Get documents about "IMPLEMENTATION OF INTERNATIONAL ACCOUNTING AND AUDITING STANDARDS
Shared by: U6r5gKN
-
Stats
- views:
- 0
- posted:
- 2/7/2013
- language:
- Romanian
- pages:
- 26
Document Sample
IMPLEMENTAREA STANDARDELOR INTERNAŢIONALE DE
CONTABILITATE ŞI AUDIT
Lecţiile învăţate din Programul ROSC pentru Contabilitate şi Audit
al Băncii Mondiale
Septembrie 2004
John Hegarty
Frédéric Gielen
Ana Cristina Hirata Barros
CUPRINS
Scurt rezumat de prezentare ............................................................................................................. i
I. Introducere şi prezetare generală ............................................................................................. 1
II. Impedimente pentru Implementarea cu succes a Standardelor Internaţionale Error! Bookmark not defi
a. Înţelegerea greşită a naturii standardelor internaţionale .......Error! Bookmark not defined.2
b. Lipsa unor mecanisme adecvate pentru garantarea autorităţii naţionale a standardelor
internaţionale ............................................................................................................................ 3
c. Neconcordanţele dintre standardele internaţionale şi cadrele generale legale Error! Bookmark not defin
d. Lipsa unor legături adecvate între raportarea financiară în scop general şi raportarea
pentru reglementare ...............................................................Error! Bookmark not defined.6
e. Aria de aplicabilitate inadecvată a standardelor internaţionale Error! Bookmark not defined.7
f. Nerespectarea conformităţii ..................................................Error! Bookmark not defined.9
g. Domenii pentru îmbunătăţirea standardelor în sine .............Error! Bookmark not defined.10
h. Necorelarea dintre cerinţele de contabilitate şi audit şi cererea pieţei Error! Bookmark not defined.11
i. Necorelarea dintre cerinţele de contabilitate şi audit şi capacitatea de aplicare a
acestora la nivel intern .........................................................Error! Bookmark not defined.11
j. Necorelarea dintre cerinţele de contabilitate şi audit şi capacitatea de aplicare a
acestora ...............................................................................Error! Bookmark not defined.12
k. Rolul special al firmelor internaţionale de contabilitate .....Error! Bookmark not defined.13
III. Nevoia unui consens internaţional cu privire la un cadru general cuprinzător de
principii pentru reglementarea contabilităţii şi a auditului .......Error! Bookmark not defined.15
ANEXĂ
Imagine de ansamblu asupra programului ROSC pentru Contabilitate şi Audit………………...16
ACRONIME
A&A Contabilitate şi Audit
UE Uniunea Europeană
FoF Forumul Firmelor
FSAP Programul de Evaluare a Sectorului Financiar
IAASB Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Audit şi Asigurare
IAIS Asociaţia Internaţională a Organismelor de Supraveghere a Asigurărilor
IAS Standardele Internaţionale de Contabilitate
IASB Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate
IASC Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate
IFAC Federaţia Internaţională a Contabililor
IFRS Standardele Internaţionale de Raportare Financiară
IMF Fondul Monetar Internaţional
IOSCO Organizaţia Internaţională a Comisiilor de Valori Mobiliare
ISA Standardele Internaţionale de Audit
ROSC Raport privind Respectarea Standardelor şi Codurilor
IMPLEMENTAREA STANDARDELOR INTERNAŢIONALE DE
CONTABILITATE ŞI AUDIT
Lecţiile învăţate din Programul ROSC pentru Contabilitate şi Audit al Băncii
Mondiale
John Hegarty
Frédéric Gielen
Ana Cristina Hirata Barros***
SCURT REZUMAT DE PREZENTARE
Această lucrare abordează provocările pentru implementarea cu success a
standardelor internaţionale de contabilitate şi audit care au fost analizate de Banca
Mondială atunci când a efectuat evaluările privind Raportul privind Respectarea
Standardelor şi Codurilor (ROSC) pentru contabilitate şi audit. Ea descrie
programul ROSC, subliniază abordarea metodologică adoptată, identifică problemele
commune din mai multe jurisdicţii şi face sugestii pentru iniţiativele care ar putea
îmbunătăţi implementarea standardelor internaţionale. În prezent, evaluări ROSC pentru
contabilitate şi audit sunt întreprinse în ţări client ale Băncii Mondiale. Rezultatele
prezentate aici, prin urmare, nu au scopul de a reflecta aspecte din economiile cu pieţe
dezvoltate. Este îndoielnic de susţinut faptul că înaintea recentelor scandaluri contabile
din Europa şi din Statele Unite, acestea au fost considerate, nu în ultimul rând în Europa
şi în Statele Unite, ca fiind reprezentative pentru pieţele dezvoltate; după scandalurile
contabile, aceste aspecte sunt privite ca fiind cauzele majore ale acelor scandaluri
financiare.
O combinaţie pe deplin echilibrată între capacitatea şi unele stimulente
instituţionale pentru aplicarea riguroasă a standardelor internaţionale de
John Hegarty este Manager, Management Financiar, pentru Regiunea Europa şi Asia Centrală şi
prezidează Comitetul pentru Sectorul Privat al Consiliului pentru Management Financiar al Băncii
Mondiale.
Frederic Gielen este Specialist Senior pentru Management Financiar, responsabil pentru Programul
ROSC pentru Contabilitate şi Audit pentru Regiunea Europa şi Asia Centrală şi este membru al
Comitetului pentru Sectorul Privat al Consiliului pentru Management Financiar al Băncii Mondiale.
***
Ana Cristina Hirata Barros este analist politic care lucrează în principal în programul ROSC pentru
Contabilitate şi Audit în Regiunea Europa şi Asia Centrală.
Această lucrare se bazează pe o prezentare din Conferinţa cu privire la “Provocările asociate cu
Implementarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate & Audit” care a avut loc la 15
Octombrie, 2004, la Forumul pentru Stabilitate Financiară de la Basel, Elveţia, şi pe o prezentare la
Conferinţa cu privire la “Provocările pentru Implementarea Practică a IFRS” care a avut loc în 26
Octombrie 2004 la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare din Geneva, Elveţia.
Rezultatele, interpretările şi concluziile exprimate aici sunt cele ale autorilor şi nu reflectă în mod
neapărat opiniile Băncii Mondiale şi ale organizaţiilor sale affiliate, sau pe cele ale Directorilor
Executivi ai Băncii Mondiale sau ale guvernelor pe care aceştia le reprezintă.
i
contabilitate şi audit (atât cele care stimulează, cât şi cele care împiedică aplicarea
lor) este cheia pentru implementarea cu success a acestor standarde. Rezultatele
ROSC arată că guvernele s-au concentrat în primul rând asupra adoptării legislaţiei care
face obligatorie, sau care permite, folosirea standardelor internaţionale, iar sectorul privat
a căutat să sporească competenţa persoanelor fizice şi firmelor pentru a aplica standardele
internaţionale. Totuşi, guvernele, în cea mai mare parte, nu au abordat nevoia de a
implementa stimulente adecvate pentru a se asigura că această competenţă este efectiv
aplicată în practică. Rezultatele ROSC şi scandalurile contabile recente din economiile
dezvoltate demonstrează că doar cerinţele legale şi competenţa nu sunt suficiente –
angajamentul de a pune în practică această competenţă este, de asemenea, esenţial.
Forţele pieţei oferă unele stimulente pozitive pentru respectarea unor standarde înalte, dar
experienţa din economiile dezvoltate şi din economiile în curs de dezvoltare, deopotrivă,
sugerează că obiectivele negative care le contrabalansează funcţionează în sensul
descurajării acestei conformităţi. Trebuie să se pună un accent mai mare pe stimulente
formate din regimuri de monitorizare şi aplicare care să împiedice aceste tendinţe pentru
atingerea unei combinaţii depline şi echilibrate de capacitate şi stimulente.
Reglementarea eficientă a contabilităţii şi auditului este necesară pentru a constitui
baza unor astfel de stimulente instituţionalizate, dar standardele internaţionale de
contabilitate şi de audit în sine nu stabilesc cerinţe referitoare la modul în care
trebuie exercitată o astfel de reglementare eficientă. Nu sunt oferite îndrumări în
legătură cu modul în care trebuie să fie „importate” standardele internaţionale în
sistemele naţionale legislative şi de reglementare naţionale, referitoare la proiectarea şi
funcţionarea unor cadre generale de reglementare adecvate sau referitoare la interfaţa cu
cu alte instrumente şi instituţii de reglementare (cum sunt cele pentru reglementarea
bancară sau a valorilor mobiliare) care ar putea contribui la monitorizarea şi aplicarea
standardelor internaţionale. Aşa cum sunt întocmite la momentul de faţă, standardele
internaţionale de contabilitate şi audit pornesc de la prezumţia implicită privind existenţa
condiţiilor legale, instituţionale şi politice (“precondiţii”) care, în multe ţări, adesea sunt
dezvoltate sau absente. Structura economiilor naţionale şi rolul jucat de raportarea
financiară externă de o înaltă calitate stabilesc măsura în care aceste „precondiţii”
existente şi eforturile pentru a promova implementarea standardelor internaţionale
trebuie privite ca fiind aspecte specifice.
Standardele internaţionale nu sunt în mod neapărat adecvate pentru a guverna
toate obligaţiile de raportare financiară, acesta fiind cazul în special cu Standardele
Internaţionale de Contabilitate (IAS)/Standardele Internaţionale de Raportare
financiară (IFRS). Există o nevoie urgentă pentru Consiliul pentru Standarde
Internaţionale de Contabilitate să menţioneze împrejurările în care este adecvată folosirea
„tuturor” IAS/IFRS şi să elaboreze standarde diferite care ar veni în întâmpinarea
nevoilor aplicabile pentru utilizatorii situaţiilor financiare ale altor entităţi, în special
întreprinderi mici şi mijlocii (IMMuri). Multe părţi interesate continuă să înţeleagă în
mod greşit natura în sine a standardelor internaţionale, care complică eforturile de a
planifica, defini şi măsura progresul către o implementare încununată de succes.
ii
Lipsa resurselor umane şi financiare este un impediment semnificativ pentru
implementarea standardelor internaţionale. Mobilizarea pe termen lung şi în mod
susţinut a resurselor necesare reprezintă o provocare majoră.
Mecanismele pentru supravegherea publică a funcţiei de audit, inclusiv stabilirea
standardelor de audit, asigurare şi controlul calităţii sunt aproape absente în
întregime în ţările evaluate până în acest moment.1 Modelele recent introduse în
jurisdicţii mai dezvoltate pot să nu fie întotdeauna aplicabile în situaţii în care importanţa
relativă a diverselor grupuri de părţi interesate este diferită, iar organismele naţionale de
reglementare nu au întotdeauna acces uşor la cele mai bune practici şi la consensul
internaţional care apar în timp.
Există limite inerente pentru măsura în care se poate pune bază pe reţelele
internaţionale de firme de audit şi pe membrii lor individuali la nivel naţional
pentru compensarea punctelor slabe din regimurile de reglementare. Date fiind
acordurile de guvernanţă şi de management ale reţelelor şi faptul că reţelele în sine nu
sunt reglementate (doar firmele lor membre sunt reglementate la nivel naţional),
principalul factor determinant pentru calitatea auditului este puterea regimurilor de
reglementare domestice relevante, mai degrabă decât calitatea de membru al unei reţele.
Pentru a întări acordurile de reglementare esenţiale pentru implementarea cu
succes a standardelor internaţionale, ţările trebuie să acorde o atenţie mai mare
precondiţiilor de reglementare. Organizaţiile internaţionale relevante trebuie să
lucreze împreună pentru a elabora un consens în legătură cu un cadru general de
principii cuprinzător pentru reglementarea contabilităţii şi auditului şi să sprijine
adoptarea unui astfel de cadru general de către autorităţile naţionale competente.
Eforturi speciale trebuie făcute pentru a întări şi pentru a echilibra legăturile dintre
diverse standarde şi coduri care afectează implementarea standardelor contabile şi de
audit (acestea includ pe cele legate de supravegherea băncilor, pieţelor de valori
mobiliare şi asigurărilor, precum şi guvernanţei corporative) şi să acopere orice decalaje
care rămân. Astfel de principii trebuie să ia în consideraţie în mod explicit implicaţiile
diversităţii sistemelor financiare şi structurilor pieţei dintre diferite ţări.
Banca Mondială este gata să continue să lucreze cu autorităţile ţărilor, cu
organismele de stabilire a standardelor, organismelr de reglementare, părţile
interesate din sectorul privat şi organizaţiile internaţionale relevante (în special cele
reprezentate în Grupul de Monitorizare) pentru a aborda aspectele identificate în
această lucrare.
1
Deşi rapoartele ROSC recomandă în general adoptarea Standardelor Internaţionale de Audit (ISA)
deoarece este o metodă mai eficientă pentru îmbunătăţirea standardelor de audit dintr-o anumită ţară
decât alternativa rescrierii suitei existente de standarde naţionale, rapoartele ROSC recunosc faptul că
unele standarde internaţionale mai trebuie revizuite încă. Banca Mondială contribuie la această
activitate, inclusiv ca membru al Grupului Consultativ de Consiliere al Consiliului pentru Standarde
Internaţionale de Audit şi Asigurare (IAASB). Între timp, rapoartele ROSC recomandă ca ţările să ia
ISA ca bază pentru standardele naţionale şi să le suplimenteze cu cerinţe adiţionale pe care le cred
adecvate pentru piaţa internă.
iii
I. INTRODUCERE ŞI PREZETARE GENERALĂ
1. Raportarea financiară de o înaltă calitate contribuie la promovarea dezvoltării
sectorului privat şi la reducerea volatilităţii, prin: (a) întărirea arhitecturii financiare a
ţărilor şi reducerea riscului crizelor pieţelor financiare, împreună cu impacturile
economice negative associate; (b) contribuţia la investiţiile străine directe şi de
portofoliu; (c) ajutor pentru mobilizarea economiilor interne; (d) facilitarea accesului
creditorilor la scară mică la creditele din sectorul financiar official, prin micşorarea
barierelor pentru accesul la informaţii şi pentru costurile împrumuturilor;2 (e) permiterea
investitorilor să evalueze prospectele corporative şi să ia decizii informate de investiţii şi
decizii de vot, care au ca rezultat un cost mai scăzut al capitalului şi o mai bună alocare a
resurselor; şi (f) facilitarea integrării îm pieţele globale financiare şi de capital.
2. Raportarea financiară este, de asemenea, o piatră de temelie pentru monitorizarea
bazată pe piaţă, care permite acţionarilor şi publicului, în general, să evalueze
performanţa managementului, influenţând astfel comportamentul acestuia.
3. Raportarea financiară de înaltă calitate contribuie, de asemenea, la întărirea
disciplinei financiare ale Întreprinderilor de Afaceri ale Guverului (GBE)3. În lipsa relativă
a presiunilor aferente ale pieţei de capital asupra Întreprinderilor de Afaceri ale Guvernului,
Ministerele care deţin acţiuni trebuie să se bazeze pe procedurile administrative de monitorizare
pentru a trage la răspundere consiliile de administraţie ale acestor întreprinderi. Adoptarea
generală a Standardelor Intrenaţionale de Contabilitate (IAS)/Standardelor Internaţionale de
Raportare Financiară (IFRS) de Întreprinderile de Afaceri ale Guvernului îmbunătăţeşte
capacitatea ministerelor care deţin acţiuni şi a publicului de a evalua gradul în care aceste
întreprinderi crează sau erodează valoarea.
4. Raportarea financiară de înaltă calitate poate contribui, de asemenea, la îmbunătăţirea
evaluării şi colectării impozitelor asupra profiturilor corporaţiilor. Ţările au, în prezent, abordări
fundamental diferite pentru relaţia dintre contabilitate şi fiscalitate. La o extremă (independenţă
totală), determinarea venitului pentru scopuri contabile este complet separat de determinarea
venitului pentru scopuri fiscale. La cealaltă extremă ( dependenţă totală), fie situaţiile financiare
sunt întocmite în conformitate cu reglementările fiscale, fie determinarea venitului pentru scopuri
fiscale este influenţată de alegerile făcute în situaţiile financiare. Cu cât este mai mare nivelul de
dependenţă, cu atât este mai mare importanţa unor situaţii financiare de o înaltă calitate pentru
evaluarea şi colectarea impozitelor asupra profiturilor corporaţiilor.
5. Ca o instituţie angajată în lupta împotriva sărăciei, Banca Mondială întreprinde o serie de
activităţi pentru a sprijini elaborarea şi implementarea standardelor internaţionale de contabilitate
şi de audit, întrucât ea recunoaşte contribuţia pe care raportarea de o înaltă calitate o poate aduce
pentru dezvoltare. Aceste activităţi includ sprijin financiar pentru organizaţiile relevante care
stabilesc standardele internaţionale; activitate de diagnosticare pentru a stabili puncte de referinţă
2
aceasta poate fi atinsă prin trecerea graduală de la deciziile de împrumuturi bazate pe garanţii reale la
decizii de împrumuturi care se bazează pe performanţa financiară a potenţialului solicitant de
împrumuturi.
3
Întreprinderile de afaceri ale Guvernului sunt definite în Standardele Internaţionale de Contabilitate
pentru Sectorul Public, emise de Comitetul pentru Sectorul Public al Federaţiei Internaţionale a
Contanililor (IFAC). Acest termen include în general întreprinderile de stat.
1
pentru standardele şi practicile de raportare financiară ale ţărilor, în comparaţie cu standardele
internaţionale; sfat politic şi asistenţă financiară pentru a sprijini îmbunătăţirea acestor standarde
şi practici; şi participarea la discuţii şi iniţiative internaţionale menite să întărească mediul de
reglementare, atât la nivel naţional, cât şi la nivel global, în care sunt aplicate standardele
internaţionale.
6. Această lucrare oferă o imagine de ansamblu asupra principalului program de activitate
de diagnostic al Băncii în domeniul raportării financiare pentru sectorul privat; evaluarea
Rapoartelor privind Respectarea Standardelor şi Codurilor (ROSC) pentru contabilitate şi audit.
Ea rezumă unele din principalele observaţii din cele 38 de evaluări care au avut loc până în
prezent, cu referire specifică la provocările pentru implementarea cu succes a standardelor de
contabilitate şi audit. Se atrage atenţia asupra nevoii pentru un consens internaţional privind un
cadru general cuprinzător de principii pentru reglementarea contabilităţii şi auditului care
abordează, de asemenea, aspectele implementării, care nu sunt acoperite de standardele
internaţionale de contabilitate şi de audit existente. Lucrarea se încheie prin ridicarea unui număr
de alte aspecte care să fie discutate şi soluţionate de acum înainte, dacă ţările vor primi sprijinul
de care au nevoie pentru implementarea cu succes a standardelor internaţionale şi vor culege pe
deplin beneficiile acestora.
II. IMPEDIMENTE PENTRU IMPLEMENTAREA CU SUCCES A
STANDARDELOR INTERNAŢIONALE
7. Temele comune care rezultă din observaţiile ROSC scot la iveală impedimentele
pentru implementarea cu succes a standardelor internaţionale, chiar şi în ţările care sunt
angajate în mod pozitiv în acest proces. Unele din aceste obstacole sunt inerente pentru
standarde în sine, dar majoritatea nu sunt. Prin urmare, aceasta arată nevoia unui accent
mai mare din partea celor care stabilesc politicile - atât la nivel naţional, cât şi la nivel
internaţional - asupra creării condiţiilor şi instrumentelor pentru implementarea cu succes
a acestora. Secţiunile care urmează descriu cele mai des întâlnite categorii de obstacole.
Înţelegerea greşită a naturii standardelor internaţionale
8. Fundamentală pentru implementarea standardelor internaţionale de contabilitate şi
de audit este înţelegerea clară a ceea ce înseamnă aceste standarde, a ce cer ele şi ce
înseamnă adoptarea lor. Dacă nu se reuşeşte aceasta, ţările nu pot stabili un set concret de
ţinte de implementare, sau de măsurare a progresului pentru atingerea acestor ţinte.
Rezultatele ROSC sugerează că nu este universală o claritate în înţelegerea acestora, ceea
ce explică mai bine existenţa unor decalaje semnificative înaintea primei auto-evaluări a
conformităţii – cum sunt cele publicate de Consiliul Internaţional de Standarde de
Contabilitate (IASB) şi de Federaţia Internaţională a Contabililor – şi rezultatele ROSC.4
Conceptul adoptării standardelor internaţionale de contabilitate a fost interpretat în
diverse moduri de ţările în tranziţie, ceea ce poate împiedica aplicarea riguroasă şi
4
Spre exemplu “Standardele Internaţionale de Raportare Financiară 2004” ale Consiliului pentru
Standardele Internaţionale de Contabilitate (IASB) spune – pe baza informaţiilor oferite IASB de
Deloitte Touche Tohmatsu (2004)—că există 92 de ţări din întreaga lume care fie permit, fie cer
utilizarea IAS/IFRS de cel puţin o parte, dacă nu de toate companiile cotate la bursele interne până în
2007. Rezultatele ROSC sugerează că numărul efectiv de ţări care fie permit, fie cer IAS/IFRS este
mult mai mic.
2
uniformă a IAS.5 Rezultatele ROSC arată, totuşi, că adoptarea Standardelor
Internaţionale de Audit (ISA) a fost mai puţin controversată. Multe din economiile în
tranziţie au preluat ISA ca fundaţie pentru standardele naţionale şi le-au suplimentat cu
cerinţele adiţionale pe care le-au crezut adecvate pentru piaţa lor internă. Totuşi, unele
ţări au adoptat doar standarde selectate, sau au adoptat ISA în vigoare la o anumită dată
din trecut, fără a ţine cont de schimbările care au intervenit de atunci. Aceste neînţelegeri
dau ţărilor şi variatelor grupuri de părţi interesate din cadrul acestora, o falsă înţelegere
asupra decalajelor efective ale standardelor şi adevăratelor provocări de implementare cu
care se confruntă.
Ilustrări6
Standarde de Contabilitate:
Ţara ABC pretinde că IFRS sunt cerute pentru toate companiile cotate la bursă. Raportul ROSC
arată că legea mandatează folosirea unei traduceri a standardelor internaţionale de contabilitate
din 1999. Într-o serie de întreprinderi semnificative din punct de vedere economic, diferenţa
dintre standardele internaţionale aplicabile atunci şi “toate IAS/IFRS” are un impact advers
asupra calităţii şi transparenţei situaţiilor financiare.
Ţara XYZ pretinde că toate situaţiile financiare consolidate trebuie să fie întocmite în
conformitate cu IFRS. Raportul ROSC a arătat că ţara XYZ a adoptat IAS 27 Situaţii Financiare
Consolidate şi Contabilitatea pentru investiţii în Filiale, dar nu a reuşit să includă tot setul de
standarde financiare care, luate împreună, constituie IFRS. Autorităţile nu recunosc că IAS 27
este doar unul dintre standardele cerute atunci când sunt întocmite situaţiile financiare. Alte
standarde internaţionale de contabilitate cum ar fi IAS 1 Prezentarea Situaţiilor Financiare, IAS
39 Instrumente financiare: Recunoaştere şi măsurare sunt la fel de important.
Standarde de Audit:
Ţara ABC pretinde că ISA sunt cerute pentru toate auditurile statutare. Totuşi, standarde de o
importanţă crucială, cum sunt ISA 501 Probe de Audit – Consideraţii suplimentare pentru
aspecte specifice (care acoperă auditarea informaţiilor pe segmente) şi ISA 550 Părţi afiliate nu
au fost adoptate la nivel intern.
Lipsa unor mecanisme adecvate pentru garantarea autorităţii naţionale pentru
standardele internaţionale
9. Pentru a fi eficiente într-un process de stabilire naţională, standardele
internaţionale au nevoie de forţa legii sau a altor mecanisme de reglementare de susţinere.
Dacă nu, conformitatea devine o problemă de discreţie netransparentă din partea celor
5
Unele interpretări ale acestui concept include: adoptarea metodelor de contabilitate primară vestice,
retratările situaţiilor financiare întocmite în conformitate cu standardele locale; dezvoltarea
standardelor locale “bazate pe” IAS/IFRS; adoptarea IAS/IFRS în vigoare ca la o dată anumită în
trecut, fără a ţine cont de schimbările care au avut loc de atunci; şi adoptarea unui sub-set de IAS/IFRS
(spre exemplu, excluzând interpretările, care nu sunt preluate, şi prin urmare nu se aplică).
6
Illustrative examples are based on actual findings described in published ROSC reports, which are
available at www.worldbank.org/ifa/rosc_aa.html.
3
care întocmesc situaţiile financiare, a auditorilor, în afara constrângerilor oricărui cadru
general de reglementare. În astfel de cazuri, standardele trebuie să fie considerate, mai
degrabă, ca fiind standarde “off shore” decât internaţionale. În prezent nu există nici un
consens internaţional în legătură cu ce mecanisme trebuie să fie folosite pentru a oferi
susţinerea de reglementare şi diferite ţări au adoptat abordări diferite, multe dintre acestea
eşuând în atingerea obiectivului lor declarat. Ţările sunt constrânse, de asemenea, de
legislaţia lor constituţională şi administrativă, care poate limita în mod semnificativ
capacitatea de a transmite forţa lor juridică administrativă standardelor internaţionale
publicate de organizaţiile neoficiale din sectorul privat. Deşi profesia contabilă a jucat un
rol major în elaborarea standardelor internaţionale şi în promovarea lor la nivel naţional,
profesia în sine nu are suficientă autoritate pentru a asigura implementarea lor cu succes,
decât dacă acţionează în calitate de organism de reglementare, derivată din legislaţia
specifică.
10. Pentru ţările cu o tradiţie îndelungată de a se baza pe legi şi reglementări (mai
degrabă decât pe standarde) pentru fixarea cerinţelor de contabilitate şi de audit apar
unele aspecte specifice. În loc să cedeze autoritatea unui process continuu de stabilire a
standardelor, sunt necesare noi măsuri statutare ori de câte ori este adoptat un nou
standard internaţional, sau când este amendat un standard internaţional existent. De
obicei, astfel de modificări trebuie să fie publicate în monitorul oficial în limba oficială a
ţării respective. O astfel de abordare poate conduce la întîrzieri în a ţine la zi setul de
standarde IAS/IFRS traduse şi publicate; această abordare include costuri şi dificultăţi
tehnice semnificative în efectuarea traducerilor. În acelaşi timp, cei care întocmesc
situaţiile financiare se confruntă cu dificultăţi, deoarece ei doresc să respecte atât
legislaţia domestică, dar şi IAS/IFRS curente, care pot să nu fie întotdeauna perfect
aliniate. Atunci când sunt combinate astfel de proceduri cu un mecanism explicit de
aprobare pentru cercetarea standardelor internaţionale individuale în vederea adoptării lor
la nivel local (ca în Uniunea Europeană), există posibilitatea ca ulterior anumite
IAS/IFRS să nu fie acceptate (fie în totalitate, fie parţial). O atenţie cuvenită trebuie
acordată, de asemenea, semnificaţiei politice a introducerii unui mecanism care poate
retrage unei jurisdicţii capacitatea de a avea ultimul cuvânt asupra standardelor cărora le
garantează autoritatea sa legală.
Ilustrări
Standardele contabile:
Cu privire la Uniunea Europeană, Comisia Europeană publică în Monitorul Oficial traducerile
standardelor internaţionale “simple” în limbile aplicabile ale tuturor Statelor Membre. Totuşi,
rămân o serie de aspecte cu privire la traducerea IFRS, care pot avea un impact negativ asupra
conformităţii în Statele Membre ale UE:
Anumite informaţii pe care le conţine volumul legat de IFRS publicat de IASB nu au fost
traduse şi publicate în Monitorul Oficial. Astfel de informaţii excluse includ Anexele la IAS/IFRS
care conţin Îndrumări de Aplicare şi Baza pentru Concluzii, care pot fi la fel de importante pentru
a înţelege pe deplin aplicarea unui anumit IFRS anume şi motivele acestuia.
În prezent, Proiectele Expunere ale noilor IFRS şi proiectele Interpretărilor IFRIC nu sunt
traduse şi publicate (şi, astfel, nu sunt pot fi uşor obţinute). Pentru a face mai uşor pentru părţile
interesate să îşi aducă o contribuţie la elaborarea noilor IFRS (inclusiv Interpretărilor IFRIC),
4
Proiectelor Expunere şi Proiectelor Interpretărilor IFRIC acestea trebuie traduse şi aceste
traduceri trebuie publicate la momentul apariţiei acestora.
Standardele de audit:
În ţara ABC nu este clar dacă un tribunal ar accepta că un auditor statutar şi-a efectuat misiunea
cu atenţia cuvenită cerută de Standardele Internaţionale de Audit – în cazurile în care auditurile
statutare trebuie să fie efectuate în conformitate cu ISA – de vreme ce cerinţele privind limba
folosită pot cere o traducere oficială a ISA în limba locală, care nu a fost încă publicată.
11. Într-o măsură subsatnţială, până acum toate ţările care au făcut obiectul
evaluărilor ROSC Contabilitate & Audit (A&A) stabilesc cerinţele de contabilitate şi
audit în legislaţie, care se aplică pentru marea majoritate a companiilor. Acest lucru
diferă de situaţia din Statele Unite, spre exemplu, unde legea societăţilor comerciale
emisă de stat de obicei nu prevedea nimic în legătură cu contabilitatea şi auditul şi unde
obligaţiile de raportare financiraă în scop general sunt susţinute de cerinţele federale
privind valorile mobiliare. Deşi pot exista argumente în favoarea instituirii unui regim
special pentru companiile tranzacţionate public (pentru care sunt adecvate IAS/IFRS),
trebuie să se aibă grijă să fie evitate conflictele şi suprapunerile. Legea societăţilor
comerciale este preocupată de reglementarea companiilor şi de obicei prevede protejarea
unei vaste game de părţi interesate; adesea, ea se referă la aspecte care ţin de guvernanţa
corporativă. Spre deosebire de aceasta, legea valorilor mobiliare se referă în principal la
reglementarea pieţelor şi la protejarea participanţilor pe piaţă. Mecanismele folosite
pentru a atinge aceste obiective politice diferite nu sunt întotdeauna aliniate şi pot avea
diferite impacturi asupra modului în care este creionat rolul contabilităţii şi al auditului.
Implementarea cu succes a standardelor internaţionale necesită o atenţie deosebită pentru
aceste diferenţe. Poate fi cazul ca cerinţele să meargă dincolo de cele pe care le conţin
standardele internaţionale (spre exmplu conceptul de ISA – plus, sau adăugarea de
obligaţii specifice ţării respective pentru a răspunde mandatelor specifice de raportare
pentru audit).
Neconcordanţele dintre standardele internaţionale şi cadrele generale legale
12. Fundamentală, de asemenea, pentru implementarea standardelor internaţionale de
contabilitate şi audit este o relaţie fără echivoc între cadrul legal (spre exemplu legea
societăţilor comerciale şi legea valorilor mobiliare) şi standardele internaţionale.
Rezultatele ROSC au atras atenţia asupra unei serii de domenii în care între legile interne
şi standarde sunt diferenţe care ar putea avea un impact negativ asupra conformităţii,
precum şi asupra eforturilor de monitorizare şi de aplicare a legii.
Ilustrări
Standardele de Contabilitate:
În ţara ABC, legea societăţilor comerciale nu autorizează o companie să răspundă retroactiv
pentru suma necesară pentru corectarea unei erori. IAS/IFRS cere contabilitatea retroactivă, astfel
încât corectarea unei erori să fie exclusă de la determinarea profitului sau pierderii pentru
perioada în care a fost descoperită eroarea. Astfel de neconcordanţe au ca rezultat dificultăţi
5
pentru cei care întocmesc situaţiile financiare şi pentru auditori, care se pot afla astfel în situaţia
în care nu pot respecta legea internă şi standardele internaţionale deopotrivă.
Standardele de Audit:
În ţara ABC, legea societăţilor comerciale nu autorizează un auditor statutar să renunţe la
exprimarea unei opinii. Aceasta vine în conflict cu ISA, care cere unui auditor să renunţe să
exprime o opinie atunci când efectul posibil al unei limitări a ariei de aplicabilitate este atât de
semnificativ şi atât de extins, încât auditorul nu a putut să obţină suficiente probe de audit
adecvate.
Lipsa unor legături adecvate între raportarea financiară în scop general şi raportarea pentru
reglementare
13. IAS/IFRS sunt standarde pentru întocmirea situaţiilor finnaciare în scop general
menite să vină în întâmpinarea nevoilor unei game vaste de utilizatori, dar care pornesc
de la afirmaţia că punând accent în principal asupra nevoilor acţionarilor, vor rezulta
cerinţe de măsurare, recunoaştere şi evidenţiere care vin, de asemenea, în întâmpinarea
nevoilor altor utilizatori. Totuşi, alţi utilizatori ai situaţiilor financiare nu vor trebui să
împărtăşească în mod semnificativ această opinie şi, acolo unde au puterea şi autoritatea
să procedeze astfel, adesea vor impune obligaţii de raportare financiară cu scop special
menite să vină în întâmpinarea nevoilor lor specifice (spre exemplu raportarea în scop
fiscal, sau raportarea în scop prudenţial sau pentru supraveghere). Nu toate ţările
stăpânesc cu succes această interfaţă între raportarea cu scop general şi raportarea în
scopuri de reglementare şi adesea sunt întâlnite cazuri în care regulile întocmite pentru
acestea din urmă (spre exemplu referitoare la provizionarea pierderilor cu împrumuturile
din sectorul bancar sau referitoare la momentul recunoaşterii venitului) au un impact
asupra primelor tipuri, atunci când se intenţionează sau se cere întocmirea unui set unic
de situaţii financiare pentru a îndeplini ambele obiective. Prin urmare, cerinţele raportării
în scopul reglementării pot fi în conflict cu cele ale IAS/IFRS, împiedicând astfel
implementarea cu succes a acestora. Companiile pot avea opţiunea de a întocmi în mod
voluntar situaţii financiare suplimentare în care poate fi atinsă conformitatea deplină cu
IAS/IFRS, dar acest lucru are implicaţii negative asupra costurilor şi ridică, de asemenea,
incertitudini în rândul utilizatorilor în legătură cu „cifrele reale”. În plus, situaţiile
financiare întocmite şi auditate în mod voluntar ies de obicei în afara ariei de
aplicabilitate a regimurilor interne de reglementare, reducând astfel gradul în care
utilizatorii se pot baza pe acestea. Este posibil să se înregistreze un progres atunci când
diferenţa dintre raportarea în scop general şi raportarea cu scop special în vederea
reglementării este înţeleasă şi când - în loc să se insereze cerinţe privind scopul special în
regulile care guvernează raportarea în scop general – ţările recunosc existenţa unor
sisteme paralele şi caută să reducă diferenţele dintre acestea. Aceasta conduce la
reducerea costurilor pe care le implică raportarea multiplă şi echilibrează rolul al
organismelor de reglementare privind implementarea în ceea ce priveşte raportarea cu
scop general.
6
Ilustrări
Standardele de contabilitate:
În ţara ABC, băncilor li se cere să prezinte situaţiile lor financiare în conformitate cu
reglementările contabile naţionale şi IAS/IFRS. În practică, majoritatea băncilor îşi propun să
întocmească situaţiile lor financiare consolidate în conformitate cu IAS/IFRS, de vreme ce li se
cere aceasta de către acţionarii străini, băncile corespondente şi agenţiile de clasificare a riscului
de credit. Banca naţională a emis o serie de reglementări referitoare la determinarea pierderilor cu
împrumuturile, care cere băncilor să calculeze deprecierea părţii nesigure a împrumuturilor şi
creanţelor de încasat pe baza unei matrice de provizionare care menţionează o gamă de rate de
provizionare stabilite pentru numărul de zile al unui împrumut care a fost clasificat ca
neperformant (spre exemplu 0, dacă sunt mai puţin de 30 de zile, 1% dacă sunt între 30 – 90 de
zile etc). În întocmirea situaţiilor lor financiare conform IAS/IFRS, băncile aplică reglementările
bancare naţionale, care adesea pot să nu fie adecvate pentru a calcula suma recuperabilă a
împrumuturilor şi creanţelor iniţiale potrivit IAS 39 Instrumente financiare: Recunoaştere şi
Măsurare. IAS 39 cere ca deprecierea sau pierderea cu împrumuturile să fie calculată ca diferenţa
dintre valoarea contabilă a activului şi valoarea efectivă a fluxurilor de numerar estimate viitoare,
la care se aplică rata efectivă iniţială a dobânzii pentru instrumentul financiar, care poate fi
semnificativ diferită de deprecierea sau de pierderile cu împrumuturile determinată în
conformitate cu reglementările băncii naţionale. Banca naţională nu acceptă coexistenţa a două
venituri nete raportare diferit, aceasta însemnând venitul net determinat în conformitate cu
reglementările băncii naţionale în scopul supravegherii prudenţiale şi venitul net determinat în
conformitate cu “întregul set de IAS/IFRS” pentru situaţiile financiare cu scop general.
Standardele de audit:
În ţara ABC, băncilor li se cere să întocmească situaţii financiare statutare în conformitate cu
IAS/IFRS şi regulile contabilităţii prudenţiale, care pot diferi de “cerinţele întregului set de
IAS/IFRS” (spre exemplu, cu privire la provizionarea pierderilor cu împrumuturile, aşa cum s-a
arătat mai sus). Unele bănci aleg să întocmească un set suplimentar de situaţii financiare în
conformitate cu toate IAS/IFRS şi le auditează în conformitate cu ISA. Totuşi, aceste audituri ale
situaţiilor financiare bazate pe IFRS se situează în afara ariei de aplicabilitate a sistemului de
verificare a calităţii, care a fost stabilit potrivit legii privind auditul, de vreme ce sistemul de
verificare a calităţii nu se extinde asupra auditurilor “contractuale”. Nu este clar dacă utilizatorii
situaţiilor financiare înţeleg această diferenţă importantă.
Aria de aplicabilitate inadecvată a standardelor internaţionale
14. Setul complet de IAS/IFRS nu este adecvat pentru a fi folosit de toate entităţile
care întocmesc raportări; setul complet IAS/IFRS trebuie folosit ca standarde pentru
entităţile de interes public fără modificări, iar pentru alte entităţi trebuie aplicate
standarde separate (distincţia dintre Marile GAAP/Micile GAAP”7). Organismele
naţionale de stabilire a standardelor devin, prin urmare, organisme de stabilire a micilor
GAAP până când IASB emite un set separat de standarde adecvate care să fie folosite de
aceste alte entităţi. Va fi interesant de monitorizat experienţa organismelor naţionale de
stabilire a standardelor din UE, ulterior introducerii IAS/IFRS în 2005, pentru a
determina dacă un organism naţional care se limitează la stabilirea Micilor GAAP poate
continua să atragă resursele umane şi financiare necesare pentru a îşi face treaba cum
7
Principii Contabile General Acceptate (GAAP).
7
trebuie, şi să asigure, de asemeneam, că preocupările naţionale sunt luate în consideraţie
în mod adecvat în procesul de stabilire a standardelor al IASB.
15. Multe ţări au aplicat în mod tradiţional un singur set de cerinţe contabile
pentru toate companiile (sau pentru companiile care folosesc o anumită formă juridică),
indiferent de mărimea lor. Totuşi, folosirea IAS/IFRS ca singur set de cerinţe a condus în
mod frecvent la consecinţe negative nedorite, care au stânjenit implementarea cu succes a
acestora, întrucât setul complet de IAS/IFRS nu este adecvat pentru entităţile mici şi
mijlocii.8 În astfel de cazuri, adesea nu a fost disponibilă capacitatea necesară pentru
aplicarea adecvată, costurile conformării au fost disproporţionale, iar organismele de
aplicare fie nu au existat, fie nu au fost capabile să ţină pasul cu volumul de muncă
necesar. În acest timp, cultura conformităţii suferă, chiar şi în rândul acelor companii de
la care se aşteaptă să aibă resursele să se conformeze. Succesul este mai mare când
aplicarea IAS/IFRS se rezumă doar la entităţile de interes public şi când resursele limitate
se concentrează pe asigurarea faptului că aceste entităţi le respectă.
16. Situaţia cu privire la standardele de audit este mult mai directă, dat fiind
consensul internaţional că Standardele Internaţionale de Audit sunt adecvate pentru
efectuarea auditurilor tuturor situaţiilor financiare, cu condiţia necesităţii îmbunătăţirii
ISA în privinţa unor aspecte deosebite aşa cum au fost ele prezentate mai sus. În schimb,
apar dificultăţi la determinarea ariei de aplicabilitate a cerinţelor legale pentru audit.
Există limitări inerente privind capacitatea de a efectua un audit adecvat al multor entităţi
mici din cauza capacităţii proprietarilor/managerilor de a ocoli controalele şi multe ţări au
doar o capacitate limitată în ceea ce priveşte auditul. Ca şi în cazul IAS/IFRS, aplicarea
ISA pentru un număr excesiv de întreprinderi şi/sau pentru tipuri inadecvate de entităţi
conduce întotdeauna la probleme în ceea ce priveşte conformitatea generală, chiar şi în
acele misiuni în care conformitatea trebuie să fie posibilă.
Ilustrări
Standardele de Contabilitate:
În ţara ABC legea cere ca toate întreprinderile din sectorul privat să prezinte situaţii financiare
bazate pe IAS/IFRS. Această cerinţă a sporit în mod semnificativ cheltuielile legate de
contabilitate, cu beneficii puţine, a generat o problemă semnificativă în ceea ce priveşte evaluarea
şi colectarea impozitului pe venitul corporaţiei şi, în cele din urmă, a avut ca rezultat
neconformitatea generalizată a cerinţelor de raportare financiară.
Standardele de audit:
În ţara ABC cu o populaţie de aproximativ 10 milioane de locuitori, peste 15.000 de companii fac
obiectul cerinţelor de audit statutar anual. Un număr semnificativ dintre acestea sunt întreprinderi
mici şi mijlocii de familie pentru care nu este un interes public atât de mare pentru a fi auditate.
De asemenea, deşi Declaraţiile Internaţionale de practică în Audit (IAPS) “Consideraţii Speciale
în Auditul Întreprinderilor Mici” oferă îndrumări referitoare la auditarea entităţilor mici, calitatea
auditurilor ISA pentru o entitate mică a fost determinată ca fiind scăzută şi au fost descoperite
diferenţe semnificative privind conformitatea.
8
IASB elaborează în present un set de standarde aplicabile pentru întreprinderi mici şi mijlocii.
8
Nerespectarea conformităţii
17. Utilizatorii terţă parte, nu pot să determine, de obicei, în mod direct dacă
cineva care a întocmit situaţiile financiare sau auditor a respectat standardele adecvate.9
În schimb, utilizatorii trebuie să se bazeze pe o gamă de organisme intermediare de
guvernanţă, de reglementare sau de agenţii cu reputaţie (spre exemplu auditori, analişti,
cei care întocmesc situaţiile primare) care în unele ţări pot să nu funcţioneze la nivelul
necesar de calitate. În aceste ţări, este practic imposibil pentru o terţă parte care nu are
pârghiile speciale de negociere (spre exemplu un creditor major al unei întreprinderi) să
poată înţelege nivelele efective de respectare şi/sau să exercite presiuni pentru
îmbunătăţire, reducând astfel motivaţia să respecte standardele pentru cei care întocmesc
situaţiile financiare şi auditori. Probleme speciale de nerespectare apar atunci când
situaţiile financiare auditate nu pot fi găsite cu uşurinţă de părţile interesate. În multe ţări,
mecanismele de prezentare prevăzute în lege (spre exemplu registrele companiilor) nu
funcţionează aşa cum se doreşte. În altele, prezentarea informaţiilor prin intermediul
publicării în monitorul oficial sau sau în ziare nu este eficient, atunci când prezentarea
informaţiilor se limitează la situaţiile financiare primare şi nu include notele la situaţiile
financiare.
Ilustrări
Standardele de contabilitate:
În ţara ABC, evaluarea ROSC a observat discrepanţele dintre politicile contabile efective urmate
de instituţiile financiare şi prezentările “fierbinţi” din situaţiile lor financiare întocmite potrivit
IFRS. O parte din băncile intervievate au arătat că au calculat deprecierea pentru partea nesigură a
împrumuturilor şi creanţelor pe baza matricii de provizionare care arată un interval de rate de
provizionare stabilite pentru numărul de zile pentru care un împrumut a fost clasificat ca
neperformant (spre exemplu 0 % dacă este mai mic de 30 de zile, 1% dacă este între 30 – 90 de
zile etc). Totuşi politica contabilă privind măsurarea împrumutului în situaţiile lor financiare
potrivit IFRS a fost conformarea cuvânt cu cuvânt a IAS 39, care cere ca deprecierea sau
pierderile cu împrumuturile să fie calculată ca diferenţa dintre valoarea contabilă a activului şi
valoarea prezentă a fluxurilor viitoare de numerar estimate (excluzând viitoarele pierderi din
credite care nu au apărut încă) la care se aplică rata iniţială efectivă a activului financiar.
Auditorii şi cei care întocmesc situaţiile financiare au comentat adesea că politicile contabile
prezentate –reflectând comentariile venite de la partenerii seniori de audit din străinătate care
cunosc IFRS – diferă de fapt de politicile contabile efective în interiorul companiei auditate.
Preocuparea care apare este că situaţiile financiare bazate pe IFRS pot să se conformeze în
formă, dar nu în esenţă.
Standardele de Audit:
IFRS/IAS nu permit înregistrarea activelor la o valoare mai mare decât suma care poate fi
recuperată. În ţara ABC, cheltuiala cu deprecierea este deductibilă fiscal. Rezultatele ROSC arată
că cheltuielile cu deprecierea au fost înregistrate înregistrate în principal de companiile care
înregistrează profit pentru a reduce venitul lor impozabil, în timp ce companiile care înregistrează
pierderi au refuzat în general să înregistreze cheltuielile cu deprecierile. Auditorii au accentuat
acest lucru, în general, în opinia de audit, mai degrabă decât să exprime o opinie cu rezerve atunci
9
Acest lucru este adevărat în special cu privire la standardele de audit. Atunci când un cititor primeşte
un set de situaţii financiare cu un raport fără reserve, cititorul este rareori în poziţia de a aprecia dacă
este rezultatul unui audit perfect sau al unui audit inadecvat sau acceptabil.
9
când au notat cazuri de astfel de neconformităţi. Acest lucru este puţin acceptabil şi, majoritatea
ar susţine că este o opinie de audit incorectă în conformitate cu ISA. O astfel de opinie nu
protejează în mod adecvat publicul. Aceste active supraevaluate prezintă o imagine mai roză a
poziţiei financiare a companiei decât cea care există de fapt.
18. La acest punct, este adecvat să se scoată în evidenţă faptul că metodologia
ROSC este în mod esenţial o abordare de sus în jos şi nu trebuie considerată ca fiind un
înlocuitor pentru modelul ideal de conformitate care implică o abordare de jos în sus
privind asigurarea. Metodologia ROSC foloseşte eşantionarea aleatorie stratificată pentru
a selecta situaţiile financiare auditate şi nu poate fi considerată ca fiind reprezentativă
pentru toate companiile şi pentru toţi auditorii. Prin urmare, lucrurile găsite de ROSC,
deşi utile pentru ilustrarea problemelor potenţiale pentru raportarea financiară, se referă
în principal la deficienţele găsite în situaţiile financiare auditate ale unor companii
specifice.
Domenii pentru îmbunătăţirea standardelor în sine
19. Standardele internaţionale nu sunt întotdeauna astfel întocmite încât să
protejeze interesul public. În timp ce guvernarea acordurilor de stabilire a standardelor de
contabilitate şi audit a fost îmbunătăţită în mod semnificativ în ultimii ani şi încă mai este
îmbunătăţită, unele standarde – în special standardele de audit – urmează să fie revizuite.
Rapoartele ROSC sprijină adoptarea IFSR/IAS pentru entităţile de interes public şi
adoptarea ISA pentru a evita folosirea ineficientă a resurselor de stabilire a standardelor
la nivel naţional şi în întreaga lume, precum şi ineficienţele ulterioare provocate de faptul
că firmele de audit şi clienţii lor trebuie să adere la mai multe seturi de standarde. În
acelaşi timp, totuşi, rezultatele ROSC arată punctele slabe din standarde, care au un
impact negativ asupra implementării lor. Astfel de slăbiciuni pot rezulta din eforturile de
a încheia compromisuri atunci când stabilesc standardele, din cauza influenţelor politice
şi de lobby nedorite în activităţile de stabilire a standardelor, lipsei unor reguli detaliate şi
domeniilor care nu sunt încă acoperite de standardele internaţionale.
20. Spre exemplu, multe părţi interesate cred că detectarea fraudei trebuie să fie
recunoscută ca o responsabilitate a auditorilor statutari. Ei susţin că aria de aplicabilitate a
auditurilor trebuie să fie extinsă dincolo de cerinţele actuale din Standardele
Internaţionale de Audit şi căutarea fraudelor trebuie să constituie o obligaţie de audit
explicită. Cu privire la auditurile grupurilor, Standardul Internaţional de Audit privind
folosirea activităţii unui alt auditor permite – atunci când reglementările locale ale unei
ţări permite acest lucru – ca un auditor principal să îşi bazeze opinia de audit privind
situaţiile financiare luate în total doar pe baza raportului unui alt auditor privind auditul
uneia sau mai multor componente. Aceste slăbiciuni atestă lipsa de supraveghere publică
adecvată a procesului de stabilire a standardelor. Prin urmare, unele ţări care au adoptat
ISA au suplimentat ISA cu cerinţe adiţionale (spre exemplu că auditorul grupului poartă
întreaga responsabilitate pentru raportul de audit privind situaţiile financiare consolidate).
Necorelarea dintre cerinţele de contabilitate şi audit şi cererea pieţei
21. Cerinţele internaţionale de contabilitate şi de audit nu există într-un vid; ele
sunt menite să se potrivească nevoilor regimurilor de reglementare şi de prezentare bazate
10
pe guvernanţă, prin care situaţiile financiare auditate de o înaltă calitate oferă informaţii
pe care se pot baza o gamă largă de utilizatori externi entităţii care face raportarea în
scopuri semnificative de luare a deciziilor. Acolo unde există astfel de medii bazate pe
prezentarea de informaţii, sau unde urmează să fie create, condiţiile pentru
implementarea cu succes a standardelor internaţionale sunt mai favorabile decât în
absenţa unor astfel de medii, date fiind diferenţele privind motivaţiile pentru părţile
interesate respective şi pentru cei care întocmesc politicile. Astfel, importanţa relativă a
fluxurilor de investiţii străine directe, în comparaţie cu fluxurile de investiţii străine de
portofoliu, are o influenţă asupra conturării condiţiilor pentru implementare, în funcţie de
modelele de deţinere a acţiunilor. Acolo unde deţinerea blocurilor de acţiuni de capital
relativ concentrate se află în mâinile acţionarilor care deţin controlul (adesea acesta fiind
Statul, familiile fondatoare, managerii care au câştigat controlul asupra întreprinderii în
timpul privatizării sau acţionarii strategici străini) mecanismele de guvernanţă
corporativă se bazează mai puţin pe prezentarea de informaţii externe, de vreme ce
acţionarii care deţin controlul au acces alternativ la informaţii interne, neprezentate
public. Acelaşi lucru se poate spune pentru cei care oferă finanţe, care poate face să se
pună un accent mai mare pe valoarea unor cerinţe de raportare financiară colaterale sau
adăugate în mod special în convenţiile de împrumut. În mod asemănător, atunci când
organismele de reglementare şi alte autorităţi au puterea de a impune propriile cerinţe de
raportare (spre exemplu pentru rapottarea prudenţială sau fiscală) ele pot să nu vadă de ce
este nevoie să investească în îmbunătăţirea regimului pentru auditul şi raportarea
financiară în scop general. Transparenţa îmbunătăţită care decurge din aplicarea robustă a
standardelor internaţionale poate să nu fie percepută de anumite părţi interesate cu
influenţă ca fiind în interesele lor, şi deciziile de politică publică pot fi distorsionate astfel
încât să nu fie în beneficiul economiei în general. Cerinţele oficiale pentru aplicarea
standardelor internaţionale pot fi introduse, poate ca răspuns la presiunea externă, dar
probabilitatea implementării cu succes trebuie să fie avută întotdeauna în minte în
contextul realităţilor economiei politice.
Necorelarea dintre cerinţele de contabilitate şi audit şi capacitatea de conformare
22. Aplicarea standardelor internaţionale cere anumite nivele minime de
capacitate (aceasta înseamnă persoane calificate în mod adecvat) care depind de existenţa
oportunităţilor de pregătire, experienţă şi educaţie adecvate. Cu cât este mai mare
decalajul dintre standardele internaţionale şi standardele naţionale existente, şi cu cât este
mai scurtă perioada pentru finalizarea tranziţiei, cu atât este mai greu de depăşit
provocarea de construire a capacităţii. Dezvoltarea şi îmbunătăţirea capacităţii se aplică
pentru cei din învăţământ, pentru organismele de reglementare şi pentru utilizatori, la fel
de mult ca şi pentru cei care întocmesc situaţiile financiare şi auditori şi dă naştere la
provocări atât pentru instituţii, cât şi pentru persoane fizice. Sistemele, metodologiile,
îndrumările de aplicare, programa, materialele de predare şi de pregătire, procedurile de
examinare şi autorizare, ca şi multe altele, trebuie să fie adaptate pentru a susţine aceste
noi obligaţii. Limbile diferite în care sunt întocmite pot limita aplicarea resurselor
dezvoltate din alte părţi, precum şi transferul de cunoştinţe şi experienţă de la o ţară la
alta. Acolo unde numărul entităţilor care fac obiectul standardelor internaţionale este
modest din cauza specificului local (spre exemplu puţine entităţi de interes public),
consideraţiile de tipul cost-beneficiu pot constitui o constrângere pentru investiţii în
sprijinirea implementării standardelor internaţionale, cel puţin pe termen mediu şi scurt.
11
Mecanismele pentru alocarea costurilor implementării în funcţie de părţile interesate care
vor beneficia de acestea pot să nu funcţioneze în mod adecvat din cauza poblemelor de
inechitate care sunt adesea asociate cu finanţarea binelui public, şi finanţarea publică
poate să nu constituie o alternativă viabilă din cauza solicitărilor confluctuale asupra unor
resurse modeste. Chiar şi acolo unde pot fi mobilizate resursele pentru lansarea
procesului de dezvoltare şi de îmbunătăţire a capacităţii (cum ar fi prin asistenţa pentru
dezvoltare), implementarea unor astfel de mecanisme care, pe termen lung, devin
sustenabile este mai mult decât o provocare. Din păcate, există multe exemple de
iniţiative de reformă care au început bine, dar au eşuat atunci când finanţarea iniţială a
încetat.
Necorelarea dintre cerinţele de contabilitate şi audit şi capacitatea de aplicare a
acestora la nivel intern
23. Eficienţa organismelor de reglementare în monitorizarea şi aplicarea
standardelor de contabilitate şi audit este o determinantă puternică pentru calitatea
aplicării acestor standarde. Acest lucru este adevărat dintr-o varietate de motive, dintre
care enumerăm: incapacitatea utilizatorilor terţă parte de a aprecia conformitatea cu
aceste standarde, problemele teoretice ale agenţiei care pot conduce a alinierea imperfectă
a intereselor diverselor părţi privind calitatea raportării financiare a companiei şi
aspectele legate de binele public şi de coordonare asociate cu aplicarea standardelor de
contabilitate şi de audit. Scandalurile recente au atras atenţia asupra punctelor slabe ale
abordărilor anterioare pentru monitorizare şi aplicare, precum şi asupra limitelor
sistemelor care au o semnificaţie deosebită pentru baza pe care o poţi pune pe auto-
reglementare. Riscurile de conflict de interese primesc acum o mai mare atenţie; au fost
luate măsuri pentru a asigura o mai mare separare a funcţiilor între cei implicaţi în
procesul de raportare financiară. Eforturi semnificative s-au făcut, de asemenea, pentru
îmbunătăţirea capacităţii şi puterilor diverselor organisme de reglementare. Este
recunoscută nevoia supravegherii profesiei de audit pentru interesul public, stabilirii
standardelor de etică şi de audit şi programelor de asigurarea calităţii auditului, ca şi
nevoia ca diversele organisme de reglementare care se ocupă de diferitele aspecte ale
raportării financiare să îmbunătăţească coordonarea activităţilor lor, toate în contextul
unui cadru legislativ coerent şu uniform.
24. Există o trecere tot mai mare de la auto-reglementarea totală a auditului de
către profesia contabilă la reglementarea independentă în interiorul unui cadru statutar.
Din păcate, multe dintre aceste reforme au loc în jurisdicţii relativ dezvoltate, în timp ce
majoritatea ţărilor care au făcut obiectul evaluărilor ROSC pentru contabilitate şi audit
încă se mai luptă să introducă elementele de bază ale unei reglementări eficiente.
Instituţiile de reglementare existente, inclusiv organismele de reglementare pentru
sectorul bancar şi al valorilor mobiliare, adesea nu au mandatul, resursele şi
metodologiile necesare pentru a monitoriza şi aplica cerinţele de contabilitate şi de audit.
Ca regulă generală, totuşi, dat fiind rolul mai mare al sectorului bancar pentru
intermedierea financiară din aceste ţări, performanţa organismelor de supraveghere a
băncilor este mai bună. Totuşi, acolo unde aceste organisme de reglementare se preocupă
în principal de respectarea cerinţelor lor proprii în scop special, contribuţia activităţilor
lor la calitatea situaţiilor financiare cu scop general care sunt făcute publice este limitată.
Mecanismele pentru supravegherea publică a funcţiei de audit sunt rare şi apar întrebări,
12
pe bună dreptate, în ceea ce priveşte aplicabilitatea modelelor recent introduse în
jurisdicţiile mai dezvoltate, date fiind rolurile relativ diferite ale diverselor părţi
interesate. Robusteţea organismelor de auto-reglementare este îndoielnică, în special în
acele jurisdicţii în care istoricul soluţionării conflictelor de interese nu este încurajator.
Chiar şi acolo unde există organisme de reglementare oficial independente, deturnarea
reglementării este frecventă şi sistemul juridic nu este considerat un mecanism eficient
pentru căutarea unor soluţii de redresare în ceea ce priveşte aspectele legate de
contabilitate şi de audit. Acelaşi lucru se aplică şi pentru implementarea măsurilor de
guvernanţă corporativă, care pot contribui la îmbunătăţirea contabilităţii şi auditului.
Probleme suplimentare apar în cazul entităţilor de interes public care nu îşi desfăşoară
activitatea în sectoarele reglementate.
Rolul special al firmelor internaţionale de contabilitate
25. Aşa cum au demonstrat secţiunile anterioare, implementarea cu succes a
standardelor internaţionale de contabilitate şi audit depinde foarte mult de condiţiile
locale. În acelaşi timp, diverse părţi interesate – spre exemplu, utilizatorii situaţiilor
financiare întocmite de companii care caută să aibă acces la pieţele financiare şi de
capital din terţe ţări, investitorii care doresc să îşi diversifice portofoliile la nivel
internaţional şi companiile mamă care caută asigurări cu privire la situaţiile financiare
întocmite de filialele străine – pot dori o compensaţie pentru slăbiciunile naţionale, pentru
a se putea baza pe informaţiile financiare pentru luarea deciziilor. Părţile interesate din
interior pot spera, de asemenea, să „importe” asigurare întorcându-se către auditorii
despre care ei consideră că oferă un grad de calitate în audit care merge mai departe decât
ce ar putea aştepta cineva de la funcţionarea mecanismelor de aplicare şi de reglementare
locale. Aceasta explică apariţia reţelelor internaţionale de firme de audit, care îşi
desfăşoară activitatea la nivel global folosind un nume comun. Deoarece, aşa cum am
arătat mai devreme, un utilizator terţă parte de obicei nu poate să determine în mod direct
dacă standardele internaţionale au fost respectate de un auditor, utilizatorii se bazează pe
reputaţia acestor nume de marcă ale reţelelor, chiar dacă firmele membre constitutive
sunt de obicei deţinute, administrate, controlate şi reglementate la nivel naţional, iar
reţelele în sine nu fac obiectul unei supravegheri sau supervizări de reglementare.
26. În ciuda aşteptărilor care decurg din folosirea mărcilor lor globale, rezultatele
ROSC şi eşecurile auditurilor din ultimii ani din mai multe jurisdicţii ar sugera că reţele
internaţionale de firme de audit nu oferă servicii de audit uniforme, de o înaltă calitate, pe
tot cuprinsul globului. Reţelele internaţionale de audit nu au făcut afirmaţii explicite
privind oferirea de servicii care să stea la baza folosirii unui nume comun de firmă/reţea
de diferitele cabinete din diferite jurisdicţii în întreaga lume, nici nu au arătat în mod clar
modul în care utilizatorii rapoartelor de audit întocmite de aceste cabinete diferite se
presupune că obţin asigurarea că această afirmaţie este adevărată. În urma recentelor
eşecuri în audit, reţelele au întreprins o serie de iniţiative pentru a răspunde criticilor care
au apărut. Printre acestea s-a numărat crearea Forumului Firmelor (FoF) în ianuarie 2001.
Forumul Firmelor este o organizaţie a firmelor internaţionale care efectuează audituri ale
situaţiilor financiare care sunt sau care pot fi utilizate dincolo de frontiere („audituri
transnaţionale”). Membrele Forumului convin de comun acord în mod voluntar să
reespecte anumte cerinţe aşa cum sunt detaliate în Statutul Forumului Firmelor. Acestea
13
includ un angajament pentru „Standardele de Calitate” ale Forumului Firmelor care cer
Firmelor Membre:
- să aibă politici şi metodologii pe care să le folosească pentru efectuarea
auditurilor transnaţionale (dar nu şi ale altor audituri care sunt totuşi sub aceeaşi
„marcă” a aceluiaşi nume al reţelei) care cer, cel puţin, respectarea Standardelor
Internaţionale de Audit în plus faţă de standardele de audit naţionale relevante;
- să respecte, cel puţin, secţiunile aplicabile ale Codului de Etică al IFAC care,
aşa cum a fost determinat de Comitetul Auditorilor Transnaţionali (TAC) al
IFAC, să fie incluse în Standardul de Calitate, în plus faţă de codurile de etică
naţionale relevante;
- să menţină programe de pregătire, dacă este cazul, pentru a informa personalul
şi partenerii care efectuează auditurile transnaţionale despre evoluţiile
internaţionale relevante pentru raportarea financiară, inclusiv în audit şi etică; şi
- să menţină standarde adecvate de controlul calităţii în conformitate cu
Standardele Internaţionale de Controlul Calităţii, aşa cum sunt ele emise de
IAASB, în plus faţă de standardele naţionale relevante de controlul calităţii. În
plus, să efectueze verificări regulate interne de verificare a calităţii la nivel
global pentru a monitoriza conformitatea cu politicile şi metodologiioe Firmelor
membre pentru efectuarea auditurilor transnaţionale.
27. Un proces de Verificare Internaţională a Asigurării Calităţii (IQAR) a fost
avut iniţial în vedere de Forumul Firmelor pentru verificarea politicilor Firmelor membre
şi au fost efectuate unele activităţi cu privire la auditurile transnaţionale pentru a evalua
dacă ele sunt în conformitate cu Standardul de Calitate, dar acest lucru a fost amânat, dată
fiind întărirea majoră a regimurilor naţionale de reglementare a auditului din mai multe
jurisdicţii majore. Totuşi, Forumul Firmelor nu are nici un mecanism pentru
monitorizarea conformităţii membrilor săi cu Standardul de Calitate.
28. Descoperirile din evaluările ROSC pentru contabilitate şi Audit sugerează că
multe firme membre ale reţelelor, care sunt membre ale Forumului Firmelor, nu respectă
Standardul de Calitate pentru auditurile transnaţionale. Aceste firme membre pot să nu fie
conştiente că reţeaua internaţională din care fac parte a făcut un astfel de angajament
şi/sau pot considera că ele nu sunt legate de acesta, de veme ce ele sunt deţinute,
administrate şi controlate independent. Prin urmare, nu este clar modul în care utilizatorii
situaţiilor financiare se presupune că vor obţine o asigurare rezonabilă că, la nivelul
firmelor membre individual ale reţelei şi al misiunilor de audit transnaţionale acestea sunt
oferite efectiv pe baza angajamentului privind Standardul de Calitate al Forumului
Firmelor. Din cauza îngrijorărilor privind responsabilitatea legală, reţelele internaţionale
nu doresc să exercite control şi/sau să fie percepute ca exercitând control asupra firmelor
lor membre individuale. Există, de asemenea, îndoieli în legătură cu faptul că un astfel de
control este posibil, date fiind acordurile de guvernanţă şi de management existente. Nici
reţelele, nici firmelor lor membre nu fac publice rezultatele verificărilor lor interne de
asigurarea calităţii pentru a monitoriza conformitatea cu politicile şi metodologiile reţelei
în efectuarea auditurilor transnaţionale. Aceasta înseamnă că utilizatorii nu se pot baza pe
Forumul Firmelor, reţele, sau pe firmele membre individuale pentru a oferi o asigurare
verificabilă, fie ex ante, fie ex post, că acestea sunt oferite pe baza Standardului de
Calitate. În schimb, utilizatorii pot doar să se bazeze pe calitatea regimului local pentru
14
reglementarea auditului. Rămâne de văzut cât de sustenabilă va fi această situaţie, în ceea
ce priveşte administrarea mărcilor globale ale firmelor.
III. NEVOIA UNUI CONSENS INTERNAŢIONAL CU PRIVIRE LA UN CADRU
GENERAL CUPRINZĂTOR DE PRINCIPII PENTRU REGLEMENTAREA
CONTABILITĂŢII ŞI A AUDITULUI
29. Aşa cum s-a văzut din secţiunile anterioare, reglementarea eficientă este cheia
pentru implementarea cu succes a standardelor internaţionale, dar standardele
internaţionale de contabilitate şi audit în sine nu stabilesc cerinţe în legătură cu modul în
care trebuie să fie exercitată o astfel de reglementare eficientă. Nu sunt oferite îndrumări
în legătură cu modul în care să fie „importate” standardele internaţionale în sistemele
naţionale legislative şi de reglementare, în legătură cu proiectarea şi funcţionarea cadrelor
de reglementare adecvate sau în legătură cu interfeţele cu alte instrumente şi instituţii de
reglementare (cum ar fi cele pentru reglementarea sectorului bancar sau al valorilor
mobiliare) care ar putea contribui la monitorizarea şi aplicarea standardelor
internaţionale. Aşa cum sunt întocmite în momentul de faţă, standardele internaţionale de
contabilitate şi de audit presupun implicit existenţa unor condiţii politice, instituţionale şi
legale („precondiţii”) care adesea sunt subdezvoltate sau absente în multe ţări. Structura
economiilor naţionale şi rolul jucat de raportarea financiară externă de o înaltă calitate
influenţează măsura în care aceste „precondiţii” sunt prezente şi eforturile care sunt
necesare pentru a promova implementarea standardelor internaţionale având în vedere
aceste specificităţi.
30. Pentru a întări aranjamentele de reglementare esenţiale pentru implementarea
cu succes a standardelor internaţionale, ţările trebuie să acorde o mai mare atenţie
precondiţiilor de reglementare. Totuşi, pentru a face aceasta, ei au nevoie de ajutor pentru
a înţelege ce trebuie făcut pentru a stabili cerinţele legale şi instituţionale adecvate într-un
cadru politic care asigură uniformitatea cu alte domenii de reglementare, inclusiv cu
legea societăţilor comerciale. Ţările care au aderat recent la Uniunea Europeană, care
intenţionează să facă aceasta, sau care au luat o decizie conştientă de a se alinia la
cerinţele acquisului comunitar se pot baza pe abordările care au evoluat recent în cadrul
Uniunii, care au beneficiul suplimentar de a fi astfel întocmite pentru a veni în
întâmpinarea nevoilor unei pieţe integrate care cuprinde mai multe ţări. Totuşi, nu este
evident în mod clar dacă acquisul comunitar este adecvat pentru celelalte ţări.
Organizaţiile internaţionale relevante trebuie să lucreze împreună pentru a ajunge la un
consens în legătură cu un cadru general cuprinzător de principii pentru reglementarea
contabilităţii şi auditului şi să sprijine adoptarea acestuia de către autorităţile naţionale
competente. Eforturi deosebite trebuie făcute pentru a întări şi a echilibra legăturile dintre
diverse standarde (spre exemplu de supraveghere bancară, pentru pieţele de valori
mobiliare, asigurări, de guvernanţă corporativă) şi să umple orice goluri care rămân.
Astfel de principii trebuie să ia în mod explicit în considerare implicaţiile privind
reglementarea pe care le ridică diferenţele de la o ţară la altă dintre sistemele financiare şi
structurile pieţei. Un punct util de plecare ar trebui să îl constituie rezultatele Comparaţiei
Centrale a Pirncipiilor Inter-Sectoriale din cadrul Forumului Comun al Organizaţiei
Internaţionale a Comisiilor de Valori Mobiliare(IOSCO)/Comitetului de la
Basel/Asociaţiei Internaţionale a Organismelor de Supraveghere a Asigurărilor (IAIS)
15
ANEXA
IMAGINE DE ANSAMBLU ASUPRA PROGRAMULUI ROSC PENTRU
CONTABILITATE ŞI AUDIT
Introducere
În lumina crizelor financiare internaţionale din anii 1990, comunitatea internaţională
a început o serie de iniţiative pentru a întări arhitectura financiară internaţională.
Obiectivele acestor iniţiative au fost prevenirea crizelor, reducerea şi soluţionarea
acestora. Agenda s-a concentrat asupra punctelor slabe din sistemele financiare
internaţionale care ar putea contribui potenţial la accentuarea tendinţelor şi
magnitudinii instabilităţii financiare globale, cerând totuşi, acţiunea colectivă la nivel
internaţional.
Există o recunoaştere larg răspândită a faptului că stabilitatea financiară globală se
bazează pe sisteme naţionale robuste. Într-o lume de pieţe de capital integrate, crizele
financiare din anumite ţări pot pune în pericol stabilitatea financiară globală. Aceasta
oferă un motiv ce ţine de “binele public” pentru măsuri sporite la nivelul ţării de care
vor beneficia în cele din urmă sistemele naţionale şi internaţionale.
Rolul ROSC în Arhitectura Financiară Internaţională
La nivel internaţional, standardele sporesc transparenţa. Ele identifică punctele slabe
care pot contribui la vulnerabilitatea economică şi financiară. Ele stabilesc eficienţa şi
disciplina pieţei. La nivel naţional, standardele oferă un punct de referinţă pentru a
identifica vulnerabilităţile şi pentru a îndruma reforma politică. Pentru a servi cel mai
bine atât obiectivele naţionale, cât şi pe cele internaţionale, aria de aplicabilitate şi
aplicarea acestor standarde trebuie să fie evaluată în contextul strategiei globale de
dezvoltare a ţării şi trebuie să fie astfel întocmite pentru a se potrivi împrejurărilor
specifice ale ţării. Forumul de Stabilitate Financiară şi alţii au accentuat, în special,
rolul standardelor şi codurilor privind cele mai bune practice pentru întărirea
arhitecturii financiare internaţionale.
În acest context, Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţională (FMI) au demarat
iniţiativa comună ROSC care acoperă douăsprezece seturi de standarde şi coduri de
bază recunoscute la nivel internaţional, relevante pentru stabilitatea ecnomică şi
pentru dezvoltarea sectorului public şi privat10 . Fiecare standard de bază este evaluat
şi raportat în cadrul unui modul separate. În această abordare modulară, FMI ia
conducerea în pregătirea evaluărilor din alte domenii ale diseminării a datelor şi ale
transparenţei fiscale. Modulele pentru sectorul financiar (transparenţa politicilor
10
Cele douăsprezece seturi de standarde acoperă diseminarea datelor, transparenţa fiscală, transparenţa
politicilor monetare şi financiare, supravegherea bancară, reglementarea valorilor mobiliare,
supravegherea asigurărilor, plăţi şi compensări, combaterea spălării banilor şi combaterea terorismului
financiar AML/CTF, guvernanţa corporativă, contabilitate şi audit şi regimuri privind falimentul şi
drepturile creditorilor.
monetare şi financiare, supravegherea bancară, reglementarea valorilor mobiliare,
supravegherea asigurărilor, plăţi şi compensări, combaterea spălării banilor şi
combaterea terorismului financiar AML/CTF) au derivat în principal din Programul
de Evaluare a Sectorului Financiar11. Banca Mondială preia conducerea în guvernanţa
corporativă, contabilitate şi audit şi regimuri privind falimentul şi drepturile
creditorilor.
Programele ROSC şi FSAP sunt instrumente pentru evaluarea vulnerabilităţii
sectorului financiar şi nevoilor sale de dezvoltare. Ele oferă FMI informaţii pentru
activităţile sale de supraveghere şi reprezintă instrumente utile pentru a sprijini
dialogul politic dintre instituţiile financiare internaţionale, factorii politici, şi sectorul
privat. Ele pot contribui la proiectarea modului de dezvoltare a activităţilor pentru
oferirea de împrumuturi, pot ajuta în întocmirea documentelor politice cheie şi pot
oferi pouncte de referinţă pentru proiectarea şi monitorizarea programelor de asistenţă
tehnică şi de construire a capacităţii. Pentru a rămâne util, evaluările progresului
înregistrat în implementarea standardelor sunt actualizate în mod periodic.
FMI şi Banca Mondială au construit web site-uri pentru a disemina evaluările ROSC
în rândul publicului.12
Obiectivele ROSC –Modulul A&A
Banca Mondială este responsabilă pentru evaluarea modulului de contabilitate şi de
audit al ROSC, cunoscut ca Verificarea Standardelor şi Practicilor de Audit.
Obiectivele verificării sunt:
Să evalueze comparabilitatea standardelor naţionale de contabilitate şi de audit cu
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS)13 şi Standardele
Internaţionale de Audit (ISA)14, respectiv, a gradului în care entităţile corporative
respectă standardele de contabilitate şi de audit stabilite din ţara respectivă; 15 şi
Să ajute ţara respectivă să acopere decalajele identificate între standardele şi
practicile sale curente şi standardele de contabilitate şi de audit recunoscute la nivel
internaţional.
11
FSAP, un effort comun al FMI şi Băncii Mondiale început în mai 1999, menit să sporească eficienţa
eforturilor de a promova soliditatea sistemelor financiare din ţările membre. Vezi
http://www1.worldbank.org/finance/html/fsap.html.
12
Site-ul web al ROSC website, inclusiv detalii ale celor douăsprezece seturi centrale de standarde şi
module pentru ţările respective pot fi accesate la http://www.worldbank.org/ifa/rosc.html.
13
În curpinsul acestui documente IFRS se referă deopotrivă la Standardele Internaţionale de Raportare
Financiară şi Standardele emise de Consiliul Comitetului pentru Standarde Internaţionale de
Contabilitate şi la fiecare Interpretare aplicabilă a Comitetului pentru Interpretări ale Raportărilor
Financiare Internaţionale.
14
Standardele Internaţionale de Audit sunt promulgate de Consiliul pentru Standarde Internaţionale de
Audit şi Asigurare (IAASB) al Federaţiei Internaţionale de Contabililor (IFAC).
15
În cadrul acestui document, termenul de “contabilitate” se referă atât la contabilitate, cât şi la raportare.
17
Modulul ROSC-A&A se concentrează în principal asupra raportării financiare de
către entităţile de interes public. Entităţile de interes public sunt definite ca fiind
entităţile pentru care este un interes public semnificativ datorită afacerii pe care o
desfăşoară, mărimii lor, numărului de angajaţi şi/sau statutului lor corporativ ca atare
şi care au o varietate de părţi interesate de activitatea lor. Exemple de astfel de
entităţi includ instituţiile de credit, companiile de asigurări, firmele de investiţii,
firmele de pensii şi companiile cotate la bursă. Totuşi, ROSC-A&A ia, de asemenea,
în considerare aspectele legate de raportările financiare ale întreprinderilor mici şi
mijlocii (IMMs).
Comparabilitatea Conformităţii Standardelor Naţionale şi Internaţionale
Verificarea ROSC-A&A reprezintă un exerciţiu de evaluare care (a) evaluează
punctele tari şi punctele slabe ale cadrelor instituţionale existente care stau la baza
practicilor de contabilitate şi audit financiare; (b) determină comparabilitatea
standardelor naţionale de contabilitate şi audit cu standardele de contabilitate şi de
audit recunoscute la nivel internaţional (IAS/IFRS şi ISA); şi (c) examinează gradul
de conformitate cu standardele naţionale de contabilitate şi de audit şi evaluează
eficienţa mecanismelor de monitorizare şi aplicare pentru a asigura conformitatea cu
standardele, regulile şi reglementările naţionale.
Cadrul Instituţional
Cadrul instituţional trebuie să promoveze practicile de contabilitate şi de audit de o
înaltă calitate. Cadrul instituţional, aşa cum este examinat de ROSC-A&A în fiecare
ţară include (a) legile şi reglementările, (b) istoricul şi stadiul actual al profesiei
contabile şi de audit, (c) punctele tari şi punctele slabe ale educaţiei universitare şi
profesionale contabile; (d) procesul de stabilire a standardelor de contabilitate şi de
audit şi (e) acordurile pentru asigurarea conformităţii cu cerinţele contabile şi de
audit. Modulul ROSC-A&A se concentrează asupra stadiului actual al cadrului
instituţional şi oferă recomandări politice pentru întărirea cadrului, pentru a asigura
practice contabile şi de audit de o înaltă calitate.
În timp ce IAS/IFRS şi ISA sunt cele două puncte de referinţă pe care verificarea
ROSC-A&A le foloseşte pentru a evalua standardele de contabilitate şi de audit din
orice ţară dată, nu există standarde internaţionale de reglementare a contabilităţii şi
auditului. Eforturile pentru acoperirea decalajelor actuale care au ieşit la iveală în
lumina recentelor scandaluri contabile şi de guvernanţă corporativă se află în plină
derulare. În asenţa standardelor, personalul Băncii Mondiale se bazează pe experienţa
lor proprie în evaluarea cadrelor instituţionale la care s-a făcut referire mai sus.
Comparabilitatea Standardelor Naţionale şi Internaţionale
Punctele de referinţă folosite în elaborarea metodologiei care a folosită pentru această
evaluare sunt IAS/IFRS şi ISA. Atingerea conformităţii standardelor naţionale de
contabilitate şi de audit cu IAS/IFSR şi ISA promovează o raportare financiară solidă
18
în economie. Din diverse motive, standardele şi reglementările din diferite ţări au
atins nivele diferite de conformitate cu standardele internaţionale comparabile.
Modulul ROSC-A&A ajută la identificarea acestor decalaje.
Conformitatea cu Standardele Naţionale
Părţile interesate corporative depind de accesul la informaţii financiare de o înaltă
calitate. În timp ce stabilirea standardelor de contabilitate şi de audit reprezintă un pas
important în dezvoltarea unui mediu solid de raportare financiară, aplicarea acestor
standarde este şi mai importantă. Lipsa unui mecanism efectiv şi eficient pentru a
asigura conformitatea cu standardele de contabilitate şi de audit contribuie la slăbirea
unui mediu de raportare financiare.
Reducerea decalajelor
Cu privire la el de-al doilea obiectiv de reducere a decalajelor identificate, modulul
ROSC–A&A identifică, de asemenea, domeniile de îmbunătăţire care ajută factorii de
decizie politică şi alte părţi interesate din ţara respectivă să elaboreze o strategie şi un
plan de acţiune pentru îmbunătăţirea standardelor şi practicilor de contabilitate şi de
audit într-o anumită ţară.
Metodologia ROSC–A&A
Modulul ROSC-A&A porneşte de la o abordare participativă cu o implicare puternică
a factorilor de decizie politică şi a altor părţi interesate din ţara respectivă. Banca
Mondială a elaborat un instrument diagnosticcare conţine o verificare cuprinzătoare a
standardelor şi practicilor de contabilitate şi de audit dintr-o anumită ţară. 16 Banca
Mondială suplimentează, de asemenea, informaţiile din instrumentele diagnostic cu
un exerciţiu de atenţie cuvenită pentru captarea experienţelor principale ale
practicienilor şi a altor fapte din practicile profesionale de contabilitate şi de audit
dintr-o anumită ţară. La finalizarea a exerciţiului de cercetare, personalul Băncii
Mondiale întocmeşte un raport care prezintă informaţiile efective care decurg din
verificare şi fac recomandări politice pentru a ajuta ţara să îşi îmbunătăţească
standardele şi practicile sale contabile şi de audit. Părţile interesate din ţara respectivă
revizuiesc proiectul raportului. Personalul Băncii Mondiale întocmeşte apoi un raport
final luând în consideraţie comentariile primite de la părţile interesate şi îl transmit
autorităţilor din ţara respectivă pentru aprobare şi permisiunea de a îl publica. Odată
aprobate, aceste rapoarte sunt publicate pe web site-ul Băncii Mondiale.17
Părţile interesate din ţara respectivă şi personalul Băncii Mondiale elaborează în
comun o strategie şi un plan de acţiune pentru ţara respectivă pe baza recomandărilor
raportului ROSC şi, în cele din urmă, strategia şi planul de acţiune sunt implementate.
16
Instrumentul diagnostic este disponibil la www.worldbank.org/ifa/rosc_aa.html.
17
Vezi http://www.worldbank.org/ifa/rosc_aa.html .
19
Implicarea factorilor de decizie politică şi părţilor interesate ale ţării respective
La începutul unei verificări ROSC-A&A dintr-o anumită ţară autorităţile din ţara
respcectivă (factorii de decizie politică) identifică părţile interesate din ţara respectivă
care au un interes pentru aspectele de contabilitate şi de audit. Aceste părţi interesate
pot include reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor, Ministerului Justiţiei,
organismului de reglementare al piţei valorilor mobiliare, organismului de
reglementare a companiilor de asigurări şi al altor organisme de reglementare pentru
instituţii financiare nebancare, instituţiilor de învăţământ superior contabil,
organismelor profesionale contabile şi de audit, firmelor contabile şi ai altor
investitori instituţionali.
Părţile interesate din ţara respectivă partucupă în evaluarea factorilor cheie pe durata
procesului ROSC-A&A, inclusiv a punctelor slabe şi a punctelor tari ale cadrelor
instituţionale existente care stau la baza standardelor naţionale de contabilitate şi de
audit în practică; gradul de conformitate cu standardele naţionale de contabilitate şi de
audit în practică şi eficienţa mecanismelor de aplicare. Ei ajută, de asemenea, la
identificarea domeniilor de îmbunătăţire a standardelor şi practicilor de contabilitate
şi de audit. Ei acţionează ca parteneri de dialog cu Banca Mondială în întocmirea
ROSC-A&A şi a planului de acţiune pentru ţară.
Progresul în Evaluări
La sfârşitul luni iunie 2004, au fost finalizate 38 de module A&A ROSC, din care au
fost publicate 20. La nivel regional, Europa şi Asia Centrală au finalizat cel mai mare
număr de evaluări, 17; a urmat America Latină şi zona Caraibiană, Orientul Mijlociu
şi Africa de Nord – ambele cu şapte evaluări finalizate; regiunea Africa a finalizat
cinci şi Asia de Est şi Pacific şi Asia de Sud au finalizat câte două fiecare. Până acum,
majoritatea evaluărilor A&A au fost realizate în economiile cu venituri medii şi două
în economiile cu venituri mari. Totuşi, cum un număr tot mai mare de ţări cu venituri
mici au acceptat importanţa sectorului privat pentru dezvoltarea economică, nevoia
întăririi practicilor contabile şi de audit a devenit tot mai mare în aceste ţări.
20
Other docs by U6r5gKN
