Faust Bradescu - Intru intelegerea Miscarii Legionare

Document Sample
Faust Bradescu - Intru intelegerea Miscarii Legionare Powered By Docstoc
					           FAUST BRADESCU


    I. INTRU INTELEGEREA MISCARII
               LEGIONARE


  II. MISCAREA LEGIONARA SI SPIRITUL
               RELIGIOS


III. LEGEA JERFEI ÎN TRÃIREA LEGIONARÃ
                                      Faust Bradescu
              INTRU INTELEGEREA MISCARII
                      LEGIONARE
               Editura "Carpatii", MADRID, 1977



LAMURIRE
Odata cu ocuparea tarii de catre hoardele comuniste si inscaunarea unui guvern de aceeasi tendinta, s-a
inceput o nemiloasa distrugere a trecutului. De la istorie la literatura, de la traditii strabune la sentiment
religios, de la stiinta la politica, totul a fost trecut prin ciurul dialecticii marxiste in scopul de a i se
imprima o noua optica, falsa din temelii. Era consecinta urii nestramutate a acestui sistem anti-uman
fata de tot ce-ar fi putut reaminti sau rasadi in suflete imaginea adevaratului spirit romanesc. Mai ales,
generatiile noi trebuiau lipsite de posibilitatea de a cunoaste acest spirit, ce le-ar fi impiedicat sa cada
prada ideilor materialiste.

Astfel, de mai bine de un sfert de veac, neamul romanesc traieste in minciuna, indopat cu idei false si
reconditionat in raport cu trecutul. Natural, patura sociala care a suferit mai mult in urma acestei actiuni
constante a fost tineretul. Rari au fost cei ce-au avut fericirea sa gaseasca prin vreun fund de pod o carte
pusa la index de oficialitatea comunista si scapata astfel, ca prin minune, de la hecatomba rugului rosu.

Ura aceasta dementiala a izbit in toate directiile si pe toate taramurile. Dar nimic n-a depasit in rautate,
in minciuna, in miselie, in perseverenta, ura indreptata impotriva Miscarii Legionare, impotriva
GARZII DE FIER. Tot ce s-a putut spune si scrie mai urat si mai infam, pentru a distruge onoarea
legionara, a fost spus si scris.

Tineretul trebuia impiedicat de a cunoaste si aprecia aceasta organizatie spiritualista si nationalista,
unica in felul ei in lumea intreaga. Zeci de carti, mii de articole ne-au prezentat ca pe niste asasini,
banditi, teroristi, oameni fara capatai, derbedei, vanzatori de patrie, etc, pentru a se crea o imagine falsa
despre noi si a se naste o dusmanie permanenta fata de Legiune.

Iata de ce noi, legionarii liberi, ne straduim sa salvam acest patrimoniu spiritual al neamului si sa-l
trecem mai departe noilor generatii. Noi nu uitam ca in lupta ce ducem pentru dezrobirea Romaniei de
sub jugul comunist, tinerele generatii vor avea un cuvant de spus, precum si intreaga raspundere a
viitorului. De aceea, vrem sa cunoasca adevarul pentru a sti unde se afla speranta neamului. Vrem sa
stergem din mintea compatriotilor nostri mai tineri falsa imagine ce le-a fost impusa asupra
Miscarii Legionare.

MISIUNEA MISCARII LEGIONARE
Miscarea Legionara n-a luat nastere dintr-o intamplare sau din capriciul unui om. Ea s-a cristalizat, prin
personalitatea lui Corneliu Codreanu, ca o necesitate organica a vietii politico-sociale din secolul 20.
Aceasta viata se clatina. Se simtea nevoia unei restructurari a temeliilor politice, economice si spirituale
care manau societatea si individul spre un materialism feroce si o descompunere morala nu mai putin
primejdioasa.

Gandirea Capitanului nu a fost o simpla reactiune, ci o NOUA DIRECTIE de simtire si realizare. In
locul argumentelor pur electorale, de care orice partid poate face uz, Miscarea Legionara aducea in
circuitul gandirii politice o gama de idei noi, pline de seva si de perspective.

Ceea ce urmareste Legiunea din primul moment, nu-i rasturnarea imediata a unui guvern si impunerea
altuia, de nuanta legionara, ci insasi modificarea conceptului de politica, de economie, de morala, ce nu
mai corespundea intru nimic organizarii armonioase a societatii si a inaltarii omului.
                                                                                                            2
Deci, Miscarea Legionara nu-si fixeaza un scop, ci o MISIUNE.

Si daca un scop politic poate fi parasit cu usurinta, deoarece e legat de momentul istoric (economic sau
social), o misiune, ce intrevede transformarea esentelor, are cu totul alta intindere. Atata timp cat va
dainui o organizatie legionara, activitatea ei de baza va fi o misiune, iar nu un simplu scop.
Date fiind imprejurarile, aceasta misiune este aportul esential si constant al Miscarii noastre, deoarece
are in vedere:

        - MODIFICAREA OMULUI, pentru a-l transforma intr-o personalitate libera, demna si
        constienta de misiunea ce-i revine.
        - MODIFICAREA NATIUNII, pentru a o transforma intr-o comunitate de simtire si ideal cu
        totul innoita si echilibrata.
        - MODIFICAREA STRUCTURILOR sociale, economice si politice, pentru a le transforma in
        elemente armonioase ale unei noi viziuni a societatii.

Prin acest aport, prin originalitatea solutiilor si prin siguranta mijloacelor, Miscarea Legionara se
diferentiaza de toate celelalte partide si organizatii reformatoare sau revolutionare. Misiunea ei
depaseste victoria banala pe plan electoral sau captarea numerica de adepti pentru constituirea unui
partid numeros. Miscarea urmareste crearea unui sistem nou de organizare politica, economica, sociala;
care sa smulga omul din rutina, egoismul si preconceptele ce-l mineaza.

Prin misiunea ce i-a fost impusa de Corneliu Codreanu, Miscarea Legionara depaseste de altfel
frontierele neamului romanesc, atingand universalul.

In aceasta a doua jumatate a secolului 20, degradarea societatii si descompunerea spirituala a omului
continua, accentuandu-se. In Occident se manifesta aceeasi indiferenta si acelasi egoism lucrativ ca
intotdeauna, iar pericolul marxist e tot atat de amenintator, agravat pentru noi de faptul ca Romania se
gaseste deja sub calcaiul direct al comunismului.

Cauzele fiind aceleasi, misiunea Miscarii Legionare nu si-a pierdut nici o iota din valoarea ei
originara. Din contra, tot ce se intampla in lume vine sa-i intareasca pozitia.

CE ESTE MISCAREA LEGIONARA
Definirea Miscarii Legionare nu este usoara si greutatile decurg din faptul ca e vorba de o gandire
politica noua, originala, sprijinita pe temelii neobisnuite.
Astfel, Miscarea Legionara nu neaga materia, dar o aseaza la locul ei, subordonand-o spiritului;
urmareste cu tarie principiul justitiei, dar nu merge pana acolo incat in numele lui sa se poata inscauna
toate abuzurile si privilegiile daunatoare neamului; considera omul element esential al societatii, dar
nu-i ingaduie o libertate anarhica; propovaduieste intelegerea intre clase, dar nu crede in disparitia
claselor; nu respinge importanta si forta multimilor, dar onoreaza si respecta calitatea omului si a
elitelor. Si multe alte norme ce o deosebesc de numeroasele forme democratice, socialiste sau marxiste
ce impanzesc viata politica in aceasta epoca.

Astfel, Miscarea Legionara se plaseaza peste si in afara promiscuitatilor ideologice ce invenineaza
societatea actuala. Nu este o interpretare capitalista a societatii, desi admite proprietatea particulara,
castigul cu mijloace corecte, beneficiul indispensabil prosperitatii si concurenta. Pe de alta parte, nu este
nici o interpretare colectivista, desi prevede nationalizarea anumitor intreprinderi de interes general,
planul economic si impiedicarea castigului fraudulos.

Miscarea Legionara este inainte de toate o conceptie antimaterialista a societatii si a modului de
gandire, de unde decurg toate celelalte atribute ce-o singularizeaza.



                                                                                                           3
Atat democratia capitalista cat si comunismul anti-capitalist sunt conceptii pur economice, adica
materialiste. Ceea ce le lipseste amandurora, este SPIRITUALUL, singurul element capabil sa puna
capat degradarii ce ameninta individul, si prin el, societatea.

Miscarea Legionara aduce acest corectiv in circuitul sociopolitic al natiunii, inaltand mai intai
elementul "OM" printr-o educatie perseverenta; apoi ca o consecinta, umanizand raporturile dintre
oameni si grupuri. Intr-un cuvant, Legiunea invata pe individ cum sa se desprinda de conceptiile
materialiste si cum sa stapaneasca materia, fara a-i deveni sclav.

Sub influenta doctrinelor materialiste individul a pierdut contactul cu fortele superioare ale spiritului,
deviind mersul normal al lucrurilor si negandu-si propria esenta. Miscarea noastra cauta sa restabileasca
adevarul, punand fiecare element la locul lui. E un fel de rasturnare ierarhica in care "spiritul" e ridicat
deasupra "materiei". Miscarea Legionara este o organizatie politico-revolutionara ce inglobeaza viata si
dezvoltarea natiunii din toate punctele de vedere, fara a atinge insa libertatea si demnitatea insului. Prin
introducerea elementului spiritual in circuitul gandirii politice, Legiunea devine expresia unei reinnoiri
profunde a individului si imaginea aspiratiilor cele mai curate ale natiunii.

Astfel, putem preciza in linii generale orientarea ei de azi, asa cum se desluseste din conceptia lasata de
Capitan:
         - din punct de vedere ideologic, Miscarea Legionara e bazata pe un nationalism pur, dezbarat
         de egoismele si sovinismele ce-au caracterizat alte organizatii de acelasi gen. Elementul motor
         al nationalismului legionar e convingerea ca o natiune constienta de valoarea si misiunea ei nu
         poate decat sa respecte valoarea si misiunea celorlalte natiuni. Dar, pentru a se ajunge la aceasta
         conceptie de intelegere si respect reciproc, nationalismul trebuie structurat etico-spiritual,
         adica sa-si intemeieze continutul pe valori spirituale si morale. De aceea se poate spune ca
         Miscarea Legionara este o interpretare spiritualista a societatii si a omului.
         - din punct de vedere politic, Miscarea Legionara se plaseaza la distanta egala de liberalismul
         anarhic si de dictatura colectivista a comunismului, respingand erorile si abuzurile ce
         caracterizeaza aceste doua sisteme. Anti-oligarhica, dar si anti-cosmopolita, Legiunea intelege
         sa introduca un sistem politic bazat pe respectul real al vointei nationale, pe demnitate umana,
         pe munca constienta, pe dragoste fata de bunul public, pe cinste si pe raspundere in fata
         natiunii.
         - din punct de vedere economic, Miscarea Legionara nu reneaga libertatea actiunii individuale
         in economie, pastreaza toate prerogativele legate de proprietate, concurenta, castig si
         transmisiune succesorala. Aceasta libertate este insa supravegheata, in sensul impunerii
         anumitor limite capabile sa impiedice constituirea unor situatii daunatoare dezvoltarii
         armonioase a natiunii. Spre exemplu: nationalizarea, in cazul anumitor industrii sau companii
         de interes general, devine o regula indispensabila. De asemenea, stabilirea unui plafon in
         sistemul de acumulare al averilor personale, participarea la beneficii a lucratorilor (in anumite
         conditii de vechime, capacitate, satabilitate, etc)...

In vederea atingerii unei armonii economice, Legiunea prevede deci instaurarea unui dirijism limitat,
aplicabil numai la treapta cea mai inalta a marilor sectoare economice. Rolul acestui dirijism nu-i
dominarea sau acapararea economiei nationale (adica trecerea ei sub controlul Statului, cum se intampla
in comunism), ci numai stabilirea unei supravegheri continue a intregului economic, in calitate de
arbitru si de reprezentant al interesului national. Nu e vorba de constituirea unui capitalism de stat, prin
acumularea intregului proces economico-financiar in mainile guvernului, ci de asigurarea bunului
randament al tuturor sectoarelor productive.

Miscarea Legionara este deci un nationalism ce implica justitia sociala, limpezit de incovenientele ce
intineaza toate socialismele de stanga si mai ales de rudenia ideologica ce au cu marxismul
internationalist si cu comunismul totalitar.

In afara de toate aceste criterii ce o diferentiaza de celelalte organizatii politice, Miscarea Legionara
poseda o caracteristica, unica in felul ei: REVOLUTIA INTERIOARA! Revolutia legionara se inscrie,
                                                                                                          4
inainte de toate, pe taramul spiritual, iar nu pe cel material, in sensul ca "razboirea" in perspectiva nu e
rasturnarea imediata si prin orice mijloace a regimului existent, ci lupta omului cu sine insusi, pentru
modificarea lui launtrica.

Convinsa ca numai omul calitativ, omul ales, poate aduce un aport binefacator in evolutia si fericirea
societatilor, Legiunea se considera in primul rand o scoala de transformare a omului. Calitatea acestuia
nu depinde de clasa sociala, cultura sau meserie, ci de atributele spirituale si civice pe care cineva le are
si le poate dezvolta. Capitanul a spus-o de la inceput: "Miscarea Legionara este o scoala de caractere
..."
Efortul pe care il face Legiunea este cu totul aparte si in afara obiceiurilor politice cunoscute. Ea
urmareste, printr-o educatie in adancime, crearea unei forte politice noi, pusa in slujba natiunii intregi,
iar nu a unui partid, a unei clase sau a unor grupuri oculte si oligarhice.

CE VREA MISCAREA LEGIONARA
Intru realizarea dezideratelor sale politico-revolutionare, Miscarea Legionara pleaca de la constatarea
unei stari de fapt in contradictie cu cele mai elementare notiuni de organizare logica a economiei, de
intelegere sociala, de traire individuala. Nemultumirea, ura, violenta stapanesc lumea in toate
sectoarele, deoarece premisele sistemelor existente sunt false la baza.

In economie sunt intrebuintate metodele cele mai daunatoare atat necesitatilor individuale, cat si
intereselor comunitare sau rezervelor naturale. In sectorul social sunt atatate divergentele si
animozitatile, ca si cum fericirea oamenilor ar putea iesi dintr-o invrajbire continua a claselor sociale.
Cat pentru trairea omului in sine, decadenta morala si spirituala atinge limitele prabusirii.

In aceste conditii, strigatul ce rasuna peste tot este "schimbarea urgenta a starii de fapt", fiecare sistem
intelegand prin aceasta schimbare, satisfacerea exclusiva si imediata a intereselor sustinute de el. De
aceea, Miscarea Legionara considera premisele acestor sisteme false la baza. Se sustine particularul,
eliminandu-se viziunea intregului. Se pune in evidenta "clasa sociala", "partidul", "grupul de interese",
etc, ca si cum celelalte parti ce alcatuiesc comunitatea nationala n-ar fi vrednice de a lua parte la
modificarea prevazuta. O astfel de mentalitate nu poate aduce linistea si armonia in societate!

Miscarea Legionara pleaca de la aceeasi constatare, dar modifica total viziunea globala a problemelor,
precum si importanta omului, in procesul de reconstruire a societatii. Astfel, vrerile Legiunii invaluiesc
interesele tuturor claselor si tin socoteala in acelasi timp de interesele generale ale natiunii. In plus, nu
calca in picioare nici interesele marunte, dar esentiale, ale individului luat aparte. Ceea ce urmareste
Legiunea e realizarea unei armonii comunitare, in care fiecare ins, grup, clasa, ramura de activitate, etc,
sa-si gaseasca locul si-n mijlocul careia sa-si poata implini in mod natural drepturile si datoriile ce le
revin.

Pentru atingerea acestui scop general, Miscarea si-a stabilit o serie intreaga de principii, teluri si
metode, al caror cuprins constituie doctrina si programul ei. Multe din aceste idei si feluri de actionare
pot fi gasite si in alte sisteme politice, dar fara atmosfera specifica Legiunii, care singura le garanteaza
forta de patrundere si de realizare.

Ceea ce vrea Miscarea Legionara se inscrie pe doua linii convergente:
A) o linie politico-revolutionara de principii
B) o linie socio-economica de programare practica
Aceste doua linii sunt campul de actiune prin care Miscarea Legionara isi impune ideile si formele
specifice; idei si forme care-i determina originalitatea conceptuala. Puritatea si aplicarea integrala a
celor expuse sunt garantate de inalta linie morala si spiritualitatea ce stau la baza doctrinei. Iata cateva
din aceste probleme:




                                                                                                           5
A) LINIA POLITICO-REVOLUTIONARA
1) Miscarea Legionara vrea sa stabileasca si sa impuna o noua forma de gandire politica si de traire
sociala, bazata pe noi coordonate psiho-educative. Gandirea politica trebuie scoasa de sub influenta
acelui "scopul scuza mijloacele", iar traiectoria trairii sociale trebuie smulsa din ghearele egoismului si
indiferentei.
2) Miscarea Legionara vrea sa rastoarne ciclul de predominare al conceptiei materialiste ce si-a atins
apogeul cu individualismul anarhic al sistemului democratic si a devenit o racila mondiala cu teoria
materialismului istoric a sistemului comunist. Atata timp cat societatea va fi prinsa in chinga ideilor
mentalitatii materialiste, orice incercare de apropiere, intelegere si armonie intre oameni, grupuri si
State va fi iluzorie.

3) Miscarea Legionara vrea sa repuna valorile morale si spirituale pe piatra de unde au fost doborate.
Nu exista adevarata civilizatie, cultura, inaltare, fara prezenta activa a acestor valori. Societatea care le
neaga sau le combate a intrat pe fagasul decaderii, oricat progres material i-ar garanta circumstantele
istorice.

4) Miscarea Legionara vrea sa stabileasca o corelatie armonica intre clase sub semnul dragostei de
aproapele. Nici o problema politica de interes national nu poate fi rezolvata total atata timp cat vor
exista neintelegeri intre clase. Apropierea acestora e arma cea mai sigura intru combaterea
comunismului.

5) Miscarea Legionara vrea sa realizeze o intelegere fructuoasa intre om si societate printr-o reciclare a
drepturilor si datoriilor fiecaruia. Exista un conflict permanent intre aceste doua entitati. Fiecare se
considera superioara celeilalte, cand in realitate e vorba de doua notiuni complementare. Societatea nu
exista fara om; omul nu se dezvolta si nu prospera fara societate. Restabilirea drepturilor si datoriilor
ce au in intregul ce se numeste comunitate nationala e o necesitate urgenta pentru ca raporturile
incordate ce le domina sa poata inceta.

6) Miscarea Legionara vrea sa modifice mentalitatea curenta a individului, si in special ceea ce se
numeste "mentalitatea proletara a omului sarac", insuflandu-i valoarea demnitatii umane si importanta
politico-sociala a muncii respective.

7) Miscarea Legionara vrea sa dea tineretului un nou ideal, bazat pe munca, cinste si demnitate, idealul
OMULUI NOU, iesit din plamada modificarilor interioare si din aluatul sacrificiului constient.

B) LINIA SOCIO-ECONOMICA
Prin ea se vor analiza si rezolva elementele esentiale ale vietii economice si profesionale intru
eliminarea punctelor de nemultumire:
1) Miscarea Legionara vrea sa indeparteze total spectrul somajului, izvor nesecat de nemultumiri si
revolte.

2) Miscarea Legionara vrea sa reglementeze definitiv problema salariului vital, individual si familial.

3) Miscarea Legionara vrea sa introduca un nou sistem de asistenta sociala si de securitate sociala, care
sa puna la adapost intreaga natiune, de la nastere pana la batranete.

4) Miscarea Legionara vrea sa perfectioneze formarea cadrelor tehnice, la toate nivelurile, prin ajutorul
unei selectii naturale, ce nu va face deosebire de clasa sociala, dar va tine socoteala in mod strict de
inteligenta, aptitudine si talente.

5) Miscarea Legionara vrea sa dea femeii locul de onoare pe care-l merita in sanul familiei si societatii,
in afara de toate egalitatile juridice si sociale ce-i revin de drept.

6) Miscarea Legionara vrea sa ridice nivelul cultural si moral al maselor prin aplicarea progresiva a
anumitor reforme educative.
                                                                                                           6
7) Miscarea Legionara vrea sa introduca notiunea de raspundere personala in spiritul individului, pentru
tot ce gandeste, intreprinde sau realizeaza.

8) Miscarea Legionara vrea sa evite exploatarea omului de catre om, impiedicand, prin masuri speciale,
aparitia unei clase de paraziti.

Din enuntarea acestor cateva puncte reiese clar axa pe care isi stabileste Miscarea Legionara
coordonatele de activitate:

In primul rand, e preocuparea de a desfiinta mizeria sub toate formele: fizica, economica si morala. In
conceptia legionara nu-i permis ca o fiinta umana sa duca lipsa de minimul indispensabil vietii.

Dupa aceea, e vointa de a impune noi structuri politice, economice si sociale, a caror punere in aplicare
sa modifice in adancime realitatea nationala, in mijlocul careia insul sa se simta liber, stimat, protejat,
respectat.

Intr-un cuvant, Miscarea Legionara vrea sa dea nastere la o lume noua in care fericirea omului sa fie
legata de un trai omenesc (salariu just - functie stabila - asistenta permanenta) dar si de o intelegere
spirituala intre clase si categorii sociale.

Unele din aceste deziderate ies cu totul din comun. Acestea pun in relief originalitatea Legiunii, care
aduce totdeauna elemente noi in efortul de reorganizare al societatii. Altele sunt asemanatoare cu ale
altor sisteme sau partide. In acest caz, diferenta e de ordin moral. Multe organizatii politice au inscris in
programele lor astfel de precepte sau linii de program, fara nici o intentie de a le aplica. Pentru ele nu
era vorba decat de un mijloc usor de a castiga cateva voturi in plus.

Pentru Miscarea Legionara e vorba de o atitudine de onoare! Legiunea nu permite si nu afirma decat
ceea ce poate duce la indeplinire. Programul legionar e strict si bine gandit, prezentand astfel o garantie
in plus de cinste si siguranta in aplicare.

METODA LEGIONARA
Pentru atingerea misiunii ce-i revine, Miscarea Legionara intrevede bineinteles inscaunarea unui regim
adecvat, care sa impuna modificarile de structura prevazute in programul de guvernare.
Dar realizarea acestui scop politic n-ar rezolva intru nimic misiunea reformatoare daca masele
romanesti n-ar fi patrunse de principiile, metodele si finalitatea Legiunii. Dupa noi, legionarii, omul de
rand cat si omul de conducere trebuie sa aiba aceeasi viziune politica, aceleasi aspiratii umane, aceeasi
incredere nationala si acelasi entuziasm pentru ca masurile ce vor fi luate sa nu poata intra in conflict cu
psihologia, sperantele si modul de interpretare al fiecaruia. Adica, in diversitatea infinita a
temperamentelor, aspiratiilor si intereselor particulare, trebuie sa existe un numitor comun, care sa
apropie pe indivizi si sa-i mane in mod constient spre acelasi tel.

Conform doctrinei legionare, inainte de toate, Miscarea trebuie sa castige OMUL, iar nu GUVERNUL.
Ajungerea la guvern este un mijloc iar nu un scop, mijloc legal de aplicare a metodelor prevazute si a
programului prescris. De aceea, metodele si misiunea legionara sunt greu intelese de politicienii
obisnuiti cu metodele clasice, fie ele burgheze sau revolutionare. Democratii nu pot pricepe un partid
politic care sa nu urmareasca in mod exclusiv si imediat ajungerea la putere; socialistii revolutionari nu
pot intelege existenta unei organizatii revolutionare care sa nu urmareasca rasturnarea unui guvern
printr-o actiune de forta.

Alta discordanta semnificativa. Si unii si altii au in vedere elementul om, dar vad in el cu totul altceva
decat Legiunea. Acolo, unde aceasta vede un element nobil al societatii, ceilalti nu vad decat o masa de
manevra. Expresia "omul trebuie castigat" insemneaza pentru organizatiile burgheze sau revolutionare
de stanga, "a-l convinge sa voteze pentru o anumita lista" (versiunea burgheza), sau "sa iasa pe
                                                                                                           7
baricade pentru scopurile proletariatului international" (versiunea socio-comunista). Pe cand, in
Miscarea Legionara "a-l castiga" inseamna A-L MODIFICA INTERIOR. Astfel, mijloacele, metodele
legionare difera profund de ale celorlalte grupari.

In primul rand Miscarea poseda un numitor comun: TRAIREA LEGIONARA, care apropie pe indivizi,
elimina asperitatile si creaza cugetul comun. Deci, ceea ce se urmareste cu precadere in revolutia
legionara este adaptarea fiecarui individ acestei "trairi", care modifica omul atat moral cat si spiritual.
Odata adaptat, integrat, individul vede lucrurile sub alt aspect si intrevede viitorul printr-o alta prisma.
Nu mai e vorba pentru el de "clasa dominatoare", de "capatuiri economice", de "interese obscure", de
"conflicte sociale", de "uri" mai mult sau mai putin deghizate, de "dictatura proletara" si de-atatea
altele...
Sub influenta trairii legionare toate aceste tendinte se estompeaza; in locul lor apar noi conceptii, bazate
pe incredera reciproca, pe respectul mutual, pe efort comun, pe viziune globala a problemelor nationale
si-a omului, pe dragoste si morala.

Trairea legionara modifica omul in adancime, dandu-i noi dimensiuni, politice, sociale, umane.
Important si semnificativ e ca aceste dimensiuni NU-I SUNT IMPUSE. Omul le descopera cu incetul si
le accepta de buna voie, pe masura ce-si insuseste preceptele legionare si se integreaza trairii comune.
Iar modificarea societatii are loc, in mod normal, natural, in clipa in care majoritatea natiunii s-a patruns
de importanta acestui fenomen interior si-l pune in aplicare fara nici o constrangere.

Dar care sunt metodele si mijloacele care garanteaza raspandirea trairii legionare in masele populare?
Pentru Miscarea Legionara masele populare nu sunt "materialul" prin care sa poata ajunge la putere.
Aceste mase nu sunt privite ca o hoarda informa, buna sa urmeze directivele unui slogan sau sa accepte
fara murmur impunerile unei dictaturi. In conceptia legionara masele au un rol multiplu - biologic,
economic, social, politic. Deci nu pot fi tratate cu indiferenta, cu mila sau cu salbaticie. Ele trebuiesc
privite cu dragoste si bunavointa; ele trebuiesc lamurite si aduse pe linia de traire comuna.

Exista doua metode, de natura diferita, dar a caror actiune e paralela si consecutiva.

1) Incadrarea in cuiburi. Este, am putea spune, latura organica a Miscarii, cadrul in care trairea isi
gaseste posibilitatea de a se forma si manifesta. NU EXISTA LEGIONAR NEINCADRAT INTR-UN
CUIB! Numai acolo, in acest micro-cosmos politico-social, supus legilor si misiunii lui specifice,
individul poate asimila preceptele legionare, poate perfectiona propria personalitate si intelege misiunea
innoitoare a Legiunii.
Masele populare, incadrate in cuiburi legionare, urmand cu convingere normele prescrise, capata o
personalitate noua care se revarsa asupra fiecarui individ. Supus unei discipline si unor obligatii
similare, instruit in permanenta asupra viziunii politice si sociale a Miscarii, indemnat apoi sa judece
prin el insusi, omul capata sensul trairii legionare.

2) Educatia permanenta. Este cimentul care intareste si in acelasi timp apara trairea legionara de
atacurile adversarilor. Transformarea omului, asa cum o cere doctrina legionara, nu poate avea loc de la
o zi la alta. Ea cere timp, rabdare, efort... Pentru ca omul sa ajunga sa inteleaga ceea ce i se cere cu
adevarat si mai ales sa priceapa ca e spre binele lui, trebuie luat pe incetul. Modificarea psihologiei lui,
transformarea mentalitatii, se fac picatura cu picatura, zi de zi, clipa de clipa. Baza acestei intrari intr-un
nou univers de simtire si actiune, nu se poate face decat printr-o educatie lenta si intensa a individului
pe toate planurile de existenta, in conformitate cu preceptele, normele si finalitatile organizatiei
legionare.

Educatia de care este vorba in cuibul legionar e cu totul altceva decat "incercarile de culturalizare" a
maselor proletare prevazute demagogic de catre organizatiile partidelor totalitare de stanga. Cu atat mai
putin, nu-i vorba de invatarea pe de rost a unor texte kilometrice pentru a face dovada "indoctrinarii".
Problema educatiei omului, vazuta prin prisma legionara, e cu mult mai complexa si mai adanca. Ea nu
urmareste formarea unui simplu membru sau unui partizan, ci CREAREA UNUI OM NOU.

                                                                                                             8
Educatia legionara cauta sa modifice, sa precizeze o noua platforma psihica, stabilita pe coordonate ce
au un curs extrem de redus astazi. E ceea ce o diferentiaza de lumea politica din epoca noastra si o
plaseaza la antipodul marxism-comunismului, care nu urmareste decat formarea unui agent combativ
sau un robot de munca.

In sinteza noilor structuri propovaduite de Miscarea Legionara accentul cade continuu pe elementele
care deschid mintea si sufletul omului spre o intelegere totala a fenomenului pe care fiecare nou venit e
chemat sa-l traiasca. Conceptia de viata legionara frange istoria in doua, deoarece directivele educative
impuse nu mai au nimic de-a face cu formele inchistate ale altor sisteme.

A educa politic, in sens legionar, insemneaza a pune individul in fata unor realitati care-l depasesc si a-l
ajuta sa gaseasca firul conducator, fara capcanele obisnuite ale demagogiei sau interesului de partid.
A educa social, in sens legionar, insemneaza a crea o optica noua atat in sanul claselor proletare cat si in
sanul celorlalte clase; dar mai ales a le impune un respect reciproc si a le infiltra un ideal comun.
A educa moral, in sens legionar, insemneaza a pune omul in fata propriei lui posibilitati de prabusire si
a-i insufla dorinta de a se indrepta.
In sfarsit, a educa spiritual, in sens legionar, insemneaza a pune omul in fata problemelor eterne ale
vietii si a-l indemna sa se angajeze constient pe drumul depasirii
.
Toate aceste mijloace sunt aplicate in grup sau individual. Nu se cere decat o conditie: sinceritatea.
Nimic nu se poate realiza, nici o schimbare nu poate avea loc daca la baza oricarei actiuni nu sta acest
fragil atribut ce caracterizeaza curatenia sufleteasca, increderea in sistemul legionar si vointa de a reusi.

CUM ESTE ORGANIZATA MISCAREA LEGIONARA
Miscarea Legionara este organizata in forma piramidala, bazata pe principiul ierarhiei si al disciplinei.
Toata constructia se sprijina pe cuiburi (unitate de baza), consituite, conform preceptelor legionare, in
toate straturile sociale ale natiunii.
La conducerea suprema a organizatiei se afla Seful Legiunii, a carui autoritate cimenteaza legaturile
ierarhice care exista intre diferitele unitati si corpuri intermediare.
In Tara, aceasta organizare se intindea pe tot cuprinsul Romaniei, conform tabloului urmator:

CENTRU- Seful Miscarii Legionare (cu cele patru subdiviziuni esentiale)
I. SECRETARIATUL GENERAL (reprezinta si conduce organizatia politica sau de baza)=doua
subdiviziuni
A. Organizatia Nationala a Miscarii
Regiunile (13)
Organizatiile judetene (singurele care au un Stat Major) : Seful de Judet, Ajutorul Sefului de Judet, Sefii
de plasa, Seful F.d.C. judetean, Seful Grupului Muncitoresc, Seful colportajului, Casierul judetean
Plasa
Garnizoana
Cuiburile
B. Organizatia Capitalei
a) Cele 4 Sectoare - Cuiburile
b) Grupul "Rasleti" - Cuiburile

II. COMANDAMENTELE (Sefii organizatiilor paralele, numite "Corpuri")=patru subdiviziuni
A. Comandamentul Fratiilor de Cruce
Corpurile judetene F.d.C.
Fratiile de creuce (pe scoli si licee)
B. Comandamentul Cetatuilor (organizatia femeilor si fetelor legionare)
Corpurile Cetatuilor judetene
Cetatuile (pe scoli, licee, industrii sau ateliere)
C. Comandamentul Muncitorilor Legionari
Corpurile Muncitoresti judetene
                                                                                                           9
Grupuri Muncitoresti (pe industrii, uzine, fabrici)
Cuiburile
D. Comandamentul Studentilor Legionari
Centre Studentesti Legionare (pe orase universitare)
Grupuri Studentesti Legionare (pe Facultati sau Scoli superioare)
Cuiburile

III. GRUPURILE SPECIALE
Corpul "Mota-Marin" (organizat pe tara)
Asociatia "Prietenii Miscarii Legionare" (organizata pe tara)
Comisiile de STUDII (organizate numai la Centru)
Batalionul "Comertul Legionar" (Centru)
Controlul Legionar (Centru)

IV. SENATUL LEGIONAR (institutie unica, constituind instanta suprema a Miscarii Legionare)

----
OBSERVATII

Aceste patru subdiviziuni sunt subordonate direct Sefului Miscarii Legionare. Exista o corelatie stransa
intre activitatile lor, dar nu exista subordonare ierarhica. Fiecare subdiviziune are campul ei de actiune
si responsabilitate. Elementele facand parte din "Grupurile Speciale" sau din "Senatul Legionar", desi
putand apartine anumitor cuiburi, nu se gasesc incadrate in cuiburi in calitatea lor de membri ale
diverselor grupuri mentionate.

In exil, organizatia Miscarii Legionare a suferit anumite restrictii, din cauza circumstantelor istorice si a
raspandirii legionarilor in numeroase tari. Aceasta raspandire n-a schimbat insa nimic din felul de a
gandi si a crede al celor patrunsi de doctrina "omului nou". Trairea legionara si-a continuat opera de
perfectionare a insului, iar grupurile de exilati legionari s-au constituit in unitati de activitate legionara.
Unitatile raspandite in lume au urmat calea si principiile deja experimentate, formand "cuiburi" de viata
legionara, acolo unde a fost posibil.

Aceste cuiburi, puse sub conducerea unui grad legionar, au constituit diferitele "Garnizoane", fiecare
Garnizoana corespunzand totalitatii cuiburilor dintr-o localitate. Toate Garnizoanele dintr-o tara
formeaza "Grupul Legionar" al acelei tari.

Toti legionarii izolati prin tari indepartate sau netrebuind sa se manifeste deschis (desi locuind intr-o
localitate cu Garnizoana), fac parte dintr-un "Grup de Rasleti", pus sub conducerea unui comandant
legionar. E vorba de o legatura obligatorie pe care orice legionar trebuie s-o aiba cu Organizatia
Centrala. Fara aceasta legatura nimeni nu poate fi considerat legionar.

Deasupra acestor unitati exista "Seful Miscarii Legionare", al carui Centru de conducere numara mai
multe Secretariate: administrativ, politic, studii, etc.

Seful Miscarii Legionare este pastratorul principiilor legionare si continuatorul destinului istoric al
Miscarii. El reprezinta oficial organizatia, ii stabileste linia de activitate politica si poate lua toate
masurile ce i se par indreptatite pentru a salva unitatea si continuitatea Miscarii.

In partea opusa a piramidei, Cuibul este de asemenea un element important. Spre deosebire de alte
sisteme de organizare, cuibul este o unitate perfecta si de sine statatoare. Cuibul activ este, in acelasi
timp, o unitate de lupta si de initiere. In cuib fiecare legionar primeste educatia multilaterala specifica
Miscarii, se instruieste si se amelioreaza ca om, lupta ca legionar.

Un cuib bine organizat, bine condus, poate rezista la infinit presiunilor exterioare. Indiferent in ce tara
se gaseste, indiferent de conditiile in care traieste, indiferent de lipsa de legatura cu o unitate superior
                                                                                                            10
ierarhica sau cu centrul, un astfel de cuib isi continua viata lui. Trairea legionara, constiinta misiunii,
increderea in lupta dusa, stabilesc un spirit de nezdruncinata tarie sufleteasca, pe care nimic nu-l poate
distruge.

Datorita acestui spirit, Miscarea Legionara a putut infrunta urgia vremurilor si continua o existenta
activa pe toate taramurile de la razboi incoace. De aceea exista viata legionara din Australia pana in
Canada si din Suedia pana in Patagonia.

Intre aceste doua extreme (Cuiburi si Sef Suprem) exista de asemenea o patura intermediara, de o
importanta covarsitoare. E vorba de patura "Gradelor". Gradele legionare constituie elementele de elita
ale Miscarii. Prin acordarea acestei distinctii li se recunosc anumite calitati si caracteristici, dar, in
acelasi timp, li se impun anumite restrictii si obligatii. Gradul mareste atat campul de activitate al celui
onorat, cat si legatura morala ce-l uneste cu Miscarea. Prin forta lucrurilor "gradatii" devin elementele
de raspundere si de sacrificiu ale luptei legionare. Mai ales in epocile de prigoana si acum in exil, cand
pericolul e mai mare si stabilirea unei coeziuni deficienta. Rolul lor e primordial in pastrarea spiritului
legionar, al organizarii si al fortei de sacrificiu.

Datorita acestor unitati de sine statatoare (cuiburile), a unei pleiade de grade ce si-au inteles pe deplin
menirea si a unui sef total daruit misiunii legionare, Miscarea a putut infrunta peste un sfert de secol de
exil. In ciuda catorva deficiente, inerente circumstantelor vitrege prin care s-a trecut, Legiunea si-a
pastrat linia ei de credinta si de prezenta in actual. Activitatea pe care o desfasoara, si in primul rand
faptul supravietuirii ca entitate politica independenta, se datoresc inainte de toate, armoniei si disciplinei
ce domnesc in sanul organizatiei.

MISIUNEA MISCARII LEGIONARE IN EXIL
Exilul romanesc este o realitate. Zeci de mii de romani au reusit sa se salveze din ghearele tiraniei
comuniste, stabilindu-se in tarile libere. Si valul de refugiati continua, noii veniti ingrosand randurile
celor mai vechi in lupta pentru dezrobirea tarii.
In mijlocul acestor grupuri compacte de refugiati, Miscarea Legionara constituie un pol de rezistenta si
de atractie permanent. Organizata, activa, intransigenta, Legiunea joaca un rol de frunte in tot ce se
poate numi activitate nationala si patriotica peste hotare. Obisnuita de totdeauna cu prigoanele,
Miscarea Legionara nu s-a resimtit decat foarte putin in fata crizei ce a zdruncinat cumplit alte
organizatii politice. De aceea, in ciuda raspandirii pe integ globul si a atacurilor permanente lansate
contra ei de catre guvernul comunist din tara, Legiunea isi indeplineste misiunea ce-i revine cu onoare,
entuziasm si curaj.
Neputand analiza pe indelete aceasta misiune, in cadrul lucrarii de fata, ne vom limita la enumerarea
punctelor principale:

1. Miscarea Legionara continua traditia nationalista si spiritualista a neamului romanesc, in opozitie
cu unda internationalista si atee ce caracterizeaza tendinta guvernului comunist roman. Legiunea sustine
cu tarie ca NUMAI PRINTR-UN NATIONALISM LUMINAT si o contopire sincera in duh cu fortele
nevazute ale spiritualitatii crestine, vom crea plamada necesara victoriei asupra marxismului, pe care o
dorim.

2. Miscarea Legionara pastreaza si imbogateste, in acest exil, tezaurul doctrinei legionare. Conditiile
in care se gasesc camarazii nostri in tara comunizata, interzic acestora orice manifestatie deschisa. E de
datoria noastra, in calitate de oameni liberi, sa continuam framantarea gandirii legionare, s-o imbogatim
cu experienta traita dupa ultimul razboi mondial si s-o impunem in circuitul marilor doctrine socio-
politice ale secolului. Doctrina legionara constituie contributia romaneasca cea mai originala si mai
plina de perspective in efortul secolului 20 pentru a se da o solutie haosului politic in care traim.

3. Miscarea Legionara face legatura istorica a generatiei capitanesti cu generatia ce va continua lupta
legionara in tara, dupa prabusirea comunismului. Legionarii din exil nu sunt decat o veriga in lantul
nesfarsit al trairii si prezentei legionare in neamul romanesc. Dar datoria lor e sa stea cu fruntea sus si-n
                                                                                                           11
continua activitate pana la eliberarea neamului, cand supravietuitorii epopeii vor merge sa dea raportul
credintei lor celor ce-au suferit si s-au jertfit in Tara pentru aceeasi credinta.

4. Miscarea Legionara indoctrineaza si initiaza in trairea legionara pe noii refugiati ce vor sa se
contopeasca cu spiritul revolutiei legionare. Legiunea nu trage pe nimeni de maneca. Fiecare e liber sa-
si aleaga culoarea politica. Dar cei ce vor voi sa cunoasca indeaproape doctrina si principiile legionare,
vor gasi totdeauna poarta deschisa si bunavointa frateasca. Legiunea nu-i definitiv inchisa decat ateilor,
comunistilor declarati, celor ce-au frant osul si-au chinuit creierul Romanilor prin inchisori si campuri
de concentrare, si celor ce s-au vandut tiraniei comuniste pentru un blid de linte.

5. Miscarea Legionara e gata oricand sa incerce unirea fortelor romanesti din exil intru constituirea
unui Front National Anti-comunist unic. Legiunea nu-si aroga exclusivitatea luptei romanesti peste
hotare. De aceea e gata - cum a mai facut-o si in alte dati - sa intinda mana tuturor, oricand va fi
solicitata pentru a intari si duce la victorie lupta comuna.

6. Miscarea Legionara prin memorii, scrisori deschise, articole, lucrari tiparite, etc, contribuie la
lamurirea opiniei publice internationale asupra soartei neamului romanesc si asupra tiraniei
comuniste din Romania. Prin presa legionara, prin intermediul membrilor sai ce colaboreaza in presa
straina, prin contributia directa a personalitatilor legionare, Miscarea e prezenta in lupta sa de
convingere a unei opinii prea putin inclinata sa inteleaga suferinta si calvarul altora.

7. Miscarea Legionara constituie cea mai tenace opozitie contra incercarilor de destramare a exilului
si a institutiilor romanesti de catre guvernul comunist roman. Prezenta grupurilor legionare in centrele
cele mai importante ale lumii, acolo unde presiunile de stanga sunt mai aprige si mai persistente,
constituie o garantie de rezistenta victorioasa. Prin numarul si curajul lor, legionarii sunt uneori ultima
linie de aparare a exilului peste care presiunea comunista nu poate trece. Gata oricand de sacrificiu,
legionarii n-au teama de amenintarile si santajele politrucilor comunisti.

8. Miscarea Legionara lupta pentru rasturnarea dominatiei comuniste ce stapaneste Romania. Primul
punct inscris in programul de activitate legionara in exil este ELIBERAREA TARII. Toate energiile
legionare sunt indreptate in acest scop. Date fiind circumstantele politice, efortul principal urmareste
stabilirea unei atmosfere de simpatie pentru cauza neamului romanesc in randurile opiniei
internationale. Pe de alta parte, cauta sa neutralizeze toate actiunile intreprinse de catre guvernul de la
Bucuresti, aratandu-l in adevarata lui lumina de impostor si tiran.

9. Miscarea Legionara sta gata de sacrificiu pentru salvarea Romaniei, atunci cand va suna ceasul.
Conform principiilor legionare, nimic nu se realizeaza pe linia trairii nationale fara interventia
sacrificiului constient. In numele acestui principiu si al dragostei de neam, legionarii vechi si noi,
raspanditi in lume, asteapta cu infrigurare clipa in care vor fi chemati sa contribuie cu propria lor viata
la dezrobirea Romaniei.

INCHEIERE
Astfel se defineste prezenta Miscarii Legionare in acest exil ce a pus la grea incercare sufletele multor
romani. Datorita spiritului ce-o insufleteste, Garda de Fier s-a identificat permanent cu aspiratiile cele
mai curate ale neamului.
Depasind cu mult patriotismul clasic si deschizand orizonturi noi in simtirea si-n conceptia de traire a
omului, Miscarea Legionara se inscrie in istorie ca un NATIONALISM SPIRITUALIST, SOCIAL SI
REVOLUTIONAR.

Dintru inceput, nationalism de desteptare nationala, Garda de Fier s-a ridicat necrutatoare impotriva
demo-plutocratiei atotputernica, in care banul, interesele si viclesugul fac legea si conduc Statul. Dar
conditiile politice s-au agravat. Lupta nationalista cere azi noi forme de exprimare. De aceea, in acest
moment, Legiunea prezinta un aspect ofensiv, un nationalism de eliberare.


                                                                                                        12
Sub acest aspect, Miscarea nu se straduieste sa-si mentina numai o faima cunoscuta in randurile celor ce
combat marxismul. Lupta ei are un scop bine determinat de a invinge, de a elibera Tara si a pune in
aplicare principiile ce-i stau la temelie. De aceea, actiunea ei politica urmareste cu perseverenta
descoperirea mijloacelor cele mai sigure care sa-i garanteze aceasta victorie.

Miscarea Legionara este deci o ruptura radicala cu trecutul burghez al fostei democratii romanesti,
precum si o stavila de neinfrant contra comunismului dictatorial. Legiunea lupta pentru a elibera
neamul romanesc de doua racile tot atat de primejdioase una ca si alta:
       - de marxism-comunismul care ii domina in acest moment destinul si-i secatuieste substanta
       biologica;
       - de mentalitatea meschina, egoista si nepatriotica a celor care l-au adus in situatia de azi.

Emanciparea natiunii romane nu poate avea loc atata timp cat va domina conceptia marxista sau
conceptia acelei democratii balcanice care a tinut poporul sub calcai, pregatind constient sau inconstient
dezastrul unui armistitiu fara conditii si o capitulare rusinoasa.

DE ACEEA SUNTEM REVOLUTIONARI IN SENS NATIONALIST!

Numai un Stat nationalist si revolutionar e in stare sa respecte demnitatea omului, sa-i asigure o
dezvoltare in conformitate cu aspiratiile ce-l framanta, sa-i insufle spiritul de jertfa pentru gloria si
salvarea comunitatii nationale. Numai un stat nationalist si revolutionar poate ridica prestigiul unui
popor si realiza unirea in cuget a tuturora.

Nationalista si revolutionara, Miscarea Legionara urmareste cu perseverenta si incredere inscaunarea
unei ordini noi in viata publica, sociala si morala a neamului romanesc.
Pe aceasta linie a destinului national, Miscarea Legionara trebuie sa ramana un pol de atractie pentru
toti romanii ce vor sa schimbe situatia actuala a Romaniei si sa impiedice revenirea in fruntea Tarii a
grupurilor politice care ne-au adus in situatia de azi.

Acum, ca intotdeauna in trecut, legionarii se gasesc pe pozitiile inaintate ale luptei anticomuniste si ale
patriotismului luminat. Sprijin neprecupetit pentru cei din Tara si mijloc de afirmare pentru noii
refugiati, Miscarea Legionara reprezinta stanca nezdruncinata a natiunii romane in furtuna ce-i
ameninta fiinta.




                                                                                                        13
                                     Faust Bradescu

         MISCAREA LEGIONARA SI SPIRITUL
                        RELIGIOS
           Editura "Carpatii", MADRID, 1974
         (Biblioteca de documentare DACIA, Nr.3)


INCEPUT
Randurile care urmeaza nu sunt o explicatie teologica a fenomenului legionar, nici o incercare de
analiza filosofica a raporturilor ce exista intre doctrina spiritualista a Miscarii si spiritul religios ce o
anima.
Scopul urmarit e infinit mai modest. S-a cautat pur si simplu stabilirea unui criteriu de intelegere umana
a unui fapt pe care multi din generatia tanara de refugiati nu-l pot prinde cu usurinta. Educati in spiritul
anti-religios al sistemului marxist, sensibilitatea lor religioasa a devenit un epifenomen, care-i impiedica
de a intui importanta unui continut de esenta dincolo de materie. Adesea, le este greu sa chiar sa
priceapa posibilitatea unei apropieri intre o organizatie politico-revolutionara ca Miscarea Legionara si
ideea de religie, pe care s-au deprins sa o califice de "obscurantism". Multi merg pana a se declara
"atei", aducand in balanta argumentele clasice marxiste de care au fost profund impregnati.

Intentia noastra nu-i de a le da lectii de dogma religioasa, ci de a le explica importanta spiritualitatii
crestine in framantarea omenirii actuale, precum si necesitatea aplicarii spiritului religios in gandirea si
actiunea umana, de la politic la social, de la economie la cultura, de la om la societate. Astfel, vor
intelege ca raul ce s-a abatut asupra societatii moderne, prin raspandirea absolutismului si tiraniei
comuniste, se datoreste in cea mai mare parte slabirii spiritul religios in om. De asemenea, vor intelege
de ce Miscarea Legionara pastreaza ca prima conditie a revolutiei sale reinvierea acestui spirit, fara care
societatea luneca in mod fatal pe fagasul egoismului, materialismului si tiraniei.

Deci, explicatia ce urmeaza este un fel de introducere pentru intelegerea diverselor aspecte morale si
spirituale ale Miscarii, ce vor fi expuse in alte brosuri ale acestei Colectii.

PRELIMINARII

Revolutia Franceza, de esenta francmasonica, a deschis acum 180 de ani calea libertatilor anarhice. Pe
fagasul acestora s-au inscris in gandirea politica noi linii de evolutie, bazate pe indiferenta fata de
normele crestine si dezlegate de orice constrangere morala. Sub auspiciile acestor tendinte au inflorit
primele expresii ale socialismului utopic si si-a croit corsetul ideologic mentalitatea burgheza.

Patrunderea acestor caracteristici in masele populare n-a avut loc dintr-o data. Omul nu a devenit, prin
faptul revolutiei, un individ fara morala sau un dusman neimpacat al Bisericii. Metamorfoza s-a
indeplinit incetul cu incetul, pe masura ce noile linii de gandire s-au inscaunat, impingand individul la
actiuni ce nu mai tineau socoteala nici de spiritul religios, nici de comportamentul moral in viata
politica, economica si sociala.

Natural ca astfel de "libertati" au aparut individului ca o adevarata descatusare. Au profitat insa de noua
stare, cu multa dibacie, industriasii, politicienii si ganditorii politici. Masele populare au fost prinse in
mrejele acestei decaderi spirituale ceva mai tarziu, cand formulele ideologice au devenit slogane, iar
ridicarea nivelului cultural le-a deschis perspectiva unei pseudo-definiri.
                                                                                                          14
Cand ideologia marxista, de esenta iudaica si de tendinta materialista, si-a facut aparitia, spiritele erau
deja pregatite pentru a accepta orice atac la adresa Bisericii sau orice afront adus moralei. Deja, o astfel
de atitudine anti-spiritualista sau desprinsa de morala nu mai era privita ca o anomalie. Individul se
complacea in aceasta atmosfera de razvratire intima, dublata de placerea de a se simti solicitat si punct
de convergenta al noilor idei la moda.

De aceea, a doua jumatate a secolului XIX a fost o adevarata epoca de institutionalizare a principiilor
materialiste anti-spiritualiste, a principiilor anti-clericale si a normelor de comportament lipsite de
morala. Marturisite sau nu, aceste tendinte au dominat indivizi si partide, deschizand drumul decaderii
spirituale si morale pentru generatiile viitoare. Rezultatele ce au urmat au dovedit ca atat omul cat si
organizatia care nu se conduce dupa reguli stabile, adica dupa norme etice si morale, si care in acelasi
timp nu marturisesc incadrarea lor intr-o ordine superioara depasind ordinea sociala comuna prin
aportul sau spiritual, nu pot avea respect de nimic in aceasta lume. Nici de oameni ca membri ai unei
societati, nici de alte organizatii sau State. Mentalitatea lor devine o mentalitate pragmatica,
materialista, bazata pe egoism, utilitarism, antispiritualism si indiferenta morala.

Influenta acestor atribute sparge cadrul de dezvoltare naturala al societatii si-i imprima o activitate
anarhica. Omul crede ca totul ii e permis. Astfel, cel ce domina se cramponeaza in privilegii si se
depaseste in abuzuri, iar cel ce se crede dominat explodeaza in revendicari si comite alt gen de abuzuri.
Partidele, la randul lor, incurajeaza cand pe unii, cand pe altii, in speranta de a-i domina si a-si atinge
scopurile.

Ca rezultat de ordin general, moravurile slabesc, lipsa de respect reciproc apare, familia se destrama,
tineretul se corupe, persoana umana se ofileste, societatea intreaga se framanta nelinistita si tulbure.
Disciplina, ierarhie, virtuti, iau forme monstruoase, prevestind o intoarcere spre epocile primitive.
Dezlantuirea instinctelor primare, in toate paturile sociale, si mai ales printre tineri, provoaca o stare de
spirit de decadenta si disperare.

Ceea ce lipseste unei societati atinse de acesti virusi sunt tocmai reconfortul regulilor de morala si
aportul efectiv al spiritului religios. Din lipsa lor, din neintelegerea importantei lor intru dezvoltarea si
sanatatea societatilor, s-a putut ajunge la anarhia structurala si la decadenta spirituala pe care le
cunoastem cu totii.

Un partid sau o organizatie revolutionara care nu plaseaza viziunea societatii preconizate dincolo de
orizontul material al catorva satisfactii imediate, care nu incadreaza conceptia omului intre limitele unei
morale si a unei discipline spirituale, se gaseste in imposibilitate de a crea o noua civilizatie. Va putea
domina, prin forta, prin teroare, prin minciuna, o perioada de timp. La prima delasare, se va prabusi. In
ciuda tuturor ideilor agnostice si atee ce bantuiesc lumea, spiritul religios ramane una din marile
constante ale omului. In el insul isi gaseste echilibrul iar societatea armonia.


MISCAREA LEGIONARA SI SPIRITUL RELIGIOS

Atunci cand Miscarea Legionara s-a structurat ca organizatie revolutionara, raul adus comunitatilor
politice de catre sistemele si ideologiile existente, atinsese deja profund mentalitatea curenta. Decadenta
morala nu devenise inca prabusire, anticlericalismul nu se transformase inca in ateism deschis, dar
societatea se zvarcolea deja neputincioasa sub influenta libertina a vechilor idei iudeo-masonice si
socio-marxiste. Societatea intrase deja in descompunere lenta, dar vizibila la toate treptele sociale.

Ceea ce se putea face pentru a opri aceasta descompunere si a reda o noua directie societatilor politice,
era o respingere radicala a liniilor de conduita impuse timp de un secol si mai bine de spiritul masonic si
de marxism. Adica, o revenire la legile spirituale, la disciplina, la ierarhie, la etica, la morala, la tot ce
fusese indepartat incetul cu incetul din viata oamenilor sub pretextul "desavarsitei libertati individuale".
                                                                                                           15
Intr-un cuvant, o revenire la spiritul religios care inchide in el toate aceste atribute atat de necesare
omului. Sa nu se uite ca Marx s-a ridicat fara induplecare impotriva religiei, declarata de el ca "opium al
poporului", stiind prea bine ca in misterul acestei institutii ce depaseste insul, se gaseau toate elementele
ce-i puteau indigui intentiile. Distrus spiritul religios al unei natiuni, aceasta devine prada usoara tuturor
devierilor morale sau intelectuale, priveste cu indiferenta propria existenta si luneca repede pe fagasul
compromisurilor.

Corneliu Codreanu a inteles ca pentru a reface o societate trebuie sa-i reafirmi, sa-i reimpui norme de
conduita care sa precumpaneasca tendintele distrugatoare ce o rod. Nimic n-o poate salva decat aceasta
revenire pe drumul retrairii in duh religios. De ce neaparat "religios" si nu pur si simplu in sensul unei
reforme politice, culturale, civice sau sociale? Deoarece cuprinsul spiritului religios e infinit mai vast,
mai profund, mai trainic in timp si spatiu. Revenirea "la icoana" cum spunea Mota, este o reintoarcere
la izvorul mantuirii si o reinnoire a potentelor interioare, singurele ce ne pot da siguranta regasirii de
sine. Omul epocii noastre complet tulburat, e tras in toate partile de tendinte centrifuge, ademenit de
promisiuni si slogane, zvarlit in indoiala de propaganda marxista si de indiferenta complice a
burgheziei.

Ce remediu i se poate da pentru a neutraliza in el toata aceasta anarhie de idei si simtiri? Ce forta s-ar
putea impune libertatilor anarhice ce au pus stapanire pe mentalitatea lui? Cum sa-l convingi de
importanta eticii si moralei cand asa-zisul "realism pragmatic", personal sau colectiv, atat de ridicat in
slavi, este atins tocmai prin negarea acestora? Peste unsecol de conditionare anti-religioasa, anti-
spirituala, anti-educatie morala, a determinat si usurat inscaunarea mentalitatii materialiste de azi.

Miscarea Legionara prevazand pericolul si declarandu-se impotriva acestei mentalitati s-a plasat dintru
inceput la antipodul tendintelor materialiste. Definirea spiritualista si religioasa concomitenta n-a fost
decat un corolar logic. Sa nu se faca insa confuzie. Miscarea Legionara este o organizatie politico-
revolutionara structurata religios, iar nu o miscare religioasa, o secta (cum multi din dusmanii nostri
incearca s-o zugraveasca). Diferenta e substantiala. O miscare religioasa e supusa unor coordonate mult
mai stricte si scopul sau final nu-i deloc politic, ci transcendental. Pe cand, Miscarea Legionara are
numai o structura religioasa, ceea ce ii da posibilitatea de a sustine o anumita viziune a vietii si a
impune membrilor sai o anumita comportare foarte apropiata de esenta religiei, fara a pierde pentru
aceasta caracterul de organizatie politica revolutionara.

Scopurile Miscarii Legionare sunt politice, sociale, educative, economice, tehnice, etc, dar, datorita
faptului ca temeliile conceptiei sale de traire rup cu utilitarismul si materialismul dominant, intreaga
perspectiva a sistemului legionar devine o contragreutate a raului ce se intinde. Corneliu Codreanu nu
face decat sa transpuna in viata socio-politica a omului si a societatii, notiunile fundamentale ale
spiritului religios. Traind prin ele si rostind prin ele, omul-legionar se desprinde incet incet de
oranduiala fauritoare de descompunere si-si croieste o noua armura spirituala, un nou fond de virtuti.

Conceptia legionara a fost din prima clipa categorica: numai o revenire pe drumul spiritualitatii crestine
va putea rasturna situatia de decadere morala a omului si de prabusire sociala a natiunilor. Deoarece,
numai in structura spiritului religios notiunile de "justitie" si "morala" sunt pure, "sacrificiul" este o
constanta, iar "credinta" o temelie.

Indepartarea fortata a omului de aceste criterii si impunerea celor contrarii ca linii de conduita, a
provocat starea de haos in care se afla omenirea. Salvarea ei consista in revenirea constienta la izvorul
marilor virtuti si-n acceptarea valorilor eterne ascunse in Cuvantul de dincolo de vremi.

Religia nu este un opium. Este o constanta a intelegerii rostului nostru in lume. Prin ea ne intregim, ne
inaltam, rupem bariere neintelese, construim o lume mai buna si mai intelegatoare. Religia este un
balsam si un indemn. Religia nu adoarme ci, din contra, desteapta constiintele. Le desteapta la
adevarurile care innobileaza fiinta si o plaseaza in ritmul armonic al vietii.


                                                                                                           16
Spiritul religios legionar se inscrie pe linia marei intelegeri a spiritului crestin in viata omului si-n
dezvoltarea societatilor. Nu-i misticism, ci pura incredere in valoarea umana, politica si sociala a
normelor transcendente.
E adevarat ca una din problemele cele mai greu de asimilat pentru majoritatea celor care intra in contact
cu Miscarea Legionara sau cauta sa-i inteleaga doctrina, este stransa legatura ce exista intre aceasta
organizatie politico-revolutionara si sentimentul religios ce-o anima. In mijlocul unei societati politice
anti-clericale si a unor forte revolutionare declarate atee, apropierea Miscarii Legionare de religie apare
ca o anomalie de concept, ca o lipsa de oportunitate politica, ca o atitudine ilogica.

A nu se declara deschis si zgomotos contra acestui "opium", insemneaza, in mintea multora, a inchide
definitiv orice posibilitate de cucerire a proletariatului. Dupa acestia, proletariatul e sinonim cu
"necredinta", ceea ce demonstreaza cat de profunda e devierea lor mentala. Dupa ei, marea revolutie a
secolului XX nu poate avea loc decat in numele razvratirii anti-spirituale. Si nu e de mirare, dat fiind
atitudinea burgheziei care, din interese particulare, a deschis poarta necredintei si a despiritualizarii
omului.

Moravurile democratiei nu puteau urma nestavilite caile dominatiei politico-economice atata timp cat
si-ar fi manifestat prezenta strictele precepte ale moralei religioase. In plus, presiunile constante ale
diverselor forte oculte, a caror prosperitate depindea direct de slabiciunea moravurilor, au dus la
stabilirea unei atmosfere de indiferenta sociala si libertinaj politic. Printr-o propaganda subtila si
neobosita, s-a ajuns la o adevarata rasturnare de valori. Cu timpul, s-au impus preceptele cele mai
vulgare, mai egoiste si mai lipsite de morala, deoarece aduceau suflul usurintei inactiune si al parvenirii
prin lipsa de scrupule. "Morala n-are ce cauta in politica", "Scopul scuza mijloacele", "Politica nu se
face cu matanii" si multe alte expresii de aceste gen, au ilustrat si ilustreaza gandirea multor politicieni
si, prin rasfrangere, felul de a judeca al omului. Rezultatul nu putea fi decat saracirea fondului spiritual
al individului si lunecarea acestuia pe panta compromisurilor si a descompunerii morale.

Pe de alta parte, marxismul ideologic si comunismul aplicat aduceau in circuitul politic notiuni de-a
dreptul anti-religioase. Nu mai era vorba de instalarea unei atmosfere, ci de impunerea voluntara a unor
principii contrare a tot ce societatea umana si civilizatia occidentala acumulasera in decursul istoriei,
sub semnul moralei crestine. Individul, profund influentat de perspectivele unei libertati anarhice, in
care aplecarile egoiste se puteau dezvolta la infinit, devenea o prada usoara in fata doctrinelor marxiste,
care-i curatau si bruma de respect sau teama ce mai putea purta unei institutii spirituale.

Coexistenta acestor doua tendinte, in epoca noastra, nu putea avea ca rezultat decat prabusirea interioara
a individului. Amandoua bazate pe un materialism agresiv, pe un dispret total al celor mai elementare
reguli de morala civica si pe respingerea oricarui respect fata de entitatea spirituala a vietii, democratia
si comunismul conlucrau intru desavarsirea aceleiasi schimbari fundamentale: despiritualizarea omului.

Or, nimic nu poate fi mai vatamator pentru viata individului si a societatii in care traieste, decat
pierderea acestui contact cu unica forta ce, depasindu-ne, ne aduce armonia interioara, intelegerea
sociala si inaltarea individuala. Materialismul, de orice natura ar fi, stinge in om tot ce poate fi in el mai
nobil si mai curat. Toate epocile de decadenta s-au evidentiat prin aparitia sau dezvoltarea ideilor
materialiste si combaterea sau respingerea conceptului religios.

De ce oare? Pentru ca fondul religios, prin preceptele lui etice si morale, prin ridicarea omului catre o
spiritualizare crescanda, prin infiltrarea in suflet a unei credinte si a unui respect fata de creatura umana,
contribuie la ameliorarea interioara a omului. Ca urmare si atitudinea sociala sau politica a acestuia va
pastra influenta binefacatoare a preceptelor respectate. De aceea putem spune ca omul social al unei
epoci sau al unei comunitati nu-i decat reflexul preceptelor care domina intregul. O comunitate intrata
pe fagasul denegarii normelor morale nu poate da nastere decat la o societate pervertita si imorala. Tot
asa, o societate supusa conceptiilor materialiste si atee nu poate realiza decat o civilizatie hibrida,
supusa unor norme statice si retrograde, fara suflul depasirii personale si-al implinirii spirituale.
Civilizatiile se destrama si dispar in clipa in care temeliile spirituale si morale incep sa se clatine. Cand
omul, purtat de iluziile tendintelor bazate pe imediat si materie, se infunda in egoism si-n desacralizarea
                                                                                                           17
propriei existente, putem fi siguri ca nu suntem departe de prabusirea unei lumi, chiar daca aparent,
progresele tehnice impun o viziune contrara. Miscarea Legionara pleaca de la viziunea omului integral,
adica a insului care, in afara de toate considerentele existentiale, tine seama si de constanta spiritualista
a inaltarii. Inaltarea este incercarea continua si constienta de integrare in lumea de dincolo de simturi. E
vorba de o intelegere de rosturi in existenta, care merg de la necesitatea materiei pana la primatul
spiritului.

Trairea exclusiva in materialitate degradeaza omul, il reduce la simplicitatea functiilor vitale.
Inteligenta ce se dezvolta numai pe coordonatele materialiste spulbera din viata omului perspectiva
depasirii, fara sa-i aduca in schimb macar satisfactia imbuibarii. Trairea legionara, cuprinsa in normele
acceptarii si aplicarii spiritului religios, da omului posibilitatea intelegerii vietii si-a misiunii lui, sai-i
aduce in acelasi timp satisfactia implinirii interioare. Aceste doua perspective (intelegerea vietii si
implinirea interioara) usureaza si realizarea plenitudinii materiale.

MISCAREA LEGIONARA SI ATEISMUL
(de ce un ateu nu poate deveni legionar)

Dupa cum s-a vazut, spre deosebire de indiferenta religioasa a democratiei si de ateismul declarat al
comunismului, Miscarea Legionara este o conceptie politico-sociala structurata religios. Acest termen
nu vrea sa arate ca Garda de Fier este o noua religie sau o anexa a Bisericii. Ar fi absurd sa se faca o
astfel de confuzie.

Miscarea Legionara este o organizatie revolutionara, nationalista si spiritualista, al carei punct
culminant ramane modificarea interioara a omului. In conceptia legionara, daca insul nu se transforma
in adancime, inutile sunt toate modificarile structurale vizibile. Ce folos pentru masele nevoiase,
dornice de un mai bine, schimbarea sistemului politic, daca cei ce vor conduce dupa aceasta schimbare
vor pastra defectele sufletesti ce i-au caracterizat totdeauna? Schimbarile materiale sunt totdeauna
superficiale, chiar daca dau impresia c-au rupt cu un trecut.

Cazul comunismului este tipic, mai ales in Romania. Transformarile materiale au fost profunde si
radicale: nici o structura sociala sau politica din trecut n-a reusit sa se mentina. Ce constatam insa?
MIZERIA (sub toate formele) e de o suta de ori mai crunta ca inainte. PRIVILEGIILE sunt de o suta de
ori mai accentuate, mai vizibile si mai apasatoare ca inainte. OAMENII MUNCII de o suta de ori mai
saraci si mai asupriti ca inainte, s.a.m.d.

Aceasta situatie dezastruoasa, pentru un regim ce se lauda c-ar fi pentru masele populare, e o consecinta
a ideologiei ateiste ce-i sta la baza. Ateismul rupe insul din conceptia binelui, a respectului fata de om, a
ajutorului reciproc, zvarlindu-l intr-o lume de egoism si satisfactii pur materiale.

Ateul nu-i legat de nimic superior. El nu crede nici in fortele nevazute, nici in valorificarea lui personala
pe un plan spiritual. Cu atat mai putin poate crede in semenul sau. El n-are nici un ideal depasind
orizontul lui imediat, nici respect pentru persoana umana pe care o considera, prin optica lui deviata, ca
un concurent sau dusman. Ateul traieste ca un izolat in propria lui societate, deoarece nici un fir nevazut
nu-l leaga de sufletele celorlalti si nici de necunoscutul ce-l asteapta dincolo de viata. Traieste intr-un
prezent nelinistit, in care devine prada usoara tuturor celor ce stiu sa manuiasca itele din umbra. Ateul
modern este o victima a marxismului, care are nevoie, pentru a-si impune ideologia materialista, de
indivizi fara credinta, fara ideal, rosi de invidie si izolati in viata.
Cu aceasta imagine a ateului in fata ochilor, ne este mai usor sa explicam de ce doctrina Garzii de Fier
impune legionarilor credinta in Dumnezeu si le imprima credinta intr-un ideal. Sa nu se uite ca
Miscarea Legionara vrea sa modifice intreaga conceptie de viata sociala si politica ce domina astazi. De
aceea, ea aduce nu numai forme si structuri noi, dar mai ales metode noi si un spirit cu totul aparte.

Acest spirit legionar e unic in lume, printre diferitele gandiri politice, deoarece el nu e bazat pe interese
si privilegii ca in burghezie si nici pe ura si distrugere ca in marxism-comunism. El are ca temelie si
                                                                                                             18
indemn permanent DRAGOSTEA: dragostea de frumos, de bine, de justitie, de libertate, de aproapele,
de munca, de sacrificiu pentru neam si tara, s.a.m.d.

Or, nimic nu este mai dumnezeiesc, mai dincolo de moravurile perverse ale acestei lumi, decat
dragostea. Ea este piatra de crestet a Bisericii. In ea sta ascuns tot misterul lumii noastre. Prin dragoste
ne apropiem de dumnezeire si tot prin ea ne modificam in adancime.

Raul ce ne framanta si ne roade e lipsa de dragoste. Incapacitatea de a intelege suferinta altuia, e lipsa
de dragoste. Egoismul, invidia, dispretul fata de cei mai mici, mai saraci sau mai putin inzestrati de
natura decat noi e tot lipsa de dragoste. Iar cine are lipsa de dragoste in el, nu poate fi nu numai un bun
crestin, dar nici macar un bun coleg sau camarad.

Nu uitam ca scopul insului in viata are doua aspecte:
-intai, stabilirea unei situatii materiale, pentru asigurarea existentei
- al doilea, inaltarea spirituala
Multi se limiteaza la primul aspect, devenind acele pasari de prada ce aduc numai nenorociri
societatilor. Dar cei mai multi, au sentimentul propriei inaltari spirituale, chiar daca nu stiu cum s-o
realizeze. In ei exista acest sentiment ca un indemn puternic si permanent. Sunt sufletele care n-asteapta
decat aparitia unei cai de afirmare.

Or, atat dragostea cat si spiritualitatea sunt cele doua fete prin care se manifesta dumnezeirea pe
pamant:
-prima, ca un fond de regenerare sufleteasca
-a doua, ca o tendinta a ridicarii omului din animalitate.

Religia nu face decat sa ne puna in contact cu invizibilul picurandu-ne in suflet sentimentul dragostei si
indemnandu-ne spre inaltare.
Astfel, Miscarea Legionara fiind revolutionara si in sensul de "modificatoare in adancime" a unui intreg
proces de existenta politica si sociala, nu-si poate atinge telul in afara preceptelor de baza ale religiei.
Omul legionar pentru a putea fi un adevarat OM NOU in societatea viitoare intrevazuta de Legiune,
trebuie sa fie, inainte de toate, un bun crestin.

Crestin, nu in sensul unui formalism copilaresc si fals, ci in sensul unei profunde intelegeri a misiunii
lui si a modificarii lui interioare, adica IN FAPTA. Credinta in Dumnezeu a legionarului este efortul lui
de intelegere a unei realitati care-l depaseste si de inaltare continua pe treptele unei spiritualitati ce se
dezvaluie mereu mai mare si mai sus.

Aceasta credinta a legionarilor, atat de luata in ras de ateii marxisti sau nemarxisti, a facut minuni pe
care nimeni nu le poate nega. Din randurile acestor legionari "obscurantisti" s-au ridicat mii de martiri
si de eroi. Din cauza acestei credinte in Dumnezeu, inimile tuturor legionarilor din lume sunt pline de
sperante, de entuziasm si de curaj. Datorita acestei credinte ei sunt siguri de victoria legionara, deoarece
stiu ca victoria binelui se va adeveri asupra raului.

Ce aduc ei, ateii, in balanta framantarilor actuale, cand soarta lumii tremura pe covorasul verde al unei
conferinte intre cei mari? NIMIC, numai negatie si defetism!

Ateul este o victima a educatiei comuniste, ce-l smulge din plenitudinea unui viitor, pentru a-l zvarli in
inconsistenta disperarii materialiste si imediate. Pe cand religiozitatea legionara este o punere in
armonie a omului cu propria-i structura spirituala. Prin acceptarea credintei religioase legionarul se
defineste si se implineste. Nu mai este individul inform ce-si cauta un rost, ci omul care stie unde calca
si unde merge. Vicisitudinile politice nu-l abat si nu-l deprimeaza. El crede in justitie deoarece sufletul
ii e plin de sperante; stie sa infrunte prigoana fortelor comuniste deoarece nu-i e teama de consecinte; e
gata de sacrificiu deoarece e convins ca inaltarea lui si-a neamului depind de acesta renuntare. In haosul
ce ne inconjoara, legionarul nu-si pierde cumpatul si firea. Neclintit asteapta sa-i vina timpul pentru a-si
indeplini misiunea.
                                                                                                          19
Or, toate aceste consecinte sunt datorite faptului ca legionarul este religios, ca-si dirijeaza actiunile prin
prisma eticii religioase, ca-si valorifica existenta prin metafizica crestina. Una e perspectiva socio-
spirituala a celor ce se cramponeaza in notiuni abstracte (progres, egalitate, lupta de clasa, etc) sau
materiale (numar, cantitate, procente, etc) pentru a-si hrani dorul de infinit si necesitatea de realizare
umana; alta e perspectiva, din acelasi punct de vedere, a celor ce cred in notiunile specifice
spiritualitatii, legate de imponderabil si absolut. Primii traiesc in nelinistea normelor de atins si-n
incapacitatea implinirii lor launtrice. Ceilalti traiesc in certitudinea armonizarii de interese si posibilitati
sub semnul intelegerii crestine.

Iata, prin urmare, de ce anumite notiuni ce exista in conceptia comunista ca si in cea legionara, au un
sens cu totul deosebit in realitate. Sa luam, spre exemplu, cuvantul "SOLIDARITATE":
In comunism, "solidaritatea" nu poate avea un sens decat in relatie cu scopul final al ideologiei - lupta
de clasa si revolutia violenta. Se face apel la aceasta notiune pentru a strange randurile intr-o actiune
revolutionara, pentru a intari o miscare grevista, pentru a dezavua o atitudine a adversarului.
Solidaritatea comunista nu poate fi conceputa in afara de politica. Ea nu ascunde nici un suflu de
intelegere si bunavointa. E vorba de ceva rece, impersonal, nascut dintr-un scop bine determinat.
Aceasta notiune e o simpla arma, sau daca vrem, un slogan, ca toate celelalte notiuni abstracte de care
se face asa de mult caz.
Solidaritatea legionara naste dintr-un alt sentiment si se adapa de la alte izvoare. Este exact contrariul
notiunii comuniste. Ea se naste din sentimentul dragostei crestine fata de un semen si se adapa de la
izvoarele morale ale religiei care ne e calauza. Nu se adreseaza omului politic, plin de resentimente si
invidii, ci omului ce cauta sa se depaseasca, incercand sa inteleaga suferinta altuia. In legionarism
solidaritatea nu-i o tactica de lupta, ci un mijloc de inaltare si de umanizare a individului.

Astfel, pentru legionarul religios, solidaritatea este o atitudine indispensabila, ce face parte din insusi
criteriul de definire al spiritualitatii ce-l caracterizeaza. Pentru comunistul ateu, solidaritatea devine
simpla solidarizare tactica, comandata sau retrasa din circuit de catre Comitetul Central, dupa cum ii
convine. Nu mai vorbim de ateul comunist, care constituie forma cea mai trista a epocii noastre. Nefiind
indemnat nici de o chemare spirituala, nici de o adeziune ideologica, el se sprijina pe subterfugii
personale ce-l plaseaza intr-o neintelegere desperata a propriului destin uman si-o neputinta totala de a
fi folositor societatii in care se misca.

Un intelept a spus ca daca religia n-ar fi existat, ar fi trebuit inventata. Si nu-i un simplu joc de cuvinte.
Asa este. Omul, pentru a se simti om, pentru a pricepe propriul lui destin, are nevoie sa creada in ceva.
Dar acest CEVA trebuie sa fie o forta care-l depaseste, atotcuprinzatoare, binevoitoare si justa. Omul nu
se depaseste si nu-si creaza o armonie interioara decat prin credinta.

A crede deci, nu este o proba de "obscurantism" sau de prostie, ci necesitate ontologica. Cel ce nu poate
sau nu vrea sa creada e un INFIRM. Aplicarea pozitivismului stiintific in aceasta problema nu
corespunde la nimic, dat fiind ca e vorba de doua fatete diferite ale existentei. A sustine absurditatea
religiei si-a credintei prin faptul ca nu pot fi explicate "stiintific" e ca si cum s-ar spune unui poet:
"Poemul tau n-are nici o valoare, deoarece analiza lui chimica nu corespunde cu formula apei distilate
pentru a putea fi considerat limpede si pur".

Credinta nu poate fi pusa sub microscop pentru a-i vedea structura moleculara. Ea face parte dintr-o alta
ordine de valori, dincolo de materie.
Pentru a intelege acel ceva ce ne depaseste, si pe care-l numim religie, credinta, metafizica,
imponderabil, Dumnezeu, ne trebuiesc alte antene decat cele cinci simturi sau nenumaratele aparate ce
ne ajuta sa cunoastem volumul, greutatea, consistenta, densitatea unui obiect. Ne trebuie o sensibilitate
interioara, o dorinta de cunoastere si depasire, o neliniste existentiala, intr-un cuvant: convingerea ca nu
suntem un accident al naturii, supusi unui determinism orb si mecanic.

Religiozitatea legionara nu-i "habotnicism", ci o restabilire ierarhica a ordinii naturale in viata sociala a
comunitatilor politice. Cine nu crede si nu are respect fata de forta supranturala ce ne depaseste, nu
                                                                                                             20
poate crede si nu poate avea respect de nimic in lumea in care traim. Familie, societate, morala, natiune,
negot, onoare, nu mai au nici o valoare in ochii lui, putand fi interpretate dupa bunul plac, batjocorite
sau negate.
Tot ce se poate numi "bune sentimente", "constiinta", "demnitate", "morala", "etica", etc, sunt rezultatul
unei evolutii milenare, multi-milenare. Si individul nu si le-a insusit decat in urma unei purificari
spirituale. Or, purificarea spirituala este o inaltare pe scara nesfarsita a progresului sufletesc. Nu suntem
mai buni, mai intelegatori, mai milosi, mai morali ca o consecinta a unui "progres material". S-ar putea
spune din contra. Aceste atribute sunt rezultatul unui efort de apropiere si integrare in sanul singurei
entitati ce depaseste si domina materia. Bruta, din toate epocile, s-a lepadat de tot ce-ar fi putut sa o
smulga din incatusarea materiei spre a o innobila in spirit si fapta. Iar cei ce au voit sa stapaneasca
individul, l-au indemnat din contra sa nege Inaltul si sa se supuna legilor legate de egoism, de imediat,
de forta si de materie.

Acestea fiind tendintele societatii in care traim, Miscarea Legionara a cautat calea ce putea smulge
omul din prapastia ce-l ameninta. Si aceasta cale nu putea duce decat spre normele religioase si morala
crestina, singurele ce innobileaza spiritul si scoate insul din atmosfera de materialism ce-l inconjoara si-
l domina, impiedicandu-l sa se realizeze pe un plan mai ridicat.

Pentru legionar religia nu e un "opium", ci un fir conducator, o poarta ce-i deschide perspectiva
intelegerii si a perfectiunii. Dumnezeirea ce-i este revelata devine o apoteoza a intregului supra-uman
spre care trebuie sa tinda cu trup si suflet. A se realiza, insemneaza a intra pe fagasul acestei inaltari in
spirit. A deveni om nou, insemneaza a-si insusi morala superioara ascunsa in preceptele religiei. Numai
astfel un om devine legionar si un legionar se transforma intr-un om nou.

Ateul nu poate intelege aceste posibilitati launtrice, deoarece el nu crede in nimic ce-ar putea depasi
materia si experienta stiintifica. Lumea ateului e lumea junglei. Iar daca lumea noastra a devenit din ce
in ce mai "jungla", asta insemneaza ca elanul spre spiritualizare a scazut pe cand tendintele spre ateism
s-au accentuat. Rezultatul acestei schimonosiri a firii il constatam in toate domeniile vietii sociale,
politice, economice, etc. Nici un suflu de intelegere, de bunavointa, de dragoste, nu anima relatiile
dintre oameni sau natiuni.

De aceea, Corneliu Codreanu a impus legionarilor singura regula capabila de a modifica aceasta
traiectorie de sinucidere morala: legionarul trebuie sa creada in salvarea si inaltarea lui spirituala prin
acceptarea preceptelor religioase. Aceste precepte il smulg din indiferenta si egoism, punandu-l in
contact cu elementele premergatoare inaltarii: raspunderea, demnitatea, onoarea, dragostea, sacrificiul...
Intre ateul marxist si cel nemarxist nu-i decat o diferenta de nuanta. Intre ateul de orice nuanta si
legionar diferenta e de fond, deoarece legionarul bazeaza intreaga lui viziune existentiala si politico-
sociala pe niste precepte pe care ateul le neaga.

Cand cineva vrea sa devina legionar, primul lucru pe care trebuie sa-l faca e sa-si verifice legaturile
spirituale. Ateul n-are ce cauta in randurile noastre. Chiar daca intra, se va izbi mereu de acest fond
religios contrar propriei lui constitutii interioare. Mai bine sa nu intre. Sa ramana in afara Legiunii, sa-i
analizeze posibilitatile, doctrina si spiritul care o anima si sa i se apropie atunci cand in sufletul si
mintea lui a mijit scanteia intelegerii.

INCHEIERE

Pentru multi dintre cei ce si-au facut ucenicia politica si initierea in viata sub inraurirea mono-
dimensionala a apratului de stat comunist, orice aluzie la importanta spiritului religios poate aparea ca o
negare a spiritului stiintific si o pozitie retrograda in contextul evolutiv al societatii.

Dupa noi, acestia au cazut in plasa intinsa de conceptia materialista a marxismului ateu si si-au ingropat
destinul in haul neimplinirilor. Ii vedem adesea printre noi, purtati de zbuciumul launtric. Indiferenti si
insensibili la tot ce are legatura cu substratul religios, ei poarta tarele unui regim politic care i-a
                                                                                                          21
"despiritualizat". Sunt epavele unei lumi ce-a pierdut contactul cu supranaturalul, adica cu esenta vietii.
Corneliu Codreanu, in marea lui forta de patrundere a evenimentelor, simtise instinctiv evolutia
despiritualizanta a oricarei lumi cazute sub influenta marxista. Si-aceasta influenta - pecingine
molipsitoare in tot locul - putea atinge intr-o zi si natiunea romana. Salvarea nu putea veni decat printr-
o intarire a temeliilor transcendentale si o reimpunere a spiritului religios.

De aceea, Miscarea Legionara a fost structurata astfel. Era singura cale pentru a ridica un zid impotriva
razvratirilor ideologice, a decadentei morale si a negarii religiei propovaduite de idealul comunist.
Datorita acestui spirit religios, pastrat ca un fundament in structura Miscarii Legionare, s-a impiedicat
patrunderea comunismului in masele romanesti intre cele doua razboaie. Omul-legionar avea o credinta
si o convingere politica sanatoasa care-l puneau la adpostul tentatiilor egoiste, materialiste, amorale si
anti-naturale propovaduite pe alte melaguri de ideologia marxista.

Conform doctrinei legionare modificarea societatii si a sistemului politic invechit, contra caruia se
ridicau atatea nemultumiri, nu putea avea loc decat bazandu-ne pe ESENTE, iar nu pe APARENTE,
oricat de apasatoare ar fi fost ele. Istoria insasi a dat dreptate acestei conceptii anti-materialiste a
Miscarii Legionare. Rezultatele obtinute de catre regimurile comuniste (oriunde s-au manifestat si au
triumfat in lume) au fost dezastruoase, atat pentru societate cat si pentru om. Bazandu-se numai pe
aparentele materiale si palpabile, ridicate la rang de legi stiintifice, dar neglijand TOTAL esenta
spirituala si intima ce anima totul in lume, nu puteau sa ajunga decat la haosul ce le caracterizeaza.
Societatea comunista a devenit o lume concentrationara in care domneste groaza, suspiciunea, ura si
minciuna. Iar omul-comunist, un robot conditionat, obligat sa accepte totul fara murmur, pentru a-si
salva existenta.

Ruperea acestui contact intre fiinta umana si entitatea nevazuta si neinteleasa, sar cu atat mai stranie si
mai necesara armoniei interioare a fiecaruia, a provocat intr-adevar destramarea societatii existente; dar
a marcat in acelasi timp si slabiciunea cea mai profunda a marxism-comunismului: inadaptabilitatea lui
la constructia intima a omului.

S-a ridicat contra singurei forte de neinfrant: spiritul religios. Desi victorios dincolo de Cortina,
comunismul se resimte profund din cauza acestei erori fundamentale. Cauta mistica sistemului ce-i este
propriu, dar rezultatele sunt de plans. Tot ce-a reusit e sa se ridiculizeze si din acest punct de vedere,
deoarece: nu poti aplica unui sistem materialist normele si trairea unui spirit ce depaseste materia.

Miscarea Legionara s-a sprijinit in lupta ei si pe realitatile vizibile ale revendicarilor sociale, si pe
modificarile indispensabile ale unui sistem politic depasit, si pe combaterea unei mentalitati levantine,
si pe modificarile de structura, etc., dar a invaluit totul in mantia protectoare a spiritului religios,
singurul care putea reapropia oamenii, proteja pe cel slab, stapani pe cel tare, provoca entuziasmul si
crea armonia.
Miscarea Legionara vrea sa modifice societatea in adancime, adica in esenta ei. Or, esentele unei
structuri sociale sau politice nu sunt materiale, nici macar de ordin material, cu toate incercarile
marxiste de a impamanteni aceasta idee. Ele sunt de ordin spiritual. Schimbarile pe care le urmareste o
miscare renovatoare, revolutionara, trebuie sa fie schimbari calitative, pentru a realiza o restructurare de
fond iar nu una de aparente.
De aceea, cand Miscarea face apel la spiritul religios si-l plaseaza la temelia educatiei si activitatii
legionare, nu devine o "monstruoasa organizatie obscurantista", ci deschide singura poarta ce duce la o
restructurare de fond a societatii in care traim.

***

Nu vrem sa convertim pe nimeni. Fiecare e liber sa gandeasca si sa procedeze cum vrea el.
Dar suntem obligati sa aducem la cunostinta tuturor extraordinarele valori morale si sociale, umane si
politice, ascunse in conceptia legionara, datorite acestui spirit religios ce-i imprima doctrina, preceptele,
conceptia de viata si activitatea. In clipa in care temeliile lumii se clatina, hartuite de hoardele imbacsite
de materialism, Miscarea Legionara continua neclintita pe calea ce si-a croit sub semnul credintei. De
                                                                                                           22
aceea n-a fost zdrobita si nu va putea fi niciodata. Victoriile asupra materialismului ateu nu pot fi
realizate decat in numele spiritului religios si-al spiritualitatii crestine.




                                                                                                  23
                                     Faust Brãdescu

    LEGEA JERFEI ÎN TRÃIREA LEGIONARÃ



INTRODUCERE

NIMIC nu poate înãlta mai mult omul decât întelegerea rostului sãu în viatã, întelegere dusã pânã la
jertfa de sine. Întreaga istorie a lumii, în tot ce are ea mai frumos si mai sublim, se sprijinã pe temeliile
acestei întelepciuni. Rãul, ura si teroarea dominã mersul istoriei atât timp cât omul rãmâne în afara
propriei trãiri, înstrãinat sufleteste de propria-i misiune. De aceea sfortãrile tuturor ideologiilor
negativiste sau ale organizatiilor dezagregatoare urmãresc desprinderea omului din sfera doctrinelor
spiritualiste si a moralei religioase, concretizate într-o trãire interioarã.

De ce oare? Pentru cã aceste tendinte deschid calea unei viziuni metafizice a vietii, purtând individul
spre cunoasterea altor aspecte ale existentei. Prin trãirea interioarã omul se întregeste, se armonizeazã,
îsi recapãtã fateta sa divinã. Mai mult chiar, realizeazã vigoarea si eficacitatea unei misiuni ce-i revine
ca om si membru al natiunii sale.

“Rãul vine de la suflet!” – a precizat Corneliu Codreanu, cãci în suflet stau înscrise premisele structurii
lãuntrice a omului. Dar tot în el sãlãsluiesc si tendintele înãltãtoare, ca o prezentã vie a dumnezeirii care
ne încearcã. Prin cuget si vointã omul se determinã, îsi alege calea vietii, ridicându-se din zgurã sau
prãbusindu-se în beznã.

Existã multiple mijloace de determinare interioarã care definesc omul în realitatea lui existentialã,
socialã sau politicã. Dar nu toate duc la depãsire si la stabilirea unui raport de intimã întelegere între
OM, NATIUNE si CREATOR. Ori, toatã armonia de care are nevoie orice societate, rezidã în aceastã
pãtrundere a rosturilor ce ne înconjoarã, ne frãmântã sau ne depãsesc.

Fiecare conceptie de viatã se sprijinã pe anumiti parametri psiho-spirituali care conditioneazã atmosfera
în care se va forma si va evolua individul. Comportamentul uman nu este în definitiv, decât adaptarea
omului la constantele dominante ale epocii. Adicã, al culturii, sistemului socio-educativ, moralei sau
dezmãtului insidios care dominã. Orice schimbare a stãrii de fapt –în bine sau în rãu- depinde de doi
factori a cãror actiune trebuie sã se manifeste simultan si convergent:
1. Factorul imaginativ, omul de conceptie, prin mijlocirea cãruia iau formã concretã noile linii de
gândire si comportare. Linii ce vor cãuta sã impunã schimbãri de fond în om si societate.
2. Factorul receptiv, omul de rând, a cãrui sensibilitate, personalitate si vointã vor fi puse la grea
încercare, pentru cã asupra lui vor fi îndreptate toate eforturile exterioare si în el se va contura noua
realitate de trãire.

În aceste conditii, totul revine la o constiintã a rãspunderii fatã de trinomul fundamental om-natiune-
divinitate si o întelegere a efortului permanent în realizarea destinului personal. Ori, aici apare
instabilitatea si slãbiciunea umanã: inconsecventã fatã de cei doi factori (rãspundere si efort)
indispensabili propriei impliniri.

Omul modern fuge de rãspundere, pe care o considerã o povarã. Preferã anonimatul si opiniile pre-
digerate, lozinca stupidã si haosul multimilor iresponsabile. A gândi prin sine însusi, a lua o hotãrâre si
a o sustine cu tãrie i se pare o solutie absurdã. Majoritãtile îl fascineazã si îl dominã în spirit. “A FI”,
                                                                                                          24
pentru el, înseamnã “A FI CONFORM CU STAREA DE FAPT”, chiar dacã aceastã stare o defineste
o tiranie crudã, umilitoare, inumanã… Fuga de rãspundere întruchipeazã, pentru el, linia de conduitã
idealã si întelepciunea care îi evitã “neplãcerile” inerente oricãrui angajament fãtis.
E o formã de filozofie existentialã care a existat totdeauna în istoria lumii. Dar care, în epoca noastrã, si
sub influienta ideologiilor mistificante a luat proportii catastrofale, distrugând în individ vointa de
realizare DINCOLO de vegetativ, pãstrându-l în satisfacerea formelor elementare ale vietii.

Ca un corolar al acestei dezertãri morale s-a împãmântenit si deprecierea efortului permanent, cauzã a
tuturor înãltãrilor spirituale si sufletesti, izvor de sãnãtate fizicã si de intense bucurii interioare. Omul
modern trãieste în legea “efortului minim” care duce la lenevie, indiferentã, egoism, deschizându-i calea
înselãciunii si a abuzurilor înjositoare.

Sub imboldul acestor douã forme negative în existenta individului, perspectivele viitorului devin
sumbre, purtãtoare de incoerente reflexe si de compromisuri culpabile. E drumul necotit ce duce la
decãderea societãtilor.



CAUZELE REACTIUNII LEGIONARE

În România de dupã primul rãzboi mondial, aplecarea spre nerãspundere si delãsarea efortului
permanent întru împlinirea rostuirilor omenesti, deveniserã o adevãratã plagã nationalã. Societatea
luneca vertiginos pe panta usurintelor si a nestatorniciei, imagini premergãtoare prãbusirii iremediabile.
Reactiunea legionarã la aceastã stare de lucruri pornea dintr-o neliniste legitimã. Curãtenia sufleteascã a
Cãpitanului si dragostea ce nutrea fatã de soarta neamului românesc nu-i puteau permite sã accepte o
asemenea evolutie. Cu atât mai putin cu cât tendintele primejdioase amenintau sã devinã linie de
conduitã pentru tineret. Iar dacã generatiile deja trecute prin mãcinãtorul de suflete al pornirilor
dãunãtoare nu mai puteau fi smulse de sub influienta tendintei dominante, pasta moale a celor tineri mai
putea fi cãlãuzitã spre calea regãsirilor definitorii. Tineretul acesta neîntinat trebuia smuls din primejdia
indiferentei si a facilitãtii în existentã.

Usor de zis, greu de fãcut!
Pe baza cãrui criteriu, în numele cãrui principiu, sã poti frânge inertia suavã a efortului minim sau
garantia tihnei în trãirea în ne-rãspundere? E adevãrat, individul fuge de responsabilitate si strãdanie
atât timp cât nu le-a înteles sensul si importanta în desãvârsirea propriei existente si-n salvarea spiritualã
a neamului nostru.

Totul era deci, înainte de toate, o problemã de educatie, capabilã sã modifice tendintele atrofiate ale
mentalitãtii negative. O educatie tridimensionalã: civicã, intelectualã si sufleteascã, pentru a se atinge
nu numai comportamentul social si politic al individului, dar si dimensiunile imponderabile, profunde,
ale fiintei umane. Doar pornindu-se de la transformarea substratului interior se poate concepe înlocuirea
anumitor tendinte nocive prin altele, benefice.

Ori, atât efortul constient, cât si rãspunderea autenticã cer interventia unei desprinderi din atmosfera
existentã, o renuntare la beneficiul facilitãtii. Facilitate care, numai în aparentã se prezintã ca forma
superlativã a bucuriei. În realitate este o lunecare spre nepãsare, spre anularea propriilor caracteristici
umane. Deci, o pierdere de substantã spiritualã. Iar slãbirea acestei substante imponderabile –dar cu atât
mai importantã în viata individului- duce la sfãrâmarea procesului de înãltare, de îndumnezeire a
creaturii umane. Omul se deslâneazã, devine o fiintã fãrã caracter, schimbãtoare, egoistã, usor de
mânuit de cei care stiu sã-i flateze suficienta sau sã-i scormoneascã slãbiciunile.

O stare atât de deplorabilã nu putea fi modificatã decât printr-o mãsurã radicalã, capabilã sã-i
micsoreze sau sã-i punã în sah influenta nefericitã, prin contrast definitoriu si mãretie idealã. În
Miscarea Legionarã aceastã mãsurã radicalã s-a cristalizat în SPIRITUL DE SACRIFICIU, adicã a
modificãrii interioare prin mijlocirea “renuntãrii”, a actului de renuntare. Pentru cã, orice renuntare
                                                                                                           25
voluntarã la o bucurie sau un beneficiu constituie un sacrificiu. De unde corolarul deductiv: renuntarea
e singura cale a depãsirii, iar depãsirea e cãrarea înãltãrii, deci a mântuirii.



PROBLEMA ÎN GÂNDIREA LEGIONARÃ

Deschiderea în clasificarea sarificiilor este extrem de întinsã. Totul, chiar si cel mai neînsemnat pas voit
spre renuntare poate fi considerat un sacrificiu, deci mijloc de educatie si transformare. Din nefericire,
renuntarea la ceva, acceptarea unui sacrificiu, n-o poate face oricine. Si cu atât mai putin în epoca
noastrã atât de izbitã de aplecãrile materialiste, supusã egoismului si frãmântatã moraliceste. Numai un
om pãtruns de importanta rãspunderii în viata personalã, socialã, politicã si profesionalã, îsi poate
îndrepta spiritul si cugetul spre depãsirea vremelniciilor în care trãim.

Aceasta a fost acceptia solarã a gândirii cãpitãnesti în transformarea omului: de la notiunea de
rãspundere, ca termen de bazã si ideea de renuntare, ca gest specific al omului constient, s-a ajuns la
ACTUL DE SACRIFICIU, ca fundament doctrinar al trãirii.

În conceptia legionarã, acesti trei termeni sunt strâns uniti, întregindu-se reciproc. Sacrificiul legionar
este o întelegere totalã, directã si permanentã a rãspunderii ce-o are individul ca fiintã umanã în
procesul lui de definire personalã precum si-n contextul socio-isoric al neamului cãruia apartine.
Întelegerea intelectualã a “rãspunderii” –deja un început de sacrificiu, pentru cã e rezultatul unui act de
vointã si reflectie care cere decizie personalã- nu depãseste faza enuntãrii DACÃ nu se cristalizeazã
într-un act de renuntare.

O asemenea trecere evolutivã de la nerãspundere si indiferentã la integrarea constientã a actului de
sacrificiu, nu-i posibilã fãrã prezenta vie a unei convingeri interioare. Pentru a modifica o esentã este
nevoie sã crezi în ceva, sã crezi în ceea ce faci. Aici intervine educatia sustinutã, exemplificatã. Spiritul
de jertfã e linie de culme în Miscarea Legionarã deoarece doctrina ei, acceptarea ei, este înainte de toate
ACT DE CREDINTÃ.

A crede în importanta actului de sacrificiu, a-i fi fidel pânã la dãruirea de sine, înseamnã a depãsi linia
conformismului dominant, înseamnã a se depãsi pe sine însusi. Cine nu crede în mãretia acestei forme
de trecere dincolo de pragul conventional si împãmântenit, nu va fi capabil sã înteleagã sensul uman si
national al transformãrii în adâncime ce i se cere. Nu-i vorbã-n vânt zicala “credinta rãstoarnã muntii!”.

Credinta în adevãrurile ascunse ale doctrinei legionare duce la acest spirit de jertfã capabil sã rãstoarne
muntii de defecte si slãbiciuni ce zac în noi, sã frângã temeri, neîncrederi si lasitãti, ce apasã greu în
balanta existentei umane. Cine a înteles finalitatea spiritului de jertfã în educatia si înãltarea omului a
înteles geniul Miscãrii Legionare. Geniu are trece dincolo de simpla învtãturã moralã sau civicã, pentru
a stinge substratul spiritual.



SENSUL SPIRITULUI DE JERTFÃ

În Legiune, individul nu este împins cu de-a sila sã sacrifice sau sã se sacrifice. N-ar avea niciun sens o
asemenea tendintã. Restrângerea sau sufocarea libertãtii interioare de întelegere si decizie ar duce la
dezintegrarea întregului concept.

E adevãrat, când se vorbeste în termeni comuni de “sacrificiu”, oricine e tentat sã creadã cã este vorba
de “sacrificiul vietii”. EROARE FUNDAMENTALÃ în ceea ce priveste continutul conceptiei
legionare! Sacrificiul suprem nu este decât o posibilitate de împlinire, pe care legionarul o acceptã ca o
consecintã a propriei împliniri. Acceptarea acestui act este o înrâurire a întregii sale credinte în

                                                                                                          26
conceptia legionarã. Deci, “sacrificiul suprem” nu-i decât ultima formã –si cea mai înãltãtoare- aceea
care încoroneazã un întreg proces interior de formatie spiritualã.

Existã foarte multi indivizi curajosi,gata oricând sã-si expunã viata într-o încãierare în care forta brutã,
fizicã, are întâietate. E o chestiune de naturã si de temperament. Dar nu-i nicidecum vorba de o fortã da
sacrificiu constientã, în care sã aparã un sens al rãspunderii sau, cel putin, umbra unei finalitãti de ordin
superior. Nu-i vorba decât de un instinct si-o revãrsare excesivã de energie. Dacã individul piere în
aceastã încãierare nu poate fi vorba de un sacrificiu al vietii, ci numai de pierderea unei vieti.

Forta de sacrificiu este gânditã si simtitã în adâncul fiintei ca o necesitate de ordin superior. Înaltã omul,
dându-i o dimensiune unicã, rânduitã pe verticala vietii. Este o simtire si o manifestare continuã,
rezultat al unei încercãri de depãsire, al unei sfortãri de integrare într-un alt mod de a interpreta
existenta. Individul o poate resimti si spontan, în anumite momente, ca o izbucnire din adâncuri care-l
împinge spre actul de depãsire de sine aproape fãrã voie. E cazul unui eroism, al unei luãri de atitudine,
de renuntare sau de opinie. Într-un cuvânt, act de dominare a tendintelor care înlãntuie omul în egoism
si lasitate. Dar aceste cazuri nu sunt linia obisnuitã a comportamentului uman.

În genere, individul are slãbiciuni cumplite, aplecãri nedemne si lipsuri interioare ce-l mânã spre
egocentrism, indiferentã si lipsã de curaj. Sacrificiul, sub orice formã, îi apare ca o impunere sau ca o
încãlcare a libertãtii. Pentru acest tip de om, jertfa –ca notiune idealã- înseamnã ceea ce altii pot face
pentru el.

Victimã a unei evolutii civice si morale cu totul deformatã, individul îsi trãieste viata în afara propriei
misiuni si înãltãri. Lipsa unei educatii potrivite, imensitatea golului moral ce-l înconjoarã si infinitatea
de exemple rele ce-i stau la dispozitie, îl împiedicã sã-si înteleagã rostul în lume si felul de a fi om
întreg. Ori, numai prin educatia ce-si impune zi de zi, clipã de clipã, omul se ridicã pe scara unor virtuti
si valori neîntelese înainte. Prin acest efort neînsemnat, dar permanent, omul se smulge din carapacea
deprinderilor dominante, fãurindu-si o nouã linie de conduitã. Fiecare mic sacrificiu ce-si impune în
obligatiile zilnice provoacã în el stratificarea progresivã a unor norme sau principii ce-l diferentiazã de
altii.

Greutatea de a urma aceastã cale pare imensã, deoarece gestul calificatoriu nu este impunere venitã din
afarã, ci auto-impunere, în care judecarea faptului, acceptarea si executarea lui sunt de naturã pur
personalã. Încetul cu încetul, aceste actiuni neconformiste sau diferite de ale celorlalti, devin obicei
într-o primã fazã. Apoi, prin repetare si reflectie asupra importantei lor în viatã, devin formã constientã
de comportament, atitudine permanentã în luarea si îndeplinirea deciziilor.

Sacrificiul, ca termen fundamental de desãvârsire si înãltare, a cãpãtat în epoca ce trãim, o nuantã
peiorativã. A evoca ideea de jertfã drept o necesitate transcedentalã în structura individului, apare ca o
utopie. Sau, cel putin, ca o deviere de la linia materialistã si egocentricã a comportamentului modern.

Trãim o periodã de stagnare moralã si spiritualã, dusã la paroxism de ideologiile socio-marxiste.
Îndemnul cãtre depãsirea interioarã a devenit o raritate. Orice efort în acest sens e luat în derâdere si
considerat ca o infirmitate. În conceptia socio-moralã a epocii, efortul trebuie purtat spre neserios si de
prisos. Pare de necrezut, dar aceasta-i panta vremii… Individul este împins spre acceptarea formelor
cele mai josnice si antiumane. Se poate afirma cã-i sunt permanent sugerate lasitatea, conformismul,
ireponsabilitatea, trãdarea, aroganta, delãsarea efortului creator… toate tendinte care nu pot stabili
olinie de conduitã armonicã si cu atât mai putin capabile de a înãlta. Toate duc la o nivelare în
indiferentã si-n comportament miselesc, stare premergãtoare prãbusirii interioare.

Egalitarismul si conformismul sunt forme de denegare a fortei de sacrificiu si deci, a ridicãrii omului
din promiscuitatea turmei. În asa zisa “egalitate” –termen absurd în existenta socialã si profesionalã-
individul neevoluat si incapabil, îsi gãseste scuza cea mare pentru a azvârli la gunoi reflectia, efortul si
rãspunderea. Adicã, exact valorile necontestate ale înãltãrii în spirit.

                                                                                                           27
Iar atât reusita cât si înãltarea nu se pot realiza decât sub formã de sacrificiu necurmat, acesta este
considerat nociv si anti-social. Realitatea apare limpede: domneste linia usurintei, linia actului banal si
tern, care mentine individul pe pozitia unei uniformitãti fãrã viitor.

Scoaterea individului din sfera depãsirii –deci, a sacrificiului- îl condamnã la sterilitate necreatoare,
egoism social si decãdere interioarã. Omul pierde gustul lucrului fãcut cum trebuie, mândria desãvârsirii
si sentimentul progresului spre un mai bine. Incapabil de a se defini, deoarece continuu sub apãsarea
tendintelor egalitariste, individul se zbate sã-si gãseascã rostul într-o lume de cosmar, insnesibilã fatã de
legea naturalã a diferentelor caracteriale, a capacitãtii intelectuale, a talentelor. Ori, nu existã fenomen
de depãsire (cum este cazul sacrificiului) fãrã corolarul statornic si semnificativ al notiunii de sacrificiu.
Relatia este evidentã, dar în lumea de azi, a nega evidenta nu mai pare de neconceput.



JERTFA ÎN GÂNDIREA LEGIONARÃ

În conceptia Miscãrii Legionare, sacrificiul este forma superioarã a constiintei de sine. Este întelegerea
plenarã a stãrii de membru a unei comunitãti ce tinde spre o realizare atât istoricã cât si spiritualã. Prin
forta de jertfã omul se defineste fatã de neamul sãu si fatã de sine însusi. Capãtã o nouã dimensiune
care-l ridicã dincolo de comun.

Insul ajuns la acest stadiu priveste prezentul si viitorul printr-o prismã care-l îndepãrteazã de egoism si
indiferentã. Pentru el, totul în viatã are un rost, dupã cum si prezenta sa ca fiintã are un scop. De aceea
actul sãu de sacrificiu nu-i mai apare ca o pedeapsã, ci ca o împlinire.

E adevãrat, în realitatea vietii nu oricine poate accepta cu usurintã ideea de sacrificiu. Fie acest
sacrificiu actul cel mai simplu si indispensabil propriilor sale obligatii profesionale. Multi indivizi nu
înteleg sã-si execute functia constiincios si corect. Ori, un asfel de…sacrificiu face parte din obligatiile
primare ale oricãrui individ. Ce sã mai vorbim de alte feluri de sacrificii care cer cu adevãrat o decizie
majorã si-o luare de pozitie netã!… Ceea ce nu înseamnã cã omul nu se poate modifica în esentã! Chiar
cel mai egoist si fricos, cel mai indiferent sau refractar, îsi poate corecta deficientele, aptitudinile si
atitudinile printr-un efort sustinut.

În gândirea legionarã forta de sacrificiu este, înainte de toate, o întelegere. Faptul nu este suficient.
Ideea de sacrificiu nu poate rãmâne o simplã apoteozã conceptualã. Ea trebuie tradusã în act si
transformatã în constantã de trãire. Ceea ce impune o rãstãlmãcire a valorilor negative dominante
printr-o interventie constantã a cugetului. Ori, cugetul este nu numai gândire, ci si simtire, intuitie,
constiintã. Adicã acele virtuti care pun pe om în contact cu sine însusi.

Pentru aceasta, sacrificiul în conceptia legionarã nu este o simplã temã ideologicã, supusã discutiilor si
interpretãrilor. Nu este vorba de o posibilitate, ci de o îndatorire. Legionarul tinde în mod permanent
spre aceastã trãire profundã care-l ridicã deasupra mediocritãtii înconjurãtoare. E punctul care-l
defineste si-n acelasi timp îl diferentiazã în mijlocul celorlalti.

Recunoastem, sacrificiul ca formã de împlinire si depãsire este greu de acceptat si de sustinut într-o
lume întemeiatã pe principii contrare. Dar tocmai de aceea fenomenul legionar constituie o renastere
unicã în felul ei. Plasându-se în pozitie antipodicã tendintelor dominante, respingând lasitatea si
compromisul acomodator, ridicând la nivel de virtute salvatoare forta dãruirii de sine, doctrina legionarã
a deschis un orizont nou în problematica socio-politicã a epocii.

În aceastã restructurare intimã a individului nu poate fi vorba de subterfugii sau eschive. Incapacitatea
sau insuficienta de adaptare apar, în mod inevitabil, din primul moment. Atingerea scopului, adicã
intrarea pe fãgasul sacrificiului este rezultatul unui proces intim de regãsire. Pentru desãvârsirea acestui
proces se cere vointã, dragoste, demnitate; si, uneori, un timp îndelungat.

                                                                                                           28
Vointã pentru ca individul sã se înfrângã pe sine însusi, respingând odatã pentru totdeauna egoismul,
teama si mimetismul politic, atitudini care-l înjosesc si-l smulg din atmosfera propriei sale meniri.
Dragostea pentru a întelege mãretia si finalitatea jertfei ca gest iesit din comun ce-l mânã spre
desãvârsirea unui scop de valoare si înemnãtate ultra-individualã.
Demnitatea pentru a nu cãdea în excesul trufiei si a se considera fie deasupra tuturor, fie invulnerabil.
Aceste trei puncte sunt de neînlocuit pentru transformarea individului într-un om deosebit, într-un
legionar. Numai astfel se poate întelege importanta “jertfei de sine” în Miscarea Legionarã si raportul
care s-a cristalizat între acest act constient si structura omului legionar.



LINIILE TEMEINICE ALE JERTFEI

În Miscarea Legionarã sacrificiul nu este privit ca o sarcinã pe care individul trebuie s-o suporte pentru
a se mentine la nivelul cerut. În viata sa publicã si socialã, precum si în trãirea sa intimã, jertfa este
pentru legionar o necesitate de existentã si de perfectionare. Fãrã întelegerea profundã a acestei
obligatii permanente, legionarul nu se poate împlini; si nici mãcar realiza ca membru al organizatiei.

Totul este o chestiune de concept filozofic si de viziune socio-politicã. În Legiune nu se recruteazã
“membrii votanti” sau clientelã electoralã legatã ombilical de interese particulare sau alte
matrapazlâcuri. Miscarea Legionarã cautã oameni de credintã, gata sã renunte la egoisme si dorinte
perverse, oameni capabili sã serveascã o cauzã. O cauzã care ne depãseste pe toti, dar prin realizarea
cãreia se urmãreste transformarea societãtii si binele natiunii.

În acest scop, Legiunea cere curãtenie sufleteascã, fortã de muncã, încredere în doctrina expusã, efort
de adaptare la norme grele de conduitã, disciplinã. Numai asfel se poate spera într-o modificare
substantialã a societãtii, printr-o modificare profundã a omului.

Scop ambitios, fãrã îndoialã, dar perfect realizabil DACÃ se va putea impune individului o nouã
întelegere a existentei si un nou comportament în viata socialã. Întelegerea priveste scopul final al
individului ca membru al societãtii –comportamentul priveste calea de acces a fiecãruia.

Amândouã notiunile întrevãd o schimbare adâncã a mentalitãtii actuale, adicã a felului de a judeca
libertatea, relatiile umane, morala, etica, aproapele, viitorul national si omul în sine. În acest scop,
întelegerea ca atitudine cere sacrificarea rutinei curente, a nepãsãrii, a compromisurilor, a usurintei, a
conformismului, a urei… iar comportamentul ca gest cere adaptarea individului la niste norme care-l
depãsesc si-i par, la prima vedere, inutile si apãsãtoare. În acest caz asistãm la înfruntarea a douã
tendinte:
Judecata individului –ca om- poate pãrea logicã, în conformitate cu ceea ce i-a fost dat sã stie, sã vadã,
sã aprecieze. Iesirea din acest mediu si adoptarea gândirii legionare, îl poate face sã creadã cã, în raport
cu ceilalti, va apãrea ca un neadaptat, un incapabil, un om inferior fatã de cei multi.
Judecata lui –ca legionar- îi dechide calea adevãrului si-a mândriei de altfel. În realitate, pozitia lui
devine de neînfrânt, un exemplu plin de posibilitãti, care impune respect. Odatã intrat în sânul Legiunii,
individul stie cã lupta lui începe. Cã nu se va realiza atâta timp cât nu-si va lua rãspunderea personalã a
actelor sale. În aceastã rãstãlmãcire interioarã se aflã toatã problema omului; dar mai ales a omului
modern, deja intrat pe panta dezagregãrii morale si spirituale. Acceptarea rãspunderii constituie deja o
atitudine jetfelnicã, cu atât mai grea cu cât individul va încerca sã se realizeze mai adânc, mai integral.

Sacrificiul ca element al vietii poate fi gest spontan, aproape nevoit. Un moment exceptional, o
cicumstantã încãrcatã de emotivitate si omul trece pragul gestului unic. Natural cã e vorba totdeauna de
dãruire în favoarea cuiva sau a societãtii, printr-un gest iesit din comun.

Aceste tipuri de sacrificiu sunt destul de numeroase în viata societãtii. Totusi, nu sunt nici decisive si
nici edificatoare în determinarea sensului pe care-l întrevede Miscarea Legionarã. Tot ce dovedesc e cã
OMUL, ca fiintã cugetãtoare si de sensibilitate moralã, ce poartã în el valorile specifice înãltãrii si
                                                                                                         29
transformãrii esentiale. E proba inconfundabilã a unui fond spiritual, acoperit de zgura unei educatii
desprinsã de miezul trãirii în adevãr. Miscarea Legionarã vede cu totul altfel acest fenomen al jertfei. În
doctrina sa actul depãseste propria-i materialitate. Devine gest metafizic!

Trecutã prin prisma legionarã, jertfa este si trebuie sã rãmânã o continuitate de concept, de vointã si de
executie. Spontaneitatea întâlnitã în diversele forme de sacrificiu este numai un act reflex: în acest caz,
circumstantele provoacã actul de jertfire spontan. Pe când, continuitatea, ca element definitoriu,
însemneazã trãirea neîntreruptã în gândul jertfei. De altfel nu este vorba de o aplecare morbidã, ci de o
simplã pregãtire interioarã “pentru cazul când…”. Omul legionar trebuie sã cunoascã si sã-si trãiascã
misiunea. Prezenta lui în existentã este actiune si spontaneitate. Dar spiritul, este întelegere si dãruire. În
aceasta consistã fondul marilor rupturi, care-l poartã dincolo de vegetativ, egoism si lasitate.

Aceastã pregãtire continuã, aceastã permanentã vigilentã asupra stãrii lui interioare, acest elan
dezinteresat, dau nastere la o structurã psihicã afarã din comun. E o stare de inefabilã întelegere a unui
sens uman de mult cãzut în uitare în civilizatiile dezlipite de scopul divin al omului. Noua structurã
întrevãzutã si pusã în practicã de doctrina legionarã tine individul într-o stare de permanentã luciditate
fatã de rolul si felul sãu de a se manifesta în societate.

Transformarea are loc cu încetul, printr-o educatie dusã în acest sens. Dusã fãrã întrerupere în atmosfera
întelegãtoare a Cuibului si-n cadrul larg al educatiei generale. Totusi, nici una din aceste douã cãi nu
poate înlocui total pe cealaltã. Fiecare aduce contributia sa specificã în strunguirea sufletului uman.
Educatia generalã sprijinitã pe preceptele legionare, pregãteste cetãteanul, scotându-l din uzantele
multiseculare. Educatia în cuib pregãteste elita viitorului, modificând în adâncime elementele cele mai
valabile si promitãtoare.

Rezultatele acestui efort exterior, de naturã pur scolarã, ar putea fi însã minime, dacã n-ar interveni în
paralel, trei elemente temeinice:
1. În primul rând, continua explicare teoreticã a fenomenului legionar, cu toate implicatiile si
exceptionalele rezultate ce-i sunt proprii.
În Miscarea Legionarã nu este niciodatã vorba de vreo impunere autoritarã sau violentã, ci numai de
persuasiune si de întelegere introspectivã a unui adevãr. Individul trebuie sã stie de ce se încearcã o
astfel de înrâurire asupra sa, de ce i se impun eforturi si sacrificii, de ce rezultatele sunt anevoioase si
cer timp.

2. În al doilea rând, exemplul permanent al educatorilor si al celor trecuti deja prin scoala legionarã.
Masele sunt oricând gata sã urmeze preceptele unei doctrine dacã cei ce-o propovãduiesc dau dovada
credintei si exemplul faptei. De aceea, în viata legionarã, gradul, functia si vechimea impun rãspunderi
din ce în ce mai mari. Iar pilda lor permanentã devine învãtãturã si model de trãire. Nici un nou legionar
nu se poate sustrage acestei înrâuriri necurmate, ce-i deschide orizonturi nebãnuite.

3. În al treilea rând este vorba de auto-educatia intimã a fiecãruia. De altfel, aceastã auto-educatie
permanentã constituie ESENTA METAMORFOZEI UMANE si-a procesului revolutionar legionar.
Nici o modificare durabilã nu poate avea loc atât timp cât OMUL nu ia parte la experienta fenomenului
legionar în intentia de a întelege, a asimila si a-si impune PRIN EL ÎNSUSI noua linie de conduitã. Cel
ce vrea sã devinã legionar si bun român nu asimileazã calitãtile necesare fãrã permanenta vointei de
realizare si de ducere la bun sfârsit a normelor legionare.
E sarcina cea mai delicatã pe care-o întâmpinã omul în sfortarea sa pe drumul înãltãrii si-al schimbãrii
de mentalitate. Dar e si cea mai înãltãtoare fiindcã rãspunderea e o luptã cu sine însusi, iar decizia este o
încoronare a liniei ce si-a impus.




                                                                                                            30
CONSECINTE

Ca atare, realizarea fortei de sacrificiu, adicã a unei stãri permanente de veghe –în care jertfa nu este o
problemã zguduitoare, ci o normalitate de comportament- atrage dupã sine o serie întreagã de atitudini
binefãcãtoare individului si societãtii.
a) O disciplinã naturalã, consimtitã. Fluctuatiile circumstantiale, micile tulburãri caracteristice
ciclurilor economice, neîncetatele amenintãri politice sau de rãzboi, nu mai au nici o influentã nefastã
asupra celui pãtruns de forta sacrificiului. În orice circumstantã el este disciplinat, ordonat, prevãzãtor,
plin de încredere.

b) O corectitudine nezdruncinatã în actiuni. Pãtruns de respect fatã de ceea ce reprezintã el, ca individ
“initiat”, legionarul se comportã corect în tot ceea ce întreprinde si fatã de oricine.

c) Un echilibru psihic permanent îl pune într-o pozitie de liniste sufleteascã extrem de favorabilã pentru
echilibrul întregii societãti. În sufletul lui de legionar nu mai existã nedumeriri sau dezbateri furtunoase
pentru a-si motiva interesele personale, pretentiile, potentialitãtile latente.

d) O capacitate netãgãduitã de rãspundere, care-l ridicã în ochii întregii comunitãti nationale.
Legionarul ajuns la stadiul dominãrii fortei de sacrificiu, capãtã o virtute care-l diferentiazã total de
imensa majoritate a celorlalti. Aceastã capacitate de rãspundere în viatã îi asigurã viziunea corectã a
lucrurilor, a posibilitãtilor si a drepturilor în calitate de cetãtean al Statului si de membru al comunitãtii
nationale.

În Miscarea Legionarã ideea fortei de sacrificiu a luat un loc de frunte ca element educativ al maselor,
dar si ca element de realizare inividualã. Ca atare a devenit formã indispensabilã întru aparitia “omului
nou”. Nu existã om nou legionar fãrã prezenta, în structura lui psihicã, a acestei trãsãturi specifice.
Neputinta de a asimila aceastã virtute sau subtila ei îndepãrtare din comportamentul unui legionar,
provoacã o discordantã, o lipsã de identitate între individ si doctrinã. Paradoxul nu poate dãinui la
infinit. Cu timpul individul, neputându-se conforma normelor, se desprinde si dispare în masa celor
neputinciosi si fãrã viitor.

OMUL NOU, asa cum e vãzut si idealizat în doctrina legionarã, e, poate, o imposibilitate ontologicã.
Ceea ce nu împiedicã sã fie o necesitate întru modifiarea omului actual. Stabilirea unui tip de om, spre
care sã tindã aspiratiile celor de azi, nu poate fi decât binefãcãtoare pentru omul de mâine. Efortul de
apropiere de forma idealã ajutã substantial aparitia unor forme intermendiare exceptionale,
perfectionate, mai autentice si mai ridicate pe scara valorilor.

De aceea, indivizii incapabili sã asimileze normele esentiale de transformare interioarã si sã se pãtrundã
de mãretia acestei asimilãri, nu pot rezista în sânul Miscãrii. Mai curând sau mai târziu se simt atrasi de
formele banale ale vietii, pierd gustul de luptã pentru modificarea defectelor personale si renuntã la
orice formã de sacrificiu. Revin progresiv pe fãgasul compromisurilor, înfundându-se în nevoia de a-si
explica comportamentul cu toate armele dialectice ale neputintei de sine.

Din aceastã cauzã, lupta ce se duce între întelegerea si acceptarea totalã a “sacrificiului” este, în
doctrina legionarã, o luptã decisivã si primordialã. Capacitatea de sacrificiu este emblema
personalitãtii legionare. Prin ea ne diferentiem si ne ridicãm deasupra celorlalti, oricare ar fi ei,
deoarece în cugetul nostru nu e vorba de o simplã perspectivã, ci de o permanentã. Prin ea ne ridicãm în
spirit si în faptã, în orice circumstantã istoricã, politicã sau umanã ne-am gãsi.

Capacitatea de jertfã ne calificã, dar ne si rãsplãteste. Ea ne dã putere de rezistentã atunci când muscã
din noi prigoanele sau calomniile. Ea ne dã de asemenea mândria misiunii atunci când, în ciuda soartei,
continuãm sã luptãm, sã suferim, sã sperãm. Sub semnul sacrificiului statornic, Miscarea Legionarã se
mentine vie, combativã, neînfricatã si de neînfrânt, într-o epocã plinã de toate relele pãmântului si-n
care coalitia dusmanilor izbeste în noi necontenit si fãrã milã.
                                                                                                           31
ÎN CE CONSISTÃ ÎNTR-ADEVÃR “JERTFA”?

Definirea ei este cu atât mai necesarã cu cât multi confundã “jertfa” cu “moartea”, ajungând sã
priveascã apropierea de Miscare ca o intrare pe fãgasul mortii. Ceea ce este neadevãrat si absurd.
Nu trebuie trecut cu vederea cã varietatea formelor de “a se jertfi” pentru neam si binele comunitãtii
nationale este infinitã. Deja faptul acceptãrii doctrinei legionare si intrarea în rândurile organizatiei
militante sunt o formã de sacrificiu. Prin acest act se renuntã la o viatã tihnitã, fãrã necazuri, pentru a se
accepta o existentã vesnic rãscolitã de amenintãri si suferinte, probleme de constiintã, de atitudini
curajoase, de decizii dincolo de obisnuit.

Insul devenit legionar trebuie sã stie cã s-a marcat cu fierul rosu pentru totdeauna în ochii unui numãr
respectabil de categorii politice, profesionale si sociale. Din aceastã clipã va reprezenta pentru acestia
omul care-i depãseste, care le aratã o cale nouã, care nu mai permite minciuna, înselãtoria,
compromisurile, indisciplina, trãdarea…

Prin intrarea în rândurile legionare, individul a rupt cu trecutul si cu tot ce reprezintã mentalitatea veche
sub toate formele. Aceastã rupere constiue prima mare jertfã a aceluia ce îmbrãtiseazã crezul legionar.
Numai cã ura si calomnia îl vor urmãri mereu, oriunde se va gãsi si oriunde se va manifesta. Alegerea
fãcutã îi dschide, în schimb, perspectiva bucuriei de a lupta pentru o cauzã justã, plasatã la antipodul
uzantelor împãmântenite si nocive.

Din aceastã alegere decurge mândria de a încerca propria-i schimbare interioarã, de a deveni un element
ales si activ al natiunii sale, în slujba cãreia se va afla angajat pentru totdeauna. Faptul îl smulge din
atmosfera lumii vechi, din mentalitatea lipsitã de scrupule a diferitelor oculte care-l pândesc pentru a-l
atrage de partea lor, totdeauna contrarã aspiratiilor comunitãtii nationale. Intrarea în Legiune, într-un
cuvânt, smulge individul din ghiarele decãderii morale care-l paste la tot pasul.

Din cauza acestei schimbãri radicale în viata omului, intrarea în Legiune este primul si NU cel mai
neînsemnat sacrificiu. E just, în virtutea entuziasmului initial, nici un nou venit n-a simtit apãsarea
acestei alegeri. Consecintele vin mai târziu, când dusmanii vor gãsi momentul prielnic sã loveascã în cel
ce nu s-a lãsat prins de promisiunile si perspectivele unei colaborãri cu ei. Atunci, de-abia, noul venit va
trece poate unul din marile examene ale fortei sale de jertfã.

Între timp însã, noul venit a prins chiag si-a început sã experimenteze marea bucurie a transformãrii
interioare. Ucenicia lui în acceptarea jertfei e plinã de acte de vointã: disciplinã în gândire, atitudine si
comportament -cotizatii si contributii diverse fãrã de care Legiunea nu poate actiona- modificãri în
limbaj, îmbrãcãminte si obiceiuri –activitate continuã pe tãrâm românesc si legionar, etc.

Toate aceste acte si obligatii (care constituie gestul de încadrare al noului venit în mijlocul nostru) nu
sunt altceva decât JERTFE CONSIMTITE. Prin ele legionarul îsi începe Scoala Legiunii si Scoala
fortei de sacrificiu, care-i vor fi de-a pururi linie de conduitã. Prin Scoala legionarã omul se pregãteste
social si uman. Prin Scoala sacrificiului se pregãteste sufleteste pentru a fi apt în momentele grele ce-l
vor întâmpina cândva, sã rãspundã cu demnitate si curaj. FÃRÃ CONVERGENTA PERMANENTÃ
A CELOR DOUÃ EXPERIENTE, NIMENI NU POATE DEVENI UN LEGIONAR PERFECT.
Cine nu s-a pãtruns de importanta lor si nu le aplicã întocmai nu este decât o spoialã de luptãtor.



SCOPUL SACRIFICIULUI
În Miscarea Legionarã sentimentul sacrificiului ca gest calificator, manifestat sub o formã oarecare mai
mult sau mai putin vizibilã, este permanent. Omul legionar nu face niciodatã caz, nu se fãleste cu el; în

                                                                                                           32
schimb, îl aplicã cu convingere. Garda de Fier nu trãieste decât din sacrificiile necurmate ale membrilor
sãi, constienti de conduita ce-au adoptat odatã pentru totdeauna. Rãsplata sau gândul profitului n-au fost
niciodatã o atractie sau o promisiune în Legiune. Au fost, bine-nteles, si legionari rãsplãtiti. Dar aceastã
rãsplatã le-a fost acordatã pentru fapte mãrete, având la temelie jertfa si fãrã ca vreunul s-o fi cerut sau
sperat.

În lumea legionarã nu se cere, ci se dã.
Se dã din plin din tot ce avem: efort, timp, contributii materiale, viatã…deoarece misiunea noastrã
depãseste efemerul si prezentul. Legionarii trãiesc si jertfesc pentru un viitor ce priveste întreaga
natiune. Aceastã finalitate umbreste total scopurile personale, interesele particulare, trecând pe primul
plan permanenta existentialã si trãirea spiritualã a neamului. Privitã din aceastã perspectivã, misiunea
legionarã devine înãltare, iar sacrificiul ce i se cere fiecãruia o sublimare a propriului sãu destin de
luptãtor.

Bineînteles, cel mai mare sacrificiu pentru fiinta umanã este dãruirea vietii. Omul comun, care n-a
aprofundat niciodatã importanta gestului suprem pentru împlinirea lui ca “fãrâmã” din divinul ce zace
în noi, fuge cu disperare din fata acestui “terminus”, care-l înspãimântã.

Legionarul, din contrã, trãieste fenomenul dãruirii, pentru cã întreaga lui existentã în Miscare este o
permanentã dãruire. Prin educatie si auto-impunere, legionarul ajunge sã înteleagã –sau cel putin sã
intuiascã- mãretia acestui gest. Dacã-l acceptã fãrã murmur e pentru cã idealul ce serveste prin
mijlocirea Miscãrii Legionare, îi apare mai înalt decât orice i-ar putea promite viata si egoismul uman.
Dar pânã la acceptarea acestei extreme, el are de întâmpinat o seamã întreagã de atitudini si renuntãri,
pe care nu oricine le poate accepta cu seninãtate. De aceea, sacrificiul vietii –dacã faptul ajunge sã se
întâmple- nu este decât o încoronare a trãirii legionare în spiritul de jertfã.

Pe aceastã linie a sacrificiului permanent, legionarul trebuie sã fie mai bun, mai întelegãtor, mai darnic
ca altii. El trebuie sã-si înfrângã orgoliul si aplecãrile. Trebuie sã stie sã ierte renuntând la o mie si unu
de lucruri pe care moravurile deformate ale epocii le pun la dispozitia individului pentru a-l vicia si
domina cu mai multã usurintã. Într-un cuvânt el trebuie sã fie, în orice împrejurare si oriunde, EXACT
CONTRARIUL TIPULUI DE OM CE DOMINÃ SCENA POLITICÃ SI SOCIALÃ A EPOCII.

Ideea de sacrificiu permanent nu este o formulã în vânt sau o “stupizenie” asa cum o considerã
majoritatea indivizilor de azi. Sacrificiul în sine urmãreste ceva, deoarece poartã în el suflul marilor
întelegeri; are un scop mãret, deoarece este gestul omului care se vede dincolo de realizarea zilnicã.
Prin el omul realizeazã cã propria-i viatã capãtã o altã dimensiune si o altã finalitate. Idealizarea
gestului îl poartã spre idealizarea propriei atitudini în raport cu mediul înconjurãtor. Jertfa îi pare o
înãltare, deoarece numai fapta total dezinteresatã duce spre depãsire.

De ce oare Miscarea Legionarã a ridicat acest “gest” la rang de principiu de neînlocuit în doctrina
omului nou? Ceea ce urmãreste Legiunea prin ridicarea capacitãtii de luptã la rang de concept
determinant în conceptia nouã a trãirii este încercarea de a restructura interiorul spiritual al
individului. În special, vrerea de a modifica tendinta generalizatã a “nepãsãrii” si a “egoismului”, cele
douã laturi negative ce macinã individ si societate. Nepãsare în fata suferintelor altora si-a abuzurilor
celor ce detin puterea –egoism în fata posibilitãtii de dominare si acaparare de privilegii.

Pentru aceasta sarificiul apare în noua viatã ce-si impune legionarul, sub un aspect bipolar:
1. Educativ, prin câstigarea unei bãtãlii asupra lui însusi.
2. Realizator, prin câstigarea unei bãtãlii asupra situatiilor.

Sã ne explicãm:
Cel ce se pãtrunde de mãretia fortei de sacrificiu, se învinge pe sine însusi. Devine mai lucid, mai tare,
mai uman. Impunându-si aceastã formã de gândire (care-l ridicã deasupra mentalitãtii curente, rapace si
lase) individul rupe lanturile unei sclavii interioare. Repetând zi de zi acte ce-l smulg din rutina
compromisurilor, se statornicesc în constiinta lui parametrii unei noi educatii, care-l poartã spre limanul
                                                                                                           33
unei schimbãri radicale de comportament. În acest sens, aspectul educativ al sacrificiului consimtit,
constitue cadrul moral si etic al fenomenului legionar.

De asemenea, prin aplicarea permanentã a jertfei, în toate cirumstantele si problemele epocii, actul
legionar devine înfãptuire realizatoare, modificatoare de moravuri si aplecãri condamnabile. Jertfa
continuã –oricât de neînsemnatã ar fi ea- devine exemplu si învãtãturã pentru cei din jur. Reticentele
initiale se estompeazã si cu timpul numãrul adeptilor sinceri si entuziasti, creste.
Iar pe mãsurã ce întelegerea transformãrii interioare prinde rãdãcini profunde, aspectul de
descompunere moralã al societãtii se modificã, se limpezeste. Comunitatea umanã în sine si raportul
echivoc al situatiilor anterioare pierd înfãtisarea îndoielnicã si nesigurã ce le caracterizeazã. Începe sã
domneascã un fel de încredere si de respect reciproc între oameni.

Generalizarea fortei de sacrificiu, adicã pãtrunderea spiritului nou în adâncul maselor, aduce o nivelare
a indivizilor la o treaptã ridicatã, cu mult superioarã celei sustinutã de ideologia comunistã. Capacitatea
de jertfã dã posibilitatea celui mai nevoias individ, ca si celui mai bogat sau inteligent, sã se arate în
lumina unui prestigiu moral, care tine seama numai de calitãtile spirituale si sufletesti ale omului. În
care caz, de foarte multe ori, oamenii nevoiasi (lipsiti de culturã superioarã sau de situatii materiale)
apar drept fiinte deosebite, remarcabile ca personalitãti umane si oameni de caracter.

Din nefericire, majoritatea zdrobitoare a omenirii nu cunoaste decât cãile întortocheate ale perversiunii,
coruptiei si rãutãtii. Notiunile de onoare si demnitate le sunt total necunoscute sau le considerã drept
“cãi lipsite de perspective”.

De aceea, formarea omului, adicã structura unei noi mentalitãti capabilã sã accepte grandoarea
sacrificiului ca o binefacere personalã, ca un mijloc de înãltare si de reusitã socialã, CERE timp,
perseverentã, vointã, disciplinã…

Toate sunt elemente accesibile individului. Ceea ce însã a lipsit întotdeauna, au fost imboldul de
realizare, forta capabilã sã convingã, organismul care sã încadreze experienta între principii riguroase si
imperative.
Miscarea Legionarã a avut viziunea mãretiei întreprinderii de reînnoire a fiintei umane prin
valorificarea fortei de sacrificiu. Corneliu Codreanu, prin doctrina sa, a pus în evidentã valoarea
netãrmuritã a jertfei ca permanentã revolutionarã a trãirii. Valoarea acestui act –pe care nu-l poate face
sau accepta cu usurintã, oricine- este dublã: umanã si socialã.

Prin substratul etnico-moral pe care-l strecoarã în circuitul existential, fenomenul nou al jertfei
consimtite, modificã coordonatele conformiste ale vietii. Om si societate iau cunostintã de posibilitatea
altor cãi de împlinire. Legionaul, alegând ca fundament al comportamentului sãu linia jertfei, rãstoarnã
o întreagã traditie de conduitã minorã, în care s-a împotmolit societatea. Umanul din el capãtã o
dinamicã covârsitoare si o dimensiune nebãnuitã, altoitã pe normele unei gândiri metafizice. Acceptând
voluntar aceastã modificare intimã, precum si finalitatea etico-moralã a educatiei în sens crestin,
legionarul intrã pe fãgasul unei conceptii verticale de trãire.

Aceastã verticalitate este în acelasi timp calea depãsirii si a înãltãrii! Omul, pãrãsind cãrarea orizontalã
a vietii de toate zilele, îsi ridicã privirile spre cer. Depãsindu-se, depãseste vulgul. Cucerind seninãtatea
fortei de sacrificiu, cucereste cerul…

Asa se întelege forta de neînvins a Miscãrii Legionare! Corneliu Codreanu a intuit punctul de sprijin,
punctul culminant al depãsirii de sine. Cãci, numai întrecându-se, individul capãtã o altã dimensiune,
capabilã sã-l proiecteze dincolo de existenta banalã si monotonã, dincolo de egoism si urã. Greutatea
imponderabilã a sacrificiului ridicã gândirea legionarã.

De aceea se poate afirma cã, atât timp cât individul intrat în Miscare nu a ajuns sã înteleagã si sã aplice
în viata de toate zilele LEGEA JERTFEI, nu poate fi considerat un legionar perfect. Depunerea
“legãmântului” nu constitue o evidentã de legionarism, ci numai confirmarea unei posibilitãti de a
                                                                                                          34
deveni un bun legionar. Cãci nu legãmântul transformã individul în legionar, cu adevãrat, ci
comportamentul ulterior în mijlocul greutãtilor ce are de înfruntat si învins.



ÎNCHEIERE

Legea sacrificiului permanent este una din esentele gândirii legionare. O temelie nezdruncinatã, alãturi
de dragoste si credintã, ceea ce am putea numi de-altfel, TRIPTICUL ÎNÃLTÃRII.
Dar pentru a sintetiza însemnãtatea spiritului de jertfã în dãltuirea omuluio legionar, putem preciza ca
încheiere:

1. Jertfa de sine este un fenomen unic în felul sãu. Ea cere întelegere profundã si efort personal, pentru
a se realiza în toatã plinãtatea.
Înfãptuirea ei este pur personalã, dar cu radieri colective. Si cu cât sacrificiul acceptat este mai
important, cu atât rãsfrângerea în mase este mai mare, mai încãrcatã cu virtualitãti binefãcãtoare. Omul
legionar se împlineste pe el, se modificã, se înaltã. Dar, în acelasi timp, actul sau comportamentul sãu
devine pildã si motiv de admiratie, izvor de întelepciune si inspiratie pentru cei multi. Aceastã radiere în
colectiv devine motor permanent de prefacere interioarã în mase.

2. Spiritul de sacrificiu provoacãdeci o renastere sufleteascã pornitã spre întelegere, milã si dãruire,
virtuti aproape inexistente în lumea ce ne înconjoarã. Numai o trãire întoarsã spre renuntare este
capabilã sã întrevadã în acelasi timp o sumedenie de perspective sociale.
Jertfa, pentru a fi aport de împlinire, trebuie sã se rãsfrângã social. A gândi socialul –în doctrina
legionarã- înseamnã a pune umãrul întru realizarea justitiei si ridicarea maselor. În aceastã perspectivã,
justitia socialã cere rãsturnarea anumitor privilegii, stergerea unei anumite mentalitãti, adoptarea unor
noi norme de conduitã. Cât priveste ridicarea maselor, realizarea acestui deziderat cere o încadrare
permanentã si neconditionatã pe linia restructurãrii vietii profesionale, economice si spirituale.
Deci, perspectivele sociale sunt legate de capacitatea de sacrificiu a omului, adicã de forta lui de
întelegere si de renuntare pentru binele comun.

3. În fine, spiritul de sacrificiu este o realizare umanã cu profunde reflexe politice. Omul trecut prin
scoala legionarã priveste actul politic printr-o altã prismã si-i acordã cu totul o altã finalitate. Pentru el
nu mai e vorba de un mijloc de realizare a unor perspective personale, ci de modalitatea de a fi împlinitã
o misiune.
Sub influenta spiritului de jertfã, politica pierde din atractia halucinantã pe care o are de totdeauna
asupra individului. În doctrina legionarã capãtã alte dimensiuni. Iese de sub dominatia ambitiilor, a
dorintei de putere, a intereselor particulare. Devine o menire colectivã, un act de onoare, aproape un
sacerdotiu.

***

Putem deci afirma cã principiul spiritului de sacrificiu fundamental în doctrina legionarã constitue un
exemplu unic în gândirea politicã, deoarece pune omul în cumpãna realitãtilor definitorii ale vietii.
Purtãtor de virtualitãti incomparabile, spiritul de sacrificiu pune omul în dilema crucialã a propriei
existente.

Normã substantialã în valorificarea individului, principiul jertfei nu are margini: nici sociale…nici
politice…nici rasiale sau de educatie. Omul, oriunde ar fi, sub orice influentã ideologicã sau moralã s-ar
gãsi, poartã în el posibilitatea înãltãrii. Rezonanta spiritului de sacrificiu depãseste contingentele vietii
de toate zilele, mentalitatea curentã, mediul social sau politic, educatia deficientã sau pildele înjositoare.
Capacitatea de jertfã radiazã în timp si spatiu, atunci când a întâlnit teren fertil.

Când omul si-a înteles menirea, iar nu când si-a înteles interesele, spiritul de sacrificiu apare ca o
apoteozã a împlinirii de sine. E singura cale care-l pune fatã de sine însusi în pozitie de judecatã si
                                                                                                           35
rãspundere. E clipa în care omul se defineste, se modificã si se înaltã. Aceastã alegere a “JERTFEI” ca
element definitoriu al legionarului, pune Miscarea Legionarã în pozitie de culme în mijlocul
organizatiilor socio-politice ce cautã o schimbare salvatoare pentru societate. Si e de înteles. Spiritul de
sacrificiu nu poate fi impus nimãnui. Pentru a da roade el trebuie sã treacã prin filtrul constiintei, al
analizei personale si-al acceptãrii fiecãruia. Numai dupã aceea devine întelegere si act. Ori, acest proces
de transformare interioarã, singurã Miscarea Legionarã l-a pus în practicã.




                                                                                                         36

				
DOCUMENT INFO
Shared By:
Stats:
views:23
posted:11/17/2012
language:
pages:36
Description: Faust Bradescu - Intru intelegerea Miscarii Legionare