Program-rezumate-geomorfologie by 3avw32z

VIEWS: 76 PAGES: 35

									     ASOCIAŢIA
GEOMORFOLOGILOR DIN                                         FACULTATEA DE GEOGRAFIE
     ROMANIA                                                      CLUJ-NAPOCA
    www.geomorfo.ro                                        Str. Clinicilor nr. 5-7, Cod: 400006, Cluj-Napoca
                                                           Tel: 004-0264.597.988, Fax: 004-0264.597.988




         AL XXV-LEA SIMPOZION NAŢIONAL DE
                  GEOMORFOLOGIE
       (CLUJ-NAPOCA – ARCALIA, 24 – 26 aprilie 2009)


                                    sub genericul:




                  - „Geomorfologia în slujba societăţii” -
           Manifestare ştiinţifică organizată cu ocazia împlinirii a 90 de
           ani de învăţământ superior în limba română în Cluj-Napoca




                PROGRAMUL, REZUMATELE ŞI APLICAŢIA DE TEREN
Comitetul ştiinţific onorific:

Prof.univ.dr. Andrei Marga - Rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Academician Dan Bălteanu
Prof.univ.dr. Nicolae Josan
Prof.univ.dr. Ioan Mac
Prof.univ.dr.doc. Grigore Posea
Prof.univ.dr. Emil Vespremeanu




Comitetul ştiinţific:

Prof.univ.dr. Adrian Cioacă
Prof.univ.dr. Floare Grecu
Prof.univ.dr. Ion Ioniţă
Prof.univ.dr. Ioan Aurel Irimuş
Prof.univ.dr. Dănuţ Petrea
Prof.univ.dr. Maria Rădoane
Cercetător principal I Maria Sandu
Prof.univ.dr. Virgil Surdeanu
Prof.univ.dr. Petru Urdea




     Comitetul tehnic de organizare: Titu Anghel, Marius Dulgheru, Monica
Moldovan, Bogdan Onac, Iulia Pandia, Olimpiu Pop, Sandu Todică, Ioana Simea.




      Secretariatul simpozionului: Titu Anghel (tituanghel@yahoo.com), Marius
Dulgheru (marius_dulgheru@yahoo.com), Monica Moldovan
(monica.moldovan@geografie.ubbcluj.ro), Iulia Pandia (iulia_p21@yahoo.com),
Olimpiu Pop (olimpiu_p@yahoo.com)




                                       2
 PROGRAMUL CELUI DE-AL XXV-LEA SIMPOZION NAŢIONAL
               DE GEOMORFOLOGIE,
             CLUJ-NAPOCA – ARCALIA
                  24-26 aprilie 2009


     ZIUA I – 24 aprilie 2009, CLUJ-NAPOCA - FACULTATEA DE
                              GEOGRAFIE

1000 – 1200 – Conferirea titlului de Profesor Honoris Causa domnului Prof. univ. dr.
             doc. GRIGORE POSEA

1200 – 1400 – Pauză de masă (dineu festiv oferit de Facultatea de Geografie,
             Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca)

1400 – 1630 – Deplasare la Arcalia

1630 – 1800 – Cazare şi formalităţi de înscriere

1800 – 2000 – Şedinţa Asociaţiei Geomorfologilor din România

2000 – Cina


                     ZIUA a II-a – 25 aprilie 2009, ARCALIA

800 – 900 – Mic dejun

900 – 1000 – Cuvânt de deschidere (SALA MARE): prof.univ.dr.Virgil Surdeanu
              Prezentări în plen:
                Prof. univ.dr. MAC I., Asamblări geomorfospaţiale şi arhitecturi teritoriale
                CP I SANDU Maria, cercet. JURCHESCU Marta, Harta geomorfologică generală la
                  scară medie şi mare. Exemplificări la relieful României
                Prof.univ. dr. IONIŢĂ I., Însemnări din Noua Zeelandă

1000 – 1030 – Pauză de cafea

1030 – 1230 – Comunicări pe secţiuni

  SECŢIUNEA I – Relieful fluviodenudaţional şi activităţile antropice (SALA MARE)
     Moderatori: prof.univ.dr. Maria Rădoane; CP I Maria Sandu
     Secretari: Iulia Pandia, Monica Moldovan
RĂDOANE Maria, RĂDOANE N., BURDULEA Alina, CRISTEA I., OPREA D., CHIRILOAEI
   Francesca, Dinamica istorică a albiilor de râu est-carpatice
DUMITRIU D., Metode şi tehnici de cuantificare a eroziunii malurilor. Studiu de caz: bazinul râului
   Trotuş
GRECU Florina, GHIŢĂ Cristina, CÂRCIUMARU E., VĂCARU Lavinia, Hazard şi vulnerabilitate
   în bazine hidrogeomorfologice din Câmpia Română
                                                3
HOSU Maria, Modelarea antropică a reliefului la nivelul albiei Someşului, în sectorul dintre Dej şi Ţicău
TOROIMAC Gabriela, Contribuţie la delimitarea spaţiului de mobilitate a râurilor. Exemplul râului
   Prahova în sectorul cu meandre
LICURICI Mihaela, CURCAN GH., Consideraţii asupra influenţei antropice în modificarea peisajului
   Luncii Dunării – sectorul doljean
IONIŢĂ I., NIACŞU L., Ritmul de ravenare din bazinul Pârâului Hreasca – Colinele Tutovei

  SECŢIUNEA a II-a – Dinamica versanţilor şi activităţile antropice (SALA MICĂ)
     Moderatori: prof. univ. dr. Adrian Cioacă; prof. univ. dr Josan Nicolae
     Secretari: Titu Anghel, Olimpiu Pop

BĂLTEANU D., ENCIU P., Unele conexiuni între trăsăturile geomorfologice şi evoluţia geologică
   recentă a Carpaţilor şi Subcarpaţilor de Curbură
DINU Mihaela, CIOACĂ A., Schimbări în modul de utilizare a terenurilor, impuse de modificări în
   spaţialitatea şi dinamica proceselor geomorfologice din Subcarpaţii Prahovei
JOSAN N., ILIEŞ Camelia Dorina, BLAGA L., Evoluţia Câmpiei Crişurilor în Cuaternar
IRIMUŞ I. A., PETREA D., RUS I., Procese geomorfologice contemporane şi riscuri asociate în
   intravilanul municipiului Cluj-Napoca
MICU M., Curgerea de noroi de la Chirleşti: modelarea numerică şi evaluarea riscului
MUNTEANU Victoria Anca, NEDELEA A., COMĂNESCU Laura, GHEORGHE Cătălina,
   Dinamica versanţilor afectaţi de avalanşe în masivul Piatra Craiului
ILINCA GH. V., Estimarea vitezei şi debitului curgerilor de debris. Studiu de caz: două curgeri de pe
   Valea Lotrului

1230 – 1500 – Pauză de masă

1500 – 1700 – Comunicări pe secţiuni

  SECŢIUNEA I – Relieful fluviodenudaţional şi activităţile antropice (SALA MARE)
     Moderatori: Conf. univ. Sandu Boengiu; lector univ. Alfred Vespremeanu-Stroe
     Secretari: Monica Moldovan, Iulia Pandia

VESPREMEANU-STROE A., CONSTANTINESCU Şt., PREOTEASA Luminiţa, TATUI F., FILIP
   F., GIOSAN L., Se schimbă astăzi modelul de evoluţie al gurii de vărsare Sfântu Gheorghe?
BOENGIU S., VÂLCEA Cristina, Morfologia Văii Jiului în sectorul de câmpie
APOLZAN C., IRIMUŞ I. A., Consideraţii preliminare asupra morfodinamicii contemporane ale
   Bazinului Ampoiului
ARDELEAN M., URDEA P., ARDELEAN Florina, ONACĂ A., Observaţii geomorfologice şi
   investigaţii geofizice în Bazinul Superior al Jiului de Vest
BÂDILIŢĂ Florina, BÂDILIŢĂ V., Tipologia şi răspândirea organismelor torenţiale în bazinul
   hidrografic Crişul Negru
BÂDILIŢĂ V., BÂDILIŢĂ Florina, Dinamica proceselor din albia minoră a Barcăului între Nuşfalău şi
   Marghita
BRÂNDUŞ C., CANCIU C., Asupra evoluţiei geomorfologice a albiei braţului Stambulul Vechi (Delta
   secundară a Chiliei)



  SECŢIUNEA a II-a – Dinamica versanţilor şi activităţile antropice (SALA MICĂ)
     Moderatori: prof. univ. dr. Ion Ioniţă, prof. univ. dr. Nicolae Rădoane
     Secretari: Titu Anghel, Olimpiu Pop

CĂLIN D., Observaţii geomorfologice în perimetrul Pătrunsa (Parcul Naţional Buila Vânturariţa)
NEGRU R., BILAŞCO Ş., Metodologia investigării formaţiunilor acumulative piemontane cuaternare din
   nordul Munţilor Sebeş
NICULIŢĂ M., Limite de procese geomorfologice şi limite de sol între versantul dealului Copou şi lunca
   pârâului Cacaina


                                                   4
POP O., HODOR N., ANGHEL T., SURDEANU V., IRIMUŞ I. A., ONAC B. I., Morfodinamica
   actuală în arealele miniere din Masivul Călimani
ONAC B. I., Relaţii dintre procesele de modelare contemporană în Podişul Măhăceni
POP O., ARGHIUŞ V., SURDEANU V., ARGHIUŞ Corina, Metode dendrogeomorfologie aplicate în
   determinarea frecvenţei proceselor de tip debris flow pe cursul pârâului Negoiu din bazinul mijlociu al
   Arieşului
TODICĂ S., Alunecările de teren din zona de contact a Obcinelor Bucovinei cu Podişul Sucevei

1700 – 1730 – Pauză de cafea

1730 – 1900 – Comunicări pe secţiuni

  SECŢIUNEA I – Relieful fluviodenudaţional şi activităţile antropice (SALA MARE)
     Moderatori: prof univ dr Mihaela Dinu; prof univ dr. Constatin Rusu
     Secretari: Monica Moldovan, Iulia Pandia

OPREA GANGEVICI D., Asupra paleoevoluţiei reţelei hidrografice din Podişul Sucevei de la nord de
   Valea Moldovei
RUSU E., RUSU C., NICULIŢĂ M., Dinamica recentă a albiei râului Cuejdel în aval de Lacul Crucii
SĂCRIERU R., Aspecte privind evoluţia văii Milcovului în sectorul de câmpie
STÂNGĂ C. I., Analiza riscurilor geomorfologice în Bazinul hidrografic al râului Studineţ (Colinele
   Tutovei)
MANEA Ştefania, Presiunea antropică asupra reliefului din bazinul superior şi mijlociu al Streiului
COVACIU F. I., Torenţialitatea în Podişul Someşan şi riscurile provocate

  SECŢIUNEA a II-a – Dinamica versanţilor şi activităţile antropice (SALA MICĂ)
     Moderatori: prof. univ. dr. Petru Urdea; prof. univ. dr. Florina Grecu
     Secretari: Titu Anghel, Olimpiu Pop

SURDEANU V., RUS I., ANGHEL T., DULGHERU M., POP O., TODICĂ S., Un posibil mecanism al
   declanşării şi evoluţiei alunecărilor de tip glimee
VESPREMEANU - STROE A., URDEA P., TĂTUI F., POPESCU R., VASILE Mirela, Date noi
   privind regimul termic al gheţarilor de pietre din Carpaţii Meridionali
RUSU C., BULGARIU D., NIACŞU L., STÂNGĂ C. I., Consideraţii privind geneza şi evoluţia
   platourilor vulcanice de pe rama vestică a Munţilor Gurghiu-Harghita (Carpaţii Orientali),
NIACŞU L., STÂNGĂ C. I., RUSU C., Influenţe structural-litologice în morfologia Colinelor Tutovei
   (bazinele hidrografice Tutova şi Pereschiv)
COCEAN Gabriela, BILAŞCO Ş., Analiza elementelor morfometrice în scopul evaluării potenţialului
   turistic. Studiu de caz: Munţii Trascău
IONESCU I., NEGUCIOIU A., Forme de relief – Forme de turism
POSZET S., Vulnerabilitatea versanţilor dintre valea Someşului Mic şi Nadăşului (municipiul Cluj-
   Napoca) la procese geomorfologice, cauzate de alcătuirea petrografică, morfologie şi activităţi
   antropice – sectorul dintre Belvedere şi linia Cheile Baciului–Valea Haităului

1900 – 1930 – Sesiune postere
              Moderatori: conf. univ. dr. Laura Comănescu; prof. univ. dr. Eugen Rusu

       ARGHIUŞ Corina, SURDEANU V., Dinamica în secţiune transversală a albiei minore a
Someşului în sectorul Ulmeni – Cicârlău
       BLAGA L., ILIEŞ Camelia Dorina, JOSAN N., Alunecările de teren din perimetrul Hidişel-
Sintelec şi impactul lor în amenajarea teritoriului
       BRAŞOVAN Andreea, CODREA V., Aspecte privind fenomenele geo-miniere negative care au
avut loc în cazul haldelor de steril de la Lupeni, judeţul Hunedoara
       BUZILĂ L., Meteorizaţia şi tipuri de scoarţe de meteorizaţie în masivul Biharia (Munţii Bihor)
       COMĂNESCU Laura, NEDELEA A., GRECU Florina, DOBRE R., ILINCA V., Definirea şi
inventarierea geomorfositurilor
       CRUCERU N., Dinamica alunecărilor de teren din Bazinul Sărăţel (de Berca)

                                                    5
       MAFTEIU, M., ANDRA Andreea, CIUREAN Roxana, TOPÂRCEANU, M., Cercetarea
interdisciplinară în medii antropice de interes patrimonial în vederea conservării şi reabilitării acestora –
Studiu de caz: Mănăstirea Comana – judeţul Giurgiu
       MIHĂESCU (BOROGEAN) Simona – Elena, Funcţiile reliefului din Ţara Loviştei
       NISTOR S., Câmpul de ravene de la Sălişte (Bihor) – geneză, evoluţie şi impact social
       PANDIA Iulia, SURDEANU V., ROŞCA Sanda, Albia minoră şi albia majoră a râului Mureş în
sectorul Deda - Reghin

1930 – 2000 – Concluzii

2000 – Cina festivă


                  ZIUA III– 26 aprilie 2009, ARCALIA – BISTRIŢA


800 – 900 – Mic dejun
900 – 1300 – Aplicaţie teren: Municipiul Bistriţa şi retur
1300 – 1500 – Masa de prânz
1500 – Festivitate de închidere




                                                     6
                                                             Cuprins rezumate

APOLZAN C., IRIMUŞ I. A., Consideraţii preliminare asupra morfodinamicii contemporane ale
     Bazinului Ampoiului............................................................................................................................ 9
ARDELEAN M., URDEA P., ARDELEAN Florina, ONACĂ A., Observaţii geomorfologice şi
     investigaţii geofizice în Bazinul Superior al Jiului de Vest................................................................ 9
ARGHIUŞ Corina, SURDEANU V., Dinamica în secţiune transversală a albiei minore a Someşului în
     sectorul Ulmeni – Cicârlău................................................................................................................. 9
BÂDILIŢĂ Florina, BÂDILIŢĂ V., Tipologia şi răspândirea organismelor torenţiale în bazinul
     hidrografic Crişul Negru.................................................................................................................. 10
BÂDILIŢĂ V., BÂDILIŢĂ Florina, Dinamica proceselor din albia minoră a Barcăului între Nuşfalău şi
     Marghita........................................................................................................................................... 10
BĂLTEANU D., ENCIU P., Unele conexiuni între trăsăturile geomorfologice şi evoluţia geologică
     recentă a Carpaţilor şi Subcarpaţilor de Curbură.......................................................................... 10
BLAGA L., ILIEŞ Camelia Dorina, JOSAN N., Alunecările de teren din perimetrul Hidişel-Sintelec şi
     impactul lor în amenajarea teritoriului............................................................................................ 11
BOENGIU S., VÎLCEA Cristiana, Morfologia Văii Jiului în sectorul de câmpie.................................. 11
BRÂNDUŞ C., CANCIU C., Asupra evoluţiei geomorfologice a albiei braţului Stambulul Vechi (Delta
     secundară a Chiliei).......................................................................................................................... 11
BRAŞOVAN Andreea, CODREA V., Aspecte privind fenomenele geo-miniere negative care au avut loc
     în cazul haldelor de steril de la Lupeni, judeţul Hunedoara............................................................ 11
BUZILĂ L., Meteorizaţia şi tipuri de scoarţe de meteorizaţie în Masivul Biharia (Munţii Bihor)........... 12
COMĂNESCU Laura, NEDELEA A., GRECU Florina, DOBRE R., ILINCA V., Definirea şi
     inventarierea geomorfositurilor........................................................................................................ 12
COVACIU F. I., Torenţialitatea în Podişul Someşan şi riscurile provocate............................................ 12
CRUCERU N., Dinamica alunecărilor de teren din Bazinul Sărăţel (de Berca)..................................... 13
DINU Mihaela, CIOACĂ A., Schimbări în modul de utilizare a terenurilor, impuse de modificări în
     spaţialitatea şi dinamica proceselor geomorfologice din Subcarpaţii Prahovei............................. 13
DUMITRIU D., Metode şi tehnici de cuantificare a eroziunii malurilor. Studiu de caz: bazinul râului
     Trotuş............................................................................................................................................... 14
GRECU Florina, GHIŢĂ Cristina, CÂRCIUMARU E., VĂCARU Lavinia, Hazard şi vulnerabilitate
     în bazine hidrogeomorfologice din Câmpia Română...................................................................... 14
HOSU Maria, Modelarea antropică a reliefului la nivelul albiei Someşului, în sectorul dintre Dej şi
     Ţicău................................................................................................................................................ 14
ILINCA GH. V., Estimarea vitezei şi debitului curgerilor de debris. Studiu de caz: două curgeri de pe
     Valea Lotrului................................................................................................................................... 14
IONESCU I., NEGUCIOIU A., Forme de relief – Forme de turism........................................................ 14
IONIŢĂ I., NIACŞU L., Ritmul de ravenare din bazinul Pârâului Hreasca – Colinele Tutovei............. 15
IRIMUŞ I. A., PETREA D., RUS I., Procese geomorfologice contemporane şi riscuri asociate în
     intravilanul municipiului Cluj-Napoca............................................................................................. 15
JOSAN N., ILIEŞ Camelia Dorina, BLAGA L., Evoluţia Câmpiei Crişurilor în Cuaternar............... 15
LICURICI Mihaela, CURCAN GH., Consideraţii asupra influenţei antropice în modificarea peisajului
     Luncii Dunării – sectorul doljean..................................................................................................... 16
MAC I., Asamblări geomorfospaţiale şi arhitecturi teritoriale.................................................................. 16
MAFTEIU, M., ANDRA Andreea, CIUREAN Roxana, TOPÂRCEANU, M., Cercetarea
     interdisciplinară în medii antropice de interes patrimonial în vederea conservării şi reabilitării
     acestora – Studiu de caz: Mănăstirea Comana – judeţul Giurgiu................................................... 16
MANEA Ştefania, Presiunea antropică asupra reliefului din bazinul superior şi mijlociu al Streiului... 17
MICU M., Curgerea de noroi de la Chirleşti: modelarea numerică şi evaluarea riscului....................... 17
MIHĂESCU (BOROGEAN) Simona – Elena, Funcţiile reliefului din Ţara Loviştei............................ 17
MUNTEANU Victoria Anca, NEDELEA A., COMĂNESCU Laura, GHEORGHE Cătălina,
     Dinamica versanţilor afectaţi de avalanşe în masivul Piatra Craiului............................................ 18
NEGRU R., BILAŞCO Ş., Metodologia investigării formaţiunilor acumulative piemontane cuaternare din
     nordul Munţilor Sebeş....................................................................................................................... 18
NIACŞU L., STÂNGĂ C. I., RUSU C., Influenţe structural-litologice în morfologia Colinelor Tutovei
     (bazinele hidrografice Tutova şi Pereschiv)..................................................................................... 18
NICULIŢĂ M., Limite de procese geomorfologice şi limite de sol între versantul dealului Copou şi lunca
     pârâului Cacaina.............................................................................................................................. 18
NISTOR S., Câmpul de ravene de la Sălişte (Bihor) – geneză, evoluţie şi impact social......................... 19
ONAC B. I., Relaţii dintre procesele de modelare contemporană în Podişul Măhăceni.......................... 19

                                                                             7
OPREA GANGEVICI D., Asupra paleoevoluţiei reţelei hidrografice din Podişul Sucevei de la nord de
    Valea Moldovei................................................................................................................................. 19
PANDIA Iulia, SURDEANU V., ROŞCA Sanda, MOLDOVAN Monica., Albia minoră şi albia majoră
    a râului Mureş în sectorul Deda – Reghin........................................................................................ 20
POP O., ARGHIUŞ V., SURDEANU V., ARGHIUŞ Corina, Metode dendrogeomorfologie aplicate în
    determinarea frecvenţei proceselor de tip debris flow pe cursul pârâului Negoiu din bazinul mijlociu
    al Arieşului........................................................................................................................................ 20
POP O., HODOR N., ANGHEL T., SURDEANU V., IRIMUŞ I. A., ONAC B.I., Morfodinamica
    actuală în arealele miniere din Masivul Călimani........................................................................... 20
POSZET S., Vulnerabilitatea versanţilor dintre valea Someşului Mic şi Nadăşului (municipiul Cluj-
    Napoca) la procese geomorfologice, cauzate de alcătuirea petrografică, morfologie şi activităţi
    antropice – sectorul dintre Belvedere şi linia Cheile Baciului–Valea Haităului............................. 21
RĂDOANE Maria, RĂDOANE N., BURDULEA Alina, CRISTEA I., OPREA D., CHIRILOAEI
    Francesca, Dinamica istorică a albiilor de râu est-carpatice......................................................... 21
RUSU C., BULGARIU D., NIACŞU L., STÂNGĂ C. I., Consideraţii privind geneza şi evoluţia
    platourilor vulcanice de pe rama vestică a Munţilor Gurghiu-Harghita (Carpaţii Orientali)........ 21
RUSU E., RUSU C., NICULIŢĂ M., Dinamica recentă a albiei râului Cuejdel în aval de Lacul
    Crucii................................................................................................................................................ 21
SANDU Maria, JURCHESCU Marta, Harta geomorfologică generală la scară medie şi mare.
    Exemplificări la relieful României.................................................................................................... 22
SĂCRIERU R., Aspecte privind evoluţia văii Milcovului în sectorul de câmpie...................................... 22
STÂNGĂ C. I., Analiza riscurilor geomorfologice în Bazinul hidrografic al râului Studineţ (Colinele
    Tutovei)............................................................................................................................................. 22
SURDEANU V., RUS I., ANGHEL T., DULGHERU M., POP O., TODICĂ S., Un posibil mecanism al
    declanşării şi evoluţiei alunecărilor de tip glimee........................................................................... 23
TODICĂ S., Alunecările de teren din zona de contact a Obcinelor Bucovinei cu Podişul Sucevei.......... 23
TOROIMAC Gabriela, Contribuţie la delimitarea spaţiului de mobilitate a râurilor. Exemplul râului
    Prahova în sectorul cu meandre....................................................................................................... 23
VESPREMEANU - STROE A., URDEA P., TĂTUI F., POPESCU R., VASILE Mirela, Date noi
    privind regimul termic al gheţarilor de pietre din Carpaţii Meridionali......................................... 24
VESPREMEANU-STROE A., CONSTANTINESCU Ş., PREOTEASA Luminiţa, TATUI F., FILIP
    F., GIOSAN L., Se schimbă astăzi modelul de evoluţie al gurii de vărsare Sfântu Gheorghe?..... 24




                                                                             8
  CONSIDERAŢII PRELIMINARE ASUPRA MORFODINAMICII CONTEMPORANE ALE BAZINULUI
                                  AMPOIULUI

                                               C. APOLZAN, I. A. IRIMUŞ
                                      Universitatea ,,Babeş – Bolyai” Cluj-Napoca

        Bazinul morfohidrografic al Ampoiului, situat la contactul a două unităţi geomorfologice: Munţii Metaliferi şi
Culoarul Mureşului, face obiectul unui studiu de geomorfologie fluvială.            Analiza     cantitativă     a   reliefului
(hipsometria bazinului, energia reliefului, fragmentarea reliefului, geodeclivitatea, expoziţia versanţilor, rata denudării
globale) la nivelul bazinului este urmată de analiza morfologiei albiei şi versanţilor.
        Morfodinamica contemporană este analizată prin procesele geomorfologice de versant şi fluviale, procese
antropice şi tehnogene, care modifică permanent morfologia acestui spaţiu. Variabilele de control pasive şi active sunt
analizate în contextul morfotectonic, morfolitologic şi morfo-hidro-climatic al Apusenilor Sudici. Procesele
geomorfologice contemporane se înscriu în matricea proceselor cuaternare pleistocene şi holocene, iar dinamica lor
este condiţionată de intervenţiile antropice relizate la nivelul albiei şi versanţilor. Disfuncţiile peisajului montan induse
de factorii climatici, hidrici, antropici determină prezenţa unor procese contemporane, care asociază hazarde şi risc
geomorfic.
        Studiul prezent realizează o evaluare preliminară a morfodinamicii bazinului morfohidrografic al Ampoiului,
prin frecvenţa proceselor geomorfologice, ritmicitatea şi reflexul lor în dinamica în plan al albiei, dinamica patului
albiei, mobilitatea talvegului, raportul vale-versant, dinamica şi tipologia versanţilor.
        Morfodinamica contemporană din Bazinul morfohidrografic al Ampoiului, privit ca unitate morfogenetică
integrată, reflectă complexitatea sistemului geomorfologic fluvial şi permite în baza informaţiilor furnizate de analiza
parametrilor morfometrici elaborarea unor modele de amenajare, utilizare şi valorificarea a terenurilor din spaţiul
carpatic apusean.


OBSERVAŢII GEOMORFOLOGICE ŞI INVESTIGAŢII GEOFIZICE ÎN BAZINUL SUPERIOR AL JIULUI
                                   DE VEST

                           M., ARDELEAN, P., URDEA, FLORINA ARDELEAN, Al., ONACĂ
                                      Universitatea de Vest din Timişoara

        Metodele şi tehnicile de investigaţie geofizice coroborate cu observaţiile geomorfologice se pot constitui ca un
instrument util în explicarea unor aspecte ale formelor de relief şi a proceselor care le dau naştere. Utilizând metoda
tomografiei electrice a fost analizată structura unei morene stadiale de pe Valea Soarbele, punându-se în evidenţă atât
modul ei intern de organizare cât şi grosimea depozitelor care o alcătuiesc. Utilizând aceeaşi metodă s-a încercat
surprinderea configuraţiei sorbului şi a sistemului de fracturi prin care apa Jiului de Vest este captată în subteran.
Gradul de alterare al rocilor formând blocurile morenei stadiale din Valea Soarbele, precum şi cele formând versanţii
Jiului de Vest în zona de pierdere a apei în subteran au fost analizat utilizând valorile obţinute cu ciocanul Schmidt. A
fost de asemenea analizat modul în care suprafaţa rocii înmagazinează radiaţia termică utilizând camera
termofotografică IR.


     DINAMICA ÎN SECŢIUNE TRANSVERSALĂ A ALBIEI MINORE A SOMEŞULUI ÎN SECTORUL
                                 ULMENI-CICĂRLĂU

                                         CORINA ARGHIUŞ, V. SURDEANU
                                       Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca

        Albia Someşului (sectorul Ulmeni- Cicârlǎu) s-a dezvoltat la contactul depresiunii Baia Mare cu Dealurile
Silvano - Someşene, poziţia geografică conferindu-i un caracter de sector inferior (pantă redusă, lăţime mare a albiei,
debit şi coeficient meandrare ridicat). Aceasta este supusă modificărilor în timp prin procese de agradare - degradare
(eroziunea malurilor, supraînălţarea patului albiei), sub influenţa schimbărilor survenite în cadrului factorilor de control
(debit lichid şi solid, în special).
        Studiul morfodinamicii în secţiune transversală a albiei minore a Someşului a avut drept scop determinarea
elementelor morfometrice caracteristice (suprafaţǎ, lăţime, adâncime medie şi maximǎ, perimetru udat, razǎ hidraulică
şi pantǎ), a indicelui de asimetrie, surprinderea variaţiei poziţiei talvegului în profil anual şi multianual şi stabilirea
grosimii patului mobil, analiza proceselor de degradare - agradare, precum şi calcularea bilanţului proceselor de albie,
în relaţie cu variaţia factorului hidric (debit lichid şi solid). Analiza a avut la bazǎ profilele transversale ridicate
succesiv la staţiile hidrometrice Ulmeni şi Cicârlǎu în perioada 1996-2004, având drept profil de referinţǎ cel ridicat în
anul 1981.




                                                              9
     TIPOLOGIA ŞI RĂSPÂNDIREA ORGANISMELOR TORENŢIALE ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC
                                  CRIZUL NEGRU

                                       FLORINA BÂDILIŢĂ, V. BÂDILIŢĂ
                      Şcoala Generală Nr. 16 Oradea, Colegiul Tehnic „Traian Vuia” Oradea

         Bazinul hidrografic Crişul Negru aparţine grupei râurilor de vest. În interiorul său, organismele torenţiale se
instalează predominant pe terenurile lipsite de vegetaţie sau utilizate ca păşuni degradate sau arabil. Formele de relief
afectate sunt haldele de steril, versanţii deluroşi sau cei din zonele de contact litologic, frunţile de terase.
         Dimensiunile organismelor torenţiale sunt foarte variabile, fiind identificate forme de tipul ogaşelor, dar şi
forme de dimensiuni considerabile cum sunt torenţii din zona montană sau ravenele impresionante din zonele de
contact (exemplu Groapa Ruginoasa sau Râpile de la Mierag). De asemenea, există forme stabilizate natural sau
antropic, ajunse la stadiul de vâlcea.
         Varietatea formelor de eroziune hidrică este ilustrată prin corelaţiile slabe care se stabilesc între parametrii
morfometrici ai unui număr de 137 organisme torenţiale. Valorile medii sunt de 255m pentru lungime, de 9,8m pentru
lăţime şi 3,8m pentru adâncime. Cele mai multe ravene se dezvoltă la altitudini absolute mai mici de 400m, în zona
deluroasă sau la contactul acesteia cu arealul montan. Nici o ravenă nu are gura de vărsare la altitudini mai mici de
140m. Energia maximă de relief a organismelor torenţiale analizate este de 102m, iar cea minimă – 4m, valoarea medie
fiind de 25,3m.
         Marea diversitate a formelor prezentate este dependentă de durata eroziunii, de tipul de rocă, de configuraţia
iniţială a reliefului, de lungimea versantului şi panta acestuia, de valorile precipitaţiilor atmosferice şi caracterul lor
torenţial.


  DINAMICA PROCESELOR DIN ALBIA MINORĂ A BARCĂULUI ÎNTRE NUŞFALĂU ŞI MARGHITA

                                        V. BÂDILIŢĂ, FLORINA BÂDILIŢĂ
                      Colegiul Tehnic „Traian Vuia” Oradea, Şcoala Generală Nr. 16 Oradea

        Râul Barcău aparţine sistemului Crişurilor din grupa râurilor de vest. Sectorul analizat este situat în partea
mediană a cursului, pe porţiunea în care acesta constituie limita sudică a Dealurilor Crasnei.
        Procesele de albie au fost studiate din perspectiva evoluţiei în timp a debitelor (lichid şi de aluviuni în
suspensie), pe de o parte şi prin rezultatele lor directe, materializate în dinamica verticală a albiei şi în modificările
succesive ale secţiunilor transversale, pe de altă parte. Un debit solid redus înseamnă mai puţine materiale care se pot
acumula; în acelaşi timp, însă, creşterea debitelor lichide şi, în consecinţă, solide poate însemna o viteză de curgere a
apei mai mare şi o forţă de eroziune în creştere, adică tocmai degradarea patului de aluviuni. S-a constatat că
degradarea este bruscă, determinată de viituri, în timp ce agradarea se produce mult mai lent şi într-un ritm constant.
        Debitele solide înregistrează o scădere uşoară, dar constantă. În ultimii 20 ani, patul de aluviuni al Barcăului la
Marghita a cunoscut trei etape de evoluţie diferite: 1987-1995: degradare uşoară; 1995-2001: degradare accentuată;
2001- prezent: evoluţie constantă. Degradarea de ansamblu, evidenţiată şi în modificările secţiunilor transversale
repetate în albia minoră la Nuşfalău, Marca şi Marghita, înseamnă o coborâre a nivelului de bază local, o creştere a
energiei de relief totale şi accentuarea pantelor, ceea ce poate determina creşterea intensităţii proceselor contemporane.


                      UNELE CONEXIUNI ÎNTRE TRĂSĂTURILE GEOMORFOLOGICE
                         ŞI EVOLUŢIA GEOLOGICĂ RECENTĂ A CARPAŢILOR
                                 ŞI SUBCARPAŢILOR DE CURBURĂ

                                              D. BĂLTEANU, P. ENCIU
                              Institutul de Geografie al Academiei Române, Bucureşti

          Datorită unor cauze preponderent interne, între care sunt semnificative mişcările neotectonice şi activitatea
seismică, la care se adaugă litologia, Carpaţii şi Subcarpaţii de la Curbură prezintă trăsăturile geomorfologice specifice
unei regiuni cu o mobilitate accentuată a reliefului, concretizată printr-o dinamică accentuată a versanţilor şi albiilor.
          Potrivit cercetărilor de tomografie seismică (Martin et al.,2001) şi modelare gravimetrică a litosferei (Sperner
et al. 2004), faza valahă, ca ultim eveniment morfo- şi orogenetic derulat în sudul Carpaţilor Orientali între faliile
crustale Trotuşului la NNE şi Intramoesică la SSV (Hippolyte & Săndulescu, 1996), se înscrie într-o succesiune de
procese consecutive coliziunii (din Sarmaţian, 11 Ma) între blocul Tisia-Dacia şi platformele situate la exteriorul
Carpaţilor.
          Unul dintre aceste procese; echilibrarea izostatică, este în desfăşurare încă din Meoţian (una din dovezi, fiind
seismicitatea regiunii Vrancea). În trecut, echilibrarea a avut câteva momente de intensificare, dintre care unul în
Romanian superior-Pleistocen inferior. La suprafaţă, aceasta s-a reflectat prin înălţarea accelerată a terenurilor în
Carpaţi şi Subcarpaţi, respectiv prin afundarea şi delaminarea (la nivel profund) a ţinutului din faţă (constituit în
profunzime din litosferă densă de tip oceanic).
          Migrarea în timp spre est a fâşiei-limită dintre cele două tipuri de litosferă a însemnat migrarea limitei de
schimbare a sensului mişcărilor crustale. În Subcarpaţii Vrancei, aceasta s-a concretizat între altele, prin înălţarea
flancului vestic al Avanfosei şi înclinarea formaţiunilor pleistocen inferioare cu 9 0 spre est (Necea et al. 2005).
Înălţarea diferenţiată a Subcarpaţilor şi a Carpaţilor este pusă în evidenţă printr-un număr de 8-11 nivele de terasă
                                                           10
(Grumăzescu, 1973; Niculescu, 1974; Badea & Bălteanu, 1977). În vorland, (Câmpia Buzău-Siret), în arealul
corespunzător plăcii în afundare, în ultimii 11 Ma s-a acumulat o stivă de circa 12 km grosime din formaţiuni de vârstă
Sarmaţian superior-Holocen.


      ALUNECĂRILE DE TEREN DIN PERIMETRUL HIDIŞEL – SINTELEC ŞI IMPACTUL LOR ÎN
                             AMENAJAREA TERITORIULUI

                                    L. BLAGA, DORINA CAMELIA ILIEŞ, N. JOSAN
                                              Universitatea din Oradea

         Arealul luat în studiu face parte integrantă din Dealurile Tasadului, fiind situate la Sud-Vest de localitatea
Oradea şi Betfia. Deplasările de teren din acest sector sunt dezvoltate exclusiv pe depozite pannoniene (argile
compacte) şi sunt condiţionate în cea mai mare parte de evoluţia reţelei hidrografice locale.
         Sunt alunecări de teren superficiale, în valuri (2-3 valuri de alunecare) cu lungimi de cca 800 m, energie de
relief în sectorul cornisei de cca 20-30 m şi care ocupă o suprafaţă de cca. 3,63 km2. Pot fi identificate 3 sectoare:
         -Hidişelul de Sus - în Bazinetul Văii Boracului, mai pregnante pe versantul drept;
         -Hidişelul de jos - în bazinul torenţial al Văii Lazut;
         -Sintelec - pe versantul stâng al Văii Tăsad, aval de localitatea amintită.
         Implicaţiile acestor tipuri de geodinamică şi geomorfostructuri în amenajările şi activităţile antropice sunt
evidente, de la schimbări în modul de utilizare a terenurilor până la pagube materiale la nivel de clădiri şi şosele.


                           MORFOLOGIA VĂII JIULUI ÎN SECTORUL DE CÂMPIE

                                           S. BOENGIU, CRISTIANA VÎLCEA
                                               Universitatea din Craiova

        Sectorul de câmpie al văii Jiului se desfăşoară aval de Craiova separând Câmpia Băilestilor de Câmpia
Romanatilor, unde valea s-a dezvoltat asimetric pe o lăţime de peste 10 km şi adăncime de maxim 90 m. Astfel
versantul drept rămâne abrupt şi are o dinamică foarte activă, versantul stâng ocupă în general jumătate din lăţimea văii
- având un profil în trepte, iar lunca depăşeşte uneori suma lungimii versanţilor. Aceste trăsături generale ale profilului
văii au trezit curiozitatea a numeroşi cercetători, iar în literatura de specialitate sunt explicate disparat şi succint în
lucrări ce vizează regiuni vecine.
        Evoluţia paleogeografică a condus la dezvoltarea unei câmpii piemontane în nordul Câmpiei Olteniei şi câmpie
de terase în sud, erodarea structurilor piemontane şi formarea unei câmpii de terase s-a produs pe fondul oscilațiilor
climatice pleistocene, mişcărilor neotectonice, abaterii Dunării spre dreapta şi coborârii nivelului de bază. Astfel există
cinci terase cu desfăşurare continuă, terasele superioare sunt acoperite cu o cuvertură de loess şi depozite loessoide de
culoare gălbuie-roşcată, iar terasele inferioare şi luncile sunt acoperite cu nisipuri şi dune.
        Toate aceste evenimente şi transformări analizate şi reprezentate prin mijloace GIS conduc la o reconstituire
foarte exactă a etapelor de formare şi permit o sincronizare a evenimentelor morfologice climatice şi hidrografice.


    ASUPRA EVOLUŢIEI GEOMORFOLOGICE A ALBIEI BRAŢULUI STAMBULUL VECHI (DELTA
                             SECUNDARĂ A CHILIEI)

                                              C. BRÂNDUŞ, C. CANCIU
                                        Universitatea Ştefan cel Mare Suceava

          Regularizarea complexă a fluviului şi construcţia sistemelor hidroenergetice pe toată suprafaţa bazinului au
condus, mai ales în ultimele decenii ale secolului XX, la o scădere drastică a cantitaţii de aluviuni transportate de
Dunăre. Chiar şi în aceste condiţii, la gura de vărsare a braţului Chilia datorită agradării, ca procesul geomorfologic
dominant, s-a individualizat, printr-o evoluţie accelerată, delta secundară a Chiliei. De aceea, corelaţia debit lichid –
debit solid, cât şi evaluarea fluxului aluvionar pot sta la baza descifrării mecanismelor implicate în morfogeneza şi
dinamica acestei arii geografice.


    ASPECTE PRIVIND FENOMENELE GEO-MINIERE NEGATIVE CARE AU AVUT LOC ÎN CAZUL
                HALDELOR DE STERIL DE LA LUPENI, JUDEŢUL HUNEDOARA

                                         ANDREEA BRAŞOVAN, V. CODREA
                                      Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

       Lucrarea prezintă câteva aspecte legate de fenomenele geo-miniere negative, alunecări, tasări şi eroziuni care se
pot produce în cazul haldelor de steril, atunci când ele nu sunt monitorizate, iar studiile de stabilitate se fac în mod
obligatoriu o dată la cinci ani. În cazuri speciale, când stabilitatea haldelor este afectată de fenomene geo-climatice, sau
mecanice datorită exploatărilor în subteran, studiile se reiau imediat, pentru a preveni apariţia calamităţilor.

                                                            11
                        METEORIZAŢIA ŞI TIPURI DE SCOARŢE DE METEORIZAŢIE
                                ÎN MASIVUL BIHARIA (MUNŢII BIHOR)

                                                       L. BUZILĂ
                                       Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca

         Procesele de meteorizaţie din spaţiul montan sunt direct influenţate de cantitatea de apă ridicată rezultată din
precipitaţii şi topirea zăpezii. Raţiunea în alegerea profilelor analizate a reprezentat-o prezenţa unor cruste de
meteorizaţie, cu grosime mai mare şi/sau mai redusă, dispuse pe suprafeţele orizontale şi pe versanţi. Intensitatea
alterării şi grosimea acestor cruste sunt un rezultat al compoziţiei mineralogice şi al factorilor topografici şi climatici. În
vederea stabilirii speciilor de minerale argiloase, probele au fost supuse unui set de analize fizice şi chimice:
granulometrie, XRD, determinarea cantitaţilor de Al şi Si. Au fost calculate de asemenea ratele şi intensitatea
meteorizaţiei folosindu-se indicatorii specifici. Rezultatele au arătat o alterare intensă pe rocile magmatice şi
transformări mai reduse în cazul celorlalte categorii de roci. Îndepărtatea produselor de meteorizaţie se realizează în
principal prin intermediul levigării în lateral a depozitelor.


                           DEFINIREA ŞI INVENTARIEREA GEOMORFOSITURILOR

                   LAURA COMĂNESCU, A. NEDELEA, FLORINA GRECU, R. DOBRE, V. ILINCA
                                      Universitatea din Bucureşti

        Un geomorfosit sau un punct (loc) geomorfologic este definit ca o porţiune a suprafeţei terestre cu o importanţă
deosebită în înţelegerea evoluţiei Pământului, a climatului şi a vieţii (Grandgirard, 1997; M.Panizza, 2001; E. Reynard,
2004). Mulţi specialişti au asimilat geomorfositurile cu obiectivele turistice naturale legate de relief, termenii nu sunt
sinonimi. Geomorfositurile au dobândit valoare ştiintifică, culturală, istorică, estetică şi socio-economică datorită
perceperii şi exploatării lor de către om. Cele mai multe definiţii acordate în literatura de specialitate geomorfositului
insistă pe diferenţa dintre forma de relief şi situl sau geotopul geomorfologic pe de altă parte. Prima categorie de
termeni se referă la relief privit obiectiv, a doua categorie la un proces subiectiv de observare, interpretare şi atribuire a
unei valori de către om. Geomorfositurile primesc două tipuri de valori: un nivel central - ştiinţific şi unul adiţional
(estetic, ecologic, cultural şi economic). În funcţie de obiectivul evaluării este reţinută numai valoarea centrală sau (şi)
cele adiţionale. O importanţă deosebită are fişa de inventariere a geomorfositurilor, a căror conţinut a variat mult de la
o şcoală geomorfologică la alta. Fişa de inventariere este compusă din următoarele capitole: date generale; descrierea şi
morfogeneza; valoarea ştiinţifică; valori adiţionale: valoarea ecologică, valoarea estetică, valoarea culturală, valoarea
economică; sinteza: valoarea globală, valoarea educativă, măsuri de gestiune; referinţe: referinţe bibliografice,
coordonatele autorilor care au realizat evaluarea
        Materialul face parte din proiectul de cercetare PN II-Idei (director de proiect –Comanescu Laura)-
Inventarierea, evaluarea şi cartografierea geomorfositurilor. Studii de caz: Podişul Dobrogei şi Carpaţii Meridionali.


                 TORENŢIALITATEA ÎN PODIŞUL SOMEŞAN ŞI RISCURILE PROVOCATE

                                                     I. F. COVACIU
                                       Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca

        Scurgerea, eroziunea, transportul şi acumularea – acest ansamblu de fenomene diferite ca forme de manifestare,
mecanisme de producere şi efecte provocate, dar insolubil legate între ele prin condiţionări reciproce în cuprinsul uni
bazin hidrografic – sunt întâlnite la toate cursurile de apă. Dar, în cazul torenţilor, ele capătă particularităţi şi îmbracă
nuanţe specifice atât din punct de vedere hidrologic, cât şi sub aspectul efectelor de modelare a reliefului. Acest
fenomen de torenţialitate trebuie privit ca răspuns al bilanţului hidro-geomorfologic. Diferenţa de nivel este cea care
dictează amploarea evoluţiei şi dezvoltării unui torent. Cu timpul reducerea acestei diferenţe de potenţial va conduce la
autoanihilarea acestuia.
        Riscurile în sistemele geomorfologice torenţiale sunt expresia stărilor de „şoc” ce survin în transferul şi
conversia energiei. Contrastele se concretizează în continuă variaţie a parametrilor ce definesc factorii (componenţii,
condiţiile, morfologia), variaţia derivând din caracterul deschis a sistemelor şi de interdependentele dialectice dintre
forme şi procese.


                                      DINAMICA ALUNECĂRILOR DE TEREN
                                       DIN BAZINUL SĂRĂŢEL (DE BERCA)

                                                     N. CRUCERU
                                          Universitatea Spiru Haret, Bucureşti

        Cea mai mare parte a arelului bazinal se află grefat pe rocile friabile ale molasei subcarpatice de la Curbură
(subcarpaţii Buzăului). Aportul uman la care se adaugă şi rocile conduc le o instabilitate a proceselor de versant. Au
fost localizate un număr de 338 de perimetre afectate de alunecări de teren cu o suprafaţă de peste 100 m2. In marea
majoritate sunt alunecări superficiale, care se încadrează în ecartul de 500-700 m2. Au fost alese, ca studiu de caz, două
                                                             12
alunecări de teren, monitorizate cu ajutorul reperilor amplasaţi în masa alunecării din anul 2005 şi până în 2008. S-a
constatat o deplasare medie a cuprinsă între 2,1 m şi 11,3 m, în cadrul alunecării Căneşti, 1şi 7-12,7 m în cadrul
alunecării Şuchea (în trei ani de monitorizare cu GPS-ul şi Staţia Totală Sokkia 610).
        Se remarcă dinamica ridicată a alunecărilor cu expunere sudică şi sud-vestică, care deţin 68% din totalul
acestora. Cu toate acestea, în cadrul bazinului, nu există programe sau activităţi de prevenire şi stopare a maselor
alunecate, cu o singură excepţie (o alunecare care afecta drumul comunal).
        Din harta susceptibilităţii la alunecări de teren se remarcă o pondere însemnată a gradului 7,1-8 şi 8,1-10, trepte
care deţin 68% din suprafaţa teritoriului analizat. Această hartă a fost realizată pe baza variabilelor: litologia, panta,
precipitaţiile, modului de utilizare al terenurilor, date seismice şi energia reliefului.


     SCHIMBĂRI ÎN MODUL DE UTILIZARE A TERENURILOR, IMPUSE DE MODIFICĂRI ÎN
SPAŢIALITATEA ŞI DINAMICA PROCESELOR GEOMORFOLOGICE DIN SUBCARPAŢII PRAHOVEI

                                       MIHAELA DINU, A. CIOACĂ
                Universitatea Româno-Americană, Bucureşti, Unversitatea Spiru Haret, Bucureşti

         În urma unor repetate investigaţii pe teren în arealul subcarpatic prahovean cuprins între văile Proviţa şi
Vârbilău în perioada 1978-2008, au fost consemnate ample modificări ale proceselor geomorfologice. Observaţiile
noastre repetate s-au realizat în conformitate cu recomandările grupului de lucru pentru studiul deplasărilor în masă,
afiliat pe lângă UNESCO, incluzând şi o serie de procese asociate. Acestea, au fost separate în 4 categorii, ce nu includ
şi procesele torenţiale:
         a. Curgeri noroioase (provocate de ploi excepţionale, topiri bruşte ale zăpezii sau suprapunerea ambelor);
         b. Alunecări (toate categoriile de alunecări);
         c. Prăbuşiri induse de subsidenţe locale (dar şi cele provocate de şocurile seismice);
         d. Creep (în regiuni colinare afectate de procese periglaciare).
          Precizăm că în România, cu precădere în Subcarpaţi, acest criteriu esenţial cuprinde deplasări de materiale pe
versanţi, sub auspiciile umectării în diferite grade, sau a dizolvărilor interne, fără a avea o albie cât de cât formată.
Acest criteriu a fost folosit încă din 1939 (Vintilă Mihăilescu), dar şi de geomorfologi din diferite generaţii şi a fost
amendat cu mici corecturi şi adoptat de către Simpozionul internaţional de Geomorfologie de la Guelph.
         Între 1978 şi 1998 au fost consemnate observaţii asupra perimetrelor Gura Beliei, Nistoreşti, Breaza, Poiana
Câmpina, Telega, Meliceşti, iar între 1998-2008 la acestea s-au adăugat cele de la Ocina de Jos şi Proviţa; de la Cornu,
Bobolia, Buştenari, Aluniş şi Cosminele. Aceste observaţii constau în evaluarea dimensiunilor formelor create, a
cantităţii de materiale deplasate şi asupra repetabilităţii fenomenelor răspunzătoare de această evoluţie.
         Au fost de asemenea consemnate şi schimbări impuse de dinamica proceselor naturale asupra modului de
utilizare a terenurilor. În primă etapă, cauzelor naturale li s-au asociat şi cele datorate recuperării dreptului de
proprietate a terenurilor, iar în cea de a doua şi cele rezultate ca „răspuns” al factorilor naturali la impactul produs de
activităţile antropice nu totdeauna în concordanţă cu limitele geomorfologice.
         Studiile de caz selectate sunt tipice pentru spaţiul Subcarpaţilor Prahovei.


                  METODE ŞI TEHNICI DE CUANTIFICARE A EROZIUNII MALURILOR.
                            STUDIU DE CAZ: BAZINUL RÂULUI TROTUŞ

                                                     D. DUMITRIU
                                             Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi

         Eroziunea malurilor reprezintă un proces geomorfologic caracteristic tuturor albiilor de râu. Prin acest
mecanism, albiile îşi ajustează dimensiunile şi forma atunci când apar modificări ale debitul lichid şi solid. În multe
ţări, printre care şi România, se constată o neglijare a măsurătorile cantitative asupra eroziunii malurilor, în comparaţie
cu cuantificarea altor tipuri de procese, cu toate că acesta reprezintă un proces major, care contribuie la alimentarea
directă a albiilor cu materiale.
         Lucrarea de faţă reprezintă începutul unei întreprinderi mai ample, dedicate stabilirii cotei de contribuţiei a
malurilor, ca sursă, la producţia totală de aluviuni dintr-un bazin hidrografic. Astfel, într-o primă etapă, au fost
identificate zonele cu eroziune de mal, după care s-a recurs la o clasificare a acestora, în funcţie de cele două mari
grupe de procese responsabile de eroziunea laterală (şi anume, procese hidraulice şi procese de deplasare în masă).
Identificarea proceselor răspunzătoare de eroziune malurilor este foarte importantă pentru stabilirea tehnicilor adecvate
de măsurare şi mai departe pentru alegerea celor mai economice măsuri de control a eroziunii de acest tip.
         În a doua etapă s-a realizat o analiză granulometrică a materialelor care intră în alcătuirea malurilor, fiind
cunoscut faptul că forţa de antrenare este în funcţie de natura depozitelor (coezive şi necoezive) şi de dimensiunile
particulelor. Având informaţii asupra proceselor care contribuie la eroziunea malurilor albiei râului Trotuş şi asupra
caracteristicilor materialelor constituiente ale malurilor, au fost stabilite metodele şi tehnicile de cuantificare a acestui
proces.




                                                            13
  HAZARD ŞI VULNERABILITATE ÎN BAZINE HIDROGEOMORFOLOGICE DIN CÂMPIA ROMÂNĂ

                    FLORINA GRECU, CRISTINA GHIŢĂ, E. CÂRCIUMARU, LAVINIA VĂCARU
                                       Universitatea din Bucureşti

        Acest studiu îşi propune identificarea de perimetre vulnerabile pornind de la cercetările care vizează:
geomorfometria sistemelor geomorfometrice, atât ca rezultat al dinamicii variabilelor climatice şi hidrice; determinarea
rolului precipitaţiilor şi a particularităţilor albiilor de râu pentru vulnerabilitatea la inundaţii.
        În acest sens sunt determinate: raportul de confluenţă, gradul de realizare a sistemelor Vedea, Neajlov şi
Mostiştea. Corelaţiile dintre cantitatea de precipitaţii şi debite sunt analizate în puncte caracteristice, vulnerabile la
inundaţii (Alexandria, Videle). Profilul longitudinal, în aval de confluente, arată o diminuare a pantei râurilor. De aici
rezultă cantitatea importantă de aluviuni care facilitează revărsările în albiile majore.
        Sursa principală de alimentare a obârşiei râului colector principal din toate bazinele analizate se situează în
depozite aluviale, cu pânză freatică bogată. Astfel se explică şi densitatea relativ mare a reţelei de drenaj în sectoarele
superioare ale bazinelor. Acest lucru este dovedit şi de valoarea mare a raportului de confluenţă pentru segmentele de
ordine inferioare (Rc 6,25 – Cotmeana; Rc 6,45 - Neajlov), situaţie anormală pentru un râu de câmpie, dar explicabilă
prin demonstraţiile lui Schumm şi colab. (1995) privind formarea râurilor de tip Stepheads.


    MODELAREA ANTROPICĂ A RELIEFULUI LA NIVELUL ALBIEI SOMEŞULUI, ÎN SECTORUL
                              DINTRE DEJ ŞI ŢICĂU

                                                    MARIA HOSU
                                       Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca

        Modelarea antropică asupra albiei se regăseşte pe întregul profil longitudinal al râului Someş, dar cu intensitate
mare în sectoarele de relaxare morfohidrodinamică. Aceste localizări sunt legate de grosimea mare a depozitului
aluvial, stocat la nivelul luncii şi al albiei fluviale. Aşadar, cea mai brutală modificare la nivelul albiei Someşului se
realizează prin exploatări de materiale aluviale. Numai din albia minoră, în sectorul Rona-Benesat se exploatează anual
peste 500 mii m³ de balast, cu o intensitate mare în punctele Rona, Jibou, Someş Guruslău, Someş Odorhei şi Benesat.
        Prin activităţile întreprinse la nivelul albiei şi luncii Someşului, omul modifică relieful prin două căi: prin
crearea directă de forme care apar în peisaj sub formă de excavaţii şi movile de dimensiuni variate, şi prin procese şi
forme induse.

                      ESTIMAREA VITEZEI ŞI DEBITULUI CURGERILOR DE DEBRIS.
                       STUDIU DE CAZ: DOUĂ CURGERI DE PE VALEA LOTRULUI

                                                    G. V. ILINCA
                                              Universitatea din Bucureşti

        În arealele montane curgerile de debris pot produce anual pagube materiale, mai ales dacă au loc în apropiere de
o infrastructură liniară (şosele, căi ferate, reţele de electricitate, conducte de apă etc). Estimarea vitezei şi debitului
curgerilor de debris este foarte importantă atunci când se are în vedere evaluarea hazardului la curgeri de debris,
deoarece de ele depinde forţa de impact. Pentru aceasta au fost selectate două situri de pe Valea Lotrului, situri extrem
de asemănătoare în ceea ce priveşte morfologia şi morfometria. Mai întâi, în câteva sectoare cheie au fost măsurate
suprafaţa secţiunilor transversale ale canalului de curgere, precum şi panta acestuia. Au fost aplicate apoi mai multe
formule preluate din hidraulică, formule care ţin cont de diferenţa altitudinală a depozitelor (lăsate de o curgere) dintre
malul concav şi cel convex (metoda superelevaţiei), pe acelaşi aliniament; selectarea mai multor ecuaţii are rolul de a
permite compararea rezultatelor şi alegerea celei mai bune ecuaţii. Pasul următor a fost acela de a calcula debitul pe
baza vitezelor estimate şi a suprafeţelor secţiunilor transversale cu ajutorul formulei clasice (Q = VA), precum şi
calcularea şi compararea rezultatelor obţinute cu ajutorul ecuaţiei debitului emisă de către Johnson (1984) pentru
canalele semieliptice.


                                       FORME DE RELIEF – FORME DE TURISM

                                               I. IONESCU, A. NEGUCIOIU
                                           Universitatea „D. Cantemir” Bucureşti

        Formele de relief determină anumite forme de turism şi, în acelaşi timp, tehnicile de amenajare turistică
specifică. Principiile de amenajare şi condiţiile care trebuiesc respectate, sunt în aceaşi măsură, determinate de către
formele de relief. În acest sens putem exemplifica: turismulpentru sporturi de iarnă, turismul de litoral, turismul
balnear, turismul carstic etc. Construcţiile, dotările şi amenajările au în vedere arhitectura locală, materialele de
construcţie specifice zonei (piatră, lemn, marmură etc.).




                                                           14
         RITMUL DE RAVENARE DIN BAZINUL PÂRÂULUI HREASCA – COLINELE TUTOVEI

                                                I. IONIŢĂ, L. NIACŞU
                                            Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi

     Afluent al Pereschivului Mic, Pârâul Hreasca are un bazin hidrografic fusiform, cu o suprafaţă de 1195 ha.
Condiţiile naturale locale (faciesul meoţian predominant nisipos, agresivitatea climatică, timpul redus de concentrare al
viiturilor, defrişarea aproape integrală a vegetaţiei native după reforma agrară din anul 1864, etc.) şi sociale au condus
la accelerarea proceselor de eroziune în suprafaţă şi de adâncime.
     Datele obţinute prin efectuarea de măsurători topografice, combinate cu informaţii culese din analiza
aerofotogramelor asociate unor zboruri succesive (1956, 1960, 1970, 1977, 2005) au permis să se estimeze o serie de
indicatori specifici de ravenare, precum: rata medie anuală de regresare, creşterea medie anuală a suprafeţei ocupate de
ravene şi cantitatea medie multianuală de material erodat. Spre exemplu, rata medie de regresare a vârfului ravenei
Hreasca, în perioada 1961-1984, a fost de 45,3 m/an, ceea ce situează Colinele Joase ale Tutovei pe unul din primele
locuri din ţară în privinţa ravenării.


    PROCESE GEOMORFOLOGICE CONTEMPORANE ŞI RISCURI ASOCIATE ÎN INTRAVILANUL
                          MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA

                                          I. A. IRIMUŞ, D. PETREA, I. RUS
                                    Universitatea „Babeş-Bolyai”din Cluj-Napoca

        Lucrarea prezintă impactul dezvoltării şi extinderii spaţiului construit în detrimentul spaţiilor verzi, spaţiilor de
recreere şi agrement din municipiul Cluj-Napoca, în primul deceniu al secolului 21, marcat de o dinamică edilitară de
excepţie. După mai bine de 20 de ani de relativă „stabilitate” a conturului perimetrului urban şi periurban, construcţiile
edilitare (locuinţe, hoteluri, restaurante, pensiuni), infrastructura de comunicaţie (drumuri, şosele, alee), reţeaua de
alimentare cu gaz şi apă, în intravilanul municipiului Cluj-Napoca, au devansat toate prognozele de evoluţie teritorială.
         Dezvoltarea ariei urbane şi periurbane s-a realizat haotic din punct de vedere al stilului arhitectonic, după
planuri de import sau a bunului plac, generând contraste în peisajul urban, iar planurile de urbanizare s-au realizat în
funcţie de interesele dezvoltatorilor sau grupului de constructori, care sunt şi beneficiarii proiectului.
        Primăria s-a implicat în doar cîteva proiecte, care au avut ca obiect viabilizarea unor terenuri (Groapa Moşului,
Făget Izvor, Panorama, Bună Ziua, Lomb, Tineretului), în care participa ca beneficiar sau acţionar, proiecte coordonate
şi avizate de Comisia de Urbanism din cadrul primăriei. Agresiunea asupra terenului a fost reflectată în preţul acestuia,
care varia de la 15-20 Euro/m2, în 2000-2002 şi 250-400 Euro/m2, în 2007-2008, dar mai ales în procesele
geomorfologice declanşate de lucrările de excavare. Competiţia firmelor de construcţii, care în general dispuneau de
personal slab calificat sau necalificat, multe din ele nu aveau inginer diriginte de şantier, iar alţi constructori erau
specialişti în medicină, transporturi în comun, informatică, este vizibilă astăzi în peisajul urban pe care l-au generat.
        Torenţii noroioşi, viiturile, surpările, prăbuşirile, tasările şi alunecările de teren sunt procesele geomorfologice
care articulează morfodinamica urbană clujeană în cartierele Donath, Grigorescu, Mănăştur, Făget, Europa, Bună Ziua,
Iris, Someşeni.
        Cercetarea s-a dirijat spre: identificarea spaţiilor nou construite şi proceselor geomorfologice active;
identificarea proceselor geomorfologice activizate sau declanşate recent în vecinătatea spaţiului nou construit;
identificarea cauzelor ce declanşează sau susţin morfodinamica în aria urbană; inventarierea străzilor, construcţiilor
afectate de procesele geomorfologice contemporane; evaluarea vulnerabilităţii specifice şi totale a ariei urbane;
evaluarea, ierarhizarea riscului şi elaborarea hărţii riscului geomorfic.


                              EVOLUŢIA CÂMPIEI CRIŞURILOR ÎN CUATERNAR

                                    N. JOSAN, DORINA CAMELIA ILIEŞ, L. BLAGA
                                              Universitatea din Oradea

       Peisajul Câmpiei Crişurilor este rezultatul unor evenimente care au avut loc în Cuaternar:
       -retragerea Lacului Pannonic şi formarea cursului Dunării şi al Tisei;
       -schimbări climatice;
       -mişcări neotectonice;
       -intervenţia antropică.
       Dovezi în sprijinul evolutiei Câmpiei Crişurilor în Cuaternar sunt:
       -de ordin geologic (marile conuri de depunere ale principalelor râuri: Crişul Negru, Crişul Alb, Crişul Repede,
Barcău);
       -de ordin geomorfologic (terasele şi glacisurile);
       -de ordin arheologic (existenţa unor aşezări pe grinduri);
       -de ordin pedologic;
       -de ordin istoric.




                                                            15
     CONSIDERAŢII ASUPRA INFLUENŢEI ANTROPICE ÎN MODIFICAREA PEISAJULUI LUNCII
                            DUNĂRII – SECTORUL DOLJEAN

                                                  MIHAELA LICURICI
                                                Universitatea din Craiova

        Sectorul doljean al Luncii Dunării este situat în extremitatea sud-vestică a României, extinzându-se între
localităţile Cetate (la vest) şi Dăbuleni (la est), pe o distanţă de circa 150 kilometri. În acest sector, Lunca Dunării
prezintă orientare vest – est şi are caracter asimetric, versantul înalt şi abrupt al Podişului Prebalcanic dominând şesul
coborât al Dunării de pe malul românesc.
        Lunca propriu – zisă se desfăşoară pe lăţimi variabile, de la câteva zeci de metri, până la peste 14 km
(extensiune mai mare prezintă la Maglavit, dar mai ales în dreptul localităţilor Ciuperceni, Cârna şi Dăbuleni).
Microrelieful este variat, în general constatându-se o dispunere în fâşii longitudinale: grindul de lângă albia minoră
(partea cea mai înaltă), lunca mediană (parţial mlăştinoasă) şi fâşia joasă a depresiunilor (mlăştinoase şi lacustre, cele
mai multe asanate în trecut). Elementelor menţionate li se adaugă ostroavele şi reniile în albia minoră a fluviului,
precum şi dunele de nisip. Nivelul terenului coboară dinspre fluviu spre interior, până la mijlocul luncii, sau chiar până
la piciorul terasei care limitează lunca. Diferenţa de nivel importantă indusă de prezenţa numeroaselor depresiuni
lacustre şi a unor zone cu depozite nisipoase mai semnificative poate ajunge până la 10-12 metri. Rezultat al proceselor
fluviatile şi eoliene, cu frecvenţă mare în sector, microrelieful luncii Dunării se regăseşte puternic modificat de factorul
antropic, ce exercită o influenţă foarte semnificativă, manifestată mai ales prin construirea digurilor longitudinale sau
de compartimentare, a reţelei de canale de irigaţie şi desecare, dar şi prin introducerea în circuitul agricol a unor extinse
suprafeţe ocupate, în mod natural, de ape, păduri, stufăriş ş.a.
        Lucrarea îşi propune să analizeze natura şi intensitatea influenţei antropice în modificarea reliefului şi a
peisajului. O atenţie deosebită este acordată lucrărilor hidroameliorative de mari proporţii, menite să reducă riscul
hidrologic din cauza excesului de umiditate, caracteristic acestei unităţi. Alte aspecte urmărite au fost extinderea
terenurilor agricole, modificarea vegetaţiei naturale, evoluţia sistemului de localităţi şi căi de comunicaţie etc.


                  ANSAMBLĂRI GEOMORFOSPAŢIALE ŞI ARHITECTURI TERITORIALE

                                                       I. MAC
                                       Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca

        În studiul reliefului sunt utilizaţi numeroşi parametri, cu deosebire cei care privesc: geneza, evoluţia,
dimensiunea, forma şi frecvenţa formelor etc. Referitor la asamblarea spaţială studiile sunt foarte rare şi cu un profil
limitat. Unele elemente se regăsesc în clasificarea geomorfologică generală. Pentru explicarea asamblurilor spaţiale,
indiferent de scara de abordare, trebuie luate în considerare:
        - suprafeţele de referinţă (generale şi specifice);
        - geometria formelor şi a structurilor, derivată din dinamica diferenţiată a factorilor morfogenetici;
        - relaţiile şi raporturile geospaţiale între entităţile morfice (proximitatea, vecinătatea, depărtarea, orientarea,
coerenţa etc);
        - dimensiunile masice, volumice, forţele şi vectorii de creştere, sau de declin a ponderilor;
        - grupările (asocierile) teritoriale, ordonarea pe corpuri şi structuri geomorfologice şi identificarea unităţilor
morfoarhitecturale;
        - raporturile de persistenţă în timp (stabilitate, instabilitate), inclusiv juxtapunerea structurilor.
        Analizele vor conduce obligatoriu către descifrarea geomorforeţelelor, în care vor fi relevante: nodurile,
ramificaţiile, intersectările, ariile de convergenţă sau de disjuncţie, simetriile/asimetriile, polarităţile şi liniaţiile.
Imaginile construite astfel dezvăluie o asamblare generală şi specifică nivelelor de referinţă.

   CERCETAREA INTERDISCIPLINARĂ ÎN MEDII ANTROPICE DE INTERES PATRIMONIAL ÎN
VEDEREA CONSERVĂRII ŞI REABILITĂRII ACESTORA – STUDIU DE CAZ: MĂNĂSTIREA COMANA
                               – JUDEŢUL GIURGIU

                     M. MAFTEIU, ANDREEA ANDRA, M. TOPÂRCEANU, ROXANA CIUREANU
                                       Universitatea din Bucureşti

       Analiza geomorfologică coroborată cu investigaţiile geofizice şi geotehnice oferă suportul ştiinţific şi aplicativ
pentru identificarea soluţiilor de reabilitare şi conservare a mediilor antropice cu valoare ştiinţifică şi patrimonială, în
vederea unei exploatări durabile a resurselor ce le reprezintă în cadrul societăţii actuale.
       Mănăstirea Comana, judeţul Giurgiu, monument istoric cu o vechime de cca 600 de ani, a fost afectată de
numeroase preschimbări prin construiri repetate ale edificiilor ce s-au succedat în timp istoric în cadrul aceluiaşi
perimetru. Ca urmare, acest monument de importanţă A, se află în prezent, într-o avansată stare de degradare,
determinată de o creştere a vulnerabilităţii suportului geologic şi geomorfologic natural şi antropic la procese
geomorfologice (gravitaţionale şi morfohidrodinamice), hidrogeologice (infiltrarea, acumularea apei subterane,
modificarea direcţiilor de curgere şi evacuare a acesteia) cu efecte distructive asupra complexului construit.
       Analiza particularităţilor geomorfologice şi morfodinamice de detaliu, efectuată asupra terenul aferent
Mănăstirii Comana, a generat rezultate ce au condus, atât la conceperea unui model de reconstituire a suprafeţei
morfologice iniţiale, cât şi la identificarea modificărilor induse în timp istoric prin dezvoltarea complexului monahal.
                                                            16
        Principalul scop al studiului geofizic si geotehnic a fost atins prin identificarea variaţiei şi grosimii umpluturii,
nivelelor hidrostatice şi caracterului discontinuu al acestora, direcţiei de curgere superficială a apelor, infiltraţiilor
antropice şi succesiunii litologice.
        O detaliată corelare a datelor geomorfologice, geofizice şi geotehnice provenite din cercetarea de teren, indică
prezenţa unor arii de tasare naturală şi antropică, datorate condiţiilor litologice şi impuse de construcţiile trecute şi
prezente. Procesul de tasare şi sufoziune, se produce în regim natural în întreaga regiune a câmpiilor Burnas şi Găvanu
– Burdea, dependent fiind de prezenţa depozitelor loessoide; mai mult, intervenţiile antropice asupra mediului
geomorfologic şi geologic au amplificat de-a lungul timpului, acest proces, direct şi indirect, prin desfăşurarea
complementară a celor de infiltrare şi stagnare a apelor menajere.
        Modelul geomorfologic şi hidrogeofizic al terenului aferent Mănăstirii Comana se materializează printr-o
zonare a vulnerabilităţii domeniului construit şi neconstruit, cu indicarea posibilelor soluţii de reducere a acesteia.


      PRESIUNEA ANTROPICĂ ASUPRA RELIEFULUI DIN BAZINUL SUPERIOR ŞI MIJLOCIU AL
                                     STREIULUI

                                                  ŞTEFANIA MANEA
                                           Colegiul National „Decebal”, Deva

        Prin funcţiile pe care le deţine (suport pentru activităţi, factor care determină dinamica şi extinderea
componentelor naturale şi antropice), relieful bazinului superior şi mijlociu al Streiului a permis formarea unui complex
cu valenţe pentru antropizare. Presiunea antropică asupra reliefului din bazinul superior şi mijlociu al Streiului a fost
analizată în perioada 1990-2007, avându-se în vedere valorile obţinute pentru o serie de indici, precum: densitatea
fiziologică şi netă, ponderea suprafeţelor construite, densitatea locuinţelor, fondul forestier care revine în medie unui
locuitor, indicele de presiune asupra mediului etc. Rezultatele obţinute indică faptul că toate activităţile se desfăşoară
între 284-850m altitudine.


  CURGEREA DE NOROI DE LA CHIRLEŞTI: MODELAREA NUMERICĂ ŞI EVALUAREA RISCULUI

                                                       M. MICU
                                      Institutul de Geografie, Academia Romană

        Curgerea de noroi de la Chirleşti, poate cel mai amplu proces de acest fel din România, se desfăşoară pe
versantul drept al Buzăului, în sectorul carpatic al acestuia, în apropiere de confluenţa cu pârâul Cătiaşu. Curgerea este
concentrată în lungul unei văi cu expunere nord-estică, sculptată pe contactul depozitelor de fliş grezos cu intercalaţii
şistoase din Eocenul superior - Oligocenul inferior. Dinamica acestei curgeri a fost foarte accentuată, observându-se că
aceasta răspunde atât imediat factorului declanşator, reprezentat de precipitaţii, cât şi pe termen mai îndelungat, fapt
scos în evidenţă de caracterul vâscos şi plastic al dinamicii de suprafaţă, procesul putându-se integra ca morfodinamică
în ceea ce unii autori numesc “slide-to-flow” (vanAsch, 2007). De-a lungul timpului, cele mai importante modificări s-
au manifestat în aria sursă şi râpa de desprindere, observându-se o deplasare a sectorului de maximă îndepărtare a
materialului de la N către S, în conformitate cu cele mai mari pante. Un caz aparte îl constituie anul 2005, după 1975
cel mai ploios an înregistrat în regiune, iar rezultatul a constat în extinderea ariei sursă cu cca. 11 000 m2 şi a conului
cu cca. 5 500 m2 (cca. 15 000m3). Pentru a surprinde morfodinamica curgerii, s-a încercat o modelare numerică a
acesteia utilizând programul PCRaster, modelare ce oferă o bună oportunitate de a vizualiza dinamica în timp şi spaţiu
a unui astfel de proces, altminteri greu de urmărit. Modelarea numerică a curgerii de la Chirleşti a pornit de la ideea că
în condiţiile în care se cunosc topografia arealului şi unii parametri de stare ai rocilor, se pot aprecia distanţa parcursă,
timpul deplasării, extinderea în plan şi spaţiu. Obiectivul acestei lucrări este acela de a permite obţinerea de informaţii
cu privire la ameninţarea potenţială pe care curgerea o exercită asupra unui număr de elemente la risc (oameni,
gospodării, căi de comunicaţii).


                                 FUNCŢIILE RELIEFULUI DIN ŢARA LOVIŞTEI

                                      SIMONA-ELENA MIHĂESCU (BOROGEAN)
                                       Univestitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca

       În evoluţia unei regiuni specifice de tip ţarã, componenta morfologicã deţine un rol foarte important pentru cã a
contribuit la fixarea limitelor regiunii, joacã rol de suport pentru toate celelalte componente şi fenomene, dar mai ales a
impus anumite direcţii de dezvoltare şi utilizare a spaţiului.
       Printre funcţiile reliefului din Ţara Loviştei enumerãm pe cea de limitã, în special prin diferenţele de altitudine
pe care le-a impus, funcţia de suport al activitãţilor antropice (suport pentru aşezãrile omeneşti, suport al cãilor de
comunicaţie), relieful ca sursã de venit, analizat prin prisma rolului pe care îl deţine în practicarea agriculturii, funcţia
de protecţie a reliefului se deduce din existenţa unor forme cu caracter izolat cu rol de adãpost şi nu în ultimul rând
funcţia turisticã susţinutã de elemente precum Valea Lotrului sau Oltului.




                                                            17
        DINAMICA VERSANŢILOR AFECTAŢI DE AVALANŞE ÎN MASIVUL PIATRA CRAIULUI

                                    ANCA VICTORINA MUNTEANU, A. NEDELEA,
                                   LAURA COMĂNESCU1, CĂTĂLINA GHEORGHE
                                           Universitatea Din Bucuresti,

        Lucrarea îşi propune să prezinte o analiză complexă a morfodinamicii versanţilor afectaţi de avalanşe din
Masivul Piatra Craiului. Studiul avalanşelor este o problemă de geomorfologie dinamică foarte puţin abordată în
literatura geografică românească. Avalanşele de zăpadă au fost sesizate în etajul alpin carpatic în urmă cu secole, însă
explicarea acestora nu a preocupat pe mulţi geomorfologi, decât în contextul unor studii regionale, prin abordări
descriptiv-explicative şi mai puţin analitice. Experienţa în domeniu la nivelul României a crescut în ultimul deceniu,
însă în puţine cazuri au fost integrate surse informaţionale. Cercetările se axează pe analiza relaţiilor dintre structura
geologică, caracteristicile reliefului în ansamblu, microrelieful culoarelor de avalanşă, dinamica versanţilor şi
activităţile avalanşelor. Au ca finalitate şi cunoaşterea resurselor utile pe care sistemele informatice ce operează cu date
spaţiale le pot oferi geomorfologiei dinamice.


             METODOLOGIA INVESTIGĂRII FORMAŢIUNILOR ACUMULATIVE PIEMONTANE
                       CUATERNARE DIN NORDUL MUNŢILOR SEBEŞ

                                             R. NEGRU, BILAŞCO Ş.
          Universitatea din Tg. Mureş, Institutul de Geografie, Academia Română, Filiala Cluj-Napoca

        Metodologia investigării formaţiunilor de la baza versantului cuprinde etapa de teren şi etapa de laborator.
Etapa de teren are ca obiective cartarea aflorimentelor, captarea imaginilor foto, ridicarea coloanei litologice,
prelevarea probelor, cartarea geologică, geomorfologică. Etapa de laborator are în vedere efectuarea analizelor
granulometrice, morfometrice, morfoscopice, mineralogice, petrografice, proiectarea grafică şi interpretarea datelor,
analiza numerică a reliefului, profile morfologice şi geologice.
        Formaţiunile acumulative piemontane Cuaternare din nordul munţilor Sebeş sunt situate la contactul dintre
frontul munţilor Şureanu-Cindrel cu depresiunile Orăştie, Apold, Sălişte, Sibiu. Aceste formaţiuni complexe sub aspect
genetic sunt constituite din glacisuri, conuri aluviale, terase şi lunci.
        Principalul factor de control, cel tectonic s-a manifestat prin ridicarea diferenţiată ca amplitudine a munţilor
Şureanu-Cindrel şi al Culoarului Mureşului (stress-ul compresional valah), rezultând un potenţial denudaţional ridicat.
Faza de adâncire în nivelele morfologice anterioare, a fost urmată de acumularea în depresiuni a formaţiunilor
Cuaternare.


   INFLUENŢE STRUCTURAL-LITOLOGICE ÎN MORFOLOGIA COLINELOR TUTOVEI (BAZINELE
                       HIDROGRAFICE TUTOVA ŞI PERESCHIV)

                                          L. NIACŞU, I. C. STÂNGĂ, C. RUSU
                                            Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi

        Colinele Tutovei, unitate de referinţă a Podişului Bârladului, reprezintă o regiune în care relieful structural-
litologic nu este prezent în formele sale cele mai tipice, dată fiind predominarea faciesurilor friabile. Totuşi, structura
geologică de ansamblu şi prezenţa orizontului cineritic de Nuţasca-Ruseni impun în morfologie o serie de aspecte,
unele dintre acestea precizate anterior în literatura de specialitate (prezenţa cuestelor cu expoziţie vestică), altele
ignorate sau tratate extrem de sumar. În opinia noastră, rolul orizontului cineritic este considerabil în menţinerea unor
platouri cu caracter pseudostructural sau în racordarea altitudinală a unor culmi interfluviale, anterior interpretate ca
suprafeţe de nivelare poligenetice. De asemenea, este pusă în evidenţă influenţa aceluiaşi orizont în configuraţia de
ansamblu a versanţilor sau evoluţia diferenţiată a organismelor torenţiale, atât din punctul de vedere al ritmului
(încetinit prin interceptarea stratelor mai dure), cât şi al sensului (limitarea eroziunii în adâncime şi ramificarea
bazinului, cu tendinţe de adaptare la structură).


   LIMITE DE PROCESE GEOMORFOLOGICE ŞI LIMITE DE SOL ÎNTRE VERSANTUL DEALULUI
                        COPOU ŞI LUNCA PÂRÂULUI CACAINA

                                                    M. NICULIŢĂ
                                             Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi

        Prezenta lucrare analizează tipurile de limite de procese geomorfologice şi limite de soluri între versantul
dealului Copou şi lunca pârâului Cacaina. Trecerea de la depozitele de alunecare şi solurile complexe ale versantului
dealului Copou spre depozitele de luncă şi solurile aluviale ale pârâului Cacaina se face prin două tipuri principale:
trecere coluvială şi trecere prin valuri de alunecare. Aceste tipuri de trecere sunt surprinse prin profile pedologice şi
sunt fundamentate prin proprietăţi fizice ale depozitelor. Deasemenea se încearcă relaţionarea acestor limite de
parametrii geomorfometrici derivabili de pe modele numerice ale altitudinii terenului, pentru a se putea extrapola
limitele în zonele fără profile pedologice.
                                                            18
    CÂMPUL DE RAVENARE DE LA SĂLIŞTE (BIHOR) – GENEZĂ, EVOLUŢIE ŞI IMPACT SOCIAL

                                                      S. NISTOR
                                               Universitatea din Oradea

       Câmpul de ravene de la Sălişte (Bihor) apare în peisajul arealului de studiu ca un areal definit de un
dezechilibru geomorfologic major, atât prin dimensiunea fenomenului cât si prin vigoarea de manifestare. Rezultat
exclusiv al unei intervenţii antropice dezastruoase, dinamica de evoluţie a formaţiunilor de eroziune în adâncime este
deosebit de intensă. În condiţiile în care agricultura este de subzistenţă, scoaterea din circuitul agricol al acestei
suprafeţe agricole are şi un impact social asupra unei părţi a comunităţilor locale.


    RELAŢIILE DINTRE PROCESELE DE MODEARE COMTEMPORANĂ ÎN PODIŞUL MĂHĂCENI

                                                     I. B. ONAC
                                      Universitatea Babes- Bolyai, Cluj- Napoca

        Modelarea actuală a reliefului implică o evaluare calitativă cantitativă, evoluţie şi funcţionalitate, care
evidenţiaza regionalizarea geomorfologică ca o metodă bună pentru testarea şi dezvoltarea modelelor teoretice
(Schmidt şi Preston, 2003). Aceasta implica: reducerea scării spaţiale de la unităţi majore, la unităţi de ordin inferior
(areal deluros, podiş→bazin hidrografic→versant) si a scării temporale (timp geologic→timp istoric→timp actual.
Funcţionalitatea urmăreşte inţelegerea formelor de relief prin studiul proceselor: „process- based morphology”,
„process-based studies”, „process-based models” (Church, 1996, Preston& Schmidt, 2003, Huggett, 2003) şi
morfodinamica lor (interrelaţiile şi modul cum se intercondiţionează reciproc în apariţia şi evoluţia lor). Relaţiile dintre
procesele de modelare actuală in Podişul Măhăceni urmeaza trei aspecte principale: relaţii de agresivitate a factorilor
morfodinamici, relaţii procesuale şi relaţii sistemice. În primul caz, abordarea se face în funcţie de factorul dominant în
morfodinamică luat în discuţie (ex. Factorul climatic: creşterea precipitaţiilor în perioada caldă a anului: mai- iulie
(peste 800 mm in luna iunie),determină procese active de infiltraţie, scurgere de suprafaţă, ravinaţie, alunecari de
teren; factorul geologic, prin alternanta marnelor, argilelor si nisipurilor Sarmaţiene si Badeniene, favorizează
eroziunea accelerata si producerea alunecarilor de teren. Relaţiile procesuale determinante se desfăşoară între:
eroziunea în suprafaţă (scurgere de suprafata, ravinatie), deplasările în masă (in special alunecari de teren) şi acţiunea
antropică. Scurgerea în suprafaţă se interrelaţionează cu procesul de şiroire, care la rîndul său favorizează infiltraţia,
procesele de ravenare şi torenţialitate, respectiv procesele de deplasare în masă (ex. bazinul Dumbrava, Măhăceni,
Ciugud). Relaţiile sistemice sunt de tipul proces- formă si cascadă cu sens regresiv (predominant) şi progresiv, cu bucle
de feed- back negativ şi pozitiv, influenţate de praguri naturale si antropice. (ex. complexul de modelare din bazinul
Dumbrava, dezvoltat progresiv pe versantul stâng şi regresiv, pe cel drept al văii dumbravei). Eroziunea se desfăşoară
la toate nivelurile, ocupand suprafeţe întinse şi situate în proximitatea aşezărilor. Apa este agentul principal modelator,
iar cea mai mare extindere o au procesele de şiroire, ravenare, eroziune regresivă şi deplasări în masă, mai ales
alunecări de teren.


  ASUPRA PALEOEVOLUŢIEI REŢELEI HIDROGRAFICE DIN PODIŞUL SUCEVEI DE LA NORD DE
                                VALEA MOLDOVEI

                                               D. OPREA GANGEVICI
                                        Universitatea Ștefan cel Mare Suceava

         În prima jumătate a secolului XX, pe baza prezenței unor prundișuri pe suprafețele interfluviale ale Podișului,
dar și a unor înșeuări de pe stânga Siretului (Bucecea, Ruginoasa), V. Tufescu, M. David și Gh. Năstase susțin ipoteza
unor cursuri carpatice transversale.
         Studiile efectuate ulterior de C. Martinuiuc, I. Sîrcu, V. Băcăuanu, I. Hârjoabă, V. Sficlea, infirmă ipoteza
inițială şi o argumentează pe cea a cursurilor consecvente.
         Informații asupra paleo-evoluției reţelei hidrografice din Podişul Sucevei de la nord de Valea Moldovei,
regăsim în studiile realizate de N. Barbu, L. Ionesi, I. Donisă, V. Bacăuanu. Pe baza analizelor petrografice asupra
depozitelor de prundişuri din Masivul piemontan Ciungi, N. Barbu și colab. 1964, sugerează paleo-cursuri hidrografice
(Moldova, Soloneț, Clit, Sucevița, Suceava) care și-ar fi avut obârșiile pe versantul estic al Sinclinalului Marginal.
Ipoteza este susținută de numărul foarte mic de elemente metamorfice identificate, circa 2 – 3% (cuarțite, gnaise cu
feldspat roşu, gnaise oculare cu mult cuarţ de tip Rarău). Ulterior, Crina Miclăuș (2001), în petrografia clastelor
ruditice din depozitele de la Ciungi, dar și în a celor situate mai la nord – de la Clit, subliniază lipsa elementelor din
Zona Cristalino-Mezozoică, ceea ce confirmă ipoteza anterioară.
         Cartările efectuate de către noi asupra Văii Sucevei au evidențiat prezența elementelor metamorfice în
depozitele aluviale ale albiei minore, dar și în acumulativul unor terase de versant și de confluență. Analiza petrografică
remarcă diversitatea clastelor metamorfice precum și ponderea de pana la cca 8% - Dealul Osoiu, situat la confluența
Soloneţului cu Suceava.
         Prezența metamorfitelor în depozite acumulative situate mai la est de Masivul Ciungi ridică semne de întrebare
asupra reţelei hidrografice care le-ar fi putut deplasa, a momentului când s-a produs transportul, precum şi a ariilor
sursă.

                                                            19
         ALBIA MINORĂ ŞI ALBIA MAJORĂ A RÂULUI MUREŞ ÎN SECTORUL DEDA-REGHIN

                       IULIA PANDIA, V. SURDEANU, SANDA ROŞCA, MONICA MOLDOVAN
                                   Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca

         Cu o lungime totală de 803 km (din care 762 pe teritoriul României), râul Mureş reprezintă principalul curs de
apă al Transilvaniei, albiile minoră şi majoră a acestuia impunându-se atât prin caracteristicile morfologice, cât şi prin
caracteristicile morfografice. Sectorul Deda-Reghin (cu o lungime de proximativ 35 km) reprezintă arealul de unde râul
Mureş îşi pune amprenta din ce în ce mai mult în modificarea reliefului, albia minoră avansând de la 10-15 m lăţime în
partea din amonte la peste 25 m lăţime în cea din aval, iar albia majoră (lunca) de la câţiva zeci de metri la debuşarea
din Carpaţii Orientali pâna la 3-5 km în partea inferioară a sectorului studiat.
         Studiul nostru are la bază evidenţierea microreliefului specific albiilor minoră şi majoră (renia, ostrovul, insula,
braţe părăsite, active sau anastomozate, popine, areale mlăştinoase, iazuri etc.). Pentru acest studiu s-au utilizat
ortofotoplanuri, hărţi topografice scara 1:25 000 (seria anilor 1961 şi 1979), precum şi observaţiile din teren, având ca
şi finalitate o hartă cu microrelieful albiei minore şi a luncii râului Mureş în sectorul Deda-Reghin.


METODE DENDROGEOMORFOLOGIE APLICATE ÎN DETERMINAREA FRECVENŢEI PROCESELOR
 DE TIP DEBRIS FLOW PE CURSUL PÂRÂULUI NEGOIU DIN BAZINUL MIJLOCIU AL ARIEŞULUI

                                   O. POP, V. ARGHIUŞ, V. SURDEANU, CORINA ARGHIUŞ
                                         Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

           Afluenţii din bazinul mijlociu al Arieşului au o suprafaţă bazinală mai redusă de 100 km², majoritatea lor
nedepăşind 5 km lungime şi 10 km² suprafaţa bazinului de recepţie. Acestea urmează trasee cu pante ridicate,
depăşindu-se frecvent valoarea de 200 m/km în cazul bazinelor hidrografice cu suprafeţe mai reduse de 3 km².
Altitudinea regiunii variază între 439 m în lunca Arieşului şi 1332 m în Vf. Dealul Ticului. Eroziunea dezvoltată mai
ales pe verticală şi predominarea rocilor dure (micaşisturi şi gresii) fac ca albiile majore ale cursurilor de apă din
arealul analizat fie să lipsească, fie să aibă o lăţime redusă.
           În aceste condiţii litologice, de morfologie a albiilor, de pantă şi pe fondul căderii unor cantităţi mari de
precipitaţii de intensitate ridicată sau de lungă durată, transferul materialelor în cadrul bazinelor hidrografice mici se
efectuează în mod rapid de-a lungul albiilor, predominant prin intermediul proceselor de tip debris flows.
           Viiturile spontane însoţite de procese geomorfologice de tip ,,debris flows” s-au produs în perioada 18-19
iunie 2006 în cadrul microbazinelor hidrografice din perimetrul administrativ al localităţilor Baia de Arieş şi Sălciua.
Acestea au avut caracter excepţional, pe unele dintre râuri observâdu-se cele mai ridicate cote din ultimii 50-100 de ani.
Ele au afectat atât infrastructura (drumuri, reţea de electricitate, etc.), cât şi proprietăţi private, pagubele materiale
depăşind un milion de euro. Multe dintre aceste proprietăţi au fost însă amplasate pe conurile de dejectie ale râurilor din
bazinele hidrografice mici, determinând creşterea vulnerabilităţii la acest tip de hazarde naturale.
           În studiul de faţă ne propunem să reconstituim frecvenţa proceselor de tip debris flow anterioare anului 2006
pe cursul pârâului Negoiu din bazinul mijlociu al Arieşului folosind metode dendrogeomorfologice. Frecvenţa astfel
determinată va permite stabilirea perioadei de recurenţă a acestor procese geomorfologice care au avut magnitudini
diferite de-a lungul secolului XX.


           MORFODINAMICA ACTUALĂ ÎN AREALELE MINIERE DIN MASIVUL CĂLIMANI

                     O. POP, N. HODOR, T. ANGHEL, V. SURDEANU, I. A. IRIMUŞ, B.I., ONAC
                                  Universitatea ,,Babeş – Bolyai” Cluj-Napoca

        În perioada 1973 – 1997, în partea centrală a masivului vulcanic Călimani a funcţionat singura exploatare
minieră de sulf din România, lucrările desfăşurându-se iniţial în subteran şi ulterior în carieră. În urma activităţilor de
exploatare, morfologia stratoconurilor Negoiul Românesc şi Pietricelul a fost profund modificată. Încă din primele faze
ale exploatării, procesele geomorfologice au modelat într-un ritm accelerat noile suprafeţe din carieră şi din cadrul
haldelor de steril. În prezent, dupa 22 de ani de la încetarea funcţionării exploatării de sulf, activitatea intensă a
proceselor geomorfologice se continuă, afectând pădurile de molid şi infrastructura (drumul de acces în carieră, reţelele
electrice, etc.). Folosind ortofotoplanuri, hărţi topografice 1: 25000 şi observaţii din teren, am realizat harta utilizării
terenului din zonele afectate de activitatea minieră. O altă hartă detaliată a micromorfologiei prezente pe Halda Pinul a
fost de asemenea realizată, utilizându-se ortofotoplanuri şi hărţi topografice la scara 1: 5000. Aceasta a fost ulterior
validată în teren.
        La începutul anilor ’80, în aval de haldele Pinul şi Dumitrelul s-au construit baraje din roci cu scopul opririi
sedimentelor transportate de: alunecările de teren, curgerile hiperconcentrate şi cele de tip debris flow, de-a lungul
văilor Pinul şi Dumitrelul. Pe baza măsurătorilor noastre topografice efectuate în anul 2007 şi a hărţilor la scara 1: 5000
întocmite în 1979, s-au calculat volumele de sedimente acumulate în spatele celor două baraje. Astfel, pentru Barajul
Pinul s-a obţinut un volum de 91110 m3 roci sterile, iar pentru Barajul Dumitrelul s-a calculat un volum al sedimentelor
de 25500 m3.
        Analizele dendrogeomorfologice au fost efectuate pe baza carotelor prelevate de la molizii afectaţi, situaţi în
părţile laterale ale depozitelor de sedimente acumulate în spatele barajului Pinul. Acestea ne-au indicat faptul că
începând din anii ’90 nivelul sedimentelor a atins baza trunchiului arborilor esantionaţi.
                                                            20
     VULNERABILITATEA VERSANŢILOR DINTRE VĂILE SOMEŞULUI MIC ŞI NADĂŞULUI
 (MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA) LA PROCESELE GEOMORFOLOGICE, CAUZATE DE ALCĂTUIREA
PETROGRAFICĂ, MORFOLOGIE ŞI ACTIVITĂŢI ANTROPICE – SECTORUL DINTRE BELVEDERE ŞI
                     LINIA CHEILE BACIULUI – VALEA HAITĂULUI

                                                       S. POSZET
                                          Universitatea Sapientia Cluj-Napoca

        Municipiului Cluj-Napoca creşte dinamic din punct de vedere teritorial şi demografic. Cerinţele pentru
realizarea diferitelor amenajări şi construcţii sunt din ce în ce mai mari, dar spaţiul disponibil este limitat. Ca urmare
sunt înglobate zonele din extravilan sau amenajate suprafeţele de versant din intravilan dar cu înclinare destul de mare.
În zona de studiu versanţii cu înclinare între 5–35º ocupă aproximativ 67% din suprafaţa totală. După literatura de
specialitate şi experienţă proprie, putem afirma că pe astfel de categorii de pante sunt condiţii favorabile pentru
declanşarea proceselor de versanţi.
        Geneza şi litologia depozitelor (Eocen–Oligocen–Miocen–Quaternar) din zona de studiu este foarte variat. Din
punctul nostru de vedere este foarte important prezenţa stratelor argiloase şi alternanţa acestora cu state de calcar (sau
tuf vulcanic).
        În urma glaciaţiunilor (Pleistocene) relieful preexistent se modific, ce influenţează puternic modul de derulare
proceselor geomorfologice actuale de versant. Versanţii dinspre Someşul Mic sunt mai vulnerabile faţă de procese de
versanţi – mai ales alunecări – decât versanţii Nadăşului.
        Gradul de vulnerabilitate este mărit de către diverse activităţi antropice, ce pot accelera aceste procese actuale
mărind riscul de declanşare a acestora.


                        DINAMICA ISTORICĂ A ALBIILOR DE RÂU EST-CARPATICE

    MARIA RĂDOANE, N. RĂDOANE, ALINA BURDULEA, I. CRISTEA, D. OPREA, FRANCESCA CHIRILOAEI
                            Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava

         Obiectivul principal al comunicării este de a prezenta un studiu de caz ale tipurilor şi evaluărilor cantitative ale
modificărilor albiilor de râu la nivelul bazinului hidrografic Siret. Evaluarea a avut în vedere 64 de secţiuni transversale
de râu, analizată pe o perioadă de aproximativ 50 ani (de când dispunem de măsurători sistematice asupra dinamicii
albiei), dar unele aprecieri pot fi extrapolate la nivelul secolului XX. Liniile directoare ale lucrării sunt urmatoarele: a)
încadrarea tipologică a albiilor de râu est-carpatice; b) analiza modificării patului albiilor minore în ultimile decenii;
c)comparatia tendinţelor actuale ale dinamicii albiilor de râu din România cu cele observate în alte sisteme fluviale din
Europa.


     CONSIDERAŢII PRIVIND GENEZA ŞI EVOLUŢIA PLATOURILOR VULCANICE DE PE RAMA
            VESTICĂ A MUNŢILOR GURGHIU-HARGHITA (CARPAŢII ORIENTALI)

                                C. RUSU, D. BULGARIU, L. NIACŞU, I. C. STÂNGĂ
                           Universitatea „Al.I.Cuza” Iaşi, Academia Română, Filiala Iaşi

        Platourile vulcanice de pe rama vestică a Munţilor Gurghiu-Harghita constituie o realitate pedo-geomorfologică
care contrastează evident prin comparaţie cu aria eruptivă propriu-zisă. Formarea acestora se leagă de existenţa
complexului vulcano-sedimentar, constituit din trei nivele, din ce în ce mai noi de la nord la sud (Pannonian-
Pleistocen). Conform opiniilor mai vechi (C.Martiniuc, 1940, S.Peltz, 1975, I.Treiber, 1973, P.Coteţ, 1971, I.Mac,
1972) sau mai noi (W.E.Schreiber, 1994), primele două nivele s-au depus în mediu subacvatic, iar ultimul exclusiv
subaerian, întregul ansamblu fiind atribuit tipului de relief structural, de natură acumulativă (W.E.Schreiber, 1994).
        Cercetările noastre, bazate pe studiul solurilor din regiune şi ale relaţiei morfogeneză-pedogeneză oferă
informaţii suplimentare privind geneza reliefului. Prezenţa în partea terminală a nivelului superior a unui strat de argilă,
format prin alterare în etajul conurilor vulcanice, apoi transportat şi depus pe platouri, cât şi prin alterare in situ, este
practic infirmată de datele chimico-mineralogice. Acestea relevă prezenţa, a cel puţin două parageneze, depozitele din
orizonturile bazale indicând natura submersă a depozitelor în cauză. În aceste condiţii, este de presupus ca faza de
evoluţie lacustră să fi fost mult mai îndelungată (Pliocen-Pleistocen inferior). Această ipoteză este susţinută şi de
aspectul concav, cu altitudinea minimă în ax şi cea maximă pe flancuri, spre vest intervenind şi neotectonica, refularea
marginii platourilor fiind un reflex al prezenţei cutelor diapire acoperite de aflorimente vulcanice.


            DINAMICA RECENTĂ A ALBIEI RÂULUI CUEJDEL ÎN AVAL DE LACUL CRUCII

                                            E. RUSU, C. RUSU, M. NICULIŢĂ
                                             Universitatea „Al.I.Cuza” Iaşi

       Lacul Crucii din Munţii Stânişoarei a apărut prin bararea naturală a albiei râului Cuejdel în urma unor alunecări
masive în complexul flişului. De la formarea lacului în 1991, până în prezent, albia râului Cuejdel, a suferit în aval de
lac, modificări importante prin procese gravitaţionale, de eroziune regresivă şi aluvionare. Comportamentul albiei este
                                                            21
puternic influenţat de natura foarte friabilă a corpului barajului, care furnizează prin eroziune regresivă cantităţi
importante de material aluvionar. Există riscul scurgerii lacului prin două modalităţi: a) adâncirea continuă a secţiunii
de scurgere în corpul barajului, şi b) o deversare a lacului peste baraj, combinată cu o evoluţie regresivă bruscă a albiei
minore, în cazul unor precipitaţii excepţionale în bazinul de alimentare al lacului.


             ASPECTE PRIVIND EVOLUŢIA VĂII MILCOVULUI ÎN SECTORUL DE CÂMPIE

                                                    R. SĂCRIERU
                                              Universitatea din Bucureşti

        Pe tot parcursul Holocenului evoluţia văii Milcovului în sectorul de câmpie a fost condiţionată tectonic şi
climatic. Gura de vărsare s-a aflat permanent într-o zona subsidentă şi acest fapt se reflectă în morfologia generală a
conului aluvionar şi în modul de dispariţie a teraselor în câmpie. La ieşirea din spaţiul subcarpatic Milcovul a divagat
permanent în sensul acelor de ceasornic. Deplasarea către sud a punctului de confluenţă cu Putna se explică prin poziţia
geografică a zonei actuale de maximă subsidenţă de pe cursul inferior al Buzăului. Momentul cheie al evoluţiei
holocene este traseul prin Focşani cu varsare într-un liman fluviatil (actuala baltă Mândreşti). Sunt aduse în discuţie
argumente de ordin geologic (succesiunea ritmică de pietrişuri, nisipuri şi depozite loessoide), pedologic (prezenţa
solurilor aluviale dezvoltate pe depozite aluvionare recente) şi morfologic (reconstituirea unor sectoare de versant-mal).
In Evul Mediu pe direcţia acestui vechi curs natural a fost amenajat Milcovelul, brat istoric al Milcovului cu funcţie
politico-administrativă.
        Observaţiile geoarheologice dintr-un sit neolitic de la Pietroasa-Câmpineanca permit detalierea stratigrafieie
formaţiunilor holocene. De asemenea este lansată o ipoteză privind poziţia aşezării neolitice faţă de paleocursul
Milcovului. Cursul actual între Câmpieneanca şi Goleşti s-a format în Holeocenul superior prin preluarea şi extinderea
unui curs al afluentului Pietroasa. Tendinţele actuale în ceea ce priveşte dinamica patului albiei confirmă vârsta
deosebit de tânără a acestui sector de vale.


     HARTA GEOMORFOLOGICĂ GENERALĂ LA SCARĂ MEDIE ŞI MARE. EXEMPLIFICĂRI LA
                             RELIEFUL ROMÂNIEI

                                         MARIA SANDU, MARTA JURCHESCU
                                     Institutul de Geografie al Academiei Române

        Necesităţile actuale de utilizare cât mai adecvată şi eficientă a teritoriului impun cunoaşterea tuturor aspectelor
formelor de relief de la dimensiuni, geneză şi evoluţie până la intesitatea proceselor actuale de modelare, inclusiv
gradul de afectare antropică a reliefului cu consecinţe negative asupra mediului. Cunoaşterea complexă şi detaliată a
formelor de relief nu se poate limita la o analiză, fără reprezentarea grafică a formelor, ale modului de asociere a
acestora, clasificate genetic în funcţie de agenţii modelatori, reflectate de legendă şi scară.
        Pentru fiecare scară a fost necesară adoptarea unui anumit grad de generalizare şi prin aceasta, o anumită
clasificare şi o anumită legendă, care, nu numai să asigure hărţii un conţinut ştiinţific valoros, dar să-l pună în evidenţă
într-un mod cât mai explicit şi direct.
        Consideraţiile sunt limitate la harta geomorfologică generală la scară medie (Foaia Sibiu, sc. 1: 200 000) şi
mare (Foaia Mateeşti, sc. 1: 25 000), subliniindu-se sistemul unitar de principii şi metode de consemnare grafică a
formelor de relief. Conţinutul hărţilor este relevat de gama de forme complexe incluse în cinci categorii genetice de
relief: de denudare, structural, fluviatil, glaciar şi nival, antropic (fig. 1 şi fig. 2), rezultate în urma proceselor
desfăşurate în succesiunea fazelor de modelare indiferent de natura şi ritmicitatea fenomenelor datorate condiţiilor
climatice, mişcărilor neotectonice, diversităţii structurale şi litologice sau altor cauze.


 ANALIZA RISCURILOR GEOMORFOLOGICE ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC AL RÂULUI STUDINEŢ
                             (COLINELE TUTOVEI)

                                                     I. C. STÂNGĂ
                                            Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi

          Bazinul hidrografic al râului Studineţ, afluent al Tutovei (Podişul Bârladului) ocupă un spaţiu relativ restrâns
(96,8 km2) în care sunt amplasate 14 sate cu o populaţie ce nu depăşeşte un total de 5000 locuitori. Faciesurile friabile,
fragmentarea accentuată a reliefului, utilizarea predominant agricolă şi agrotehnica necorespunzăroare sunt factori care
determină o evoluţie accelerată a proceselor de versant sub influenţa unui climat cu vădite tente de torenţialitate.
Eroziunea în suprafaţă, eroziunea în adâncime şi alunecările de teren sunt procese geomorfologice de risc extrem de
frecvente şi de active, evaluarea acestora fiind de un real interes practic. Prezentul studiu vizează utilizarea tehnicilor
SIG pentru analiza ravenării şi a alunecărilor de teren, printr-o abordare funcţională a proceselor naturale şi a sistemelor
antropice expuse şi vulnerabile (locuinţe, reţea de căi de comunicaţie, structuri agrare etc.). Demersul ştiinţific are la
bază interpretarea Modelului Numeric al Terenului şi a produselor derivate (1:25000), exploatarea hărţilor geologice şi
a produselor derivate (1:25000), prelucrarea ortofotoplanurilor 1:5000 (ediţia 2005) şi corelarea lor cu datele din teren,
precum şi descrierea, respectiv inferenţa statistică a datelor hidroclimatice utile.

                                                            22
     UN POSIBIL MECANISM AL DECLANŞĂRII ŞI EVOLUŢIEI ALUNECĂRILOR DE TIP GLIMEE

                      V. SURDEANU, I. RUS, T. ANGHEL, M. DULGHERU, O. POP, S. TODICĂ
                                          Universitatea Babes-Bolyai

        Glimeele reprezintă în peisajul geomorfologic al Transilvaniei, şi nu numai, forme de relief specifice. Dacă
până în prezent o serie de aspecte legate de distribuţia lor spaţială şi vârstă au fost elucidate, încă mai există semne de
întrebare asupra cărora ne permitem să le aducem în discuţie.
        Referiri asupra vârstei şi distribuţiei lor în spaţiul Transilvaniei găsim în contribuţiile a multor cercetători (T.
Morariu şi colab., 1958, 1966, 1968; I. Mac, 1994; N. Josan, 1979; Florina Grecu, 2002 etc.), problemele legate de
geneză şi evoluţie încă mai suportă controverse.
        În lucrarea noastră ne permitem să abordăm unele dintre acestea.
        În primul rând întrebarea dacă glimeele reprezintă forme de relief primare datorate numai procesului de
alunecare. La acest aspect, răspunsul nostru este acela că ele reprezintă construcţii derivate din alunecări de mare
amploare datorate unei evoluţii îndelungate prin alte procese.
        Un al doilea aspect este acela al mecanismelor procesului/proceselor. În accepţiunea noastră de actuală
morfologie a cărei iniţiere s-a făcut printr-un mecanism de alunecare, sunt responsabile procese complexe specifice atât
proceselor denudaţionale cât şi erozionale care au conlucrat timp îndelungat.
        Un rol important în actuala morfologie l-a avut un proces complex de reechilibrare de forţe, în cadrul
subsistemului versant, prin mecanisme de alunecare, sufoziune şi erozivo-denudaţionale.


               ALUNECĂRILE DE TEREN DIN ZONA DE CONTACT A OBCINELOR BUCOVINEI CU
                                     PODIŞUL SUCEVEI

                                                            S. TODICĂ
                                           Universitatea ,,Babeş – Bolyai” Cluj-Napoca

           Alunecările sunt cele mai importante şi spectaculoase procese de mişcare în masă, prezente în variate condiţii
morfogenetice. În literatura de specialitate, studiul acestora a acumulat o cantitate considerabilă de cunoştinţe,
dobândite după aproape un secol de cercetări şi dezvoltări tehnologice. Lucrarea de faţă abordează o analiză amănunţită
a alunecărilor de teren din zona de contact a Obcinelor Bucovinei cu Podişul Sucevei, făcută cu scopul de a întelege
procesul şi de a prezice apariţia unor noi alunecări, pentru a reduce din amplitudinea şi pagubele produse de acestea.
           Pentru analiza alunecărilor de teren a fost necesară inventarierea acestora, care s-a realizat cu ajutorul unui
GPS Magellan. Astfel, în funcţie de morfologia specifică, au fost delimitate un număr de 42 alunecări noi, active, de
diferite tipuri (superficiale, alunecări în trepte, alunecări în brazde, alunecări complexe) şi un număr de 29 alunecări
parţial stabilizate sau stabilizate. Dintre acestea, o atenţie specială a fost acordată alunecărilor localizate în perimetrul
localităţilor: Poieni Solca, Arbore-Bodnăreni, Burla şi Părhăuţi. Alunecările de teren din această zonă afectează mai
ales pătura de alterare, însă apar şi cazuri când acestea pun în mişcare stratele de roci nealterate ca argilele, gresiile,
formaţiunile de pietrişuri şi nisipuri. Majoritatea dintre ele s-au dovedit a fi, de fapt, reactivări ale unor alunecări mai
vechi.
           Cu ajutorul tehnologiei GIS şi a metodelor de analiză statistică, au fost evidenţiate o serie de probleme legate
de apariţia, răspândirea şi evoluţia în timp a acestor alunecări, în strictă concordanţă cu potenţialul morfodinamic al
reliefului existent în această zonă de contact.


CONTRIBUŢIE LA DELIMITAREA SPAŢIULUI DE MOBILITATE A RÂURILOR. EXEMPLUL RÂULUI
                       PRAHOVA ÎN SECTORUL CU MEANDRE

                                               GABRIELA TOROIMAC
                               Université de Sciences et Technologies de Lille (Franţa)

        În contextul necesităţii cunoaşterii funcţionării râurilor pentru o gospodărire adecvată, această lucrare îşi
propune să contribuie la delimitarea spaţiului de mobilitate al acestora, luând exemplul sectorului cu meandre al râului
Prahova din Câmpia Gherghiţei. Lucrarea se bazează pe un studiu diacronic ce utilizează Planurile Directoare de
Tragere (la scara 1/20000, realizate după ridicările topografice din perioada 1895-1899), Hărţile Topografice (la scara
1/25000, realizate după ridicările topografice din anul 1977), ortofotoplanurile (la scara 1/5000, din perioada 2004-
2005) şi observaţii de teren. Documentele au fost aduse în aceeaşi proiecţie şi georeferenţiate pentru a fi suprapuse.
Menţionăm că Planurile Directoare de Tragere au avantajul de a scoate în evidenţă malurile meandrelor părăsite ale
râului Prahova şi terenurile inundabile. Pornind de la metoda propusă de Malavoi şi colab. (1998), careia i se aduc
modificări adaptate datelor utilizate şi terenului de studiu, spaţiul de mobilitate al râului se delimitează între malurile
meandrelor părăsite ce au legatură cu actualul curs al râului. Evoluţia anumitor tronsoane, cu precădere a malurilor
concave, în afara acestui spaţiu este indicată. Rezultatele acestui studiu sunt confirmate pentru localitatea Gherghiţa,
pentru debite ale râului Prahova inferioare debitului cu timp de revenire de 50 de ani, prin observaţii făcute la
inundaţiile din septembrie 2005 şi martie 2007. În timpul acestor inundaţii, râul Prahova şi-a ocupat fostele meandre
provocând pagube terenurilor agricole şi construcţiilor din această localitate. Această metodă este aplicabilă şi pentru
alte râuri cu o dinamică laterală importantă. De asemenea ea poate fi utilizată în gospodarirea inundaţiilor şi pentru

                                                            23
delimitarea spaţiului de libertate al râurilor în sensul conceptului de gospodarire a apelor propus în Romania de Şerban
şi Gabor (2004).


                 SE SCHIMBA ASTAZI MODELUL DE EVOLUTIE AL GURII DE VARSARE
                                     SFANTU GHEORGHE?

              A. VESPREMEANU-STROE, Ş. CONSTANTINESCU, LUMINIŢA PREOTEASA, F. TATUI,
                                         F. FILIP, L. GIOSAN
                                     Universitatea din Bucureşti

        St. George arm is one of the three main distributaries of the Danube, whose mouth evolved in natural
conditions, being free of direct engineering works. New radiocarbon dates show that the modern wave-influenced St.
George lobe of Danube delta started to build ~ 2100 yr ago (Giosan et al., 2006). Due to the wave asymmetry and to the
strong southward longshore current, it presents an updrift wing composed by a succession of juxtaposed beach ridges
and a downdrift wing formed by subparallel sandy ridges encased in delta plain muds which are originated from barrier
islands developed at the river mouth. The rich cartographic database (1856-present), permitted us to compare
bathymetric changes and associated shoreline positions and to validate the three-phase conceptual model: (1) estuary
phase characterized by the intense progradation of the updrift side of the mouth, (2) secondary delta phase, and (3) the
barrier island phase when the central part of the bar mouth emerges after an extreme river flood. Through all phases
two key-processes have continuously developed allowing the formation of the modern St. George lobe: the
progradation of the updrift coast and intense subaqueous deposition.
        Shoreline evolution analysis shows that millennial St. George coast progradation ceased at the beginning of the
20th century displaying a metastable position in the last 80 years. Also, the St. George mouth was characterized by the
accretionary processes prior to formation of Sacalin Island (1897), while an erosive regime established in the 20th
century interrupted only by 1960-1975 interval when intense floods occurred inducing a positive sediment budget. In
order to quantify the role of extreme floods for the river mouth evolution we monitored the morphological response of
the St. George mouth to extreme 2006 flood which has 100 years return period. Despite major positive changes, the
post-flood evolution shows a rapid return toward the pre-flood state which indicate that, in the present conditions, the
historical floods have impact just at a multiannual scale and do not considerably affect the medium-term river mouth
evolution which remain erosive; the depositionary processes migrated far from the river mouth, at the downdrift side of
the Sacalin Island. Taking into account these changes the three-phase cyclic evolution of the river mouth could stop
enabling a new evolutionary pattern with a more stable position of the river mouth which become an important
sedimentary source for far-downdrift deposition processes but not allowing the creation of new barrier islands in the
proximity.


DATE NOI PRIVIND REGIMUL TERMIC AL GHETARILOR DE PIETRE DIN CARPATII MERIDIONALI

                 A. VESPREMEANU-STROE, P. URDEA, F. TATUI, R. POPESCU, MIRELA VASILE
                                     Universitatea din Bucureşti

        Prezenţa permafrostului în Carpaţii Româneşti este în primul rând semnalată în legătură cu formele periglaciare
de tipul gheţarilor de pietre. Principalul factor ce susţine menţinerea acestuia sub forma permafrostului sporadic este
topoclimatul local.
        Studiul de faţă se bazează pe un sistem de monitorizare ce cuprinde: a) metode de investigare a regimului termic
aplicate pe gheţarii de pietre din zona înaltă a masivelor Făgăraş (Bâlea, Capra, Doamnei) şi Retezat (Pietrele,
Pietricelele, Judele, Ana, Valea Rea şi Ştirbu) şi b) metode de sondare geofizică (profile de rezistivitate electrică).
        Pentru determinarea regimului termic al gheţarilor de pietre, pe suprafaţa acestora au fost amplasaţi senzori de
temperatură ce vor furniza informaţii referitoare la oscilaţiile termice din timpul iernii cu importanţă în detectarea
permafrostului (BTS staţionar). În acelaşi timp, măsurători ale temperaturii bazale a stratului de zăpadă la sfârşitul
iernii (martie-aprilie) cu o sondă mobilă (BTS itinerant) permite obţinerea rapidă a distribuţiei permafrostului pe un
areal mai extins.
        Valorile temperaturii izvoarelor din frontul gheţarilor de pietre măsurate în perioada iulie-septembrie s-au
încadrat între 0.7 - 2˚C independent de temperatura aerului, la gheţarii de pietre Pietrele, Pietricelele şi Judele în Munţii
Retezat respectiv Doamnei în Făgăraş. Aceste izvoare au ca sursă potenţială topirea gheţii din substrat fapt ce indică
prezenţa permafrostului.




                                                            24
           PARTICIPANŢII LA AL XXV-LEA SIMPOZION NAŢIONAL DE
                            GEOMORFOLOGIE

1.    ANDRA Andreea – Universitatea din Bucureşti.
2.    ANGHEL TITU – Universitatea ,,Babeş – Bolyai” Cluj-Napoca.
3.    APOLZAN COSMIN– Universitatea ,,Babeş – Bolyai” Cluj Napoca.
4.    ARDELEAN Florina – Universitatea de Vest din Timişoara.
5.    ARDELEAN MIRCEA– Universitatea de Vest din Timişoara.
6.    ARGHIUŞ Corina – Universitatea ,,Babeş – Bolyai” Cluj-Napoca.
7.    ARGHIUŞ VIOREL – Universitatea ,,Babeş – Bolyai” Cluj-Napoca.
8.    BÂDILIŢĂ Florina – Şcoala Generală Nr. 16 Oradea.
9.    BÂDILIŢĂ VASILE – Colegiul Tehnic „Traian Vuia” Oradea .
10.   BĂLTEANU DAN – Institutul de Geografie al Academiei Române, Bucureşti.
11.   BILAŞCO ŞTEFAN – Institutul de Geografie din Cluj-Napoca.
12.   BLAGA LUCIAN – Universitatea din Oradea.
13.   BOENGIU SANDU – Universitatea din Craiova.
14.   BRÂNDUŞ COSTICĂ – Universitatea Ştefan cel Mare Suceava.
15.   BRAŞOVAN Andreea – Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca.
16.   BUIMAGĂ-IARINCA ŞTEFAN – Universitatea ,,Babeş – Bolyai” Cluj-Napoca.
17.   BULGARIU DUMITRU – Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi.
18.   BUZILĂ LIVIU – Universitatea ,,Babeş – Bolyai” Cluj-Napoca.
19.   CANCIU CĂTĂLIN – Universitatea Ştefan cel Mare Suceava.
20.   CĂLIN DĂNUŢ – Institutul de Geografie Bucureşti.
21.   CÂRCIUMARU EMIL – Universitatea din Bucureşti.
22.   CHIRILOAEI Francesca – Universitatea Ştefan cel Mare Suceava.
23.   CIOACĂ ADRIAN – Unversitatea Spiru Haret, Bucureşti.
24.   CIUREAN Roxana – Universitatea din Bucureşti.
25.   CODREA VLAD – Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca.
26.   COMĂNESCU Laura – Universitatea din Bucureşti.
27.   CONSTANTINESCU ŞTEFAN – Universitatea din Bucureşti.
28.   COVACIU FLORIN IONUŢ – Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca.
29.   CRISTEA IONUŢ – Universitatea Ştefan cel Mare Suceava.
30.   CRUCERU NICOLAE – Universitatea Spiru Haret, Bucureşti.
31.   CURCAN GHEORGHE – Universitatea din Craiova.
32.   DINU Mihaela – Universitatea Româno-Americană, Bucureşti.
33.   DOBRE ROBERT – Universitatea din Bucureşti.
34.   DULGHERU MARIUS – Universitatea ,,Babeş – Bolyai” Cluj-Napoca.
35.   DUMITRIU DAN – Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi.
36.   ENCIU PETRE – Institutul de Geografie al Academiei Române, Bucureşti.
37.   FILIP FLORIN – Universitatea din Bucureşti.
38.   GHEORGHE Cătălina – Universitatea din Bucureşti.
39.   GHIŢĂ Cristina – Universitatea din Bucureşti.
40.   GIOSAN LIVIU – Universitatea din Bucureşti.
41.   GRECU Florina – Universitatea din Bucureşti.
42.   HODOR NICOLAIE – Universitatea ,,Babeş – Bolyai” Cluj-Napoca.
43.   HOSU Maria – Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca.
44.   ILIEŞ Camelia Dorina – Universitatea din Oradea.
45.   ILINCA GHEORGHE VIOREL – Universitatea din Bucureşti.
46.   IOANA-TOROIMAC Gabriela – Université de Sciences et Technologies de Lille (Franţa).
47.   IONESCU ION – Universitatea „D. Cantemir” Bucureşti.
48.   IONIŢĂ ION – Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi.
49.   IRIMUŞ IOAN AUREL – Universitatea ,,Babeş – Bolyai” Cluj-Napoca.
50.   JOSAN NICOLAE – Universitatea din Oradea.
51.   JURCHESCU Marta – Institutul de Geografie al Academiei Române, Bucureşti.
52.   LĂPUŞTE Geta – Şcoala generală Nr. 1, Bistriţa.
53.   LICURICI Mihaela – Universitatea din Craiova.
54.   MAC IOAN – Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca.
55.   MAFTEIU M. – Universitatea din Bucureşti.
56.   MANEA ŞTEFANIA – Colegiul Naţional „Decebal”, Deva.
57.   MICU MIHAI – Institutul de Geografie al Academiei Române, Bucureşti.

                                               25
58.   MIHĂESCU (BOROGEAN) Simona - Elena – Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca.
59.   MOLDOVAN Monica Loredana – Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca.
60.   MUNTEANU Victoria Anca – Universitatea din Bucureşti.
61.   NEDELEA ALEXANDRU – Universitatea din Bucureşti.
62.   NEGRU RADU – Universitatea „D. Cantemir”, Tg. Mureş.
63.   NEGUCIOIU AUREL – Universitatea „D. Cantemir” Bucureşti.
64.   NIACŞU LILIAN – Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi.
65.   NICULIŢĂ MIHAI – Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi.
66.   NISTOR STELIAN – Universitatea din Oradea.
67.   ONAC BOGDAN IOAN – Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca.
68.   ONACĂ ALEXANDRU – Universitatea de Vest din Timişoara.
69.   OPREA GANGEVICI DINU – Universitatea Ştefan cel Mare Suceava.
70.   PANDIA Iulia – Universitatea ,,Babeş – Bolyai” Cluj-Napoca.
71.   PETREA DĂNUŢ – Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca.
72.   POP OLIMPIU – Universitatea ,,Babeş – Bolyai” Cluj-Napoca.
73.   POPESCU RĂZVAN – Universitatea din Bucureşti.
74.   POSEA GRIGORE - Unversitatea Spiru Haret, Bucureşti.
75.   POSZET SZILARD – Universitatea Sapientia, Cluj – Napoca.
76.   PREOTEASA Luminiţa – Universitatea din Bucureşti.
77.   RĂDOANE Maria – Universitatea Ştefan cel Mare Suceava.
78.   RĂDOANE NICOLAE – Universitatea Ştefan cel Mare Suceava.
79.   ROŞCA SANDA – Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca.
80.   RUS IOAN – Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca.
81.   RUSU CONSTATIN – Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi.
82.   RUSU EUGEN – Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi.
83.   SANDU Maria – Institutul de Geografie al Academiei Române, Bucureşti.
84.   SĂCRIERU RĂZVAN – Universitatea din Bucureşti.
85.   SIMEA Ioana – Universitatea ,,Babeş – Bolyai” Cluj – Napoca.
86.   STÂNGĂ CĂTĂLIN IULIAN – Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi.
87.   SURDEANU VIRGIL – Universitatea ,,Babeş – Bolyai” Cluj-Napoca.
88.   TATUI FLORIN – Universitatea din Bucureşti.
89.   TODICĂ SANDU – Universitatea ,,Babeş – Bolyai” Cluj-Napoca.
90.   TOPÂRCEANU, M. – Universitatea din Bucureşti.
91.   URDEA PETRU – Universitatea de Vest din Timişoara.
92.   VASILE Mirela – Universitatea din Bucureşti.
93.   VĂCARU Lavinia – Universitatea din Bucureşti.
94.   VEPREMEANU-STROE ALFRED – Universitatea din Bucureşti .
95.   VÎLCEA Cristiana – Universitatea din Craiova.




                                            26
     Vulnerabilitatea periurbanului municipiului Bistriţa la procesele
                      geomorfologice contemporane

  Ioan – Aurel Irimuş , Virgil Surdeanu, Dan Petrea, Olimpiu Pop, Bogdan Onac,Titu Anghel
                          Universitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca



                           1. Tectonica şi litologia periurbanului bistriţean
       Depozitele care aflorează în periurbanul Municipiului Bistriţa aparţin Neogenului, fiind
reprezentate prin formaţiuni badeniene, sarmaţiene, cuaternare şi se înscriu teritorial ariei
periurbane a Municipiului Bistriţa (Fig.1).
       Litologia depozitelor Badeniene prezintă în bază orizontul tufului dacitic de Dej, deasupra
căruia, într-o succesiune verticală apar: argile marnoase cu eflorescenţe saline; orizontul de sare;
argile marnoase cu intercalaţii de gresii şi lentile de gips; argile şistoase cu radiolari; argile
marnoase cu Spiralis şi cu intercalaţii de nisipuri, gresii, tufuri şi pietrişuri; argile carbonatice şi
conglomerate.
       Depozitele aparţinând Sarmaţianului acoperă aproape întreaga regiune. Aceste depozite,
deranjate tectonic, se prezintă sub forma a două aliniamente anticlinale orientate NV – SE
(anticlinalul Bistriţa – Tăure şi anticlinalul Ghinda – Slătiniţa) şi două aliniamente sinclinale,
dispuse în alternanţă (Sigmir – Blăjenii de Jos şi Jelna – Tărpiu – Mintiu).
       Depozitele cuaternare sunt reprezentate prin cele aparţinând Pleistocenului superior şi
mediu şi Holocenului inferior şi Holocenului superior. Prezenţa acestor depozite este legată de
fazele de încheiere a activităţii vulcanice pliocene. La periferia vestică a eruptivului Munţilor
Călimani s-au format importante curgeri de lahari ce au generat acumulările sau depozitele
caracteristice.
       Eroziunea a îndepărtat un mare volum de asemenea depozite slab consolidate. Resturi ale
acestor depozite le regăsim în perimetrul localităţilor Dorolea, Cuşma (Ragla, Budacul de Sus).
Prezenţa astăzi a acestor depozite de lahar este reflectată în morfologia teritoriului prin unii
pinteni (versantul drept al Văii Budacului).
       Depozitele de versant reprezintă o expresie a evoluţiei în timp îndelungat a acestor
ansamble structural-litologice.
       Depozitele aluvionare însoţesc pe toată lungimea lor segmentele de râuri care traversează
zona periurbană a municipiului Bistriţa (Bistriţa, Şieu, Budacu, Roşua, V.Racilor, V.Tărpiului,
V.Jelnei, V.Ghindei, V.Morii, V.Pinticului, Slatiniţa).
       Relieful Dealurilor Bistriţei evidenţiază prin trăsăturile sale morfometrice şi morfologice
influenţa litologiei, tectonicii (neotectonicii), structurii, climei, hidrografiei, vegetaţiei, faunei şi
componentei antropice (Fig.2).
       Dealurile Şieului corespund structurii anticlinale Jabeniţa – Monariu – Sărata – Şieu
Sfântu, care se schiţează la limita sud-vestică a Dealurilor Bistriţei. Unitatea morfologică se
desfăşoară în sud-vestul regiunii analizate, pe teritoriul comunei Şieu Măgheruş şi parţial pe
teritoriul comunei Dumitra, prin compartimentul nordic, Dealurile Măgheruşului, subunitate
desfăşurată pe dreapta Şieului, dincolo de confluenţa cu Valea Bistriţei.
       Această structură (cută-falie) constituie un element tectonic major, manifestat în relief
îndeosebi datorită conglomeratului de Jabeniţa. Altitudinile sunt cuprinse între 617 m (Mg.
Căstăi) şi 544 m (Dealul Bucşei), pentru interfluviile din stânga Şieului şi 379 m (Pădurea
Slatinei) şi 592 m în subunitatea Dealurile Măgheruşului. Frecvenţă mare prezintă valorile
altitudinale de 400-500 m ce marchează şi principalele înşeuări. Fragmentarea reliefului prezintă
valori în intervalul 1,5 km/km2–3,8 km/km2, iar energia de relief nu depăşeşte 275 m – 290 m ,
valorile medii situându-se în intervalul 80 – 90 m.




                                                   27
                Fig. 1. Harta geologică generală (după foaia Bistriţa ,1:200 000).

                       2. Relieful periurbanului municipiului Bistriţa
       Geodeclivitatea terenului prezintă valori de 35,1° în axul anticlinalului diapir (la vest de
Sărăţel) şi 3° - 5° în perimetrul glacisului bazal al Dealurilor Măgheruşului. Domină ca frecvenţă
pantele de 5,1° şi 15,1 - 35°, pante specifice manifestării proceselor de mişcare în masă şi celor
torenţiale, iar > 55° în Dl. Frigoriei (moşia satului Arcalia).
       Dealurile Cetăţii exprimă influenţa tectonicii (anticlinalele Ghinda – Slătiniţa şi Bistriţa –
Tăure) prin altitudinile de peste 600 m (Dealul Cetăţii 680,96 m, Dealul Târgului 654,5m, Dealul
Ciuhei 630,5 m, Piatra Pinticului – 740 m) şi dominanţa rocilor sarmaţiene. Fragmentarea
reliefului este definită de intervalul de valori cuprins între 1,2 km/km2 – 3,2 km/km2, valori care
argumentează o fragmentare ridicată. Fragmentarea mare a reliefului asigură un grad înalt de
accesibilitate în zonă, dar limitează exploatarea agricolă a tritoriului. Energia reliefului
înregistrează valori medii cuprinse între 70 şi 100 m. Geodeclivitatea terenului este demonstrată
prin frecvenţa mare a categoriilor III (5,1° - 15°) şi IV (15,1° - 31°) de pantă, respectiv a
terenurilor moderat înclinate şi înclinate. Categoria a II-a, cu pantă, slab înclinată (2,1° - 5°),
caracterizează sectoarele bazale ale versanţilor, respectiv glacisurile.
       Dealurile Prislopului se desfăşoară în nordul regiunii, pe teritoriul comunelor Dumitra,
Livezile şi parţial pe teritoriul localităţii suburbane Slătiniţa. Prezintă o fragmentare redusă la
nivelul culmii interfluviale ce separă bazinul hidrografic al Someşului Mare de cel al Şieului (0,6
km/km2 şi 0,9 km/km2). La nivelul măgurilor densitatea fragmentării atinge valori de 1,5 – 1,8
km/km2, demonstrând friabilitatea depozitelor sarmaţiene, în raport cu conglomeratele şi gresiile
badeniene ce susţin forme de relief mai viguroase în nordul regiunii (cumpăna de ape Someş
Mare – Şieu). Pe culmea interfluvială sunt prezente, în petice, pădurile de cvercinee şi făgete, iar
la nivelul inferior al măgurilor apar livezile de pomi fructiferi şi viile (aflate în stare diferită de
degradare, datorită abandonului agricol). Geodeclivitatea teritoriului este mascată de frecvenţa
mare a pantelor din categoria a II-a (2,1°- 5°) şi a III-a (5,1° - 15°), iar pantele din categoria a IV-
a (15,1°- 30°) sunt proprii doar frontului de cuestă de la Cepari şi martorilor structuralo-erozivi
susţinuţi de conglomeratele badeniene de Jabeniţa, respectiv: Culmea Albilor (730 m), Culmea
Chiciurii (592,5 m).
                                                  28
                      Fig. 2. Harta geomorfologică generală (Irimuş, 2005)

       Dealurile Ghindei se desfăşoară pe teritoriul comunelor Livezile, Budacu şi al localităţii
suburbane Ghinda, reprezentând subunitatea deluroasă ce vine în contact cu Piemontul
vulcanogen-sedimentar Călimanilor. Continuitatea culmii interfluviale (dintre Valea Bistriţei şi
Valea Budacului) este întreruptă de bazinetul depresionar al Ghindei. În perimetrul acesteia
aflorează depozitele sarmaţiene alcătuite din argile, argile carbonatice, nisipuri, tufuri şi un
orizont conglomeratic bine cimentat, la nivelul căruia se menţin cele mai mari înălţimi: Vf.
Copciştea (671 m), Dl. Cocoşului (520,30 m), Dl. Mocilor (602,4 m), Dl. Pietrei (536 m), Vf.
Măgurii (674,8 m).
       Prezenţa argilelor şi marnelor în pachete groase, în alternanţă cu nisipurile şi orizonturi
subţiri de tufuri, explică morfodinamica accentuată a versanţilor şi aportul de material deluvial şi
coluvio-proluvial în albia râurilor. Rezultatul este consemnat prin: dezvoltarea unor glacisuri
bazale extinse (Dealul Cocoşului, Dealul Viilor); prezenţa văilor subadaptate cu albii
supraînălţate şi fenomene de băltire a apei; apariţia unor perimetre cu alunecări şi alunecări-
surpări: Valea Jelnei, Valea Zăpodie şi versanţii nord-vestici ai Dealului Mocilor şi Culmea
Târgului. Dezvoltarea proceselor de mişcare în masă a fost condiţionată, în multe cazuri, de
intervenţia antropică voluntaristă (Valea Ghindei, Valea Buduşului, Dealul Cocoşului). Energia
de relief se menţine în jurul valorii de 80 - 110 m în Dealul Cocoşului, Dealul Măgura, Dealul
Ghindei şi 60 – 70 m în Dealul Viilor. Geodeclivitatea teritoriului se încadrează în categoriile III
(5,1° - 15°) şi IV (15,1° - 30°) de pantă. Pante foarte înclinate (categoria a V-a) de 35° - 45° apar
în Culmea Târgului, Dealul Găzan, Dealul Cocoşului, iar din categoria a VI-a, abrupturi, apar pe
versanţii nordici ai Culmii Târgului. Zona de alunecare, din sudul municipiului Bistriţa, cu o
lungime a cornişei de 400 – 450 m, este susţinută de activitatea de subminare a râului Bistriţa.
Densitatea fragmentării reliefului se menţine între valorile de 0,7- 1,1 km/km2.
       Depresiunea Dumitra apare sub această denumire după localitatea cu acelaşi nume (cf. V.
Gârbacea, 1957). Hotarul comunei Dumitra perimetrează aproape în întregime limitele
depresiunii. Depresiunea are o extensiune de 200 km2, iar originea ei este erozivo-acumulativă, cu
trăsături colinare (interfluvii rotunjite). Altitudini de 300 m (308,2 m, Valea Tărpiului) la nivelul
albiei majore ori luncilor şi 400–430 m la nivelul interfluviilor colinare, conturează treapta
depresionară, mai joasă altitudinal cu 200 – 280 m faţă de unităţile deluroase din jur (Dl. Cetăţii
680,96 m), dar cu o largă deschidere spre culoarul de vale al Şieului. Relieful asociează culmi
monotone, cu altitudini în jur de 400 m şi văi largi, lipsite de terase. Acolo unde văile au
intersectat orizontul de sare s-au format insule de soluri halomorfe. Frecvent terenurile
                                                 29
mlăştinoase se identifică cu slatinile (terenuri mlăştinoase sărăturate) în sectoarele de luncă a Văii
Tărpiului, Valea Morii, Valea Roşua şi afluenţii ei de dreapta (între Cepari şi Blăjenii de Jos). De
asemenea aportul deluvial dinspre versanţi diminuează competenţa râurilor. Văile prezintă paturi
aluviale cu tendiţe de supraînălţare, necesitând lucrări de regularizare şi dragare. Umiditatea mai
ridicată la nivelul văilor este condiţionată de menţinerea nivelului freatic aproape de suprafaţă.
Văile în genere sunt ocupate cu păşuni şi fâneţe, iar glacisurile sunt cultivate cu cereale. Livezile
au câştigat teren în defavoarea pădurilor, care apar doar în petice.
        Depresiunea Livezile – Bârgău sau Iad – Bârgău, se desfăşoară parţial pe teritoriul
comunei Livezile, pe râul Bistriţa, de la ieşirea acesteia din munte şi până avale de localitatea
Unirea, cu o ramificaţie pe pârâul Tănase. În Depresiunea Livezile – Bârgău predomină relieful
de vârstă cuaternară, reprezentate prin terase larg etalate pe versantul drept al Bistriţei.
Principalele trepte, de luncă (2 – 3 m), terasa de 15 – 17 m (a III-a) şi de 30 – 35 m al terasei a
IV-a. Între localităţile Livezile şi Unirea, pe versantul stâng, se individualizează un important
fragment al terasei a doua (altitudine relativă de 8 – 10 m).Terasele sunt ariile cele mai stabile din
punct de vedere morfodinamic şi cele mai propice realizării unor infrastructuri tehnico-edilitare.
        Depresiunea Budac cunoaşte şi alte denumiri în literatura de specialitate: Depresiunea
Buduş (I. Sârcu); Depresiunea Ragla (V. Tufescu). Denumirea locală este cea de Şesul Buduşului,
Şesul Orheiului şi Şesul Raglei, fără ca nici unul din toponime ori oronime să definească
specificul morfografic şi morfologic al depresiunii. Având o suprafaţă de 18 – 20 km2, altitudini
de 370 – 470 m, se prezintă ca o depresiune de eroziune, largă (1,5 – 2,5 km), înscrisă pe râul cu
acelaşi nume, afluent de dreapta al Şieului. Nivelul depresionar include trei nivele de terasă:
terasa de luncă (2 - 4 m), terasa a II-a (9 – 11 m) şi terasa a IV-a (25 – 30 m). Panta redusă a
talvegului (sub 5 ‰) explică slaba drenare şi excesul de umiditate. Altitudinile scad de la 430 m
(localitatea Jelna) la 380 m (localitatea Buduş), respectiv 350 m în localităţile Budacu de Jos şi
Monariu. Este o depresiune tectonică şi de eroziune, formată în urma mişcărilor negative, care s-
au manifestat în cuaternar, concomitent cu deplasarea continuă spre est şi aluvionarea exercitată
de râul Budac.
        Bazinetele depresionare Sigmir, Slătiniţa, Ghinda şi Cuşma se înscriu morfologiei
unităţilor deluroase, dar prezintă funcţionalităţi specifice ariilor depresionare. Unele funcţionează
ca depresiuni de tip butonieră (Ghinda, Slătiniţa), altele exprimă concordanţa dintre tectonica
substratului şi morfologie (bazinul Sigmir), poziţionată în aria sinclinală Sigmir – Blăjenii de Jos,
iar bazinetul depresionar al Cuşmei se defineşte ca o depresiune de contact morfo-petrografic,
piemont – molasă neogenă, susţinând un potenţial peisajistic de excepţie.
        Bazinetele depresionare Ghinda şi Slătiniţa înscrise anticlinalelor diapire, prezintă
numeroase izvoare sărate (Valea Slătiniţei, Slătiniţa), datorită intersectării orizontului de sare de
către pârâul Slătiniţa şi torenţii ce brăzdează versanţii Dealurilor Ghindei.
        Bazinetul Sigmir, desfăşurat în aria suburbană a municipiului Bistriţa, prezintă o
morfologie similară ariilor depresionare, respectiv interfluvii rotunjite, văi largi, subadaptate,
mlăştinoase ori cu tendinţe de îmlăştinire.
        Bazinetul Cuşmei este înconjurat de martori structuralo-erozivi (Cetăţuia Cuşmei (954 m)
şi Piatra lui Iacob (948 m), martori ce marchează retragerea abruptului vulcanic spre est.
Altitudinea medie a bazinetului depresionar se situează în jurul valorii de 650 – 700 m, rezultând
o energie de relief de 250 – 300 m, în raport cu nivelul piemontan cuaternar. Caracterul de
adăpost al bazinetului oferă un important potenţial climatic şi turistic ce poate fi valorificat în
viitor.
        Culoarul Şieului străbate longitudinal regiunea, fiind dominat de terasele inferioare ale
Şieului: terasa de luncă (altitudinea relativă de 2-6 m), terasa a-II-a (altitudinea relativă de 8-12
m) şi terasa a-III-a (altitudinea relativă de 20-30m), cea mai extinsă în aval de confluenţa cu
Bistriţa, bine reprezentată pe dreapta Şieului.
        Culoarul Bistriţei se desfăşoară între confluenţa Bistriţei cu Şieul şi localitatea Unirea.
Lărgimea culoarului este de 1,5 km în zona de confluenţă, iar în perimetrul municipiului Bistriţa
atinge maximul de desfăşurare în profil transversal, respectiv 2,5 km (confluenţa Văii Ghindei cu
Valea Bistriţei). Morfologia culoarului este impusă de relieful de terase.
        Piemontul Călimanilor prezintă caracterele unei regiuni deluroase înalte, cu altitudini
medii la nivel interfluvial de 650 – 800 m şi cu văi puternic adâncite, rezultând o energie a

                                                 30
reliefului de 150 – 200 m. Altitudinile mari sunt susţinute de prezenţa aglomeratelor vulcanice,
microaglomeratelor vulcanice, breciilor şi microbreciilor piroclastice, cineritelor.

                          3. Vulnerabilitatea spaţiului periurban bistriţean
        Indicii geomorfologici impun limitele economice ale periurbanului bistriţean prin
atributele de favorabilitate (stabilitate) ori restrictivitate geomorfologică (vulnerabilitate ridicată
la procese de mişcare în masă şi eroziune liniară).
        Periurbanul a Bistriţei este expus unor disfuncţii legate de factorii de risc natural: alunecări,
tasări, torenţialitate, inundaţii.
        Prezenţa sării şi a gipsurilor vine să complice modul de manifestare al proceselor prin
accelerarea dinamicii lor. De regulă procesele actuale afectează atât depozitele superficiale
(deranjate într-o activitate dinamică anterioară) cât şi roca în loc, pe versanţi regăsim antrenări de
materiale pe grosimi variabile (de ordinul metrilor până la zeci de metri) ce fac ca intervenţiile să
fie post producere, foarte costisitoare şi, de multe ori, cu rezultate incerte.
        Studiul vulnerabilităţii spaţiului geografic bistriţean a reclamat următorul demers
metodologic geomorfologic:
    - identificarea ariilor vulnerabile la procese de tasare, procese de alunecare şi curgeri
noroioase, procese de dizolvare şi prăbuşire, procese de subsidenţă;
    - raportarea tipurilor de procese pe categorii de pantă utilizând metoda diagramei şi metoda
matricială (mărimea celulei = 25 000 mp);
    - corelarea frecvenţei proceselor (semnelor de instabilitate ) cu suprafaţa totală a ariei
periurbane şi calcularea indicelui de instabilitate Ii, conform formulei de CERG: Ii=Fi /F x Si/S;
Fi- nr.semn.inst/proces i; F-nr.total de semn.inst.; Si- suprafaţa zonei ocupate de proces i; S-
sup.totala a ariei periurbane; Ii- indicele de instabilitate);
    - ierarhizarea perimetrelor vulnerabile (mare, moderată, mică) şi realizarea                   hărţii
vulnerabilităţii ariei periurbane la procese geomorfologice (Fig.4).
    Reflectarea vulnerabilităţii ariei periurbane la procesele geomorfologice în pretabilitatea
terenurilor pentru exploatări agricole şi silvice (Fig. 3) prin:
    - identificarea terenurilor neproductive (alunecări recente, curgeri noroioase, sărăturări,
ravenaţie intensă, prăbuşiri, surpări) la nivel de localitate şi raportarea lor la terenurile productive
(arabil,păşuni si fâneţe, livezi,pădure): Livezile (6,7 ha); Cuşma (2,7 ha); Blăjeni (1,3 ha);
    - identificarea terenurilor silvice afectate de procese geomorfologice cuontemporane şi
raportarea lor la terenurile productive: Bistriţa (41,8 ha); Cuşma (37 ha); Blăjeni (20,5 ha);
    - identificarea terenurilor agricole        cu procese hidrice secundare,           condiţionate de
morfodinamica contemporană: terenuri cu exces de umiditate datorat drenajului încetinit de
vegetaţia ierboasă, pe terenuri abandonate agricol: Dumitra (7,8 ha /3,77%); Cepari(1,80
ha/1,76%); Tărpiu (3,30 ha/2,55%);
    - întocmirea Bilanţului teritorial la nivel de localitate, care reliefează disfuncţionalităţile
teritoriale induse de procesele geomorfologice în zona periurbană a Municipiului Bistriţa.
        Dacă în zona SE (Cuşma) pot apărea frecvent căderi de blocuri şi favorizarea eroziunii
torenţiale, în partea de vest a comunei Livezile, atât pe versantul stâng cât şi pe cel dreapt al Văii
Bistriţei, apar areale cu alunecări de teren parţial active (sub Dl. Bucinului şi Poiana Corbului).
Produse în afara intravilanului ele produc disfuncţionalităţi spaţiului agricol şi prin favorizarea
proceselor de eroziune în suprafaţă şi torenţialităţii, şi pot contribui la un exces de aluviuni în V.
Cuşmei şi Bistriţei. Faptul că, în V. Cuşmei versanţii sunt lipsiţi de vegetaţie, tranzitul de material
făcut spre albia majoră poate produce înămoliri cu repercursiuni grave asupra tranzitului de apă şi
traficului rutier. Aceleaşi fenomene se pot produce şi pe V.Racilor, cu afectare a spaţiului
rezidenţial din Livezile.
        În extravilanul municipiului Bistriţa problemele legate de instabilitatea versanţilor sunt mai
evidente pe Valea Ghindei (bazin superior) care poate afecta intravilanul şi DJ Bistriţa-Ghinda.
Pe stânga văii Ghinda instabilitatea se remarcă la E de Valea Caprei, afectând vechea livadă şi
poate creea disfuncţionalităţi drumului judeţean amintit.
        Versanţii nordici ai Culmii Târgului prezintă areale de instabilitate declarată pe interfluviul
dintre văile Tărpiu şi Castanilor; pe versantul stâng al văii Sigmir şi în partea de NV a localiţăţii

                                                   31
Viişoara. De asemenea probleme de instabilitate evidentă cauzate de alunecări de teren, parţial
active, sunt semnalate în moşia satului Sigmir, pe versantul drept al văii Ciurgăului şi pe Dl.
Lazului (la N de vatra satului). În toate cazurile procesele de alunecare sunt însoţite de
dezvoltarea organismelor torenţiale care accentuează instabilitatea şi pot creea disfuncţionalităţi
majore nu numai utilizării terenurilor (livezi cu precădere) cât şi drumurilor de acces spre acestea,
D.J. Bistriţa-Sigmir sau spaţiilor locuite (Sigmir – extravilan).
       În zona Comunei Budacu mare vulnerabilitate mare este înregistrată în zona satului Jelna,
pe versantul stâng şi drept al văii Nucetului ,vale folosită şi de D.J. Biştriţa-Jelna. Acestea, pe
lângă faptul că vor creea disfuncţionalităţi traficului rutier vor putea afecta şi spaţiul construit din
Jelna. În partea de E a satului Buduş este de asemenea pusă în evidenţă o arie de instabilitate
unde sunt afectate terenuri cu destinaţie agricolă şi care, prin accelerarea eroziunii torenţiale, pot
creea disfuncţionalităţi tranzitului pe colectorul principal (Budacu), cu o pantă hidraulică redusă
(coeficient ridicat de sinuozitate).
       Tronsonul de albie majoră, pe toată lungimea lui, poate fi confruntat cu exces de umiditate
(băltiri, înmlăştiniri) ce vor scoate din circuitul productiv spaţiul luncii. Extensiunea mare a
spaţiilor cu folosinţă păşune şi livadă, măreşte tranzitul de masă de pe versanţi în albiile majore.




                            Fig. 3. Harta pretabilităţii terenurilor (PATZ,2005)
       În cazul comunei Şieu-Măgheruş, probleme de instabilitate evidentă sunt semnalate în zona
localiţăţii Arcalia, în perimetrul versanţilor nordici ai Dealului Fânaţelor, sub forma alunecărilor
de teren puţin profunde (în brazde şi lenticulare), parţial stabilizate. La acestea se adaugă
inciziunea puternică a văilor de tip torenţial, care tranzitează în albia majoră importante cantităţi
de aluviuni ce pot creea disfuncţionalităţi în domeniul agricol, în spaţiul construit al vetre
localiţăţii Arcalia şi în cazul tronsonului rutier Sărăţel-Arcalia, al drumului judeţean (DJ). Pe
versantul drept al văii Şieului aceleaşi probleme sunt semnalate în perimetrele localiţăţilor
Crainimăt şi Şieu Măgheruş. Cu o atenţie deosebită trebuie tratată Valea Măgheruşului cu mare
potenţial de tranzit aluvionar ce poate creea disfuncţionalităţi pe DJ Bistriţa-Beclean, dar şi în
spaţiul construit al localităţii. Furnizarea materialului aluvionar (prin aport deluvial) se realizează
la nivelul cursului superior al V. Măgheruşului, care se suprapune bazinetului depresionar al
Sigmirului. Modificarea regimului scurgerii Văii Şieului, în special al pantei scurgerii şi adâncirii
albiei minore, se va reflecta în modificarea dinamicii versanţilor din bazinul Văii Măgheruşului şi
reactivarea „amfiteatrelor” de alunecare stabilizate sau parţial stabilizate. Una dintre
                                                  32
disfuncţionalităţile majore în această comună aparţine cursului Şieului, care în urma frecventelor
viituri de primăvară îşi poate schimba cursul, secţionându-şi propriile meandre ori preluând
meandre mai vechi, părăsite (belciuge). Pe lângă zonele cu exces de umiditate existente pot
apărea altele noi şi importante suprafeţe agricole pot deveni improprii desfăşurării unor activiţăţi
profitabile sau eficiente. Valea Şieului „controlează” de asemenea morfodinamica în bazinul
morfohidrografic al Văii Roşua. Cursul inferior al Văii Roşua se desfăşoară în perimetrul
cadastral al comunei Şintereag. În zona de confluenţă a Văii Roşua cu Valea Şieului, albia Şieului
atinge maximul de meandrare, aspect ce se materializează în creşterea suprafeţelor cu exces de
umiditate şi indirect în modificări ale chimismului solului.
        Bazinul morfohidrografic al Văii Blăjeni prezintă în sectorul inferior, aval de confluenţa cu
Valea Roşua, caractere de subadaptabilitate a cursului râului şi tendinţe de lărgire, prin
activizarea versanţilor nordici ai Dealului Blăjeni, prin procese torenţiale şi de spălare în
suprafaţă.
        În cadrul comunei Dumitra disfuncţionalităţile pot să apară în lungul DJ Bistriţa-Năsăud, în
sectoarele de pantă ale tronsonului rutier (în lungul Văii Pinticului), dar şi în lungul Văii Roşua
prin suprafeţele supuse excedentului de umiditate, ce induc, secundar, prezenţa proceselor de
tasare. De asemenea sunt de remarcat marile arii de instabilitate poziţionate la N – NE de satul
Dumitra (Dealul Stejărelu 559,2 m); în Dealul Frambeş, pe versantul drept al Văii Şerpilor; la SE
şi SV de satul Tărpiu, în bazinetul torenţial Pârâul Lung; pe versantul stâng al pârâului Valea
Lungă, în perimetrul denumit ”În Tufiş”, dar şi pe versanţii sudici ai Dealului Feţei şi Dealul
Grant. La acestea se adaugă dezvoltarea accentuată a scurgerii în suprafaţă şi a organismelor
torenţiale, care contribuie la „colmatarea” albiilor majore ale Văii Tărpiului şi implicit a Văii
Roşua şi transformarea ei într-o arie cu exces de umiditate.
        O retrospectivă sintetică asupra ariilor vulnerabile, expuse unor procese geomorfologice şi
hidrice de risc, la nivelul cărora se pot creea disfuncţionalităţi de exploatare a spaţiului geografic
(alunecări, tasări, inundaţii, etc.) din regiunea periurbană a municipiului Bistriţa, este prezentă şi
în harta sintetică a vulnerabilităţii teritoriului şi expunerii la risc geomorfic şi hidric, hartă ce
fundamentează principiile ierarhizării şi regionării riscului geografic în periurbanul municipiului
Bistriţa.
        Evaluarea implicării factorului antropic în morfodinamica contemporană a periurbanului
bistriţean este reflectată în modul de utilizare a teritoriului şi restrictivitatea teritorială impusă de
prezenţa diapirului, prin procesele geomorfologice specifice pe care le susţine (Fig.4). Fondul
forestier departajează din punct de vedere cantitativ componentele administrative ale teritoriului
periurban : municipiul Bistriţa (3657 ha, respectiv un grad de împădurire de 25,1%), de comunele
Livezile (2745 ha, respectiv 25,1%), Dumitra (18,6%) şi Şieu-Măgheruş (1297 ha, respectiv
21,7%), Budacu de Jos (cu 854 ha, respectiv 14,1%) şi Şintereag (cu 903 ha, respectiv 12,8%).

                  4. Măsurile preconizate pentru stabilizarea terenurilor
                                şi prevenirea riscului geomorfic.
      Riscurile geomorfologice sunt determinate de vulnerabilitatea mare a terenurilor în
pantă (versanţilor) la alunecări de teren şi procese de torenţialitate, iar culoarele de vale
(Şieului, Bistriţei, Budacului) la procese de tasare şi migrare de albii minore.
      Obiectivele specifice propuse şi măsurile de amenajare a teritoriului derivate din
direcţia de dezvoltare şi prevenire a alunecărilor de teren şi protecţia mediului împotriva
efectelor acestor fenomene au vizat următoarele acţiuni:
        A. Stabilizarea alunecărilor de teren declanşate prin cauze naturale (precipitaţii
        atmosferice, eroziunea apelor curgătoare, acţiunea apelor subterane):
        îmbunătăţirea drenajului natural al solului prin lucrări specifice de îmbunătăţiri
        funciare (combaterea eroziunii solului) aplicate într-un complex de lucrări
        hidroameliorative şi agro-pedoameliorative (nivelare, modelare, agroterasare) pe
        versanţii afectaţi de alunecări active (Sigmir, Valea Jelnei, Valea Zăpodie, Dealul
        Viilor şi Dealul Cocoşului; îmbunătăţirea regimului de scurgere a apelor de
        suprafaţă pe versanţi prin lucrări agrotehnice şi hidrotehnice care să transforme
                                              33
        scurgerea liniară în nonliniară, atenuând intensitatea eroziunii în adâncime:
        bazinul Văii Târpiului sau Valea Lungă, Valea Pinticului, Valea Cuşmei,
        versantul drept al Văii Budacului (perimetrul intravilan);




       Fig. 4. Harta vulnerabilităţii geomorfologice a periurbanului bistriţan (PATZ,2005)

        captarea izvoarelor de coastă cu debit permanent prin lucrări de drenaj pe versanţi
        şi la baza versanţilor (bazinele hidrografice ale văilor Jelnei, Dorolea, Cuşmei,
        Pinticului).
        B. Stabilizarea alunecărilor de teren din cauze antropice (defrişarea abuzivă a
        pădurilor, păşunat excesiv, excavări la baza versanţilor pentru diverse construcţii)
        prin: valorificarea terenurilor alunecate prin împăduriri şi plantaţii pomicole,
        însămânţare cu amestec de ierburi care, prin consumul mare de apă, asigură
        protecţia antierozională şi stabilizarea versanţilor; refacerea suprafeţelor pomicole
        abandonate ori desfiinţate în ultimii 15 ani (în vederea recuperării terenurilor
        arabile şi de păşunat); evitarea executării de deblee la baza versanţilor, în vederea
        proiectării ori redimensionării căilor de comunicaţie (rutiere, feroviare) perimetrul
        vetrei localităţilor: Jelna, Ghinda, Sigmir, Sărăţel, Simioneşti, Monariu, Budacu
        de Jos, Buduş); evitarea încărcării sau supraîncărcării versanţilor cu construcţii de
        orice tip; stabilizarea alunecărilor de teren active.
        C. Prevenirea proceselor de torenţialitate, tasare şi protecţia mediului împotriva
        efectelor acestor procese şi fenomene se va realiza prin:
       a. Eliminarea cauzelor naturale care conduc la accelerarea eroziunii torenţiale: refacerea
fondului forestier şi plantaţiilor pomicole, distruse prin defrişare şi abandon agricol în perimetrul
localităţilor Dumitra (Dl. Trei Stejari, Dl. Zaif, Dl. Pe Tablă), Cuşma, Dumbrava, Monariu;
îmbunătăţirea regimului de scurgere a apelor de suprafaţă pe versanţi prin lucrări de agroterasare,
care să transforme scurgerea liniară în nonlineară, reducând indicile eroziunii în adâncime;
compactizarea covorului vegetal prin însămânţare cu amestec de graminee de talie mică, care să
atenueze scurgerea în pânză şi să dezorganizeze scurgerea torenţială.
       b. Eliminarea cauzelor antropice care conduc la accelerarea eroziunii torenţiale:
abandonarea agrotehnicii de lucru a terenurilor agricole prin executarea arăturilor perpendicular
pe curba de nivel sau de-a lungul pantei versanţilor (Monariu, Cepari, Sărăţel, Sigmir, Şieu


                                                 34
Măgheruş); construirea de garduri naturale (prin împletire) şi evitarea barajelor din beton pe axul
de scurgere (talveg) al torenţilor.
       c. Eliminarea cauzelor naturale şi antropice care condiţionează prezenţa proceselor de
tasare, prin: coborârea nivelului freatic prin executarea de drenuri adânci; evitarea încărcării
terenurilor de luncă cu construcţii de orice tip, dar mai ales a celor cu fundaţii de beton; evitarea
amplasării construcţiilor în ariile de aflorare a diapirului (sării): Sărăţel, Slătiniţa, Sărata,
Bobeica; efectuarea drenurilor de suprafaţă la nivelul luncilor şi podurilor teraselor fluviale
pentru a preveni apariţia fenomenelor de dizolvare şi formarea dolinelor în ariile salifere
(Slătiniţa, Cepari, Dumitra, Mintiu).
       d. Prevenirea degradării terenurilor prin alunecări de teren, tasare şi torenţialitate se va
realiza prin: cooperarea cu autorităţile judeţene şi locale din zona de studiu în vederea întocmirii
hărţilor de risc la alunecări de teren, procese de torenţialitate şi tasare, pentru ariile şi zonele în
care s-au identificat elemente şi factori de risc şi declarea acestora ca „zone de risc la alunecări de
teren” conform Legii 575/2001; întocmirea studiilor geotehnice care să ofere soluţiile tehnice de
consolidare a versanţilor instabili prin lucrări de artă speciale (ziduri de sprijin, coloane benoto);
urmărirea caracteristicilor terenurilor afectate de eroziunea torenţială, procese de tasare, procese
de alunecare, în vederea cunoaşterii tendinţelor de evoluţie a proceselor respective şi prognozării
producerii riscurilor geomorfologice, care pot să afecteze comunităţile umane; avertizarea
organelor şi întreprinderilor interesate, cât şi a factorilor de decizie în cazurile de extindere şi
intensificare a acestor procese purtătoare de risc geomorfic.


Bibliografie selectivă:
    1.    Armaş, Iuliana, Damian, R., Şandric, I., Gabriela, Osaci-Costache (2003), Vulnerabilitatea
          versantilor la alunecari de teren în sectorul subcarpa tic al Văii Prahova. Editura Fundaţiei
          România de Mâine, p.208.
    2.    Bălteanu, D. (1992), Natural hazard in Romania, R.R. Géogr., 36, Bucureşti, p.47-57.
    3.    Bălteanu, D., Mihaela, Şerban (2005), Modificările globale ale mediului. Editura Coresi,
          Bucureşti, p.231.
    4.    Cocean, P. (coordonator, 2007), Amenajarea teritoriilor periurbane. Studiu de caz: Zona
          periurbană Bistriţa. Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 372 p.
    5.    Goţiu, Dana, Surdeanu, V. (2008), Noţiuni fundamentale în studiul hazardelor naturale. Editura
          Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca,142p.
    6.    Goţiu, Dana, Surdeanu, V. (2008), Hazardele naturale şi riscurile asociate din Ţara Haţegului.
          Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 336 p.
    7.    Grecu, Florina (1997), Fenomene naturale de risc, geologice şi geomorfologice, Edit. Universităţii
          din Bucureşti, 144 p.
    8.    Gueremy, P., Marre, A. (1996), Une nouvelle méthode de cartographie géomorphologique
          applicable aux aléas naturels, in T.I.G.R., n0 93-94, vol. 24, p.5-40, Reims, France.
    9.    Irimuş, I.A., Vescan, I.,Man, T, (2005), Tehnici de cartografiere, monitoring şi analiză G.I.S. .
          Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, p.244.
    10.   Irimuş, I..A (2006), Vulnerabilitate şi riscuri asociate proceselor geomorfologice în planningul
          teritorial. Riscuri şi catastrofe, an V, nr.3/2006, p.21-35.
    11.   Irimuş, I.A (2006), Hazarde şi riscuri asociate proceselor geomorfologice în aria cutelor diapire
          din Depresiunea Transilvaniei. Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, p.287.
    12.   Irimuş, I.A (2007), Riscurile geomorfologice şi planingul teritorial. Aplicaţie în periurbanul
          Municipiului Bistriţa. Riscuri şi catastrofe, An VI, nr.4, editor V. Sorocovschi, Editura Casa Cărţii
          de Ştiinţă, Cluj-Napoca, p.44-58.
    13.   Mac, I. Petrea, D. (2002), Polisemia evenimentelor geografice extreme, Riscuri şi catastrofe,
          Editor V. Sorocovschi, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, p.180-206.
    14.   Sorocovschi,V., Şerban, Gh., Bătinaş, R. (2007), The Runoff Features in Periurban Area of
          Bistrita Town, in Vol. Rural Space and Local Development, Editura Presa Universitară Clujeană,
          Cluj-Napoca, p.161-172.
    15.   Surdeanu, V., Sorocovschi, V. (2003), Phenomenes géographiques de risque dans la Depression
          de la Transylvanie, Riscuri şi catastrofe, vol. II, editor V. Sorocovschi, Editura Casa Cărţii de
          Ştiinţă, Cluj-Napoca, p.139-148.


                                                      35

								
To top