Agentii economici by HC120831034758

VIEWS: 2 PAGES: 4

									                               Agenţii economici


        Explicarea proceselor complexe ce au loc în sistemele economice
presupune luarea în considerare a faptului că aceste sisteme sunt formate din
agenţi economici, ale căror acţiuni şi interacţiuni dau substanţă şi sens vieţii
economice.
        Generic, prin agent economic se înţelege o persoană sau un grup de
persoane îndeplinind funcţii bine determinate în viaţa economică. Orice agent
economic poate fi identificat prin cuplul subiect-funcţie. Gama funcţiilor specifice
exercitate de agenţii economice permite definirea tipologiei acestor agenţi. În
prezent, pe plan mondial, cea mai largă utilizare cunoaşte tipologia ce stă la baza
sistemului de evidenţă statistică a conturilor naţionale; în cadrul ei se disting:
                 - agenţi producători de bunuri şi servicii, de natura firmelor;
                 - agenţi consumatori, de natura gospodăriilor (menajerelor);
                 - agenţi financiari, reprezentanţi, de instituţiile financiare şi de
                      credit;
                 - administraţiile;
                 - străinătatea, “restul lumii”, reprezentând agenţii aparţinând
                      altor economii naţionale.
        Agenţii producători, împreună cu cei consumatori constituie categoria
agenţilor non-financiari. Complementar cu această primă categorie se distinge o a
doua, respectiv cea a agenţilor financiari.
        În economiile contemporane se manifestă necesitatea existenţei unui agent
de sine stătător, respectiv administraţiile, care se ocupă de furnizarea unor bunuri
şi servicii de utilitate publică, prin colectare şi redistribuire de resurse de la ceilalţi
agenţi şi alocarea lor conform interesului public. În sfârşit, restul lumii, reprezintă
corespondentul extern al agenţilor economici naţionali implicaţi în relaţii cu
străinătatea.
        Agenţii economici pot fi abordaţi ca agenţi elementari, adică entităţi
primare autonome ale vieţii economice şi agenţi economici agregaţi; reprezentând
clase de agenţi economici elementari ce îndeplinesc funcţii similare.
         Agentul agregat întreprinderii (firme) grupează toate iunităţile
             instituţionale a căror funcţie principală constă în producerea de bunuri
             materiale şi servicii (non-financiare) destinate pieţei.
         Agentul agregat gospodăriilor (menaje) reprezintă agentul economic
             purtător al calităţii de consumator de bunuri personale. Acest agent




                                                                                     1
           cuprinde toate entităţile care obţin venituri şi organizează folosirea lor
           pentru a cumpăra şi consuma bunurile de care au nevoie, pentru a face
           economii: familii, celibatari, diferite comunităţi consumatoare.
          Agentul agregat instituţiilor financiare, de credit şi societăţilorde
           asigurări reuneşte unităţile instituţionale a căror funcţie principală este
           cea de intermediar financiar între ceilalţi agenţi economici; ele
           colectează, transformă şi redistribuie disponibilităţile financiare sau
           transformă riscurile individuale în riscuri colective. Din această grupă
           de agenţi economici fac parte toate băncile, inclusiv instituţia de
           emisiune monetară, societăţile de asigurări.
          Agentul economic agregat administraţiilor publice reprezintă acel
           agent economic care exercită funcţiade redistribuire a venituluui şi a
           avuţiei pe baza serviciilor non-marfare prestate, în cazurile în care
           întreprinderile nu oferă astfel de servicii pe piaţă sau le oferă în
           cantităţi insuficiente.

       Administraţiile private grupează organismele private fără scop lucrativ
care au ca funcţie principală prestarea de servicii non-marfare pentru diferite
categorii de persoane sau colectivităţi.
        Agentul agregat străinătăţii, restul lumii desemnează generic celelalte
            economii naţionale şi unităţile loe autonome cu care agenţii economici
            interni intră în tranzacţii economice. Rezultă că exteriorul reprezintă
            un agent agent economic specific, fiind singurul care nu este
            caracterizat print-o anumită funcţie intrinsecă.

         Pentru a oferi o imagine ordonată şi sistematizată asupra activităţii
complexe din cadrul unei economii naţionale este necesar să considerăm că
mulţimea operaţiilor şi tranzacţiilor ce au loc între agenţii economici formează, în
derularea lor, un circuit. Elementele care definesc circuitul economic sunt:
activităţile economice, tranzacţiile şi obiectul acestora.
         Activităţile constituie premiza tranzacţiilor economice şi se referă la
totalitatea operaţiilor care urmăresc, direct sau indirect, satisfacerea trebuinţelor
de bunuri economice. După natura lor, ele pot fi reduse, însă la trei mari categorii
                 - operaţii cu bunuri şi servicii, care privesc producţie,
                 - schimbul şi utilizarea bunurilor în cursul unei perioade
                     considerate,




                                                                                2
               -     operaţii de repartiţie prin care se efectuează formarea şi
                     distribuirea veniturilor legate de procesul de producţie şi a
                     celor de proprietate
                 - operaţii financiare, care se referă la modificarea volumului şi
                     structurii activelor şi/sau pasivelor agenţilor economici.
         Subiecţi ai tranzacţiilor sunt agenţii economici grupaţi, după criteriul
instituţional, în sectoarele analizate în paragraful precedent: întreprinderi (firme),
gospodării (menaje), instituţii financiar-bancare, administraţiile publice şi cele
private, străinătatea sau restul lumii.
         Obiectul tranzacţiilor economice îl reprezintă bunurile produse (corporale
şi incorporale), serviciile factorilor de producţie, precum şi moneda.
         Tranzacţiile care intervin în derularea circuitului economic pot fi
diferenţiate în funcţie de activităţile la care se referă, de obiectul acestora, de
modalităţile de realizare a lor. Tranzacţiile de piaţî sunt tranzacţii bilaterale, în
care oricărui transfer de bunuri îi corespunde o contrapartidă, concretizată într-un
alt bun, serviciu sau echivalent în monedă. În economie au loc, însă, şi tranzacţii
care nu generează un contraserviciu; ele pot fi de două categorii: transferuri
curente ( care se efectuează sistematic) şi transferuri de patrimoniu (care intervin
mai rar şi determină, la unul din agenţii economici implicaţi o modificare de
patrimoniu.
         Într-o economie orientată către piaţă, agenţii economici din sectorul
afacerilor cunosc forme tipice de organizare:
         - firme individuale sau de familie,
         - firme de tip asociativ,
         - companii publice sauprivate.
         Fiecăruia dintre aceste forme de organizare a afacerilor îi corespunde un
anumit regim economic şi juridic de funcţionare pentru firmele care o adoptă.
Opţiunea pentru o anumită formă de organizare revine, în principiu subiecţilor
care iniţază sau operează o activiate economică în sectorul afacerilor, formă care
le apare drept cea mai favorabilă privind dezvoltarea afacerii respective.

       S.R.L.-ul prezintă 2 mari avantaje:
              - are nevoie de capital de pornire mic,
              - răspunderea limitată (obligaţiile sociale sunt garantate cu
                  patrimoniul social), iar asociaţii sunt obligaţi numai la plata
                  părţilor sociale; acest lucru îi asigură un grad ridicat de
                  siguranţă în afaceri şi posibilitatea de a întreprinde activitate
                  temerară.




                                                                                 3
               -    Numărul minim al asociaţilor nu e prevăzut de lege, deci poate
                    fi asociat unic, dar cel maxim e limitat la 50 de asociaţi.

        S.A. se caracterizează prin:
        - capitalul societăţii e format din acţiuni,
        - obligaţiunile sociale sunt garantate cu patrimoniul social; asociaţiile
            sunt obligate numai la plata acţiunilor lor, adică răspund în limita
            capitalului subscris,
        - numărul acţionarilor trebuie să fie mai mare de 5,
        - personalitatea acţionarilor nu reprezintăimportanţă,
        - condiucerea generală e asigurată de adunarea generală a acţionarilor
            sau a reprezentanţilor acestora.
        Avantaje:
                - asigură posibilitatea cotării la bursă, şi face posibilă atragerea
                     de capital,
S.A. e recomandată în:            - afaceri mari
                - când există posibilitatea obţinerii pachetului de control.
                - Când sunt membrii fondatori
                - Când deţinătorul pachetului de control permite încrederea
S.A. şi S.R.L. se constituie prin contract de societate şi statut în formă autentică.



                   Referat realizat de http://www.referate-online.org




                                                                                4

								
To top