proiect regulament regimul de lucru si odihna a conducatorilor auto

Document Sample
proiect regulament regimul de lucru si odihna a conducatorilor auto Powered By Docstoc
					                                                                                  proiect
                       GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

                                   HOT ĂRÎRE

                          nr.____ din “___”__________2007

                                  municipiul Chişinău


                       Cu privire la aprobarea Regulamentului
               privind regimul de lucru şi odihnă a conducătorilor auto


       În scopul executării prevederilor pct. 6.2 al Programului naţional de acţiuni
prioritare pentru redresarea situaţiei privind securitatea circulaţiei rutiere pe termen
scurt – anii 2003 - 2004 şi pe termen lung – până în anul 2008, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 1039 din 0609.2006, pct. 10 din Anexa nr. 1 „ Planul de măsuri pentru
îmbunătăţirea situaţiei în domeniul transportului auto ” la Hotărârea Guvernului nr.
507 din 07.05.2007, precum şi a Hotărârii Consiliului naţional pentru securitatea
circulaţiei rutiere nr. 7 din 29 august 2007 Cu privire la realizarea Planului de acţiuni
pentru redresarea situaţiei în domeniul securităţii circulaţiei rutiere până în anul 2009,
Guvernul HOTĂREŞTE:

     1. Se aprobă Regulamentul cu privire la regimul de lucru şi odihnă a
conducătorilor auto (se anexează).
     2. Prezenta Hotărâre intră în vigoare peste două luni de la data publicării în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
     3. Ministerul Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor:
     3.1 se nominalizează responsabil de organizarea şi controlul implementării
Regulamentului cu privire la regimul de lucru şi odihnă a conducătorilor auto.
     3.2 va asigura şi va coordona elaborarea infrastructurii aferente, informarea
operatorilor de transport, confirmare, notificare şi organizare a măsurilor de răspuns
privind implementarea prevederilor Acordului european privind activitatea
echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaţionale (A.E.T.R.
din 01.07.1970, Geneva).
     3.3 va prezenta anual Guvernului, către data de 01 decembrie, rapoarte privind
realizarea prevederilor Regulamentului cu privire la regimul de lucru şi odihnă a
conducătorilor auto şi planului de implementare a lui.
     4. Ministerele şi autorităţile administrative centrale, în limita competenţei:
     4.1 vor informa anual, către data de 01 octombrie, Ministerul Transporturilor şi
Gospodăriei Drumurilor privind realizarea prevederilor Regulamentului cu privire la
regimul de lucru şi odihnă a conducătorilor auto şi planului de implementare a lui.
      4.2 Î.S. „ Agenţia Moldovei Trafic Auto Internaţional ” se nominalizează ca
autoritate competentă de monitorizare în punctele de frontieră în vederea
                                                                                        1
intensificării transporturilor internaţionale de mărfuri şi călători, iar în comun cu
Ministerul Afacerilor Interne ca autorităţi competente de monitorizare pe întreg
teritoriu naţional în interesul siguranţei rutiere şi al unei mai bune desfăşurări a
controalelor rutiere şi a controalelor efectuate privind perioadele de şofat şi de repaus
şi pauzele începute pe teritoriul unui stat vecin să fie luate în considerare şi să se
stabilească dacă normele relevante au fost respectate în totalitate şi în mod corect.
      5. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerul
Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor.



   Prim-ministru                                                Vasile TARLEV

   Contrasemnează:

   Ministrul transporturilor şi
   gospodăriei drumurilor                                       Vasile Ursu

   Ministrul afacerilor interne                                 Gheorghe Papuc


   Ministrul justiţiei                                          Vitalie Pârlog




                                   NOTĂ INFORMATIVĂ
            la proiectul Hotărârii Guvernului privind aprobarea Regulamentului
                cu privire la regimul de lucru şi odihnă a conducătorilor auto.

     Întru executarea prevederilor pct. 6.2 al Programului naţional de acţiuni prioritare
pentru redresarea situaţiei privind securitatea circulaţiei rutiere pe termen scurt – anii 2003 -
2004 şi pe termen lung – până în anul 2008, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1039 din
06.09.2006, pct. 10 din Anexa nr. 1 „ Planul de măsuri pentru îmbunătăţirea situaţiei în
domeniul transportului auto ” la Hotărârea Guvernului nr. 507 din 07.05.2007, precum şi a
Hotărârii Consiliului naţional pentru securitatea circulaţiei rutiere nr. 7 din 29 august 2007
Cu privire la realizarea Planului de acţiuni pentru redresarea situaţiei în domeniul securităţii
circulaţiei rutiere până în anul 2009 Ministerul Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor a
elaborat Regulamentul cu privire la regimul de lucru şi odihnă a conducătorilor auto.
      Regulamentul nominalizat a fost elaborat în baza Acordului European privind
activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi internaţionale pe şosele
(A.E.T.R. din 01.07.1970, Geneva), la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea
Parlamentului nr. 1318 - XII din 02.03.1993.
       Conform art. 9 al Acordului nominalizat, instalarea tahografelor pe automobile,
repararea acestora se va efectua de către agenţi economici autorizaţi de către organul
central de specialitate al administraţiei publice centrale în conformitate cu regula stabilită.


                                                                                               2
       Regulamentul stabileşte condiţii obligatorii privind regimul de muncă şi odihnă a
conducătorilor auto prin instalarea tahografelor (inclusiv cele digitale) la transportul auto şi
prevede că toate vehiculele de transport marfă mai grele de 3,5 tone, precum şi cele de
transport persoane cu peste 9 locuri vor fi obligate să fie dotate cu tahografe. Aceasta va
reprezenta o ultimă etapă ce va fi introdusă în Republica Moldova, pentru mărirea siguranţei
rutiere pe drumurile publice în conformitate cu Directivele şi Regulamentele Europene.
      Scopul elaborării Regulamentului este sporirea siguranţei traficului rutier,
reglementarea condiţiilor de muncă în transporturile rutiere în conformitate cu acordurile
internaţionale, fapt ce va favoriza dezvoltarea şi îmbunătăţirea transporturilor auto de
mărfuri şi pasageri pe teritoriul Republicii Moldova.
      Anterior Regulamentul menţionat a fost expediat în adresa instituţiei Dvs. pentru
examinare şi avizare. Însă datorită faptului că au parvenit multe obiecţii, s-a decis elaborarea
variantei noi, care este expediat repetat pentru examinare şi avizare.
      Regulamentul a fost completat cu aşa capitole ca: implementarea prevederilor A.E.T.R.
în Republica Moldova, obligaţiile operatorilor de transport rutier şi ale conducătorilor auto,
controlul privind respectarea timpului de muncă şi odihnă a conducătorilor auto,
contravenţii şi sancţiuni. Esenţial s-a modificat proiectul Hotărârii de Guvern.
      Este necesar de menţionat că implementarea aparatelor de control a regimului de lucru
şi odihnă a conducătorilor auto este inclusă în Planul de acţiuni Moldova – UE şi va
contribui la executarea prevederilor Consiliului Europei privind diminuarea numărul
accidentelor rutiere către anul 2012 cu cca. 50%.


     Viceministru                                                    Vladimir BOTNARI



                                                                                Anexa nr. 1
                                                                   la Hotărârea Guvernului
                                                                 nr. ___ din ________ 2007


                                REGULAMENTUL
           cu privire la regimul de lucru şi odihnă a conducătorilor auto


                   CAPITOLUL I. Definiţii şi dispoziţii generale.

     1. În conformitate cu Prevederile Acordului european privind activitatea
echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaţionale (A.E.T.R.),
încheiat la Geneva la 1 iulie 1970, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea
Parlamentului nr. 1318-XII din 02.03.1993, Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 15.03.2006 privind armonizarea
anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul transporturilor rutiere, şi
executarea prevederilor pct. 6.2 al Programului naţional de acţiuni prioritare pentru
redresarea situaţiei privind securitatea circulaţiei rutiere pe termen scurt – anii 2003 -
2004 şi pe termen lung – până în anul 2008, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.
1039 din 06.09.2006, pct. 10 din Anexa nr. 1 „ Planul de măsuri pentru îmbunătăţirea
                                                                                              3
situaţiei în domeniul transportului auto ” la Hotărârea Guvernului nr. 507 din
07.05.2007, precum şi a Hotărârii Consiliului naţional pentru securitatea circulaţiei
rutiere nr. 7 din 29 august 2007 Cu privire la realizarea Planului de acţiuni pentru
redresarea situaţiei în domeniul securităţii circulaţiei rutiere până în anul 2009
Ministerul Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor a elaborat Regulamentul cu
privire la regimul de lucru şi odihnă a conducătorilor auto (în continuare
Regulament), care stabileşte normele referitoare la perioadele de şofat, de repaus şi la
pauzele care trebuie respectate de către conducătorii auto ce asigură transportul rutier
de mărfuri şi de călători în vederea armonizării condiţiilor de concurenţă între
modurile de transport terestru, în special în ceea ce priveşte sectorul rutier, şi a
îmbunătăţirii condiţiilor de lucru şi a siguranţei rutiere.
      2. Dispoziţiile prezentului Regulament se aplică transportului rutier:
a) de mărfuri cu vehicule, inclusiv vehicule cu remorca sau semiremorca, a căror
masă maximă autorizată depăşeşte 3,5 tone sau
b) de călători cu vehicule care sunt construite sau amenajate în mod permanent pentru
a putea asigura transportul a mai mult de 9 persoane, inclusiv conducătorul, şi care
sunt destinate acestui scop,
      care se efectuează, integral sau parţial, pe drumurile publice din Republica
Moldova de către operatorii de transport rutier autorizaţi în condiţiile legislaţiei în
vigoare, cu respectarea reglementărilor privind circulaţia pe drumurile publice.
      3. Prezentul Regulament se aplică pe întreg teritoriu al Republicii Moldova,
indiferent de ţara de înmatriculare a vehiculului, transporturilor rutiere efectuate:
a) exclusiv în interiorul ţării sau
b) între Republica Moldova şi celelalte ţări.
c) de vehiculele înmatriculate în Republica Moldova sau în ţările care sunt părţi la
A.E.T.R., precum şi vehiculele înmatriculate într-o ţară terţă care nu este parte la
A.E.T.R., numai pentru acea parte a traseului situată pe teritoriul Republicii Moldova.
      4. Prezentul Regulament nu se aplică transporturilor rutiere efectuate de:
a) vehicule utilizate pentru transportul de călători prin servicii regulate, traseul
liniei nedepăşind 50 km;
b) vehicule a căror viteză maximă autorizată nu depăşeşte 40 km/h;
c) vehicule utilizate de serviciile forţelor armate, de serviciile protecţiei civile, de
pompieri şi forţele responsabile cu menţinerea ordinii publice sau închiriate de
acestea fără conducător auto, atunci când transportul intră în atribuţiile proprii ale
acestor servicii şi se efectuează sub controlul acestora;
d) vehicule, inclusiv cele utilizate pentru transportul necomercial de ajutor umanitar,
utilizate în situaţii de urgenţă sau în operaţiuni de salvare;
e) vehicule specializate folosite în misiuni medicale;
f) vehicule specializate pentru depanări care acţionează pe o rază de 100 km de la
baza de staţionare;
g) vehicule de încercări rutiere pentru îmbunătăţire tehnologică, reparaţii sau
întreţinere, precum şi vehicule noi sau transformate care nu au fost încă puse în
circulaţie;
h) vehicule sau un ansamblu de vehicule cu o masă maximă autorizată care să nu
depăşească 7,5 tone, utilizate pentru transporturi de mărfuri in scopuri necomerciale;

                                                                                      4
i) vehicule comerciale, care au caracter istoric, în conformitate cu legislaţia
Republicii Moldova sau în conformitate cu legislaţia statului care este parte la
A.E.T.R., în care sunt conduse, şi care sunt utilizate pentru transportul de călători sau
de mărfuri în scopuri necomerciale.
     5. În sensul prezentului Regulament, se înţelege prin:
a) „transport rutier”: orice deplasare efectuată, în totalitate sau parţial, pe
drumurile deschise utilizării publice de către un vehicul, gol sau încărcat, folosit
pentru transportul călătorilor sau al mărfurilor;
b) „vehicul”: un autovehicul, un tractor, o remorcă, o semiremorcă sau o combinaţie
de aceste vehicule, definite după cum urmează:
– „autovehicul”: orice vehicul prevăzut cu un sistem mecanic de autopropulsie care
circulă pe un drum public, altul decât cel care se deplasează în permanenţă pe şine, şi
care este utilizat în mod normal pentru transportul de călători sau de mărfuri;
– „tractor”: orice vehicul prevăzut cu un sistem mecanic de autopropulsie care
circulă pe un drum public, altul decât cel care se deplasează în permanenţă pe şine, şi
care este proiectat în mod special pentru a trage, împinge sau acţiona remorci,
semiremorci, utilaje sau maşini;
– „remorcă”: orice vehicul proiectat pentru a fi cuplat la un autovehicul sau la un
tractor;
– „semiremorcă”: o remorcă fără osia din faţă, cuplat astfel încă o parte substanţială
din greutatea sa şi din cea a încărcăturii sale să fie suportată de tractor sau de
autovehicul;
c) „conducător auto”: persoana care conduce vehiculul, chiar şi pentru o scurtă
perioadă de timp, sau care se află la bordul unui vehicul în cadrul serviciului sau
pentru a-l putea conduce, în cazul în care este necesar;
- „lucrător mobil”: orice angajat al unei întreprinderi, inclusiv cursanţii şi stagiarii,
care face parte din personalul implicat în operaţiuni de transport rutier, cu excepţia
conducătorilor auto;
d) „altă muncă”: orice activitate, cu excepţia şofatului, definită ca timp de lucru la
articolul 3 litera (a) din Directiva 2002/15/CE, inclusiv orice activitate desfăşurată
pentru acelaşi sau un alt angajator din sectorul transportului sau din alt sector;
- „timp de muncă al lucrătorului mobil”: perioada, cuprinsă între începutul şi
sfârşitul lucrului, în care lucrătorul mobil este la locul său de muncă şi îşi exercită
funcţiile şi atribuţiile şi perioada în care acesta este la dispoziţia angajatorului,
neputând dispune liber de timpul său, fiind obligat să rămână la locul de muncă;
e) „pauză”: orice perioadă în care conducătorul nu are dreptul să conducă sau să
efectueze alte munci şi care trebuie să-i permită numai să se odihnească;
f) „repaus”: orice perioadă neîntreruptă pe parcursul căreia conducătorul auto poate
dispune liber de timpul sau;
g) „perioadă de repaus zilnic”: partea unei zile în timpul căreia conducătorul auto
poate dispune liber de timpul sau şi care poate fi o „perioadă de repaus zilnic
normală” sau o „perioadă de repaus zilnic redusă”:
– „perioadă de repaus zilnic normală”: orice perioadă de repaus de cel puţin 11
ore. De asemenea, această perioadă de repaus zilnic normală poate fi luată în două
tranşe, din care prima trebuie să fie o perioadă neîntreruptă de cel puţin 3 ore şi a
doua, o perioadă neîntreruptă de cel puţin 9 ore;
                                                                                       5
– „perioadă de repaus zilnic redusă”: orice perioadă de repaus de cel puţin 9 ore,
dar mai puţin de 11 ore;
h) „perioadă de repaus săptămânal”: o perioadă săptămânală în timpul căreia un
conducător auto poate dispune liber de timpul sau şi care poate fi o „perioadă de
repaus săptămânal normală” sau o „perioadă de repaus săptămânal redusă”:
– „perioadă de repaus săptămânal normală”: orice perioadă de repaus de cel
puţin 45 de ore;
– „perioadă de repaus săptămânal redusă”: orice perioadă de repaus de mai puţin
de 45 de ore, care poate fi redusă la minimum 24 de ore consecutive, sub rezerva
condiţiilor menţionate la pct. 9 alin. (6) din prezentul Regulament;
- „perioadă de disponibilizare”: orice perioadă, care nu este nici pauză, nici
perioadă de odihnă, în cursul căreia lucrătorul mobil nu este nevoit să rămână la locul
său de muncă, dar trebuie să fie disponibil pentru a răspunde oricăror eventuale
solicitări de a relua lucrul. Aceste perioade de disponibilitate includ perioadele în care
lucrătorul mobil însoţeşte vehiculul în timpul transportului cu feribotul sau cu trenul,
precum şi perioadele de aşteptare în punctele de trecere a frontierei şi cele impuse de
restricţiile de circulaţie. Perioadele de disponibilitate şi durata lor preconizată trebuie
să fie cunoscute dinainte de către lucrătorul mobil, fie înainte de plecarea în cursă, fie
înainte de începerea perioadei în cauză;
i) „săptămână”: perioada cuprinsă între ora 00.00 a zilei de luni şi ora 24.00 a zilei
de duminică;
j) „durată de condus”: durata activităţii de condus înregistrată:
– automat sau semiautomat de aparatul de înregistrare definit în anexa 1 şi în anexa
1B la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 sau
– manual, în conformitate cu art. 16 alin. (2) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85;
(k) „durată zilnică de condus”: durata totală de condus acumulată între sfârşitul
unei perioade de repaus zilnic şi începutul următoarei perioade de repaus zilnic sau
între o perioadă de repaus zilnic şi o perioadă de repaus săptămânal;
l) „durată de condus săptămânală”: durata de condus totală, acumulată în timpul
unei săptămâni;
m) „masa maximă autorizată”: masa totală a vehiculului echipat, inclusiv
încărcătura, şoferul şi pasagerii, indicată de către întreprinderea producătoare ca
maxim admisibilă. Masa maximă autorizată a vehiculelor cuplate şi care circulă ca un
ansamblu este suma maselor maxime autorizate a fiecărui vehicul din care s-a format
garnitura auto;
n) „servicii regulate de transport călători”: serviciile de transport naţionale şi
internaţionale, astfel cum sunt definite la art. 2 din Regulamentul (CEE) nr. 684/92 al
Consiliului din 16.03.1992 privind regulile comune pentru transportul internaţional
de călători cu autocarul şi autobuzul1;
o) „conducere în echipaj”: situaţia în care, pe parcursul unei perioade de condus
cuprinsă între două perioade de repaus zilnice consecutive sau între o perioadă de
repaus zilnic şi o perioadă de repaus săptămânal, se află cel puţin doi conducători la
bordul vehiculului pentru a asigura şofatul. Pe parcursul primei ore de conducere în
echipaj, prezenţa altui conducător sau a altor conducători este facultativă, dar ea este
obligatorie pentru restul perioadei.
1
    JO L 74, 20.3.1992, p. 1, regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare din 2003.
                                                                                                                    6
- „loc de muncă al lucrătorului mobil”: locul de la sediul întreprinderii sau de la
sediile secundare ale acesteia, unde lucrătorul mobil îşi îndeplineşte atribuţiile, sau
vehiculul pe care îl utilizează lucrătorul mobil în exercitarea atribuţiilor sale sau orice
alt loc unde lucrătorul mobil desfăşoară activităţi legate de activitatea de transport.”;
p) „întreprindere de transport”: orice persoană fizică sau juridică, orice asociaţie
sau grup de persoane fără personalitate juridică, cu scop lucrativ sau nu, sau orice
organism public cu personalitate juridică sau dependent de o autoritate cu
personalitate juridică ce efectuează transporturi rutiere în contul altcuiva sau în contul
său;
r) „perioadă de şofat”: durata de şofat cumulată între momentul în care
conducătorul se aşează la volan după o perioadă de repaus sau o pauză şi momentul
în care începe o perioadă de repaus sau o pauză. Perioada de şofat poate fi continuă
sau fragmentată;
s) „transporturi transfrontaliere”: operaţiuni de transport efectuate din orice
localitate a ţării până la o localitate din teritoriul unui stat vecin, situată la o distanţă
de cel mult 50 km de frontieră, dacă acordurile bilaterale nu prevăd altfel;
t) „însoţitor”: orice persoană care însoţeşte şoferul pentru ai asista la diferite
manevre şi care ia parte efectiv, în mod obişnuit, la operaţiunile de transport, fără a fi
în calitate de şofer;
u) „încasatorul (taxatorul)”: orice persoană care însoţeşte şoferul unui vehicul care
transportă persoane şi care are ca sarcină principală să elibereze sau să controleze
biletele sau alte documente care permit persoanelor să călătorească în vehicul;
v) „tahograf”: echipamentul legalizat, verificat metrologic conform cerinţelor
legislaţiei, care se instalează la bordul vehiculelor rutiere având ca scop înregistrarea
şi stocarea în modul automat sau semiautomat, a datelor privind deplasarea acestor
vehicule şi a anumiţi timpi de lucru ai şoferilor lor (anexa 1);
w) „tahograf digital”: tip de tahograf care înglobează cabluri, senzori, un dispozitiv
electronic de informare a şoferului, unul sau două cititoare de cartele tahografice, o
imprimantă integrată sau separată, instrumente de afişaj şi care permite descărcarea
datelor din memorie, afişarea sau imprimarea informaţiilor stocate la cerere,
introducerea denumirilor localităţilor unde începe şi se termină perioada zilnică de
lucru (anexa 2);
x) „cartelă tahografică”: cartelă cu memorie destinată a fi utilizată la un tahograf
digital. Aceste cartele permit identificarea de către tahograful digital a deţinătorului
cartelei sau a grupului căruia îi aparţine deţinătorul, precum şi descărcarea şi stocarea
datelor. Cartela tahografică are o valabilitate de 5 ani şi se eliberează de autoritatea
competentă, abilitată cu acest drept. O cartelă tahografică poate fi de mai multe tipuri:
- „cartela agentului economic autorizat”: cartela eliberată unui producător de
aparate de control, unui fabricant de autovehicule sau unui agent economic autorizat.
Această cartelă identifică deţinătorul şi permite încercarea şi etalonarea aparatului de
control şi/sau descărcarea datelor din aparat;
- “cartela conducătorului auto”: cartela eliberată unui anumit conducător auto.
Această cartelă identifică conducătorul auo şi permite stocarea datelor privind
activitatea acestuia;
- “cartela de control”: cartela eliberată organismului de control abilitat prin
legislaţia în vigoare. Această cartelă identifică organismul de control şi, eventual,
                                                                                           7
persoana care efectuează controlul şi permite accesul la datele stocate în memoria
aparatului sau a cartelelor conducătorilor auto pentru citirea, imprimarea şi/sau
descărcarea datelor;
- “cartela întreprinderii”: cartela eliberată proprietarului sau deţinătorului
autovehiculului echipat cu un aparat de control. Această cartelă identifică
întreprinderea şi permite afişarea, descărcarea şi imprimarea datelor stocate în
aparatul de control blocat de întreprindere;
y) „foaie de înregistrare”: foaie de strictă evidenţă concepută pentru a primi şi a
păstra înregistrările, care se introduce în aparatul de control şi pe care dispozitivele de
înscriere ale acestuia înscriu în mod continuu diagramele datelor de înregistrat (anexa
nr. 1A).

      CAPITOLUL II. Echipaje, durate de şofat, pauze şi timpul de repaus

     6. Vârsta minimă a şoferilor care efectuează transporturi de mărfuri este fixată:
a) pentru vehiculele, inclusiv remorcile sau semiremorcile, a căror greutate maximă
admisă este inferioară sau egală cu 7,5 tone, la 18 ani împliniţi;
b) pentru celelalte vehicule, la 21 ani împliniţi;
(1) Şoferii care efectuează transporturi de călători trebuie să fie în vârstă de cel puţin
21 ani. Şoferii care efectuează transporturi de călători pe rute trebuie să îndeplinească
una din următoarele condiţii:
a) să fi efectuat timp de trei ani, cel puţin, activitatea de şofer pentru transporturi de
mărfuri, pe vehicule a căror greutate maximă admisă este mai mare de 3,5 tone;
b) să posede un certificat de competenţă profesională care să ateste pregătirea
suplimentară ca şofer pentru transporturile rutiere de călători s-au mărfuri.
     7. Durata de condus zilnică nu depăşeşte 9 ore. Cu toate acestea, durata de
condus zilnică poate fi prelungită la maximum 10 ore, dar nu mai mult de două ori pe
parcursul săptămânii.
(1) Durata de condus săptămânală nu depăşeşte 56 de ore şi nici nu generează o
depăşire a duratei maxime de lucru săptămânale stabilită de Directiva 2002/15/CE. În
cursul fiecărei săptămâni una dintre perioadele de odihnă trebuie extinsă, prin
intermediul perioadei săptămânale de odihnă, la un total de 45 de ore consecutive.
Această perioadă de odihnă poate fi redusă la minimum 36 de ore consecutive, dacă
este luată în locul unde vehiculul este parcat sau unde conducătorul auto îşi are
domiciliul, ori la minimum 24 de ore consecutive, dacă se ia în altă parte. Fiecare
reducere trebuie compensată printr-o perioadă de odihnă echivalentă luată o dată,
înainte de sfârşitul celei de-a treia săptămâni care urmează săptămânii în discuţie.
(2) Durata de condus totală acumulată nu trebuie să depăşească 90 de ore pe
parcursul a două săptămâni consecutive.
(3) Duratele de condus zilnice şi săptămânale cuprind toate duratele de condus
înregistrate pe teritoriul Republicii Moldovei sau al altor ţări terţe.
(4) Un conducător auto înregistrează ca altă muncă orice perioadă, astfel cum este
definită la pct. 5 lit. (d), precum şi orice perioadă petrecută pentru conducerea unui
vehicul utilizat pentru operaţiuni comerciale care nu intra în domeniul de aplicare a
prezentului Regulament şi înregistrează orice perioadă de disponibilitate, astfel cum
este definită la art. 15 alin. (3) lit. (c) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85, de la
                                                                                         8
ultima perioadă de repaus zilnic sau săptămânal. Această înregistrare se face manual
pe o foaie de înregistrare, pe un imprimat scos sau cu ajutorul funcţiei de introducere
manuală de date oferită de aparatul de înregistrare.
      8. După o perioadă de 4,5 ore de condus, conducătorul trebuie să facă o pauză
neîntreruptă de cel puţin 45 de minute, exceptând cazul în care îşi începe o perioadă
de repaus. Această pauză poate fi înlocuită cu o pauză de cel puţin 15 minute urmată
de o pauză de cel puţin 30 de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de
conducere, astfel încât să respecte dispoziţiile de mai sus.
(1) În timpul acestor pauze conducătorul auto nu poate să desfăşoare alte activităţi
legate de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
(2) În sensul prezentului punct, nu sunt considerate activităţi legate de îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu timpul de aşteptare şi timpul în care nu se conduce, petrecut la
bordul unui vehicul în mişcare, feribot sau tren.
      9. Conducătorul este obligat să respecte perioadele de repaus zilnic şi
săptămânal.
(1) Pe parcursul fiecărei perioade de 24 de ore de după perioada de repaus zilnic sau
săptămânal, conducătorul trebuie să efectueze o nouă perioadă de repaus zilnic. În
cazul în care perioada de repaus zilnic, care intră în această perioadă de 24 de ore este
de cel puţin 9 ore, dar mai puţin de 11 ore, perioada respectivă de repaus zilnic este
considerată perioadă de repaus zilnic redusă.
(2) În zilele în care perioada de odihnă nu se reduce în conformitate cu prevederile
alin. (1), aceasta se poate lua în două sau trei perioade separate, în decursul a 24 de
ore, una dintre ele fiind de cel puţin 8 ore consecutive. În acest caz perioada minimă
de odihnă trebuie mărită la cel puţin 12 ore.
(3) O perioadă de repaus zilnic se poate prelungi pentru a deveni perioadă de repaus
săptămânal normală sau perioadă de repaus săptămânal redusă.
(4) Un conducător nu poate efectua mai mult de trei perioade de repaus zilnic reduse
între două perioade de repaus săptămânal.
(5) Prin derogare de la alin. (1), atunci când vehiculul este condus de un echipaj, un
conducător trebuie să fi efectuat o nouă perioadă de repaus zilnic de cel puţin 9 ore pe
parcursul celor 30 de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal.
(6) Pe parcursul a două săptămâni consecutive, un conducător trebuie să efectueze cel
puţin:
– două perioade de repaus săptămânal normale sau
– o perioadă de repaus săptămânal normală şi o perioadă de repaus săptămânal redusă
de cel puţin 24 de ore. Cu toate acestea, reducerea se compensează cu o perioadă de
repaus echivalentă luată în bloc, înainte de sfârşitul celei de-a treia săptămâni care
urmează săptămânii în discuţie.
      O perioadă de repaus săptămânal începe până la sfârşitul a şase perioade de 24
de ore de la perioada de repaus săptămânal precedentă.
(7) Orice perioadă de repaus luată ca o compensaţie pentru reducerea unei perioade
de repaus săptămânal trebuie alipită unei alte perioade de repaus de cel puţin 9 ore şi
trebuie acordată, la cererea persoanei în cauză, la locul de garare a vehiculului sau de
domiciliu al conducătorului auto.
(8) În cazul în care un conducător solicită acest lucru, perioadele de repaus zilnic şi
perioadele de repaus săptămânal reduse departe de baza de staţionare a vehiculului
                                                                                       9
pot fi efectuate la bordul vehiculului, cu condiţia că acesta să fie dotat cu cabina de
dormit corespunzătoare şi să fie în staţionare.
(9) O perioadă de repaus săptămânal care începe pe parcursul unei săptămâni şi se
continuă în săptămâna următoare poate fi alipită oricăreia dintre aceste săptămâni, dar
nu amândurora.
(10) O perioadă săptămânală de odihnă care începe într-o săptămână şi se termină în
săptămâna următoare poate fi ataşată oricăreia dintre aceste săptămâni.
(11) Perioada zilnică de odihnă poate fi petrecută în vehicul numai în cazul în care
acesta este echipat cu cabină de dormit şi când este oprit.
      10. Prin derogare de la pct. 9, atunci când un conducător auto însoţeşte un
vehicul transportat cu feribotul sau cu trenul şi efectuează în acelaşi timp o perioadă
de repaus zilnic normală, această perioadă poate fi întreruptă de două ori cel mult de
alte activităţi a căror durată nu depăşeşte o oră, cu condiţia că pe parcursul acestei
perioade de repaus zilnic normală, conducătorul are acces la o cuşetă.
(1) Perioada de timp necesară conducătorului pentru a se deplasa la locul de
îmbarcare într-un vehicul care intră în domeniul de aplicare a prezentului Regulament
sau pentru a se întoarce din acel loc, atunci când acesta nu se află nici la locul de
reşedinţă a conducătorului, nici la sediul angajatorului unde se află locul normal de
staţionare al conducătorului, nu se consideră repaus sau pauză, cu excepţia cazului în
care conducătorul se află pe un feribot sau în tren şi are acces la o cuşeta.
(2) Perioada zilnică de odihnă întreruptă în acest mod trebuie mărită cu două ore.
(3) Perioada de timp necesară conducătorului ce conduce un vehicul care nu intră în
domeniul de aplicare a prezentului Regulament pentru a se deplasa la locul de
îmbarcare într-un vehicul care intră în domeniul de aplicare a prezentului Regulament
sau pentru a se întoarce din acel loc, atunci când acesta nu se află nici la locul de
reşedinţă al conducătorului auto, nici la sediul angajatorului unde se află locul normal
de staţionare al conducătorului auto, se consideră altă muncă.

            CAPITOLUL III. Răspunderea întreprinderii de transport

     11. Se interzice întreprinderilor de transport să remunereze conducătorii auto
salariaţi sau care sunt puşi la dispoziţia lor în funcţie de distanţa parcursă şi/sau de
cantitatea de mărfuri transportată, chiar şi sub forma de prime sau majorări salariale,
în cazul în care o asemenea remunerare este de natură să pericliteze siguranţa rutieră
şi/sau să încurajeze încălcarea prezentului Regulament.
(1) Întreprinderile de transport organizează activitatea şi dau instrucţiuni
corespunzătoare conducătorilor menţionaţi mai sus, astfel încât aceştia să se
conformeze Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 şi capitolului II din prezentul
Regulament, precum şi efectuează controale periodice pentru a se asigura de
respectarea acestora.
(2) O întreprindere de transport este ţinută responsabilă de încălcările comise de către
conducătorii întreprinderii, chiar dacă aceste încălcări au fost comise pe teritoriul
unei ţări terţe.
(3) Întreprinderile, exportatorii, expeditorii, operatorii din turism, furnizorii principali
de transport, subcontractanţii şi agenţii care utilizează conducători auto se asigură că
orarele de transport convenite prin contract să fie conforme cu prezentul Regulament.
                                                                                         10
(4) Orice întreprindere de transport care foloseşte vehicule prevăzute cu un aparat de
înregistrare în conformitate cu anexa 1B la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 şi care
intră în domeniul de aplicare a prezentului Regulament:
a) se asigură că toate informaţiile să fie periodic descărcate prin unitatea de la bord şi
cardul conducătorului astfel cum a solicitat organele de control abilitate şi că
informaţiile relevante să fie descărcate mai frecvent, astfel încât toate activităţile
efectuate de sau pentru aceasta întreprindere să fie descărcate;
b) se asigură că toate informaţiile descărcate prin unitatea de la bord şi cardul
conducătorului să fie păstrate cel puţin 12 luni după înregistrare şi ca în cazul în care
un agent de control le-ar solicita, aceste informaţii să poată fi consultate, direct sau la
distanţă, în localurile întreprinderii.
(1) În sensul prezentului alineat, termenul „descărcate” se interpretează în
conformitate cu definiţia de la capitolul I lit. (s) de la anexa 1B la Regulamentul
(CEE) nr. 3821/85.
(2) Frecvenţa maximă cu care se descarcă informaţiile relevante în conformitate cu
lit. a) se stabileşte în conformitate cu art. 3 si 7 din Decizia 1999/468/CE, în
conformitate cu dispoziţiile art. 8 din această decizie.
(5) Întreprinderile de transport vor asigura montarea, prin agenţi economici autorizaţi,
tahografele cu aprobare de model la vehiculele pentru care acestea sunt obligatorii.
(6) ) Întreprinderile de transport nu vor permite plecarea în cursă а vehiculelor care
au tahograful defect, nesigilat sau fără suficiente foi de înregistrare pentru efectuarea
întregului parcurs al transportului;
      12. Conducătorii auto au următoarele obligaţii:
а) să nu plece în cursă cu tahograful defect, nesigilat, fără suficiente foi de
înregistrare pentru efectuarea întregului transport sau fără cartela, după caz;
b) să respecte perioadele de conducere, de odihnă şi de repaus stabilite prin prezentul
Regulament;
с) să utilizeze corect tahografele, cartelele şi foile de înregistrare, completând pe foile
de înregistrare menţiunile necesare;
d) să nu utilizeze foi de înregistrare sau cartele falsificate ori deteriorate;
е) să prezinte la cererea organelor de control abilitate, pe parcurs sau la punctele de
trecere a frontierei, foile de înregistrare sau cartelele utilizate pentru săptămâna în
curs pentru cel puţin ultima zi din săptămâna precedentă.

                             CAPITOLUL IV. Derogări

     13. Pentru a da posibilitatea vehiculului să ajungă la un loc de oprire
corespunzător, conducătorul auto poate deroga de la pct. 7 – 10 în măsura necesară
pentru a se garanta siguranţa persoanelor, a vehiculului sau a încărcăturii acestuia, cu
condiţia de a nu se periclita prin aceasta siguranţa rutieră. Conducătorul auto trebuie
să indice manual natura şi cauza derogării în foaia de înregistrare sau pe un imprimat
scos din aparatul de înregistrare sau în registrul său de sarcini, până la sosirea la locul
de oprire corespunzător.
     14. În scopul înregistrării regimului de lucru şi odihnă a conducătorilor auto,
mijloacele de transport sunt înzestrate cu tahografe (anexa 1), care înregistrează
activitatea conducătorilor auto pe foile de înregistrare (anexa nr. 1A)
                                                                                        11
(1) Prevederile prezentului Regulament nu se aplică transporturilor, efectuate cu:
а) vehicule aparţinând autorităţilor publice sau închiriate de a acestea fără conducător
pentru efectuarea de transporturi rutiere, care nu concurează cu întreprinderile de
transport particulare;
b) vehicule utilizate sau închiriate fără conducător de către întreprinderi agricole,
horticole, forestiere, piscicole sau crescătorii, pentru transportul de mărfuri în cadrul
activităţii profesionale specifice pe o rază de până la 100 km de la sediul
întreprinderii;
c) tractoare agricole sau forestiere utilizate pentru activităţi agricole sau forestiere, pe
o rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii care este proprietara vehiculului,
care îl închiriază sau îl ia în leasing;
d) vehicule sau combinaţii de vehicule a căror masă maximă admisibilă nu depăşeşte
7,5 tone, care nu trebuie să fie utilizate decât pe o rază de 50 km de la sediul
întreprinderii şi cu condiţia că principala activitate a conducătorului auto să nu fie cea
de conducere a vehiculului, utilizat:
– de prestatorii de servicii universale astfel cum sunt definiţi la art. 2 pct. 13 din
Directiva 97/67/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15.12.1997 privind
normele comune pentru dezvoltarea pieţei interne a serviciilor poştale ale Comunităţii
şi îmbunătăţirea calităţii serviciului2 pentru livrarea loturilor în cadrul serviciului
universal sau
– pentru transportul materialelor, al echipamentului sau al maşinilor care sunt
destinate conducătorului auto în exercitarea profesiei sale.
e) vehicule utilizate pentru transportul de mărfuri pe o rază de 50 km de la sediul
întreprinderii, propulsate de gaze naturale, gaze lichefiate sau de electricitate, a căror
masă maximă autorizată, inclusiv greutatea remorcilor sau a semiremorcilor, nu
depăşeşte 7,5 tone;
f) vehicule utilizate pentru cursurile de şcoală auto şi examenele de conducere în
vederea obţinerii unui permis de conducere sau a unui certificat profesional, cu
condiţia că acestea să nu fie utilizate pentru transportul de mărfuri sau de călători în
scopuri comerciale;
g) vehicule utilizate de serviciile de canalizare, protecţie împotriva inundaţiilor, apă,
gaze şi electricitate, de serviciile de întreţinere şi control al drumurilor principale,
colectare şi depozitare a deşeurilor menajere, de serviciile de telegraf şi telefon,
pentru transmisiuni de radio şi televiziune şi pentru detectarea emiţătorilor sau a
receptorilor de radio sau televiziune;
h) vehicule care au 10 - 17 locuri destinate exclusiv transportului de călători în
scopuri necomerciale;
i) vehicule pentru transportul echipamentelor de circ sau pentru parcuri de distracţie;
j) vehicule de proiect mobil special echipate, destinate în primul rând să fie utilizate
în scopuri didactice atunci când staţionează;
k) vehicule utilizate pentru colectarea laptelui de la ferme şi pentru returnarea la
ferme a bidoanelor de lapte sau a produselor lactate destinate hrănirii animalelor;
l) vehicule specializate pentru transportul de bani şi/sau de obiecte de valoare;
m) vehicule utilizate pentru transportul de deşeuri de origine animală sau carcase care
2
  JO L 15, 21.1.1998, p. 14, directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003
(JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
                                                                                                                  12
nu sunt destinate consumului uman;
n) vehicule utilizate exclusiv pe uscat în instalaţii de platforme precum porturile,
porturile intermodale de transbordare şi terminalele feroviare;
o) vehicule utilizate pentru transportul de animale vii de la ferme la pieţele locale şi
viceversa sau de la pieţe la abatoarele locale pe o rază de cel mult 50 km;
p) vehicule utilizate în acţiuni de salvare sau în situaţii de urgentă;
r) vehicule specializate, destinate serviciilor medicale;
s) vehicule specializate pentru depănarea auto;
t) vehicule supuse testelor rutiere în vederea perfecţionării tehnice, reparării sau
întreţinerii şi vehicule noi, ori transformate, care sunt puse în circulaţie pentru probe;
u) vehicule utilizate pentru transporturi necomerciale de bunuri pentru uz propriu;
v) vehicule utilizate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare ca spaţii de
desfacere în pieţele locale, pentru operaţiunile de vânzare din uşa în uşă sau utilizate
ca birouri mobile ale băncilor, spitalelor, caselor de schimb, ori de economii, utilizate
în scopuri religioase, pentru împrumutul de cărţi, casete sau discuri, pentru
manifestări culturale ori expoziţii şi care sunt echipate special pentru astfel de
scopuri.
     15. Întreprinderile de transport sunt obligate să asigure ca toţi conducătorii
vehiculelor prevăzute la pct. 4 lit. (a) să respecte legislaţia în vigoare privind duratele
de condus permise şi pauzele, precum şi perioadele de repaus obligatorii.

        CAPITOLUL V: Controlul privind respectarea timpul de muncă
                şi de odihnă de către conducătorii auto.

      16. Controlul are ca obiectiv prioritar verificarea condiţiilor de muncă ale
conducătorilor auto, siguranţa rutieră şi respectarea principiilor concurenţei loiale
dintre transportatorii rutieri.
      17. Activitatea de control se realizează astfel:
      а) operatorii de transport rutier au obligaţia de a verifica zilnic prin personalul
propriu cel puţin 20% din înregistrări, astfe1 încât săptămânal să fie controlaţi toţi
conducătorii auto;
      b) Ministerul Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor şi Ministerul Muncii şi
Protecţiei Sociale şi alte organe cu dreptul de control au obligaţia de a verifica la
sediul operatorilor de transport rutier cel puţin 1% din totalul zilelor lucrate anual de
conducătorii vehiculelor, care fac obiectul prezentului Regulament, astfel să fie
controlată parţial activitatea tuturor conducătorilor auto.
      c) cel puţin 15% din totalul zilelor lucrate anual de conducătorii vehiculelor care
fac obiectul prezentului Regulament, vor fi verificate în trafic şi cel puţin 25% din
numărul acestora vor fi verificate la sediul operatorilor de transport rutier.
      d) Ministerul Afacerilor Interne are obligaţia să sprijine prin structurile sale
Poliţia Rutieră şi alte organe, după caz, acţiunile de control efectuate de organele
abilitate aparţinând Ministerului Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor şi
Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului, în trafic ori în punctele de
trecere a frontierei.
      18. Organele de control abilitate pentru efectuarea, controlului respectării
timpului de conducere de către conducătorii auto pe drumurile publice au dreptul să
                                                                                        13
solicite deschiderea aparatului de control şi să verifice înregistrările din zilele
anterioare în care s-a desfăşurat transportul.
     19. Deschiderea aparatului de control va fi menţionă pe spatele uneia dintre foile
de înregistrare, cu indicarea datei, a orei şi a datelor de identificare referitoare la
organul de control şi la instituţia căreia îi aparţine acesta.
     20. Organele de control abilitate pentru efectuarea controlului la sediul
operatorilor de transport, inclusiv personalul, propriu cu sarcini de verificare a
înregistrărilor, au obligaţia să înscrie, după efectuarea verificărilor, datele proprii de
identificare pe spatele foilor de înregistrare. La controlul foilor de înregistrare pot fi
folosite descifratoare automate a inscripţiilor pe foile de înregistrare (anexa nr. 3 la
anexa nr. 1 a Regulamentului).
     21. Prevederile pct. 19 şi 20 se aplică numai în cazul în care vehiculele nu sunt
dotate cu tahografe digitale.

                CAPITOLUL VI. Proceduri de control şi sancţiuni

      22. În cazul în care vehiculele nu au fost echipate cu un aparat de înregistrare în
conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3821/85, se aplică alineatele (1) şi (2) de la
prezentul punct:
a) serviciilor regulate naţionale de transport de călători şi
b) transporturile transfrontaliere.
(1) Întreprinderea de transport stabileşte un orar şi un tabel de serviciu care indică,
pentru fiecare conducător auto, numele, locul de muncă de bază al acestuia şi orarul
fixat în prealabil pentru diferitele perioade de condus, celelalte activităţi, pauzele şi
perioadele de disponibilitate. Fiecare conducător auto angajat într-un astfel de
serviciu poartă asupra sa un extras din tabelul de serviciu şi o copie a orarului de
serviciu.
(2) Tabelul de serviciu:
a) conţine toate informaţiile indicate la alineatul (1) pentru o perioadă precedentă de
cel puţin 28 de zile, aceste informaţii sunt actualizate la intervale periodice a căror
durată nu depăşeşte o lună;
b) este semnat de către conducătorul întreprinderii de transport sau de o persoană
autorizată să-l reprezinte;
c) este păstrat de întreprinderea de transport timp de un an de la data expirării
perioadei acoperite. Întreprinderea de transport dă un extras din tabel conducătorilor
auto interesaţi, la cererea acestora, şi
d) este prezentat şi înmânat unui agent de control împuternicit care-l solicită.
      23. Constituie contravenţii în măsura în care, potrivit legii penale, nu sunt
considerate infracţiuni şi se sancţionează ca atare următoarele fapte:
а) lipsa tahografului de la bordul vehiculului;
b) utilizarea unor tahografe fără aprobare de model defecte sau desigilate a unor
tahografe montate şi/sau reparate de agenţi, economici neautorizaţi ori a unor
tahografe neverificate sau cu termenul de valabilitate depăşit;
с) neasigurarea numărului necesar de foi de înregistrare pentru efectuarea întregului
transport sau а cartelei conducătorului auto;
d) neefectuarea соntrolului intern pe care operatorul de transport rutier este obligat să
                                                                                       14
îl efectueze cu privire la respectarea de către conducătorul auto a timpului de
conducere, a pauzelor şi a perioadelor de odihnă;
е) nerespectarea timpului conducere, pauzelor şi a perioadelor de odihnă şi de repaus;
f) neutilizarea tahografelor, a foilor de înregistrarea sau a cartelei conducătorului auto
ori folosirea defectuoasă a acestora;
g) nесоmрlеtаrеа ре diagramă a datelor de identificare a conducătorilor auto şi a
vehiculului în cazul în care vehiculul nu este dotat cu tahograf digital;
h) acordarea de către operatorul de transport rutier a unor plăţi conducătorilor auto
salariaţi, chiar şi sub formă de bonificaţii sau prime în funcţie de distanţa parcursă
şi/sau de cantitatea de mărfuri transportata;
i) intervenţiile asupra, tahografului de către alte persoane decât personalul agenţilor
economici autorizaţi pentru montarea, repararea, etalonarea şi verificarea aparatelor
de control;
j) falsificarea datelor de pe foile de înregistrarea a tahografelor sau de pe cartelele
conductorilor auto;
k) lipsa, la sediul operatorului de transport rutier a foilor de înregistrare;
l) neprezentarea, la solicitarea organelor de control a foilor de înregistrare pentru
ultimii 2 ani;
m) refuzul de a se supune efectuării controlului;
n) nerespectarea termenelor controalelor periodice;
o) nerespectarea regimului vitezei de circulaţie.
      24. Contravenţiile prevăzute la pct. 23 se aplică de către personalul stabilit în
conformitatea cu legislaţia în vigoare.

          Capitolul VII. Implementarea A.E.T.R. în Republica Moldova.

     25. În Republica Moldova, prevederile A.E.T.R. se aplică etapizat, în funcţie de
categoria şi tipul transportului după cum urmează:
(1) Până la data de 01.01.2009, vehiculele de transport marfă mai grele de 16 tone şi
cele ce transportă mărfuri periculoase (A.D.R.), precum şi cele de transport persoane
cu peste 9 locuri, inclusiv al conducătorului auto, antrenate pentru transportul de
persoane în trafic internaţional, vor fi dotate cu tahograf.
(2) Până la data de 31.12.2011, toate vehiculele de transport marfă mai grele de 3,5
tone, precum şi cele de transport persoane cu peste 9 locuri, inclusiv cel al
conducătorului auto, care fac parte din categoriile M2, N2, M3 şi N3, antrenate la
prestarea servicii de transport internaţional de mărfuri şi persoane, sunt obligate să fie
dotate de către fabricant cu tahografe digitale la momentul omologării, aparat care se
va afla în funcţiune pe toată durata cursei (tur şi retur), inclusiv în trafic intern.
(3) Vehiculele antrenate la transportul rutier de mărfuri şi de persoane în trafic
naţional, vor fi dotate cu tahograf omologat de către uzina producătoare, care vor fi
instalate şi sigilate în conformitate cu legislaţia în vigoare, după următorul grafic:
a) până la data de 01.01.2010, toate vehiculele utilizate pentru transportul de persoane
în trafic naţional, precum şi vehiculele destinate transportului rutier de marfă, ale
căror mase maxime totale autorizate sunt mai mari sau egale cu 7,5 tone;
b) până la data de 01.01.2012, toate vehiculele utilizate pentru transportul de persoane
în trafic naţional, precum şi vehiculele destinate transportului rutier de marfă, ale
                                                                                       15
căror mase maxime totale autorizate sunt mai mari sau egale cu 3,5 tone.
      26. Î.S. „ Agenţia Moldovei Trafic Auto Internaţional ” (în continuare
Î.S. „AMTAI”) se nominalizează ca autoritate competentă de eliberarea cartelelor
tahografice.
(1) Până la data de 01.01.2011 Î.S. „AMTAI” va crea infrastructura aferentă
implementării tahografelor digitale şi va elabora mecanismul eliberării cartelelor
tahografice, stocării datelor şi prelucrării informaţiei.
(2) În acest scop, Î.S. „AMTAI” va prelucra prin mijloace automatizate, datele
solicitanţilor cu caracter personal, colectate din documentele depuse pentru
eliberarea, înnoirea, schimbarea şi înlocuirea cartelelor tahografice.
(3) Întreprinderea de transport sau conducătorul auto, după caz, sunt obligaţi să
furnizeze datele solicitate, acestea fiind necesare îndeplinirii obligaţiei legate de
operatorul de date privind eliberarea, înnoirea, schimbarea şi înlocuirea cartelelor
tahografice.
(4) Refuzul întreprinderii de transport sau a conducătorul auto, după caz, de a
prezenta setul complect de documente solicitat, va determina Î.S. „AMTAI” să
respingă prelucrarea dosarului depus în vederea eliberării, înnoirii, schimbării şi
înlocuirii cartelelor tahografice.
(5) Informaţiile înregistrate sunt destinate utilizării de către Î.S. „AMTAI”, ca
operator de prelucrare de date cu caracter personal, în vederea prelucrării şi stocării
datelor necesare pentru eliberarea cartelelor tahografice personalizate, şi sunt
dezvăluite către Ministerele şi autorităţile administrative centrale, în limita
competenţei, la solicitarea acestora.
(6) În situaţia, în care, nu este posibilă emiterea cartelelor tahografice personalizate pe
teritoriul Republicii Moldova din motive tehnice, cazuri de forţă majoră sau cazuri
fortuite, banca de date va fi transmisă către o altă autoritate abilitată cu acest drept, în
vederea personalizării cartelelor tahografice solicitate.
(7) Întreprinderea de transport sau conducătorul auto, după caz, beneficiază de dreptul
de acces, de intervenţie asupra datelor şi de dreptul de a nu fi supus unei decizii
individuale, precum şi dreptul de a se opune prelucrării datelor personale care îi
privesc solicitând ştergerea lor, însă acest fapt va împiedică eliberarea unei cartele
tahografice personalizate. De asemenea, le este recunoscut dreptul de a se adresa
justiţiei.
(8) Pentru executarea acestor drepturi întreprinderea de transport sau conducătorul
auto, după caz, se vor adresa cu o cerere scrisă, datată şi semnată (conform anexelor
2A, 2B, 2C şi 2D) la Î.S. „ AMTAI ” o dată pe an.




                                                                                         16
                                                                            Anexa nr. 1
                                                             la Regulamentul cu privire
                                                           la regimul de lucru şi odihnă
                                                                   a conducătorilor auto


                            APARATUL DE CONTROL

                       Capitolul I. Noţiuni generale şi definiţii

      1. În scopul înregistrării regimului de lucru şi odihnă a conducătorilor auto, toate
vehiculele vor fi dotate cu aparat de control (în continuare tahograf) în condiţiile
prezentului Regulament.
      2. În sensul prezentei anexe la Regulament, se înţelege prin:
a) Constanta aparatului de control – caracteristică numerică, care dă valoarea
semnalului de întrare necesară pentru a obţine indicarea şi înregistrarea unei distanţe
de 1 kilometru parcurse; această constantă trebuie să fie exprimată fie în turaţii pe
kilometru (k = ... tr/km), fie în impulsuri pe kilometru (k = ... imp/km);
b) Coeficient specific al vehiculului – caracteristică numerică, care dă valoarea
semnalului de ieşire emis de către piesa prevăzută pe vehicul, pentru racordarea sa la
aparatul de control (priza de ieşire a cutiei de viteze în anumite cazuri, roata
vehiculului în alte cazuri), când vehiculul parcurge distanţa de un kilometru măsurată
în condiţii normale de test. Coeficientul caracteristic este exprimat fie în turaţii pe
kilometru (W = ...tr/km), fie în impulsuri pe kilometru (W = ... imp/km);
c) Circumferinţa efectivă a pneurilor roţilor – media distanţelor parcurse de
fiecare dintre roţile care antrenează vehiculul (roţi motrice), în timpul unei rotaţii
complete. Măsurarea acestor distanţe trebuie să se facă în condiţii normale de test şi
este exprimată sub forma <I =...mm>.

      Capitolul II. Caracteristice generale şi funcţiile aparatului de control

      3. Aparatul de control trebuie să realizeze înregistrarea următoarelor elemente:
a) distanţa parcursă de vehicul;
b) viteza vehiculului;
c) timpul de conducere;
d) alţi timpi de lucru şi timpi disponibili;
e) întreruperi de lucru şi timpi de repaus zilnic;
f) deschiderea cutiei care conţine foia de înregistrare;
g) pentru aparatele electrice care funcţionează pe bază de semnale transmise electric
prin indicatorul de distanţă şi de viteză, orice întreruperi a alimentării aparatului mai
mare de 100 milisecunde (cu excepţia luminării), a alimentării indicatorului de
distanţă şi de viteză şi orice întrerupere a semnalului indicatorului de distanţă şi de
viteză.
      4. Pentru vehiculele folosite de doi şoferi aparatul trebuie să permită
înregistrarea timpilor menţionaţi la lit. c), d) şi e) în mod simultan şi diferenţiat pe
două foi distincte.
                                                                                       17
      Capitolul III. Cerinţe referitoare la construcţia aparatului de control

      5. Pentru aparatul de control sunt prevăzute următoarele dispozitive:
a) dispozitive indicatoare:
       - pentru distanţa parcursă (contor totalizator),
       - pentru viteză (tahometru) şi
       - pentru timp (ceas).
 b) dispozitive de înregistrare:
       - un înregistrator pentru distanţa parcursă,
       - un înregistrator pentru viteză şi
       - unul sau mai multe înregistratoare de timp.
      6. Materiale:
a) toate elementele constitutive ale aparatului de control trebuie să fie realizate de
materiale cu o stabilitate şi cu o rezistenţă mecanică corespunzătoare şi cu
caracteristici electrice şi magnetice invariabile.
b) orice schimbare a unui element al aparatului sau a felului materialului folosit
pentru fabricaţia sa trebuie să fie autorizată de către autoritatea care a omologat
aparatul.
     7. Măsurarea distanţei parcurse poate fi totalizată şi înregistrată:
a) fie în mers înainte şi înapoi;
b) fie doar în mers înainte.
      8. Măsurarea vitezei:
a) plaja de măsură a vitezei este stabilită prin certificatul de verificare metrologică a
modelului.
b) frecvenţa proprie şi dispozitivul de amortizare al mecanismului de măsură trebuie
să fie astfel încât dispozitivul indicator şi înregistrator de viteză să poată, în limita
plajei de măsură, să ajungă până la o accelerare de 2 m/sec2, în limitele toleranţelor
admise.
      9. Măsurarea timpului:
a) comanda dispozitivului de potrivire la oră trebuie să se găsească în interiorul cutiei
care conţine foaia de înregistrare, a cărei fiecare deschidere este marcată automat pe
foaia de înregistrare.
b) dacă mecanismul de avansare a foii de înregistrare este comandat prin ceas, durata
de funcţionare corectă a acestuia, după întoarcerea completă, va trebui să fie
superioară cu cel puţin 10% duratei de înregistrare corespunzătoare încărcăturii
maxime în foile de înregistrare ale aparatului.
      10. Iluminare şi protecţie:
a) dispozitivele indicatoare ale aparatului trebuie să fie prevăzute cu o iluminare
adecvată.
b) pentru condiţii normale de folosire, toate părţile interne ale aparatului trebuie să fie
protejate împotriva umidităţii şi prafului. În plus ele trebuie să fie protejate împotriva
violării sigiliului.
      11. Indicatorul distanţei parcurse (contor totalizator).
a) valoarea celei mai mici gradaţii a dispozitivului indicator al distanţei parcurse
trebuie să fie de 0,1 km. Cifrele care indică hectometrii trebuie să fie diferenţiate în
                                                                                        18
mod clar de acele care indică numerele întregi de kilometri.
b) cifrele contorului totalizator trebuie să fie clar vizibile şi să aibă o înălţime de cel
puţin 4 mm.
c) contorul totalizator trebuie să aibă capacitatea să indice până la 99 999,9 km, cel
puţin.
      12. Indicatorul de viteză (tahometru).
a) între limitele plajei de măsură, scala vitezei trebuie să fie gradată în mod uniform
prin 1, 2, 5 sau 10 km/h. Valoarea în viteză a gradaţiei (intervalul cuprins între două
repere succesive) nu trebuie să depăşească 10% din viteza maximă indicată pe scală;
b) spaţiul care depăşeşte plaja de măsură nu trebuie să fie marcat prin cifre;
c) lungimea fiecărei gradaţii de pe scală care reprezintă o diferenţă de viteză de 10
km/h nu trebuie să fie mai mică de 10 mm;
d) pe un indicator cu ac, distanţa dintre ac şi cadran nu trebuie să depăşească 3 mm;
      13. Dispozitive de înregistrare.
      În orice aparat, oricare ar fi forma de înregistrare (bandă, disc suport magnetic),
trebuie prevăzut un reper care să permită o aşezare corectă a foii de înregistrare, astfel
încât ora indicată de ceas să corespundă cu ora înscrisă pe foaie.
      Mecanismul care antrenează foaia de înregistrare trebuie să asigure antrenarea
fără joc, introducerea şi scoaterea în mod liber.
      Dispozitivul de avansare a foii de înregistrare, când aceasta va avea forma unui
disc, va fi comandat de mecanismul ceasului. În acest caz, mişcarea de rotaţie a foii
va fi continuă şi uniformă, cu o viteză minimă de 7 mm/h, măsurată pe partea
interioară a inelului care delimitează zona de înregistrare a vitezei. În cazul aparatelor
cu bandă, dispozitivul de avansare a foilor de înregistrare este comandat de
mecanismul ceasului, viteza de avansare rectilinie va fi de 10 mm/h, cel puţin.
      Înregistrările distanţei parcurse, ale vitezei vehiculului şi ale deschiderii cutiei
conţinând foaia de înregistrare trebuie să fie automate.
      14. Înregistrarea distanţei parcurse
      Orice distanţă parcursă, de 1 km, trebuie să fie reprezentată pe diagramă printr-o
variaţie de cel puţin 1 mm a coordonatei corespunzătoare.
      Chiar la vitezele situate la limita superioară a plajei de măsură, diagrama
parcursurilor trebuie să fie clar vizibilă.
      15. Înregistrarea vitezei.
a) Acul de înregistrare a vitezei trebuie să aibă o mişcare rectilinie şi perpendiculară
pe direcţia de deplasare a foii de înregistrare, oricare ar fi forma acesteia. Poate fi
admisă o mişcare curbilinie a acului, dacă sunt îndeplinite condiţiile următoare:
- traiectoria acului este perpendiculară pe circumferinţa medie (în cazul foilor sub
formă de disc) sau pe axa zonei rezervate înregistrării vitezei (în cazul foilor sub
formă de bandă);
- raportul dintre raza de curbură a traiectoriei trasate de ac şi lăţimea zonei rezervate
înregistrării vitezei nu este mai mic de 2,4 : 1, oricare ar fi forma foii de înregistrare;
- diversele linii ale scalei de timp trebuie să traverseze zona de înregistrare după o
curbă cu aceiaşi rază ca traiectoria descrisă de ac. Distanţa dintre liniile scalei de timp
trebuie să reprezinte o perioadă care să nu depăşească o oră.
b) Orice variaţie de 10 km/h a vitezei trebuie să fie reprezentată pe diagramă printr-o
variaţie de cel puţin 1,5 mm a coordonatei corespunzătoare.
                                                                                        19
     16. Înregistrarea timpilor.
a) Aparatul trebuie să înregistreze timpul de conducere complet automat. El trebuie să
înregistreze, după efectuarea eventuală a unei manevre corespunzătoare, celelalte
grupuri de timp, după cum urmează:

  - sub semnul       - timpul de conducere;

  - sub semnul       - toţi ceilalţi timpi de lucru;

  - sub semnul       - timpul disponibil, adică:

  - timpul de aşteptare – perioada în care şoferii nu sînt obligaţi să rămână la
  posturile lor de muncă, decât doar pentru a răspunde la un eventual apel pentru a
  porni sau relua cursa sau pentru a efectua alte activităţi;
  - timpul petrecut alături de un şofer în timpul mersului vehiculului;
  - timpul petrecut pe o cuşetă, în timpul mersului vehiculului;

   - sub semnul       - opriri şi perioade de odihnă zilnică;
b) Distincţia dintre grupe de timp este reprezentată în diagramă prin diferenţa de
grosime a liniilor corespunzătoare a acestora sau orice alt sistem care să fie cel puţin
la fel de eficace din punct de vedere al lizibilităţii şi interpretării diagramei.
c) În cazul vehiculelor folosite de un echipaj compus din mai mulţi şoferi,
înregistrările trebuie să fie făcute pe două foi distincte, fiecare fiind atribuită unui
şofer.
      17. Pe cadranul aparatului trebuie să figureze următoarele înscrieri:
   - lângă numărul indicat de contorul totalizator, unitatea de măsură a distanţelor cu
   simbolul „km”,
   - lângă scala de viteze, însemnul „km/h” şi
   - plaja de măsură a tahometrului, cu simbolul „Vmin...km/h, Vmax...km/h”.
      18. Pe placa semnalizatoare care face corp comun cu aparatul figurează
următoarele date, care trebuie să fie vizibile pe aparatul instalat:
   - numele şi adresa fabricantului aparatului,
   - numărul de fabricare şi anul de construcţie,
   - marca de omologare a modelului aparatului şi
   - constanta aparatului cu simbolul „k=...tr/km” sau „k=...imp/km”.
      19. Erori maxime admise (dispozitive indicatoarea şi întregistrare). La bancul
de probe, înaintea instalării:
a) distanţa parcursă: 1% în plus sau în minus faţă de distanţa reală, care este egală cu
cel puţin 1 km,
b) viteza: 3 km/h în plus sau în minus în raport cu viteza reală şi
c) timp: (±) 2 minute pe zi, cu maximum 10 minute pentru 7 zile în cazul în care
durata de mers a ceasului după întoarcere, nu este inferioară acestei perioade.
      20. La instalare:
a) distanţa parcursă: 2% în plus sau în minus faţă de distanţa reală, care este egală cu
cel puţin 1 km,
b) viteza: 4 km/h în plus sau în minus în raport cu viteza reală şi
                                                                                     20
c) timp: (±) 2 minute pe zi, cu maximum 10 minute pentru 7 zile în cazul în care
durata de mers a ceasului după întoarcere nu este inferioară acestei perioade.
      21. În funcţiune:
a) distanţa parcursă: 4% în plus sau în minus faţă de distanţa reală, care este egală cu
cel puţin 1 km,
b) viteza: 6 km/h în plus sau în minus în raport cu viteza reală şi
c) timp: (±) 2 minute pe zi, cu maximum 10 minute pentru 7 zile în cazul în care
durata de mers a ceasului după întoarcere nu este inferioară acestei perioade.

                           Capitolul IV. Foi de înregistrare

      22. Foile de înregistrare trebuie să fie de o asemenea calitate, încât să nu
împiedice funcţionarea normală a aparatului şi ca înregistrările făcute pe ele să nu se
şteargă, să fie clar vizibile şi să poată fi identificate. Foile de înregistrare sunt
blanchete de strictă evidenţă. Tipărirea acestora se va efectua în tipografii cu acordul
organului de specialitate al administraţiei publice centrale. Agenţii economici poartă
responsabilitate pentru utilizarea acestora în conformitate cu legislaţia în vigoare.
      23. Foile de înregistrare trebuie să-şi păstreze dimensiunile şi înregistrările, în
condiţii normale de higrometrie şi temperatură.
      24. Pe foile de înregistrare va fi înscris:
a) numele şi prenumele;
b) data şi locul, la începutul şi sfârşitul folosirii foii;
c) numărul de înmatriculare a vehiculului pe care îl conduce, înainte de prima cursă
înregistrată pe foaie şi apoi, în cazul schimbării vehiculului, în timpul folosirii foii de
înregistrare;
d) contorul de parcurs:
   - înainte de prima cursă înregistrată pe foaie;
   - la sfârşitul ultimei curse înregistrate pe foaie;
   - în cazul schimbului vehiculului în timpul zilei de lucru (contorul vehiculului pe
   care la condus şi contorul vehiculului pe care îl va conduce);
e) ora schimbării vehiculului.
      În condiţii normale de păstrare, înregistrările trebuie să rămână clar lizibile timp
de cel puţin 2 ani. Capacitatea minimă de înregistrare a foilor, oricare ar fi forma lor,
trebuie să fie de 24 ore. Foile de înregistrare trebuie să se păstreze la întreprindere cel
puţin 2 ani.
      25. Foile de înregistrare cuprind următoarele zone de înregistrare:
   - o zonă rezervată exclusiv indicaţiilor privind viteza,
   - o zonă rezervată exclusiv indicaţiilor privind distanţele parcurse şi
   - o zonă sau zone pentru indicaţiile privind timpii de conducere, alţi timpi de
   lucru, timpi disponibili, întreruperile de lucru şi repausul şoferilor.
     26. Zona rezervată înregistrării vitezei trebuie să fie subîmpărţită în tranşe de 20
km/h, cel puţin. Viteza corespunzătoare trebuie să fie indicată în cifre pe fiecare linie
a acestei subdiviziuni. Ultima linie a acestei zone trebuie să coincidă cu limita
superioară a plajei de măsură.
      27. Zona rezervată înregistrării parcursurilor trebuie să fie astfel tipărită încât să
permită citirea uşoară a numărului de kilometri parcurşi.
                                                                                         21
     28. Zona sau zonele rezervate înregistrării timpilor trebuie să fie astfel marcate
încât să se poată face diferenţa clară dintre diversele grupe de timp.
     29. Fiecare foaie de înregistrare trebuie să conţină tipărite următoarele indicaţii:
   - numele şi adresa sau marca fabricantului,
   - marca de omologare a modelului foii de înregistrare,
   - marca de omologare a modelului sau modelelor de aparate, în care se poate
   folosi foaia de înregistrare şi
   - limita superioară a vitezei care se poate înregistra, tipărită, în km/h.
     30. Fiecare foaie trebuie să aibă tipărită cel puţin o scală de timp gradată astfel,
încât să permită citirea directă a timpului la intervale de 15 minute, la fel ca şi
determinarea fără dificultăţi a intervalelor de 15 minute.
     31. Pe foaia de înregistrare este prevăzut un spaţiu liber, care permite şoferului
să înscrie, de mână următoarele menţiuni:
   - numele şi prenumele şoferului,
   - data şi locul când se începe şi se termină folosirea foii,
   - numărul de înmatriculare a vehiculului sau vehiculelor pe care le conduce
   şoferul în timpul cît foloseşte foaia,
   - contoarele kilometrice de parcurs ale vehiculului sau vehiculelor pe care le
   conduce şoferul în timpul cît foloseşte foaia şi
   - ora schimbării de vehicul.

                    Capitolul V. Instalarea aparatului de control

     32. Aparatele de control să fie montate pe vehicule, astfel încât, pe de o parte,
şoferul să poată supraveghea cu uşurinţă de la locul său indicatorul de viteză,
contorul totalizator şi ceasul şi, pe de altă parte, toate elementele lor, inclusiv cele de
transmisie, să fie protejate împotriva oricărei deteriorări intervenite.
     33. Constanta aparatului de control trebuie să fie adaptată coeficientului
caracteristic al vehiculului, cu ajutorul unui dispozitiv corespunzător numit adaptor.
Vehiculele cu două sau mai multe sarcini trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de
comutare, care reglează automat aceste sarcini, conform cu aceea pentru care
adaptarea aparatului la vehicul este realizată prin adaptor.
     34. O plăcuţă de instalare este instalată la loc vizibil pe vehicul, lângă aparat sau
chiar pe aparat, după verificarea făcută cu ocazia primei instalări. După fiecare
intervenţie a unui instalator sau a unui atelier autorizat de organul competent, care
necesită o modificare a reglării, trebuie să fie ataşată o nouă plăcuţă, care o însoţeşte
pe cea anterioară.
     35. Plăcuţa trebuie să conţină cel puţin următoarele menţiuni:
   - numele, adresa sau marca instalatorului, sau a atelierului autorizat de organul
   competent,
   - coeficientul caracteristic al vehiculului, cu simbolul „W = ... tr/km” sau
   „W = ... imp/km”,
   - circumferinţa efectivă a pneurilor roţilor, cu simbolul „I = ... mm” şi
   - data când a fost determinat coeficientul caracteristic al vehiculului şi când s-a
   măsurat circumferinţa efectivă a pneurilor roţilor.
     36. Trebuie să fie sigilate următoarele elemente:
                                                                                        22
a) plăcuţa de instalare, numai dacă ea nu este aplicată astfel încât să nu poată fi
desprinsă, fără să se deterioreze indicaţiile,
b) capetele legăturii dintre aparatul de control propriu-zis şi vehicul,
c) adaptorul propriu-zis şi inserarea sa în circuit,
d) dispozitivul de comutare pentru vehiculele cu mai multe sarcini pe axă,
e) legăturile adaptorului şi dispozitivului de comutare cu celelalte elemente de
instalare şi
f) Ambalajele prevăzute la pct. 10 lit. b).
      Pentru cazurile particulare pot fi prevăzute şi alte sigilii, cu ocazia omologării
modelului aparatului şi trebuie să se menţioneze pe fişa de omologare amplasarea
acestor sigilii.
      Doar sigiliile de legătură menţionate la lit. b), c) şi e) pot fi înlăturate în caz de
urgenţă, orice rupere a acestor sigilii trebuie sa constituie obiectul unei justificări în
scris, care să stea la dispoziţia autorităţii competente.

                         Capitolul VI. Verificări şi controale

      37. Orice aparat individual, nou sau reparat, este omologat de către Institutul de
Stat de Standardizare şi Metrologie în ceea ce priveşte buna sa funcţionare şi
exercitarea indicaţiilor şi înregistrărilor, în limitele fixate la pct. 19, prin sigiliu
prevăzut la pct. 36 lit. f).
(1) Se acordă dreptul de atestare fabricaţilor şi reprezentanţilor acestora privind
controlul şi recunoaşterea conformităţii unui aparat nou sau recondiţionat cu modelul
omologat, care corespunde cerinţelor în vigoare. Aparatele de control atestate de către
acestea vor fi însoţite de setul de documente ce confirmă acest fapt.
      38. Cu ocazia instalării sale la bordul unui vehicul, aparatul şi toată instalarea sa
trebuie să corespundă dispoziţiilor privind erorile maxime admisibile la pct. 20.
(1) Testele de control aferente acestora sunt executate, pe răspunderea sa, de
instalator sau de atelierul autorizat.
      39. Controale periodice ale aparatelor instalate pe vehicule au loc cel puţin din 2
în 2 ani şi pot fi efectuate în cadrul testărilor tehnice sau certificării vehiculelor la
staţiile autorizate conform legislaţiei în vigoare.
      Se vor controla mai ales:
- starea de bună funcţionare a aparatului,
- prezenţa semnului de omologare pe aparate,
- prezenţa plăcuţei de instalare,
- integritatea sigiliilor aparatului şi celorlalte elemente de instalare şi
- circumferinţa efectivă a pneurilor.
      Controalele vor fi efectuate de către experţi autorizaţi care dispun de ştampilă
personală. Instruirea experţilor se va efectua în centrele de instruire licenţiate în
conformitate cu legislaţiei în vigoare în baza unui program coordonat de organul
central de specialitate al administraţiei publice centrale. Examinarea experţilor se va
efectua anual de către comisia organului central de specialitate al administraţiei
publice centrale.
(1) Controlul respectării prevederilor stipulate la pct. 21 privind erorile maxime
tolerate în funcţionare va fi efectuat cel puţin o dată din 5 în 5 ani, care presupune, în
                                                                                         23
mod obligatoriu, înlocuirea plăcuţei de instalare.
40. Depistarea erorilor la instalare şi în funcţionare se realizează în condiţiile
următoare, considerate drept condiţii normale de încercare (test):
- vehiculul fără încărcătură, în condiţii normale de mers,
- presiunea pneurilor, conform indicaţiilor date de fabricant,
- uzarea pneurilor, în limitele admise de prevederile în vigoare,
- deplasarea vehiculului: acesta trebuie să se deplaseze, pus în mişcare de propriul său
motor, în linie dreaptă, pe o suprafaţă plană, cu o viteză de 50 (±) 5 km/h; controlul,
cu condiţia ca el să fie de o exactitate comparabilă, poate fi efectuat, de asemenea pe
un stand de încercări corespunzător.

Supliment.

MARCA ŞI FISA DE OMOLOGARE

      1. Marca de omologare este compusă din:
- un dreptunghi, în interiorul căruia este situată litera "E", urmată de un număr
distinctiv al ţării care a acordat omologarea, conform celor convenite mai jos:

Norvegia – 1                   Germania - 8                    Franţa - 15
Spania – 2                     Cehia şi Slovacia - 9           Uniunea Republicilor
Suedia - 3                     Belgia - 10                     Socialiste Sovietice - 16
Portugalia - 4                 Danemarca - 11                  Italia - 17
Grecia - 5                     Luxemburg - 12                  Irlanda - 18
Iugoslavia - 6                 Ţările de Jos - 13
Austria - 7                    Regatul Unit - 14

(1) Cifrele care urmează sunt atribuite celorlalte ţări, în funcţie de ordinea
cronologică a ratificării lor a Acordului european privind munca echipajelor
vehiculelor care efectuează transporturi internaţionale rutiere sau de aderarea lor la
acest acord, şi un număr de omologare corespunzător numărului fişei de omologare
stabilită pentru prototipul aparatului de control sau al foii, număr plasat oriunde în
imediata apropriere a acestui dreptunghi.
      2. Marca de omologare este pusă pe plăcuţa semnalizatoare a fiecărui aparat şi
pe fiecare foaie de înregistrare. Ea trebuie să nu poată fi ştearsă şi să rămână mereu
lizibilă.
      3. Partea contractantă, care a omologat, eliberează solicitantului o fişă de
omologare stabilită după modelul de mai jos. Pentru a comunica celorlalte parţi
contractante omologările acordate sau eventualele retrageri, fiecare parte contractantă
foloseşte copii ale acestui document.

FISA DE OMOLOGARE

Numele administraţiei competente
Comunicare privind *:
- omologarea unui model de aparat de control;
                                                                                     24
- retragerea omologării unui model de aparat de control;
- omologarea foii de înregistrare;
- retragerea omologării foii de înregistrare.
* A se şterge menţiunile inutile.

Nr. de omologare: _______________

1. Marca de fabrică sau de comerţ: ______________________
2. Denumirea modelului: ______________________________
3. Numele fabricantului: ______________________________
4. Adresa fabricantului: _______________________________
5. Prezentat la omologare la data de: ____________________
6. Laborator de încercări: ______________________________
7. Data şi numărul procesului-verbal al laboratorului: ________
8. Data omologării: _________________________________
9. Data retragerii omologării: _________________________
10. Modele de aparate de control, pe care se poate folosi foaia de înregistrare
11. Loc
12. Data: ______________________
13. În anexa, documente descriptive
14. Observaţii: ___________________




                                                                                  25
                                           Anexa nr. 1A
                             la Regulamentul cu privire
                           la regimul de lucru şi odihnă
                                  a conducătorilor auto.



Foaie de înregistrare (faţă)




                                                     26
Foaie de înregistrare (verso)




                                27
                                                    Anexa nr. 1B
                                      la Regulamentul cu privire
                                    la regimul de lucru şi odihnă
                                           a conducătorilor auto.


Amplasarea locurilor sigilate ale tahografului




                                                              28
                                                                 Anexa nr. 1C
                                                    la Regulamentul cu privire
                                                         la regimul de lucru şi
                                                  odihnă a conducătorilor auto



Descifrator automat a inscripţiilor pe foile de înregistrare (FAS-1300-46)




                                                                             29

				
DOCUMENT INFO
Shared By:
Categories:
Tags:
Stats:
views:74
posted:4/21/2012
language:Latin
pages:29