Docstoc

CERCETAREA CAUZELOR DE INCENDIU

Document Sample
CERCETAREA CAUZELOR DE INCENDIU Powered By Docstoc
					CERCETAREA CAUZELOR DE
       INCENDIU
            Incendiul

Incendiul este un proces complex de ardere, cu
evoluţie nedeterminată, incluzînd şi alte
fenomene de natură fizică şi chimică ( transfer
de căldură, formarea flăcărilor, schimbul de gaze
cu mediul înconjurător, transformări structurale
produse în materialele de construcţie şi
elemente de rezistenţă.
• Cercetarea cauzelor de incendii reprezintă
 ansamblul măsurilor si acţiunilor
 organizatorice, tehnice si operative care
 includ metode, procedee şi mijloace
 specifice în vederea stabilirii precise a
 împrejurărilor, surselor, mijloacelor de
 aprindere şi, după caz, a autorilor care au
 generat producerea incendiului sau
 evenimentului urmat de incendiu.
Surse de aprindere
•   arc cu scînteie electrică;
•    efectul termic al curentului electric;
•   scurtcircuit electric;
•   electricitate statică;
•   flacără închisă;
•   flacără deschisă;
•   efect termic;
•    frecare;
•    scînteie mecanice,
•   jar sau scînteie ( ţigara);
•   autoaprindere;
•    reacţie chimică;
•   explozie;
•   substanţe incendiare;
•   trăsnet;
•   alte surse ( radiaţie solară, energie nucleară, căderea unor corpuri
    din atmosferă ).
Scopurile activităţii de cercetare a
incendiilor
• descoperirea împrejurărilor şi cauzelor reale care au
  generat incendiile;
• prevenirea în viitor a incendiilor datorate cauzelor şi
  împrejurărilor similare sau asemănătoare celor cercetate;
• sprijinirea organelor de cercetare penală în elucidarea
  cauzelor, în identificarea făptuitorilor şi în administrarea
  probelor în vederea aflării adevărului pentru luarea
  măsurilor ce se impun;
• formularea concluziilor şi învăţămintelor privind
  activitatea de prevenire şi stingere a incendiilor
  desfăşurată şi luarea măsurilor pentru perfecţionarea
  acesteia în viitor.
Activitatea de cercetare a cauzelor
de incendii presupune:
• Cercetarea la faţa locului
• Documentarea
• Efectuarea de analize şi expertize de
    laborator
•   Solicitarea sprijinului celorlalte organe
    abilitate prin lege
•   Elaborarea ipotezelor
• cercetarea la faţa locului –
  activitate de bază - care trebuie efectuată
  la un interval de timp cât mai scurt faţă de
  iniţierea incendiului;
Documentarea
• • studierea proiectului sau a documentaţiei tehnice (piese scrise
    sau desenate) a construcţiei, procesului tehnologic, instalaţiilor
    tehnologice sau de utilităţi;
•   • studierea documentelor principale de organizare a apărării
    împotriva incendiilor: avizul si autorizaţia P.S.I., scenariile de
    siguranţă la foc, instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor,
    planul de intervenţie, planul de depozitare a materialelor
    periculoase, permise de lucru cu foc, etc;
•   • studierea reglementărilor tehnice, dispoziţiilor generale p.s.i. a
    normelor si normativelor ce se aplică în obiectivul respectiv;
•   • studierea fişelor cu atribuţiunile salariaţilor din zona implicată, a
    activitaţii depuse de serviciul de pompieri civil, a documentelor de
    control tehnic de prevenire, etc;
•   • studierea unor evenimente similare produse în ţară sau
    străinătate.
Efectuarea de analize şi expertize

• pentru determinarea unor caracteristici
 tehnice ale materialelor şi substanţelor
 implicate, compararea rezultatelor cu
 valorile teoretice luate în considerare în
 estimarea riscului iniţial de incendiu
solicitarea sprijinului

• obţinerea unor date şi informaţii necesare
 elucidării cazului (exemplu, declaraţii ale
 martorilor);
• Elaborarea ipotezelor
 privind locul, împrejurările şi cauzele
 iniţierii incendiului şi verificarea tuturor
 ipotezelor înaintea stabilirii concluziilor.
Ce trebuie să stabilească investigatorul
• a) Situaţia existentă în obiectivul afectat şi
    la locul incendiului înaintea producerii
    evenimentului
•   b) Situaţia în care a fost observat incendiul
•   c) Evoluţia în timp şi în spaţiu a incendiului
•   d) Situaţia meteorologică
•   e) Desfăşurarea intervenţiei de stingere a
    incendiului
•   f)Situaţia obiectivului după lichidarea
    incendiului
Situaţia existentă
• - date privind dispunerea în plan şi structura constructivă
    a clădirii,;
•        - tipul şi parametrii de funcţionare ai mijloacelor
    tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, starea
    tehnică a acestora;
•        - măsurile şi dispozitivele de preîntâmpinare a
    propagării incendiului (;
•        - materialele şi obiectele aflate în zona afectată
•        - tipul, amplasarea şi numărul stingătoarelor şi
    mijloacelor iniţiale de intervenţie
Situatia existenta

• - procesele tehnologice sau activităţile ce
    se desfăşoară în obiectivul afectat;
•      - atribuţiile salariaţilor şi corelarea lor
    cu pregătirea profesională;
Situatia existenta
• - activitatea de apărare împotriva incendiilor;
•     - faza de activitate în care se află obiectivul
•     - deficienţe şi abateri manifestate anterior
  faţă de parametrii de funcţionare stabiliţi
•     - activităţi sau operaţii diferite de cele
  specifice executate înaintea incendiului
Situaţia în care a fost observat
incendiul
• data, ora şi modul în care s-a făcut alarmarea
  serviciului de pompieri civili, alertarea
  pompierilor militari, anunţarea conducerii
  obiectivului;
•     - aspecte reţinute de martori (ora observării,
  împrejurări, manifestarea incendiului percepută
  optic, acustic, persoane străine observate la
  locul incendiului etc.);
Evoluţia în timp şi în spaţiu a
incendiului
• modul de manifestare (intensitatea şi durata
    arderii);
•   fenomene însoţitoare (răbufniri sau explozii,
    zgomote ş.a.);
•   proporţiile atinse în diferite faze;
•   focare principale de ardere;
•   viteza de propagare;
•   aspecte reţinute de martori;
•   timpii de siguranţă la foc şi operativi de
    intervenţie care prezintă interes.
Situaţia meteorologică

• înaintea declanşării incendiului;
• pe timpul manifestării incendiului
    Desfăşurarea intervenţiei
• acţiunea salariaţilor la locul de muncă;
• acţiunea sistemelor şi instalaţiilor de semnalizare, alarmare şi
    alertare în caz de incendiu şi a sistemelor, instalaţiilor şi
    dispozitivelor de limitare şi stingere a incendiului (ora la care au
    acţionat, sectorul de declanşare, dacă au funcţionat la întreaga
    capacitate, deficienţe în funcţionare, efectul acţiunii lor asupra
    desfăşurării procesului de ardere). Cunoaşterea acestor date
    poate furniza indicii valoroase asupra locului iniţierii incendiului
    (unde va trebui căutat focarul), duratei acestuia şi modul de
    evoluţie (rapid sau lent). Este necesară verificarea corectitudinii
    alegerii, montării şi întreţinerii acestora.
•   acţiunea serviciului de pompieri civili (după caz, cooperarea cu
    alte servicii);
•   acţiunea pompierilor militari
Situaţia obiectivului după lichidarea
incendiului
• se fac observaţii pentru stabilirea “amprentei
  incendiului”, precizându-se zonele afectate de
  incendiu, efectul fumului, gazelor fierbinţi,
  gazelor corosive etc., poziţia bunurilor şi
  proporţiei în care au ars sau au fost deformate,
  acţiunea şi efectele solicitărilor termice asupra
  construcţiei, instalaţiilor şi materialelor;
• se stabilesc urmele (care vor fi analizate pe loc
  sau ulterior;
Aspecte reţinute de martori

• Aspecte vizuale
• Aspecte auditive
• Aspecte de simţ tactil şi miros
Aspecte vizuale
•   Unde aţi văzut întâi foc?
•   Aţi văzut ceva licărind, pâlpâind, flacără mică (mare), strălucitoare?
•   Aţi văzut întâi fum, dispersat, mult, în ce loc?
•   Luminile becurilor, lămpilor funcţionau normal?
•   Aparatul funcţiona normal?
•   Maneta, butoanele aparatului în ce poziţie erau?
•   Aţi văzut flăcări în mai multe locuri?
•   Aţi văzut fisuri?
•   Aţi văzut descărcări electrice atmosferice?
•   Aţi văzut lichide deversate?
•   Aţi văzut dispozitive uzate?
•   Aţi văzut instalaţii electrice improvizate, reşouri, sobe alte surse
    termice?
•   Aţi văzut o persoană spălând, uscând, fumând?
•   Aţi observat că se “ard” siguranţele frecvent?
•   Aţi observat flama la întrerupătoare
Aspecte auditive
• Aţi auzit o explozie?
• Aţi auzit pocnituri?
• Aţi auzit zgomote neobişnuite (ca de
    fierbere, de obiecte căzute, de paşi)?
•   Aţi auzit paraziţi la radio, TV.?
•   Aţi auzit tunete?
Aspecte de simţ tactil şi miros
• Aţi simţit unele suprafeţe neobişnuit de
    fierbinţi pe un aparat sau pe un alt obiect?
•   Aţi simţit un perete cald, fierbinte?
•   Aţi simţit un şoc sau o electrocutare? De
    unde?
•   Aţi simţit un miros neobişnuit? Cu ce se
    aseamănă şi de unde provenea?
•   Aţi simţit miros de produse petroliere?
Definitie
• Urma este orice modificare materială
 produsă în mediul în care a izbucnit
 incendiul sau în alte locuri ce au legătură
 cu acesta, ca urmare a interacţiunii dintre
 fenomenele tehnice, naturale, infracţionale
 sau de altă natură, mijloacele şi căile de
 acţiune ale acestora şi elementele
 componente ale spaţiului incendiat.
Principalele urme ale incendiilor
• urme de cenuşă şi fum
• urme de lichide, vapori şi gaze combustibile
• urme create de explozivi
• microurme create de incendii şi explozii
• urme de produse chimice incendiare, toxice şi
  radioactive;
• urme ale instrumentelor, dispozitivelor şi ale altor
  obiecte
•   urme ale   omului
•   urme ale   vegetalelor
•   urme ale   animalelor
•   urme ale   mijloacelor de transport
Cercetarea incendiilor la faţa locului

• examinarea ansamblului de urme, obiecte
 şi materiale prezente în zona incendiată, în
 interacţiunea lor, atât între ele, cât şi cu
 spaţiul şi mediul înconjurător.
Locul incendiului

• zona focarului şi toate zonele de
 propagare a incendiului (spaţii afectate de
 solicitări termice, fum sau gaze, căi de
 acces spre zona focarului, locurile de unde
 au putut fi observate anumite faze ale
 incendiului).
Cercetarea la faţa locului

• Reguli tactice generale
• Reguli tactice şi activităţi specifice
Reguli tactice generale
• Nelimitarea anticipată, în timp, a duratei
• Efectuarea cercetării complete şi minuţioase la faţa
    locului, independent de orice ipoteză preconcepută sau
    de alte anticipări.
•   Executarea organizată a sarcinilor.
•   Utilizarea metodelor, procedeelor, aparaturii şi tehnicii
    adecvate în raport de natura şi particularităţile locului
    faptei.
•   Consemnarea, în cursul cercetării, a tuturor constatărilor,
    datelor, informaţiilor şi elementelor în legătură cu cauza.
•   Observarea comportamentului potenţialilor făptuitori
    prezenţi la faţa locului.
Reguli tactice şi activităţi specifice
• Deplasarea în cel mai scurt timp la faţa
    locului.
•   Organizarea acordării primului ajutor
    pentru salvarea vieţilor omeneşti
    periclitate şi a victimelor.
•   Luarea măsurilor pentru prevenirea şi
    înlăturarea eventualelor pericole iminente
    (propagarea incendiului la alte construcţii
    şi instalaţii, alte explozii, prăbuşiri etc.),
    precum şi pentru prevenirea sustragerilor.
Reguli tactice şi activităţi specifice
• Aflarea, notarea şi fixarea pe timpul
    stingerii incendiului şi a cercetării acestuia
    a datelor
•   Începerea imediată a cercetării cauzelor şi
    împrejurărilor în care s-a produs incendiul
    sau explozia, în care scop se asigură;
Activităţi desfăşurate de investigator
• în timpul intervenţiei se vor stabili şi nota date despre: dimensiunea
    incendiului
•   existenţa mai multor focare distincte, a unor zone cu ardere mai
    intensă alternând cu zone cu ardere mai lentă
•   prăbuşirea unor elemente de construcţii, cedarea unor elemente de
    compartimentare;
•    înălţimea şi culoarea fumului;
•    culoarea şi mirosul fumului;
•    existenţa unor uşi sau ferestre deschise dacă instalaţiile tehnologice
    şi utilitare (electrice, ventilaţie, încălzire) sunt în funcţiune sau nu;
•   intrarea în funcţiune a instalaţiilor automate de stingere sau de
    evacuare a fumului;
•    direcţia şi intensitatea vântului, alte fenomene meteo: ploaie, ceaţă
    (infomaţiile vor fi ulterior completate cu datele exacte de staţia
    meteo cea mai apropiată);
•    efecte negative ale incendiului asupra utilizatorilor
După lichidarea incendiului
• observarea din exterior a locului
  incendiului, pentru perspectiva de
  ansamblu şi pentru identificarea efectelor
  produse asupra construcţiei şi
  vecinătăţilor.
• pătrunderea în interior şi parcurgerea
  întregului spaţiu afectat pentru formarea
  imaginii de ansamblu
Analizarea amprentei
incendiului în diferite zone, pe baza
• intensitatea arderii
    efectelor asupra materialelor existente, în funcţie
    de natura lor ;
•   utilajele şi instalaţiile din zona afectată de
    incendiu sau, în cazul incintelor rezidenţiale,
    aparatele capabile să iniţieze aprinderea
    materialelor combustibile din jur notându-se
    poziţia în care au fost găsite cordoanele de
    alimentare şi ştecherele;
•   urme de mirosuri neobişnuite;
•   urme de scurgeri de lichide combustibile;
•   corpuri sau obiecte care prezintă urme de
    degradări termice anormale, direcţiei acestor
    degradări
Stabilirea poziţiei focarului şi a
cauzelor incendiului
• stabilirea locului în care s-a declanşat
    primul proces de ardere (focul iniţial)
•   primul material aprins
•   sursa care a produs iniţierea
•   circumstanţele care au permis producerea
    evenimentului
Formarea carbonizării
• materialele solide care cad arzând la sol, precum şi
  corpurile metalice incandescente, supraîncălzite sau alte
  obiecte cu emisie calorică importantă, în contact direct
  sau la mică distanţă de pardoseala combustibilă, pot
  iniţia arderea pe faţa superioară a acesteia şi produce
  carbonizarea ei în profunzime.
• - lichidele combustibile ce ard pe pardoseală nu pot
  provoca, de regulă, aprinderea acesteia pe faţa sa
  superioară, deoarece radiaţia calorică a flăcărilor are
  numai efecte foarte reduse;
• - pardoseala combustibilă poate fi aprinsă numai dacă
  lichidul combustibil pătrunde sub nivelul ei, prin găuri,
  interstiţii sau alte neetanşeităţi, arzând dedesupt.
Sisteme, instalaţii şi dispozitive
de semnalizare , alarmare,
limitare şi stingere a incendiilor
PARAMETRI PENTRU APRECIEREA
PERICOLULUI DE INCENDIU
a)Combustibilitatea;
b)Temperatura de inflamabilitate;
c)Temperatura de aprindere
d)Temperatura de autoaprindere ;
e)Explozia ;
f)Energia minimă de aprindere;
g)Conţinutul minim de O2 pentru explozie ;
h )Indicele de O2;
i) Viteza de ardere ;
j) Presiunea maximă de explozie ;
k) Puterea calorică
.PARAMETRII INCENDIULUI, CA MIJLOC
DE STABILIRE A TIPURILOR DE
DETECTOARE DE INCENDIU


• Fumul ca parametru de incendiu ;
• Căldura ca parametru de incendiu;
• Radiaţia flăcărăilor ca parametru de
    incendiu
Fumul
• este un aerosol care se compune dintr-un
  mediu de dispersie şi o fază dispersă. Mediul de
  dispersie este un gaz famat dintre amestecul de
  aer şi gaze de ardere ca: CO2; CO1, acid
  clorhidric.
•      Faza dispersă este formată din particule
  lichide şi solide rezultate, în urma procesului de
  ardere a materialului combustibil.
Căldura
• energia termică care se degajă în urma
  incendiului, ca urmare a arderii substanţelor şi
  materialelor combustibile, se transmit mediului
  înconjurător prin conducţie, convenţie si/sau
  radiaţie;
• o importanţă deosebită o are transportul de
  energie termică care se realizează prin
  convecţie.
• este important a se determina modul cum
  variază temperatura în diferite puncte ale
  spaţiului protejat.
Radiaţia flăcărăilor
• energia care se degajă la incendiu nu se
  propagă numai prin convecţie ci şi prin radiaţie.
• orice corp aflat la o temperatură mai mare zero
  absolut, emite radiaţii, pe măsură ce
  temperatura corpului creşte şi radiaţia emisă de
  el, va creşte atât în intensitate cât şi în
  frecvenţă.
• radiaţia emisă de corpurile calde este de natură
  electromagnetică.
STRUCTURA INSTALAŢIILOR AUTOMATE
DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR

• centrală de semnalizare;
• detectoare automate de incendiu;
• butoane manuale de semnalizare;
• circuite de legătură între centrala de
    semnalizare şi echipamentele exterioare
    ale acestuia;
•   echipamente şi dispozitive anexe ( baterie,
    redresor, dispozitive de alarmare acustică
    şi optică).
CENTRALA DE SEMNALIZARE
• funcţiunea de bază - răspunde automat la semnalele de
    incendiu provenite de la detectoarele automate sau de la
    butoanele automate de semnalizare.
•   poate recepţiona simultan semnalele de incendiu
    furnizate prin circuitele de semnalizare distincte.
•   selectivitatea în afişarea semnalelor optice de incendiu
    asigură identificarea fiecărui circuit alarmat fără
    posbilitate de confuzie.
•   semnalizările optice de incendiu sau detectările afişate
    de centrală nu trebuie să poată fi anulate decât atunci
    când a încetat cauza care le-a produs.
•   prioritatea alarmei de incendiu - semnalul de incendiu
    transmis la centrală, simultan cu un semnal de
    defecţiune, conduce la declanşarea alarmei de incendiu.
•   lipsa sau scăderea tensiunii sursei de bază sub valoarea
    minimă de funcţionare trebuie să conducă la cuplarea
    sursei de rezervă
 DETECTOARE DE INCENDIU
• sunt elemente periferice ale instalaţiei de
  semnalizare a incendiului prin care se
  supraveghează în mod continuu la
  anumite intervale de timp, un parametru
  fizic şi/sau chimic asociat incendiului.
• declanşează un semnal, care este transmis
  la centrală prin intermediul circuitului de
  legătură
DETECTOARE DE INCENDIU
Caracteristici:
• funcţionarea sigură în condiţii specifice de mediu
  (temperatură, umiditate);
• timp de răspuns rapid în prezenţa parametrului
  supravegheat;
• stabilitate în timp a pragului de acţionare;
• temporizare pentru eliminarea semnalelor false;
• imunitate la semnalele perturbatoare;
• consum propriu redus de energie;
• starea semnalizării în bună funcţiune;
• construcţie simplă;
• întreţinere şi depanare uşoară
Detectoarele de incendiu

Clasificare:
a) Detector de temperatură, sensibil la temperatură şi/sau gradient de
    temperatură şi /sau diferenţă de timp;
b) Detector de fum, sensibil la particulele produse de combustibili, şi/sau
    pirolize, suspensii în atmosferă;
c) Detector cu camere de ionizare, sensibil la particule capabile să afecteze
    curentul de ionizare;
d) Detector optic sensibil la particulele capabile să afecteze absorbţia sau
    împrăştierea radiaţiilor din spectrul infraroşu şi/sau vizibil, şi/sau
    ultraviolete;
e) Detector de gaze combustibile, sensibil la anumite produse gazoase
    rezultate în urma combustiei şi/sau descompunerii termice;
f) Detector de flacără sensibil la radiaţia electromagnetică emisă de flăcările de
    incendiu;
Detectoarele de incendiu
În funcţie de modul de răspuns la parametrul
  supravegheat
a)Detector cu acţiune statică, semnalizare la
  atingerea unei valori prestabilite, a parametrului
  supravegheat;
b)Detector cu acţiune diferenţiată, semnalizare la
  depăşirea unei valori prestabilite a diferenţei de
  mărime a parametrului supravegheat în cel puţin
  2 locuri;
c)Detector cu acţiune velocimetrică, semnalizare la
  depăşirea unei valori prestabilite a vitezei de
  creştere (gradient) a parametrului supravegheat;
Detectoarele de incendiu


În funcţie de configuraţia senzorului
• Detector punctual;
• Detector multipunctual;
• Detector liniar.
Detectoarele de incendiu

În funcţie de modul de utilizare după
  acţionare

• Detector reutilizabil;
• Detector parţial reutilizabil;
• Detector neutilizabil.
BUTOANE MANUALE DE
SEMNALIZARE
  Dispozitivele prin intermediul cărora se poate
  semnaliza manual de către om, apariţia unui
  incendiu
Tipuri de butoane de semnalizare
• pentru medii normale – amplasate în interiorul
  sau exteriorul acestora;
• pentru medii explozive – amplasate în exteriorul
  acestora;
• pentru mediul naval – amplasate în interiorul sau
  exteriorul acestora.
SISTEME , INSTALAŢII ŞI
DISPOZITIVE DE LIMITARE ŞI
STINGERE A INCENDIILOR
Hidranţi exteriori

  Definitie - dispozitive racordate la
  reţeaua de apă de incendiu prin sistem
  prevăzut cu ventil şi guri de preluare a
  apei, amplasaţi pe conducte cu diametrul
  de 50-75 mm.
Hidranţi supraterani
•      hidranţi de suprafaţă STAS 8979/80; se montează
    pe reţeaua de distribuţie a apei cu presiunea nominală
    de 10 atm. , la care se racordează furtunuri de trecere a
    apei sau motopompe pentru alimentarea cu apă , la
    stingerea unui incendiu sau alte necesităţi.
•      hidranţi portativi cu robinete STAS 697/82,
    utilizaţi pentru alimentarea cu apă la o presiunea de 10
    atm.;
•      hidranţi portativi STAS 698/86, hidrant simplu (fără
    robinete), utilizat pentru alimentarea cu apă la presiunea
    de 10 atm., la stingerea incendiilor precum şi în alte
    scopuri;
Hidranţi subterani

• hidranţi subterani pentru tun de stins
    incendii STAS 10764/76, se montează pe
    reţelele de distribuţie a apei cu presiunea
    de 10 atm la care se racordează tunul
    pentru stingerea incendiilor cu apă şi
    spumă;
•   hidranţi subterani STAS 695/80.
Hidranţi de grădină
•    subterani şi supraterani.
•    În combinatele petrochimice sunt folosiţi hidranţi de
     suprafaţă tip rafinărie pentru stingerea incendiilor ,
     care se compun din :
1.   corpul hidrantului;
2.   piuliţa de deschidere cu tijă de legătură;
3.   2 ieşiri tip „C” sau „B” prevăzute cu racord şi capac;
4.   1 ieşire tip „A” cu capac;
5.   cotul cu flanşele de fixare la reţeaua de alimentare cu
     apă.
Hidranţi interiori

• pentru clădiri, STAS 2501/79 sunt
    amplasaţi în interiorul clădirilor în nişele
    pereţilor special destinate şi amenajate.
•    compunere: ventil şi racord cu garnitură,
    având cutie cu geam, pe care va fi notat
    numărul hidrantului şi ajutajul. Hidrantul
    va fi echipat cu o rolă de furtun tip „C” sau
    „B” şi ţeavă pentru refularea apei.
Instalaţii de stingere cu sprinklere

•    funcţiuni :
1.   detectează;
2.   localizează (uneori sting incendiul);
3.   semnalizează incendiul.
Instalaţii de stingere cu sprinklere
 Compunere :
1. capete sprinkler, duze de refulare a apei,
   normal închise, care se deschid la o
   temperatură dinainte fixată;
2. reţele de conducte ramificate sau inelare;
3. aparat de control şi semnalizare (A.C.S.);
4. conducte principale de alimentare cu apă;
5. racorduri pentru cuplarea pompelor mobile de
   incendiu;
6. surse de alimentare cu apă, în principal 2 ,din
   care alta de bază ce poate fi acţionată într-un
   interval de timp prestabilit.
Instalaţii de stingere cu sprinklere

Clasificare:
• cu apă;
• cu aer;
• cu apă şi aer.
Sisteme de sprinklere cu apă

 Se aplică pentru încăperi în care
 temperatura nu poate să scadă sub +
 40C. Reţeaua de conducte este permanent
 umplută cu apă şi menţinută sub presiune.
 De îndată ce sub acţiunea căldurii, 1,2 sau
 mai multe capete sprinkler se deschid, iar
 apa este energie proiectată asupra
 incendiului.
Sisteme de sprinklere cu aer

•        Este un sistem de instalaţii care se proiectează
    numai în spaţiile reci în care temperatura este sub + 40
    C sau în cele calde care au peste 1000 C. La acest gen
    de instalaţii, reţeaua de conducte aflate în aval de A.C.S.
    se umple cu aer comprimat la presiunea de 1,8 – 2 bari,
    iar conducta de alimentare până la A.C.S., cu H2O. La
    deschiderea sprinklerelor trebuie să se evacueze mai
    întâi aerul comprimat din conducte, apa pătrunde în
    reţea numai dacă presiunea aerului scade suficient
    pentru ca supapa A.C.S. să se ridice, apa ajungând la
    sprinkler cu oarecare întârziere.
Sisteme de sprinklere cu apă şi aer

 Reprezintă o combinaţie a celor 2 sisteme.
 Reţeaua de conducte se umple cu apă în
 perioada caldă a anului şi cu aer în
 perioada rece a anului.
 Pe conducta de alimentare a fiecărui
 sector se montează capate de tip apă-apă
 şi aer-apă în serie.
Capetele sprinkler
    Este un element esenţial al instalaţiei,
    având dublă funcţiune :
    – detector de incendiu;
    – duză de stingere a incendiului.
    Se compune din 3 elemente principale:
•   capul sprinkler;
•   deflectorul;
•   dispozitivul de închidere, ventilare.
Instalaţia de drencere
   Scop:
 – stingerea incendiilor în încăperile cu riscuri mari de
   incendiu;
 – realizarea perdelelor de apă, destinate protecţiei
   golurilor de trecere prin pereţi cu zid antifoc;
 – răcirea suprafeţelor bunurilor periclitate de căldură
   în caz de incendiu.
Tipuri de capete drencer:
    După forma deflectorului capetele pot fi:
•   cu rozetă;
•   cu paletă.
    În funcţie de forma jetului de apă dispersat:
•   drencere cu jet semisferic;
•   drencere cu jet conic;
•   drencere cu jet aplatizat.
    Instalaţiile drencer sunt de 2 tipuri :
•   - automate
•   - manuale.
Instalaţii de stingere a incendiilor cu apă
pulverizată.

    Funcţionează pe principiul instalaţiei de drencere ,
    deosebirea de acestea se face prin faptul că, debitează
    apă mai fin divizată;
    Scopul pulverizării este acela de a urmări, raportul din
    suprafaţa exterioară a picăturii şi masa lor, pentru a
    realiza un contact mai bun între apă şi mediul ambiant în
    zona focarului, absorbţie mai intensă a căldurii.
    Tipuri de capete pentru pulverizarea apei:
•   cu jeturi concurente;
•   elicoidal;
•   cu deflector conic.
Instalaţii de stingere cu CO2

•   CO2 – este un gaz incolor şi inodor, se dizolvă uşor în apă,
    solubilitatea scăzând odată cu creşterea temperaturii. Nu arde şi
    nu întreţine arderea.
•      Dacă CO2 este comprimat, i se dă posibilitatea să se destindă
    până la presiunea atmosferică normală, obţinându-se zăpada
    carbonică.
    Efectul de stingere cu CO2 se bazează pe înăbuşirea focarului.
    CO2 ca agent de stingere are următoarele calităţi:
•   Nu distruge obiectele şi materialele stinse.
•   Pătrunde în orificiile materialului stins, fiind mai greu decât aerul.
•   Nu este bun conducător de electricitate.
•   Nu este sensibil la temperaturi scăzute.
Instalaţii de stingere cu CO2
  CO2 ca agent de stingere este indicat a se folosi la:
1. depozite amenjate, în încăperi cu suprafaţă mică;
2. încăperi cu documente de importanţă deosebită;
3. maşini şi instalaţii electrice amplasate în încăperi
   închise;
4. transformatoare şi generatoare electrice;
5. centrale telefonice automate;
6. centre de calcul.
Instalaţii de stingere cu pulberi:

•   Componenţa de bază a majorităţii pulberilor stingătoare este
    bicarbonatul de sodiu. În afară de acestea se mai fabrică pulberi
    pe bază de bicarbonat de potasiu, sulf, uree.
•       Pe plan mondial sau stabilit 3 grupe de pulberi stingătoare:
•       a) Pulberi stingătoare B, C, E, eficace la stingerea incendiilor de
    lichide şi gaze combustibile, la instalaţiile şi aparatura electrică.
•       b) Pulberi stingătoare A, B, C, E, - folosite la stingerea
    incendiilor arătate mai sus , dar şi la cele de materiale solide.
•       c) Pulberi stingătoare A,B, C,D,E, - eficace la toate categoriile
    de incendii precum şi la incendiile de metale uşoare.

				
DOCUMENT INFO
Categories:
Tags:
Stats:
views:1
posted:6/26/2013
language:Romanian
pages:71