 13, Chişinău, MD–2012, Republica Moldova
      Tel. (373 22) 54.25.56
      Tel/Fax (373 22) 54.19.94.

                                                                         34
      E-mail: prodidactica@ cepd.soros.md

9. Programul Educaţional “Pas cu Pas”
      str. Puskin nr. 16, Chisinau, MD–2012, Republica Moldova
      Tel. (373 22) 22.01.12
      Tel/Fax (373 22) 22.01.13.
      E-mail: hs@ moldnet.md

10.   SIEDO
      Str. Sfatul Ţării,17, MD–2029, Republica Moldova
      Tel. (373 22) 21. 13. 98
      Fax (373 22) 23.77.10
      E–mail:siedo@moldnet.md

11.   Institutul de Instruire Continuă
      Str. Decebal 139, Chişinău, MD–2060, Republica Moldova
      Tel. (373 231) 24.01.80
      Tel/ Fax (373 231) 55.21.48
      E-mail: bucun@ iic.md




                                                                 35

								
To top