Directoratul de Mediu al Comisiei Europene a preluat rolul de facilitare si

							Să salvăm Marea Neagră
Buletin informativ oficial al Programului de Mediu pentru Marea Neagră
O iniţiativă comună a Comisiei Mării Negre şi a partenerilor săi – UNDP, GEF şi
TACIS.


 Editorial

 Acest an marchează două aniversări importante de 10 ani – adoptarea Declaraţiei de
la Rio şi a Agendei 21 la Summitul Mondial de la Rio de Janeiro din 1992 şi semnarea
Convenţiei pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării (de asemenea cunoscută
sub denumirea de Convenţia de la Bucureşti) de către cele şase state riverane Mării
Negre în ziua de 21 aprilie 1992. Convenţia de la Bucureşti prevede şi înfiinţarea unei
Comisii a Mării Negre cu scopul de a asigura implementarea acesteia. Comisia trebuie
să fie ajutată de un Secretariat permanent cu sediul în Istanbul.
 In deceniul care a urmat de atunci, conştientizarea problemelor ecologice ale Mării
Negre a căpătat un rol semnificativ în întreaga lume. A crescut de altfel şi
angajamentele       guvernelor,       instituţiilor    internaţionale    şi    organizaţiilor
neguvernamentale de a acţiona pentru rezolvarea acestor probleme, cu scopul final de
a opri declinul ecologic al Mării Negre.
 Un an după angajamentul legal luat la Bucureşti, a apărut nevoia expresiei unei
politici comune prin Declaraţia Ministerială de la Odessa. Ajutorul financiar din
partea comunităţii internaţionale a venit iniţial printr-un proiect finanţat de GEF
(Fondul Global de Mediu). Acesta a ajutat ţările riverane şi comunitatea ONG-urilor
să dezvolte planuri de acţiune de anvergură regională şi capacităţile necesare pentru
un management adecvat al mediului Mării Negre. Analiza Diagnostică Transfrontieră
(ADT), realizată în cadrul proiectului GEF, a condus la formularea şi adoptarea de
către ţările riverane a Planului Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră la Istanbul,
în 1996.
 Iniţiativele regionale au fost întărite şi de o serie de intervenţii ale Uniunii Europene
şi altor donatori. Eforturile ţărilor din regiune şi ale comunităţii internaţionale pentru
implementarea Convenţiei de la Bucureşti, Declaraţiei de la Odessa şi a Planului
Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră au fost coordonate prin intermediul unui
cadru larg, denumit de la lansarea sa în 1993, Programul de Mediu al Mării Negre
(BSEP). „Eticheta” BSEP are o funcţie importantă, şi anume aceea de a transforma
diferitele intervenţii coerente şi pe înţelesul publicului şi autorităţilor guvernamentale.
 Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră (PSAMN) a scos în evidenţă
abordări de politici şi principii. In plus, a identificat un număr de 59 de acţiuni politice
(schimbări la nivelul politicilor de mediu), şi asociat acestora, aranjamente
instituţionale şi mecanisme de finanţare pentru realizarea lor. Planurile Naţionale de
Acţiune pentru Marea Neagră au fost revizuite de Comisia Mării Negre. Prin acestea,
ţările riverane s-au angajat să implementeze acţiunile politice descrise în PSAMN la
nivel naţional şi local.
 Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră (PSAMN) şi anexa sa tehnică,
Analiza Diagnostică Transfrontieră au argumentat nevoia acţiunii comune la scara
întregului bazin hidrografic.
 Comisia Mării Negre a fost mecanismul instituţional desemnat cu implementarea
PSAMN la nivel regional. Acesta a putut întări cooperarea şi a câştigat mai multă
responsabilitate în regiune, prin înfiinţarea Secretariatul Permanent al Comisiei în
Octombrie 2000.
 Comisia a preluat responsabilitatea deplină a supervizării programelor desfăşurate de
ţările Mării Negre şi de finanţatorii bilaterali şi multilaterali. Printre alte atribuţii are şi
rolul de a se asigura de atingerea obiectivelor acestor programe menţionate în
conformitate cu obiectivele şi acţiunile stabilite în comun de ţările riverane.

 Deşi are un personal insufficient, Secretariatul Permanent – împreună cu Grupurile
Consultative şi Centrele Regionale de Activitate – a lansat un număr de studii tehnice,
precum şi iniţierea procedurilor administrative prevăzute în Convenţie şi în PSAMN.
Veţi putea găsi o listă cuprinzătoare a acestor studii şi proceduri la pagina 8. Resursele
financiare destinate acestor acţiuni sunt modeste, dar merită menţionat faptul că
aproape toate ţările implicate au asigurat contribuţiile financiare pentru a susţine
implementarea planului de lucru al Comisiei.
 Acţiunea ONG
 In ciuda experienţei şi a fondurilor limitate, ONG-urile de mediu au fost întotdeauna
active prin acţiuni de conştienzare publică cu privire la problemele de mediu ale Mării
Negre. Faptul că aceste grupuri au continuat să-şi împărtăşească experienţa, să lucreze
împreună şi să atragă finanţări într-o perioadă de dificultăţi economice, constituie un
subiect de mare satisfacţie.
 Intr-un proces similar dezvoltării cooperării regionale între guvernele celor şase ţări
ale Mării Negre, comunitatea ONG-urilor din regiune a făcut de asemenea un efort în
direcţia cooperării la nivel regional şi a participării lor acolo unde a fost posibil.
Incepută într-o manieră informală, printr-un Forum Internaţional al ONG-urilor Mării
Negre, această cooperare a evoluat într-o organizaţie regională formalizată, Reţeaua
ONG-urilor pentru Marea Neagră. In acest cadru, ONG-urile au putut să planifice şi
să desfăşoare activităţi regionale comune şi să obţină reprezentarea comunităţilor lor
în programe internaţionale.

 GEF şi Parteneriatul Strategic pentru întregul bazin hidrografic al Mării Negre
 In mai 2001, Consiliul GEF a luat o decizie importantă de recunoaştere a abordării
Parteneriatului Strategic. Parteneriatul constă în două proiecte de întărire a capacităţii
la nivel regional pentru ţările Mării Negre şi cele din bazinul Dunării. El include de
asemenea posibilitatea unor finanţări nerambursabile pentru investiţii menite să
susţină măsurile practice pentru combaterea eutrofizării. Această stare, eutrofizarea,
este cauzată de o suprafertilizare a apelor datorită sărurilor de fosfor şi azot deversate
în mare şi conduce la degradarea vieţii marine.
 Informaţii detaliate cu privire la Parteneriatul Stategic, proiectul regional pentru
Marea Neagră şi Fondul de investiţii al Parteneriatului (Partnership Investment
Facility) sunt disponibile la paginile 8, 9 şi 10. Pentru moment, este suficient să
spunem că Proiectul de Reabilitare a Ecosistemelor Mării Negre (BSERP) a fost
lansat în mai 2002 şi că Unitatea de Implementare a Proiectului, aflată în aceeaşi
clădire cu Comisia Mării Negre din Istanbul, are personal angajat şi a iniţiat deja
activităţi prevăzute în planul de lucru al Proiectului (pentru mai multe detalii vizitaţi
website-ul).

 Implicare Europeană mai largă
 În ultimii ani, a crescut şi interesul european pentru managementul de mediu al Mării
Negre, ca şi sprijinul pentru obiectivele sale. Mulţumită rolului său principal de actor
politic şi financiar în bazinul hidrografic al Mării Negre – rol care a devenit evident
prin politicile de extindere şi de relaţiile cu ţările fostei Uniuni Sovietice - Comisia
Europeană a avizat un document oficial (Communiqué). Acest document aduce în
centrul atenţiei acţiunile prioritare care trebuie luate în considerare de ţările implicate.
De asemenea, el reprezintă un angajament al UE şi al statelor membre de a creşte
implicarea lor în cooperarea pentru protecţia mediului din regiune.
 Anterior, ţările Mării Negre şi cele din bazinul Dunării au înfiinţat o platformă de
cooperare tehnică care a funcţionat între anii 1998 –2000 prin Comisia Mării Negre
(CMN) şi prin Comisia Internaţională pentru Protejarea Fluviului Dunărea (ICPDR).
Un studiu comun al condiţiilor ecologice în bazinul hidrografic, finanţat de GEF, a
indicat faptul că reducerea eutrofizării reprezintă o prioritate. Studiul a stabilit ca o
măsură intermediară limitarea deversării de nutrienţi în mare la niveluri apropriate
celor din anul 1997. În conformitate cu aceasta, un Program de cooperare oficială
între CMN şi ICPDR a fost iniţiat constând dintr-o serie de acţiuni prioritare.

 Ca o continuare la documentul intitulat Communiqué, Comisia Europeană a facilitat
un dialog interregional. În noiembrie 2001, miniştrii de mediu din ţările bazinului
Mării Negre s-au întâlnit la Bruxelles pentru a adopta Declaraţia asupra Apei şi a
Ecosistemelor Acvatice din Bazinul Hidrografic al Mării Negre. S-a semnat un
Memorandum de Înţelegere asupra Scopurilor Strategice Comune între CMN şi
ICPDR şi s-a înfiinţat grupul operativ DABLAS (Task Force DABLAS - Danube and
Balck Sea) pentru a facilita implementarea acestuia. Având scopul de reabilitare a
apelor din regiune, acest grup operativ va întreprinde o serie de activităţi reale,
incluzând dezvoltarea unei liste de proiecte prioritare pentru investiţii şi a
mecanismelor financiare corespunzătoare. Directoratul de Mediu al Comisiei
Europene a preluat rolul de facilitare şi grupul operativ a început deja să lucreze la
elaborarea unui portofoliu regional actualizat de proiecte de investiţii.

 Noul proiect TACIS al Comisiei Europene
 O dezvoltare mai recentă privind suportul financiar al UE pentru regiunea Mării
Negre, a constat în lansarea proiectului său TACIS faza a III-a, ca mijloc de susţinere
a Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră în 2002. Asemenea altor
intervenţii TACIS, acest proiect va oferi asistenţă tehnică în implementarea Planului
Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră (PSAMN) de către cele trei ţări exsovietice
(Noile State Independente), şi anume Georgia, Federaţia Rusia şi Ucraina. Aceasta
asistenţă include şi mecanisme de susţinere a Secretariatului Permanent în
promovarea unei coordonări mai bune a activităţilor proiectului în ţările beneficiare
contribuind la creşterea capacităţii regionale.
 Structura de organizare a noului proiect TACIS constă într-o unitate de coordonare
situată în sediul Comisiei Mării Negre, împreună cu unităţi de coordonare în ţările
respective. Acest fapt subliniază perspectiva regională a proiectului şi că activităţile
concrete vor fi desfăşurate la nivel local şi naţional. Articolul de la pagina 11 oferă
mai multe detalii referitoare la această noua dezvoltare.

 Un angajament pentru viitor
 In iunie 2002, miniştrii de mediu ai ţărilor Mării Negre s-au întâlnit la Sofia şi au
făcut o evaluare a celor 10 ani care au trecut de la semnarea Convenţiei de la
Bucureşti. Această reevaluare a situaţiei mediului la nivel regional şi a gradului de
implementare a PSAMN a arătat că mai sunt încă multe de făcut.
 Infiinţarea Secretariatului Permanent, care administrează implementarea comună a
planului operaţional al Comisiei, a fost o mare reuşită, demonstrând astfel că procesul
de protejare a mediului şi dezvoltare durabilă a Mării Negre aparţine statelor riverane.
De asemenea marchează o nouă fază a Programului de Mediu al Mării Negre, lansat
cu un deceniu în urmă, asigurând realăturarea unor actori importanţi la iniţiativa
regională.
 Noi avem deplină încredere că Programul, sub conducerea atentă a Comisiei Mării
Negre şi cu participarea activă a organizaţiilor civice din regiune şi a sectorul privat,
împreună cu sprijinul comunităţii internaţionale, se va ridica la nivelul aşteptărilor
Părţilor Semnatare ale Convenţiei de la Bucureşti, de acum 10 ani. Perspectivele
apariţiei unor schimbări reale în ecosistemul Mării Negre şi pentru locuitorii din jurul
ei sunt probabil astăzi mai evidente decât oricând.

 Plamen Dzhadzhev, Secretariatul Permanent
 Sema Acar, BSERP
 Ties van Kempen, Programul Tacis de Asistenţă Tehnică pentru BSEP


Comisia Mării Negre devine acum pe deplin operaţională

Marea Neagră, marea noastră, este moştenirea cea mai valoroasă a regiunii. Pentru cei
mai mulţi din oamenii care trăiesc pe malurile sale, marea este o importantă sursă de
mijloace de trai, ca şi legătura principală cu oceanele lumii. Marea a avut un rol
omportant în răspândirea civilizaţiei umane, datând din timpuri preistorice. In cursul
istoriei sale dramatice, milenare, ea s-a aflat în centrul unor bătălii şi invazii – dar cu
toate acestea a rămas un loc al comunicării intense între diverse culturi.

   În plus, marea noastră suferă de o profundă criză ecologică. In timpul ultimelor
   decenii, a devenit una dintre mările regionale cele mai degradate de pe planeta
   noastră. Astăzi, aproape 87% din volumul total de apă al Mării Negre este anoxic –
   fără oxigen. Uriaşul bazin de recepţie al afluenţilor care se scurg în mare şi
   caracterul de mare închisă faţă de continent, au făcut marea foarte sensibilă la
   diversele probleme cauzate de activităţile umane. In fiecare an, se varsă în Marea
   Neagră circa 350 kilometri cubi de apă fluvială. Aceasta aduce cu ea şi reziduurile
   generate de activitatea unei populaţii mai mari de 170 milioane de oameni, care
   locuiesc în unele din cele mai dens populate zone din 17 ţări situate de-a lungul
   afluenţilor săi.

Marea suferă acum de o serie întreagă de boli. Poluarea din surse de pe uscat,
pierderea biodiversităţii ca o consecinţă a poluării şi distrugerii habitatelor,
supraexploatarea resurselor marine vii ce a dus la o prăbuşire a pescăriilor – toate
acestea au avut un impact semnificativ. In plus, au apărut probleme legate de
degradarea ţărmului, de sănătate cauzate de boli transmise prin apă, de introducere a
unor specii exotice oportuniste, şi poluare maritimă, legată de transportul ţiţeiului şi a
altor substanţe toxice pe mare. Toate acestea au condus la un dezechilibru marcant al
ecosistemelor mării şi au împiedicat dezvoltarea economică şi socială a ţărilor
riverane.



Prezentarea Comisiei
Preocupate fiind de extinderea transfrontalieră a problemelor de mediu ale Mării
Negre, ţările riverane au început să negocieze în 1988 asupra unei convenţii regionale.
Aceasta a fost Convenţia pentru Protecţia Mării Negre împotriva Poluării şi cele trei
protocoale ale sale asupra prevenirii deversărilor din surse de pe uscat, asupra
interzicerii descărcării reziduurilor periculoase în mare şi asupra cooperării
internaţionale în situaţii de urgenţă cauzate de scurgeri accidentale de petrol.
Documentul oficial a fost semnat la Bucureşti în 1992 de către toţi cei şase miniştri de
mediu ai ţărilor riverane – Bulgaria, Georgia, România, Federaţia Rusă, Turcia şi
Ucraina. Convenţia a fost ratificată de către parlamentele celor şase ţări într-un timp
relativ scurt şi a intrat în vigoare în 1994.

Comisia pentru Protecţia Mării Negre împotriva Poluării (Black Sea Commission -
BSC) a fost înfiinţată în mai 1995 la Varna, Bulgaria, urmând prevederile Convenţiei
pentru Protecţia Mării Negre împotriva Poluării. Părţile semnatare sunt reprezentante
în Comisie de către persoane desemnate prin decizia guvernelor ţărilor respective. În
acel moment, se anticipa ca Secretariatul Permanent, structura executivă a Comisiei,
să fie înfiinţat începând cu anul 1996 cu sediul în Istanbul. Din nefericire, ţările
riverane nu au fost capabile să demareze implementarea deplină a Convenţiei la
momentul fixat.

După întâlnirea ministerială din Istanbul, octombrie 1996, BSC a preluat rolul de
coordonare generală a implementării Planului Strategic de Reabilitare şi Protecţie a
Mării Negre, un document cuprinzător care defineşte politicile esenţiale, măsurile şi
modalităţile de aplicare ale acestora în zonă.

Întârzierea apărută în negocierea dintre ţările riverane şi în semnarea unor documente
de lucru esenţiale ale Comisiei au oprit implementarea aproape a tuturor măsurilor de
protecţie a mării şi de îmbunătăţire a stării ei ecologice, care au fost planificate. Cu
toate acestea, în ultimii ani situaţia s-a schimbat într-o mare măsură.

Înfiinţarea Secretariatului Permanent şi întărirea sa din punct de vedere
instituţional
Un pas uriaş a fost înfiinţarea unei structuri executive a Comisiei în toamna anului
2000. Cu aceasta, eforturile statelor riverane de redresare a mediului Mării Negre s-au
bazat pe un fundament instituţional şi financiar durabil. Finanţată de către guvernele
părţilor semnatare ale convenţiei, noua organizaţie a atras de asemenea asistenţă
tehnică şi financiară de la donatorii internaţionali. Această structură are rolul de a
rezolva şi problema discrepanţei dintre programele şi proiectele susţinute de marii
finanţatori.

Revitalizarea reţelei de experţi şi instituţii a Mării Negre
Una dintre cele mai mari realizări pentru Programul de Mediu al Mării Negre a fost
reînnoirea legăturilor existente între autorităţile de mediu şi sectorul academic din
ţările Mării Negre. Aceste legături s-au pierdut la începutul perioadei de tranziţie
politică şi economică a anilor ‘90. Acum există un număr de puncte focale naţionale
care lucrează împreună cu grupurile consultative ale Comisiei şi sunt coordonate de
centrele regionale de activitate aflate în una dintre ţările riverane. Deşi menţinerea
acestei reţele este considerată ca şi o contribuţie în natură a statelor Mării Negre,
aceasta a depins în mare măsură de finanţare externă pe bază de proiecte. Pe baza
finanţării de către Comisie, activităţile grupurilor consultative s-au desfăşurat regulat
în ultimii ani. Reţeaua s-a extins prin înfiinţarea unui nou grup consultativ în
domeniul Managementului Informaţiei şi a unui grup ad-hoc pentru Directiva Cadru
Apă a Comisiei Europene.



Relaţiile cu organizaţiile partenere
Comisia Mării Negre colaborează cu numeroase organizaţii care împărtăşesc aceleaşi
obiective ale Convenţiei şi/sau desfăşoară activităţi importante pentru sănătătea
umană şi mediul marin şi costier. Aceste activităţi pot fi din domenii precum,
industria, agricultura, transportul, pescuitul şi turismul. Au fost semnate sau sunt în
curs de negociere acorduri de colaborare cu o serie dintre aceste grupuri. Comisia
Mării Negre a aprobat statutul de observator pentru cei mai importanţi dintre
partenerii săi şi participă în activităţile acestora, de asemenea.



Cooperare la nivelul întregului bazin hidrografic al Mării Negre
Este recunoscut faptul că descărcările râurilor ce se revarsă în Marea Neagră au o
importanţă majoră pentru situaţia sa ecologică. Cooperarea strânsă între structurile de
management a bazinelor de râu în privinţa acestui subiect reprezintă prin urmare o
cerinţă importantă. Din acest motiv, anii de experienţă acumulată la nivel practic s-au
finalizat cu încheierea unui acord formal – Memorandum de înţelegere (MoU) între
Comisia Mării Negre şi Comisia pentru Protecţia Fluviului Dunărea. Acest
memorandum crează cadrul pentru atingerea unor obiective strategice comune şi
subliniază faptul că nutrienţii sunt principala problemă în ce priveşte calitatea apei în
Mării Negre. S-a înfiinţat astfel un grup de lucru comun Dunăre - Marea Neagră cu
sprijinul celor două comisii, pentru a le ajuta în implementarea acestui acord.

Către o soluţie bazată pe investiţii – grupul operativ DABLAS
În această fază, consolidarea unei strategii de investiţii pentru întreaga regiune pare să
fie foarte importantă. Coordonarea eforturilor guvernamentale din cuprinsul întregului
bazin hidrografic al Mării Negre cu activităţile finaţatorilor, va crea posibilitatea
stabilirii unui echilibrului adecvat între priorităţile naţionale şi cele regionale, în
procesul de selectare a propunerilor de proiecte şi de alocare a fondurilor disponibile
la nivel internaţional. Grupul operativ DABLAS, nou creat, asigură un forum unde,
sub auspiciile Comisiei Europene, părţile semnatare ale Convenţiilor pentru Protecţia
Mării Negre şi a Dunării vor elabora şi vor pune în practică o strategie de investiţii
comună cu cea a finanţatorilor bilaterali şi multilaterali.

Realizarea unui sistem de criterii şi a unei baze de date pentru prioritizarea
propunerilor de investiţii pentru bazinul hidrogafic al Mării Negre este deja în lucru.
Prima listă de proiecte va fi aprobată de către grupul operativ DABLAS la mijlocul
lunii februarie 2003.

Responsabilităţi şi autorizări – ACCOBAMS, proiectul unei noi convenţii pentru
pescuit
Comunitatea internaţională a recunoscut pe deplic rolul Comisiei ca instrument
instituţional în rezolvarea problemelor de mediu pentru ţările riverane. Aceasta a dus
la creşterea semnificativă a responsabilităţilor atribuite Comisiei, căreia i s-a solicitat
să preia funcţii importante, care nu i-au fost desemnate anterior de către Convenţie. În
anul 2002, Comisia a fost de acord să acţioneze prin Secretariatul Permanent, ca
unitate de coordonare sub-regională pentru Marea Neagră, cu privire la Acordul de
Conservare a Cetaceelor din Marea Neagră, Mediterană şi Zona Contiguă din Atlantic
(ACCOBAMS). Între Secretariatul Permanent al Comisiei Mării Negre şi
Secretariatul ACCOBAMS s-a semnat un memorandum de înţelegere asupra acestui
subiect. A şasea întâlnire a Consiliului Miniştrilor de Externe ai Statelor Membre din
Zona Economică de Cooperare pentru Marea Neagră, de la Kiev, din data de 25
aprilie 2002, a atribuit Comisiei un alt rol important. Acesta constă în coordonarea
generală a procesulului de pregătire a unui text pentru o nouă convenţie de pescuit la
Marea Neagră.

Noi protocoale şi reconfirmarea mult mai realistă a angajamentelor
Protecţia Mării Negre împotriva poluării nu este singurul lucru care trebuie făcut
pentru a proteja ecosistemul său unic. Protecţia biodiversităţii devine din ce în ce mai
importantă pentru ţările riverane şi pentru BSC. In cadrul Întâlnirii Ministeriale, din
Sofia, din iunie 2002, a fost semnat un nou protocol de protejare a biodiversităţii,
lărgind astfel domeniul de aplicabilitate al convenţiei şi transformând-o într-un
instrument actual de protecţie a mediului la nivel internaţional.

Întâlnirea din Sofia a avut ca rezultat şi ampla revizuire a stadiului implementării
Planului Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră. S-a realizat o analiză detaliată ce
a condus la modificarea cadrului de timp pentru implementarea acestuia, prin
introducerea unor termene limită mult mai realiste pentru măsurile ce urmează a fi
luate. În acelaşi timp, Declaraţia de la Sofia asupra Protecţiei Ecosistemului Mării
Negre constituie o reconfirmare puternică a angajamentelor ţărilor riverane pentru
salvarea mării noastre.

BSEP - un nou concept pentru un grup foarte popular
Programul de Mediu al Mării Negre a fost primul nume binecunoscut al programului
GEF/UNDP de asistenţă tehnică pentru ţările Mării Negre, care s-a derulat între anii
1993-1996. Acest program s-a terminat cu un Plan Strategic de Acţiune pentru Marea
Neagră şi a fost indiscutabil un mare succes, atât pentru ţările riverane, cât şi pentru
comunitatea ecologistă internaţională. Multe alte organizaţii partenere şi finanţatori
bilaterali şi multilaterali au luat parte la acest efort de a îmbunătăţi starea
ecosistemului acestei mări unice. Puţin câte puţin, percepţia asupra Programului de
Mediu al Mării Negre a crescut. Acum, prin BSEP se înţeleg toate acţiunile concertate
care sunt realizate cu scopul salvării Mării Negre. În acest proces, importanţa
consolidării şi eficientizării rolului Comisiei, ca organism permanent şi durabil, a
crescut şi este de asemenea o garanţie a continuităţii procesului pentru salvarea Mării
Negre.

Ce nu trebuie să uităm niciodată
Până de curând, întrebarea dacă este posibil să salvăm Marea Neagră sau dacă
ecosistemul său poate transforma într-un mod durabil, era încă deschisă. Astăzi, dacă
ne uităm la datele de monitoring a mediului marin şi la numeroasele studii ştiinţifice,
suntem convinşi că această tendinţă de îmbunătăţire este un fapt real. Indiferent dacă
această cauză a îmbunătăţirii este criza economică momentană din regiune sau nu,
există totuşi o oportunitate de a face ca această tendinţă să fie ireversibilă.
Experienţa managementului în domeniul mediului acumulată de BSC, incluzând
participarea sa în multe alte convenţii şi acorduri internaţionale, arată că şi cooperarea
între organizaţii internaţionale relevante a dus la dezvoltarea capacităţii regionale de a
aborda problemele de mediu apărute.

În cele mai multe ţări ale Mării Negre este transpusă o nouă legislaţie de mediu în
conformitate cu directivele de mediu ale UE. Aceasta este o garanţie solidă a faptului
că în momentul în care va avea loc mult aşteptata dezvoltare economică a regiunii,
aceasta va merge într-o direcţie diferită, o direcţie prietenoasă faţă de mediu şi bazată
pe utilizarea durabilă a resurselor. Astăzi, societatea începe să realizeze importanţa
preocupărilor de mediu legate de mare. Sarcina noastră comună este de a trasmite
acest mesaj către toată lumea.



 Plamen Dzhadzhev
 Director executive
 Secretariatul Permanent al BSC


 GEF sprijină controlul eutrofizării în Marea Neagră

Analiza Diagnostică Transfrontalieră publicată în 1996 a indicat faptul că eutrofizarea
cauzată de nutrienţi (în principal compuşi ai azotului şi fosforului) este cea mai severă
problemă suferită de Marea Neagră - atât în ceea ce priveşte extinderea sa, cât şi
impactul asupra ecosistemelor.

Câţiva indicatori ai impactului eutrofizării asupra Mării Negre:
Din 1960 până în anii 1990 …
 Transparenţa apei (m) a scăzut la jumătate
 Aria zonelor hipoxice (Km2) în cursul verii şi toamnei au crescut de 1000 ori
 Aria câmpurilor de alge Phyllophora (o specie cheie) au scăzut de la 10.000.000 la
   500 Km2
 Biomasa totală de Phyllophora, care reprezenta nucleul unei biocenoze de
   aproximativ 100 de nevertebrate şi peşti, a scăzut de la 10.000.000 t la 400.000
   tone.
 Speciile de fitoplancton aparţinând dinoflagelatelor (celule/litru) au crescut de
   15.000 ori datorită nivelului ridicat de nutrienţi, dublând raportul între
   dinoflagelate şi diatomee afectând structura fitoplanctonului
 Alga perenă (Cystoseira barbata), nucleul unei biocenoze de aproximativ 50
   nevertebrate şi peşti, a fost distrusă.
 Biomasa totală a midiilor de Marea Neagră (Mytilus galloprovincialis) a scăzut la
   o treime din cantitatea sa originală
 Biomasa totală a stridiilor (Ostraea edulis) s-a redus la 1,4% din cantitatea sa
   iniţială
 Numărul speciilor de peşti cu valoare comercială s-a redus la o cincime.

La mijlocul anilor 1990, nivelul înregistrat al azotului total a fost de patru ori mai
mare, comparativ cu nivelul anilor 1970, în timp ce nivelul fosfaţilor a rămas aproape
la fel faţă de perioada menţionată. Bulgaria, Georgia, România şi Federaţia Rusă,
Turcia şi Ucraina au contribuit cu 14%, 1%, 27%, 10%, 12%, 6% din totalul azotului
şi cu 5%, 1%, 23%, 13%, 20% şi 12% din emisiile totale respective de fosfor. Totuşi,
Analiza Diagnostică Transfrontalieră a arătat că, în timp ce 30 % din nutrienţii care
ajung în Marea Neagră a fost deversaţi direct sau prin râurile naţionale, fluviile
importante care străbat teritoriul mai multor ţări, precum: Dunărea, Niprul, Nistrul,
Donul şi Kuban sunt responsabile pentru transportul restului de aproximativ 70% .
Datorită faptului că efluenţii din surse punctiforme sau difuze din unele ţările
riverane, se varsă în râuri internaţionale - de exemplu în Dunăre sau Nipru, s-a
calculat că, practic 70% din cantitatea totală de nutrienţi provine din ţările riverane,
faţă de 30% care provin din ţările fără deschidere la mare.

Cantităţile de nutrienţi care ajung în mare au fost încă prea mari, în ciuda închiderii
unui număr mare de instalaţii şi a scăderii producţiei agricole din Europa Centrală şi
de Est, ca rezultat al colapsului economic, şi în ciuda măsurilor de control al poluării,
ca de exemplu epurarea apelor uzate şi conversia către detergenţi fără fosfaţi.

Un studiu asupra ţărilor din bazinul Dunării a arătat că sectorul agricol este
responsabil pentru 50% din emisiile de nutrienţi, în timp ce industria şi sectorul
municipal au fiecare o contribuţie de 25%. În conformitate cu aceste descoperiri,
Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră, care a fost adoptat de către miniştrii
mediului din cele 6 ţări riverane în 1996, recunoaşte faptul că eutrofizarea trebuie să
fie un subiect de preocupare pentru toate ţările din bazinul hidrografic al Mării Negre.
GEF a oferit asistenţă Comisiei Mării Negre şi Comisiei Internaţională pentru
Protecţia Dunării, în vederea studiului cauzelor şi impactului eutrofizării în Marea
Neagră şi pentru a recomanda o strategie comună. Oamenii de ştiinţă şi cele două
Comisii au căzut de acord asupra următoarelor:

 “Scopul pe termen lung pentru toate ţările Mării Negre este de a reduce nivelul
emisiilor de nutrienţi şi a altor substanţe periculoase la valori care vor permite
ecosistemului Mării Negre să-şi revină la condiţii similare celor din anii 1960. Ca un
scop intermediar, trebuie luate măsuri urgente de control de către toate ţările Mării
Negre, pentru a preveni deversările de azot şi fosfor în mare, ce depăşesc nivelul de
emisii înregistrate în 1997.”

Afirmaţia de mai sus reprezintă motivul de bază pentru noua intervenţie a GEF în
regiune care se numeşte Parteneriatul Strategic pentru Ţările Mării Negre şi cele din
Bazinul Dunării. Parte a acestei intervenţii, UNDP/GEF implementează un proiect de
dezvoltare a capacităţii ţărilor riverane Mării Negre. Proiectul se intitulează
“Controlul eutrofizării şi al substanţelor periculoase şi măsuri asociate pentru
Reabilitarea Ecosistemului Mării Negre: Faza 1” sau “Proiectul de Reabilitare a
Ecosistemului Mării Negre” (Black Sea Ecosystem Recovery Project-BSERP). Acesta
va costa 4 milioane dolari şi va fi implementat în perioada aprilie 2002- aprilie 2004.

Proiectul va adresa problema eutrofizării la nivelul bazinului Mării Negre în
principal prin următoarele:
  Reforma politicilor agricole, pentru a reduce sursele difuze generate de pierderi
     de îngrăşăminte şi bălegar (zone tampon, controlul eroziunii, agricultură
     ecologică, gropi de depozitare a bălegarului).
    Imbunătăţirea epurării apelor uzate municipale şi industriale pentru a reţine
     nutrienţii (tehnologii alternative cu costuri scăzute de operare: sisteme avansate,
     integrate de iazuri, zone umede construite).
    Reabilitarea ecosistemelor importante la nivelul bazinului, pentru a spori
     capacitatea acestora de filtrare a nutrienţilor (refacerea zonelor umede).
    Întărirea cadrului legislativ şi de reglementare, creştere a participării publice şi
     promovare a schimbării practicilor consumatorilor (inclusiv utilizarea
     detergenţilor fără fosfaţi).

În plus faţă de controlul şi reducerea eutrofizării şi a substanţelor periculoase, BSERP
urmăreşte îmbunătăţirea managementului ariilor marine şi costiere în stare critică, în
special a celor semnificative pentru pescuitul durabil. În acest context, BSERP va
susţine procesul adoptării procedurilor de conformare la nivel regional pentru pescării
şi înfiinţarea unor arii marine protejate.

BSERP urmăreşte să întărească rolul Comisiei Mării Negre în înfiinţarea unui regim
capabil să coordoneze acţiuni regionale pentru a soluţia problemele cheie
transfrontaliere la care este expusă Marea Neagră. Proiectul va utiliza reţeaua
existentă a Comisiei şi organismele din subordine, adică Secretariatul Permanent,
Grupurile Consultative Tematice şi Centrele Regionale de Activitate şi va asigura
asistenţă tehnică şi administrativă pentru acestea. Această asistenţă va fi acordată sub
forma susţinerii unor studii speciale, a unor întâlniri, a dotării cu echipamente,
oferirea de servicii de consultanţă şi facilitării managementului informaţiei.

În prezent, BSERP împreună cu Secretariatul Permanent derulează un studiu asupra
managementului datelor şi capacităţii de schimb de experienţă în regiune. Ca rezultat
al acestui studiu va fi dezvoltat şi pus în aplicare un plan pentru îmbunătăţirea acestei
capacităţi. Noi sperăm să punem în practică acest sistem foarte curând.

O parte din sprijinul proiectului pentru înfiinţarea unui mecanism permanent de
cooperare cu ICPDR şi cu alte comisii de bazin de râu aflate în curs de înfiinţare, din
cuprinsul bazinului hidrografic al Mării Negre, constă în ajutorul dat de BSERP către
BSC pentru organizarea unei prime întâlniri a Grupului Comun de Lucru Dunăre –
Marea Neagră. In timpul acestei întâlniri, s-a căzut de acord asupra unui plan de lucru
în comun şi asupra calendarului de punere în practică a acestuia. Grupul va continua
să lucreze în vederea formulării unui acord privind compatibilitatea între sistemele de
monitoring ale regiunilor respective. El va avea de asemenea în sarcină şi
reexaminarea metodologiilor de evaluare a impactului asupra mediului, elaborarea
unui format de raportare şi a procedurilor de raportare anuală către ambele comisii, cu
privire la substanţele introduse şi evaluarea stării ecologice (pe baza indicatorilor
găsiţi) şi formularea propunerilor tehnice. Următoarea întâlnire a Grupului a avut loc
pe 7-8 Noiembrie 2002. În cadrul Grupului va participa şi Proiectul GEF pentru
Nipru.

Protocolul existent în momentul de faţă pentru Controlul Poluării din Surse de pe
Uscat al Convenţiei de la Bucureşti nu este pe deplin compatibil cu cerinţele legale şi
cu documentele de politici regionale şi globale, adoptate mai recent.

De exemplu, Programul Global de Acţiune pentru Activităţi de pe Uscat (GPA-LBA),
încorporat în Declaraţia de la Washington din 1995 şi agreată de guvernele ţărilor din
regiune propune o tratare mai cuprinzătoare a protecţiei mediului marin, incluzând
combaterea altor ameninţări decât poluarea, cum ar fi distrugerea habitatelor. Acesta
acordă şi o atenţie mai mare nivelurilor ridicate de nutrienţi şi eutrofizării. In mod
similar, Directiva Cadru Apă a Comisiei Europene, un privilegiu al celor 3 ţări din
regiune (Bulgaria, România şi Turcia), necesită adoptarea unei abordări fundamentate
pe managementul bazinelor de râu. Deoarece menţinerea cantităţilor de substanţe
nutritive care ajung în Marea Neagră sub limita nivelul din 1997 necesită integrarea
acestor elemente în Protocolul Convenţiei de la Bucureşti, BSERP asigură suportul
pentru modificarea prezentului Protocol şi pentru transpunerea în practică a GPA în
întreaga regiune a Mării Negre, în intervalul de timp 2002 – 2006. Această
componentă a proiectului va fi implementată de UNEP.

O altă activitate, care urmează să fie realizată de UNEP, va ajuta statele riverane să
adopte o abordare preventivă şi proactivă faţă de mediu.

Acest studiu a urmărit să identifice, să modeleze şi să ordoneze din punct de vedere al
priorităţii strategiile de planificare pe termen lung a problemelor de mediu
transfrontiere care apar, utilizând metodologia creată pentru GEF – Programul de
Evaluare Globală a Apelor Internaţionale. Prin acest studiu, problemele de mediu vor
fi analizate din perspectiva cauzelor sociale şi economice şi vor fi formulate strategiile
pe termen mediu şi lung.

Activitatea desfăşurată anterior pentru Marea Neagră a demonstrat în mod evident că
informaţiile deţinute cu privire la cantităţile de nutrienţi şi substanţe toxice din apa
mării şi cele referitoare la reacţia ecosistemului său nu sunt suficiente pentru a permite
fixarea unor obiective mai concrete. Ţările riverane nu deţin un mecanism de
indicatori de monitorizare şi evaluare care să permită măsurarea atingerii obiectivelor
de reducere a eutrofizării.


BSERP urmăreşte să contribuie la reducerea neconformităţilor de aplicare a legislaţiei
şi să propună obiective noi şi pragmatice pentru viitor. La reducerea incertitudinilor
de ordin ştiinţific, referitoare la măsurile necesare pentru controlul eutrofizării în
Marea Neagră, va contribui şi activitatea de cercetare coordonată, prin desfăşurarea a
trei expediţii în cursul anului 2003. Puteţi citi o trecere în revistă detaliată a acestei
componente a BSERP la pagina 12.

In mod curent, nu există aproape nici un indicator urmărit cu regularitate, care să
indice succesul sau eşecul măsurilor luate pentru protecţia Mării Negre. Acest fapt
este evident în cazul indicatorilor referitori la eutrofizare. In consecinţă, BSERP ajută
ţările de la ţărmul Mării Negre să definitiveze un sistem de indicatori a stării
ecologice, indicatori de proces şi de reducere a stresului care ar fi utili integrării
intersectorială, ar asigura o transparenţă mai mare şi ar creşte prioritatea acordată
controlului nutrienţilor. Cea mai urgentă sarcină este integrarea şi ordonarea în funcţie
de prioritate a indicatorilor de eutrofizare, propuşi în cursul fazei pregătitoare a
acestui proiect, sub forma unui Program Integrat de Monitoring şi Evaluare a Mării
Negre (Black Sea Integrated Monitoring and Assessment Programe – BSIMAP); acest
lucru trebuie să se producă într-o manieră fezabilă şi durabilă. In acest context, o
activitate pilot de monitoring a stării ecologice va fi demarată de BSERP. Instituţiilor
desemnate pentru monitoring li se va acorda un sprijin sub formă de echipament şi
consumabile necesare desfăşurării activităţii. Pentru luna noiembrie s-a stabilit
realizarea unui inventar al capacităţilor analitice existente la nivelul diverselor
instituţii din ţările riverane.

Una dintre cele mai importante priorităţi ale BSERP constă în obţinerea unei sinergii
la nivel regional între reprezentanţii la vârf ai anumitor sectoare, în conştientizarea lor
cu privire la procesul eutrofizării şi în crearea unei atmosfere pozitive pentru
identificarea soluţiilor în cadrul propriilor lor sectoare. Pentru a atinge acest obiectiv,
se vor organiza trei întâlniri regionale pentru a identifica modalităţile de reducere a
emisiilor de nutrienţi, unul pentru fiecare dintre cele trei sectoare cheie – agricultură,
industrie şi autorităţi municipale; aceste întâlniri se vor ţine în prezenţa oficialilor şi
experţilor Comisiei Mării Negre.

 Intenţia organizatorilor este de a demonstra existenţa unor soluţii de tip “win-win”
(câştig-câştig) pentru problemele expuse, şi de a încuraja reprezentanţii să găsească
răspunsuri în cadrul propriului lor sector, luând în considerare condiţiile specifice ale
ţării şi regiunii. Este în plan şi elaborarea unor strategii naţionale de reducere a
nutrienţilor, aprobarea lor de către guverne şi prezentarea lor în faţa Comisiei. Acestea
vor furniza un proiect general de politici, fundamentat pe obiectivele comune fixate de
ICPDR şi BSC. Pentru a fi operaţionale, strategiile naţionale se vor baza pe existenţa
unor planuri de control a nutrienţilor pentru fiecare ţară riverană. Acestea vor
cuprinde modificări şi revizuiri ale legilor şi politicilor, şi indicatori comuni de proces
şi de reducere a stresului asupra ecosistemului.

Ţările costiere şi BSC pot implementa măsuri ce pot fi susţinute din punct de vedere
financiar. Lipsa fondurilor pentru protecţia mediului a devenit o problemă perenă în
regiunea Mării Negre.

Abordările inovatoare nu pot fi importate din Vest pur şi simplu, deoarece
circumstanţele ţărilor aflate în tranziţie sunt unice şi complexe. Trebuie adaptate
abordări care au o înţelegere deplină a priorităţilor şi realităţilor economice din
regiune. Este esenţială acordarea unei priorităţi mai mari mediului înconjurător.
Aceasta necesită un dialog mai strâns cu sectorul economic (trezorerii, ministere de
finanţe şi sectoriale), cu sectorul privat şi cu instituţii financiare, cum ar fi Banca de
Dezvoltare Regională a Mării Negre. BSERP urmează să demareze o serie de
activităţi care vor permite Comisiei să adopte opţiuni pragmatice pentru îmbunătăţirea
aspectelor legate de finanţare, în special la nivel regional. Un articol despre utilizarea
eficientă a instrumentelor financiare şi perspectivele acestora se află la pagina 17.

Protecţia mediului Mării Negre nu depinde numai de Convenţiile internaţionale, dar şi
de activităţile cotidiene a populaţiei din cuprinsul bazinului său. O caracteristică
importantă a proiectului se referă la încurajarea participării unui spectru larg de
grupuri de interese. Acest lucru va fi obţinut prin coordonarea intersectorială, oferirea
de mici finanţări ONG-urilor şi iniţiativelor locale, şi asigurarea suportului pentru
informarea publicului şi acţiunilor de educaţie ecologice. Va fi pus în practică un
portofoliu de iniţiative publice de mică amploare care vor contribui la reducerea
nutrienţilor în Marea Neagră, cu un buget de aproximativ 300.000 USD (detalii la
pagina 16). In urma atingerii rezultatelor în cadrul acestei iniţiative, o a doua tranşă de
mici finanţări se va acorda pentru următorii doi ani. Se urmăreşte creşterii participării
publicului în managementul zonelor umede din regiune prin promovarea dialogului şi
diseminarea concluziilor şi recomandărilor unui raport independent asupra zonelor
umede ale Mării Negre.

In final, se va asigura şi suportul necesar programului de instruire bazat pe colaborare
dedicat unor grupuri de interese. Activităţile din cadrul programului vor include un
Program de Educaţie Ecologică referitor la Marea Neagră, un program de instruire
pentru fermieri şi specialişti din agricultură privind controlul eutrofizării, şi un
program de instruire a pescarilor şi a personalului administrativ referitor la pescuitul
durabil şi habitate marine importante.

Dacă nu va fi introdusă o dimensiune ecologică în managementul pescăriilor din
Marea Neagră, beneficiile potenţiale rezultate din reducerea nutrienţilor se vor pierde.
Având în vedere acest fapt, proiectul va acorda suport tehnic pentru procesul general
de exploatare raţională a resurselor marine vii şi pentru aplicarea unui management
modern în zone interzise pescuitului şi Arii Marine Protejate. Acestea din urmă
constituie o soluţie de tip câştig – câştig, care aduce beneficii pescăriilor – în special
acolo unde nu au putut fi reglementate datorită practicilor ilegale – şi mediului
natural, ca şi grupurilor locale de interese, prin asigurarea resurselor de hrană şi
diversificare a pieţei de muncă.

 Sema Acar
 Coordonator BSERP


 GEF sprijină controlul eutrofizării în Marea Neagră

Analiza Diagnostică Transfrontalieră publicată în 1996 a indicat faptul că eutrofizarea
cauzată de nutrienţi (în principal compuşi ai azotului şi fosforului) este cea mai severă
problemă suferită de Marea Neagră - atât în ceea ce priveşte extinderea sa, cât şi
impactul asupra ecosistemelor.

Câţiva indicatori ai impactului eutrofizării asupra Mării Negre:
Din 1960 până în anii 1990 …
 Transparenţa apei (m) a scăzut la jumătate
 Aria zonelor hipoxice (Km2) în cursul verii şi toamnei au crescut de 1000 ori
 Aria câmpurilor de alge Phyllophora (o specie cheie) au scăzut de la 10.000.000 la
   500 Km2
 Biomasa totală de Phyllophora, care reprezenta nucleul unei biocenoze de
   aproximativ 100 de nevertebrate şi peşti, a scăzut de la 10.000.000 t la 400.000
   tone.
 Speciile de fitoplancton aparţinând dinoflagelatelor (celule/litru) au crescut de
   15.000 ori datorită nivelului ridicat de nutrienţi, dublând raportul între
   dinoflagelate şi diatomee afectând structura fitoplanctonului
 Alga perenă (Cystoseira barbata), nucleul unei biocenoze de aproximativ 50
   nevertebrate şi peşti, a fost distrusă.
 Biomasa totală a midiilor de Marea Neagră (Mytilus galloprovincialis) a scăzut la
   o treime din cantitatea sa originală
   Biomasa totală a stridiilor (Ostraea edulis) s-a redus la 1,4% din cantitatea sa
    iniţială
   Numărul speciilor de peşti cu valoare comercială s-a redus la o cincime.

La mijlocul anilor 1990, nivelul înregistrat al azotului total a fost de patru ori mai
mare, comparativ cu nivelul anilor 1970, în timp ce nivelul fosfaţilor a rămas aproape
la fel faţă de perioada menţionată. Bulgaria, Georgia, România şi Federaţia Rusă,
Turcia şi Ucraina au contribuit cu 14%, 1%, 27%, 10%, 12%, 6% din totalul azotului
şi cu 5%, 1%, 23%, 13%, 20% şi 12% din emisiile totale respective de fosfor. Totuşi,
Analiza Diagnostică Transfrontalieră a arătat că, în timp ce 30 % din nutrienţii care
ajung în Marea Neagră a fost deversaţi direct sau prin râurile naţionale, fluviile
importante care străbat teritoriul mai multor ţări, precum: Dunărea, Niprul, Nistrul,
Donul şi Kuban sunt responsabile pentru transportul restului de aproximativ 70% .
Datorită faptului că efluenţii din surse punctiforme sau difuze din unele ţările
riverane, se varsă în râuri internaţionale - de exemplu în Dunăre sau Nipru, s-a
calculat că, practic 70% din cantitatea totală de nutrienţi provine din ţările riverane,
faţă de 30% care provin din ţările fără deschidere la mare.

Cantităţile de nutrienţi care ajung în mare au fost încă prea mari, în ciuda închiderii
unui număr mare de instalaţii şi a scăderii producţiei agricole din Europa Centrală şi
de Est, ca rezultat al colapsului economic, şi în ciuda măsurilor de control al poluării,
ca de exemplu epurarea apelor uzate şi conversia către detergenţi fără fosfaţi.

Un studiu asupra ţărilor din bazinul Dunării a arătat că sectorul agricol este
responsabil pentru 50% din emisiile de nutrienţi, în timp ce industria şi sectorul
municipal au fiecare o contribuţie de 25%. În conformitate cu aceste descoperiri,
Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră, care a fost adoptat de către miniştrii
mediului din cele 6 ţări riverane în 1996, recunoaşte faptul că eutrofizarea trebuie să
fie un subiect de preocupare pentru toate ţările din bazinul hidrografic al Mării Negre.
GEF a oferit asistenţă Comisiei Mării Negre şi Comisiei Internaţională pentru
Protecţia Dunării, în vederea studiului cauzelor şi impactului eutrofizării în Marea
Neagră şi pentru a recomanda o strategie comună. Oamenii de ştiinţă şi cele două
Comisii au căzut de acord asupra următoarelor:

 “Scopul pe termen lung pentru toate ţările Mării Negre este de a reduce nivelul
emisiilor de nutrienţi şi a altor substanţe periculoase la valori care vor permite
ecosistemului Mării Negre să-şi revină la condiţii similare celor din anii 1960. Ca un
scop intermediar, trebuie luate măsuri urgente de control de către toate ţările Mării
Negre, pentru a preveni deversările de azot şi fosfor în mare, ce depăşesc nivelul de
emisii înregistrate în 1997.”

Afirmaţia de mai sus reprezintă motivul de bază pentru noua intervenţie a GEF în
regiune care se numeşte Parteneriatul Strategic pentru Ţările Mării Negre şi cele din
Bazinul Dunării. Parte a acestei intervenţii, UNDP/GEF implementează un proiect de
dezvoltare a capacităţii ţărilor riverane Mării Negre. Proiectul se intitulează
“Controlul eutrofizării şi al substanţelor periculoase şi măsuri asociate pentru
Reabilitarea Ecosistemului Mării Negre: Faza 1” sau “Proiectul de Reabilitare a
Ecosistemului Mării Negre” (Black Sea Ecosystem Recovery Project-BSERP). Acesta
va costa 4 milioane dolari şi va fi implementat în perioada aprilie 2002- aprilie 2004.
Proiectul va adresa problema eutrofizării la nivelul bazinului Mării Negre în
principal prin următoarele:
  Reforma politicilor agricole, pentru a reduce sursele difuze generate de pierderi
     de îngrăşăminte şi bălegar (zone tampon, controlul eroziunii, agricultură
     ecologică, gropi de depozitare a bălegarului).
  Imbunătăţirea epurării apelor uzate municipale şi industriale pentru a reţine
     nutrienţii (tehnologii alternative cu costuri scăzute de operare: sisteme avansate,
     integrate de iazuri, zone umede construite).
  Reabilitarea ecosistemelor importante la nivelul bazinului, pentru a spori
     capacitatea acestora de filtrare a nutrienţilor (refacerea zonelor umede).
  Întărirea cadrului legislativ şi de reglementare, creştere a participării publice şi
     promovare a schimbării practicilor consumatorilor (inclusiv utilizarea
     detergenţilor fără fosfaţi).

În plus faţă de controlul şi reducerea eutrofizării şi a substanţelor periculoase, BSERP
urmăreşte îmbunătăţirea managementului ariilor marine şi costiere în stare critică, în
special a celor semnificative pentru pescuitul durabil. În acest context, BSERP va
susţine procesul adoptării procedurilor de conformare la nivel regional pentru pescării
şi înfiinţarea unor arii marine protejate.

BSERP urmăreşte să întărească rolul Comisiei Mării Negre în înfiinţarea unui regim
capabil să coordoneze acţiuni regionale pentru a soluţia problemele cheie
transfrontaliere la care este expusă Marea Neagră. Proiectul va utiliza reţeaua
existentă a Comisiei şi organismele din subordine, adică Secretariatul Permanent,
Grupurile Consultative Tematice şi Centrele Regionale de Activitate şi va asigura
asistenţă tehnică şi administrativă pentru acestea. Această asistenţă va fi acordată sub
forma susţinerii unor studii speciale, a unor întâlniri, a dotării cu echipamente,
oferirea de servicii de consultanţă şi facilitării managementului informaţiei.

În prezent, BSERP împreună cu Secretariatul Permanent derulează un studiu asupra
managementului datelor şi capacităţii de schimb de experienţă în regiune. Ca rezultat
al acestui studiu va fi dezvoltat şi pus în aplicare un plan pentru îmbunătăţirea acestei
capacităţi. Noi sperăm să punem în practică acest sistem foarte curând.

O parte din sprijinul proiectului pentru înfiinţarea unui mecanism permanent de
cooperare cu ICPDR şi cu alte comisii de bazin de râu aflate în curs de înfiinţare, din
cuprinsul bazinului hidrografic al Mării Negre, constă în ajutorul dat de BSERP către
BSC pentru organizarea unei prime întâlniri a Grupului Comun de Lucru Dunăre –
Marea Neagră. In timpul acestei întâlniri, s-a căzut de acord asupra unui plan de lucru
în comun şi asupra calendarului de punere în practică a acestuia. Grupul va continua
să lucreze în vederea formulării unui acord privind compatibilitatea între sistemele de
monitoring ale regiunilor respective. El va avea de asemenea în sarcină şi
reexaminarea metodologiilor de evaluare a impactului asupra mediului, elaborarea
unui format de raportare şi a procedurilor de raportare anuală către ambele comisii, cu
privire la substanţele introduse şi evaluarea stării ecologice (pe baza indicatorilor
găsiţi) şi formularea propunerilor tehnice. Următoarea întâlnire a Grupului a avut loc
pe 7-8 Noiembrie 2002. În cadrul Grupului va participa şi Proiectul GEF pentru
Nipru.
Protocolul existent în momentul de faţă pentru Controlul Poluării din Surse de pe
Uscat al Convenţiei de la Bucureşti nu este pe deplin compatibil cu cerinţele legale şi
cu documentele de politici regionale şi globale, adoptate mai recent.

De exemplu, Programul Global de Acţiune pentru Activităţi de pe Uscat (GPA-LBA),
încorporat în Declaraţia de la Washington din 1995 şi agreată de guvernele ţărilor din
regiune propune o tratare mai cuprinzătoare a protecţiei mediului marin, incluzând
combaterea altor ameninţări decât poluarea, cum ar fi distrugerea habitatelor. Acesta
acordă şi o atenţie mai mare nivelurilor ridicate de nutrienţi şi eutrofizării. In mod
similar, Directiva Cadru Apă a Comisiei Europene, un privilegiu al celor 3 ţări din
regiune (Bulgaria, România şi Turcia), necesită adoptarea unei abordări fundamentate
pe managementul bazinelor de râu. Deoarece menţinerea cantităţilor de substanţe
nutritive care ajung în Marea Neagră sub limita nivelul din 1997 necesită integrarea
acestor elemente în Protocolul Convenţiei de la Bucureşti, BSERP asigură suportul
pentru modificarea prezentului Protocol şi pentru transpunerea în practică a GPA în
întreaga regiune a Mării Negre, în intervalul de timp 2002 – 2006. Această
componentă a proiectului va fi implementată de UNEP.

O altă activitate, care urmează să fie realizată de UNEP, va ajuta statele riverane să
adopte o abordare preventivă şi proactivă faţă de mediu.

Acest studiu a urmărit să identifice, să modeleze şi să ordoneze din punct de vedere al
priorităţii strategiile de planificare pe termen lung a problemelor de mediu
transfrontiere care apar, utilizând metodologia creată pentru GEF – Programul de
Evaluare Globală a Apelor Internaţionale. Prin acest studiu, problemele de mediu vor
fi analizate din perspectiva cauzelor sociale şi economice şi vor fi formulate strategiile
pe termen mediu şi lung.

Activitatea desfăşurată anterior pentru Marea Neagră a demonstrat în mod evident că
informaţiile deţinute cu privire la cantităţile de nutrienţi şi substanţe toxice din apa
mării şi cele referitoare la reacţia ecosistemului său nu sunt suficiente pentru a permite
fixarea unor obiective mai concrete. Ţările riverane nu deţin un mecanism de
indicatori de monitorizare şi evaluare care să permită măsurarea atingerii obiectivelor
de reducere a eutrofizării.


BSERP urmăreşte să contribuie la reducerea neconformităţilor de aplicare a legislaţiei
şi să propună obiective noi şi pragmatice pentru viitor. La reducerea incertitudinilor
de ordin ştiinţific, referitoare la măsurile necesare pentru controlul eutrofizării în
Marea Neagră, va contribui şi activitatea de cercetare coordonată, prin desfăşurarea a
trei expediţii în cursul anului 2003. Puteţi citi o trecere în revistă detaliată a acestei
componente a BSERP la pagina 12.

In mod curent, nu există aproape nici un indicator urmărit cu regularitate, care să
indice succesul sau eşecul măsurilor luate pentru protecţia Mării Negre. Acest fapt
este evident în cazul indicatorilor referitori la eutrofizare. In consecinţă, BSERP ajută
ţările de la ţărmul Mării Negre să definitiveze un sistem de indicatori a stării
ecologice, indicatori de proces şi de reducere a stresului care ar fi utili integrării
intersectorială, ar asigura o transparenţă mai mare şi ar creşte prioritatea acordată
controlului nutrienţilor. Cea mai urgentă sarcină este integrarea şi ordonarea în funcţie
de prioritate a indicatorilor de eutrofizare, propuşi în cursul fazei pregătitoare a
acestui proiect, sub forma unui Program Integrat de Monitoring şi Evaluare a Mării
Negre (Black Sea Integrated Monitoring and Assessment Programe – BSIMAP); acest
lucru trebuie să se producă într-o manieră fezabilă şi durabilă. In acest context, o
activitate pilot de monitoring a stării ecologice va fi demarată de BSERP. Instituţiilor
desemnate pentru monitoring li se va acorda un sprijin sub formă de echipament şi
consumabile necesare desfăşurării activităţii. Pentru luna noiembrie s-a stabilit
realizarea unui inventar al capacităţilor analitice existente la nivelul diverselor
instituţii din ţările riverane.

Una dintre cele mai importante priorităţi ale BSERP constă în obţinerea unei sinergii
la nivel regional între reprezentanţii la vârf ai anumitor sectoare, în conştientizarea lor
cu privire la procesul eutrofizării şi în crearea unei atmosfere pozitive pentru
identificarea soluţiilor în cadrul propriilor lor sectoare. Pentru a atinge acest obiectiv,
se vor organiza trei întâlniri regionale pentru a identifica modalităţile de reducere a
emisiilor de nutrienţi, unul pentru fiecare dintre cele trei sectoare cheie – agricultură,
industrie şi autorităţi municipale; aceste întâlniri se vor ţine în prezenţa oficialilor şi
experţilor Comisiei Mării Negre.

 Intenţia organizatorilor este de a demonstra existenţa unor soluţii de tip “win-win”
(câştig-câştig) pentru problemele expuse, şi de a încuraja reprezentanţii să găsească
răspunsuri în cadrul propriului lor sector, luând în considerare condiţiile specifice ale
ţării şi regiunii. Este în plan şi elaborarea unor strategii naţionale de reducere a
nutrienţilor, aprobarea lor de către guverne şi prezentarea lor în faţa Comisiei. Acestea
vor furniza un proiect general de politici, fundamentat pe obiectivele comune fixate de
ICPDR şi BSC. Pentru a fi operaţionale, strategiile naţionale se vor baza pe existenţa
unor planuri de control a nutrienţilor pentru fiecare ţară riverană. Acestea vor
cuprinde modificări şi revizuiri ale legilor şi politicilor, şi indicatori comuni de proces
şi de reducere a stresului asupra ecosistemului.

Ţările costiere şi BSC pot implementa măsuri ce pot fi susţinute din punct de vedere
financiar. Lipsa fondurilor pentru protecţia mediului a devenit o problemă perenă în
regiunea Mării Negre.

Abordările inovatoare nu pot fi importate din Vest pur şi simplu, deoarece
circumstanţele ţărilor aflate în tranziţie sunt unice şi complexe. Trebuie adaptate
abordări care au o înţelegere deplină a priorităţilor şi realităţilor economice din
regiune. Este esenţială acordarea unei priorităţi mai mari mediului înconjurător.
Aceasta necesită un dialog mai strâns cu sectorul economic (trezorerii, ministere de
finanţe şi sectoriale), cu sectorul privat şi cu instituţii financiare, cum ar fi Banca de
Dezvoltare Regională a Mării Negre. BSERP urmează să demareze o serie de
activităţi care vor permite Comisiei să adopte opţiuni pragmatice pentru îmbunătăţirea
aspectelor legate de finanţare, în special la nivel regional. Un articol despre utilizarea
eficientă a instrumentelor financiare şi perspectivele acestora se află la pagina 17.

Protecţia mediului Mării Negre nu depinde numai de Convenţiile internaţionale, dar şi
de activităţile cotidiene a populaţiei din cuprinsul bazinului său. O caracteristică
importantă a proiectului se referă la încurajarea participării unui spectru larg de
grupuri de interese. Acest lucru va fi obţinut prin coordonarea intersectorială, oferirea
de mici finanţări ONG-urilor şi iniţiativelor locale, şi asigurarea suportului pentru
informarea publicului şi acţiunilor de educaţie ecologice. Va fi pus în practică un
portofoliu de iniţiative publice de mică amploare care vor contribui la reducerea
nutrienţilor în Marea Neagră, cu un buget de aproximativ 300.000 USD (detalii la
pagina 16). In urma atingerii rezultatelor în cadrul acestei iniţiative, o a doua tranşă de
mici finanţări se va acorda pentru următorii doi ani. Se urmăreşte creşterii participării
publicului în managementul zonelor umede din regiune prin promovarea dialogului şi
diseminarea concluziilor şi recomandărilor unui raport independent asupra zonelor
umede ale Mării Negre.

In final, se va asigura şi suportul necesar programului de instruire bazat pe colaborare
dedicat unor grupuri de interese. Activităţile din cadrul programului vor include un
Program de Educaţie Ecologică referitor la Marea Neagră, un program de instruire
pentru fermieri şi specialişti din agricultură privind controlul eutrofizării, şi un
program de instruire a pescarilor şi a personalului administrativ referitor la pescuitul
durabil şi habitate marine importante.

Dacă nu va fi introdusă o dimensiune ecologică în managementul pescăriilor din
Marea Neagră, beneficiile potenţiale rezultate din reducerea nutrienţilor se vor pierde.
Având în vedere acest fapt, proiectul va acorda suport tehnic pentru procesul general
de exploatare raţională a resurselor marine vii şi pentru aplicarea unui management
modern în zone interzise pescuitului şi Arii Marine Protejate. Acestea din urmă
constituie o soluţie de tip câştig – câştig, care aduce beneficii pescăriilor – în special
acolo unde nu au putut fi reglementate datorită practicilor ilegale – şi mediului
natural, ca şi grupurilor locale de interese, prin asigurarea resurselor de hrană şi
diversificare a pieţei de muncă.

 Sema Acar
 Coordonator BSERP


 Proiectele privind Controlul Poluării din Agricultură (PCPA) incluse în portofoliu
urmăresc reducerea deversării de nutrienţi din surse agricole difuze, prin adoptarea
unor practici prietenoase faţă de mediu în agricultură. Aceste practici se referă la o
stocare, manipulare şi utilizare mai bună a gunoiului de grajd, la rotaţia culturilor, la
arătura superficială, agricultură organică, la menţinerea unor zone tampon de-a lungul
râurilor şi de asemenea la refacerea luncilor inundabile şi a zonelor umede.
 Investiţiile în aceste proiecte includ de asemenea şi facilităţi pentru monitoringul
solului şi a calităţii apei, de exemplu echipament de laborator. În plus faţă de
investiţii, PCPA oferă acolo unde este nevoie şi cursuri de instruire pentru agricultori,
pentru a facilita adoptarea acestor practici. Mai mult decât atât, proiectele PCPA
conţin tipic o componentă care urmăreşte întărirea politicilor naţionale şi a capacităţii
ţărilor pentru controlul poluării cu nutrienţi. În mod uzual, ţările se decid să adopte
Directiva pentru Nitraţi a Uniunii Europene, inclusiv Codurile de Bune Practici în
Agricultură. In cele din urmă, proiectele PCPA au o componentă dedicată
conştientizării publice şi strategiilor de multiplicare a rezultatelor pentru a asigura
durabilitatea şi replicabilitatea intervenţiilor lor.
 Punctele tari ale portofoliului de proiecte PCPA rezidă într-o serie de factori. În
primul rând, multe ţări din regiune se confruntă acum cu o tranziţie a practicilor
agricole, care a dus la anularea subvenţiilor pentru îngrăşăminte şi fragmentarea
marilor complexe de creştere a animalelor. Această situaţie crează o oportunitate de
introducere a practicilor prietenoase faţă de mediu în agricultură.
  In al doilea rând, practicile prietenoase faţă de mediu în agricultură sunt mai
eficiente din punct de vedere al costurilor în reducerea nutrienţilor decât staţiile de
tratare a apelor. Proiectele PCPA au atras fonduri suplimentare semnificative din alte
surse. O finanţare GEF de 21 milioane USD se prevede să atragă 105,65 milioane din
alte surse, corespunzător unui raport de 1 (GEF): 5 (alte surse). Acest raport a fost
obţinut în principal prin combinarea finanţărilor nerambursabile GEF cu operaţiile de
împrumuturi ale Băncii Mondiale. În România, proiectul PCPA este conectat cu
proiectul de Servicii de Suport pentru Agricultură. În Turcia, proiectul PCPA se
integrează într-un proiect de 50 milioane USD, finanţat de Banca Mondială pentru
Managementul Integrat al Bazinului de Râu în Anatolia, care identifică nevoile de
investiţii la scara bazinelor de râuri tributare. În Moldova, proiectul PCPA este asociat
unui proiect de 40 milioane de Ajutor Investiţional Rural şi va furniza fermierilor care
doresc să investească în practici agricole ecologice finanţări de până la 20% din suma
împrumutată de la banci comerciale. În Rusia, agenţiile administraţiile locale din
Krasnodar vor asigura 140% din cofinanţare pentru a introduce practici bune agricole
în regiunea lor, care are 4,432 milioane de hectare de teren cultivat intensiv şi o
lungime de 570 km de ţărm la Marea Neagră.


 Refacerea zonelor umede. Proiectul de Refacere a Zonelor Umede şi de Reducere a
Poluării din Bulgaria este primul proiect din cadrul portofoliului elaborat în acest
domeniu. Obiectivul proiectului este de a promova adoptarea practicilor durabile de
gestionare a resurselor naturale în rândul comunităţilor locale şi autorităţilor din
vecinătatea parcului natural Persina şi a ariei protejate Kalimok- Brushlen. Proiectul
va demonstra cum activităţile de dezvoltare rurală prietenoase faţă de mediu pot
îmbunătăţi nivelul de trai.
 Obiectivul general este de a reduce cantităţile de nutrienţi şi alţi poluanţi agricoli
care sunt deversaţi în Dunăre şi ajung în Marea Neagră, în paralel cu conservarea
biodiversităţii în aria de desfăşurare a proiectului prin refacerea zonelor umede şi
programe de management al ariilor protejate. Un alt obiectiv este de a susţine
grupurile de interese din zona celor două arii protejate de a adopta activităţi ecologice.
 În sensul acestor obiective, proiectul va contribui la:
  Refacerea unor zone umede prioritare în bazinul Dunării şi dezvoltarea
     tehnologiei de utilizare a luncilor inundabile ca filtre pentru nutrienţi
  Înfiinţarea unui sistem complet de monitoring al ecosistemelor şi calităţii apei
  Planificarea ariilor protejate în parcul natural Persina şi în zona Kalimok/
     Brushlen
  Întărirea capacităţii de protejare şi gestionare a biodiversităţii şi a resurselor
     naturale
  Creşterea conştiinţei publice referitor la conservarea biodiversităţii
  Promovarea şi susţinerea activităţilor compatibile cu conservarea biodiversităţii,
     desfăşurate de întreprinzători şi agricultori
  Asigurarea durabilităţii resurselor naturale din zona de derulare a proiectului.


 Tratare Avansată a Apelor Uzate. Portofoliul Fondului de Investiţii conţine în
momentul de faţă două proiecte pentru construirea de staţii de tratare avansată a
apelor uzate – în regiunea rusească Rostov şi în Ungaria – şi trei proiecte care vor
sprijini crearea de zone umede artificiale (“construite”).
  Problema principală în cazul reducerii nutrienţilor prin tratare avansată secundară
sau terţiară a apelor municipale uzate constă în costurile ridicate pentru construcţia
staţiilor şi operarea şi întreţinerea treptelor primare şi secundare. În majoritatea ţărilor
din bazinul Mării Negre, nu există nici trepte primare şi secundare, iar dacă există,
acestea se află într-o stare deplorabilă.
  Utilităţile sunt în general gospodărite ineficient şi se confruntă cu dificultăţi
financiare serioase, care decurg din costurile ridicate de operare şi tarifele relativ
scăzute. Totodată, condiţiile economice dificile au determinat o atitudine rezervată din
partea autorităţilor locale faţă de creşterea tarifelor. Companiile de utilităţi au fost
reţinute în implementarea unor reforme, de exemplu privatizarea serviciilor de
management. Absenţa viabilităţii financiare a împiedicat Banca Mondială să deruleze
operaţiuni de împrumut pentru construirea şi reabilitarea staţiilor de epurare, care ar
putea primi finanţare prin GEF - componenta de tratare avansată a apelor uzate.
  Tratarea avansată adaugă costuri suplimentare la operare şi întreţinere, exarcerbând
dificultatea viabilităţii financiare. Banca Mondială caută soluţii pentru reducerea
costurilor de operare şi întreţinere a staţiilor de epurare. O posibilitate promiţătoare se
referă la investiţiile în retehnologizări, care pot îmbunătăţi eficienţa energetică a
epurării, scăzând astfel sumele de plată. Astfel de investiţii pot fi finanţate prin
combinaţii de împrumuturi acordate de Banca Mondială şi suportul financiar GEF
prin Programul de Schimbări Climatice. Câştigurile de eficienţă energetică pot fi
semnificative pentru staţiile de epurare a apelor din oraşe mari. Epurarea avansată prin
intermediul zonelor umede artificiale oferă o alternativă plauzibilă faţă de staţiile cu
trepte secundare şi terţiare, în cazul oraşelor mici şi mijlocii, luând în considerare
costurile de operare şi întreţinere semnificativ mai joase a primei variante. Apare însă
necesitatea existenţei unui teren disponibil şi a trecerii apelor de canalizare printr-o
treaptă primară şi secundară înainte de intrarea în zona umedă construită.
  Banca a adoptat această abordare pentru Proiectul de Management Integrat al Apei şi
Ecosistemului din Albania şi este posibil să aplice această abordare pentru Proiectul
de Protecţie a Mediului în Moldova, pentru Proiectul de Gestiune Integrată a Zonei
Costiere din Ucraina şi în Proiectul de Reducere a Nutrienţilor din Croaţia. Aceste
proiecte servesc ca proiecte demostrative pentru multiplicare ulterioară în regiune.
Banca explorează de asemenea oportunităţile de reducere a nutrienţilor în apele uzate
provenite din operaţii industriale considerate ca “puncte fierbinţi de poluare” în
  Analiza Diagnostică a Mării Negre. Concret, se urmăreşte acum posibilitatea
fuzionării unui proiect de reabilitare a staţiei de epurare de pe litoralul turcesc cu un
Împrumut de Suport pentru Reformă în domeniul Mediului şi Privatizării. Dacă va
avea succes, acest proiect va deveni un model bun pentru întregul bazin.


 Subiecte importante şi consideraţii…

 Documentul Proiectului Fondului de Investiţii menţionează că proiectele vor fi
finanţate în maniera “primul venit- primul servit”. Situaţia actuală a proiectelor aflate
în faza pregătitoare arată că o sumă de 17.65 milioane de USD, din prima tranşă de 20
milioane USD vor fi daţi pentru controlul poluării din agricultură în România,
reabilitarea zonelor umede din Bulgaria şi controlului poluării din agricultură în
Moldova. În continuare, este posibil ca fondurile rămase din prima tranşă, de 2,35
milioane USD şi cea de-a doua tranşă de 16 milioane USD să fie alocaţi pentru
Reducerea Emisiilor de Nutrienţi şi a Emisiilor de Metan din Rostov – Rusia, şi
pentru Controlul Poluării din Agricultură în Turcia.
 Documentul proiectului stipulează un raport de cofinanţare, prin atragerea unor
fonduri suplimentare, de 1 (GEF) : 3 (alte surse) până la sfârşitul programului.
Raportul de cofinanţare anticipat până la sfârşitul tranşei a doua este de 1 : 2. Unele
proiecte pot avea raporturi de numai 1 : 0,5, în situaţia ţărilor cu dificultăţi financiare
severe şi/ sau în cazul proiectelor foarte eficiente în reducerea nutrienţilor.
 La capitolul “alte surse” sunt eligibile o gamă largă de surse de finanţare, inclusiv
împrumuturi ale Băncii Mondiale, alocaţii guvernamentale, alţi finanţatori
internaţionali. Prognozele actuale indică că obiectivele de atragere a cofinanţărilor vor
fi depăşite pentru ambele tranşe ale Fondului de Investiţii. Conform contribuţiilor
probabile pentru proiectele din fiecare tranşă, cele din prima tranşă vor atrage fonduri
suplimentare de 51,65 milioane USD, situaţie care corespunde unui raport de 1:2,9.
Proiectele care vor fi probabil finanţate în tranşa a doua vor atrage 74,8 milioane USD
din fonduri altele decât GEF, rezultând un raport de 1:4,7.
 Prin realizarea Fondului de Investiţii, Banca Mondială şi-a luat un angajament de a
promova politicile care duc la reducerea nutrienţilor, în cadrul dialogurilor sale la
nivel de ţară şi de a incorpora elemente de mediu legate de Dunăre şi Marea Neagră în
elaborarea Strategiei de Asistenţă la nivel de ţară (CAS este acronimul Country
Assistance Strategy).
 Banca Mondială a adoptat o strategie de reducere a asistenţei acordate Europei de
Est şi Centrale şi de intensificare a dezvoltării portofoliilor în ţările mai sărace din
Europa de Est, Caucaz, Asia Centrală. Unele dintre aceste ţări au un PIB pe cap de
locuitor şi un nivel de sărăcie comparabile cu cele ale celor mai sărace regiuni de pe
glob. In aceste ţări, Banca consideră că poate produce cele mai mari efecte în ceea ce
priveşte reducerea sărăciei.
 Ţările mai bogate vor avea acces la fonduri nerambursabile din cadrul Fondului de
Investiţii, prin intermediul BERD, care are rolul de agenţie de execuţie în GEF.
Implicaţiile acestei tendinţe pentru Fondul de Investiţii pentru Dunăre şi Marea
Neagră se leagă de faptul că ţările mai sărace nu-şi permit să aloce cofinanţări (proprii
sau de la UE) pentru reducerea nutrienţilor, care este o problemă globală, dar care nu
se află pe lista lor de priorităţi naţionale. Este cazul sectorului de epurare a apelor, în
care ţările mai sărace au dificultăţi în construirea şi operarea treptelor primare de
epurare, fără să mai menţionăm epurarea secundară şi terţiară.
 Cu toate acestea, Banca a găsit soluţii creative, inclusiv combinarea cu proiecte
înrudite pentru a obţine sinergii şi a îmbunătăţi perspectivele de fezabilitate şi
multiplicare pentru proiectele de reducere a nutrienţilor. Banca are diferite abordări
pentru investiţiile de reducere a nutrienţilor derulate sub auspiciile Fondului, care
maximizează beneficiile globale ale Fondului. In dezvoltarea portofoliului său din
cadrul Fondului, Banca va ţine cont de următoarele necesităţi:
   Lărgirea amplorii operaţiunilor de investiţii cu abordări creative ce depăşesc cele
      trei sectoare,
   Încercarea unor noi modalităţi financiare, cum ar fi parteneriatele public-privat
      sau finanţări neprevăzute.
   Diversificarea strategiilor de reducere a nutrienţilor în funcţie de natura poluării
      cu nutrienţi în diferite părţi ale Mării Negre,
   Focalizarea asupra reducerii azotului, care se află în prezent în cantităţi mult mai
      mari decât fosforul, luând în considerare “factorul limitativ” al procesului de
      eutrofizare.
      Banca cooperează cu Comisia Europeană şi programele relevante (ISPA, Phare,
     Tacis) pentru a dezvolta cooperarea între donatorii preocupaţi de Marea Neagră/
     Bazinul Dunării. Semnarea recentă a “Memorandumului de înţelegere privind
     scopurile strategice comune” între Comisiile Mării Negre şi Dunării şi înfiinţarea
     Forţei Operative DABLAS reprezintă o iniţiativă mai structurată pentru cooperarea
     între donatori, axată pe ordonarea proiectelor pe priorităţi şi finanţare.
      Contactul regulat cu UNDP/ UNEP asigură coordonarea între proiectele Fondului
     de Investiţii şi alte proiecte regionale. Instruirea şi reforma legislativă sunt
     domeniile pentru această colaborare strânsă. Coordonarea va asigura eliminarea
     suprapunerilor şi atingerea sinergiei.

   Extrase din Raportul de Progres al Fondului de Investiţii al Băncii Mondiale pentru
  Reducerea Nutrienţilor.

   Sumar făcut de Sema Acar, Coordonator BSERP


  Finanţarea investiţiilor pentru reducerea nutrienţilor – Fondul de
  Investiţii al Băncii Mondiale- GEF
   În noiembrie 2001 a fost lansat un website al Parteneriatului (www. worldbank.org/
  blacksea-danube), cu scopul de a disemina informaţii despre acest program şi
  problemele de mediu ale Mării Negre şi Bazinului Dunării. Site-ul este actualizat în
  mod periodic.
   Este în curs de pregătire un program de învăţare la distanţă pentru diseminarea
  cunoştinţelor despre cauzele poluării apelor Mării Negre şi Dunării şi soluţiile
  posibile. Câteva exemple de cursuri sunt: “Managementul nutrienţilor în bazinul
  Mării Negre”, “Experienţe din alte părţi ale lumii – studiu de caz: Management
  Adaptiv al Nutrienţilor în golful Chesapeake”. Programul va fi implementat pe o
  perioadă de 4-5 ani. Se vor desfăşura curând sesiuni pilot, cu implicarea miniştrilor
  mediului, reprezentanţilor la nivel înalt din agenţiile guvernamentale, ONG-uri,
  întreprinderi private şi un manager de rang înalt al Băncii Mondiale. Sesiunile pilot
  vor crea un forum pentru participanţi, pentru a discuta cu colegii lor şi Banca
  Mondială despre informaţiile necesare în ţările lor, priorităţi şi planuri de curăţire a
  Dunării şi mării.


   TABEL: PORTOFOLIUL DE PROIECTE DE INVESTIŢII PENTRU DUNĂRE –
 MAREA NEAGRĂ
Titlu             Stadiu actual             Costuri Cofinan Raport
                                            acoperit ţare     de
                                            e     de atrasă   confinţa
                                            GEF      (milioan re
                                            (milioan e USD) (GEF:
                                            e USD)            Other)
Refacerea zonelor umede.
Bulgaria - Proiectul de      Pregătire avansată                   7,5    6          1 : 0,8
Refacere a Zonelor Umede     Grant PDF B aprobat 9 Nov 2002
şi    de     Reducere    a   Aprobarea Boardului BM (Banca
Nutrienţilor                 Mondială) prevăzută la 13 Iun 2002
Subotal                                                           7,5    6          1 : 0,8
Controlul Poluării din Agricultură
România         -   Controlul În curs de implementare                 5,15    5,65     1 : 1,1
Poluării din Agricultură      Grant PDF B aprobat 5 Ian 2001
                              Aprobat de CEO 29 Aug 2001
                              Aprobat de Boardul BM 13 Dec 2001
Moldova         -   Controlul În curs de pregătire                    5       40       1:8
Poluării din Agricultură      Grant PDF B aprobat 29 Aug 2001
                              Aprobarea Boardului BM prevăzută la
                              25 Sep 2003
Turcia - Controlul Poluării În curs de pregătire                      6       53       1 : 8,8
din Agricultură               Grant PDF B aprobat 2 Iun 2001
                              Aprobarea Boardului BM prevăzută la
                              29 Apr 2003
Rusia       -      Krasnodar În curs de evaluare preliminară          5       7        1 : 1,4
Controlul Poluării din Grant PDF B în pregătire
Agricultură                   Aprobarea Boardului BM prevăzută la
                              1 Aug 2003
Subtotal                                                              21,15   105,65   1:5
Staţii de epurare a apei
Rusia             –Reducerea În curs de pregătire                     10      21,8     1 : 2,2
Emisiilor de Nutrienţi şi Grant PDF B aprobat 30 Ian 2000
Emisiilor de Metan din Aprobarea Boardului BM prevăzută la
Rostov                        29 Apr 2003
Ungaria       -    Reducerea În curs de pregătire                     7,5     17       1 : 2,3
Nutrienţilor                  Grant PDF B în curs de pregătire
                              Aprobarea Boardului BM prevăzută la 1
                              Iun 2003
Moldova         –   Protecţia În curs de evaluare preliminară         2       12       1:6
Mediului                      Grant PDF B în pregătire
                              Aprobarea Boardului BM prevăzută la
                              25 Iul 2003
Ucraina –Managementul Pregătire iniţială                              4       8        1:2
Integrat al Zonei Costiere
Croaţia-           Reducerea Pregătire iniţială                       4       8        1:2
Nutrienţilor
Subtotal                                                              27,5    68,8     1 : 2,3
Total                                                                 56,15   180,4    1 : 3,2



   Angajamentul UE faţă de Marea Neagră continuă

   Marea Neagră devine o interfaţă între Uniunea Europeană şi ţările fostei Uniuni
  Sovietice – ca şi între trei ţări care doresc să devină membre depline ale sale; de aceea
  sănătatea mării reprezintă o prioritate ridicată pentru Uniune.
   Marea este închisă de uscatul continental şi prin intermediul Dunării, colectează un
  volum considerabil de ape din Europa de Vest. Ca o recunoaştere a importanţei mării
  pentru Europa, Comisia Europeană (CE) furnizează asistenţă tehnică Programului de
  Mediu al Mării Negre (BSEP). În mai 2002, prin programul său TACIS, Biroul de
  Într-ajutorare al CE (EuropeAid Office) a desemnat în urma unei competiţii un
  contract către un consorţiu condus de ARCADIS Euroconsult, o companie cu sediul în
  Olanda. Împreună cu Mott MacDonald din Marea Britanie şi BLR, din Franţa,
  consorţiul implementează componenta de asistenţă a CE.
   Proiectul actual constituie a treia etapă a unui efort de asistenţă tehnică pe termen
  lung a CE, care a început în 1996. Această asistenţă este formată din şase
  componente: întărirea capacităţii de guvernare pentru implementarea prevederilor
  Convenţiei; dezvoltarea diverselor strategii de mediu, colectarea informaţiei
referitoare la indicatorii calităţii mediului; managementul şi evaluarea datelor;
implementarea acţiunilor de remediere/ pro-active; conştientizarea publicului cu
privire la subiectele de mediu ale Mării Negre.
 Subiectul central este Secretariatul Convenţiei pentru Protecţia Mării Negre
împotriva Poluării, situat în Istanbul, ca şi monitorizarea calităţii apei (dintr-o bază
din Ucraina), managementul integrat al zonei costiere (coordonat din Rusia), şi
protecţia biodiversităţii (coordonat din Georgia).
 Construit pe bazele puse de asistenţa anterioră acordată de TACIS, proiectul se va
corela strâns cu Proiectul de Reabilitare a Ecosistemului Mării Negre al GEF, având
în vedere că există multe aspecte comune celor două proiecte, care pot fi combinate
pentru beneficiul general al BSEP. În plus, proiectul va interacţiona cu forţa operativă
Dunăre – Marea Neagră, care a fost înfiinţată de UE în noiembrie 2001 şi aprobată de
Comisia Convenţiei pentru Protecţia Mării Negre împotriva Poluării în iunie 2002,
pentru a lucra ca un mecanism informal de cooperare în regiunea Dunăre – Marea
Neagră. O întâlnire recentă a acestei forţe operative s-a axat pe stabilirea unor criterii
de ierarhizare a proiectelor eligibile pentru finanţare. CE furnizează separat sprijin
financiar suplimentar pentru Secretariatul Comisiei Mării Negre.


 Ties van Kempen
 Manager de program
 Asistenţa Tacis pentru BSEP


 Cercetare direcţionată către managementul mediului Mării Negre

 Datorită trăsăturilor sale unice hidrologice şi biologice, Marea Neagră a stârnit de
mult timp interesul oamenilor de ştiinţă. Într-o perioadă mai lungă de un secol ei au
desfăşurat cercetări asupra mării şi totuşi, în ciuda observaţiilor consistente privind
poluarea (mai ales eutrofizarea) şi degradarea habitatelor şi comunităţilor marine, s-au
realizat numai câteva studii regionale referitoare la aceste probleme ecologice.
 Munca iniţială, la un nivel sistematic, în această privinţă a fost realizată în cadrul
Analizei Diagnostice Transfrontaliere, între 1993 şi 1996. Aceasta a identificat surse
majore de degradare a mediului şi a furnizat cunoştinţele de bază necesare pentru
scrierea în linii mari a Planului Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră, semnat în
octombrie 1996.
 Pentru a dezvolta un program de cercetare ecologică, coerent şi direcţionat către
managementul de mediu, trebuie luate în discuţie care sunt principalele incertitudini
pentru stabilirea unor rezultate care trebuie urmărite în controlul nutrienţilor şi al altor
substanţe periculoase şi cum pot fi acestea eliminate acestea prin intermediul ştiinţei
de nivel înalt şi eficiente din punct de vedere al costurilor ? A apărut astfel o nevoie
urgentă de consultanţă pentru Comisia Mării Negre (CMN), cu privire la direcţiile de
management pe care aceasta trebuie să le urmeze în viitor; astfel trebuie cunoscute
răspunsurile la întrebările:
   Care sunt nivelele emisiilor şi cantităţile de nutrienţi (şi substanţe periculoase) la
      care trebuie să se ajungă pentru a permite Mării Negre să se refacă?
   Care sunt indicatorii de stare ecologică care pot fi utilizaţi pentru a determina o
      eventuală tendinţă de refacere a Mării Negre?
 Cum intenţionează Programul de Mediu al Mării Negre (BSEP) să obţină aceste
răspunsuri?
  Este important mai întâi să eliminăm incertitudinile în cunoaşterea noastră a
  cauzelor şi extinderii poluării în cuprinsul Mării Negre şi pentru aceasta, este
  necesară punerea la dispoziţia ţărilor Mării Negre şi CMN a mijloacelor de testare a
  eficienţei politicilor şi proiectelor regionale. Cu privire la această necesitate, GEF
  are în vedere două intervenţii:
 Un studiu de cercetare integrată care va urmări mărimea impactului poluării din
    Marea Neagră şi reacţia ecosistemului faţă de acesta.
 În al doilea rând, un set cuprinzător şi fezabil de indicatori pentru monitorizarea
    modului de manifestare a impacturilor asupra mediului, cauzelor problemelor şi
    activităţilor specifice care trebuie întreprinse pentru a diminua aceste probleme.
 Luate împreună, cele două studii vor fi pentru CMN o bază solidă de cunoştinţe cu
privire la valorile de bază ale principalelor componente ale ecosistemului Mării
Negre, care va duce la elaborarea în continuare a unui Sistem Integrat de Monitoring
şi Evaluare a Mării Negre, care va fi cuprinzător şi rentabil din punct de vedere al
costurilor.

Cum se va realiza Studiul de Cercetare Integrată?
   Abordarea care va fi urmată va consta în folosirea celei mai bune capacităţi de
  expertiză din regiune, completată unde este nevoie de expertiză din afara regiunii.
  Această componentă a intervenţiei GEF a fost astfel proiectată, pentru a promova
  înfiinţarea unui echipe de cercetare, numită Grupul de Studiu Interdisciplinar
  (GSI). Acesta va avea un mandat interdisciplinar de a furniza o evidenţă clară a
  cauzelor şi efectelor eutrofizării şi altor substanţe periculoase din Marea Neagră.
  Acest grup va fi desemnat să estimeze eficienţa probabilă a măsurilor propuse
  pentru controlul eutrofizării din cadrul proiectului aflat în derulare.
   Coordonatorul de proiect în consultare cu directorul executiv al Secretariatului
Permanent, au anunţat o Solicitare de propuneri pentru înscrierea ca membru în GSI,
în conformitate cu recomandările Grupului Consultativ. Va exista o competiţie care
vor lua parte instituţiile solicitate să trimită scurte propuneri de proiecte, care vor arăta
contribuţiile pe care intenţionează să le aducă la programul general de cercetare, în
vederea unor activităţi cheie de cercetare predefinite (care sunt explicate în caseta 1).
Instituţiile selectate vor trebui să numească un conducător de echipă, care să îi
reprezinte în GSI.
 Prima sarcină a GSI va consta în formularea unui plan de cercetare integrată. Acest
plan va fi trimis pentru revizuire (de către specialişti care lucrează în domeniu în alte
situaţii similare din lume). Activitatea propriu-zisă va cuprinde maxim patru expediţii
de cercetare în Marea Neagră (trei pentru colectarea de probe de la diferite adâncimi
şi una pentru studierea fundului mării). Zona de lucru se va putea extinde şi la Marea
de Azov, dacă această propunere este bine argumentată. Pentru ieşirile pe teren este
necesară folosirea unor nave de cercetare locale, selectate de Grupul Consultativ prin
evaluarea pe baze competitive a costurilor şi caracteristicilor tehnice.
 În plus faţă de activitatea de teren, proiectul va sprijini intrepretarea şi diseminarea
datelor de satelit privind culoarea apei mării (pentru identificarea distribuţiei
fitoplanctonului în “timp real”). Datele de culoare preluate de satelit sunt deja
accesibile prin Internet (de exemplu datele satelitului Sea WIFS). Grupul Consultativ
va recomanda desemnarea uneia sau mai multor instituţii în calitatea de Coordonator
de Proiect. Instituţiile desemnate vor furniza date de satelit interpretate reţelei de
ONG-uri de la Marea Neagră, comunităţii ştiinţifice şi autorităţilor de reglementare.
 GSI va trebui să conlucreze strâns cu Reţeaua de Monitoring a Comisiei Mării Negre
şi cu alte activităţi/ programe regionale, ca de exemplu: Sistemul Global de
Observaţii asupra Oceanului (GOOS) care aparţine IOC- UNESCO, UNEP- GIWA şi
UNEP- Global Marine Assessment (Evaluarea Globală Marină a PNUD). Reţeaua va
culege informaţii cu privire la concentraţiile şi efectele unui spectru larg de substanţe
contaminante. GSI va sprijini organizarea informaţiilor de cercetare, proprii şi ale
Reţelei de Monitoring şi ale celorlalte programe regionale menţionate, în scopul
producerii unui nou raport “Starea ecologică a Mării Negre”.
 Care sunt indicatorii de mediu?
 Indicatorii de mediu sunt parametri fizici, chimici, biologici şi socio-economici care
reflectă cel mai bine elementele cheie ale unui ecosistem sau anumite aspecte de
mediu. Un indicator trebuie să fie încorporat într-un cadru de interpretare bine definit
şi are semnificaţii dincolo de paramterul respectiv pe care îl reflectă.
 De exemplu, concentraţia fosfatului în apă este un indicator al eutrofizării.
Cantităţile de fosfat din apă, măsurate într-un anume loc, pentru o anumită perioadă
de timp, reprezintă datele brute. Aceste date sunt colectate, procesate şi interpretate.
Pot fi apoi comparate cu concentraţia maximă admisă, cu concentraţia urmărită a fi
obţinută la un anumit moment în timp, sau cu date similare din trecut. În acest mod,
se obţin informaţii, care arată de câte ori concentraţia de fosfat depăşeşte nivelul
permis, gradul de conformare cu standardele în vigoare, cât de probabilă este
obţinerea reducerii planificate, în ce direcţie evoluează situaţia sau ce se poate aştepta
în viitor.
 Cum vor fi introduşi indicatorii de mediu?
 În ceea ce priveşte starea mediului, indicatorii posibili pentru monitorizarea gradului
de eutrofizare sau a distrugerilor ecologice de către substanţe periculoase prezente în
mare în cursul timpului, vor fi evaluaţi din rezultatele cercetărilor întreprinse la Marea
Neagră sau din alte studii internaţionale. Indicatorii de eutrofizare vor include
probabil concentraţiile chimice, indicatori fizici, microalge, macroalge, plante
superioare şi organisme care trăiesc în sedimente. După o consultare cu comunitatea
ştiinţifică regională şi internaţională, va fi prezentat Comisiei Mării Negre un sumar al
indicatorilor care sunt consideraţi că furnizează cele mai relevante informaţii pentru
regiune.
 GEF va sprijini activ ţările Mării Negre cu introducerea la scară regională a
indicatorilor de stare a mediului, utilizând din plin Reţeaua de Monitoring a Poluării
Mării Negre. Paşii specifici pentru realizarea acestei misiuni sunt: i) desemnarea unor
instituţii specializate în monitoring de către guvernele ţărilor participante şi furnizarea
echipamentului şi instruirii de bază de către consultanţii/ personalul GEF PIU, ii)
gândirea unui nou program de monitoring care să încorporeze indicatorii de mediu şi
aprobarea sa de Comisia Mării Negre şi iii) crearea unor proceduri de control a
calităţii, inclusiv de exerciţii de inter-calibrare. Această muncă va fi coordonată cu
Grupul Consultativ de Monitoring şi Evaluare a Poluării şi cu proiectele de asistenţă
oferită acestuia de EU Tacis şi alţi donatori internaţionali.
 Odată ce indicatorii de mediu vor fi adoptaţi de comun acord, noul program de stare
a mediului va fi testat la o scară pilot. Ţările vor participa în acest program pilot, pe
baza unui acord formal cu Unitatea de Implementare a Programului GEF. Acest acord
va specifica clar toate cerinţele de monitoring şi raportare, precum şi responsabilităţile
fiecărei părţi.
 Coordonatorul de proiect se va consulta cu Grupul Consultativ pentru Monitoringul
Poluării, cu Coordonatorii Naţionali şi Directorul Executiv al Comisiei cu privire la
cele mai potrivite locuri pentru derularea programului pilot. Acestea ar trebui să fie
suficient de mari, pentru a permite o evaluare reprezentativă a indicatorilor de mediu,
la nivelul cauzelor şi prin studii de impact. CMN va evalua rezultatele acestor
încercări. Comisia va da recomandarea afirmativă sau negativă pentru extinderea la
scara întregului sistem în cadrul următoarei etape a BSEP.
 Ultima activitate din cadrul acestui obiectiv constă în înfiinţarea bazei informaţionale
a CMN. Această sarcină va fi finalizată cu sprijinul UNEP –GRID, Programului
TACIS al CE şi al unui Forum Inter- regional şi cu conlucrarea strânsă între
specialiştii Comisiei şi ai proiectului. Baza informaţională va fi construită printr-o
abordare modulară şi Comisia va stabili reguli clare de acces. Această baza
informaţională va fi comprehensivă şi va include, în plus faţă de indicatori de stare de
mediu, textele reglementărilor, ale proiectelor, ale evaluărilor de impact, etc. care
reprezintă un input esenţial pentru managementul Mării Negre în viitor.
 Pat Reynolds,
 Specialist pentru Reformă Sectorială şi Monitoring,
 BSERP

 Se primesc propuneri pentru competiţia referitoare la activităţile de cercetare până la
sfârşitul lunii noiembrie 2002. Mai multe detalii puteţi găsi pe website-ul PIU:
www.blacksea-environment.org. Contactaţi-l pe Dr. Pat Reynolds la GEF PIU pentru
alte informaţii la: pjreynolds@blacksea-environment.org


 Domeniile cheie de cercetare în Marea Neagră care trebuie abordate pentru a
gestiona impactul nutrienţilor sunt:
 Incertitudinile fluxului şi bilanţurilor de nutrienţi în apele Mării Negre:
  Este neclar aportul râurilor/ fluviilor, în ceea ce priveşte rolul substanţei organice
     dizolvate şi materialelor în suspensie;
  Este neclar rolul fluxurilor de sedimente şi de apă din cuprinsul platoului
     continental de Nord Vest;
  Nu a fost evaluată contribuţia depunerilor atmosferice a nutrienţilor.
  Amestecul de-alungul termoclinei şi amestecul orizontal este insuficient evaluat.
  Fluxul particulelor către exteriorul sistemului este insuficient înţeles.
  Avem neclarităţi cu privire la modul de operare în coloana de apă, cu privire la
     nutrienţii care limitează creşterea algelor.
  Aprecierea naturii nutrienţilor care limitează dezvoltarea algelor (azot, fosfor sau
     siliciu) între şelful de Nord Vest şi vortexul Bosforului este speculativă.
  Starea ecosistemului marin este neclară.
  Care sunt semnele unei refaceri ale bentosului?
  Este posibil ca actualele practici de traulare să dăuneze refacerii ecosistemului?



 Participarea publică şi implicarea grupurilor de interese: Necesităţi
pentru administraţia publică
 Practicile bune de rezolvare a problemelor complexe de mediu în prezent, se bazează
pe înţelegerea sistematică şi cuprinzătoare a ecosistemului. Acesta înseamnă luarea în
considerare a interrelaţiilor dintre pământ, aer, apă şi toate organismele vii – inclusiv
oamenii – cu implicarea tuturor grupurilor de interese în management.
  În momentul în care s-a ajuns la rezolvarea problemelor de mediu prin activităţi
organizate, societatea a recunoscut pierderea beneficiilor provenite din anumite
moduri de utilizare a mediului şi a luat decizia de a le reface. În cazul Mării Negre,
pierderea valorii recreative a apelor costiere, sau reducerea stocurilor de peşte de
consum sunt exemple ale unor astfel de moduri de utilizare a mediului afectate, care
necesită acţiune imediată. Un alt exemplu poate fi restricţionarea accesului la plaje şi
la peisaje costiere frumoase, ca urmare a amplasării unor lucrărilor de construcţie.
  Orice problemă de mediu crează un conflict între diferiţii utilizatori ai uneia şi
aceleaşi resurse. Construirea unui port într-o zonă costieră preferată de populaţia
locală ca loc de înot sau aruncarea deşeurilor în ape de pescuit sunt alte posibile
exemple de conflicte. Câţiva actori din societate acţioneză numai în interesul lor, dar
prin aceasta restrâng posibilităţile celorlalţi actori de a acţiona în acelaşi mod. În
spatele acestor conflicte, se află “grupurile de interese”. Fiecare dintre acestea are
dreptul la beneficiile oferite de mediu şi vor să-şi apere acest drept. Astfel apar
conflictele şi respectivele probleme de mediu devin evidente.
  Astfel, managementul efectiv al problemelor de mediu nu ar trebui să însemne
alegerea unui singur grup de interese şi apărarea drepturilor acestuia. Din păcate, aşa
se întâmplă în general. Astfel a rezultat un model incorect de administraţie publică,
care a provocat în multe situaţii un răspuns pe măsură din partea societăţii civile.
Acest lucru a fost demonstrată prin dezvoltarea mişcării ecologiste din întreaga lume.
  Atunci când un grup de interese nu are nici o şansă de a interveni în procesul de
luare a deciziilor şi nu are nici un cuvânt de spus, soluţia problemei de mediu este
transferată în viitor, cu menţinerea unor tensiuni în comunitate, care compromit
progresul socio-economic. Aceste decizii nu sunt considerate durabile.
  Modelul de administraţie publică de tip “comandă şi control” este de obicei învinuit
de luarea acestor decizii lipsite de durabilitate. În general, guvernele răspund la
probleme prin dezvoltarea şi implementarea regulilor şi presupunerea faptului că toate
problemele sunt clar definite şi caracterizate de o corelaţie lineară între cauză şi efect.
  Managementul adaptiv direcţionat către ecosistem este o alternativă la
managementul public condus de reguli stricte.
  Acesta este orientat de următoarele criterii:
     Abilitatea de a conduce
     Implicarea grupurilor de interese
     Informare şi interpretare
     Planificarea acţiunilor urmând strategia cadru
     Dezvoltarea resurselor umane
     Rezultate şi indicatori
     Revizuire şi feedback
     Mulţumirea deţinătorilor de interese
(Harting et al. 1994)
  Planificarea şi managementul adaptiv, direcţionate către ecosistem constituie un
proces iterativ de învăţare, care integrează aspectele de mediu în conceptele
economice şi sociale. O abordare direcţionată către ecosistem necesită implicarea
managerilor resurselor naturale, dar şi a grupurilor de interese, care sunt utilizatorii şi
în acelaşi timp cei care asigură acţiunile de prevenire şi refacere.
  Pentru a contura o viziune comună, grupurile de interese trebuie să se implice încă
de la început în procesul planificării. Acest lucru favorizează capacitatea şi simţul de
proprietate. Pentru o eficienţă ridicată, conducătorii trebuie să provină dintr-un grup
de interese şi să lucreze în cooperare cu ceilalţi. Pentru realizarea consensului între
grupurile de interese poate să fie necesar un program educaţional, în vederea formării
unei înţelegeri comune cu privire la probleme, la cauzele şi sursele acestora.
 Participarea publică şi implicarea grupurilor de interese nu se referă numai la dreptul
de a fi informat şi reprezentat în evenimente unde se iau decizii. Este de asemenea
vorba despre preluarea responsabilităţii acţiunilor şi a programelor de remediere a
problemelor, atunci când este posibil. Restrângerea treptată a instituţiilor
guvernamentale centrale, prin transferarea responsabilităţilor pentru managementul
programelor către grupurile locale, asociaţii, primării, îmbunătăţeşte eficienţa şi
garantează obţinerea unor rezultate de lungă durată. Programele de mediu de succes,
care au aplicat această abordare sunt caracterizate astfel:
 Sunt orientate către prevenire şi refacere, nu conduse de birocraţie
 Fac programele existente şi regulamentele să funcţioneze
 Stabilesc priorităţile la nivel local şi le prezintă apoi nivelurilor
    superioare:municipalităţii, autorităţilor judeţene şi naţionale
 Asigură realizarea unui proces de planificare durabil centrat pe nevoile
    comunităţii
 Identifică calea critică pentru rezolvarea problemelor.
 Un exemplu bun provine din zona Marilor Lacuri, unde acţiunea de rezolvare a
problemelor de mediu din regiunea Ontario, a satisfăcut următoarele cerinţe
importante:
 Parteneriate puternice cu comunităţile locale
 Mobilizarea grupurilor de interese locale
 Procese de luare a deciziilor bazate pe consens
 Un angajament puternic pentru popularizarea şi educarea publicului
 Comisiile consultative publice care sunt considerate parteneri egali
 Planuri de acţiune de reconstrucţie considerate ca mecanisme de coordonare
    pentru refacerea tipurilor de utilizare a resurselor, în domenii de interes (o metodă
    adoptată de comun acord)
 Legături puternice dintre monitoring/ cercetare şi management.
 Participarea publică este în esenţă un proces de garantare a faptului că, cei care au un
interes sau miză într-o anumită decizie, sunt implicaţi în luarea acestei decizii.
 Participarea se referă de fapt la implicarea adiţională a unor resurse umane din
comunitate, atunci când se încearcă rezolvarea problemelor. Formele de implicare a
publicului pot varia de la participare pasivă, în care oamenilor li se spune ce se
întâmplă şi acţionează conform unor roluri prestabilite, până la participare activă, în
care oamenii iau iniţiative şi acţionează independent, controlând procesul.
 Participarea publică poate fi de următoarele tipuri:
 INFORMARE – situaţia când oamenii sunt informaţi cu privire la ceea ce s-a decis
sau ce s-a întâmplat deja, sau participarea este folosită pentru colectarea de informaţii
pentru a găsi soluţii inspirate din cunoştinţele cetăţenilor. Nu este vorba de participare
la luarea deciziilor.
 CONSULTARE – participarea prin consultare formală, fără vre-o obligaţie de a lua
în considerare la luarea deciziilor opiniile exprimate.
 IMPLEMENTARE – situaţia când participanţii sunt invitaţi să implementeze
planurile deja decise, fiind o procedură folosită în special pentru reducerea costurilor.
 ÎMPĂRŢIRE A DECIZIILOR – situaţia în care cetăţenii participă la analizarea
situaţiilor şi contribuie la realizarea planului de acţiune. Un asemenea proces implică
creşterea capacităţii– întărirea grupurilor locale sau instituţiile.
 AUTODETERMINARE – cetăţenii participă sistematic la rezolvarea problemelor
sociale. Ei iau iniţiative în mod independent pentru planificarea şi implementarea
politicilor. Ei solicită anumite resurse şi îndrumări tehnice de care au nevoie
instituţiilor din exterior, dar păstrează controlul asupra modului în care sunt folosite
resursele.

 Această “scară a participării” nu înfăţişează doar nivelul de dezvoltare a
organizaţiilor societăţii civile, ea înfăţişează nivelul de înţelegere existent în interiorul
instituţiilor oficiale de administraţie publică, cu privire la nevoile şi beneficiile care
decurg din procesul participativ de management.

 Un management eficient şi modern:
    Este DESCHIS procesului participării publice, acolo unde este anticipat,
       încurajat
    Este văzut ca un PROCES DE ÎNVĂŢARE INTERACTIVĂ
    INVESTEŞTE ÎN DEZVOLTAREA CAPACITĂŢILOR grupurilor de interese
       pentru a-i sprijini să participe efectiv.
 Participarea publică este un proces politic. În esenţa sa, el necesită o voinţă
conştientă de împărţire a puterii cu grupuri de interese din diferite domenii. Fără
decizia la nivel politic şi cultural de a împărţi puterea, participarea este văzută, în
extrema sa cinică, ca o simplă activitate de relaţii publice.
 Totuşi, împărţirea puterii nu se referă la cedarea controlului asupra luării deciziilor,
resurselor şi bugetelor către alte părţi, ea se referă la împărţirea acestui control într-un
mod echitabil.

 Ivan Bancev
 Specialist în participare publică
 BSERP


 Deşi Convenţia de la Aarhus este regională ca extindere, semnificaţia sa este globală.
Convenţia reprezintă cea mai impresionantă ilustrare a Principiului 10 al Declaraţiei
de la Rio, care subliniază nevoia participării cetăţenilor în soluţionarea problemelor de
mediu şi de acces la informaţiile de mediu deţinute de autorităţile publice. De aceea,
ea este cea mai ambiţioasă iniţiativă în domeniul “democraţiei pentru mediu” luată
până acum sub auspiciile Naţiunilor Unite.

 Kofi A. Annan, Secretarul General al Naţiunilor Unite


 Declaraţia de la Rio asupra Mediului şi Dezvoltării (1992)
    Principiul 10: Problemele de mediu sunt cel mai bine soluţionate prin participarea
tuturor cetăţenilor preocupaţi, la nivelurile relevante. La nivel naţional, fiecare individ
va avea un acces adecvat la informaţii privind mediul deţinute de autorităţile publice,
incluzând informaţiile despre materiale şi activităţi periculoase, din comunităţile lor şi
va avea oportunitatea de a participa în procesele de luare a deciziei. Statele vor facilita
şi încuraja conştientizarea publică şi participarea, punând informaţiile la dispoziţia
tuturor. Trebuie asigurat accesul efectiv la procedurile judiciare şi administrative,
inclusiv pentru daune şi compensaţii.
 Convenţia UN-ECE privind Accesul la Informaţii, Participare Publică în
Luarea Deciziilor şi Acces la Justiţie pe Probleme de Mediu
 (Convenţia Aarhus din 1998, a fost elaborată pe baza Liniilor Directoare de la Sofia,
adoptate de miniştrii mediului în 1995, ca o consecinţă Principiului 10 a UNCED
1992).
 Propuneri cheie:
 Conceptele legate de participare publică trebuie să fie înţelese de întreaga
societate…
 Recunoaşterea scopului dual al participării publice – aducerea atât a raţiunilor de
    protecţie a mediului cât şi a celor legate de justiţie socială în sprijinul unui proces
    decizional pentru mediu de calitate, atât în ceea ce priveşte derularea sa cât şi prin
    rezultate. Existenţa oportunităţilor egale de implicare în luarea deciziilor este
    esenţială – dacă numai câteva persoane, având mai multe resurse pot folosi
    sistemul, atunci deciziile luate vor favoriza anumite interese şi nu interesele
    generale ale societăţii sau generaţiilor viitoare.
 Un sistem sănătos de participare publică trebuie să garanteze drepturile, egalitatea
    accesului la informaţie şi a oportunităţilor de participare şi a accesului la justiţie.
    Fără garanţii, care să poată fi verificate că funcţionează în realitate, credibilitatea
    oricărui sistem se va eroda rapid.
 Întărirea capacităţii este un element indispensabil oricărui sistem de participare
    publică, care cere eforturi conştiente referitoare la educaţie, sensibilizare,
    dezbatere, eficienţă crescută, colectarea şi diseminarea informaţiei şi crearea unui
    proces social deschis.
 Banca sfătuieşte guvernele să privească favorabil lărgirea rolului ONG-urilor şi să
permită şi să încurajeze “ o societate civilă puternică care participă la deciziile
publice”, având în vedere capacitatea societăţii civile de a media între stat şi invidizi,
de a supune dezbaterii publice anumite subiecte, de a asigura anumite funcţii sociale,
de a urmării îndeplinirea responsabilităţilor de către guverne.


 Banca Mondială – Îndrumar despre ONG-uri

  Democraţia este un sistem bazat pe încrederea în simţul de responsabilitate al
oamenilor. Această responsabilitate trebuie cultivată şi încurajată în mod constant.
Statul nu trebuie să creadă că ştie mai bine decât oricine ce nevoi are societatea. Ar
trebui să acorde încredere cetăţenilor săi şi să le permită într-o măsură substanţială să-
şi asume responsabilitatea pentru situaţia societăţii. Pentru aceasta, ar trebui să ofere
un spectru larg de oportunităţi de aganjare în viaţa publică şi de dezvoltare a
diferitelor forme de coexistenţă civică, solidaritate şi participare.

 Vaclav Havel
 Preşedintele Republici Cehe
 Conferinţa CIVITAS
 Implicarea publicului în proiectele finanţate de GEF
 Consiliul GEF (Global Environmental Facility – Fondul Global de Mediu) ,
Washington D.C., iunie 1996 – politica GEF pentru implicarea publicului în
proiectele finanţate de GEF.

...[4]. Implicarea efectivă a publicului este crucială pentru succesul proiectelor
finanţate de GEF. Dacă este realizată corect, implicarea publicului îmbunătăţeşte
performanţa şi impactul proiectelor prin:
 Creşterea spiritului de proprietate şi responsabilitate pentru rezultatele proiectului
     din partea ţărilor beneficiare,
 Adresarea către nevoile sociale şi economice a oamenilor afectaţi de proiect,
 Constituirea unor parteneriate între gurupurile de interese şi agenţiile de
     implementare,
 Utilizarea îndemânărilor, experienţelor şi cunoştinţelor, în special a ONG-urilor,
     grupurilor locale şi comunitare, a sectorului de afaceri în stabilirea designului,
     implementarea şi evaluarea activităţilor proiectului.

5     …Implicarea publicului constă în trei procese relaţionate şi adesea suprapuse:
      diseminarea informaţiei, consultarea şi participarea grupurilor de interese.
      Grupurile de interese sunt persoanele, grupurile sau instituţiile care au un interes
      sau o miză în legătură cu rezultatele unui proiect finanţat de GEF. Termenul se
      aplică şi celor potenţial afectaţi de proiect. Grupurile de interese include:
      guvernele ţărilor beneficiare, agenţiile de implementare, instituţiile de executare,
      grupurile contractate să îndeplinească anumite sarcini în diverse etape ale
      proiectului, sau alte grupuri din societatea civilă care pot avea un interes în
      proiect.
8    .... Participarea grupurilor de interese se referă la situaţia în care grupurile de
     interese se angajează într-un mod de colaborare, în identificarea conceptelor şi
     obiectivelor proiectului, alegerea locurilor de implementare, designul şi modul de
     implementare al activităţilor şi în monitorizarea şi evaluarea proiectului.
     Dezvoltarea strategiilor de includere a grupurilor de interese pe parcursul ciclului
     unui proiect este necesară mai ales în proiectele care afectează sursele de venituri
     şi nivelul de trai al localnicilor, al populaţiilor dezavantajate din locurile
     respective (comunităţi indigene, femei şi familii sărace).
9    …. Implicarea efectivă a publicului ar trebui să îmbunătăţească durabilitatea
     financiară, socială şi ecologică a proiectelor,
10   ... Prin îmbunătăţirea performanţelor proiectului şi împărţirea responsabilităţii
     pentru realizările proiectului, implicarea publicului contribuie la durabilitatea
     financiară şi ecologică a proiectelor. În plus, pentru a fi durabile şi din punct de
     vedere social, proiectele ar trebui să se adreseze şi nevoilor culturale, sociale şi
     economice a oamenilor afectaţi de proiectul finanţat de GEF, în funcţie de situaţie.
12   …. Pentru a fi eficiente, activităţile de implicare a publicului trebuie să fie
     cuprinzătoare şi să poată fi susţinute. Agenţiile de Implementare vor include în
     bugetele proiectelor asistenţa tehnică şi financiară necesară, pentru a asigura o
     participare efectivă a publicului.
13   …. Agenţiile de Implementare vor sprijini instituţiile de execuţie a proiectului
     prin: a) furnizarea la timp şi facilă a informaţii relevante, b) facilitarea
     consultărilor pe teme specifice proiectului sau mai largi, în special la nivel local
     sau judeţean, şi c) promovarea participării grupurilor de interese pe parcursul
   ciclului proiectului. Această promovare include activităţi de conştientizare şi
   întărire a capacităţii. Activităţile de implicare a publicului trebuie să se desfăşoare
   într-o manieră transparentă şi deschisă. Toate proiectele finanţate de GEF ar trebui
   să păstreze o evidenţă deplină a documentelor pentru activităţile de implicare a
   publicului.
15 .. Se are în vedere facilitarea schimbului de experienţă în domeniul celor mai bune
   practici de implicare a publicului între guvernele ţărilor beneficare, Agenţiile de
   Implementare, unităţile de execuţie şi grupurile de interese în scopul încorporării
   lecţiilor învăţate în designul noilor proiecte. În colaborare cu Agenţiile de
   Implementare, trebuie căutate căile prin care rolul ONG-uilor şi al altor grupurile
   de interese poate fi dezvoltat în pregătiirea, planificarea, implementarea şi
   evaluarea proiectelor şi trebuie făcute evaluări periodice a eficacităţii implicării
   publicului în proiecte. Trebuie asigurată disponibilitatea fondurilor pentru
   guvernele beneficiare, Agenţiile de Implementare, unde este cazul, ONG-urile
   pentru derularea unor activităţi efective de implicare a publicului.

 Articol elaborat pe baza unor materiale din:
 John H. Hartig (American Review of Canadian Studies, Great Lakes Remedial
Action Plans),
 WWF European Freshwater Programme (Materiale de Instruire pentru
participare publică),
 World Bank's internal 'Learning Group on Participatory Development'
(Concluziile cercetării),
 European ECO Forum (Implementing Rio Principles in Europe, 2001)
 Salzburg Seminar (A Decision-Maker's Guide to the Third Sector).


 ONG-urile de la Marea Neagră contribuie la reducerea nutrienţilor
 Combaterea pericolelor ecologice care ameninţă Marea Neagră, ca de exemplu
supraîncărcarea în nutrienţi, necesită un răspuns coordonat din partea poluatorilor,
factorilor de decizie şi a altor actori sociali vizaţi.
 În consecinţă, strategia GEF/ UNDP Proiectului de Reabilitare a Ecosistemului Mării
Negre (BSERP) se bazează pe implicarea şi participarea activă a tuturor grupurilor de
interese relevante în planificarea şi realizarea activităţilor proiectului. Rolul ONG-
urilor este crucial pentru a asigura un nivel mai ridicat de angajament şi spirit de
proprietate – şi de durabilitate a rezultatelor.
 O parte din BSERP este dedicată sprijinirii activităţii ONG-urilor (Organizaţiilor
Neguvernamentale), care au ca scop controlul poluării şi conservarea biodiversităţii
din Marea Neagră. Cu ajutorul unui Program de Granturi Mici, special proiectat, care
totalizează 300.000 USD, cel puţin 25 de organizaţii leader din regiune vor
implementa mici proiecte comunitare între 2002 şi 2003, sub auspiciile BSERP. Se
urmăreşte obţinerea unui efect mai mare asupra comunităţii ONG-urilor de la Marea
Neagră, prin furnizarea de instruire pentru creşterea cunoştinţelor lor de management
şi pentru formarea abilităţilor lor de lobby şi advocacy. Buletinul independent ONG
“Împreună pentru Marea Neagră” este de asemenea susţinut ca un mijloc regional de
informare pentru comunitatea ONG-urilor.
 Proiectele mici vor include: activităţi de conştientizare ecologică şi educaţie pentru
unele aspecte de mediu ale Mării Negre (afişe, filme, expoziţii), refacerea unor zone
umede valoroase, monitorizarea “punctelor fierbinţi de poluare”, urmărirea realizării
angajamentelor de către guverne, promovarea practicilor agricole alternative, de
reducere a utilizării îngrăşămintelor, controlul eroziunii solurilor şi prevenirea
pierderii productivităţii acestora, promovarea unor tehnologii ieftine de epurare a
apelor reziduale. Se aşteaptă ca executarea acestor proiecte mici să aducă rezultate
concrete pentru reducerea nutrienţilor şi refacerea zonelor umede. Ele vor constitui
modele care pot fi multiplicate, de comportament ecologic şi o experienţă valoroasă
pentru ONG-urile din regiune; în acelaşi timp va creşte rolul comunităţii ONG din
regiune pentru crearea unui viitor durabil pentru mediul Mării Negre.


  Exemple de instrumente economice pentru mediu
  Taxe: orice aplicare a unei plaţi suplimentare pentru un produs sau activitate. Ele
sunt aplicate în numeroase ţări: Suedia, Austria, Olanda, Belgia, Germania şi
Norvegia. Sunt aplicate fie la nivelul vânzărilor de către producători (Suedia), fie
corespunzător surplusurilor de îngrăşăminte folosite (Olanda, Belgia, Franţa).
  Amenzi: amenzile pentru utilizara excesivă a îngrăşămintelor sunt folosite în
Danemarca.
  Subvenţii: Plăţi făcute agenţilor pentru a asigura conformarea cu diverse obiective
ecologice. Stimulentele sunt importante când schemele respective sunt voluntare. Se
aplică în multe ţări: Germania, Suedia, Marea Britanie şi SUA. Tehnic vorbind, ar
trebui să includă furnizarea largă de consultanţă/ asistenţă.
  Împărţire a costurilor: similară plăţilor directe, dar la care se adaugă contribuţiile
poluatorilor. Sunt des folosite în SUA. În procedurile de licitaţie asociate împărţirii
costurilor, stimulentele financiare sunt de maximă importanţă.
  Drepturi comerciabile. Alocarea unor drepturi pentru o cotă specifică de poluare, de
exemplu, cantitatea maximă de poluant care poate fi emisă zilnic într-un bazin de
recepţie. Experienţa principală de utilizare a acestui instrument provine din SUA, deşi
şi acolo este într-o fază incipientă.
  Conformare relaţionată:Este cazul în care o subvenţie/ plată directă este acordată
pentru interese nelegate de mediu, dar solicită respectarea unor anumite norme de
mediu. La acest capitol se remarcă SUA şi Elveţia.
  Eco-etichetare: Etichetarea specială a produselor care folosesc metode şi materiale
adecvate din punct de vedere al mediului. Se aplică în Elveţia şi în SUA, dar nu petru
nutrienţi. Se foloseşte şi în celelalte ţări, sub forma produselor agricole “organice” sau
“ecologice”.
  Achiziţionarea drepturilor de poluare. Asemănătoare plăţilor directe, dar implică
cumpărarea drepturilor de a polua a unui agent şi utilizarea lor pentru a conserva zona
respectivă. Există puţină experienţă acumulată în SUA.


 Instrumente economice inovatoare pentru controlul eutrofizării
 Reducerea nivelului de nutrienţi şi alte substanţe periculoase în Marea Neagră este
obiectivul principal de termen lung al Programului de Reabilitare a Ecosistemului
Mării Negre. Scopul este de a sprijini ţările de la ţărmul Mării Negre să ia măsuri
pentru a atinge acel stadiu în care ecosistemul Mării Negre să se poată reface până la
starea similară celei din anii 1960.
 Pentru a atinge acest obiectiv, una dintre componentele BSEP prevede re
 alizarea a două sarcini:
   Formularea propunerilor pentru instrumente economice alternative, bazate pe
     mecanismele de piaţă, pentru limitarea emisiilor de nutrienţi.
     Stabilirea unor parteneriate între sectoarele public şi privat pentru protejarea
      mediului Mării Negre.
 O părere larg răspândită este că, pentru succesul actualului proiect, Comisia Mării
Negre (CMN) trebuie ajutată să adopte măsurile care sunt durabile din punct de
vedere financiar.
 Lipsa fondurilor pentru protecţia mediului este o problemă perenă în regiunea Mării
Negre. De fapt, în multe ţări în dezvoltare fondurile pentru managementul de mediu
sunt foarte limitate, în timp ce majoritatea fondurilor bugetare sunt cheltuite pe
dezvoltare economică. Totuşi, în ultimii ani, organizaţiile de dezvoltare economică au
realizat faptul că, dacă dezvoltarea economică are loc în dauna mediului înconjurător,
o astfel de dezvoltare nu este durabilă şi poate împiedica dezvoltarea economică în
viitor – costurile pentru societate ar fi mult mai mari decât dacă managementul de
mediu ar fi fost inclus în dezvoltarea economiei de la început.
 Dat fiind faptul că circumstanţele ţărilor aflate în tranziţie sunt complexe şi unice,
abordările inovatoare pentru rezolvarea problemelor de poluare nu poate fi importat
pur şi simplu din ţările industrializate. Trebuie găsite noi abordări, având o înţelegere
deplină a realităţilor şi priorităţilor economice din regiune.
 Activitatea principală legată de acest obiectiv constă în realizarea unei analize
strategice a nivelului de aplicare a instrumentelor economice pentru protecţia Mării
Negre împotriva poluării – cu un accent pus pe controlul nutrienţilor.
 Un umăr de exemple de instrumente economice utilizate în ţările industriale sunt
prezentate în caseta din dreapta. În multe situaţii, acestea vor trebui modificate pentru
a obţine efectul dorit asupra gradului de poluare, având în vedere economiile diferite
din regiunea Mării Negre, capacităţile de monitoring, sistemele legislative, realităţile
financiare ale sectoarelor private, capacitatea personalului guvernamental şi a
agenţiilor guvernamentale de a pune în vigoare standardele de mediu.
 Analiza va fi realizată pentru fiecare ţară, folosind o abordare coordonată pentru a
asigura comparabilitatea regională. În acest mod, se vor putea recomanda îmbunătăţiri
pentru atingerea obiectivelor comune regionale. Rezultatele vor putea fi folosite
pentru a examina fezabilitatea unui sistem de permise de comercializat pentru
nutrienţi (etapa a doua a proiectulu).
 Aşa cum menţionează multe publicaţii, la începutul anilor 1960 a avut loc o scădere
în gradului de poluare a Mării Negre, care este asociată cu scăderea activităţilor
economice. În timp ce activitatea economică va lua o tendinţă ascendentă în cursul
deceniului viitor, este de aşteptat ca şi gradul de poluare să crească din nou –dacă nu
se iau măsurile adecvate pentru a orienta dezvoltarea economică. În consecinţă, pentru
a asigura durabilitatea pe termen lung a acestei dezvoltări economice, integrarea
considerentelor de mediu în planificarea dezvoltării economice este imperativă.
Această muncă va necesita o analiză detaliată a tuturor sectoarelor economiilor din
ţările riverane şi va utiliza indicatori macro – în principal Produsul Intern Brut (PIB).
Concentraţiile şi cantităţile corespunzătoare fiecărui sector vor fi calculate pentru a da
informaţii referitoare la impacturile poluării şi la costurile pentru societate. Această
abordare se va baza pe:
 Relaţiile fizice dintre activitatea economică şi degradarea mediului.
 Estimarea valorii bunurilor furnizate de mediul înconjurător, pentru a calcula
     costurile poluării pentru societate.
     Efectele pozitive ale introducerii instrumentelor economice pentru reducerea
   gradului de poluare pot fi estimate şi comparate cu costurile implementării
   măsurilor, punând la dispoziţia factorilor de decizie şi finanţatorilor o analiză cost-
   beneficiu la nivel macro.
 Alte activităţi din cadrul acestei componente vor:
 Examina oportunităţile pentru parteneriate între sectoarele public şi privat pentru
   limitarea cantităţilor de nutrienţilor generaţi – aşa cum ar fi introducerea unor
   detergenţi fără fosfaţi, noi tehnologii, agricultură organică, etc.
 Evalua potenţialul intermediarilor financiari regionali şi/ sau locali (Banca
   Regională de Dezvoltare a Mării Negre) de canalizare a fondurilor către proiecte
   finanţabile, mici şi medii, pentru reducerea nutrienţilor şi reabilitarea habitatelor.



 Jean Foerster
Economist, BSERP


 ONG-urile pentru o Mare Neagră sănătoasă şi pentru un viitor durabil
 În timpul ultimelor câteva decenii, deteriorarea rapidă a mediului Mării Negre a
devenit tot mai mult un subiect de îngrijorare pentru oamenii din ţările care o
înconjoară, şi în mod special pentru cei care trăiesc pe ţărmurile ei. Declinul evident
al acestei unice resurse naturale, care este împărţită între Bulgaria, Georgia, România,
Rusia, Turcia şi Ucraina, a impulsionat câteva grupuri conştiente de responsabilitatea
socială ce le revine, să iniţieze un dialog public asupra necesităţii urgente de a proteja
marea.
 Pentru prima dată, oamenii de ştiinţă au tras semnalul de alarmă. Apoi, s-au implicat
atât guvernele cât şi publicul larg. După ani de negociere, în 1992 cele şase ţări de la
Marea Neagră au semnat Convenţia pentru Protecţia Mării Negre împotriva Poluării
din Surse de pe Uscat, cunsocută sub numele de Convenţia de la Bucureşti. Ulterior,
ele au cerut sprijin din partea GEF pentru a furniza un plan practic de acţiuni,
cunoscut şi ca Programul de Mediu al Mării Negre (BSEP – Black Sea Environmental
Programme), care a fost fondat în 1993.
 BSEP a sprijinit ţările riverane să pregătească Planul Strategic de Reabilitare şi
Protejare a Mării Negre, semnat în 1996. Acesta a venit cu prevederi specifice pentru
implicarea activă a guvernului şi a publicului în procesele complexe necesare pentru a
readuce marea din starea sa degradată într-o stare mai bună. Forumul ONG-urilor de
Mediu pentru Marea Neagră,               prima încercare de a reuni organizaţiile
neguvernamentale, a fost special menţionat în plan; în acest plan au fost incluse
recomandări privind cooperarea şi schimbul de date cu comunitatea ONG-urilor.
Răspunsul logic al comunităţii ONG-urilor a fost înfiinţarea Reţelei ONG-urilor de la
Marea Neagră (BSNN – Black Sea NGO Network), care a devenit pe deplin
operaţională în 2000. În acest mod, comunitatea ONG-urilor a primit un nou
instrument pentru influenţarea profesionistă şi eficientă a procesului decizional şi
pentru participarea în soluţionarea problemelor regionale de mediu.
 Trecerea în noul secol, ne-a dat tuturor o oportunitate excelentă de a reflecta la
schimbările prin care am trecut, în special dacă ne uităm înapoi la întâlnirea din
septembrie 1998, când ideea de înfiinţare a Reţelei a fost pentru prima oară
menţionată. Eforturile noastre comune au transformat cu succes această idee în
realitate. Pentru BSNN, schimbările şi progresele din ultimul an au fost semnificative
– cu o reţea de membri din cele şase ţări ale Mării Negre, instituţionalizarea cu succes
a BSNN şi, în cele din urmă dar nu cea mai puţin importantă, stabilirea de relaţii bune
de lucru în interiorul comunităţii BSNN şi obţinerea unei înţelegeri mai bune a
problemelor şi aşteptărilor, legate de viitoarele activităţi ale membrilor reţelei.


 Conturarea profilului
 Începutul unei organizaţii noi este rareori o perioadă uşoară şi lină. Existenţa BSNN
este rezultatul direct al dezvoltării şi maturizării societăţii civile în cele şase ţări ale
Mării Negre, promovată de schimbările democratice în curs, din regiune. Dezvoltările
pozitive deţin un potenţial mare pentru viitor, în special în lumina implicării
cetăţenilor în găsirea soluţiilor la problemele pe care le ridică Marea Neagră –
probleme de mare interes public.

 Ca instrument pentru publicul larg, BSNN joacă un rol esenţial în dezvoltarea
societăţii civile. Ea promovează de asemenea practici civice sănătoase, care
influenţează procesul politic şi cel decizional, în timp ce reflectă preocupările
cetăţenilor cu privire la calitatea mediului viu şi la viitor. Devine clară ideea că
salvarea Mării Negre necesită acţiune comună către obiectivele comune, în rândul
tuturor statelor riverane. Comunitatea internaţională ONG poate stimula cu succes
acest proces. BSNN are capacitatea de a deveni o organizaţie capabilă să influenţeze
politicile la nivel local, naţional şi regional, cu privire la adoptarea practicilor
democratice şi participării civice reale şi efective în luarea deciziilor.
 Ca o asociaţie a ONG-urilor din toate ţările Mării Negre, BSNN reprezintă grupuri
sociale active care reflectă contexte culturale diferite şi arii specifice de interes. În
momentul de faţă, aproape 61 de ONG-uri sunt membri, cu 14 din Bulgaria, nouă din
Georgia, cinci din România, zece din Rusia, şase din Turcia şi 17 din Ucraina. Aceste
organizaţii acoperă un spectru larg de ONG-uri de mediu, de la think-tank-uri la
grupuri de acţiune comunitară, inclusiv asociaţii de municipalităţi costiere, organizaţii
ştiinţifice şi educaţionale, asociaţii profesionale şi organizaţii care lucrează cu grupuri
marginalizate. Ceea ce le reuneşte este preocuparea comună pentru scăderea calităţii
mediului Mării Negre şi pentru nevoia de adoptare a valorilor şi practicilor
democratice care urmează idealurile durabilităţii în ţările Mării Negre. Acestea sunt
considerate indispensabile pentru rezolvarea problemelor de prioritate în cadrul
BSNN.

 Lucrând împreună
 Într-un interval scurt de timp, BSNN a obţinut capacitate funcţională într-o regiune
în care tradiţiile de cooperare şi structurile civile erau practic inexistente. Prezenţa
organizaţiei a fost efectiv anunţată publicului şi făcută cunoscută acelor instituţii şi
părţi care erau preocupate de starea mediului Mării Negre şi de viitorul regiunii. De
atunci, BSNN a luat drumul devenirii unei instituţii a societăţii civile, având structuri
funcţionale decizionale şi executive, alcătuind planuri strategice de dezvoltare pe mai
mulţi ani şi demonstrând un nivel bun de coeziune şi acord asupra obiectivelor
comune ale organizaţiei.
 BSNN a căutat noi forme de a răspunde schimbărilor şi de a le reflecta în procesul de
planificare. Cu Echipa de Fundraising şi Planificare Strategica (EFPS), organizaţia a
elaborat un mecanism de integrare în planificare a aşteptărilor membrilor privind
dezvoltarea pe termen lung a reţelei. Luând în considerare importanţa elementară a
aplicării conceptului de durabilitate pentru mediu şi bunăstare umană, echipa de
experţi a BSNN a recomandat ca activităţile BSNN să pună accentul pe promovarea
practicilor durabile în societăţile din jurul Mării Negre. Ca urmare a recomandărilor
EFPS, BSNN a pregătit propuneri de proiecte care vizează activităţi ce intenţionează
să dea un impuls adoptării unei expertize solide civile în regiune.

 Aceste activităţi acoperă câteva domenii:
   Dezvoltarea şi întărirea Reţelei ONG-urilor pentru Marea Neagră
   Cooperarea ONG-urilor Reţelei cu municipalităţile pentru dezvoltarea planurilor
      de Agendă Locală 21 şi pentru creşterea transparenţei cheltuirii fondurilor
      publice
   Analiza şi promovarea practicii de gestionare integrată a zonei costiere în ţările
      Mării Negre, inclusiv prin crearea de presiune asupra autorităţilor
   Înfiinţarea de Centre de Informare şi Resurse pe probleme de Marea Neagră în
      fiecare ţară
   Promovarea afacerilor durabile prin stimulente şi stabilirea de proceduri de
      reacţionare împotriva proiectelor/ activităţilor dăunătoare.
 În continuare se vor face eforturi pentru a reflecta varietatea intereselor şi
priorităţilor membrilor într-o manieră mult mai echilibrată. Una dintre sarcinile BSNN
aflată în derulare este de unire a membrilor în jurul unor viziuni comune care nu
contravin diverselor lor direcţii şi tipuri de activităţi. Acestea merg de la acţiune
directă, activităţi de teren şi campanii de conştientizare ecologică până la introducerea
conceptelor de mediu în educaţia formală şi muncă de expert pentru lobby şi advocacy
în legătură cu subiectele de mediu majore. Aceasta reprezintă o provocare în plus
pentru dezvoltarea Reţelei.

 Observator permanent la CMN
 Reţeaua ONG-urilor de la Marea Neagră a cunoscut un progres important în 2001 în
privinţa experienţei câştigate şi a recunoaşterii. BSSN i s-a acordat statutul de
observator permanent la Comisia pentru Protecţia Mării Negre împotriva Poluării
(CMN) la cea de-a şaptea întâlnire ordinară a sa, ţinută la Istanbul între 29 –31 Mai
2001. Recunoaşterea BSNN ca partener CMN şi ca reprezentant a comunităţii
regionale a ONG-urilor de mediu a fost obţinută prin eforturile comune şi implicarea
tuturor membrilor şi activiştilor BSNN. CMN a salutat angajamentul BSNN şi
contribuţia la implementarea Planului Strategic de Acţiune şi la dezvoltarea societăţii
civile în regiune.


 Emma Gileva
 Coordonator
 Oficiul Regional
 Black Sea NGO Network


 Noutăţi pe scurt


 Intâlnire regională a ONG-urilor pentru Marea Neagră
 Peste 40 de reprezentanţi ai ONG-urilor Mării Negre din cele şase ţări riverane s-au
reunit la Varna, Bulgaria, între 3-6 Octombrie 2002 în cadrul unei întâlniri întitulate
“Stimularea cooperării între factorii de decizie şi comunitatea ONG din regiune”.
  Evenimentul a fost organizat de reţeaua ONG-urilor din regiune cu suportul financiar
al Institutului pentru o Societate Deschisă şi Programul “Est- Est”. Participanţii au
arătat clar angajamentul lor pentru continuarea lucrului împreună şi pentru susţinerea
eforturilor regionale dedicate găsirii soluţiilor la problemele Mării Negre. Ele au
trecut în revistă procesul implementării Planul Strategic de Acţiune pentru Marea
Neagră şi şi-au exprimat sprijinul pentru eforturile guvernele şi instituţiilor
finanţatoare internaţionale de a implementa activităţi în scopul reabilitării
ecosistemului Mării Negre. Participanţii au fost de acord să se întâlnească din nou în
România, în anul următor, pentru a dezbate subiecte legate de reducerea nutrienţilor.
O altă întâlnire a fost programată în Ucraina pentru anul 2004, în linie cu strategia de
termen lung de implicare a ONG-urilor în procesul regional de luare a deciziilor.


 Emma Gileva
 Coordonator
 Oficiul Regional
 Black Sea NGO Network
    Membri ai Comisiei Mării Negre

Ţara          Nume         Prenume      Titlu          Numele Instituţie        Adresa      Telefon     Fax      e-mai
Bulgaria      Nikolai      Kouyumdz     Directorul     Ministerul Mediului şi    Str.       359294065   359298   kouyum
                           hiev         Departame      Apei                     William     20          09641    dzhiev
                                        ntului                                  Gladston                         @moe
                                        pentru                                  e nr. 67,                        w.govrn
                                        Protecţia                               1000,                            ment.b
                                        Apei,                                   Sofia                            g
                                        Membru al
                                        Comisiei
Georgia       Zaal         Lomtadze     Ministru       Ministerul Mediului şi   Str.        995323340   995323     gmep
                                        Delegat,       Protecţiei Resurselor    Merab       82          33952    @acce
                                        Membru al      Naturale                 Kostava,                         ss.
                                        Comisiei,                               nr. 68a,                         sanet.g
                                        Coordonat                               380015                           e
                                        or
                                        National
Romania       Florin       Stadiu       Secretar       Ministerul Apelor şi     Blvd.Libe   401410240   401335    stadiu
                                        de Stat –      Protecţiei Mediului      rtatii,     7           6057     @mapp
                                        Manageme                                nr.12,                           m.ro
                                        ntul Apei                               Sector 5
                                        Membru al
                                        Comisie
Federaţia      Pentru      Tretyakova   Expert         Departamentul     de     Str.        709525479   709525   admin
Rusă          Comisie                   Principal      Cooperare                B.Gruzin    47          48283    @mnr.
              Natalia                                  Internaţională,          skaya                            gov.ru
                                                       Ministerul Resurselor    4/6,
                                                       Naturale                 123995,
                                                                                D-242,
                                                                                GSP-5,
Turcia        Nelka        Inanc        Subsecreta     Miinisterul Mediului     Eskisehir   903122863   903122
                                        r                                       Yolu, km    165         852655
                                                                                8, 06100
Ucraina       Yaroslav     Movchan      Director       Ministerul Mediului şi   Str.        380442282   380442   Movcha
                                        Departame      a Resurselor Naturale    Khrescha    067         282067   n@men
                                        nului                                   tyk nr.5,                        r.gov.u
                                        pentru                                  01601                            a
                                        Protecţia,
                                        Utilizarea
                                        şi
                                        Restaurare
                                        a
                                        Resurselor
                                        Naturale,
                                        Membru al
                                        Comisie
                                        Coordonat
                                        or National




    Centre de Activitate



   Ţara          Nume          Prenume                Numele Instituţiei        Telefon         Fax         e-mai
   Bulgaria      Lyubomir       Stoyanov               ESAS AC                  35952633553     359526023   riseco@mbox.
                                                                                                78          digsys.bg
                                                                                                            erac_temp
                                                                                                            @abv.bg
   Georgia       Akaki         Khomakhidze             Institutul    de         99522274640     995222746   mefri@basr
                                                                                                42
                                                      Ecologie Marină şi                                    i.net
                                                 Cercetare
                                                 Pisciclolă

Romania      Simion        Nicolaev              Institutul Naţional de     4041543288    404183127   nicolaev@alph
                                                 Cercetare şi Dezvoltare                  4           a.rmri.ro
                                                 Marină "Grigore Antipa"

Federaţia    Leonid        Yarmak                Comitetul     de    Stat   78612683261   786126856    iczm@kras
Rusă                                             pentru         Protecţia                 45
                                                 Mediului - Krasnodar
                                                                                                      nodar.ru

Turcia       Erdogan         Okus                Institutul de Ştiinţe      90212528253   902125268   Erokus@istan
                                                 Marine - Universitatea     9             433         bul.edu.tr
                                                 Istanbul
Ucraina        Prof.       Mikhailov             Centrul Ucrainian de       38048263662   380482636    accem@te.
              Valeriy                            Ecologie Marină            2             673
                                                                                                      net.ua


Secretariatul Permanent a Comisiei Convenţiei pentru Marea Neagră
 Plamen Dzhadzhev –Director Executiv
 Oxana Tarasova - PMA officer
 Kiril Iliev - Expert IT
 Sabina Salpagarova - Asistent
 Suna Dedeoglu - Expert
GEF/UNDP Proiectul de Refacere a Ecosistemului Mării Negre - PIU
 Sema Acar - Coordonator Proiect
 Pat Reynolds - Specialist în domeniul Monitoringului şi Reformei Sectoriale
 Jean Foerster - Economist
 Ivan Banchev - Specialist în Participare Publică
 Arzu Dogan - Contabil
 Naim Cavdir - Şofer
TACIS Asistenţă Tehnică pentru BSEP
 Wim Verheught - Director de Proiect
 Ties van Kempen - Manager de Proiect
 Anthony Smith - RAC Coordonator de echipă
 Meltem Koksal - Asistent Proiect