04 chiorean

Document Sample
04 chiorean Powered By Docstoc
					LUMINITA CHIOREAN, Descrierea textuală a pronumelui semiindependent. Secventa “al (a ai ale)”




       DESCRIEREA TEXTUALĂ A PRONUMELUI SEMIINDEPENDENT.
                     SECVENTA “AL (A, AI, ALE)”

                               Lector univ. drd. LUMINITA CHIOREAN
                               Universitatea “Petru Maior”, Târgu Mures



    The present study proceeds to a textual description where the distributional analysis is completed
by the semic one. The controversial issue in the Romanian grammar, i.e. the morphological status of
the particle al (a, ai ale) is supported by a thorough morpho-syntactic scheme offered by the linguists
in Cluj, especially by the articles and toms bearing the signature of G.G. Neamtu.
    Therefore, as a result of modern analytical interpretation, a few denominative suggestions are
mentioned with the hope of being acknowledged as linguistic terms, i.e.: the semi-independent pronoun
as a nominal substitute, the possessive adjective, the possessive article accompanying a nominal, the
adjunctive morpheme accompanying a possessive adjective that tells the gender in the singularia
tantum structure of the ordinal numeral.
    The present study refers to another aspect as well, this time related to the method of research for a
more sensible consideration, the linguistic reasoning has as a basis the junction between formal and
morphological, relational or syntactic and semantic. Consequently, while analysing the morpho-
syntactic structure of language (in our case the Romanian language), we plead for the prevalence of
textual description.


0. Ideea trecerii posesivului al (a, ai, ale ) si a demonstrativului cel ( cea, cei, cele ) din clasa
articolelor în cea a pronumelor este justificată de discutiile referitoare la conceptul determinării,
consemnate în urmă cu câteva decenii, aparent recent în lingvistica românească de orientare
structuralistă (semnificare) sau generativ-transformatională (desemnare)1, cea din urmă subliniind
primatul grupului nominal (GN) la nivelul discursului. Lingvistii au oferit contexte diagnostice
relevante sustinute de comentarii pertinente ce au pledat nu numai pentru “purificarea”articolului
ca”morfem (lexical) al determinării (MLD) de elemente care, din punct de vedere functional, nu-i
apartin “ 2, ci mai cu seamă pentru “lămurirea” formativ-structurală a părtilor de vorbire în discutie.
    În baza specificului distributional de a fi însotit de determinant3, al (a, ai, ale) si cel (cea, cei, cele)
au fost incluse în grupa pronumelor semiindependente4, termen frecvent folosit în literatura de
specialitate5.
1. Retrospectivă critică

    Referiror la statutul morfologic al acestor părti de vorbire, opiniile diferă. Astfel:
a) În gramatica traditională (istorică), reprezentată de GLR II(1963) si materialele de uz didactic,
elemente constitutive ale acesteia, inclusiv manualele scolare, se adoptă în principiu calitatea
de”morfem al determinării”6;

                                                       23
LUMINITA CHIOREAN, Descrierea textuală a pronumelui semiindependent. Secventa “al (a ai ale)”




b) unii lingvisti sustin rolul dublu sau “dubla functiune”7, de pronume si articol;
c) cel (cea, cei, cele) este numit “variantă scurtă”8sau “formă redusă”9a pronumelui demonstrativ;
d) se mai sustine individualizarea realizată în plan sintactic prin includerea într-un sistem de relatii
conditionate10;
e) altii preferă termenul de pronume dependent11: “ substitut a cărui functionalitate ca parte de
propozitie este conditionată de situarea sa alături de un substantiv sau pronume în genitiv”.
Notă. Un serios studiu numit “schită morfosintactică” a pronumelui semiindependent cel (cea,cei cele)
este semnat de prof. dr. G.G.Neamtu12.
    Neexistând puncte de vedere unitare asupra acestui capitol de gramatică românească, suficient de
controversat, ne permitem o“complinire”stiintific sustinută în favoarea calitătii pronominale,
nerespingând valoarea de morfem, respectiv de articol, faptele de limbă fiind darnice si convingătoare
în acest sens.

2. Schită morfosintactică a secventei “al(a, ai, ale)”

2.1. În functie de gradul (intensitatea) în care al( a, ai, ale) îsi conturează calitatea pronominală,
stabilim următoarele contexte distributionale:
2.1.1. cu substantiv- obiect posedat în contiguitate directă 13
        AL(A, AI, ALE) + substantiv
2.1.2. fără substantiv – obiect posedat în contiguitate directă
        a) AL(A, AI, ALE) + adjectiv posesiv + substantiv
        b) ... substantiv + AL(A. AI, ALE) + adjectiv posesiv
2.1.3. fără substantiv
        AL( A, AI, ALE) + adjectiv posesiv / ALOR + adjectiv posesiv
2.1.4. în coordonare
        a) substantiv + adjectiv posesiv + SI + AL + adjectiv posesiv
        b) locutiune prep. G + adjectiv posesiv + SI + AL + adjectiv posesiv
2.1.5. în structura numeralului ordinal
        a) AL(A) + numeral
        b) CEL(CEA) + DE + AL (A) + numeral
2.1.6. sintagma “posesivă”
        substantiv + DE + AL(A) + adjectiv posesiv

2.2.   Comentariu
        Comentariul primelor trei exemple (2.1.1/ 2.1.2/2.1.3) constă în solutionarea chestionarului:
2.2.1. Secventele în discutie- al tău jurnal; (acest) jurnal al tău; al tău- constituie:
 unităti sintactice indivizibile prin câte o parte de vorbire?
 sintagme autonome?
2.2.2.Ce este din punct de vedere morfologic al (a, ai, ale), indiferent dacă e considerat unitate sau
subunitate?
2.2.3. Este al (a, ai, ale) urmat de posesiv- al său- acelasi cu al (a, ai, ale) urmat de genitiv- al
copilului- ? Ce relatie gramaticală, în acceptiunea uzuală a termenului, există între cele două tipuri de
unităti- al + posesiv/genitiv?
     Răspunsurile vor fi formulate dintr-o dublă perspectivă: una traditională si sintetică (T), alta
modernă si analitică (M), într-o manieră impartială, fără a fi favorizată vreuna dintre ele.



                                                      24
LUMINITA CHIOREAN, Descrierea textuală a pronumelui semiindependent. Secventa “al (a ai ale)”




2.2.1. /T. Interpretarea sintetică, cu suficiente inconsecvente, ambiguităti, discriminări, oferă solutia:
al(a,ai,ale) urmat de posesiv- al tău, ai nostri...- este considerat articol posesiv, component al
pronumelui posesiv, care-i întotdeauna un compus; întregul grup- al tău, ai nostri...- constituie o
singură parte de vorbire si ocupă o singură pozitie sintactică (subiect, nume predicativ, complement
direct etc). Denumirea de articol posesiv îsi verifică rostul prin includerea în structura pronumelui
posesiv.
     Când al (a, ai, ale) este urmat de un genitiv- substantiv sau pronume- interpretarea este ambiguă:
fie al primeste calitatea de morfem al determinării- articol genitival sau posesiv-, fie promite
perspectiva interpretării ca pronume, precum în analizele:
                                       Ai casei au plecat.- subiect(“tine locul unui subst./N”)+ Asg
                                       Ai lui lipseau. – Sb + Apg
                                       Jurnalul este al prietenului.- Np + Asg
                                        I-am văzut pe ai lor. – Cd + Apg
Concluzie: Al (a, ai,ale) are un “statut dublu”7: (1) “articol” (în structura posesivului);
                                                     (2) articol/pronume + genitiv.
2.2.1/ M. În studiile de orientare structuralistă si generativ- transformatională, se adoptă o interpretare
analitică, relativ unitară, în ciuda unor “sovăieli”. Gruparea în discutie este disociată morfologic, asadar
al(a...) este pronume semiindependent, indiferent de determinat: posesiv/genitiv- si sintactic are
functie autonomă, datorită atributelor clasei nominale: are paradigmă în functie de gen, număr, caz.
Exemple:“Ai mei pieriti sunt, pasă, toti...”(G. Cosbuc) – Sb/ N1 + Aa/N2 ( subordonat prin acord)
            “...armata pe care o consideră a lor...”(M. Preda) – Avcon 14 (= Eps)/Ac1+ Apg/G1
                                                                             ( subordonat flexionar)
2.2.2. /T. Pentru excluderea lui al (a, ai, ale) din structura genitivului prezentăm argumentele:
(1) pronumele posesiv constituie un caz unic în clasa pronominală: dublă substitutie- fiecare parte
substituie “altceva”: obiect(-e) posedat(-e)/posesor(-i).
Exemple: Al său este relevant...- al= referent: răspunsul, studiul...; său=studentului,lingvistului...
(2) După desubstituire – Studiul lingvistului este relevant... – raportul de posesie ce implică obiectul
posedat si posesorul se consumă în interiorul sintagmei posesive. Meu, tău, său... sunt substituibile .
Exemplu.Contextul diagnostic: # al + adjectiv “nominal” # - nominal= subst./pronume: lui, său,
                                                                        acestuia, fiecăruia, nici unuia etc
2.2.2. /M. (a) Raportate la categoriile nominale de gen, număr, caz, componentele structurii au statut
diferit. al (a, ai, ale) are genul, numărul si cazul obiectului(-lor) posedat(-e), relevând un acord
paradigmatic in absentia tipic pronumelor, si anume:
 opozitie/număr- sg/plr: al/ai; a/ale
 opozitii/gen- masc./fem.: al/a; ai/ale
 opozitii/caz- N-Ac/G-D: sg.=o singură formă- N-Ac: al/a
                                plr.=două forme: N-Ac: ai/ale; G-D: alor
Paradigma obiectului(-lor) posedat(-e) oferă structura morfematică:
         al + Ø          a +Ø             a+ i           a + le         al + or
Notă. Forma invariabilă a pentru al (a, ai, ale) este neliterară.
         (b) Posesivul propriu-zis (meu, tău, său...) are numărul, genul si cazul impuse prin acord
sintagmatic cu al (a, ai, ale), un acord tipic adjectivului. Posesivul are trei categorii gramaticale
secunde- N2, Ac2, G2, D2 .
Exemple. Ai mei sunt veseli.               ai= [masc., plr., N]1;     mei= [masc., plr., N]2
            Am uitat-o pe a sa.        (pe) a= [fem., sg., Ac]1;      sa= [fem., sg., Ac]2

                                                      25
LUMINITA CHIOREAN, Descrierea textuală a pronumelui semiindependent. Secventa “al (a ai ale)”




            Alor mei le place Bach.       alor= [ masc., plr., D]1 ; mei= [masc., plr., D]2
Concluzii. Prin acord cu al (a, ai, ale), adjectivul posesiv va sta si el în N-Ac, respectiv alor în G-D.
Prin acord cu un substantiv, ca nume al obiectului posedat, adjectivul posesiv poate sta în oricare dintre
cele cinci cazuri posibile.
Exemple. Jurnalul tău este interesant [ N2]                Am citit jurnalul său [ Ac2]
             Jurnalului tău îi lipsesc file [D2]           Am găsit filele jurnalului tău [G2]
                                  Dragul meu, te iubesc ! [ V2]
         (c) În raport cu categoria persoanei, componentele al (a, ai, ale) sunt de persoana a III-a,
echivalente ale unui substantiv încadrat în grupa pronumelor apersonale. Această unică persoană se
verifică prin acordul subiectului cu al subiect: Al meu citeste (nu: *citesc).
Ai nostri citesc(nu: * citim). Posesivul realizează lexical opozitia de persoană si număr prin rădăcini
diferite ( si nu în flectiv).
    Paradigma posesivului se materializează în functie de persoană si număr astfel:
        un singur posesor                           structura morfematică
     (=singularul posesorului)                     [=segmente morfematice]
pers. I: meu[mea, mei, mele]                          me-u[-a/-i/-le]
pers. a II-a: tău[ta, tăi, tale]                      t-ău[-a/-ăi/ale]
pers. a III-a: său[sa, săi, sale]                     s-ău[-a/-ăi/-ale]
           mai multi posesori
      (=pluralul posesorului)
pers.I: nostru[noastră, nostri,noastre]              no...tr...-s...u[-as...ă/-s...i/-s...e]
pers.a II-a: vostru[voastră, vostri, voastre]        vo...tr...-s...u[-as...ă/-s...i/-as...e]
Notă. Pe pozitia persoanei a III-a se foloseste lor, G, plural, care apartine pronumelui personal.
Concluzii. Una din componentele secventei în discutie cunoaste variatia după persoană, fapt explicabil
prin apropierea unitătilor meu, tău, său de pronumele personal. Asadar se poate sugera apartenenta
acestor componente la grupa personalelor.

2.2.3 / T. Gramatica traditională interpretează secventa al(a, ai, ale) ca articol genitival sau posesiv,
ignorând semantica acestor doi termeni partial sinonimi.
2.2.3 / M. În plan referential, componenta al (a, ai, ale) corespunde unui substantiv:
Exemple. Să se compare: (1) Acesta este al său.
                            (2) Acesta este jurnalul său.
                            (3) Acesta este jurnalul poetului.
                            (4) Acest jurnal al poetului a rămas pe masă.
                            (5) Jurnalul lui e în sertar, iar al poetului e pe masă.
Concluzii. Componenta al (1) este substituibilă cu un nominal: al= jurnalul ( 2). Drept consecintă
avem interpretarea secventei al ca pronume dependent de prezenta unui determinat adjectival (1-2)
sau nominal (5), contextul “*Acesta este al” neaflându-se în structura morfologică a limbii române. Ca
fenomenalizare(1), al este nume predicativ (=adjunct verbal primar). Dar al ( 4) este diferit: este un
articol genitival (sau posesiv) al substantivului determinant( al poetului).
3. Un “alt” fel de concluzii sau propuneri denominative

        În urma acestei sumare descrieri morfosintactice, se pot rezuma faptele:

3.1. Grupurile în discutie nu sunt compuse, refuzând comparatia cu locutiunile, cuvintele compuse.

                                                      26
LUMINITA CHIOREAN, Descrierea textuală a pronumelui semiindependent. Secventa “al (a ai ale)”




3.2. Mai mult: pledând pentru coroborarea datelor obtinute mai sus (prin descrierea morfosintactică si
morfemetică) cu posibile interpretări semantice primite printr-o descriere textuală, aceste secvente se
apropie de expresii (componentele lor sunt analizabile morfosintactic, la nivelul contextului) care
prezintă unitate doar la nivel transfrastic. Asa s-ar putea explica existenta raportului de posesie în
secventa al(a, ai, ale)+posesiv/ nominal, raport absolut obligatoriu, solicitat sau supralicitat printr-o
relatie adjonctivă.

3.3. Numim secventa al(a, ai, ale) pronume semiindependent, semantic realizându-se o progresie,
căci se înfiripă un sens”vectorial”- dinamic, ce animă textul-, chiar dacă se vrea a fi dependent de un
nominal sau adjectiv posesiv.

3.4. Al(a, ai, ale) prezintă un statut stilistic aparte: îndăruieste textul cu perspectiva posesiei.

3.5. Prezentând trăsături pronominale, componentele secventei spre analiză sunt disociabile si
analizabile ca în contextele: 2.1.1,2.1.3 si 2.1.4., în care avem:
        AL.../ ALOR= determinat initial (dt 0), pronume semiindependent în N-Ac/ G-D, functie
sintactică distinctă în cadrul contextului, realizând un raport de subordonare cu determinantul (dnt)
atributiv exprimat prin adjectiv posesiv sau nominal, respectiv contextele:
        (2.1.1) AL( A, AI, ALE) + nominal ( copilului, lui, acestuia…)
        (2.1.3) AL( A, AI, ALE) + adjectiv posesiv ( nostru,-ă,-i,-e)/ ALOR + adj. posesiv( nostri,-e)
        2.1.4) substantiv + atributiv/ adjectiv sau nominal + SI + AL(A, AI,ALE)+ adjectiv posesiv
        loc. prep. G + adjectiv posesiv/ nominal + SI + AL(A) + adjectiv posesiv
Exemple : (2.1.1) Jurnalul este al ei/al acesteia/al străinei.
                …Np/pron semiind.+ Ap/ pron.pers.sau pron.dem. sau Asg/subst.
                   N1                  G1          G1                     G1
                 Al prietenului este la mine.
                S/ pron.semiind.+Asg/ subst.
                N1                 G1
(2.1.3) A pariat pe al nostru.- C.ind./ pron. semiind.,Ac3; Aa/ adj. posesiv, Ac 2
        Alor vostri le-am dat cărti. – C.ind./ pron. semiind., D1; Aa/adj. pos., D2
(2.1.4) Prietenii tăi/ copiilor si ai mei v-au vizitat.- Sb/ pron.semiind., N1; Aa/ adj.posesiv, N2
         În preajma voastră/ acestora si a mea, se adunaseră multi.
           C.c.loc/adj.pos /pron.dem+conj+C.c.loc/pron.semiind.+Aa/adj.posesiv+......
                    Ac2 /     G3      conectiv cop.           G3                  G2

3.6. Alteori, secventa al(a, ai ale) poate fi doar actualizator, fără functie sintactică, având rolul de a
anticipa14 posesorul nominal, ca în contextul (2.1.2).
Exemple: Ai nostri tineri la Paris învată./ Acesti tineri ai nostri…În aceste exemple, determinantul θ
(dnt “zero”, fără functie sintactică) ai = conector adjonctiv sau actualizator, morfem prin care se
materializează relatia de anticipare15 asemănătoare exprimării în limba română a complementelor
directe / indirecte reluate (sau anticipate).
Analiza se rezumă astfel: Aa/ adj.posesiv+morfem actualizator, N2 (ai nostri) + Sb/subst., N1(tineri)…



                                                      27
LUMINITA CHIOREAN, Descrierea textuală a pronumelui semiindependent. Secventa “al (a ai ale)”




Se observă că determinatul nominal este nearticulat lăsînd posibilitatea anticipării sau adjonctiei,
adică a adăugării de sens “posesiv”.
    Aceeasi situatie se regăseste si în contextul: Acest jurnal al prietenului este la mine.
                                                      Sb/subst + Asg/subst+articol posesiv
                                                          N1             G1
Notă. Aici este prezent articolul posesiv, si nu genitival, fiindcă promite o semantică a posesiei.

3.7. În structura numeralului ordinal ( 2.1.5) fie cu valoare substantivală /adjectivală – al doilea/ a
doua- sau adverbială- (cel) de-al doilea/ de-a doua-, al/a este morfem (sau formant) categorial.
Merită a sublinia folosirea morfemului categorial în marcarea opozitiei de gen masculin/ feminin mereu
la singularia tantum, deoarece, indicând ordinea, numeralul ordinal selectează obiectul din multime.
      Fenomenul poate fi interpretat ca o trecere de la sensul posesiv de semiindependentă semantică
spre un alt sens discursiv, ermetic, de regresie semantică. În contextul de fată trebuie retinut
morfemul de. Are sau nu sens textual?

3.8. Răspunsul este continut de contextul
                                (2.1.6) substantiv+DE+AL/A ( nu: ai/ale!)+adjectiv posesiv
care surprinde prin realizarea raportului de subordonare dintre un nominal si un atributiv în care “de”
renuntă la rolul de jonctiv cu sens partitiv- “de”este o prezentă “simptomatică” a subordonării, în
contextul dat fiindu-i inutilă “activitatea”, datorită abaterii de la sensul propriu, de altfel discursiv16, al
prepozitiei de– un fragil sens originar, partitiv, aflat mai la toate prepozitiile-, acela echivalent cu
“din/dintre”, spre o regresie semantică către un sens“scalar”17-poate fi o latentă sau “non-manifestare”
semantică. Este un de partitiv18 ce se sustrage subordonării.
       Asadar propunem ca analiză a acestui context :
     Un prieten de-al poetului m-a vizitat.               Niste prieteni de-ai mei…
      Sb/ subst+DE+Asg/subst+articol posesiv             Sb/ subst,art.neh+DE+Aa/adj.posesiv
           N1 partitiv       G1                             N1       partitiv   N2

3.9. Propunem pentru secventa al(a, ai, ale), în functie de contextul în care functionează, seria
terminologică:
 pronume semiindependent, solicitând, spre complinire semantică textuală, un posesiv/
    adjectiv posesiv sau nominal;
 morfem actualizator sau adjonctiv manifest într-o relatie de adjonctiune sau anticipare
    posesivă;
 morfem categorial/ categorizator în structurile singularia tantum ale numeralelor
 ordinale. Contextele diagnostice date relevă comportamentul semantic al secventei al(a, ai, ale)
in praesentia ca semiindependentă semantică de tip disiminat (= al…apare doar în prezenta unui
posesiv) si in absentia ca sens discursiv: actualizator si categorizator.

3.10. Sustinem statutul morfologic al adjectivelor posesive meu…său/ nostru…, actualizând
categorii de rangul al doilea, regăsite în grupa adjectivelor fără corespondente pronominale:
adjectivele nehotărâte invariabile, precum: alde, niscai, niscaiva, niste.




                                                      28
LUMINITA CHIOREAN, Descrierea textuală a pronumelui semiindependent. Secventa “al (a ai ale)”




Note bibliografice; adnotări

1. În acest sens, vezi Eugen Coseriu, Lingvistica: starea ei actuală, Revista de lingvistică si stiinte
literare, 1993/1, p. 63
2. Articolul semnat de G.G.Neamtu, Cel (cea, cei, cele)- schită morfosintactică, CL, XXXVIII, nr.1-2,
p.191-203, Cluj-Napoca, 1993
3. Remarca apare în art.cit. semnat de G.G.Neamtu.
4. Vezi Maria Manoliu Manea, Sistematica substitutelor în limba română standard, Bucuresti,1968,
p.118.
5. Limba română contemporană 1974-p.137;p.265; 1985-p.101
6. Gramatica limbii române, Ed.Acad., Buc., 1963
7. În lucrarea semnată de Theodor Hristea, Sinteze de limba română, Bucuresti, 1984
8. Vezi G.G.Neamtu, Despre calitatea de pronume a lui cel(cea…), CL, XV, 1970,nr.2,p.315-321
9. Informatia apare în manualele pentru licee pedagogice si clasele de filologie
10. D.D.Drasoveanu, Sintagma “verb+adjectiv”- o certitudine?, CL, XVIII, 1973, nr.2, p.265-277
11. Dan Barbu în volumul Structura logică a morfosintaxei limbii române, Bucuresti, 1995,
G.G.Neamtu, op. cit.
12/13. Contextele, ordonate de G.G.Neamtu, în Teoria si practica analizei gramaticale,
Ed.Excelsior,Cluj-Napoca, 1999, au fost completate de autoare.
14. În articolul Adjunct verbal conotativ-definire; descriere semantică si stilistică, CL, XXI, 1998,
Cluj-Napoca, relevând existenta relatiei semice, am propus substituirea denominativă a pozitiei
sintactice de element predicativ suplimentar cu adjunct verbal conotativ (abreviat : Avcon).
15. “Anticiparea este procedeul gramatical al dublării prin procliză a unei pozitii sintactice. Procliza se
constituie dintr-un pronume personal/ C.d./ C.i. vs pronume semiindependent cu functia substantivului
reluat”- Ion Coteanu, Anticiparea complementului prin pronume, o regulă gramaticală nouă?, LR,
1963/3, p. 242-246
16. Sensul discursiv poate fi prezent la nivel transfrastic. În acest sens retine lectura volumului semnat
de prof. dr. Carmen Vlad, Sensul, dimensiune fundamentală a textului, Ed. Dacia, 1994, Cluj-Napoca.
17. Sensul “scalar” al partitivului DE este asemănător adverbelor sau pronumelor relative cu valoare
adverbială implicate în formarea gradelor de comparatie.
18. În traduceri partitivul precedă un singular posesiv, si nu plural.
Exemple: A book of mine...( lb. engleză)/ Un livre de moi... (lb. franceză).
 Ca jonctiv de este integrat structurii nominale: A silk dress=o rochie de mătase




                                                      29
LUMINITA CHIOREAN, Descrierea textuală a pronumelui semiindependent. Secventa “al (a ai ale)”




Bibliografie


Dan Barbu, Structura logică a morfosintaxei limbii române, Bucuresti, 1995
Luminita Chiorean, Adjunct verbal conotativ-definire. Descriere semantică si stilistică,
              în Studia Universitatis “Babes-Bolyai”, XLIV/ 3-4, Cluj-Napoca,1999, p.19-25
Eugen Coseriu, Lingvistica: starea ei actuală, în Revista de lingvistică si stiinte literare, 1993, Buc.
Ion Coteanu, Anticiparea complementului prin pronume, o regulă gramaticală nouă?, LR, 1963/3, p. 242-246
D.D.Drasoveanu, Sintagma “verb+adjectiv”- o certitudine?, în CL, XVIII, nr.2, 1973, p.265-277
D.D.Drasoveanu, Teze si antiteze, Clusium, Cluj-Napoca, 1997
Maria Manoliu Manea, Sistematica substitutelor în limba română standard, Buc, 1968
G.G.Neamtu, Despre calitatea de pronume a lui cel(cea…), în CL, XV, nr.2, 1970
G.G.Neamtu, Cel (cea, cei, cele)- schită morfosintactică, în CL, XXXVIII, nr.1-2,
                       Cluj-Napoca, 1993, p.191-203
G.G.Neamtu, Teoria si practica analizei gramaticale, Ed.Excelsior, Cluj, 1999
Theodor Hristea, Sinteze de limba română, Bucuresti, 1984
Carmen Vlad, Sensul, dimensiune fundamentală a textului, Ed. Dacia, 1994, Cluj
***Gramatica limbii române, Ed.Acad., Buc., 1963




                                                      30

				
DOCUMENT INFO
Shared By:
Categories:
Tags:
Stats:
views:16
posted:5/30/2012
language:Latin
pages:8