Prezentare Leadershippoliticallearning

Document Sample
Prezentare Leadershippoliticallearning Powered By Docstoc
					 Political
Leadership



21 octombrie 2011
   Liderismul politic exprimă
 esenţa mecanismului real de
realizare a politicii în societate,
     reprezintă unul dintre
mecanismele integrării activităţii
de grup, direcţionînd activităţile
            acestuia.
            Liderism politic
► Relaţie  interpersonală prin care o persoană
  influenţează atitudinile, credinţele şi mai
  ales comportamentul sau acţiunile celorlalţi
► Problema liderismului este abordată din 2
  aspecte:
► General-teoretic (la nivel de concepţii, teze
  istorico-filosofice şi politologice)
► Utilitar-practic (cercetări şi elaborarea
  recomandărilor practice).
          Liderism politic
►  Liderismul politic este prezentat prin
  3 aspecte primordiale:
► Trăsăturile personale ale liderilor,
  calităţile: naturale, morale, profesionale
► Instrumentele şi mecanismele de realizare
  a procesului politic: partidele politice,
  organele, aparatul birocratic, mijloacele de
  comunicare.
► Situaţia cu care se confruntă liderul care
  poate fi ordinară sau extraordinară, de
  criză.
            Liderism politic

► Experienţa  istorică arată că mecanismul
  puterii reale se bazează pe doi factori:
► 1) împuternicirile liderului şi
► 2) autoritatea lui.
          Tipologia liderilor
► Politologul  american Robert Tucker susţine că
  principalul în determinarea tipologiei liderilor
  politici sunt scopurile înaintate de aceştia şi
  influenţa lor asupra societăţii. În acest sens,
  avem 3 tipuri de lideri:
► a) conservatori – scopul cărora este de a păstra
  status quo-ul în societate;
► b) reformatori – care îşi îndreaptă acţiunile spre
  efectuarea unor schimbări radicale în societate;
► c) revoluţionari – care urmăresc constituirea
  unui nou sistem social.
           Tipologia liderilor
► După   criteriul metodelor folosite, avem trei tipuri
  de lideri:
► a) liderul politic democrat – este sociabil, stimează
  omul şi părerea lui, iniţiază la maximum
  participarea, instituind o atmosferă de colaborare;
► b) liderul politic autoritar – orientat spre metodele
  nedemocratice, monopoliste de conducere.
  Referitor la propria activitate, nu admite critica.
  Stilul de conducere este bazat pe restricţii,
  ameninţări;
► c) liberal – este încurajată acţiunea societăţii şi a
  mai multor figuri politice.
            Tipologia liderilor
► Max Weber evidenţiază alte 3 tipuri de lideri –
► a) tradiţional – este persoana, care primeşte puterea în
  conformitate cu tradiţiile ţării, acesta are loc în special în
  statele cu formă monarhică de guvernare;
► b) raţional-legal, este liderul din ţările democratice, care
  obţine puterea în rezultatul scrutinelor electorale;
► c) charismatic – este liderul care obţine puterea datorită
  calităţilor sale extraordinare. Este acea persoană, care
  poate îmbina idealul cu realul, posibilul cu imposibilul.
  Exemple de lideri charismatici – Buddha, Mohammed,
  Cezar, Solomon, Napoleon, etc. Liderul charismatic apare
  în perioade de criză, instabilitate, când conştiinţa politică
  a societăţii tinde spre un miracol, o tendinţă, o speranţă,
  care ar ajuta naţiunea să iasă din greutăţi.
        Tipologia liderilor
► Din  perspectiva psihologică deosebim:
► lider ales
► etalon
► preferat
► specialist
          Tipologia liderilor
► Funcţie de trăsăturile personale deosebim:
► Lider-stegar – îşi realizează programul politic,
  stabiesc scopul şi merg spre realizarea acestuia:
  Lenin, Marx;
► lider-servitor – se orientează la adepţii lui, le
  exprimă interesele: R. Reagan, H. Kohl
► lider- negustor - „vinde” alegătorilor
  programul politic în schimbul voturilor
► lider pompier – reacţionează prompt la
  situaţiile de criză ale societăţii, se află în
  permanentă dinamică.
             Elita politică
► Termenul   de elită politică a fost introdus
 de politologul italian Paretto, iar colegul său
 Mosca a introdus noţiunea de „clasă
 politică”. Termenul dat vine de la cuvântul
 italian „eligere” („a alege”), desemnând un
 grup de oameni aleşi – aleşii societăţii.
                 Elita politică
► Elita   politică desemnează un grup de oameni cu o
  pondere deosebită în societate, care dispun de
  putere, autoritate, bogăţie şi capacităţi
  organizatorice care îi deosebesc de masele largi.
► Termenul de „elită politică” trebuie deosebit de
  termenul „elită conducătoare”, aceste două noţiuni
  aflându-se într-un raport de parte la total. Noţiunea
  „elită conducătoare” este mai largă şi include toate
  tipurile de elită, ce participă direct sau indirect la
  procesele de conducere – elita politică, economică,
  militară, financiară, ideologică, etc.
             Elita politică
► Spre  deosebire de toate celelalte elite, elita
 politică, şi numai ea singură, participă la
 realizarea puterii politice. Ea este reprezen-
 tată printr-o anumită pătură socială, care
 concentrează în mâinile sale toate domeniile
 vieţii de stat, ocupând poziţii-cheie
                Elita politică
► Există  3 grade de diferenţiere în cadrul elitei
  politice:
1) de rang înalt – aici se includ conducă-torii
  principali din cele trei ramuri ale puterii, per-
  sonalul aparatului Preşedintelui sau Parlamentului,
  etc. Aceste persoane, relativ reduse la număr
  (100-200), participă la adoptarea celor mai impor-
  tante decizii cu privire la societate.
2) elita mijlocie – aici se includ şefii UAT, primarii de
  municipii, liderii de partide, etc.
3) elita administrativă (birocratică) – pătura superi-
  oară de funcţionari de stat, care ocupă poziţii
  înalte în ministere şi alte instituţii de stat.
               Elita politică
► Elita politică se află în relaţii cu alte tipuri de
  elită, în special – cu elita economică
► Elita politică este în strânsă legătură cu elita
  informaţională
  Leadership politic-leadership
        organizaţional
► Prin  leadership majoritatea oamenilor înţe-
  leg capacitatea unei persoane de a mobiliza
  şi direcţiona capaciţăţile membrilor unei
  organizaţii pentru atingerea scopurilor defi-
  nite.
► Dicţionarul explicativ al limbii române - un
  prim sens al leadership-ului este anume cel
  de conducere /sau de funcţie de conducere.
       Definire - leadership
         organizaţional
► Leadership-ul    se învârte în jurul
 viziunii, ideilor, direcţiei, şi are de-a
 face cu inspi-rarea oamenilor, oferirea
 sensului, direcţiei activităţii lor decât
 cu activităţile de rutină, de zi cu zi. Un
 lider trebuie să fie capabil să utilizeze
 mai mult decât propriile capacităţi. Un
 lider trebuie să fie capabil să inspire
 grupul să realizeze anumite activităţi
 fără să facă uz de mijloace formale de
 control.
Lider formal – lider informal
► Leadership-ul    formal – se referă la
  persoanele care ocupă o funcţie de
  conducere în organizaţii şi la dreptul legitim
  al acestora de a influenţa persoanele din
  subordine în virtutea poziţiei ocupate în
  cadrul structurii ierarhice a organizaţiei;
► Leadership-ul informal – spre deosebire
  de cel formal, nu se referă la dreptul de a-i
  influenţa pe alţii oferit de locul ocupat în
  structura formală, ci la calităţile intrinseci
  ale liderului de a exercita influenţă în cadrul
  unui grup informal.
Delimitarea conceptului de leadership de
          cel de management
►   Conceptul de management se referă la asumarea
  responsabilităţii pentru realizarea unui obiec-
  tiv şi la alocarea eficientă a resurselor (mate-
  riale şi umane) în acest scop.
► Pe de altă parte, conceptul de leadership se referă la
  procesul de influenţare şi direcţionare a mem-
  brilor organizaţiei către atingerea
  obiectivului.
►   Warren Benis şi Bart Namus au reuşit să rezume
    diferenţa dintre leadership şi management la o
    singură frază: „Managerii sunt oameni care fac
    lucrurile aşa cum trebuie, iar liderii sunt
    oameni care fac lucrurile potrivite”.
Delimitarea conceptului de leadership de
          cel de management
Warren Bennis, în lucrarea On Becoming a Leader, enumeră 12
   diferenţe între manager şi lider:
1. Managerul administrează. Liderul inovează
2. Managerul e o copie. Liderul e un original
3. Managerul menţine. Liderul dezvoltă
4. Managerul pune accentul pe sisteme şi structură. Liderul pune ac-
   centul pe oameni.
5. Managerul se bazează pe control. Liderul se bazează pe încredere.
6. Managerul are o vedere cu precădere pe termen scurt. Liderul are o
   vedere pe termen lung.
7. Managerul raspunde la întrebări precum: unde? cum? Liderul
   rasăunde la: ce anume? Și de ce?
8. Managerul se orienteză permanent în funcţie de rezultatele imediate.
   Liderul se orientează după rezultatele pe termen mediu şi lung (im-
   pact)
9. Managerul imită. Liderul crează.
10. Managerul acceptă status-quo-ul. Liderul îl contestă.
11. Managerul face lucrurile cum trebuie. Liderul face lucrurile care
   trebuie.
                 Liderism politic
► Pentru a deveni lider, o persoană trebuie să dispună de
  calităţi ereditare (înnăscute), morale şi profesionale.
► Calităţile înnăscute se referă la caracter, voinţă, farmec
  personal, fermitate, intuiţie, inteligenţă, etc.
► Calităţile morale se referă la onestitate, bunăvoinţă şi
  no-bleţe, grijă pentru oameni, pentru bine şi dreptate
  socială.
► Calităţile profesionale se referă la potenţialul analitic,
  orien-tarea operativă în situaţie, poziţia argumentată
  faţă de opo-nenţi, competenţă, profesionalism în luarea
  deciziilor poli-tice. În plus, liderul trebuie să fie capabil
  de pune interesul social înaintea celui personal, să fie un
  bun diplomat şi orator, precum şi să posede o cultură
  politică înaltă.
    STRATEGII ȘI TACTICI UTILIZATE DE
 LIDERUL POLITIC PENTRU DOBÂNDIREA ȘI
          EXERCITAREA PUTERII
► Recurgerea  la consilieri
► Aliantele-coalitiile
► Comunicarea
► Manipularea
► Compromisul
► Încrederea
► Entuziasmul
► Temporizarea
► Tactica "cacialmalei"/bluffing-ului
Vă multumesc pentru
  atenție și răbdare

				
DOCUMENT INFO
Shared By:
Categories:
Tags:
Stats:
views:11
posted:9/13/2012
language:Romanian
pages:23