Educatie pentru sanatate by MLkRhAp

VIEWS: 471 PAGES: 21

									   ,,EDUCATIA PENTRU SANATATE IN SCOALA ROMANEASCA’’

        Dreptul la sanatate este unul din drepturile fundamentale ale omului.
Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), sanatatea individului este
definita drept ,,o stare de bine fizica, mentala si sociala, si nu doar absenta bolii
sau a infirmitatii.’’ Din perspective publica, sanatatea constituie, datorita
imenselor sale implicatii individuale, dar si sociale si demografice, unul dintre
elementele cele mai vizate de politicile si stategiile guvernamentale din intreaga
lume. In acest sens, in 1977, statele membre ale Organizatiei Mondiale a
Sanatatii (inclusiv Romania) au decis in mod anonim ca ,,telul social principal
al guvernelor si al OMS in decadele viitoare sa fie realizarea unei stari de
sanatate a intregii populatii a globului, care sa permita tuturor oamenilor sa duca
o viata productiva din punct de vedere economic si social”.
        Unul dintre marile succese ale secolului trecut, consecinta totodata a
promovarii acestui mod de abordare a problematicii sanatatii, a fost cresterea
considerabila a sperantei de viata in randul populatiei din multe state ale lumii.
Factorul determinant al acestei mutatii este dezvoltarea programelor preventive
si educative de promovare a sanatatii in aceste tari.
        Educatia pentru sanatate la nivelul scolii reprezinta una din principalele
cai de promovare a cunostintelor corecte privind diferite aspecte ale sanatatii si
totodata de formare a atitudinilor si deprinderilor indispensabile unui
comportament responsabil si sanatos. In multe tari educatia pentru sanatate
este obligatorie in scoli, incepand din clasa intai pana in a douasprezecea,
folosindu-se pentru fiecare ciclu de dezvoltare programe si materiale didactice
adecvate varstei.
        Exista mai multe argumente care pot fi aduse in favoarea realizarii
educatiei pentru sanatate in cadrul unitatilor de invatamant:
        *In primul rand, unul dintre scopurile in sine ale activitatii in invatamant
este informarea autorizata a copiilor si adolescentilor privind diferite domenii
ale culturii si stiintei, in paralel cu dezvoltarea de activitati practice.In acest
sens, educatia pentru sanatate, ca parte a stiintelor medicale, vizeaza nu numai
transmiterea de catre elevi a unui bagaj informativ corect din punct de vedere
stiintific, cat mai ales crearea unor comportamente individuale sanatoase, a unor
atitudini ce corespund idealului educational.
        *Scoala este un loc perfect pentru transmiterea cunostintelor de educatie
pentru sanatate a elevilor si are abilitatea si capacitatea de a se adresa unui
procent reprezentativ din populatie.
        *Unul dintre elementele esentiale pentru dezvoltarea impactului dorit este
initierea si realizarea programelor de educatie pentru sanatate la varste cat mai
tinere. Conduita preventiva devine astfel un comportament care se realizeaza in
timp, paralel cu dezvoltarea educative. Asupra unei personae deja formate,
adulte, astfel de activitati au intotdeauna un impact mai redus decat actiunile
similare, realizate la varste mai timpurii.
       *Scoala are o mare autoritate morala, oferind posibilitatea educatiei
formale si nonformale, iar materiile de studiu oficiale din scoli capata, la nivel
psihologic individual, o importanta mult mai mare. Introducerea ,,Educatiei
pentru sanatate’’ ca disciplina in scoli reprezinta implicit recunoasterea
importantei acesteia pentru viata individului.
       *Proiectele pilot realizate pana in prezent, in diferite judete ala tarii,
proiecte conduse atat prin intermediul institutiilor guvernamentale,cat mai ales
prin organizatii nonguvernamentale,au demonstrate succesul si receptivitatea
tinerilor prntru acest tip de initiative.
       * Nu in ultimul rand, impactul semnificativ al acestor activitati a fost
demonsrat deja in alte state, prin studii si cercetari competente, autorizate. Chiar
si in Romania, unde activitatile educative de acest tip au fost punctuale, studiile
efectuate demonstreza acest lucru.De exemplu, Studiul Sanatatii Reproducerii in
Romania1999- studio national de mare amploare si incredere, efectuat cu
asistenta tehnica internationala - a aratat ca discutiile din scoli par sa fi avut un
efect notabil asupra cunostintelor despre utilizarea metodelor contraceptive’’,
conchizand ca ,,eforturile de a largi activitatile de educatie sexuala trebuie
continuate’’.


      Educatia pentru sanatate in Romania, interventie necesara
                                      Problemele
             generale de sanatate in Romania-principalele cauze de mortalitate
                           si importanta factorilor de risc

      In Romania, conform datelor oferite de Institutul de Statistica si Centru de
Calcul, Statistica si Documentare Medicala, principalele cauze de deces sunt
reprezentate de boli ale aparatului cardiovascular (733,06 decese/100.000
locuitori), tumori (186,86 decese/100.000 locuitori), boli ale aparatului digestive
(62,25 decese/100.000 locuitori) si boli ale aparatului respirator (66,4
decese/100.000 locuitori) – date valabile pentru semestrul I, 2006.
      Majoritatea acestor tipuri de afectiuni se coreleaza cu anumiti factori de
risc comportamentali la nivelul populatiei. Astfel, de exemplu, afectiunile
cardiovasculare pot fi induse la varste mai tinere sau agravate considerabil de
fumat, regim alimentar bogat in grasimi, sedentarism, obezitate. Anumite boli
maligne recunosc importanti factori de risc asociati, de exemplu fumatul in cazul
cancerului bronho-pulmonar, sau de relatiile sexuale neprotejate cu un numar
mai mare de parteneri sexuali, in cazul cancerului de col uterin.
      Mai mult decat atat, in cazul multor afectiuni , depistarea precoce a
acestora poate insemna o enorma diferenta la nivel prognostic. In acest sens,
amintesc pentru exemplificare, controlul regulat al sanilor pentru depistarea
precoce a leziunilor mamare, testul Babes-Papanicolau, realizat in cadrul
examenelor genitale de rutina pentru depistarea cancerului de col uterin in faze
incipiente sau de masurare regulate a tensiunii pentru depistarea acesteia in
stadii cat mai precoce, inainte de organicizarea si complicarea sa.
       Simpla prezenta sau nu a acestor factori de risc poate realize diferente
individuale si statistice mai mult decat semnificative. De exemplu, Organizatia
Mondiala a Sanatatii estima in 1999 ca numai fumatul singur, neasociat cu alti
factori de risc, este responsabil pentru aproximativ 62 de milioane de decese la
nivel mondial, intre anii 1950 si 2000, determinand, la sfarsitul secolului XX, 4
milioane de decese anual. Luand in considerare rata in crestere a fumatului,
aceeasi organizatie estima ca, in primii 25 de ani ai secolului XXI, fumatul va
ucide aproximativ 150 milioane de oameni , jumatate dintre acestia avand varste
cuprinse intre 35 si 69 de ani, cu o pierdere medie de 20 -25 de ani de viata. Un
fenomen alarmant a devenit consumul de substante toxice (tutun, alcool,
droguri) in randul populatiei din tara noastra, iar un numar semnificativ dintre
acesti consumatori il reprezinta elevii/tinerii, fenomen care a generat si alte
aspecte cu implicatii educationale, cum ar fi:absenteismul, abandonul scolar si
delincventa juvenila.
       Constientizarea de catre populatie a tuturor aspectelor preventive si a
importantei comportamentului propriu in declansarea sau nu a anumitor
afectiuni este reflectata la nivelul statisticilor sanitare nationale de importanti ani
de viata in plus/ cap de locuitor.
       Experienta si accesul programelor preventive de educare a populatiei din
alte tari reprezinta unul din factorii - cheie ai prelungirii sperantei de viata cu
10-15 ani, la nivelul statelor respective.
       In randul tinerilor de 10-24 de ani, principalele cauze de mortalitate sunt
reprezentate de accidentele de automobile, alte leziuni traumatice si otravuri,
inclusive sinuciderea.
       Unul dintre factorii de risc asociati comportamentelor violente si riscante
este reprezentat de consumul de alcool (DJ Hanson si RC Engs 1922), iar
episoadele de consum abuziv de alcool s-au dovedit a fi strans corelate cu raniri
grave, cauzate mai ales de accidentele de masina.
       O alta problema de sanatate deosebit de importanta pentru aceasta
categorie populationala este reprezentata de aria sanatatii reproducerii. Romania
are una dintre cele mai inalte rate ale mortalitatii materne din Europa, o mare
pondere in cazul acesta fiind reprezentata de decesele maternale cauzate de
avorturi. Trebuie subliniata, in acest context, importanta sarcinilor
neintentionate, total preventibile de altfel, prin folosirea metodelor de
contraceptie moderna. Aceste sarcini, mai ales in cazul tinerelor pana la 18 ani,
se soldeaza, de obicei, prin avort;unele dintre ele se finalizeaza insa prin nastere
(sarcina, din cauza varstei scazute, prezinta risc obstretical crescut), copilul
rezultat avand statistic un risc social (inclusive risc de abandon) mai ridicat.
       Desi in 1999 aproape toate femeile (99%) cunosteau existenta a minim o
metoda moderna de contraceptie, exista o diferenta mult mai semnificativa intre
cunoasterea acestor metode si cunoasterea modului cum se utilizeaza, respectiv
folosirea lor. Desi 92% - 93% dintre femei auzisera de existenta metodelor
contraceptive, precum pilulele sau dispozitivul intrauterine, doar aproximativ
jumatate dintre ele au declarat ca si cunosc modul in care se folosesc.
       In 1998, 78% dintre femei si 69% dintre barbati considerau riscul de a se
infecta cu HIV drept foarte scazut sau inexistent. In ceea ce priveste alte infectii
cu transmitere sexuala, chiar adolescentii care erau constienti de existenta
acestora, considerau ca aceste afectiuni sunt extreme de usor curabile , motiv
pentru care nu trebuie sa prezinte motiv de ingrijorare.
       In 1999, 90% dintre femeile tinere si 93% dintre barbatii tineri erau de
acord ca folosirea prezervativului protejeaza contra infectiei HIV/SIDA. Studiul
din 1999 a aratat insa ca numai 21,5% dintre femei si 38.5% dintre barbati au
folosit prezervativul la momentul primului lor contact sexual.
       In Romania, una din trei femei de varste 15-44 de ani si mai mult de
jumatate dintre barbati sunt fumatori activi.(SSRR - 1999). Comparand cu date
similare oferite de alte studii anterioare, s – a observat clar tendinta de crestere a
incidentei acestui comportament. Proportia fumatorilor activi a crescut mai ales
in randul tinerilor, cel mai rapid la grupa de varsta 18 -19 ani.
       In Romania, se estimeaza (SSRR – 1999) ca aproape o femeie din patru si
trei barbati din patru consuma alcool zilnic sau aproape zilnic. 2% dintre femei
si 51% dintre barbati au declarat, in cadrul unui studiu, ca in perioada ultimelor
trei luni, inainte de a fi intervievati, au consumat cel putin o data mai mult de 5
bauturi alcoolice. S –a constatat, totodata, cresterea substantiala a consumului de
alcool la tinerii adulti, in special la tinerele femei.
       Atitudinile si comportamentele parintilor fata de controalele medicale
reprezinta factorii determinanti ai efectuarii screening – ului de rutina, incluzand
screening – ul pentru cancerul de col uterin si san. In SUA si tarile din Vestul
Europei se recomanda ca femeile de varste fertila sa isi faca un examen
ginecologic de rutina in fiecare an. SRRR – 1999 demonstreaza ca in Romania
mai mult de jumatate dintre femeile de varsta reproductiva au fost la un control
ginecologic de rutina in ultimii trei ani. Totodata, numai 39% dintre femeile 15
– 44 de ani practica autopalparea sanilor, ca modalitate de screening a
cancerului mamar, si mai putin de una din patru femei practica lunar aceasta
manevra .
       In ceea ce priveste comportamentul alimentar, datele existente sunt foarte
putine. Autoritatile sanitare estimeaza insa ca peste 50% din populatia Romaniei
este supraponderala, in special din cauza comportamentului alimentar nesanatos
si a lipsei de activitate fizica. Obezitatea reprezinta, la randul sau, un factor
importanat de risc pentru afectiuni ale aparatelor cardiovascular si locomotor.
II. ,, Educatie pentru Sanatate in Scoala Romaneasca’’

       Orice copil are dreptul…
       -…la dezvoltare fizica si psihica armonioasa:
       -…de a – si exprima optiunile in toate chestiunile care il privesc:
       -…de a fi protejat impotriva violentei fizice si psihice si impotriva oricarei
forme de maltratare:
       -…la educatie: educatia trebuie sa pregateasca copilul pentru viata, sa ii
dezvolte spiritual intelegerii si tolerantei:
       -…la protectie impotriva folosirii drogurilor:
       -…la protectie impotriva exploatarii sexuale, abuzului sexual, impotriva
prostitutiei si pornografiei:
       -…nici un copil nu trebuie supus unor tratamente crude sau degradante:
       -..orice copil care a fost supus abuzului fizic si psihic are dreptul la
refacere fizica si psihica si la reintegrare sociala.
       (Conventia Natiunilor Unite cu Privire la Drepturile Copiilor,1989)


      Scopul Programului

      Introducerea educatiei pentru sanatate in toate unitatile de invatamant,
incepand cu anul scolar 2003 – 2004, atat ca disciplina optionala (oferta
integrala) si/sau ca ore integrate in alte materii, cat si ca activitate extrascolara,
in vederea pregatirii pentru viata a elevului.

      Obiectivele programului

      1. Promovarea sanatatii si a starii de bine a individului
      -functionarea optima din punct de vedere somatic, fiziologic, mintal,
      emotional, social si spiritual:
      -formarea unui stil de viata sanatos.

      2.   Dezvoltarea personala a elevului
      -    autocunoasterea si construirea unei imagini pozitive despre sine:
      -    -dezvoltarea abilitatii de a lua decizii responsabile:
      -    -comunicare si relationare interpersonala:
      -    controlul stresului:
      -    dezvoltarea carierei personale.

      3. Preventie
      -prevenirea accidentelor si a comportamentelor de risc pentru sanatate:
      -prevenirea atitudinilor negative fata de sine si viata:
      -prevenirea connflictelor interpersonale.
                                             Grupul tinta
      *Elevi din invatamantul primar, gimnazial, profesional si de ucenici,liceal
      (inclusiv din invatamantul teologic si din institutiile din subordinea MI si
      MApN);
                     *Elevii din palatele si cluburile copiilor, precum si cei din
      taberele scolare.


      Strategia programului

      Cine?

      *Cadrele didactice;
      *Cadrele medicale;
      *Reprezentanti ai altor institutii guvernamentale si nonguvernamentale,
donatori internationali, companii private, mas – media.

      Cum?

       *Elaborarea de programe scolare pentru edicatia pentru sanatate, pe
cicluri de dezvoltare (de la clasa I pana la clasa a XII – a);
       *Elaborarea de manuale si ghiduri pentru profesori si elevi;
       *Formarea cadrelor didactice pentru instruirea elevilor in cadrul orelor de
curs;
       *Promovarea educatiei pentru sanatate in cadrul activitatilor
extracurriculare si extrascolare.

      Avantajele programului

      *Asigura o populatie scolara educata pentru un mod de viata sanatos;
      *Permite accesul larg la o informatie corecta, avizata, atat in mediul
urban, cat si in mediul rural;
      *Realizeaza in mod indirect educatia adultilor;
      *Duce la scaderea numarului de imbolnaviri si a comportamentelor cu
risc;
      *Duce la cresterea calitatii actului medical.


      Conceptul de sanatate
      Componentele educatiei pentru sanatate
        Sanatatea omului poate fi privita din mai multe puncte de vedere: somatic,
fiziologic, mintal, afectiv, comportamental, psihic, educational sau ca relatie
intre componentele sale organice, functionale, mintale, afective,
comportamentale, psihice, educationale (Ed. Faure, 1974).
        Sanatatea educationala ar putea fi conceputa ca produs al interactiunii
influentelor educationale predominant scolare, reflectate asupra personalitatii
umane in formare .Din punct de vedere conceptual, sanatatea educationala a
elevului poate fi definite prin urmatoarele componente:
        a. rezultate satisfacatoare la invatatura;
        b. relatii de comunicare si colaborare cu colegii;
        c. relatii de acceptare reciproca si conlucrare cu profesorii;
        d. starea de bine in scoala in procesul educational;
        e. sentimental de progres educational.
        Toate aceste elemente se adreseaza subiectilor educationali, in noua
pedagogie centrata pe elev, desi nu se poare face abstractie de relatia
educationala dintre elev si profesor.
        Primul indicator al starii de bine de sanatate educationala implica in mod
minimal rezultate de promovare si starea de multumire a subiectilor educationali
in legatura cu aceste rezultate, Cel de - al doilea indicator poate fi evaluat prin:
comunicarea de idei, pareri, sentimente, atitudini, intre elevi, dezvoltarea unor
relatii de colaborare in principal in scoala, dar si acasa, integrarea in grupurile de
colegi, de amici, de prieteni, - desfasurarea unor activitati distractive impreuna
cu colegii. Al treilea indicator poate fi descris printr – o componenta negativa si
una pozitiva. Relatia dintre ele consta in predominarea componentei pozitive
asupra celei negative. Acceptarea elevilor intre ei, ca reprezentanti ai aceleasi
clase, scoli sau ca sistem educational, ca persoane integrate intr – un proces de
formare, indica gradul de coeziune socio – educationala, in afara caruia
sanatatea educationala nu poate fi conceputa. Al patrulea indicator al starii de
sanatate educationala este semnificativ pentru reforma educationala din
Romania care deplaseaza atentia de pe professor pe elev, care rastoarna piramida
obiectivelor, situand pe primul loc capacitatile, competentele, aptitudinile si
atitudinile elevilor. Personalizarea si individualizarea procesului de invatamant,
descoperirea inclinatiilor aptitudinale, dezvoltarea capacitatilor si competentelor
subiectilor educationali sunt insotite in mod firesc de obtinerea si trairea unei
stari de bine de catre acestia in procesul educational. Al cincilea indicator al
starii de sanatate educationala – sentimental de progres educational- se poate
realize prin cresterea ponderii de raportare a rezultatelor scolare obtinute nu
numai la ceilalti ci si la propria persoana. Evaluarea predominant
concurentiala,cu creionul rosu in mana este inhibatorie, blocand autocunoasterea
si evolutia subiectului educational raportat la propria sa persoana, la istoria sa de
viata, la contextul sau educational.
        In functie de componentele conceptului de sanatate educationala,
obiectivele educatiei pentru sanatate pot fi diferentiate astfel:
       1 .Informarea si autoinformarea subiectilor educationali in legatura cu
tipurile de sanatate : somatica, fiziologica, mintala, intelectuala, afectiva,
comportamentala, psihica, de personalitate.
          Sanatatea somatica se refera in primul rand la integritatea corporala, la
dezvoltarea normala a corpului subiectilor educational in legatura cu tipurile de
sanatate : somatica, fiziologica, mintala, intelectuala, afectiva, comportamrntala,
psihica,de personalitate.
       Sanatatea fiziologica vizeaza buna functionare a organismului in
intregime, a anumitor organe sau sisteme fiziologice;de exemplu sistemul
digestiv sau metabolismul organismului. Sanatatea mintala este in concept neuro
– psihiatric, care face trimitere la dezvoltarea neurologicala, a sistemului nervos,
dar si la unele structuri psihice sau la normalitatea psihicului in intregime – boli
neuropsihice.
       Sanatatea intelectula se refera la nivelul de dezvoltare a intelectului
normal, peste medie, sau submedie, la echilibrul intelectului cu celelalte
structuri psihice si ale personalitatii.
       Sanatatea afectiva se refera la dezvoltarea sistemului afectiv al
personalitatii,     emotii,      sentimente,      pasiuni,       la     trasaturile de
echilibru/dezechilibru,      armonie/dizarmonie,          stabilitate/instabilitate ale
afectivitatii.
       Sanatatea comportamentala vizeaza in primul rand comportamentul
normal, interiorizat intr – o conduita echilibrata sau dimpotriva, tulburarile de
comportament. Sanatatea psihica face trimitere la normalitate sau la boala
psihica (nevroze, psihoze, psihopatii etc.) Sanatatea personalitatii vizeaza
prezenta sau absenta tulburarilor de personalitate, a accentuarii personalitatii intr
– o directie sau alta (obsesii, convulsii, fixatii, delir etc.)
       2. Dezvoltarea la subiectii educationali a structurilor psihice de prelucrare
a informatiilor cu privire la aceste tipuri de sanatate, a capacitatii de auto –
analiza a starii proprii de sanatate, cu scopul orientarii corecte catre medic, in
cazul constatarii unei anumite probleme medicale sau a legaturii acesteia cu
educatia.
       3. Antrenarea starilor afective corespunzatoare sustinerii si dezvoltarii
sanatatii: grija fata de propria sanatate, increderea in puterea de vindecare a
specialistilor, suspiciunea justificata fata de persoanele neavizate, care practica o
anumita forma de tratament fara o pregatire necesara.
       4. Angajarea in procesul de dobandire, mentinere si dezvoltare a sanatatii
proprii si a celor apropiati lor prin formarea deprinderilor, priceperilor si a
abilitatilor minime, de autoingrijire sau de ingrijire a celor apropiati.
       Educatia pentru sanatate are ca scop formarea culturii pentru sanatate,
dezvoltarea unei conduite optime de aparare si dezvoltare a sanatatii proprii
subiectilor educationali si a celor apropiati lor. Educatia pentru sanatate
reprezinta la nivel macro – social un criteriu de evaluare a civilizatiei respective.
        Dupe o recenta definitie a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, ,,educatia
pentru sanatate constituie un ansamblu de eforturi organizate urmarind a
favoriza dezvoltarea cunostintelor, atitudinilor si comportamentelor menite a
imbunatati nivelul de sanatate al individului si al colectivitatii’’.
        Educatia pentru sanatate poate fi considerata si ca procesul de insusire si
aplicare aunor fapte, cunostinte, norme de comportare care sa influenteze
favorabil atitudinile si practicule igienice ale individului, familiei, comunitatii.
        Ca o componenta a educatiei multilaterale, educatia pentru sanatate este
un sistem de masuri si influente pentru formarea comportamentului igienic, este
activitatea de conducere a copilului si tanarului de la conditia sa de fiinta
naturala la aceea de fiinta social – culturala in problemele de sanatate.
        Educatia pentru sanatate reprezinta, sub aspect educational, procesul de
informare, formare si dezvoltare aomului – tanat si adult- in domeniul sanatatii,
procesul inzestrarii individului cunostinte, atitudini si obisnuinte privind
sanatatea.
        Finalitatea educatiei pentru sanatate in scoala este, asadar, culturalizarea
igienico – sanitara a copiilor si tinerilor in vederea formarii unui stil de existenta
si comportare igienica, a unui mod de viata sanatos, contribuind – prin
perfectionarea sanatatii fizice, afectiv – emotionale si mintal – spirituale – la
dezvoltarea multilaterala a personalitatii si la integrarea sociala a celor educati.
In acest sens, educatie pentru sanatate se plaseaza pe o directie prospectiva, prin
aceea ce urmareste nu numai promovarea sanatii in prezent, ci pregatirea
copiilor, sub raportul sanatatii, de-a lungul intregii existente, pentru a se putea
adapta neincetat permanentelor mutatii, care au loc in viata moderna, pentru a fi
inarmat impotriva agresiunilor biologice si emotionale ale mediului, care se
ivesc in procesul evolutiv al civilizatiei moderne.
        Procesul educativ se concretizeaza la nivelul a trei etape informative –
formative, successive si interdependente.
        O prima etapa se refera la informarea copiilor si tinerilor cu notiuni, idei
din domeniul sanatatii, la transmiterea unor date in probleme de sanatate.Este
vorba despre o etapa teoretica, cu rol de cognitie, urmarind conturarea unei
imagini asupra problemelor de sanatate, formarea unor reprezentari teoretice,
intelectuale despre fenomenele sanatatii si ale bolii, a unui ansamblu de
cunostinte teoretice igienico – sanitare, a bazei cognitive necesara intelegerii
stiintifice a masurilor de aparare si promovare a sanatatii.
        Aceasta presupune formarea unor atitudini igienice si a unor valori.
Atitudinea este o dispozitie, o pregatire pentru a actiona, iar in problemele de
sanatate, atitudinile reprezinta comportamente virtuale.
        Atitudinea inseamna totodata ce gandim si simtim referitor la ceva, avand
trei componente: cognitive, afective si conative. Cele afective au un rol
principal. Astfel, deoarece atitudinile – sub influenta componentei afective – se
adopta si nu se invata,ele se modifica indeosebi datorita exemplului cadrului
didactic, parintilor sau a grupului, ceea ce dovedeste importanta acestui mod
indirect de educatie si in problemele de sanatate.
        A treia etapa are un caracter practice, o functie paraxiologica, urmarind
formarea deprinderilor si obisnuintelor igienice, a capacitatii de actiune practica
sanitara, a vointei de actiona in folosul propriei sanatati si a sanatatii
colectivitatii, elemental conativ, volitional, avand un rol preponderant in luarea
unor decizii favorabile promovarii sanatatii.
        Comportamentul, caracterizand modul de adaptare al omului la mediu,
,,maniera de a fi si de actiona a omului’’, ,,reactiile unui individ intr – un anumit
mediu si intr – o anumita perioada de timp’’, este constituit, in probleme de
sanatate, dintr-o suita de obisnuinte igienice, la baza carora stau deprinderile.De
exemplu, in igiena dentara esentiala este tehnica periajului. Pentru ca spalatul
dintilor sa devina obisnuinta se impune, in prealabil, elaborarea unor deprinderi
corecte privind tehnica periajului, ceea ce nu este totdeauna usor la varsta adulta.
De aceea, formarea comportamentului, a unor obisnuinte igienice si precedarea
acestor actiuni de cultivarea unor deprinderi corespunzatoare trebuie inceputa
de la varsta cea mai frageda.
        Comportamentul uman trebuie insa raportat permanent la mediul in care
actioneaza subiectul, formarea obisnuintelor igienice fiind conditionata de
relatiile sociale, economice si psihologice. Astfel, modelele de comportament
ale omului se formeaza in cadrul interactiunii acestuia cu societatea si cultura.
In acest sens, actionand astfel incat sa formeze modele culturale din toate
regulile de comportare igienica, educatia pentru sanatate poate integra
problemele de sanatate in comportamentul grupului.Aderarea individului la
aceste modele va obtine aprobarea si recompense din partea grupului sau
dimpotriva, in caz de nepreluare, dezaprobarea si recompensa. Daca, de pilda,
un grup de elevi si – a insusit ca model cultural – sanitar regulile de igiena
individuala, orice copil curat, ordonat va capata aprobarea grupului, in timp ce
elevul care este certat cu curatenia, va fi respins de grup si izolat.
        Asadar, cele trei etape ale educatiei pentru sanatate –teoretico – rationala,
afectiv- emotionala si practica – menite a face trecerea de la cunoastere si
intelegere, la placere si senzatii subiective positive, favorabile actionarii, si de
aici la practica, la comportare, constituie treptele unei conceptii si a unui
comportament igienic.
        Parcurgerea si realizarea acestor etape duce la formarea culturii sanitare.
Ea poate fi considerate ca o componenta a culturii generale.
        In procesul de culturalizare un prim stadiu il reprezinta inzestrarea
elevului cu informatiile si datele necesare, deci asigurarea bazei cognitive.
Utilizarea acestor informatii, a cunostintelor, aplicarea lor la situatii din ce in ce
mai diverse reprezinta un al doilea stadiu al acestui proces. In cadrul procesului
educativ – sanitar, stadiul de utilizare si aplicare a cunostintelor are la randul
sau doua aspecte : aplicarea de catre elevi a cunostintelor insusite la situatiilor
propuse de cadrul didactic si descoperirea de catre elevi a situatiilor in care
cunostintele insusite pot fi utilizate.
       Primul stadiu al culturalizarii sanitare consta prin urmare in insusirea
principiilor si regulilor unei vieti sanatoase. Utilizarea acestor principii si reguli
igienice si aplicarea lor la o situatie precisa constituie primul aspect al celui de al
doilea stadiu al procesului culturalizarii sanitare. Al doilea aspect al aceluiasi
stadiu il reprezinta descoperirea de catre elevi a faptului ca pentru a rezolva o
problema sau o situatie concreta de sanatate este necesar a folosi anumite
cunostinte din domeniul sanatatii, anumite principii si reguli.
       Reiese decia inainte de a fi aducat, orice individ trebuie informat. Dar
informarea singura nu are valoare.In masura in care faptele patrund in structura
umana a individului prin intermediul experientelor personale, al cadrelor de
referinta si al atitudinilor, se poate reusi modificarea comportamentului prin
informatie.
       Procesul de invatare, de insusire a unor cunostinte este de fapt o functie de
explorare si descoperire a semnificatiei faptelor. In procesul de invatamant in
general si cu atat mai mult in cel educativ – sanitar se pune astazi dn ce in ce
mai mult accentul pe o activitate menita a – l stimula pe elevpentru activitate,
pentru a fi dinamic, elastic, adaptabil noilor conditii de viata. In circumstantele
ritmului sustinut al industrializarii asistam la o automatizare si tehnicizare
vertiginoasa, concomitent cu cresterea pericolului datorat poluarii mediului
ambient, al stresului izvorat dintr – o insuficienta adaptare a organismului uman
la mediu, al sedentarismului si consumului excesiv de tutun, alcool, cafea,
medicamente, al accidentelor stradale.
       Cum vor reactiona tinerii la toate acestea ? Vor avea suficiente cunostinte
de baza pentru a le face fata? Care vor fi atitudinile si si practicile lor in vederea
apararii si intaririi sanatatii ?
       Iata de ce copiii, tinerii trebuie informati asupra mediului in permanenta
schimbare, pentru a forma, prin educatie, o generatie care sa poata rezista
efectelor mediului.
       Educatia pentru sanatate are in acest sens rolul de a explica modul in care
elementele de mediu fizic, emotional si social pot influenta sanatatea individului
si maniera in care trebuie sa actioneze in fata lor. Educatia pentru sanatate
influenteaza nu numai nivelul imediat de bunastare a individului, ci si statutul
viitor de sanatate al comunitatii. Tanarul, prin practicile sale de sanatate, prin
atitudinile si opiniile sale va putea influenta sanatatea comunitatii si totodata,
indirect, va putea sa actioneze asupra parintilor sai, pentru ca si acestia sa
inteleaga problemele de sanatate.
       Starea de acceptare si receptivitate necesara pentru luarea unei hotarari si
trecerea la actiune pe baza informarii depinde de o serie de factori.
       In primul rand este necesara o stare de pregatire psihica pentru
receptionarea informatiei. Individul trebuie sa fie pregatit pentru a lua o decizie
pe baza informatiei primite, trebuie sa doreasca acest lucru. De exemplu, pentru
ca informatiile in problemele igienei buco – dentare sa fie preluate de un grup de
elevi, acestia trebuie sa fie pregatiti de a trece la aplicarea masurilor igienice, in
sinea fiecaruia existand dorinta de a actiona in acest sens.
        In al doilea rand este necesar ca elevii sa fie interesati. Un elev interesat sa
aiba dintii perfect sanatosi sau pur si simplu sa aiba dintii albi si frumosi va fi si
pregatit pentru orice actiune in acest scop. Interesul este de fapt o automotivatie,
care da cuiva posibilitatea sa ia o decizie privind informarea primita sis a
actioneze in concordanta cu dorinta cadrului didactic.
        Un alt factor de decizie pentru ca cineva sa transpuna in practica o
informatie este perceperea. Ea reprezinta modul in care indivizii vad si simt
lucrurile, faptele, situatiile, persoanele. De exemplu, acei elevi care au o
percepere negativa fata de cabinetul stomatologic, datorita fricii de durere, nu
vor aplica informarile primate pe aceasta cale decat in urma modificarii
favorabile a acestei perceperi.
        Factorul principal care transforma orice informare in actiune este
motivatia. Ea reprezinta o forta dinamica ce - i determina pe indivizi sa ia
anumite decizii si sa treaca la anumite actiuni.
        O ierarhizare pertinenta privind cele trei forte motivationale, care fac
trecerea de la informare la aplicare este urmatoarea:
        Supunerea. Obisnuintele de sanatate datorate supunerii sunt cele care
rezulta din forte externe, cum ar fi regulamente, legi sau alte masuri care
actioneaza pe principiul pedepsei si recompensei. Asa sunt ,de exemplu, actele
normative privind igiena in localurile publice, in unitatile sectorului alimentar
,in scoli. Un alt exemplu este cazul examenelor dentare care se fac elevilor
obligatoriu. Ei se prezinta la cabinetul stomatologic din obligatie, dar cu timpul,
realizand ca in urma unui tratament dentar (obturatie) durerile de dinti au incetat
si ca ei pot sa consume fara greutate sau senzatii dureroase orice fel de allimente
si lichide,pe viitor, la cea mai mica durere de dinti indicand o carie incipienta, se
vor duce din proprie initiativa la stomatolog, pentru a evita aparitia simptomelor
neplacute care insotesc caria dentara avansata. Astfel ei isi insusesc un anumit
comportament igienic (prezentarea la medical stomatolog) ca urmare a unei
cerinte obligatorii venite din afara (respective a cadrelor medicale) transformata
ulterior intr – o motivatie proprie prin acceptare, datorita recunoasterii valorii,
utilitatii practice personale a acestei masuri.
        Identificarea. Practicile sanitare izvorate din identificare sunt cele care
rezulta din imitarea grupului de referinta (prieteni, colegi, parinti, cadre
didactice etc.), care, avand un anumit statut de lider (formal sau neformal) , dau
celui ce imita impresia ca orice fac, spun sau sfatuiesc merita copiere,
acceptare.De exemplu, se pot alege cativa lideri din clasa care vor fi instruiti
privind masurile de igiena buco – dentara si solicitati sa sfatuiasca, sa indrume si
sa fie exemplu pentru colegii lor privind periajul dentar corect.Ca urmare, elevii
isi pot insusi intr – o proportie crescuta obisnuinta periajului dentar zilnic si
corect, prin identificare, prin imitarea grupului de referinta constituit din cei
cativa lideri ai clasei.
              Cu toate acestea, practicile datorate identificarii nu dureaza decat
daca individual transforma ceea ce adopta si practica – ca urmare a imitatiei – in
motivatii si satisfactii personale. Intr – adevar, cu timpul, anumite practici care
la origini se datorau identificarii, pot sa devina o parte a vietii sis a fie
considerate din punct de vedere personal ca surse de satisfactie. Astfel, copiii
care pe baza procesului de imitatie si – au insusit obisnuinta periajului dentar,
ajung san u se mai poata lipsi de el si chiar sa simta o multumire si o placere de
cate ori se spala pe dinti.
              Internalizarea. Practicile sanitare datorate internalizarii sunt cele
care devin parte si structura a individului. Astfel, practica periajului dentar poate
deveni necesitate, o nevoie imperioasa de care elevul nu se poate lipsi, atat seara
inainte de culcare, cat si dimineata, iar in caz de nerealizare sa produca o stare
de nemultumire, care sa tulbure insasi somnul de noapte sau activitatea diurna.
              Practicile igienice pot fi adoptate prin unul sau mai multe din
procesele descries. Internalizarea reprezinta cea mai buna motivatie pentru a
realiza o modificare de durata in comportamentul igienic, deoarece este o forta
automotivata si autodirectionata.
              De aceea, atat supunerea cat si identificarea au ca scop de a
contribui la crearea internalizarii, care constituie forta dinamica majora in
adoptarea unui comportament igienic.

      Obiectivele generale, obiectivele cadru si obiectivele specifice
ale educatiei pentru sanatate

             Transpunerea in practica a programului ,,Educatie pentru sanatate in
scoala romaneasca’’ porneste de la premisa ca nu numai din partea unor copii
sanatosi se poate astepta un randament scolar optim, iar mai tarziu o insertie
profesionala si sociala. Necesitatea educatiei pentru sanatate in randul elevilor
este impusa, in primul rand, de finalitatile acesteia.Am in vedere aici atat
obiectivele generale, cat si obiectivele specifice urmarite de educatia pentru
sanatate in scoala. Printre obiectivele generale, se numara:
      a) ridicarea nivelului de cunostinte medicale la elevi in ceea ce priveste
promovarea unui trai sanatos, protectia mediului ambiant si preventia bolilor;
      b) formarea si dezvoltarea unor comportamente corecte care sa promoveze
sanatatea;
      c) formarea unor atitudini pozitive si crearea unei pozitii active fata de
sanatatea individuala si fata de problemele sanatatii pulice etc.
      Obiectivele cadru ale educatiei pentru sanatate sunt:
        1. Utilizarea limbajului specific educatiei pentru sanatate;
        2. Dezvoltarea unur comportamente de protejare a sanatatii personale si
            a mediului.
  3. Dezvoltarea capacitatii de a rezolva situatii problema privind
     sanatatea si mediul;
  4. Investigarea si rezolvarea unor probleme vizand sanatatea.
Ca obiective specifice, pot aminti:
a) apararea si intarirea sanatatii personale si colective;
b) insusirea de catre elevi a cunostintelor cu privire la igiena individuala
   si de grup;
c) insusirea de cunostinte cu privire la mediul ambient in care traiesc
   elevii;
d) formarea unor deprinderi de alimentatie rationala;
e) formarea deprinderilor igienico – sanitare;
f) insusirea de cunostinte si formarea unor deprinderi elementare cu
   privire la prevenirea bolilor, la evitarea abuzului de medicamente si
   cunoasterea principalelor semne de boala.
   La capitolul Igiena personala, am urmarit urmatoarele obiective de
referinta:
   1.1.     Sa identifice tipuri de boli si pericolul acestora pentru sanatate,
            folosind un limbaj simplu;
   1.2.      Sa identifice factorii interni si externi care determina starea de
            boala,
   2.2. Sa identifice aspectele fizice si comportamentele omului
            sanatos;
   2.3. Sa aplice constient reguli pentru mentinerea sanatatii acasa, la
            scoala, in comunitate;
   2.4. Sa gaseasca solutii proprii pentru rezolvarea problemelor de
            sanatate specifice varstei.
   In comunicarea, insusirea si evaluarea cunostintelor , am aplicat o
serie de exercitii, jocuri, ca de exemplu:
   Pentru lectia ,,Igiena mainilor si a unghiilor’’:
   ,,Ne jucam’’
 ,,Manutele fac gimnastica’’: inchiderea si deschiderea pumnului;
indoirea articulatiilor degetelor; indoirea incheieturii mainii; intoarcerea
palmelor in sus si in jos; miscari cu mana in aer pentru a desena varful
gardului, valuri, oval, fum,etc.; evantaiul( desfacerea si unirea degetelor);
cantatul la pian cu ambele maini, incepand de la degetul mare la cel mic si
invers,s.a.
   Invatam!
    Ce pot face mainile harnice ale oamenilor?
    Mainile sunt acele parti ale corpului care te ajuta sa exprimi: teama,
       mania, dragostea, nestiinta, impacarea, iubirea, credinta, puterea
       etc.
    Nevazatorii pot citi cu ajutorul degetelor, dupa un alfabet propriu.
    Sa invatam ,,Cantecul degetelor’’
   Exersam!
   Numeste fiecare deget.
   Cum ne pastram unghiile curate?
   Cum ne protejam mainile atunci cand suntem nevoiti sa le folosim
    in gospodarie, la gradinarit, la stransul gunoiului etc.?
 Mainile murdare au un dusman, un mic ,,terorist,,, care se hraneste
    cu pielea manutelor, pana le imbolnaveste grav. Iata povestea lui:
O poveste adevarata…
    O boala neplacata a pielii este raia. Se manifesta sub forma unor
pete de culoare rosie, care provoaca mancarime. Raia este produsa de
un musafir nepoftit, mic de nu – l vezi cu ochiul liber, dar care se
,,lipeste,, de om pe nesimtite. Si ca orice ,, terorist’’, micutul paianjen
care aduce boala se hraneste cu bucati mici din pielea noastra.
Paienjenita nu se multumeste numai cu un pranz copios. Incepe sa sape
galerii prin piele, pentru a – si depune ouale la adapost, la caldura si
aproape de sursa de hrana. Din oua, dand de atata bine, ies puzderie de
viermisori mici si flamanzi. Cu tot neamul lor, paienjenutii nerusinati
se simt bine mai ales in pielea ferita dintre degete. Isi tradeaza prezenta
prin niste dare rosii, subtiri si prin mancarimi foarte puternice. Nu se
multumesc sa stea numai intr – un loc. Pornesc in calatorii lungi,
punand treptat stapanire pe toata pielea corpului.
    Apararea de aceasta boala se face printr – o curatenie absoluta
evitand contactul cu persoanele bolnave. Daca boala este deja luata,
folosim solutiile si unguentele recomandate de medic, care izgonesc
micutii paraziti din piele.

  Anca Neagu, Din tainele si curiozitatile corpului omenesc, vol. X,
Editura Portile Orientului, Iasi, 20002

Desenam si coloram!
*Deseneaza obiectele folosite pentru ingrijirea mainilor si a unghiilor.
*Coloreaza in rosu – degetul mare,in albastru - degetul aratator,in
verde – degetul mijlociu, in galben - inelarul, in maro – degetul mic.
*Foloseste – ti degetelele pentru a desena ceva drag.
*Deseneaza mana dreapta pe o hartie colorata si participa cu colrgii tai
la construierea unui ,,Copac al manutelor’’.Scrie numele tau roag –o pe
doamna invatatoare sa – ti noteze si data nasterii.
    Consider ca, prin indeplinirea acestor obiective, Programul ,, Educatie
pentru sanatate in scoala romaneasca’’ va conduce scoala si sanatatea spre
infaptuirea celebrului dicton latin ,,Mens sana in corpore sano’’, care
sintetizeaza o adevarata filosofie a educatiei pentru sanatate fizica,morala
si spirituala a tinerei generatii.

 Continuturi
      1. Notiuni elementare e anatomie si fiziologie
      1.1 Rolul organelor in corp
      1.2 Organismul, un tot unitar
      2. Igiena personala
      2.1 Vaccinarile si importanta lor
      2.2 Reguli de igiena intima
      2.3 Rolul igienei personale in prevenirea bililor transmisibile
      2.4 Parazitozele frecvente la copii. Bolile transmise de animale
      2.5 Controlul stomatologic periodic
      3. Activitate si odihna
      3.1 Rolul educatiei fizice si sportive in dezvoltarea armonioasa a
      organismului
      3.2 Refacerea dupa efort
      3.3 Efort fizic / Efort intellectual
      3.4 Modalitati de diminuare a oboselii
      4. Sanatatea mediului
      4.1 Poluarea aerului – ce este si cine o produce? Cum influenteaza
      poluarea sanatatea?
      4.2 Pentru o planeta sanatoasa.
      4.3. Obiectele noi devin deseuri. Dar deseurile devin obiecte noi?
      5. Sanatatea mintala
      5.1. Recompense si satisfactie
      5.2. Porecle si etichetari
      5.3. Calitati ale copiilor (Activitati de tip ,,Pot si vreau’’)
      5.4.Reactii la teama: fata de invatator, parinti, note
      6. Sanatatea alimentatiei
      6.1. Influenta alimentelor de origine vegetala si animala
      6.2.Efectele alimentatiei unilaterale
      6.3. Consecintele excesului de dulciuri
      7. Sanatatea reproducerii si a familiei
      7.1. Perceptii reciproce ale baietilor si fetelor
      7.2. Mobificari corporale la pubertate
      7.3. Cum am aparut eu pelume?
      8. Consumul de substante toxice
      8.1. Uzul si abuzul de substante: medicamente, etc.
      8.2. Cum sa spunem NU! indemnului de a consuma
             9. Accidente, violenta, abuz, valori umanitare
             9.1. Jocul – intre dinamism si agresivitate
             9.2. Raspunsul la agresivitatea celorlalti
             9.3. Abuzul adultilor asupra copiilor

             Forme si modalitati de relizare a educatiei pentru
             sanatate

                           Educatia sanitara in scoala actuala are o deosebita
               importanta
 pentru ridicarea nivelului cultural sanitar al elevilor.In scoala, elevul isi
insuseste cunostintele sanitare elementare si este dispus unei discipline care – l
oblige sa respecte regulile de igiena.
               Una din laturile educatiei se refera la igiena corporala si
vestimentara a elevilor. Pentru a se obtine si colaborarea activa a parintilor in
remedierea deficientelor, in igiena corporala si vestimentara a elevilor, cadrele
didactice sunt obligate sa duca o munca sustinuta de lamurire. Pentru aceasta vor
fi invitati parintii la scoala, se vor face sedinte cu parintii, se vor vizita familiile
elevilor.
               Aplicarea in practica a programului de masuri igienice are ca scop
antrenarea tuturor elevilor in actiunea de autocontrol si contol igienic reciproc,
care se va face sub supravegherea atenta a cadrului didactic.
               Autocontrolul ii va ajuta pe elevi sa - si dezvolte spiritual de
observatie si simtul de raspundere personala.Elevii se vor obisnui sa –si dezvolte
singuri lipsurile proprii in igiena personala si colectiva.Controlul igienic
reciproc conduce la exercitarea unor influente favorabile a unuia asupra
celuilalt, stimulandu – se reciproc in inlaturarea lipsurilor.
               Avand responsabilitati egale in asigurarea unui ridicat nivel
igienico – sanitar pentru aceesi banca, elevii trebuie sa caute continuu a – si
imbunatati conditiile de igiena personala, infatisare vestimentara, ingrijirea
rechizitelor scolare, intretinerea curateniei in clasa si in scoala.
               Pentru ca acest control sad ea rezultate cat mai bune, este necesar
ca in prealabil in fiecare clasa sa se organizeze colectivul sanitar format din 3 –
5 elevi. Unul dintre ei va fi responsabilul colectivului sanitar al clasei, iar ceilalti
vor avea responsabilitatea sanitara a unui sir de banci. In afara responsabilului
colectivului sanitar al clasei, ceilalti elevi pot fi schimbati la anumite intervale,
pentru a antrena un numar cat mai mare de elevi in responsabilitati igienico –
sanitare. Controlul intregii clase se realizeaza in decurs de cateva minute pentru
mai multe obiective igienico – sanitare: igiena personala, a clasei, a scolii. In
timpul controlului reciproc, elevul gasit cu deficiente, va fi sfatuit de colegul lui
sa le inlature. Dupe terminarea exercitiilor de control si autocontrol si contol
reciproc, cadrul didactic le va da elevilor cateva sfaturi privind temele exersate,
pentru ca notiunile de igiena sa se imprime cat mai temeinic.Periodic, cadrul
didactic va verifica cu ajutorul ,,sanitarilor’’ rezultatul controlului igienic
reciproc facut de elevi. In clasa se pot verifica si prin sondaj: astfel, un elev va fi
pus sa isi desfaca la guler camasa pentru a i se verifica curatenia corpului si a
lenjeriei;se va cerceta daca este curat pe cap, pe maini etc.Invatatorul isi va nota
constatarile si observatiile in legatura cu igiena elevilor.Va atrage atentia
elevilor asupra obligatiilor ce le revin.
   In fiecare unitate scolara va exista trusa de prim ajutor, care va cuprinde:

I. Material de inventar
            *Cutie de plastic 50/25/15 cm…1 buc.
            *Foarfece obisnuit…1 buc
            *Garou elastic a 0,75 m…1 buc.
            *Savoniera din material plastic…1 buc.
            *caiet 50 file…1 buc.
            *Creion (pix)…1 buc.
            *Tavita renala…1buc.

             I.     Materiale consumabile
             *Prosop hartie…1 buc.
             *Atele simple din placaj…2 buc.
             *Fesi tifon mici…4 buc.
             *Fesi tifon mari…2 buc.
             *Vata hidrofila…1 pachet
             *Leucoplast lat…1 uc.
             *Alcool sanitar …½ l
             * Comprese sterile…4 pachete
             *Pansament cu rivanol…20 buc.
             *Sapun… 1 buc.
             * Manusi chirurgicale…5 perechi
             *Apa oxigenata 3% 1 sticla 200 ml.…1 sticla
             *Alcool iodat 2% 1 sticla 100ml…1 sticla

             Alte modalitati de realizare prin intermediul activitatilor
 desfasurate in timpul liber al copilului din cadrul invatamantului sunt:
              *actiuni de curatare a curtii scolii, a strazii pe care se afla amplasata
scoala, a parcului/parcurilor din apropiere;
              *concurs tematic: ,,Cine nu ne lasa sa traim sanatos’’?
              *implicarea in proiecte ecologice comunitare;
              *participarea prin intermediul unor actiuni tip ,,Ziua luptei
impotriva poluarii’’, cu diferite modalitati de popularizare a eforturilor de
combatere a poluarii( afise,postere)
              *Spectacol artistic:,,Pentru ca planeta sa zambeasca din nou!’’
              *cercul micului ecologist;
              *realizarea unor proiecte de constientizare a poluarii, cauzelor sale
si de implicare in actiuni de diminuare a acesteia sub genericul: ,,Planeta fara
soare’’, ,, Ucigasii Terrei’’, ,, Padurea intre a fi si a nu fi’’, ,,Drumul apei’’.
              *concurs tematic: ,,Suntem la fel sau suntem diferiti?’, ,,De ce ne
certam atat de des?’’, ,,Nu exista loc pentru toti sub soare?’’
              *actiuni comune cu familia, de tip excursie, vizite, intreceri.
              *ornarea peretilor clasei, scolii cu posterele copiilor, representative
pentru o tematica axata pe urmatoarele aspecte:
              -cauzele conflictelor;
              -tipuri de conflicte;
              - efectele negative ale conflictelor asupra copiilor;
              -cum se pot diminua si stinge conflictele;
              *Cerc culinar,,Micul bucatar/Mica gospodina’’, ,,Primul pas in
bucatarie’’
              *dezbateri pe teme nutritionale cu implicarea principalilor parteneri
educationali:scoala – familia – copiii, pe teme cum ar fi: ,,Ce trebuie sa manance
zilnic un copil cu varsta intre 4 – 7 ani/7 – 10 ani?”, ,,De ce copiii care mananca
chipsuri sunt obezi?’’, ,,Ce impact au sucurile acidulate asupra sanatatii?’’
              *organizarea unor intalniri si dezbateri avand ca parteneri copiii,
medici pediatric, nutritionisti, specialisti in producerea si comercializarea
alimentelor;
              *desfasurarea unor excursii,vizite la fabrici de mezeluri,branzeturi,
sucuri, ape minerale,dulciuri situate pe raza localitatii sau in apropierea acesteia:
              * concursuri tematice; ,, Spune – mi ce mananci, ca sa – ti spun cat
de sanatos esti’’, ,,Spune – mi cum vei gati cand vei fi mare, ca sa – ti spun ce
boli vei avea’’;
              *expozitie de postere ,Boli si bolnavi’’, cu semnificatia celor mai
raspandite afectiuni determinate de o alimentatie incorecta si a grupelor de
varsta purtatoare ale acestora;
              *participarea la concursul ,,Sanitarii priceputi’’.


             Modalitati de evaluare a educatiei pentru sanatate

             * Probe orale
             * Probe practice
             * Autoevaluare
             * Miniproiecte
             * Portofolii
             * Probe scrise
             Interdependenta educatiei pentru sanatate cu noile si
             vechile educatii

              Educatia este o actiune sociala cu particularitati distincte
de alte actiuni ce se desfasoara in societate. Ea se delimiteaza de acestea prin
finalitatile proiectate si prin caile si modalitatile adoptate in vederea realizarii
lor.Pedagogul francez Rene Hubert a distins :educatia intelectuala, educatia
morala, educatia profesionala, educatia estetica si educatia fizica sau
corporala.Interdependenta dintre aceste laturi ale educatiei si educatia pentru
sanatate este determunata de caracterul unitar
 al procesului dezvoltarii, de interactiunea fenomenelor pe care le
presupune.Aceasta subliniaza inca o data varietatea interconexiunilor omogene
si eterogene dintre educatie si dezvoltare. Realitatea psihica nu este constituita
din realitati independente, specificul si unicitatea ei rezultand din interactiunea
lor.Diversitatea si unitatea componentelor structurii personalitatii impun
interdependenta intre laturile educatiei.
              Noile educatii sunt raspunsurile la cerintele dezvoltarii lumii
contemporane.Ele reprezinta extensii (in continuturi) si noi abordari (in plan
metodologic) ale educatiei traditionale si ale diferitelor sale componente, in
special planul educatiei morale si intelectule.Aparute in perioada postbelica, pe
masura constientizarii problemelor globale ale omenirii ale necesitatii
transfotmarii educatiei din directia lor, ele s – au constituit printr– o completare
a educatiei traditionale , atat sub aspectul modalitatilor de realizare, cat si prin
continuturi.
              Educatia pentru sanatate se afla intr -o stransa interdependenta cu:
*educatia pentru mediu, care isi propune dezvoltarea constiintei, a simtului
responsabilitatii finite umane in raport cu mediul si problemele sale;
*educatia pentru pace , care presupune cultivarea unor atitudini superioare,
formarea oamenilor pentru evitarea conflictelor;
*educatia nutritionala, intalnita ca disciplina de invatamant sau ca activitate
extrascolara vizand cunoasterea alimentelor sau a substantelor nutritive,
producerea si conservarea acestora;
*Educatia pentru timpul liber, care include componente axiologice de natura
culturala, artistica, turistica, sociala, sportive, care tintesc un mod util si
formative de petrecere a timpului liber.
              Cele mai semnificative parghii ale profilului de competenta ale
profesorului – educator care pot asigura o buna relationare intre discursul
teoretic din planul noilor educatii si transpunerea acestora in practica educative
sunt: dragostea pentru copii,grija si preocuparea pentru viitorul lor, mai
bun(dezirabil) intr – o lume mai dificila (real), motivatia intrinseca a celui de la
catedra, creativitatea acestuia.
Bibliografie:

  1. Airinei Greta, Movileanu Lenuta, Sima Carmen, Educatie pentru sanatate
     (caietul elevului – clasa I), Editura Corint,Bucuresti, 2005
  2. Airinei Greta, Amos Stefania,Avramia Valeriu, Movileanu Lenuta,
     Carvatchi Ileana, Ieremie Zenaida, Educatie pentru sanatate (caietul
     elevului – clasa a II – a), Editura Corint, Bucuresti, 2005
  3. Airinei Greta, Movileanu Lenuta, Sima Carmen, Educatie pentru sanatate
     (caietul elevului – clasa a III – a), Editura Corint, Bucuresti, 2005
  4. Carvatchi Ileana, Movileanu Lenuta, Ieremie Zenaida, Educatie pentru
     sanatate (caietul elevului), Editura corint, Bucuresti, 2005
  5. Ioan Nicola, Farcas Domnica, Teoria educatiei si notiuni de cercetare
     pedagogica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1993
  6. Momanu M., Teoria educatiei, Editura Polirom, Iasi
  7. Vaideanu G., Educatia la frontiera dintre milenii, Editura
     Politehnica,Bucuresti
  8. Stama Ioana, Educatie pentru sanatate, manual optional, clasele III – IV,
     Editura Corint,Bucuresti, 2005
  9. Stama Ioana, Partin Zoe, Educatie pentru sanatate, manual optional,
     clasele I –II, Editura Corint, Bucuresti, 2005
  10. *** Educatia sanitara in invatamantul de cultura generala si
     pedagogic, Editura Medicala
  11.***Educatie pentru Sanatate in Scoala Romaneasca, Ministerul Educatiei
     si Cercetarii
  12.***Invatamantul Primar, nr.2 -3 ,2006
  13.Dimitriu – Tiron Elena, Dimensiunile educatiei contemporane,Institutul
     European, 2005
  14.Neagu Anca, Din tainele si curiozitatile corpului omenesc, vol.X, Editura
     Portile Orientului, Iasi,2002

								
To top