Revista Debora Nr 27 August 2012

Document Sample
Revista Debora Nr 27 August 2012 Powered By Docstoc
					                          1




          Nr. 27, August 2012
     Revistă creștină pentru femei



         ”Iată, Eu stau la uşă şi bat.
Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa,
 voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine.”

                Apocalipsa 3:20




                ”La miezul nopții va veni, Isus cu pas domol,
              Și-i vai de cel ce-l va găsi pierdut cu suflet gol...
                 O, lumea asta de nevoi, cum a orbit acum,
              Crezând că lumea de apoi a-ntârziat pe drum...


               Deci, suflete, fii gata, treaz, o clipă nu dormi,
               Căci trece Mirele chiar azi și daru-ți vei primi,
                Venirea Lui se-apropie, să treacă judecând,
             O, suflet, ține-te curat, căci poți cădea oricând...”




              Editor : Aurelia Gabor
                1002 NE 91 Avenue
          Vancouver, Washington 98664
                 Tel. 36o-944-9638
        EMail : aureliagabor@yahoo.com
                                                       2




                                             Cuprins
 Cât timp ne-a mai rămas ?, de Aurelia Gabor.........................................P. 3 ;

 Prima zi în cer, poezie, Aurelia Gabor......................................................P 6 ;

 Dreptul la fericire, de Rodica Boțan.........................................................P 7 ;

 Maxime de la Lenuța Amurăriței Pus......................................................P. 9 ;

 Și tu, ca și Ioana, de Olympia Nenu........................................................P. 10 ;

 Dumnezeul lui tata, de Mihai Titean.......................................................P. 13 ;

 Consiliere Creștină, de Aurelia Gabor.....................................................P. 15 ;

 Mituri și adevăr despre perioada celibatului, de Mihaela Gheorghe......P 17 ;

 Cuvântul lui Dumnezeu, de Ana Tătar-Andraș.......................................P. 21 ;

 Sănătatea :Mezelurile și carnea roșie..., de Dr. Ligia Miclea.................P. 23 ;

 Rubrica Gospodinei...................................................................................P. 24 ;
                                              3




       Nota Editorului                                            Aurelia Gabor



                                Cât timp ne-a mai ramas ?

    Iată un titlu de articol care sună cam sumbru în plină vară, când principala preocupare a
celor mai mulți dintre noi este unde să ne petrecem vacanțele, ce haine să ne mai
cumpărăm sau ce diete să mai urmăm pentru a arăta ”bine” sau, pentru cei mai ”înțelepți
spiritual”, spre ce locuri să ne îndreptăm pentru a face misiune. Nimic nu poate fi, însă,
mai actual ca întrebarea din titlul acestui articol : ”Cât timp mi-a mai rămas pe acest
pământ și ce fac cu ce mi-a mai rămas ?”
    Dimineața zilei de 20 iulie 2012 a venit ca un nou șoc peste națiunea americană : un
nou episod de violență, petrecut în Aurora, statul Colorado a avut ca rezultat 12 morți și
59 de răniți. De la vârste fragede (de numai trei luni), până la cine știe ce ani împliniți sau
neîmpliniți, 71 de vieți au fost schimbate pentru totdeauna, doar în câteva secunde. Prin
numărul mare de victime, actul acesta de violență este considerat ca fiind cel mai grav din
toată istoria violenței americane de până acum. Scena s-a petrecut în timpul unui spectacol
de film, care a avut loc la miezul nopții, având ca sursă o singură persoană : un tânăr de 24
de ani, student la Facultatea de Medicină din orașul respectiv, care urma un program de
doctorat in științe neurologice. Circumstanțele în care s-a petrecut acest incident nefericit
au fost descrise cu lux de amănunte de presă, internet și televiziune. Natura filmului,
precum și ora neobișnuită la care a avut loc premiera acestuia, nu sunt subiectul acestui
articol, deși ar fi multe de comentat privitor la aceste aspecte. Dar, ceea ce m-a
impresionat cel mai mult în toate cele întâmplate a fost situația unei tinere, Jessica Ghawi
Redfield, care s-a aflat între cei 12 care și-au pierdut viața în noaptea de 20 iulie 2012.
Jessica se mutase recent în Colorado, venind din San Antonio, Texas, pentru șansele ce i
se ofereau aici de a urma o carieră în jurnalistică sportivă. Nimic neobișnuit până aici. Toți
ne mutăm din când în când, pentru diferite interese și scopuri. Interesant este însă că, doar
cu scurt timp înainte de moarte, Jessica a avut o experiență ciudată, asistând ”pe viu” la un
alt act de violență, care s-a soldat cu morți și răniți, în timp ce vizita orașul Toronto, în
Canada, pe data de 2 iunie 2012. Iată ce relatează Jessica, pe blogul ei personal, referitor
la scena de violență care s-a petrecut pe 2 iunie 2012 în orașul Toronto, la unul din mall-
urile orașului.
                                             4




         ”Gânduri de noapte târzie despre împușcăturile de la centrul Eaton”

   Nu-mi iese din minte acea senzație ciudată, aproape bolnăvicioasă, de gol interior,
ce am avut-o chiar cu câteva secunde înainte de a începe împușcăturile astăzi la mall,
în sectorul unde se servea mâncarea. Impresia aceea m-a făcut literalmente să părăsesc
mall-ul și să ies afară, în ploaie și, fără să știu, în afara pericolului din mall, așa, fără
nici un motiv anume. Mi-e greu și acuma să definesc acel sentiment straniu care mi-a
salvat astăzi viața de la o moarte aproape sigură… Am plecat astăzi la mall cu intenția
precisă de a face ceva cumpărături și a mă delecta cu o masă la restaurantul chinezesc.
Știam ce vreau și, atunci când decid ceva, nimic nu îmi poate schimba gândul sau
direcția. Când am ajuns la mall, m-am dus direct la secția de mâncare și am observat de
îndată restaurantul chinezesc care mă interesa. Dar, în loc să
mă opresc acolo, deodată, mi-am schimbat gândul - ceea ce este
foarte neobișnuit pentru mine - și m-am decis să îmi cumpăr un
hamburger. M-am așezat să-l mănânc dar, parcă ceva mă
împingea de la spate să plec de acolo. Senzația ciudată ce o
simțeam m-a făcut să plec din locul acela și pur și simplu să ies
afară din mall.
   Fără să mai am nici un control asupra a ceea ce făceam, m-
am ridicat ca teleghidată de la masa la care mă așezasem și am
ieșit afară din mall, fără să fac nici o cumpărătură. Am început
să umblu în jurul mall-ului, fără să îmi dau seama de ce nu
intram înlăuntru. În clipele următoare am observat ceva ciudat : lumea ieșea buluc pe
toate ușile mall-ului. În curând au apărut mașinile de poliție, ambulanțele, totul părea
să fie un haos și toți strigau același lucru : ”Un om înarmat a început să împuște în
jurul lui...” Teroarea se putea citi pe fiecare față ce o vedeai... În câteva minute au
început să apară tărgile cu răniții plini de sânge și cu fețele golite de expresie. Lângă
mine, unul dintre ofițerii de poliție transmitea prin telefon : ”Deocamdată, avem cel
puțin o fatalitate (o persoană moartă)”. Când am ajuns la hotel, am urmărit în
computer scena masacrului în care au existat atât răniți, cât și un mort și am constatat
că, doar câteva minute mai târziu, după ce eu am părăsit locul pe care am stat să îmi
mănânc hamburgerul, doar la un pas de restaurantul chinezesc, acolo s-a postat
autorul violenței din mall. Dacă m-aș fi oprit la restaurantul chinezesc, pe care îl aveam
în minte la intrarea în mall, acolo a fost locul unde una dintre victimele împușcăturilor
a fost omorâtă pe loc. Chitanța cu care eu mi-am plătit hamburgerul arăta ora 6.20
după amiază. După ce mi-am cumpărat mâncarea a început acea senzație copleșitoare
care m-a împins afară din mall, deși de abia sosisem. Nici măcar nu mi-am putut
”savura” mâncarea... La ora 6.23, deci doar trei minute după ce eu am plătit, au
început împușcăturile... Dacă nu aș fi ieșit afară, m-aș fi aflat exact în ”mijlocul
furtunii”... .
                                             5



    Astăzi mi s-a arătat cât de fragilă este viața omului. Am văzut teroarea de pe fețele
celor care priveau scena împânzită de polițiști, brancardieri și răniți. Am văzut fețele
stupefiate și speriate ale victimelor unei crime fără sens… Am fost martora schimbării
unor vieți în materie de fracțiuni de secundă. Mi s-a reamintit încă odată că nici unul
din noi nu știm când sau în ce loc se va sf\r;i timpul nostru destinat pe pământ… Când
și unde vom respira pentru ultima dată... Pentru cel care a murit astăzi, ultima secundă
                                                 și ultima răsuflare a fost în seara asta, în
                                                 mall-ul Eaton din Toronto, în mijlocul
       ”Cel ce va birui, va fi îmbrăcat
                                                 unei mulțimi care alerga în sus și în jos
    astfel în haine albe. Nu-i voi şterge
                                                 fără nici o grijă așa cum, probabil, făcea
    nicidecum numele din cartea vieţii
                                                 și el...
         şi voi mărturisi numele lui
                                                     Am spus-o și o repet, că fiecare
     înaintea Tatălui Meu şi înaintea
                                                 secundă pe care o avem de trăit este o
                îngerilor Lui."
                                                 binecuvântare. Așa de adesea m-am
                Apocalipsa 3:5                   surprins și eu luând viața ca pe ceva care
                                                 mi se cuvine, căreia nu i-am dat valoarea
și importanța necesară. Fiecare îmbrățișare a celor dragi, fiecare moment de bucurie pe
care îl împărtășim cu prietenii noștri, chiar și timpurile noastre de solitudine și
meditație, toate sunt momente prețioase și binecuvântări alese. Fiecare secundă a
fiecărei zile este un dar. După ceea ce am văzut astăzi, știu și înțeleg cu adevărat cât de
binecuvântată sunt pentru fiecare secundă ce îmi este dăruită să o mai trăiesc...
    Simt, cumva, că supra reacționez în legătură cu ce am experimentat astăzi. Dar nu
pot să fac altceva decât să fiu mulțumitoare pentru orice a fost senzația aceea care m-a
determinat să fac alegerile pe care le-am făcut astăzi și anume de a nu mă opri la
restaurantul chinezesc și a ieși afară din mall, dincolo de voința mea. Mintea mea
derulează din nou și din nou toate aceste lucruri, precum și scenele ce le-am văzut la
ușile mall-ului. Sper ca măcar cei răniți să se recupereze și să se însănătoșească cât de
repede. M-aș bucura să pot să-mi scot din minte și din sistem senzația aceasta stranie
care nu mă părăsește nici acum, dar aceste emoții îmi reamintesc cât de binecuvântată
sunt că încă sunt în viață. Senzația aceasta stranie m-a făcut să părăsesc mall-ul și, cu
siguranță, mi-a salvat viața...”
    Cu 20 de minute înainte de începerea filmului în timpul căruia a sosit ”momentul
Jessicăi” de a-și da ”ultima răsuflare” pe acest pământ, ea invita pe toți prietenii ei să
meargă la această premieră de film. Dar, momentul celor invitați de ea încă nu sosise... În
Psalmul 139:16, citim : ”Când nu eram decât un plod fãrã chip, ochii Tãi mã vedeau
și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost
vreuna din ele.”
    Citind această experiență deosebită nu m-am putut opri să nu meditez și eu la viața pe
care am primit-o de la Dumnezeu, ca pe un dar frumos. Ce fac cu ea și cum o folosesc ?
Prețuim noi suficient fiecare clipă care ne este dăruită de Domnul ? Nu am cunoscut-o pe
Jessica și nu știu cum și-a trăit ea cele șase săptămâni care i-au mai fost dăruite după
                                              6



experiența din Toronto. Și nici nu doresc să intru în detaliile personale de viață ale
cititorilor acestui articol, dar v-aș îndemna pe fiecare să luați în considerare darul vieții.
Ce am face, fiecare, dacă am ști că mai avem de trăit doar șase săptămâni de acum înainte
? Pe ce ne-am cheltui energia ? În ce ne-am investi valorile materiale care, de fapt, nici nu
ne aparțin, pentru că ele ne sunt doar împrumutate de Domnul. Cât timp am petrece cu cei
dragi și cum ar arăta acel timp ? Adeseori m-am surprins și eu însămi cheltuindu-mi
energia și timpul pe lucruri care nu zidesc și nu adaugă la valorile eterne spre care ar
trebui să țintim. Dumnezeu ne-a oferit un dar fără preț prin viața ce ne-a dăruit-o și
intenția Lui este să facă din viața noastră un motiv de bucurie atât pentru noi, cât și pentru
El. Va aduce, oare, acest articol o schimbare în decizii și direcții în viața mea și a ta ?
Rugăciunea mea este ca da, gândurile cuprinse aici să dea o nouă direcție atât gândirii
noastre cât și deciziilor ce le facem în fiecare clipă. Domnul să ne ajute la aceasta !


                                             Prima zi în cer...
                                                          De Aurelia Gabor
                                  Veni şi ziua-aceea, când truda pământească,
                                   Sfârşi şi pentru mine şi-n cer mă-nfăţişai,
                                   Şi-n frumuseţea-aceea, cu totul nefirească,
                                   Avui un şoc mai mare decât mă aşteptai...

                                Şi nu despre splendoarea ce-n faţă mi se aşternu,
                    Şi nici de flori sau îngeri, rămas-am atunci mut.
                         Ci de mulţimea care, pe străzile de aur,
                    Se preumbla în pace, cu-un zâmbet sfânt, plăcut.

                     Erau acolo hoţi, şi mincinoşi, şi-alcoolici,
                    Colegul meu de şcoală ce banii mi-a furat,
    Şi un vecin cu care o vorbă schimbai rar,
Şi Gheorghe, despre care, credeam că-i la „grătar”

   Privind şocat spre Isus, privirea-ntrebătoare,
     Cerea ca, de îndată, să capăt un răspuns.
    ”Cum de toţi păcătoşii aceştia stau în soare,
    Zâmbind, pe nori de slavă, alături de Isus ?

                       Şi de ce, toţi, deodată, au amuţit ca-n taină,
                     Privind spre mine straniu şi cam nedumeriţi ?”
                        „Copilul meu, aceştia, cu hainele spălate,
                      Sunt mai şocaţi ca tine... cum de eşti tu aici...
                                              7



                       Când tu, trăind pe Terra, dispreţuit-ai tare,
                          Pe cei pe care-n viaţă Satana i-a legat,
                      Trecând pe lângă dânşii, nepăsător şi mândru,
                       Tu niciodată harul Meu nu le-ai prezentat.

                                  Nu le-ai vorbit de Mine şi nici de-a Mea iubire,
                                      De planul care Tatăl l-a pus naintea lor.
                                 Ci, plin de îngâmfare, ai stat mândru pe-o bancă,
                                   Şi de pierduţi ca dânşii, deloc nu ţi-a păsat...

                                   Tu nu le-ai spus de Mine, dar alţii au făcut-o,
                                   Poate cu mici talente, chiar fără daruri mari,
                                     Dar au avut în inimi iubirea şi speranţa,
                                   Că pentru nici un suflet n-am murit în zadar.

                        Acum, ei sunt aicea, cu hainele spălate,
                         Bine-ai venit acasă şi tu, copilul Meu,
                       Dar nu uita c-aicea, în dragostea de frate,
                     Sunteţi acum doar una, doar una-n Dumnezeu”




      Dreptul la fericire – Un drept constitutional
                                                   De Rodica Botan
   Între libertățile și drepturile pe care țara în care trăiesc le-au asigurat și garantat
cetățenilor ei se află și "Dreptul de a căuta după fericire". Și, atenție mare, că nu este
"the right to happyness" (”dreptul la fericire”) ci..."The right to pursue happyness"
(”dreptul de a căuta, de a alerga după fericire”).
   Se pare că fericirea a fost preocuparea omului încă din gradina Edenului. Și, deși aveau
de toate, li s-a părut lui Adam și Evei că un singur lucru le lipsește - tocmai lucrul ăla care
                                               8



le-a fost interzis. Și maaarrrre fericire le-a mai adus fructul oprit...
    Se pare, însă, că e în natura noastră omenească să căutăm, să vrem și să alergăm după
fericire. Romanii o mai au și pe "Fata Morgana" care să le explice această căutare cu
rezultate îndoielnice... Cu toate acestea, din cele mai vechi timpuri și până în zilele
noastre, se pare că ”goana după fericire” este o preocupare permanentă a oamenilor din
toate neamurile și de toate rangurile sociale, fără deosebire. Generație după generație
aleargă după același scop, veșnic neîmplinit dar, cu speranța că el, singurul om de pe
planetă, o să găsească în sfârșit formula, secretul... fericirii.
   Oamenii caută un scop în viață și majoritatea cred că scopul este să-ți găsești fericirea.
Toți suntem fixați pe succes, împlinire, situație, poziție socială... Și chestia asta nu-i chiar
prostie din moment ce Solomon, cel mai deștept om care s-a născut pe pământ a fost și el
în căutarea fericirii. La resursele lui, omul a avut tot ce poate un om să aibă la îndemână
ca să guste fericirea. Fiind inteligent, a căutat fericirea în cunoaștere și s-a instruit, s-a
educat și a cercetat tot ce există sub soare și care era la îndemâna lui pe vremea aceea. Dar
fericirea nu era în cunoaștere și nici în educație. Fiind putred de bogat, a căutat să-și
satisfacă toate dorințele inimii : a clădit case, grădini, s-a înconjurat cu bogățiile lumii
acesteia - dar fără să găsească fericirea. A încercat fericirea în relațiile pe care le-a avut cu
cele peste 1000 de femei și nici acolo n-a găsit ce căuta. Și-a înveselit inima cu vin și
urechea cu muzică și s-a îmbrăcat în aur și purpură - dar fericirea l-a ocolit... În final,
concluzia lui a fost : "Totul este o deșertăciune și o goană după vânt...”. Așa ne spune
Solomon în Eclesiastul și e greu să îl contrazici.
   Dar, iată că vine Domnul Isus și, în predica de pe munte, ne explică ce înseamnă a fi
fericit. Solomon n-a putut să găsească nici o fericire, Domnul Isus însă găsește mai multe.
Și nu ține secret – ci ni le dă pe toate. Nu simt nevoia să explic nimic. Am să scriu doar
ce spune Biblia, că o să ne explice Cuvântul ce și cum. Iată Cuvântarea de pe munte a
Domnului Isus și multiplele soluții pentru cei care caută fericirea (Matei 5:3-11) :
   ”Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor ! Ferice de cei ce
plâng, căci ei vor fi mângâiaţi ! Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul !
Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi ! Ferice de
cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă ! Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor
vedea pe Dumnezeu ! Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui
Dumnezeu ! Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia
cerurilor ! Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor
prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră.”
   Pare un moment prielnic acuma să ne cercetăm și să vedem dacă am găsit vreo fericire
în viața ce o trăim... și, dacă încă n-am găsit-o, zic eu, să o căutăm. Solomon nu a ascultat
predica de pe munte și a căutat fericirea tot prin locuri pe unde nu se putea găsi. Sunt
mulți oameni și astăzi – și mă includ între ei – care au căutat fericirea în astfel de locuri.
Unii au venit în America tot în căutarea fericirii, deși unora ne place să spunem că am
căutat libertate religioasă. Oare, de ce am fi căutat-o ? Biblia nu ne învață să fugim de
prigoane. Dar... toți suntem oameni și toți greșim mai devreme sau mai târziu... Și, cât
                                            9



suntem în viață, încă avem dreptul – mai ales cei din Statele Unite au dreptul
constituțional – ca să ”caute” după fericire. Păi, s-o căutăm, dragii mei, dar s-o căutăm
unde se poate găsi !



                               Maxime
                     de la Lenuța Amurăriței-Pus,
                           Teliuc, Hunedoara

   o Abaterea de la adevăr începe atunci când
     genunchii încetează să se mai îndoaie ;

   o Umilința falsă este mândrie adevărată ;

   o Nu arăta greșelile altora cu un deget murdar ;

   o Ești inteligent dacă nu crezi decât jumătate din ceea ce ai auzit ; ești
     înțelept dacă știi care jumătate...

   o Credința vede invizibilul, crede incredibilul și primește imposibilul
     ;
   o Când biserica nu mai caută pe cei pierduți este... pierdută...

   o Pentru pescarii de oameni nu există sezon închis ;

   o Nu de puține ori, sinceritatea este luată drept răutate, iar fățărnicia
     ca o educație aleasă...
   o Ceea ce facem vorbește mai mult decât ceea ce spunem !

   o Cheia este rugăciunea, iar ceea ce întoarce cheia este credința ;
                                              10




                                      ȘI TU, CA ȘI IOANA…
                                                      De Olympia Nenu, California
                               Istoria ei este, poate, și istoria ta. Citind-o, te vei regăsi cu
                        siguranță și tu pe undeva... Câți dintre noi, la vremea-aceea, nu ne
                        întrebam, sângerând tăcuți, de ce nu primim iubirea după care
                        tânjim… și, trăgând ușa-n urma noastră, cu un oftat neobservat, ne
                        ascundeam în noi înșine, tainicul loc, unde nimeni nu ne tulbura
                        meditațiile...
                               Ioana Dărăban își amintește de anii fericiți ai copilăriei
care, însă, au zburat repede. Starea tensionată a părinților și-a răsfrânt aripa nemiloasă și
asupra celor patru adolescente ale casei. ”Eram afectată sufletește. Mă durea teribil să-i
văd certați. Sufeream cumplit. Trăiam într-o continuă încordare și eram de-a dreptul
torturată de gândul de a nu-i vedea despărțiți.” În aceste conjuncturi, viața n-a stat pe
loc. ”Creșteam fără atenția părinților, prea ocupați cu problemele ce nu și le puteau
rezolva între ei și... lipsa de iubire m-a marcat profund. Dragostea visată în anii
copilăriei, n-o mai găseam în brațele iubitoare ale celor ce altfel îi cunoscusem în
gingașii ani ai copilăriei mele. La toate-acestea se adăuga și confruntarea cu segmentul
acela al vieții, numit adolescență, în care am pătruns speriată, fără să mai simt mâna
tatălui, ca odinioară, strângând mânuța mea în a sa. Au urmat apoi anii în care mama
nu mai avea vorbe calde la adresa tatii, ba dimpotrivă, tabloul lui era tot mai ponegrit si
colorat dezgustător, iar noi fetele ei, am început să-l privim prin ochii mamei. Mă durea
tare rău. Ceva se desprindea, parcă se rupea din mine, ori de câte ori trebuia să-mi
smulg o amintire frumoasă de demult și s-o înlocuiesc cu noul lui chip zugrăvit de
mama. Golul din mine se căsca cu fiecare zi ce trecea și-atunci mi-am propus să dau un
sens vieții mele, studiind. Nu voiam să treacă timpul neîmplinind ceva în viață.
Împingeam imaginația dincolo de granițele realului. Mă vedeam clădind un cămin, nu
ca cel în care am crescut, ci unul ideal, într-un univers al păcii. Și, tot gândind la toate
acestea doream să devin tot mai independentă și alunecam inconștient spre rebeliune.
Astfel când, în sfârșit, mi-am luat mult râvnitul “majorat“, la cei 18 ani ai mei, cu
puțina independență financiară ce mi-a deshis porțile libertății” - socoteam eu – ”mi-am
luat viața în propriile mâini. Ce bun a fost însă Domnul că, în nebunia mea, încă mă
veghea cu bunătate și iubire, să nu mă pierd. Priveam speriată-n jur, la orizonturile
neîngrădite ale vieții și nu știam de unde să încep viața. Credeam că nu sunt destul de
frumoasă și n-o să mă placă nimeni. M-am aruncat în brațele câtorva relații de
prietenie, cu gândul la visele ce le făurisem în mine însămi mai odinioară, dar n-am
avut maturitatea necesară pentru a face pasul serios al căsniciei.”
   ”Începusem să citesc “Romanul de dragoste“. După Revoluție, a fost o adevărată
explozie de literatură. Microbul acesta făcea ravagii, iar pe mine m-a îmbolnăvit de-a
dreptul. Visam și pentru viața mea împlinirea unor astfel de pasiuni înflăcărate. Deși le
trăiam în parte, sufletul tot neîmplinit îmi rămânea.
                                              11



   Relațiile mele nu erau de durată și familia visurilor mele se năruia iute. Trăiam,
zâmbind totuși, o traumă intensă. Consumul emoțional era atât de puternic, încât la
ruperea fiecărei relații de prietenie cădeam într-o prăpastie adâncă de depresie și
decepție și abia târziu, cu mult efort, mă puteam ridica din nou. Partea mea
sentimentală, în joaca ei cu dragostea, îmi traumatiza propriul psihic. Mă îndreptam, în
acele ceasuri critice din viața mea, spre Catedrala unde credeam că există un
Dumnezeu, căruia Îi plângeam amarul inimii și mă simțeam ușurată, ieșind de acolo
mai liniștită. Dar eu nu știam, nu cunoșteam esența despre acest Dumnezeu, aceea că
El iubește cu adevărat. Repetam rugăciunile învățate de la mama, dar le rosteam din
suflet, crezând în ele. Scriptura nu o citeam, dar îi recunoșteam valoarea, o consideram
prea sfântă pentru o păcătoasă ca mine. Și, când a văzut Dumnezeu cum mă zbat între
dorința de a face bine și neputința de a–l înfăptui, nu m-a mai lăsat, mi-a sărit într-
ajutor, aducând câțiva prieteni de-ai Lui în preajma mea, și iată cum :
   Am avut o bună prietenă de liceu, care, dintr-odată, nu știu cum, s-a pocăit. Eu
râdeam de ea, c-a luat-o razna. Ea nu s-a supărat pe mine. Ținea mult, mult la mine. Și
tocmai prin ea, Dumnezeu mi-a atins inima. M-am îmbolnăvit. Contactasem de la unul
dintre prietenii mei hepatita B. Prietena mea nu s-a dezis de mine. Venea cu
punctualitate la spital și făcea totul să îmi ridice moralul. Petrecea timp îndelungat cu
mine, sporovăiam de toate, iar la plecare, nu uita, niciodată să-mi lase, uitate parcă, ba
pe noptieră, ba pe fotoliu, broșurele, despre care nu scotea un cuvințel în toată după-
amiaza, dar care pe mine, mă înfuriau atât de tare, încât le aruncam cât colo, de cum
ieșea ea pe ușa salonului, fără ca măcar să arunc o privire sporadică asupra lor. M-a
impresionat însă că ea nu înceta să mă viziteze. Ba mai mult, chiar și după ieșirea mea
din spital, ținea legătura cu mine. Își propusese parcă să nu mă scape, și de fapt asta s-
a și întâmplat, pentru că eu eram motivația rugăciunilor ei de-acasă, din odăiță. Abia
ieșisem din spital și, la sfârșitul uneia dintre vizitele ei a aruncat așa, o vorbă” – și zicea
ea - ”Dacă ai vrea să vii cu mine la Biserică într-o seară, poate ți-ar face mult mai mult
bine, decât să stai singură tot timpul, doar cu gândurile tale…” ”M-a prins. Eu încă
sufeream și chiar voiam să ies din contextul situației în care mă sufocam, să evadez din
celula vieții de-aici, într-un univers străin de cunoștințele mele, unul care să-mi
stârnească interes și să mai uit de lumea mea. Nu știu cum, dar am zis da, am acceptat.
I-am răspuns invitației. În seara aceea am simțit ceva nou, cu totul aparte. S-a
întâmplat exact cum visasem și-mi dorisem : pășisem într-o lume nouă, o lume
necunoscută mie, totul era atât de îmbietor și plăcut ! De cum am făcut primul pas
acolo, eu însămi parcă eram alta, mă miram eu de mine, parcă de-acolo aparțineam și
doar m-am întors înapoi acasă după o călătorie… Ce bine mă simțeam ! Cu aceeași
dragoste cu care mă tratase din totdeauna, prietena mea a vorbit cu Pastorul
Comunității despre starea mea, iar el m-a întrebat dacă vreau să se roage pentru mine.
I-am zis - ”Da”, dar eu nu știu să mă rog ca voi.” ”Nu-i nimic - mi-a zis el – ”doar să
vrei și-i de ajuns.” ”Vreau - am șoptit cu lacrimi, din adincul sufletului meu – ”Acum e
șansa mea” - mi-am zis în gând - ”Aici e Dumnezeu. Nu scapă de mine. Atât mă țin de
                                            12



El, până se uită la mine și mă vede. Plângeam și râdeam de bucurie. M-a descoperit.
Am simțit lucrul acesta în sufletul meu. N-am cuvinte îndeajuns să spun ce-a fost în
mine atunci. Știu doar că m-am prăbușit în genunchi eu, Ioana de demult și m-am
ridicat de jos, o alta, una nouă, ce nu voiam să-L mai las de lângă mine. M-am dăruit
Lui. Am început să frecventez întâlnirile grupului “Alege Viața“, grup de care prietena
mea era nedespărțită. Ce clipe de neuitat ! Nu voiam să se mai sfârșească. Uneori mi se
părea că doar despre mine se vorbește când se tâlcuiau Scripturile. Prea mă cunoșteau
necunoscuții de-acolo, de când eram mică... Dar nu, nu ei mă știau - mi-a explicat
prietenea mea – căreia îi destăinuisem nedumeririle mele… Dumnezeu îmi vorbea prin
prietenii Lui, pentru că El veghease de la începuturi asupra mea, cu dragoste
părintească și a avut tot timpul ochii ațintiți peste cărările mele, să nu mă pierd.
Povestea samaritencei era, de fapt, povestea mea. Domnul Isus însă, acolo la fântâna
Siharului din mine, mi-a luat inima-n mâinile Sale și i-a dat alte simțiri, cerești, sfinte,
îmbrăcând-o într-un alt înveliș, comandat din cer, special pentru Ioana ”de acum”. Mă
simțeam atât de vinovată, dar atât de iubită în același timp ! Cântecele, predicile,
rugăciunile, toate erau doar pentru mine. Parcă era prea mult ! Eu eram atât de
murdară, iar El mă iubea atât de mult... Am aflat atunci că aș putea primi iertarea
păcatelor mele. Izvorul lacrimilor a țâșnit din ochii mei și, în dorința de a o primi cât
mai iute, nu mă mai ridicam de pe genunchi. Eram atât de fericită că, în sfârșit, am
găsit ce-am căutat dintotdeauna : cineva care să mă iubească așa cum sunt. Și n-a mai
trebuit să mă străduiesc să plac cuiva… El mă iubea, și-mi era deajuns… Dragostea
Lui n-a fost ceva câștigat de mine, El mi-a dăruit-o și încă necondiționat… Oh, sufletul
îmi era în extaz ! La cei 21 de ani ai mei, simțeam că, vai, ce târziu L-am cunoscut, câți
ani am pierdut fără El... ”Oh, de Te-aș fi cunoscut mai demult…” - șopteam cu regret
în glas, printre lacrimi, pe genunchi...Iar El îmi zâmbea cu duioșie : ”Din totdeauna am
fost lângă tine… și-mi doream să mă cunoști…” ”La chemarea fraților din Adunare,
să-mi predau viața-n mâinile Lui, am răspuns ”DA”, cu-ntregu-mi suflet, și–am
încheiat un legământ de dragoste acolo, pe malul apei, pentru totdeauna, cu Salvatorul
meu cel drag, Domnul Isus. M-am pus de îndată în slujba adolescenților care, ca și
mine, în rebeliunea anilor timpurii, se-aruncau păcatului din stradă. Alături de ceilalți
colegi, le vorbim despre dragostea Domnului și despre șansa salvării lor din ghearele
morții, în programele de educare din Liceele și școlile generale din Cluj. Acum sunt
consilieră la “Provita“, clinică ginecologică din Cluj. Sosesc la noi tinere, eleve,
studente, căsătorite sau singure, pentru test de sarcină. Stăm de vorbă și aflăm ce le-a
adus în momentul de criză, pentru că o sarcină nedorită este un moment de criză pentru
o tânără necăsătorită… Și n-am mai mare bucurie, decât să văd că ies pe porțile
Clinicii cu hotărârea de a renunța la avort și a se întoarce din calea păcatului, spre Cel
ce pe toți ne așteaptă cu brațele deschise. Nu mult după aceea am avut marea bucurie
ca și mama mea să-L cunoască pe Domnul meu Isus, de-acum și al ei și de-atunci,
împreună, cu forțele unite, amândouă ne rugăm pentru întoarcerea tatii și știu că
Domnul ne va asculta.”
                                                 13



   Nu-i timp de pierdut ! Hai, vino și tu cu noi, să ne rugăm pentru salvarea sufletelor
pierdute ! Așa să ne-ajute Dumnezeu și mie aici, și ție acolo…




                               Dumnezeul lui tata...
                                       de Mihai Titean
                                   - urmare din numărul trecut –

                             Dumnezeul lui tata în viziune
                        ”Isus a răspuns : ”Ce este cu neputință la oameni
                                              este cu putință la Dumnezeu”
                                                       (Luca 18:27).
    A crezut acest lucru cu toată inima lui. Tot ceea ce i-a pus Dumnezeu pe inimă și-a dat
silința să ducă la îndeplinire. El a văzut umblarea cu Dumnezeu ca pe o aventură care era
direct proporțională cu credința pe care o avea în El. Când ai un Dumnezeu atât de mare,
viața merită trăită. El nu vedea viața de credință plictisitoare, mohorâtă, searbădă,
înglodată în ritualuri și lipsită de vlagă. Viața de credință este palpitantă, captivantă, plină
de pasiune.
   Nu a fost un om al amvonului, dar a cumpărat amvoanele bisericilor Speranța, Șega și
                                                    Potcoava. Nu a avut ureche muzicală, dar
                                                    aceasta nu l-a oprit să doteze câteva biserici
                                                    cu instrumente de orchestră sau de fanfară.
                                                    Nu și-a cumpărat un scaun în biserică, dar a
                                                    dotat multe biserici cu scaune. Nu a fost
                                                    orator, dar aceasta nu l-a împiedicat să
                                                    viziteze și să îmbărbăteze bisericile mici de
                                                    la țară. Nu a avut școală de pastor, dar
                                                    aceasta nu l-a împiedicat să împartă
  Amvonul Bisericii Baptiste ”Speranța” care și     Cuvântul viu al lui Dumnezeu, Biblia. Nu a
   astăzi, după 37 de ani, încă se află în Biserica fost bogat, dar a fost înstărit, lucru care,
    Speranța din Arad. Probabil că, pe la acest
  amvon s-au peridat, în timp, mii de vestitori ai
                                                    însă, nu l-a făcut să fie cu ”nasul pe sus”, ci
                   Evangheliei...                   i-a dat posibilitatea să se implice în
                                                    ajutorarea celor care erau uitați de societate.
   Viziunea lui tata nu s-a bazat pe resursele omenești, ci pe dorința de a împlini lucrarea
pe care i-a pus-o Dumnezeu pe inimă. Nu a avut ”titlul” de misionar, dar aceasta nu l-a
împiedicat să meargă prin biserici mici de la sate și să îmbărbăteze zece suflete ! El
spunea o vorbă de îmbărbătare, mama cânta o cântare și, înainte de a apuca să îi întrebe
frații cine sunt, plecau să ajungă la o altă biserică mică de țară. A considerat ca o
binecuvântare că noi, toată familia lui, suntem împreună lucrători cu Dumnezeu (1 Cor.
                                            14



                                      3:9) și, pe acest considerent, tot timpul a avut o viață
                                      și un impuls perpetuu de antreprenor, în a face ceva
                                      pentru Dumnezeul lui.
                                         Mai jos redăm una din experiențele cu Dumnezeu
                                      ale fratelui nostru, Loatzi Titean.

                                       Biserica din Sâmbăteni (între Arad și Deva),
                                          unde Sorin Titean (fiul fam. Titean) a
                                           contribuit substanțial la construcție



                      Un amvon comandat de sus !
   În anii 1973, Șega – Arad construia biserica. Ani grei, comunism, se muncea greu, cu
lopata și cu găleata.

    În orașul Sfântu-Gheorghe din județul Covasna, un tâmplar, frate maghiar, meșter în
mobila curbată, avu un vis : se făcea că un bătrânel a venit la el și i-a spus : ”Pregătește
material să faci un amvon !” Fratele tâmplar s-a trezit
dimineața, dar nu a dat importanță visului. Pe parcursul a două
luni, visul s-a mai repetat de două ori. A treia oară, bătrânelul din
vis s-a răstit supărat la fratele tâmplar : ”Nu ți-am spus să
pregătești material pentru un amvon ?” Speriat, în dimineața
următoare, fratele a trecut rapid la acțiune și, fără să aibă o
comandă anume, a adunat materialul necesar pentru un amvon
frumos. În același timp, la Arad, în cartierul Șega, fr. Lotzi
Titean se angajează în fața Domnului și a bisericii că el va
comanda un amvon pentru noua biserică, în orașul Sfântu
Gheorghe, unde el aflase că exista un meșter ungur foarte iscusit
în mobilier curbat. La momentul potrivit, fratele Lotzi Titean
sună la Covasna și vorbește cu meșterul (desigur, în ungurește,
limbă cunoscută de cei doi conlucrători cu Dumnezeu). Și
răspunsul vine ca un șoc : ”Materialul pentru amvon este deja
pregătit. Îmi trebuie doar de dimensiunile de care aveți nevoie Fr. Lotzi împreună
și de promisiunea să fiu invitat la inaugurarea bisericii !”            cu fratele care a
                                                                         făcut amvonul
                                                                       pentru Șega-Arad
                                                                             – 1973
                                                  15



                                            La serbarea de deschidere a bisericii din Șega,
                                            dându-i-se cuvântul și fratelui tâmplar din Covasna,
                                            acesta a spus în fața celor prezenți istoria
                                            amvonului de la care vorbea acum. Întrebat cât
                                            costă amvonul bisericii din Șega, fratele a răspuns :

   Amvonul Bisericii Șega – Arad.            ”Amvonul acesta a fost comandat din cer. Cel
  Sora Silvia, soția fr. Lotzi Titean, în    care l-a comandat (Domnul Dumnezeu !!!) va și
        vizită la biserica Șega.             plăti !” Lucrarea aceasta ar fi costat în jur de
                                             15.000 de lei, pe atunci o sumă enormă chiar și
pentru oamenii cu bani...).




                                            Aurelia Gabor

   Sunt logodită cu un băiat cu care mă potrivesc foarte bine și singura diferență în
opinii pe care o avem este faptul că avem confesiuni religioase diferite. Și, bine-nțeles,
vedem lucrurile în mod diferit. Am discutat împreună foarte serios această problemă și
am ajuns la concluzia ca fiecare să își urmeze religia lui, pentru a nu se crea situații
care să contravină libertății noastre de alegere. Când am făcut această decizie, m-am
simțit pe teren stabil. Totuși, acum, în mintea mea se cuibărește întrebarea : Există,
oare, și riscuri în decizia pe care am făcut-o ? Ne iubim mult și ne gândim că religia n-
ar trebui să ne facă să ne despărțim...

    Ultima frază a acestei scrisori conține un adevăr inestimabil : într-adevăr, religia nu ar
trebui să aducă despărțire dar... cu o singură condiție și anume să fie o religie care să aibă
o viziune comună și care, cu adevărat, să aducă unitate în relația soț-soție. În cazul
vostru, fie că ați decis că religia nu este o problemă importantă pentru voi ca și cuplu, fie
că nu aveți convingerile personale bine definite, adică nu știți încă precis ce anume
implică religia pe care o aveți. Ți-ai pus, însă, întrebarea ce se va întâmpla cu căsătoria
voastră dacă unul dintre voi, la un moment dat, va înțelege în mod clar și precis ce
înseamnă să fie credincios religiei pe care o are ?
    Dacă ești convinsă că religia nu trebuie să vă separe, pentru ce mai ceri sfat ? Cred că
motivul pentru care, totuși, ceri un sfat este faptul că ai îndoieli privind problema aceasta
și ai dreptate să le ai.
                                               16



    Este bine că ați sesizat și discutat această diferență – foarte importantă – între voi. Ați
găsit și o soluție și ați făcut și un plan pentru viitor. Nu știu însă dacă vă dați seama de
faptul că planul acesta va arăta cu totul diferit după căsătorie și după nașterea copiilor.
Cum veți proceda atunci când va veni weekend-ul și fiecare va merge la biserica lui ? În
care dintre religii veți decide să vă educați copiii ? Pe sărite, unul în religia mea, următorul
într-a ta, ș.a.m.d. ? Cum va arăta relația voastră după, hai să zicem, zece ani de umblare pe
drumuri diferite și de convingeri diferite ? Vă asigur că nu va arăta bine și motivul va fi
faptul că în deciziile voastre nu ați ținut cont de textul din 2 Corinteni 6, care apune :
”Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între
neprihănire şi fărădelege ? Sau cum pot sta împreună lumina cu întunericul ? Ce
înţelegere poate fi între Hristos şi Belial ? Sau ce legătură are cel credincios cu cel
necredincios ?” (2 Cor. 6:14-15). Am văzut multe cămine distruse pentru o diferență de
religie și nu aș dori ca și voi să vă alăturați atâtor alte cazuri în care, chiar dacă soții nu s-
au despărțit, nici nu au avut parte de acea uniune spirituală care să completeze o relație de
căsătorie.
    Cu mulți ani în urmă am cunoscut un cuplu în vârstă care nu avea această problemă,
dar avea convingeri politice diferite. El Republican, ea Democrată (cele două partide
politice din America). Toate erau bune în relația lor, până la acest punct. Când, însă,
ajungeau aici, îi vedeai pe amândoi cum se înroșeau, apoi se învinețeau și apoi
                             ”explodau”. Ce se întâmpla când erau singuri, nu e foarte greu
                             de imaginat...
                                 Nu este nici un secret pentru nimenea că rata de divorțuri
                             este foarte ridicată și statisticile arată că un procentaj mic din
                             căsniciile care se mențin sunt, de fapt, căsătorii de succes.
                             Motivele pentru instabilitatea în căsătorie sunt multiple, dar
                             unul dintre cele mai frecvente este superficialitatea cu care se
                             încheagă căsătoriile. Bazate pe atracția fizică sau o aparentă
                             ”dragoste”, multe căsătorii nu vor rezista presiunilor,
                             încercărilor, provocărilor și furtunilor zilnice ale vieții.
                             Nepregătite pentru stresul și efortul necesar sau hotărârea de a
                             face din relația de căsătorie una de succes, multe cupluri preferă
                             despărțirea. De aceea, o relație care era presupusă să fie plină de
satisfacții și împliniri, poate deveni o sursă de frustrări și tulburări personale devastatoare.
Ideea că ”problemele se vor întâmpla altora și nu mie...” nu va ajuta la nimic.
  Situația descrisă de tine este una care are un potențial ridicat de a deveni o sursă de
probleme în viitor de aceea, personal, nu aș sfătui nici un cuplu să plece la drum acceptând
premiza falsă că două viziuni diferite, privitoare la religie vor putea ajuta și păstra unitatea
și fericirea cuplului. Nu, nu aș recomanda o asemenea combinație...
                                              17




                Mituri și adevar
           despre perioada celibatului
                   de Mihaela Gheorghe,
       consilier matrimonial, scriitoare, coordonator
     “Mesageră pt. Hristos”, Roma, Tel. 00393287765991;
               Email: messengers4christ2007@yahoo.it

    Subiectul celibatului este important pentru fiecare dintre noi deoarece, la un anumit
moment în viață, fiecare îl experimentăm, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de
timp. Dar, nu durata acestei perioade este ceea ce contează, ci cum te raportezi tu, ca
tânăr, la timpul acesta din viața ta. Te confrunți cu singurătatea pentru că ești necăsătorit ?
Dumnezeu vrea să te ajute să vezi singurătatea ca pe un ogor în care este ascunsă o
comoară. Există valori pe care ochii tăi nu le pot zări decât umblând pe cărarea celibatului
și a singurătății temporare.
    Iată câteva dintre cele mai frecvente prejudecăți, sau falsuri, privitoare la perioada
celibatului : omul care nu-și găsește jumătatea este incomplet, căsătoria e leac garantat
contra singurătății, fericirea 100% o poți simți doar lângă un partener de viață, mai bine să
te căsătorești cu oricine, decât să rămâi singur, Dumnezeu îmi va da un soț/soție când voi
fi pregătit, ceva e în neregulă cu mine pentru că nu stârnesc interesul nimănui, când mă
                      voi căsători, voi începe să trăiesc cu adevărat, nu sunt dorit, nu merit
                      să fiu iubit, nimeni nu are nevoie de mine, căsătoria e cea mai bună
                      stare dată de Dumnezeu, a fi singur e un statut de mâna a doua, cu cât
                      trece timpul, cu atât șansele mele scad... În comparație cu aceste idei
                      false despre celibat, însă, perioada aceasta ar trebui să fie
                      caracterizată de preocupări mult mai profunde. Deciziile cele mai
                      importante din perioada celibatului ar trebui, de fapt, să se refere la :
                      Care va fi direcția mea spirituală ? Ce profesie îmi voi alege ? Care
                      îmi sunt criteriile după care mă voi orienta pentru a-mi găsi un
                      partener de viață potrivit ?
    Dar, haideți să observăm puțin care este atitudinea lui Dumnezeu față de oamenii
singuri. Biblia ne spune că Dumnezeu privește cu îndurare spre persoanele singure și oferă
confort spiritual și emoțional celor care nu au o familie. În Osea 2:19-20, celor singuri
Domnul le face o promisiune minunată : “Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna, te
voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate și îndurare, te voi
logodi cu Mine prin credincioșie și vei cunoaște pe Domnul !”
    Există multe cuvinte în Scriptură care încurajează pe cei singuri, dar este important să
înțelegem mesajul pe care Domnul dorește să ni-l transmită prin Cuvânt. Iată câteva din
aceste versete frumoase și pline de îmbărbătare :
                                              18



              Ps 84:5-7 : “Ferice de cei care-și pun încrederea în Tine, în a căror inimă
locuiește încrederea. Când străbat aceștia valea plângerii (celibat, singurătate), o
prefac într-un loc plin de izvoare și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări. Ei
(tinerii) merg din putere în putere...”
              Filipeni 4:12-13 : “Știu să trăiesc smerit și știu să trăiesc în belșug. În
totul (în singurătate) și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în
belșug și să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos care mă întărește”.
              ”Pe de altă parte știm că toate lucrurile lucrează spre binele celor care-L
iubesc pe Dumnezeu”, deci și perioada aceasta de așteptare dinaintea căsătoriei, își are
importanța ei.
    Din nefericire, datorită preconcepțiilor mai sus menționate, perioada de celibat are un
puternic accent de vulnerabilitate. Iată câteva din sentimentele experimentate de o
persoană singură :
         sentimentul inutilității ;
         complexe de inferioritate ;
         neînțelegerea identității de copil de Dumnezeu ;
         pericolul daltonismului sentimental ;
    Tinerețea este una dintre cele mai dificile perioade din viață pentru că, în acest timp
tinerii vor fi confruntați cu trei mari decizii, așa cum s-a menționat și mai sus : deciziile pe
plan spiritual, profesional și al căsătoriei.
    În cele ce urmează, vom încerca să desprindem câteva caracteristici privitoare la
deciziile matrimoniale. Perioada aceasta de căutări și tatonări, de așteptări pline de emoție
este marcată, în primul rând, de perioada de curtare.
   Fie că se ajunge la căsătorie sau nu, curtarea face parte
integrantă din viața tinerilor. Curtarea sau prietenia e un lucru
pozitiv, dând posibilitatea tinerilor să cunoască persoane de sex
opus care sunt potențiali viitori parteneri de căsătorie. Dacă
acest proces este luat în serios, dacă tinerii cer și așteaptă
călăuzirea divină, roadele vor fi pe măsură - te vei căsători cu
cineva cu care te potrivești și cu care vei forma un singur trup, la
toate cele trei nivele : emoțional, spiritual și fizic.
     Curtarea este parte integrantă a culturii umane, unul dintre
cele mai sănătoase sisteme ale societății, pentru că în acest timp
va exista posibilitatea de a cunoaște persoane de sex opus și de a
exersa interacțiunea cu ele, având ocazia de a învăța să descifrezi limbajul comunicării în
doi, în vederea unei legături pe viață.
     Un alt scop al curtării este să slujească la dezvoltarea personalității tale. Toți ne aflăm
într-un proces de continuă dezvoltare, indiferent de vârstă. Dacă persoana cu care te
întâlnești te ajută să te dezvolți, să te maturizezi spiritual, este un semn că ai întâlnit
partenerul potrivit. Dacă celălalt are o influență pozitivă asupra ta, făcându-te să-ți dorești
                                               19



să crești, să te perfecționezi, să studiezi Scriptura, să-ți îmbogățești viața spirituală, atunci
ai întâlnit o persoană matură, echilibrată, care dorește să te vadă dezvoltându-te, pentru a
deveni partenera sau partenerul de căsnicie potrivit.
    Curtarea poate fi privită uneori și ca o ocazie de a sluji pe cineva și de a-i vesti
Evanghelia. Studiul Scripturii, rugăciunea și meditația ar trebui să facă parte din perioada
de prietenie a doi tineri creștini.
    De asemenea, în acest timp vei avea posibilitatea să cunoști slăbiciunile celuilalt,
trăsăturile de personalitate dominante și să vezi dacă acesta vrea să se schimbe.
Recunoașterea slăbiciunilor sau a unui comportament neadecvat e un semn de maturitate.
Dacă viitorul partener vrea să se schimbe și face eforturi în acest sens, ești pe drumul cel
bun dar trebuie să aștepți până vei vedea o schimbare reală. Nu te amăgi cu gândul că se
va schimba după căsătorie. Acest lucru se întâmplă destul de rar. În majoritatea cazurilor,
comportamentul unui partener imatur spiritual se înrăutățește după căsătorie. Un băiat care
căuta să se însoare spunea despre fata pe care o aștepta : ”Frumoasă să fie, că o pocăiesc
eu”. Ce credeți despre așteptările și pricipiile unui astfel de tânăr ?
    Tinerii, în această perioadă, se confruntă cu pericolul daltonismului sentimental, fiind
tentați să vadă doar părțile bune ale persoanei iubite. Deoarece, când suntem îndrăgostiți
gândim mai mult cu inima și mai puțin cu mintea, avem tendința să fim mai puțin raționali
și vedem doar ce vrem noi să vedem, mințindu-ne cu bună știință. Dar, va trebui să fim
conștienți și obiectivi atât privitor la punctele noastre slabe, cât și la cele ale potențialului
partener de viață.
    Dragi tineri, fiți realiști și vorbiți cu partenerul vostru despre defectele ce le aveți. O
relație matură va admite că astfel de defecte există și se vor aborda de comun acord,
posibile soluții. Dacă partenerul nu vrea să se schimbe, te vei căsători cu el dar și cu toate
defectele și viciile lui. Dacă nu-i vezi defectele, înseamnă că nu vrei să le vezi, nu că ele
nu există.
    Căsătoria cere mai mult decât dragoste, cere și înțelepciune. În Prov.5, apare un semnal
de alarmă : “Pentru ce vrei să te nenorocești de tot ?” Dacă te căsătorești doar de dragul
                                     de a fi căsătorit, doar pentru a purta o rochie albă, să știi
                                     că toate acestea vor dispărea a doua zi și abia acum va
                                     începe adevărata viață de familie. Cum crezi că te vei
                                     descurca dacă nu te-ai gândit dinainte la toate aceste
                                     aspecte ?
                                          Americanii au o expresie deosebit de plastică pentru
                                     a defini îndrăgostirea sau, mai bine zis, dragostea oarbă,
                                     nerealistă : ”fall in love” care, tradus cuvânt cu cuvânt
                                     înseamnă “a cădea în dragoste”, traducere care se
                                     folosește pentru a descrie vânătoarea africană ce
folosește o groapă camuflată în care animalul cade și din care nu mai poate ieși. Așa sunt
tinerii care nu vor să privească realist căsătoria și viitorul partener. “Pentru ce vrei să te
nenorocești de tot ?”, avertizează Scriptura. Cei mai vulnerabili din această categorie sunt
                                             20



celibatarii care au trecut de o anumită vârstă și care sunt gata de compromisuri mari, doar
ca să aibă și ei o familie și acesta este unul dintre motivele pentru care întâlnim persoane
creștine care s-au înjugat la un jug nepotrivit. Fie ca Domnul să îțelepțească pe orice
persoană în această poziție să poată lua deciziile înțelepte bazate pe principiile Scripturii.




                                Soțul și soția, ajunși la onorabila vârstă de 60
                             de ani, sărbătoresc împreună aniversarea a 35
                             de ani de la căsătorie, într-un mic restaurant
                             romantic. Flori, muzică, gingășii… La un moment
                             dat, în fața lor apare o Zână fermecată care le zice
  :
                            - Pentru că v-ați iubit atât de mult în viața asta și nu
                            v-ați înșelat niciodată, eu am să vă îndeplinesc
                            fiecăruia câte o dorință. Poftim, aștept dorințele
                           voastre.
  Soția :

  - Eu îmi doresc două bilete pe un vas de croazieră ca să călătoresc împreună
  cu soțul meu în jurul lumii !
  PAC !!! Și Zâna i-a dăruit două bilete.

  Soțul :

  - Draga mea, știi, îmi pare rău, te-am iubit toată viața, dar eu, totuși, îmi
  doresc o femeie mai tânără cu vreo 30 de ani decât mine !
     Soția a rămas șocată și Zâna la fel, dar… dorința este dorință, trebuie
  îndeplinită. !
  PAC !!! Și Zâna l-a transformat într-un moș de 90 de ani !

  Morala : Dragi bărbați, țineți minte : și Zâna tot femeie este !

                    Corespondență de la Nuți Cojocaru, Deva
                                             21




                               Cuvântul lui Dumnezeu
                                                   De Ana Tatar-Andras
                               http://anatatarandras.wordpress.com
                       ,,Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât
                        orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte
sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. Nici o
făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia,
                                  cu care avem a face.”
                                      Evrei 4:12-13

   Citirea Cuvântului lui Dumnezeu nu este o activitate simplă și nici ușoară. Dacă, însă,
ne vom impune disciplina lecturii Bibliei vom constata în curând că, parcurgând capitol cu
capitol și verset cu verset, cuvintele vor începe să devină intense, să aibă sens și să
exercite puterea spirituală necesară transformării, mângâierii, încurajării și învățăturii de
care avem nevoie. Plăcerea și dragostea pentru citirea Cuvântului trebuie să vină dintr-un
imbold interior și acesta poate apare în viața noastră în urma unei rugăciuni sincere
adresată lui Dumnezeu, de a ne învăța să iubim Biblia. Poate că procesul va fi mai lent,
dar rezultatul este de o importanță majoră pentru progresul și chiar existența unui
credincios.
   Iată câteva adevăruri privitoare la Biblie : Cuvântul Domnului                     :
   - ne clarifică scopul existenței noastre ;
   - schimbă și transformă vieţi ;
   - penetrează, străpunge și sensibilizează inimile
   - dă direcția corectă convingerilor personale ;
   - clarifică simţămintele şi atitudinile ;
   - aduce eliberare ;
   - ne sfinţeşte.
   Citind Cuvântul lui Dumnezeu și încercând să îl aplici în viața ta, vei constata cu
surprindere că vei începe să te odihnești spiritual în Domnul, simțind o eliberare deosebită
de tot stresul acumulat. Dar, pentru a experimenta odihna perfectă a Domnului se cere
credinţă, ascultare și împlinirea celor citite. De aceea, este timpul să evaluăm credinţa şi
ascultarea noastră.
   Ai credinţă ? Se bazează credinţa ta pe Cuvântul lui Dumnezeu sau pe ”înțelepciunea”
oamenilor ? Te încrezi cu adevărat în Domnul ? Asculţi tu de El ? Urmezi tu calea Lui
sau calea lumii ?
   Dacă eşti stresată peste măsură, trebuie să-ţi verifici credinţa şi ascultarea ! Noi nu-L
putem păcăli pe Dumnezeu. El ştie tot, El vede tot iar duplicitatea nu este o alternativă
înaintea Lui. Dumnezeu ne-a creat ca să avem odihnă în El, iar soluţia pentru odihnă este
cufundarea în Cuvântul și Legea Lui.
                                                22



   Ce vei face cu informaţia aceasta ? Cum vei acţiona ? Te rogi pentru o cercetare
personală ca să ajungi să ai convingeri bazate pe Cuvântul lui Dumnezeu ? Te rogi ca să
vezi scopul, provocările și direcţiile Lui pentru viața ta ?
   Care este atitudinea ta față de Cuvântul lui Dumnezeu ? Rugăciunea mea pentru tine
este ca, tot mai mult, să începi să îndrăgești Scriptura și Cuvântul Domnului să aibă un
efect pozitiv în viaţa ta !




      O doamnă la psiholog. Acesta îi spune :
     "Săptămâna viitoare vom lucra cu inconștientul !"
     Gânditoare, aceasta îi răspunde :
      "Nu cred că soțul meu va vrea să vină !"




                                                                        La taifas :
                                   -     Șaizeci de ani nu înseamnă încă bătrîneţe ...
                  -                         - Pentru un monument istoric, nu,
              -                          stimată doamnă, dar pentru o femeie...

                                       Note. A nu se crede că (mai) am … șaizeci de ani…


                                                                   A..
                                              23




                        Știați că... Mezelurile și carnea roșie
                            cresc riscul de diabet tip II ?
                                                       De Dr. Ligia Miclea
    Diabetul este o boală care afectează 3% din populația lumii, în care, în prezent există
peste 135 milioane de diabetici, numărul lor fiind în permanentă creștere. Există două
categorii de diabet : tip I și tip II, din care predominant este tipul II, care reprezintă 90 –
95% din cazuri. El este întâlnit mai ales la persoanele adulte cu exces ponderal și
obezitate, cu o alimentație bogată în glucide concentrate, cu un consum mare de mezeluri,
carne roșie grasă și cu o activitate fizică redusă, sau cu sedentarism. Recent a crescut
frecvența diabetului de tip II la vârste din ce în ce mai mici, din rândul adolescenților și
copiilor.
    În ultimii ani, la nivel global, a crescut consumul de mezeluri și de carne roșie și, în
paralel a crescut și numărul de îmbolnăviri cu diabet de tip II. Spre deosebire de diabetul
                                de tip I, în care pancreasul nu secretă insulină deloc sau o
                                secretă într-o cantitate insuficientă, în diabetul de tip II
                                pancreasul produce insulină suficientă, dar aceasta nu poate fi
                                folosită pentru a prelua și utiliza glucoza din sânge, ceea ce
                                duce la așa numita “rezistență la insulină”.
                                   Profesorul de nutriție și epidemiologie, Dr. Frank Hu, de
                                la Universitatea Harvard, împreună cu o echipă de cercetători
a făcut un studiu cu durata de 20 de ani, pe un lot de 442.101 persoane și a constatat că
28,228 persoane din acest lot s-au îmbolnăvit de diabet tip II.
Aceasta s-a întâmplat după un consum zilnic de 30-50 gr. de
mezeluri (cârnați, salam, hotdog) și 50 gr. de carne roșie grasă, care
a crescut riscul de diabet de tip II cu 50%.
    Dacă sursa de proteine provine din nuci, cereale integrale sau
lapte degresat, efectul de apariție a diabetului scade într-un procent
aproximativ egal cu cel de 50% menționat mai sus. Există șansa de a
evita factorii de risc prin înlocuirea mezelurilor și a cărnii roșii cu
proteine sănătoase, ca cele menționate anterior și a căror listă poate
fi prelungită prin adăugarea altora ca acestea.
    Aceste informații, rezultate în urma studiului întreprins de cercetătorii de la
Universitatea Harvard sunt un semnal de alarmă important, care avertizează în mod serios
pe cei ce au în meniul zilnic mezeluri și carne roșie grasă, pentru a le înlocui cu proteine
sănătoase, ca să nu intre în rândul bolnavilor cu diabet II. Proverbul românesc, “Cine
umblă cu focul se arde” a fost deja verificat, așa că nu riscați să-l experimentați pe
propria persoană, consumând alimente ce s-au dovedit a fi dăunătoare sănătății voastre.
     Apelați la produsele din “Grădina Domnului”, care nu vă vor dezamăgi !
                                              24




                                 Rubrica Gospodinei
                      Salată de vinete cu iaurt
Ingrediente : 2-3 vinete coapte, 1 cățel de usturoi, 150 g (5-6 oz) de iaurt, pătrunjel verde,
                  50 ml ulei, suc proaspăt de la 1/2 lămâie, sare după gust
 Modul de preparare : Vinetele se coc, se curăță de coajă, se lasă să se scurgă și apoi se
 toacă fin. Vinetele tocate se freacă cu uleiul și iaurtul, adăugate treptat, ca la maioneză.
   După ce s-a încorporat toată cantitatea de iaurt și de ulei, se adaugă usturoiul pisat,
 pătrunjelul tocat, sare după gust și zeama de lămâie (după gust). Este o salată ușoară de
                   vară ; se poate consuma cu roșii proaspete sau simplă.
                                        Poftă bună !

                          Musaca de pui
Ingrediente : un piept de pui, 5 cartofi, 2 roșii, 1 ceapă, sare, piper,
2 ouă, smântână, pătrunjel ;
Modul de preparare : pieptul de pui se trece prin mașina de tocat
carne iar cartofii se taie felii ; ceapa se dă pe răzătoarea mică, se
scurge de zeamă și se amestecă cu pieptul de pui tocat, sare, piper și 1 ou. Se unge un vas
de yena cu ulei ; se așează un strat de cartofi, unul de carne, apoi un rând de roșii tăiate
rondele și din nou un strat de cartofi. Se adaugă apă (fierbinte) până se acoperă toată
compoziția și se dă la cuptor pentru 20 de minute. Se bate celălalt ou cu smântâna, se
adaugă pătrunjelul tocat și se toarnă peste musaca. Se mai lasă la cuptor pentru încă 10
minute. Se decorează cu frunze de pătrunjel sau mărar.                    Poftă bună !

                      Prăjitură cu fructe (zmeură, caise, vișine)
                 Ingrediente : 250 g (9 oz) unt, 6 ouă, 6 linguri de zahăr pentru blat + 300
                 g (11 oz) zahăr pentru spumă, 3 linguri lapte, esență de rom, vanilie, praf
                 de copt, 10 linguri de făină, puțin pesmet, fructe (zmeură, caise, vișine),
                 din belșug.

Preparare : Untul se freacă cu 6 linguri de zahăr ; se adaugă 6 gălbenușuri, se adaugă 3
linguri de lapte și 10 linguri de făină, puțină esență de rom, o vanilie și un vârf de cuțit de
praf de copt. Această compoziție se pune într-o tavă unsă și tapetată cu făină și se dă la
cuptor. După 10-15 minute se scoate și se presară cu pesmet, peste care se așează fructele,
fără sâmburi, cu partea deschisă în sus. Peste fructe se pun albușurile bătute spumă cu 300
g zahăr și se mai dă la cuptor pentru încă 20-25 de minute.
                                                                          Poftă bună !

   Rețete de la Delia Amurăriței-Trif, Concord, California (Teliuc – Hunedoara)
25

				
DOCUMENT INFO
Shared By:
Categories:
Stats:
views:76
posted:8/1/2012
language:Romanian
pages:25