Docstoc

TCM_II

Document Sample
TCM_II Powered By Docstoc
					 U.C.B.            PROIECT LA TEHNOLOGIA CONSTRUCŢIILOR DE MAŞINI                                    Pag. 14



        5. Calculul adaosurilor de prelucrare şi al dimensiunilor intermediare pentru unicat

         Calculul adaosului de prelucrare şi al dimensiunilor intermediare reprezintă o etapă importantă în
proiectarea proceselor tehnologice de prelucrare mecanică, deoarece valoarea lor influenţează direct
precizia de prelucrare, productivitatea, costul prelucrării, etc.
         Adaosul de prelucrare este stratul de metal care se îndepărtează de pe o suprafaţă a piesei. El poate
fi total sau intermediar. Adaosul de prelucrare intermediar este stratul de metal stabilit pentru executarea
unei faze sau operaţii. Adaosul de prelucrare total reprezintă cantitatea totală de metal îndepărtat de pe o
suprafaţă şi se determină ca fiind diferenţa dintre dimensiunea semifabricatului şi a piesei finite.
         Deoarece se face prelucrarea unei piese de revoluţie, adaosul de prelucrare este simetric.
         Cu cât adaosul de prelucrare este mai mare, cu atât mai mare este componenta normală a forţei de
aşchiere, iar odată cu creşterea acesteia creşte şi deformaţia elastică a sistemului tehnologic maşină-
unealtă-piesă-sculă. Mărimea adaosului de prelucrare trebuie să fie astfel stabilită încât, în condiţiile
concrete ale fabricaţiei considerate, să se asigure realizarea pieselor în toleranţele prescrise şi la un cost de
prelucrare convenabil.
         Dacă adaosurile de prelucrare sunt prea mari, se măreşte greutatea semifabricatului şi consumul de
material, sunt necesare operaţii sau faze suplimentare de prelucrare prin aşchiere, se măreşte consumul de
scule aşchietoare şi uzura utilajelor, creşte consumul de energie electrică şi de alte cheltuieli legate de
exploatarea maşinilor unelte, ceea ce conduce la scumpirea fabricaţiei.
         Cu cât adaosul de prelucrare este mai mare cu atât productivitatea prelucrării este mai mică,
deoarece în multe cazuri, adaosul de prelucrare respectiv trebuie îndepărtat în mai multe treceri. Adaosul
prea mic poate conduce la rebutarea piesei, fie datorită imposibilităţii de eliminare a stratului ecruisat, a
erorilor dimensionale, erorilor formei macrogeometrice ale suprafeţei, erorilor formei microgeometrice
ale suprafeţei, erorilor poziţiilor suprafeţelor, fie datorită faptului că tăişul sculei nu poate să intre în
material, provocând tasări şi ciupituri intermitente.
         Trebuie ca mărimea adaosului de prelucrare să se determine pentru fiecare operaţie şi fază de
prelucrare în parte în funcţie de factorii dependenţi care iau parte nemijlocit la procesul de aşchiere,
pentru a se asigura obţinerea unei precizii de prelucrare şi productivităţi ridicate şi al unui cost al
prelucrării cât mai mic posibil.
         Pentru determinarea adaosurilor de prelucrare se folosesc următoarele metode:
         - metoda experimental – statistică;
         - metoda de calcul analitic;
         - metoda probabilistică.
         Pentru determinarea adaosului de prelucrare se foloseşte metoda de calcul analitic.
         Adaosul de prelucrare minim se calculează cu relaţia generală:
        2 Ap i min  2Rzi 1  S i 1   2 i21   i2
unde:
        2Api min – este adaosul de prelucrare minim pentru operaţia (faza) i, considerat pe diametru, [µm];
        Rzi-1 – este înălţimea neregularităţilor profilului, rezultată la operaţia (faza) precedentă i-1, [µm];
        Si-1 – este grosimea statului superficial deteriorat la prelucrarea anterioară, [µm];
        ρi-1 – sunt abaterile spaţiale ale suprafeţei de prelucrat faţă de bazele tehnologice ale piesei, rămase
după efectuarea operaţiei (fazei) precedente i-1, [µm];
        εi – este eroarea de instalare a suprafeţei de prelucrat (iniţiale) la operaţia (faza) considerată i,
[µm].
        La prelucrarea suprafeţelor de revoluţie cu orientarea semifabricatului pe găuri de centrare, între
vârfuri, eroarea de instalare εi poate fi considerată zero pe direcţia radială.
        Pentru determinarea diametrului barei laminate din care se prelucrează piesele tip arbore, se
calculează succesiv adaosurile de prelucrare intermediare şi dimensiunile intermediare pentru treapta cu
diametrul cel mai mare.
 U.C.B.            PROIECT LA TEHNOLOGIA CONSTRUCŢIILOR DE MAŞINI                                  Pag. 15

        5.1. Pentru debitare pe fierăstrău circular la cota L = 130 ±0,3 mm.

        Adaosul minim pentru debitare este:
        Api min  3 mm (cf. STAS)
        Abaterile limită în clasa 14 de precizie sunt ± 0,43 mm
        Deci adaosul nominal va fi:
        Api nom = 3+0,43 = 3.43 mm
        Această valoare se rotunjeşte la Apinom = 3.5 mm

        5.2. Pentru suprafaţa exterioară  380x45 mm

       Această suprafaţă se execută prin strunjire exterioară (anterior strunjirii semifabricat forjat liber).
Prelucrarea se face în universal, cu prindere pe suprafaţa interioară, deci εi = 0,05 mm [tabel 1.39] [3].
       Adaosul minim pentru strunjirea exterioară este:
        2 Ap i min  2Rzi 1  S i 1   2 i21   i2
unde:
       Rzi-1 + Si-1 = 1,5 mm           [tabel 7.1] [3];
       ρi-1 – sunt abaterile spaţiale ale suprafeţei de prelucrat faţă de bazele tehnologice ale piesei care se
calculează cu relaţia:
         i 1  L  c [μm]
unde:
       L – este dimensiunea de prelucrat pentru care se determină curbarea, [mm];
                  L = 380 mm (după desen);
       Δc – este curbarea specifică, [μm/mm];
                  Δc = 2 μm/mm         [tabel 7.2] [3];
         i 1  2  380  760 μm;
       Adaosul minim va fi:
       2 Api min  2 1,5  2  0,762  0,052  2 Api min  4,52 mm.
       Adaosul nominal pentru strunjirea exterioară este:
       2 Api nom  2 Api min  Ai
unde: Ai – este abaterea inferioară la diametrul barei laminate, [mm];
                Ai = - 1,1 mm, As = + 2,1 mm [STAS 2171/1-84];
       2 Apinom  4,52  1,1  2 Apinom  5,6 mm.
       Diametrul nominal de calcul se determină cu relaţia:
       d sf nom  d i nom  2 Api nom
                di nom = 380 mm;
       d sf nom  380  5,6  d sf nom  385 ,6 mm.
        Se alege diametrul nominal  3901,,1 mm.
                                             
                                              21


        Adaosul de prelucrare nominal real (recalculat) pentru operaţia de strunjire exterioară este:
        2 Api nom  390  380  2 Api nom  10 mm

       5.3. Pentru strunjire frontală (pe ambele părţi)
       Aceste suprafaţe se execută prin strunjire frontală (anterior strunjirii semifabricat forjat liber).
Prelucrarea se face în universal, cu prindere pe suprafaţa interioară, deci εi = 0,05 mm [tabel 1.39] [3].
       Adaosul minim pentru strunjirea frontală pe o faţă este:
 U.C.B.              PROIECT LA TEHNOLOGIA CONSTRUCŢIILOR DE MAŞINI                                Pag. 16

        Ap i min  Rzi 1  Si 1    i21   i2
unde:
       Rzi-1 + Si-1 = 1,5 mm           [tabel 7.1] [3];
       ρi-1 – sunt abaterile spaţiale ale suprafeţei de prelucrat faţă de bazele tehnologice ale piesei care se
calculează cu relaţia:
         i 1  L  c [μm]
unde:
       L – este dimensiunea de prelucrat pentru care se determină curbarea, [mm];
                  L = 45 mm (după desen);
       Δc – este curbarea specifică, [μm/mm];
                  Δc = 2 μm/mm         [tabel 7.2] [3];
         i 1  2  45  90 μm;
       Adaosul minim va fi:
       Api min  1,5  0,762  0,052  Api min  1,7 mm.
       Adaosul nominal pentru strunjirea frontală este:
       Api nom  Api min  Ai STAS
unde: Ai – este abaterea inferioară la dimensiunea semifabricatului forjat liber, [mm];
               Ai = - 1,1 mm, As = + 2,1 mm [STAS 2171/1-84];
       Apinom  1,7  1,1  Apinom  2,8 mm.
       Lungimea nominală de calcul se determină cu relaţia:
       Lsf nom  Li nom  2 Api nom
                    Li nom = 45 mm;
        Lsf   nom    45  5,6  Lsf nom  50 ,6 mm.
        Se alege lungimea nominală 511,,1 mm.
                                         
                                          21


        Adaosul de prelucrare nominal real (recalculat) pentru operaţia de strunjire frontală este:
                  51  45
        Api nom           Api nom  3 mm
                     2

        5.4. Pentru strunjire frontală adânc 5

        Adaosul de prelucrare nominal este dat de adâncimea de aşchiere, deci:
        A pi nom  5 mm

        5.5. Pentru strunjire frontală interioară 160 x 10

        Adaosul de prelucrare nominal este dat de adâncimea de aşchiere, deci:
        A pi nom  10 mm

        5.6. Pentru suprafaţa interioară  65 H 9 mm

        Pentru obţinerea acestei suprafeţe se execută:
        a) găurire 30 (anterior semifabricat plin)
        b) strunjire interioară de degroşare (anterior găurire)
        c) strunjire interioară de finisare (anterior strunjire interioară de degroşare)

        a) strunjire interioară de finisare (anterior strunjire interioară de degroşare)
        Adaosul minim pentru strunjirea interioară de finisare este:
 U.C.B.            PROIECT LA TEHNOLOGIA CONSTRUCŢIILOR DE MAŞINI                                  Pag. 17

        2 Ap i min  2Rzi 1  S i 1   2 i21   i2
unde:
       Rzi-1 = 125 µm                  [tabel 7.3] [3];
       Si-1 = 120 µm                   [tabel 7.3] [3]
       ρi-1 – sunt abaterile spaţiale ale suprafeţei de prelucrat faţă de bazele tehnologice ale piesei care se
calculează cu relaţia:
         i 1  k   sf [μm]
        sf =  max=0,09 mm               (pct.5.3);
        k = 0,6                           [tabel 4.8] [3];
         i 1  0,06  0,09   i 1  5 μm;
        2 Api min  2  (125  120)  2  5 2  50 2  2 Api min  590 μm.
        Toleranţa pentru operaţia anterioară (strunjire degroşare) conform treptei 12 de precizie este:
        Ti-1 = 300 μm                     [tabel 2.15] [3]
        Adaosul nominal pentru strunjirea de finisare este:
        2 Api nom  2 Api m in  Ti 1
        2 A pinom  590  300  2 A pinom  890 μm.
        Diametrul minim înainte de strunjirea de finisare este:
        d i 1 m in  d i m in  2 A pi nom
        d i 1 min  65  0,89  d i 1 min  64 ,11 mm. Se rotunjeşte la: di-1min = 64 mm.
        Adaosul de prelucrare nominal real (recalculat) pentru operaţia de strunjire de finisare este:
        2 A pi nom  65  64  2 A pinom  1 mm
        Operaţia de strunjire de degroşare se va executa la cota:  640 0,3 mm.
                                                                      

        b) strunjire interioară de degroşare (anterior găurire)
        Adaosul de prelucrare se determină ca diferenţă a diametrelor, deci:
        2 A pi nom  64  30  2 A pinom  34 mm
        c) strunjire interioară de degroşare (anterior găurire)
        Deoarece găurirea se execută din plin, adaosul de prelucrare va fi:
                       D
         Api nom  t   15 mm
                        2

        5.7. Pentru găurire din plin 4 x  mm

        Deoarece găurirea se execută din plin, adaosul de prelucrare va fi:
                     D
        Api nom  t   11 mm
                     2

        5.8. Pentru lamare 4 x  mm

        Adaosul de prelucrare rezultă ca diferenţă a diametrelor, şi anume:
        2 A pi nom  33  22  11 mm

        5.9. Pentru găurire din plin 4 x  mm

        Deoarece găurirea se execută din plin, adaosul de prelucrare va fi:
                     D
        Api nom  t   11 mm
                     2

				
DOCUMENT INFO
Shared By:
Categories:
Tags:
Stats:
views:63
posted:5/14/2012
language:Romanian
pages:4