; Ungureanu _ Ponta_ prieteni pentru masoni_ americani _ Israel
Documents
Resources
Learning Center
Upload
Plans & pricing Sign in
Sign Out
Your Federal Quarterly Tax Payments are due April 15th Get Help Now >>

Ungureanu _ Ponta_ prieteni pentru masoni_ americani _ Israel

VIEWS: 26 PAGES: 11

Extras cap. 12, pag. 368-384 din Politica filo-sionistă a Românei de Cornel Dan Niculae, Editura Carpathia Rex. N..B. Atentie, autorul face aici confuzie între poporul american si controlul lobby-ului evreiesc. Guvernul SUA are atâta reprezentare pentru americani, câta are guvernul republicii de pe Dâmbovita, pentru poporul român.

More Info
  • pg 1
									Premierii Ungureanu şi Ponta, prieteni
pentru Masoni, americani şi Israel!
Cornel Dan Niculae,
Politica filo-sionistă a Românei
Editura Carpathia Rex,
Bucureşti, ediţia a IV-a, 2012,

Cap. 12, extras pag. 368-384




Victor Ponta îşi face cărțile în Israel

Apariția la vârful politicii româneşti, în anul 2001, a tânărului 
procuror Victor Ponta venea după ce acesta a instrumentat un 
dosar penal în care i‐a făcut jocurile inculpatului israelian Elan 
Schwartzenberg, individ care pe atunci, în anii 2001‐2004, 
intermedia relațiile dintre politicienii români de la guvernarea 
P.S.D. şi cei israelieni. Pentru a‐l proteja pe româno‐israelian, 
procurorul Ponta, care era şi asistentul premierului Năstase la 
facultatea unde preda acesta, a ignorat chiar şi un Ordin de seche‐
stru pronunțat împotriva lui Elan Schwartzenberg de către Înalta 
Curte de Justiție a Angliei şi Țării Galilor.

Imediat încheiată „afacerea penală Schwartzenberg“, Victor Ponta 
părăsea procuratura şi devenea şef al Corpului de Control al 
primului‐ministru Adrian Năstase şi, pe linie politică, şeful 
tineretului P.S.D. Aveam să vedem, apoi, cum Schwartzenberg a 
aranjat întâlnirile semi‐oficiale dintre premierul român Adrian 
Năstase şi cel israelian, Bibi Netanyahu.

Ajuns şef al Partidului Social Democrat (P.S.D.) din România, 
Victor Ponta a preluat şi toate conexiunile israeliene ale acestuia, 
construite de mentorul său politic, Adrian Năstase (pe larg 
prezentate în lucrarea Ofensiva iudaismului asupra României) [1]. Una 
dintre aceste conexiuni este cea cu oamenii miliardarului 
Mordechai (Motti) Zisser, un sionist care este principalul finanțator 
al Partidului Muncii din Israel şi care deține în Bucureşti hotelul 
Radisson Blue (fostul Hotel Bucureşti), ca urmare unei privatizări 
frauduloase.

Aşa se face că, în 26 noiembrie 2010, Victor Ponta se ducea în Israel 
însoțit de Daciana Sârbu, soția sa europarlamentar, ca şi de „pupila
“ lui Ion Iliescu, Corina Crețu. Oficial, cei trei se aflau la Tel Aviv 
pentru inaugurarea unei nou înființate filiale a P.S.D. în Israel, dar 
ei au discutat şi alte treburi cu Colette Avital, la reşedința lui 
Armand Schor, influent om de afaceri israelian, reprezentantul 
P.S.D. pentru Israel şi Orientul Apropiat. Interesul lui Ponta la 
Colette Avital era faptul că aceasta ar avea puternice legături la 
vârful administrației de la Casa Albă, fiind totodată, de câteva 
decenii, intima preşedintelui israelian Shimon Peres, iar scopul său 
era „să prezinte americanilor, prin intermediul israelienilor, planul 
său de revenire a P.S.D. la conducerea României“, dorindu‐şi 
pentru el însuşi „funcția de prim‐ministru, pe care vrea să o ocupe 
în urma unor alegeri anticipate sau la termen… Victor Ponta 
doreşte să negocieze susținerea administrației de la Casa Albă prin 
intermediul israelienilor“. Raportul S.I.E., prezentat preşedintelui 
Băsescu în acele zile, ar fi arătat că Victor Ponta a convins‐o pe 
Colette Avital „să susțină în fața lui Shimon Peres, dar şi la Casa 
Albă, un plan prin care atât israelienii, cât şi americanii să marşeze 
în cazul unor alegeri anticipate… la schimbarea guvernului actual 
cu un guvern de coaliție condus de P.S.D., cu Victor Ponta premier
“. Totodată, însă, Ponta aducea asigurări de fidelitate în privința 
„relațiilor comerciale şi politice dintre Israel şi România“ şi privind 
„poziția statului român în procesul politic din Orientul Apropiat“, 
cum anunțau comunicatele de presă[2].
Până la urmă, Ponta şi Colette Avital nu erau la prima discuție. În 
acelaşi an, prin luna mai, unii lideri ai P.S.D. avansau ideea ca 
româno‐israelianca Avital să devină preşedintele României la 
alegerile din 2014, pe care o vedeau ca o „doamnă de fier de origine 
evreiască“, „o Margaret Thatcher a României, o mână de fier într‐o 
mănuşă de catifea“. Exact după o lună de când s‐a discutat în 
„cercurile înalte“ ale P.S.D. această propunere, în iunie 2010, Victor 
Ponta, în calitate de şef al P.S.D. se întâlnea la New York cu madame 
Colette Avital, la întrunirea Consiliului Internaționalei Socialiste, 
având o lungă discuție cu aceasta (conform unui comunicat al 
P.S.D.), Colette Avital deținând funcția de secretar general al Parti‐
dului Muncii din Israel şi fiind o intimă a centrelor de putere ale 
lumii[3].

„M‐am văzut şi cu reprezentanții de la FMI – adăuga Ponta –, pen‐
tru că România are nevoie de capitaluri americane“ (!!?). La 
Bucureşti, el țipa, însă, din Opoziție, că România nu trebuia să se 
împrumute de la FMI.

Ponta s‐a mai văzut, totuşi, şi cu şefii unor „firme de consultanță“ şi 
think‐thank‐uri americane de tip mondialist, din pleiada ce stă în 
spatele „guvernului din umbră“ global. În fruntea acestora se află 
SONECON, condus de evreul Robert Shapiro, ex‐subsecretar al 
Economiei S.U.A., care, prin SONECON, i‐a consiliat pe Tony Blair, 
Bill Clinton, Al Gore şi Hillary Clinton, cât timp aceştia au 
ocupat/ocupă funcții de stat („ne‐am ajutat clienții să‐şi atingă 
scopurile“, zice Shapiro).

Tot un evreu este şi Barry Pavel, directorul unui think‐thank satelit 
ideologic al N.A.T.O., numit Atlantic Council, unde Victor Ponta, în 
timpul vizitei din S.U.A., a susținut un speach pe tema „Prioritățile 
strategice ale României“ (Atlantic Council are un puişor‐sucursală şi 
la Bucureşti, sub numele de „Dinu Patriciu Eurasia Center“). În 
aceeaşi linie se înscria şi întâlnirea lui Ponta cu Sally Painter, şefa 
„Blue Star Strategies“, alt satelit al N.A.T.O., care oferă „consultanță
“ pentru menținerea României în Alianța militară euro‐atlantică, 
printre altele.
Altă „firmă“ vizitată de Victor Ponta, în acele zile, este Benenson 
Strategy Group, condusă de Peter Brodnitz, companie care oferă 
consultanță „de strategie“ celor care vor să câştige Puterea, fie în 
Senatul sau Congresul S.U.A., sau chiar preşedinția S.U.A. Inclusiv 
preşedintele american Barack Obama a fost clientul lor.

Cea mai importantă, însă, asemenea vizită, Victor Ponta a avut‐o la 
think‐tank‐ul American Enterprise Institute (înființat din 1943, în 
timpul războiului), unde s‐a întâlnit cu Desmond Lachman. A.E.I. 
este un fel „biserică“ a capitalismului american, care urmăreşte 
limitarea puterii guvernului în favoarea inițiativei şi interesului 
particular (al celor mai bogați americani, bineînțeles – ce o fi căutat 
un „Che Guevara“ precum „socialistul“ Ponta la aceştia?). A.E.I., o 
alternativă a celui mai important grup de planificare a politicii 
SUA, Institutul Brookings, are o influență globală şi se ocupă de 
politica internațională, dar este adesea, prin membrii ei din 
Administrația de stat, realizatoarea în fapt a politicii S.U.A. Printre 
aceşti membri îl regăsim, bunăoară, şi pe Paul Wolfowitz, fostul şef 
evreu al Băncii Mondiale, iar în board îi aflăm şi pe reprezentanții 
marilor magnați evrei ai Americii, precum Robert Pritzker 
(proprietar al lanțului hotelier Hyatt), pe intelectualii evrei precum 
profesorii Michael Rubin, Dan Blumenthal sau Joshua Muravchik 
(fiul unor emigranți evrei din Kiev, care îl apreciază pe Tony Blair 
pentru „transformarea partidului laburist în partid liberal, al 
oamenilor de afaceri“), ca şi importanți politicieni precum fostul 
vicepreşedinte al S.U.A. Dick Cheney. American Enterprise Institute, 
alături de alte trei think‐thank‐uri – adică Institutul Brookings, 
Fundația Heritage şi Consiliul Relațiilor Externe – reprezintă „gru‐
purile de reflecție“ care gândesc şi fac politica S.U.A., numai că 
American Enterprise Institute este cel mai conservator şi susținea, în 
decembrie 2011, necesitatea ca S.U.A. să atace militar Iranul, 
sprijinind Israelul să asigure „securitatea zonală“.

Cum am văzut, cele mai numeroase întâlniri, Ponta le‐a avut în 
zona militară, respectiv Pentagonul şi think‐tank‐urile N.A.T.O., tre‐
buind să confirme că va menține România în această linie, care este, 
în bună măsură, „armata capitalismului“. De aceea, el a fost însoțit 
în S.U.A. de Titus Corlățean şi de generalul (r.) Corneliu Dobrițoiu, 
ca o garanție, Victor Ponta spunându‐le textual americanilor că 
aceştia doi „vor ocupa funcțiile de ministru de Externe, respectiv 
cel al Apărării naționale“ în viitorul guvern, pe care îl va conduce. 
Dobrițoiu este un general de 67 de ani care a mai fost subsecretar de 
stat la Apărare şi care a absolvit în 2004 „Colegiul N.A.T.O.“ din 
Roma, fiind, astfel, agreat de americani ca fidel politicii lor militare 
(un tip închipuit şi plin de sine, Dobrițoiu susține că el a „coordonat 
integrarea României în N.A.T.O.“).

Una dintre întâlnirile mai speciale ale lui Victor Ponta la 
Washington a fost cea cu un reprezentant la firmei petroliere 
Chevron, Jay Thompson, care, în aceeaşi vreme, semna la Bucureşti 
cu premierul Ungureanu concesionarea gazelor de şist româneşti.

Ceea ce a urmat este istorie deja. La finele lui aprilie 2012, Victor 
Ponta, ca lider al opoziției parlamentare, respectiv al alianței U.S.L., 
introducea moțiunea de cenzură împotriva guvernului Ungureanu, 
pe 27 aprilie dărâma acest guvern la votul din Parlament, iar, apoi, 
era nominalizat drept premier de către preşedintele Traian Băsescu. 
Mai puțin se ştie că înainte de introducerea moțiunii de cenzură, în 
25 şi 26 martie 2012 Victor Ponta se întâlnea cu fostul premier bri‐
tanic Tony Blair, un emisar al ocultei mondiale, precum Grupul 
Bilderberg şi Comisia Trilaterală. Întâlnirea a avut loc la sediul 
central al P.S.D., „la solicitarea lui Blair“, care se afla la Bucureşti la 
un „eveniment al societății civile“, ziceau pesediştii, venind „să dea 
un mesaj de susținere pentru U.S.L. şi pentru Victor Ponta“ şi 
pentru a‐l felicita pe Ponta pentru includerea acestuia pe lista 
„Young Global Leaders“ de către Forumul Economic Mondial, mai 
ziceau ei. (Forumul Economic Mondial, care se întruneşte anual la 
Davos, este puternic contestat, în stradă, de extrema stângă 
europeană, ca fiind conclavul marelui capitalism, dar „Che 
Guevara“ de Dâmbovița, adică Victor Ponta, îl iubeşte.
CUPRINS
1. Metodele unui serviciu secret străin
Cazul Mossad-ului
Agenţii „oameni de afaceri“
Asasini sub steag străin şi „propaganda neagră“
Crima ca metodă generală
Pe deasupra României
Identităţile clandestine
Mossad-ul în România „post-decembristă“
„Parteneriat strategic“ SRI-Mossad din 1992.
Ofiţerii israelieni fac afaceri româneşti

2. Axa Washington-Londra-Bucureşti, o altă Axă sionistă?
Prieten al Israelului şi al americanilor
„Profilul“ Băsescu în cancelarii
Ca ministeriabil emanat de „revoluţie“
Ce mai politician!
Mafia libanezilor „creştini“ şi PD-ul
Afacerile Ioanei Băsescu cu libanezii Mossad-ului
În vizită la Bechtel şi B’nai B’rith
Ofensiva anti-musulmană
Recrut pentru Mossad
Implicarea organizaţiilor mondiale evreieşti
Vizită la nivel înalt la evreii americani şi B’nai B’rith

3. Cadavrele din debaraua lui Băsescu
Peste 10 ani de relaţii Băsescu-Bloom
„Ştirile“ criptate… şi Democrats Abroad
Băsescu-Bloom şi interesul asupra Irakului
(Bloom, ca vârf americano-israelian în Irak).
Simona Marinescu îi încurca
Bloom şi Baltazar, din nou asociaţi
Mită, fraudă şi corupţie
Asupra privatizării BCR
Bloom servit de SRI şi PD
CIA, Mossad, SRI şi un dosar penal ultra-secret.
„Actorii“ evrei de la Ambasada SUA
Muşamalizarea politică a fraudei penale
Boc şi Eba, la spa-ul israeliean
Privatizare şi relaţii PD: Baltazar-Videanu-Bodu.
Patronii lui Sebastian Bodu
„Agentul israelian“ Elena Udrea
Cu oamenii israelianului Ari Shavel-Stănescu
În reţeaua Bittner & Comp
Bittner, Udrea-Cocoş şi banii mafiei
Casa de avocatură a lui Bittner şi a „ruşilor“
Învăluirea lui Traian Băsescu
„Alegerile fraudate“ şi Golden Blitz-ul!?!
Reabilitarea alegerilor şi a lui Bittner
„Mossadiuc“ de la PD
FNI-ul, israelienii, Babiuc şi Băsescu

4. Care societate civilă?
Băsescu cel din puşculiţa lui Sörös
Băsescu, „falimentul“ României şi J. Sachs
Revoluţiile soft marca Sörös
Ucraina Portocalie
La Bucureşti ca la Kiev
Pleiada organizaţiilor din „Reţeaua Sörös“
Mizeria din interiorul GDS
Coaliţia pentru un parlament pro-Sörös
Desprinderea lui Sörös de Băsescu!?!
Sörös, ca voce a sionismului soft
Afacerile Sörös în România

5. Guvernarea filo-sionistă
Delegaţiile evreieşti şi B’nai B’rith-ul
Ministrul Mihai Răzvan Ungureanu, un „iudeu“ sionist
Să-şi caute românii altă ţară!?
Încă un liberal cu ascendenţa israelită
Ehud Olmert, un evreu „român“ interesat de „întoarcerea acasă“
România ca ţintă…
Împotriva Uniunii Europene. Da pentru firmele israeliene
Expansiune economică prin ambasada Israelului
M. R. Ungureanu în Israel
Atingând inima iudaismului
„Curţile Gojdu“, afacere israeliană a guvernelor maghiar şi român
Ambasadorii SUA de religie mozaică

6. Politica filo-sionistă
România pro-Israel în Consiliul de Securitate
Israelul, Ungureanu şi „Dosarul iranian“
România la război pentru Israel (1)
Pro-israelian în fruntea spionajului românesc
Preşedintele român „îşi ia lecţiile“ în Israel
„România acţionează la comanda MAE israelian“
Armata israeliană se antrenează în România
România la război pentru Israel (2)
Guvernare mixată: israeliano-română

7. Bucureştiul ca ţintă
Gheşefturile evreieşti la Capitală
Israelienii de la Catedrala Plaza
M. R. Ungureanu sabotând Biserica şi Vaticanul.
Primarul Oprescu, „frate“ cu evreii !?
Retrocedări şi Puz-uri a la Oprescu

8. În Uniunea Europeană 280
Diplomaţia israeliană ne-a băgat în UE !?
„Un Israel în România!“
Dispariţia Israelului !?
„Israelul cumpără România !”
Israelul versus UE !?
„CIA conduce România!“
Israelul vrea (în) Uniunea Europeană!
România ca avanpost al Israelului
Comiţii şi comitete mixte
„Comerţul Liber“ cu Israelul
Noile Protocoale economice

9. Ciudata politică economică a României
„Investiţiile israeliene“ în România
Camera de Comerţ a României, filo-israeliană
Fără vize pentru evrei

10. Israelul şi Mafia nu-şi dezmint interesul
Oamenii de paie ai investitorilor secreţi
Stăpânul Transilvaniei cu spate israelian
Mafia „rusă“… este evreiască!
Baza grupului e la Tel Aviv
„Oligarhii“ de la Răsărit, în România

11. Mossad-ul şi „oligarhii ruşi“ evrei, înscrişi pentru rafinăriile
româneşti
Odiseea rafinăriei RAFO
Nevăzutul vârf al piramidei
Agentul israelian Levy Nissim
Prima privatizare cu dedicaţie
Se sparge buboiul cu ţiţei
Evreii ies pe faţă: vor rafinăria băcăuană!
Începutul implicării lui Traian Băsescu
Fridman şi israelienii lui Rich ies din culise
Descinderea la Cotroceni a lui Uri Bidner
Levy Nissim către premierul Tăriceanu
Cotrocenii schimbă proprietarii Rafo
O perdea de ceaţă în jurul adevăraţilor proprietari
Mikhail Fridman, încă un exponent al noii „oligarhii ruse“
Mikhail Fridman, Al. Bittner, „mafia rusă“ & comp
Băsescu şi PDL finanţaţi de evreii de la Rafo

12. Premierii Ungureanu şi Ponta, prieteni pentru masoni, americani
şi Israel!
Victor Ponta îşi face cărţile în Israel
Ungureanu nominalizat de Washigton
„Premier pentru război“… susţinut de masoni
M. R. Ungureanu, viitorul preşedinte al României (!??)
Şi Ponta şi-a făcut guvernul la Washington.



[1] Detalii în lucrarea Ofensiva Iudaismului asupra României, capitolul 
Marele gheşeft din construcții, subcap. Bibi Netanyahu şi „afacerea 
România“. Editura Carpathia Rex, Bucureşti, Ediția a IV‐a, 2010, 
pag. 318‐332.

[2] Agențiile Animanews şi Prompt Media din 27.11.2010, ca şi ziarul 
Tricolorul din 29 şi 30 noiembrie 2010.
[3] Colette Avital „s‐a ciocnit de toate marile centre de putere ale 
lumii“: a lucrat pentru diplomația israeliană la Bruxelles, a fost 
consul la Boston, ambasadoare a Israelului la Paris şi la Lisabona, 
consul general al Israelului la New York şi director general adjunct 
pentru problemele Europei Occidentale în ministerul de Externe 
israelian, apoi de peste un deceniu este deputat în parlamentul isra‐
elian, candidând chiar şi la şefia statului Israel. Are reputația de a fi 
prietenă şi cu secretarul de stat american Hilllary Clinton, evreică la 
rândul ei.

[4] A se vedea pe larg articolul Demisia lui Tăriceanu s‐a negociat, 
Băsescu a încălcat consemnul! din Gardianul din 14.11.2006.

[5] Vizita preşedintelui Băsescu în SUA, în 13‐14 septembrie 2011 „a 
fost un lucru bine pregătit şi bine securizat pentru a nu fi distrus 
mediatic din vreme“, zicea el, adică a fost ținută la secret până când 
a intrat la oficialii americani, pentru a treia oară de când era 
preşedinte (8‐10 martie 2005; 26‐28 iulie 2006 şi acum, în 2011), de 
fiecare dată însoțit de M.‐R. Ungureanu. De această dată, Băsescu 
era însoțit în SUA şi de directorul SRI, George Maior, de ministrul 
Apărării, Gabriel Oprea, ei venind, cel puțin formal, să semneze 
„înțelegerea“ de amplasare în România a scutului american 
„antirachetă“ (de fapt, nişte rachete americane cu rază lungă ce ar 
putea ajunge şi în Iran, dar şi în Rusia, iar dacă ar fi folosite ca 
interceptoare, ar exploda deasupra teritoriului României sau al 
Mării Negre). În realitate, ca să fie primit, Băsescu a semnat mai 
multe în SUA, căci secretarul de stat de la externe, Bogdan Aurescu, 
îi pregătise un nou „Parteneriat strategic“ cu SUA, mai „accentuat“ 
(după cum mai au americanii cu Israelul şi Polonia, vezi Doamne!), 
privind „consolidarea schimbului de informații“ şi „lupta antite‐
roristă“, cooperarea militară şi regională, facilitarea „investițiilor“ 
americane etc.

[6] Un raport al Institutului pentru Ştiință şi Securitate 
Internațională, raport finanțat de Centrul de studii al Congresului 
SUA, susține că Iranul nu va construi o bombă atomică decât în 
2012‐2013, pentru că nu are încă dezvoltate suficient capacitățile de 
îmbogățire a uraniului, informa Reuters. Ştirea venea la foarte puțin 
timp după ce New York Times publicase „analiza“ evreului Ronen 
Bergman, preluată din ziarul israelian Yedioth Ahanoroth, în care se 
arăta că este foarte probabil ca Israelul să atace instalațiile nucleare 
iraniene în 2012. Bergman susține, după interviuri realizate cu 
lideri politici, militari, cu foşti şi actuali responsabili cu rang înalt 
din Mossad şi serviciile de informații militare israeliene că, cel mai 
probabi,l Israelul va lansa un atac împotriva Iranului „în acest an“ 
(2012), chiar dacă ar fi să o facă împotriva dorinței Administrației 
Obama. Serviciile israeliene estimau la începutul lui 2012 că 
savanților militari iranieni le‐ar lua măcar 9 luni din momentul în 
care ar primi ordinul pentru a asambla un dispozitiv exploziv şi 
încă 6 luni după aceea pentru a‐i reduce dimensiunile astfel încât să 
îl instaleze pe rachetele Shahab‐3, care pot atinge Israelul. Această 
situație ar determina „fereastra de oportunitate“ pentru un „atac 
preventiv“ asupra facilităților nucleare iraniene. Potrivit 
ministrului apărării israelian, Ehud Barak, susținut de premierul 
Netanyahu, nu a mai rămas decât un an „pentru a împiedica Iranul 
să obțină arma nucleară“. După aceea, Teheranul va intra în ceea ce 
el numeşte „zona de imunitate“ în care va fi acumulat suficientă 
materie primă şi experiență, încât nici un atac nu îl va mai putea 
împiedica să fabrice bomba.

[7] Revista MLNR, Forum Masonic, nr.8‐9, iunie‐septembrie 2001.

[8] În martie 2006, în cotidianul austriac Die Presse, apărea un 
interviu cu ministrul de Externe de atunci al României, M.‐R. 
Ungureanu, care le spunea austriecilor: „Austria este azi cel mai 
important investitor străin din România. Trebuie să priviți România 
aproape ca şi un nou land federal (austriac)“. De fapt, lui 
Ungureanu îi place să stea cât mai mult la Viena. Aici a condus în 
anii 2001‐2003 aşa‐zisul institut „Europe’s South‐Eastern’s Pact of 
Stability“ (Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud‐Est), iar în 
anii 2003‐2004 a coordonat, tot la Viena, „South‐Eastern European 
Initiative“ (Inițiativa de Cooperare pentru Europa de Sud‐Est), post 
în care revine în martie‐decembrie 2007, tot la Viena. Şi soția lui 
Ungureanu a încasat 170.000 de euro pentru „medical consulting“ 
de la OMV AG Vienna (care deține în România trustul petrolier 
Petrom).

[9] Actualmente, Buzăianu face parte din Marea Lojă Națională din 
România, fiind un apropiat al conducerii acesteia; despre Bogdan 
Buzăianu şi afacerile din jurul său, a se vedea lucrarea 
Armaghedonul Masonic (Ed Carpathia Rex 2012), capitolele Marea 
Lojă a României (sau masoneria energiei) şi Alegerea primarului 
Oprescu în 2008..


Recomandare literatură:

								
To top