Docstoc

Revista Debora Nr 20 Ianuarie 2012

Document Sample
Revista Debora Nr 20 Ianuarie 2012 Powered By Docstoc
					                               1




                 Nr. 20, Ianuarie 2012
               Revistă crestină pentru femei




      „Mai dulce din an în an, mai dulce din an în an,

Mărea ă, adâncă este-a Lui iubire, Mai dulce din an în an !”




                   Editor : Aurelia Gabor
                     1002 NE 91-st Avenue
                  Vancouver, Washington 98664
                       Tel. 360-944-9638
                 EMail : aureliagabor@yahoo.com
                                              2


Nota Editorului
                       Comoara de fiecare zi
                          De Aurelia Gabor
    Dacă, printr-un miracol, începând cu prima zi din Anul Nou
2012 cineva i-ar deschide un cont la bancă şi i-ar depune zilnic
acolo 86.400 de dolari (da, ai citit foarte bine : opzeci şi şase de mii patru sute de dolari
!) pe care i-ar cere să îi cheltuieşti zilnic, ce ai face cu ei ? Condi ia care – probabil –
te-ar încurca cel mai tare, dându- i, în acelaşi timp, de gândit, ar fi faptul că, banii
aceştia nu vor putea fi transfera i de la o zi la alta ci, dacă nu i-ai consumat în ziua
respectivă, în decursul celor 24 de ore pe care aceasta le cuprinde, îi po i considera
pierdu i pentru totdeauna. Dar... vestea bună este că, a doua zi diminea a, în contul tău
va apărea din nou aceeaşi sumă ca şi în diminea a precedentă, cu un nou poten ial de a
cheltui în elept comoara ce i s-a oferit. Dar, bancherul care i-a oferit şansa de a poseda
această comoară mai are un drept care, cu siguran ă, nu î i va conveni deloc şi anume,
dreptul de a sista în orice moment oferta ce i-a făcut-o.

   Şi acum, probabil surpriza teribilă a oricărui citittor al acestui articol va fi să afle că,
de fapt, fiecare din noi avem o asemenea sumă, în fiecare diminea ă, dar nu în bani, ci
                                în timp. Fiecare diminea ă ne întâmpină cu un nou
                                „cont” al timpului, oferit de Dumnezeu fiecăruia dintre
                                noi, cont în care vom găsi 86.400 de secunde pentru
                                următoarele 24 de ore. De când ne-am născut şi până
                                când citim aceste rânduri, bunătă ile lui Dumnezeu s-au
                                înnoit pentru noi în fiecare diminea ă şi El, încă, nu ne-
                                a „penalizat” nici măcar cu o singură secundă din
                                bogă ia ce ne-o oferă zilnic. De aceea, când ne facem
bilan ul în fiecare seară, va trebui să recunoaştrem cu ruşine şi stupoare că orice
secundă pe care nu am folosit-o pentru un scop bun, va fi o „balan ă” pierdută pentru
totdeauna pentru via a noastră.

   Sinceră să fiu, citind aceste statistici, am rămas şi eu pe gânduri, analizând cu
seriozitate cum anume îmi folosesc binecuvântarea timpului cu care Domnul mă
cinsteşte în fiecare diminea ă. Şi, analizându-mă pe mine, m-am uitat cu groază şi în
jurul meu, constatând cât de pu in pre punem, majorittea dintre noi, pe comoara oferită
zilnic de Domnul. Haide i să vedem împreună câteva dintre obstacolele ce ne stau în
calea folosirii eficiente a comorii timpului, oferit zilnic de Dumnezeu :

   • Televizorul. Îmi place să privesc la televizor emisiunea House Hunters (Vânzări
şi cumpărări de case, atât în USA cât şi la nivel interna ional). În felul acesta, pot
observa care sunt preferin ele cumpărătorilor, atunci când caută o casă de locuit. Ei
                                             3


bine, ceea ce m-a surprins foarte mult este faptul că 80 % din cumpărători caută ca
viitoarea lor locuin ă să aibă un „media room”, adică o cameră aparte, cu fotolii şi
instala ii tehnice de ultimă oră, cu televizoare sau ecrane cât peretele, pentru a putea
viziona filmele sau DVD-urile pe care le doresc. Aceasta este viziunea multor familii,
privitor la ce înseamnă o casă completă pentru o familie modernă. Cele mai multe din
aceste familii sunt familii tinere şi chiar cu copii de vârstă destul de fragedă. În camera
aceasta, familia petrece timp nelimitat, uneori chiar nop i întregi. Mi-am dat seama
astfel, cum televizorul este unul dintre consumatorii de timp, pentru mici şi pentru mari,
timp pe care, la sfârşitul zilei îl vom putea considera pierdut pentru totdeauna.

   Statisticile spun că, în general, un american priveşte zilnic la televizor cca 4 ore,
ceea ce face ca două luni din cele douăsprezece ale anului să fie petrecute în fa a
                         micului ecran. Tot statisticile ne informează că un părinte
                         petrece cca 38 de minute pe săptămână în conversa ii eficiente
                         cu copiii lui, în timp ce un copil obişnuit va petrece cca 1680 de
                         minute pe săptămână privind la TV. Aceste cifre ne arată că un
                         copil petrece săptămânal în fa a televizorului de 44 de ori mai
                         mult timp decât într-o conversa ie utilă, personală sau
                         educa ională cu părin ii lui. 50 % dintre copiii cuprinşi între
                         vârsta de 6-17 ani au televizor în camerele lor (cei mai mul i
dintre ei nesupraveghea i), având comanda televizorului la propria lor dispozi ie. În
Efeseni 5:16, Cuvântul lui Dumnezeu ne atrage aten ia asupra felului în care trebuie să
ne folosim timpul, îndemnându-ne să fim în elep i, căci zilele sunt grele şi rele
(„Răscumpăra i vremea, căci zilele sunt rele...”). Dar, cum am putea să ne luptăm cu
această covârşitoare prezen ă a televizoarelor din casele noastre ? Cum de a ştiut
Autorul Scripturii că vor veni timpuri grele şi rele, când va trebui să avem grijă de
comoara ce ne-o dăruieşte Domnul în fiecare diminea ă ? Iată că noi trăim aceste
timpuri şi, dacă vom dori să le trăim după planul şi voia lui Dumnezeu, va trebui să
schimbăm direc ia utilizării timpului din la a-l irosi cum nu se cuvine, la a ne lupta
pentru o trăire caracterizată de spiritualitate şi împlinire a poruncilor lui Dumnezeu.
Propune i-vă o zi întreagă, apoi un weekend, apoi o săptămână şi apoi o lună întreagă
fără televizor. Dar, nu lăsa i acest timp neocupat, ci folosi i-l lucrativ, pentru creşterea
voastră spirituală. Vizita i bolnavi, scrie i carduri de încurajare, relua i legătura cu
prietenii, găsi i-vă un grup de studiu biblic şi implica i-vă acolo, citi i mai mult
Scriptura şi petrece i mai mult timp în rugăciune şi cu familia. Ve i fi surprinse ce
schimbări se vor petrece în via a voastră personală şi emo ională, precum şi în rela ia cu
Domnul şi cu familia Domnului. Investindu-vă timpul în astfel de activită i care au
valoare veşnică, ve i constata, după o perioadă de timp, că via a vi s-a îmbogă it prin
alegerile în elepte pe care le-a i făcut în ultima vreme, dintr-o inimă după voia lui
Dumnezeu.
                                             4


    • Realizarea faptului că timpul nostru este limitat. La începutul acestui articol am
men ionat faptul că „bancherul nostru”, adică Domnul, poate stopa în orice moment,
fără să ne anun e dinainte, livrarea timpului pe care ni-l dăruieşte. De aceea, este
imperios necesar să fim extrem de aten i asupra felului nostru de
vie uire şi de folosire a timpului ce ne este destinat să îl folosim în
această via ă. Dumnezeul nostru este veşnic. El a creat timpul şi l-a
plasat pe om în acest timp, stabilind pentru fiecare din noi o limită de
via ă pământească, cunoscută doar de El, dându-ne fiecăruia dintre noi,
zi după zi, 24 de ore de fiecare dată. Pentru fiecare dintre noi, la 1
ianuarie 2012 se va deschide un poten ial de 8760 de ore posibile de
via ă, pentru anul în care intrăm. Cum vom decide să folosim şi să
trăim aceste ore ? În Psalmul 90:10 citim că : „Anii vie ii noastre ....
trec iute, şi noi zburăm.” Domnul ne îndeamnă să dăm o aten ie mărită felului în care
trăim, pentru că, aici pe pământ nu suntem veşnici. Examinându-ne cu aten ie via a,
vom observa cât de adevărat este versetul de mai sus şi cum via a noastră are un început
distinctiv, aşa cum are şi un sfârşit fizic hotărât. De aceea, va trebui să folosim darul
vie ii cu în elepciunea venită de sus, tratând timpul ce îl avem la dispozi ie ca pe una
dintre cele mai speciale valori ce ni s-au oferit în via ă. Timpul zboară sub ochii noştri
şi vedem „cum ni se duc zilele, ca un sunet...” (Ps. 90:6), fără ca noi să putem controla
scurgerea lui. Dar cel care decide cum vom petrece acest timp vom fi noi, eu şi tu !

   În elepciunea venită de sus ne va învă a că timpul nostru se va reduce considerabil
dacă ne vom complica vie ile, cu bună ştiin ă, cu lucruri care ne vor pune în fa a prea
multor alegeri sau a prea multor activită i. De multe ori, având în fa ă prea multe
op iuni, ne vom trezi că alegerile pe care le-am făcut nu sunt chiar cele mai bune, dar
realizăm acest lucru doar când via a aproape a trecut şi timpul nostru s-a dus. Obliga iile
ce ni le luăm – uneori chiar peste puterea noastră de a le împlini – vor aduna stres în
plus şi irosire fără rost a bogă iei de timp ce ni s-a repartizat de Domnul în această via ă.
                        Strângerea de bogă ii pe acest pământ, schimbarea maşinilor tot la
                        câ iva ani – să fim în „pas” cu ceilal i -, remodelându-ne casele –
                        să nu rămânem mai prejos de cei din „grupul” nostru -, dorind să
                        ne procurăm, pentru noi şi familie ultimele modele de telefoane
                        celulare – apropo, am rămas uimită să văd pe românii noştri din
                        România care se plâng încontinuu cât de grea este via a lor, cum
                        fiecare are câte un telefon celular de la 2-3 companii de telefoane,
                        plus, cum spun ei un RDS ca, dacă cineva îi sună la telefonul fix
                        de acasă, ei să aibă cum să răspundă, chiar dacă sunt pe drum... -,
                        toate aceste sarcini puse de noi înşine pe noi, şi pentru care va
                        trebui să muncim pentru a avea bani să ni le procurăm, vor duce la
irosirea de timp pre ios, pentru lucruri pieritoare, în detrimentul folosirii acestuia pentru
un scop bun.
                                              5


    Ce fel de persoană vei fi în anul 2012 şi cum vei dori să arate „Aprecierea” pe care
 i-o va face Domnul la sfârşitul anului ? Depinde de tine şi de deciziile ce le vei lua.
Rugăciunea mea, la începutul anului 2012, pentru fiecare dintre noi este ca anul ce ne
stă în fa ă să nu ne fie presărat – sau chiar plin – de alegeri golite de con inut şi substrat,
ci să Îi cerem lui Dumnezeu să ne ajute şi să ne înve e să „ne numărăm bine zilele, ca
să căpătăm o inimă în eleaptă !” (Ps. 90:12). Să fim foarte conştien i de “ho ii” care
pândesc comoara ce ne-o dăruieşte Dumnezeu în fiecare diminea ă şi alegerea pe care
să o facem zilnic să fie aceea de a ne folosi timpul dăruit de Domnul într-o manieră
în eleaptă, după voia Lui. Domnul să ne ajute la aceasta !

   Vă doresc tuturora un An Nou fericit şi binecuvântat cu împliniri sfinte după voia şi
planul lui Dumnezeu cu vie ile noastre.

   A voastră soră în Domnul, Aurelia Gabor




                                 CURCUBEUL..
                                 CURCUBEUL...
                                        De Rodica Botan
                                 Şi Dumnezeu a zis :
             "Iată semnul legământului pe care-l fac între Mine şi voi,
                    şi între toate vie uitoarele care sunt cu voi,
           pentru toate neamurile de oameni în veci ... curcubeul Meu...”
                        Genesa 9:12-13

    Mai sunt 10 minute şi plec acasă. Este vineri după amiază şi luni nu lucrăm. Biroul
meu este chiar lângă fereastră…Un coleg de la un alt departament se apropie de
fereastră şi se uită afară… Zic eu :
   "Î i place cum plouă… ?”
   Zice : el…
   “Cred că aşa se uita Noe afară şi zicea : “E timpul să construiesc o barcă…"”
   Îi răspund zâmbind :
                                 "Se pare că ai lipsit de la lec ia cu Noe, nu-i aşa ?
                              Barca era gata făcută când a început ploaia…"
                                 “Chiar ? “ se uită colegul la mine, gânditor.
                                 “Chiar”, zic eu… ” doar nu plouase de vreo sută de
                              ani…”
                                 “120 de ani”, răspunde un alt coleg, mai cunoscător,
                              sco ându-şi capul din cubul lui…
   Iar un altul, pe nume Mackie, completează atotştiutor :
                                               6


    “O, acuma ar merge repede construc ia bărcii. Cu toată tehnologia modernă…”
    De-acum se adunaseră mai mul i la fereastră, privind gânditori la ploaia ce şiroia…
Şi conversa ia continuă. Zice un altul :
    “De unde am mai lua atâta lemn ?”
    Şi Mackie, plin de “ini iative”, răspunde :
    “Ar face-o din alte materiale …”
    Dar un coleg din departamentul de contracte râde de ei :
    “Oameni buni… Noe n-ar mai putea să construiască nici o barcă… nu i-ar mai
aproba nimeni construc ia… ar trebui să aibă prototipul aprobat şi, prin câte alte
inspec ii şi aprobări ar trebui să treacă, cei 120 de ani n-ar fi
suficien i… de-aia a venit potopul atunci că, dacă era acuma,
rasa umană ar fi dispărut din cauza birocra ilor…”
    ...Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului... (Genesa
6:9).
    Şi, pe nota asta, am ieşit afară, gata să plec spre casă.
Pornesc maşina şi, chiar în fa a mea, printre stropi, la orizont,
văd curcubeul.
    „Doamne, Tu pe toate le-ai rânduit atât de minunat… Până şi promisiunile, în
zilele ploioase sau cu furtuni teribile, când avem atâta nevoie să ne amintim de
ele…”




                                          Întrebari de Anul Nou
                          De Ana Tatar Andras http://anatatarandras.wordpress.com
                        „El a venit să mărturisească despre Lumină.“             Ioan 1:8b
                                                   Text : Ioan 1:1-18

    Ioan a fost mesagerul Domnului şi este o bucurie faptul că şi astăzi, în bisericile
noastre avem mul i mesageri care vestesc Evanghelia. Din nefericire, cei însărcina i cu
vestirea Cuvântului nu se bucură întotdeauna de suportul nostru. De aceea este necesar
să ne revizuim această atitudine şi să fim un exemplu şi pentru copiii noştri pe care
trebuie să îi învă ăm, în primul rând prin exemplu personal, să respecte şi să aprecieze
pe cei care conduc o lucrare în biserică. Du-te şi spune un „mul umesc frumos“ unui
lucrător din biserică şi lasă-l şi pe copilul tău să dea mâna şi să spună un „mul umesc“.
Nu critica lucrarea nimănui. Încearcă să spui ceva pozitiv. Alege pe cineva care are
copii cam de vârsta copiiilor tăi şi roagă-te pentru ei în timpul săptămânii, împreună cu
copiii tăi. Întreabă de data naşterii lor şi felicită-i. Po i să le dai o felicitare sau un cadou
mic. Du-te şi dă mâna cu ei la biserică. Invită-i la o cină simplă şi încuraja i-vă pe calea
                                            7


credin ei. Dacă discu ia se schimbă, fii atentă şi pregătită prin întrebări bune, adu
prezen a Domnului înapoi. În centrul întâlnirii să fie Domnul, nu mâncarea şi poveştile.
Copiii aud totul, văd şi se formează.
   Invită-i să cânta i sau să ave i un timp scurt de rugăciune (chiar şi înainte de
despăr ire). Roagă-te Domnului pentru familii bune în jurul tău. Ele sunt o protec ie
pentru tine şi copiii tăi. Roagă-te pentru prieteni buni pentru copiii tăi. Roagă-te
împreună cu copiii tăi (rugăciuni scurte şi la subiect) să te audă rugându-te şi să ştie ce
este bine şi valoros. Iată câteva întrebări care pot constitui un ghid de direc ie pentru
anul ce î i stă în fa ă :
   • Eşti tu un mesager al Domnului ?
   • Îi apreciezi pe cei ce fac o lucrare în biserică ?
   • Cum sunt rela iile tale cu cei din biserica ta ? Oare te gândeşti să- i îmbunătă eşti
        rela iile cu ei ?
   • Ai un grup de rugăciune cu credincioşii în casa ta?
   • i-ai propus ceva pentru anul 2012 ? Vrei o schimbare ?
   • Oare te gândeşti să mărturiseşti despre Lumină ?
   Facă Domnul ca aceste câteva întrebări să î i cerceteze inima şi să te facă să treci la
ac iune pentru gloria şi slava lui Dumnezeu precum şi pentru lărgirea Împără iei Sale pe
acest pământ. Domnul să te ajute să apreciezi pe cei din jur şi să fii apreciată în toate
rela iile tale.


          „Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o.
           A venit un om trimis de Dumnezeu; numele lui era Ioan.
           El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină,
                          pentru ca to i să creadă prin el.
                                 Nu era el Lumina,
                ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.
                     Lumina aceasta era adevărata Lumină,
                  care luminează pe orice om, venind în lume.”
                                     Ioan 1:5-9
                                       8

„Bunătă ile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt,
                 ci se înoiesc în fiecare diminea ă.”
                    Plângerile lui Ieremia 3:22-23

                                           Anul Nou
                                        De Aurelia Gabor
                          Ca un globule albastru ce se luminează-ntruna,
                           Se apropie cu grabă Anul Nou, zburdând uşor
                           Atrăgându-ne aten ia că, pe când e gata luna,
                          Vom privi cu to ii-n fa ă, Noul An, mul umitori.

               Ca să spun că va fi bine, ca să spun că va fi rău,
                 Asta numai El o ştie, Suveranul Dumnezeu,
               Însă ştiu că-n orice vreme, îmi va da puterea Sa,
                Nelipsindu-mă vreodată de iubirea, pacea Sa.

               Gândul zboară înainte înspre ce-ar veni în cale
              Şi sim im că fără Domnul, nu se face nici un pas
               Şi atunci, cu bucurie, ne-aplecăm în aşteptare,
            Implorând pe Domnul nostru să vegheze-n orice ceas.

            Peste via a noastră scurtă, peste-a noastră comportare,
             Peste ce gândim şi spunem, peste planul ce-l avem,
             Ca în tot şi peste toate, Domnul doar să privegheze,
              Şi să ne ajute-ntruna să-L servim cu mai sfânt zel.

             Anul Nou nu îl cunoaştem, dar ce ştim e-ncurajare :
              Domnul stă mereu la cârmă şi ne poartă pe aripi,
               Tot aşa cum o mămică, din dragoste iubitoare
               Îşi conduce puişorii pe cărări, de sunt scuti i.

               Lasă Doamne ca şi anul ce ne stă acum în fa ă,
                  Să ne-aducă noi speran e de alin şi bucurii,
                Şi cu Tine împreună să străbatem orice cea ă
               Şi slăvindu-Te pe Tine să Î i mul umim, Amin !
                                            9




                                      Biruin ă în suferinta
                                                      De Aurelia Gabor

                          Pentru cei mai mul i dintre noi, suferin a nu este o no iune
                       nouă şi nici necunoscută, dar felul în care vom şti să îi facem fa ă
este, pe cât de important, pe atât de pu in cunoscut. Motivele care aduc suferin ă şi
durere în vie ile noastre sunt atât de multe şi diferite, pe câte destine şi familii se
confruntă cu ele, dar asta nu aduce nici un fel de alinare problemei mele personale. A
mea, trebuie adresată doar în felul în care va lucra pentru mine. Şi, totuşi, atunci când
suntem confruntate cu încercări, orice interven ie bine inten ionată ar putea aduce o
binecuvântată uşurare. Dar nici o vorbă sau gest venit din exterior nu ar putea aduce o
mai mare alinare ca cele venite din partea partenerului de via ă. De aceea, discu iile
noastre de astăzi se vor concentra la ceea ce putem face unul pentru altul, ca parteneri
de via ă, atunci când durerea şi problema care apasă pe unul din so i, devine problema
cuplului.
    Sosirea pe lume a copiilor noştri este, fără nici o îndoială, un motiv de bucurie dar
vine şi cu o serie întreagă de schimbări cărora nu întotdeauna suntem pregăti i să le
facem fa ă. Gicu şi so ia lui Domnica, s-au bucurat mult să vadă chipul delicat şi gingaş
al celei de-a treia feti e din familia lor dar, curând după ce mama şi nou născuta au
ajuns acasă, oboseala a început să îşi spună cuvântul. Feti a plângea mult, dormea pu in
şi, curând, Domnica a început să se simtă atât de epuizată încât cu greu se mai putea
ridica din pat. După o consulta ie de specialitate, Domnica a fost internată într-o sec ie
de psihiatrie cu diagnosticul mai pu in obişnuit de depresie severă post-partum, adică o
depresie ca urmare a sarcinii şi naşterii. Atât Gicu, cât şi Domnica erau implica i în
biserica din care făceau parte, el fiind pastor asistent iar ea coordonatoare a lucrării cu
femeile.
  Iată care este mărturia lor : „Nici unul din noi nu ştiam ce să facem, cum să
reac ionăm fa ă de această situa ie neaşteptată şi deosebit de stresantă din via a
noastră. Cunoşteam toate versetele din Scriptură despre încurajare şi încredere în
Dumnezeu dar, parcă, nici unul din aceste versete nu ne mai oferea vreun confort.
Nu mai aveam puterea de a ne ruga cu credin ă şi cu convingerea că da, Dumnezeu
ne ascultă. Ne dădeam seama că El ştie de problema noastră, dar acum părea că Se
afla la o aşa mare distan ă încât nu ni se mai părea că ne aude rugăciunile...
Disperarea care ne-a cuprins pusese deja o amprentă puternică pe rela ia noastră de
căsătorie. Eram creştini, slujitori devota i care doream din toată inima să Îl onorăm
pe Dumnezeu prin via a şi căsnicia noastră, dar acum ne aflam ca într-o agonie.
Până acum, nu ştiusem ce înseamnă să suferi împreună şi nici nu am sim it vreodată
dorin a de a învă a lec ia de a-I permite lui Dumnezeu să ne treacă prin Valea umbrei
mor ii... Dar, nu ne-am dat seama că, evitând o asemenea „călătorie” ne lipseam
                                            10


singuri de o experien ă care, trecând prin ea, a dat o nouă formă atât căsniciei
noastre, cât şi slujirii creştine în care eram amândoi implica i.”
       Ca oameni, în elegem durerea şi suferin a la nivel intelectual. Dar Iacov, în
Cap. 1:2-3 spune că, în calitate de creştini ar trebui să ne purtăm :„... ca unii care şti i
că încercarea credin ei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă
desăvârşit lucrarea, pentru ca să fi i desăvârşi i, întregi, şi să nu duce i lipsă de
nimic.” Ca şi creştini, dorim să avem această experien ă a desăvârşirii dar, din
nefericire, este greu, pentru că nimenea nu ne-a învă at încă tehnica aceasta de a suferi
împreună ca şi cuplu, iar cursurile de consiliere premaritală nu fac nici o referire la
acest aspect. Şi Domnica spune mai departe : „De când am luptat împreună lupta
împotriva depresiei post partum ce am avut-o eu, eu şi Gicu am trecut prin multe alte
probleme grele cu durerile lor profunde. Dar ceea ce am învă at împreună despre
suferin ă ne-a schimbat felul în care privim acum problemele din via a noastră.”
    Deşi ne dăm cu to ii seama că nu există o formulă magică general valabilă care să
ne aducă o eliberare imediată din stresul pe care îl avem, ştim că Tatăl nostru din ceruri
a decis să ne ofere câteva solu ii care ne vor ajuta cu siguran ă să parcurgem calea
dificilă a încercărilor. Haide i să observăm câteva din ele :
    • Prezen a Duhului Său cel Sfânt, care să ne fie un
ghid pe cărările întortocheate ale durerilor noastre. Duhul
Sfânt are menirea de a păşi alături de noi şi de a ne ridica
atunci când cădem sau ne încurcăm în tot felul de decizii
greşite, suferind enorm de pe urma lor sau de pe urma
păcatelor comise, cu toate consecin ele lor, pe care nici prin
cap nu ne-a trecut că le vom suferi. Duhul Sfânt are rolul şi
menirea de a ne direc iona, fin şi delicat, plin de compasiune pentru slăbiciunile noastre.
Suferin a noastră nu este altceva decât o invita ie de a cunoaşte puterea de interven ie a
Duhului Sfânt la un nivel mult mai intim şi mai real în vie ile noastre. Doreşti ca,
împreună cu partenerul de via ă să ai această experien ă a lucrării Duhului Sfânt în via a
ta ? Eşti dispusă să mergi pe calea durerii şi a încercării împreună cu so ul tău, pentru a
putea experimenta călăuzirea Duhului Sfânt în via a ta ?
    • Suferin a împreună va produce o mai mare apropiere de Domnul Isus care
în elege ca nimeni altul durerea noastră. În Evrei 4:15-16, citim : „Căci n-avem un
Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate
lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină
încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să
fim ajuta i la vreme de nevoie.” Vedem că mila Domnului Isus este cu noi şi cu
partenerul nostru de via ă. Doreşti tu mila Lui ? Dacă da, trebuie să decizi cu mintea şi
inima lucrul acesta pentru că nu se va întâmpla în mod natural, fără nici un efort.
Fiecare încercare prin care trecem cuprinde în ea două invita ii deosebite : să ne
apropiem unul de altul prin Domnul Isus Hristos şi Duhul Său cel Sfânt sau să permitem
                                            11


circumstan elor să ne distan eze unul de celălalt şi să ne conducă pe direc ii nedorite de
inima noastră.
    • A suferi împreună este şi o invita ie de a-L cunoaşte mai bine pe Dumnezeu
Tatăl. Dragostea nu este o caracteristică ce Îi apar ine doar lui Dumnezeu, ci este însăşi
esen a puterii şi prezen ei Lui, care prin mine şi prin tine, curge spre partenerul nostru
de via ă. Desigur că pu ini dintre noi am alege să Îl cunoaştem pe Dumnezeu prin
agonia suferin ei. Dar, promisiunile lui Dumnezeu nu strălucesc niciodată atât de
puternic ca şi în cuptorul încercărilor.
    Dar, în final, cum vom păşi, în mod practic, pe calea durerii zi de zi ?
                                 •       Fi i disponibili, prin prezen ă fizică, unul
                           pentru altul. Nu este o noutate faptul că starea de stres şi
                           suferin ă are un poten ial ridicat de a distan a partenerii unul
                           de celălalt. Este mult mai simplu să evi i o atmosferă
                           neplăcută, încărcată de tensiune şi durere, decât să discu i cu
                           partenerul de via ă problema care există. Cuvântul din
                           Galateni 6:2 spune : „Purta i-vă sarcinile unii altora şi ve i
                           împlini astfel legea lui Hristos.” Dar, cum am putea, oare, să
                           împlinim acest cuvânt şi să purtăm sarcinile celui drag, dacă
                           nu ne facem disponibili fizic pentru el ? Şi această
                           disponibilitate este atât de simplă şi la îndemână : ia mâna
so iei sau a so ului îm mâna ta şi spune-i un cuvânt de încurajare, spune-i cât de mult îl
pre uieşti şi ce mult apreciezi că Domnul te-a cinstit cu un asemenea partener, vino
acasă cu „ceva dulce” sau ceva care ştii că va surprinde plăcut pe partenerul de via ă, o
singură floare poate schimba dispozi ia celuilalt pentru cel pu in o seară. Acumulate,
aceste gesturi vor face minuni pentru cel în suferin ă. Spune-i o glumă bună sau fă-i un
compliment. Atmosfera se va descărca şi relaxarea va cuprinde casa. Uneori, chiar şi un
timp de tăcere, fără vorbe, doar inându-vă de mână, va aduce o nouă viziune a stării de
lucruri în care vă afla i. Prezen a şi disponibilitatea reciprocă va face minuni de
nedescris.
    • În elege mecanismul durerii şi consecin ele lui. Desigur că, fiecare dintre noi
am dori ca problema ce o avem să se termine cât mai repede. Cui îi place să sufere la
infinit ? Dar cuvintele din Matei 5:4 : „Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi
mângâia i!” au un în eles profund pentru credincioşi. V-a i gândit vreodată că, dacă nu
am plânge niciodată, nu am avea oportunitatea de a fi mângâia i ? Dumnezeu Însuşi
promite că cei ce vor plânge, vor avea parte de mângâierea Lui. Rămânând pentru o
vreme în Valea umbrei mor ii vom constata că nu suntem singuri ci că Domnul este
prezent şi acolo. Şi, de fapt, nu va fi doar o „constatare” ci va fi o reală experien ă cu
Dumnezeu. Şi, pe măsură de intimitatea noastră cu Dumnezeu va creşte, va înflori şi va
deveni mai puternică şi intimitatea dintre so i.
    • Nu uita zilele încercării. Plângerile lui Ieremia 3:22-23 ne amintesc de faptul că
 „Bunătă ile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înoiesc
                                             12


în fiecare diminea ă.”. Nu putem şi nici nu trebuie să ne ştergem din memorie
încercările prin care îngăduie Domnul să trecem, pentru că doar prin ele am
experimentat interven ia Duhului Sfânt, prezen a Domnului Isus şi o cunoaştere mai
intimă a persoanei lui Dumnezeu în vie ile noastre. Aceasta poate fi şi experien a ta. Pe
măsură ce vei îngădui amintirilor legate de perioade grele din via a ta să î i
îmbogă ească via a de căsnicie, vei putea încuraja şi tu pe al ii să constate şi să vadă că
Domnul. „ când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea
mare : căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii
oamenilor.” (Plângeri 3:32-33). Imagina i-vă doar pentru un moment tabloul măre şi
minunat al încurajărilor şi binecuvântărilor ob inute, dacă fiecare cuplu ar mărturisi că
încercările şi durerile pot să vindece inimi, să transforme mânia şi descurajarea în calm
şi speran ă şi să aducă vindecarea şi mângâierea pe care Dumnezeu a adus-o şi în vie ile
cuplurilor care au fost confruntate cu cele mai grele probleme.




                                                   2012...
                                             De Olimpia Nenu

                          Printre norii-ncolăci i ce galopau zgomotos peste stihiile naturii,
                     un gingaş porumbel, netulburat de grozăviile din preajmă, cobora
                     liniştit, plutind pe-o aripă de vânt, tot mai jos şi mai jos, până-a
                     poposit, aicea lângă mine.
                         Demult, privirea mea-l zărise în înaltul dintre stele. Dar acum e-
aici. A ajuns. Şi parcă mă îmbie, cu privirea-i inocentă, să-i dezleg cât mai iute mesajul
de la picioruş. Cu mâna-mi tremurândă, îi desfac nodul de la fundă. Treaba-i ca şi gata
mai departe… un sul cu migală-nfăşurat, alunecă deliberat, pe mătasea ierbii de sub
talpă.
    M-aplec să văd minunea … căci e-o minune ! „2012”... sclipeşte scrisul de pe sul…
şi-apoi, citesc cu suflet fermecat, tot ce trimisul neînfricat a inut să-mi aducă din înalt.
Amu isem de uimire. : „2012” !
    N-am crezut vreodată c-am să ajung să-l întâlnesc… şi-alerg în trecutu-nce oşat,
când în mintea-mi de copil, s-au săpat ca-n stâncă, cu-un priboi de fier, cum stam
pitulată la picioarele-n elep ilor bătrâni ce-ncercau să deznoade tainele Scripturii,
spusele şoptite printre firele de barbă... „Ehei, fra ii mei, nici 2000 n-o să apucăm...”.
„L-om vedea noi, de dincolo de stele...”, completa un altul, mai aproape de cele
veşnice, după albul nins de pe plete...
    Şi acum, 2012 e chiar aici !
                                           13


    Mă smulg din contemplare şi fug să prind vorbele-aşternute acolo pe pergament...
Cât bine mi-au făcut ! Auzeam parcă-n urechi spuse-n şoapte calde de iubire, tot ce
Tata-a vrut iar şi iar să-mi amintească pentru Noul An. Nimic nu era din ce n-aş fi ştiut
mai dinainte. Şi, totuşi, prin chiar faptul că S-a gândit la mine-acum, de Anul Nou, şi
mi-a trimis mesajul de mai jos, mi-a spus mai mult decât am putut duce... căci o căldură
toropitoare mi-a cuprins sufletul îmbătat de dragoste, când m-am sim it învăluită într-a
Lui, iar funiile cu care m-a înlăn uit, trăgându-mă spre El, m-au adus atât de-aproape de
inima Lui, de-i auzeam bătaia ritmică şi parcă fiecare-mi glăsuia aşa :
       - Iubeşte- i fra ii ca nicicând... că-i timpul pe
           sfârşit !
       - Iartă- i fra ii ca nicicând... că-i timpul pe
           sfârşit !
       - Fii darnică şi primitoare, cum niciodată n-ai
           mai fost... că-i timpul pe sfârşit !
       - Bunătatea fie- i dulcea ta surată de pe
           drum... că-i timpul pe sfârşit !
    E timpul pe sfârşit, a fost laitmotivul repetat la
nesfârşit pe pergamentul mesajului de sus... Mi-am ridicat privirea din pământ.
Porumbelul mesager era deja departe, dar eu rămas-am aicea printre voi, să-mi amintesc
atât mie, cât şi vouă, dragilor :
   „Să ne grăbim prieteni, e vremea-nspre apus... să lucrăm cu zor, fieştecare-n
ogorul încredin at lui, acum cât încă este zi... că-i timpul pe sfârşit ! Nu obosi i ! Nu
osteni i ! Încuraja i-vă, îmbărbăta i-vă şi... hai, iar la munca pe ogor !”
   Aşa să ne ajute Dumnezeu !




                                                     Carmen Bogdan, Bucuresti

                       Ce vrei să fi : un “rezervor” sau o “conductă”?

     “Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde, înainte ca să isprăvească vorba,
                  îi voi asculta !”                  Isaia 65:24

    Pentru că atmosfera Crăciunului este încă vie în memoria mea, gândurile privitoare
la cadourile primite sau oferite mi-au amintit de ceea ce spunea odată un creştin şi
anume că, noi nu ar trebui să ne comportăm ca nişte “rezervoare”, ci ca nişte
“conducte”. “Rezervorul” îl umpli şi apoi îl foloseşti, până se goleşte din nou, pe când
                                             14


printr-o “conductă”, fluidul va circula tot timpul. Foloseşti şi tu, şi merge şi mai
departe. Ideea aceasta mi-a plăcut mult şi m-am gândit că e bine să o aplicăm şi noi, în
via a noastră de creştini..
    Eu am doi băie i şi, de-a lungul timpului am primit şi eu, pe ici pe colo, hăinu e
pentru ei. De multe ori însă, între hăinu ele primite erau şi rochi e sau lucruşoare care
nu li se potriveau. Evident, nu erau pentru noi, trebuia deci, să le dau mai departe, pe
"conductă". Sau, dacă am primit ceva ce a fost bun, a “sta ionat” la noi o vreme, până
când au crescut copiii apoi, şi la acestea, le-am dat drumul pe "conductă".
    Am citit, cu ani în urmă, într-o revistă menonită, o poveste care m-a impresionat şi
am inut-o minte. Din lipsă de spa iu în casa mea, revistele acelea au plecat şi ele “pe
conductă”, dar câteva articole mi-au plăcut şi, în anumite împrejurări, mi le amintesc cu
plăcere. Dacă bine îmi amintesc, titlul acelei povestiri era “Cei cinci dolari”. Iată
despre ce era vorba.
    O familie se hotărăşte să plece împreună cu copiii în vizită la părin ii care locuiau
într-o altă localitate. Pentru că aveau o livadă de nuci, mama a cerut copiilor să adune
                          mai multe nuci pe care să le ofere cadou părin ilor şi rudelor pe
                          care le vor întâlni. Ajunşi la destina ie s-au bucurat să se revadă
                          cu rudele lor şi le-au oferit tuturora nuci din belşug. Una dintre
                          rudeniile lor, după ce s-a întors acasă s-a gândit să ofere şi unei
                          vecine nişte nuci. Aceasta a fost aşa de încântată încât a rugat-o
                          pe rudenia acestei familii să îi mai procure şi alte nuci, pe bani.
Cum nuci erau din belşug, cei veni i în vizită i-au mai dat o plasă verişoarei lor care,
bucuroasă, le-a dus din nou vecinei ei. Cum vecina promisese că va plăti, a oferit cinci
dolari pentru nucile primite şi, cu toate insisten ele celor veni i în vizită de a nu primi
nimic, vecina nu a acceptat să ia nucile fără plată. Verişoara a luat banii si i-a dat pentru
nuci rudei sale, povestindu-i cele întâmplate. Banii au fost puşi în poşetă. Câteva zile
mai târziu, fiica venită în vizită, împreună cu mama ei, se hotărăsc să iasă împreună în
oraş dar, pe drum, au o problemă cu maşina. Peste drum de locul în care s-a întâmplat
incidentul se afla un atelier de unde un om a văzut impasul femeilor. S-a apropiat de ele
şi s-a oferit să le ajute, reuşind să pună maşina în func iune. Brusc, tânăra şi-a adus
aminte de cei cinci dolari ce îi pusese în poşeză şi i-a oferit omului ce le-a ajutat dar
acesta a refuzat să primească banii, spunând că le-a ajutat în numele Domnului Isus.
Atunci, tânăra l-a rugat să primească şi el cei cinci dolari tot în numele Domnului.
Ajungând acasă seara, omul nostru a văzut că so ia sa tocmai pregătise o tavă pe care
pusese câte ceva pentru o vecină de-a lor, văduvă. Amintindu-şi de cei cinci dolari,
omul i-a pus şi pe aceştia pe tavă şi so ia a plecat să ducă ce avea pentru vecina ei.
Când a sunat la uşă şi i-a deschis văduva, aceasta i-a mărturisit că tocmai se sculase de
pe genunchi, unde ceruse Domnului să o ajute să plătească o factură la care îi mai
trebuiau încă cinci dolari. Tocmai citise versetul din Isaia 62:24. Mare i-a fost bucuria
ca, pe lângă darurile aduse de sora sa în credin ă, să vadă că Domnul îi trimisese deja şi
banii pentru nevoia sa.
                                            15


    Îmi amintesc că, înainte ca să citesc această istorisire, am auzit de o soră că trecea
prin strâmtorare şi so ul ei nu lucra. Atunci am strâns câteva
lucruri printre care şi nişte pantaloni ai so ului meu care îi
rămăseseră strâm i şi nu îi mai purta. Eu nu ştiam cum arăta
so ul sorei, dar aşa am avut pe inimă. Am auzit ulterior că
sora ar fi spus că, probabil, eu nu am întrebat pe Domnul când
am oferit acei pantaloni, deoarece so ul şi băie ii ei erau mult
mai mari de statură şi acei pantaloni nu s-au potrivit. Am fost
tristă şi necăjită, mai ales că oferisem acele lucruri cu toată
inima. Mă gândeam că, poate, nu fusese voia Domnului să
dau acele lucruri şi că am gresit. Apoi am citit povestea pe care v-am împărtăşit-o mai
sus şi am în eles diferen a dintre “rezervor” şi “conductă”. Sora nu a în eles că acei
pantaloni probabil trebuiau să ajungă la altcineva dar, de atunci, dacă am încredin area
să dau un dar cuiva, o fac cu toată plăcerea, chiar dacă celui căruia i l-am făcut nu i se
potriveşte. Dar, poate va porni pe „conductă” şi va binecuvânta o altă persoană.
    Mă bucur, de asemenea, să constat că, odată cu trecerea anilor, Domnul mă
în elep eşte şi mă ajută să nu mai judec cu mintea mea atât de mult lucrurile, ci să las să
curgă prin mine voia Sa. Deşi sunt greu de modelat şi învă cam greu, învă totuşi şi
asta mă face mai în eleaptă şi mă apropie mai mult de Domnul Isus. Astfel, pacea şi
bucuria ce vin de la El mă fac să experimentez un nou stil de via ă, care mă împlineşte
mai mult decât orice. De aceea, Îl slăvesc pe Domnul şi mă silesc să îmi în eleg atât
rolul de „rezervor” cât şi pe cel de „conductă”.


                            Cel mai mare OM din istorie
           Domnul Isus Hristos n-a avut servitori, şi totuşi I se spunea Stăpân
                   N-a avut diplome, şi totuşi I se spunea Învă ător.
               N-a avut medicamente, şi totuşi I se spunea Vindecător.
                      N-a avut armată, şi totuşi se temeau de EL
                 N-a câştigat nici un război, şi totuşi a cucerit lumea.
                    N-a comis nici o crimă, şi totuşi L-au răstignit.
                      A fost înmormântat, şi totuşi trăieşte şi azi.
            Mă simt onorată să slujesc un Conducător care iubeşte o lume
                                       pierdută !
                                             16




                 Cugetãri.... de la sora Ligia Gherghel
           • Prezen a lui Hristos în noi este nădejdea
             vie ii veşnice. Dumnezeu este sursa vie ii.
             Cuvântul Său este sursa schimbării.
           • Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să constituie temelia tuturor
             studiilor !
           • Dragostea nu întreabă cât trebuie să faci, ci ce trebuie să faci !
           • Cine dă la timp, dă de două ori !
           • Acceptarea adevărurilor Bibliei va înnobila mintea şi va înăl a
             sufletul !
           • Bucură-te de lucrurile neînsemnate din via a ta. Peste ani,
             privind înapoi, vei constata că acestea au fost cele mai
             binecuvântate momente din via a ta !
           • Din lemnul unor arbori se fac numai viori. Din al i arbori,
             numai ciomege. Tu, de care eşti ?




   După câteva minute de zbor, cu 11 pasageri la bord, zece bărba i şi o femeie, pilotul
anun ă că elicopterul are o defec iune serioasă şi cei afla i în elicopter vor trebui să
coboare la sol cu ajutorul unei frânghii de urgen ă. Repede, cei 11 călători s-au ataşat de
frânghia oferită şi erau gata de aterizare, pentru a scăpa cu via ă dintr-un posibil
                                   accident de elicopter. Dar, s-a ivit o altă problemă şi
                                   anume, din nefericire, frânghia putea suporta greutatea
                                   a doar zece persoane. Între cei care se aflau cu mâinile
                                   strânse în jurul funiei a început o discu ie plină de
                                   tensiune : cine anume ar trebui să se sacrifice pentru ca
                                   ceilal i zece să trăiască. În final, singura femeie aflată
                                   acolo le spune, plină de compasiune şi emo ie că se va
                                   sacrifica ea deoarece, oricum, femeia este obişnuită să
se sacrifice pentru to i cei din jurul ei. To i bărba ii au început să aplaude….
                                             17




                                           Știa i că...
                        Sănătatea şi lungimea vie ii depind de o stare de bună
                 dispozi ie și de mul umire, care sunt produse de încredere, optimism,
                 râs, muzică și de starea noastră spirituală ?
                                                    De Dr. Ligia Miclea

        Dintre factorii mai sus aminti i ne vom ocupa numai de starea de bună dispozi ie,
de mul umire, de râs și de starea noastră spirituală, factorul muzică fiind un subiect
tratat separat.
        În urma unui studiu complex, efectuat in SUA pe un grup de persoane în vârstă
de 100 de ani și peste, cercetătorii au ajuns la concluzia că, pe lângă stilul de via ă, o
alimenta ie sănătoasă și mișcare (exerci iu fizic), factorul cheie pentru sănătate și
longevitate este o stare de bună dispozi ie și de mul umire, care sunt prezente chiar și în
împrejurări total nefavorabile : sărăcie, necazuri, greută i, lipsă de
confort și calamită i naturale. Aceste stări stimulează glanda pituitară
– hipofiza – care produce endorfinele, numite și „hormonii fericirii”.
Acestea întăresc sistemul imunitar care are rolul de a apăra organismul
în lupta cu microbii și virusurile care produc bolile, men inându-ne
astfel sănătatea și prelungindu-ne via a.
        Un alt rol important în producerea bunei dispozi ii îl are râsul.
Acesta, pe lângă stimularea sistemului imunitar, are și capacitatea de a
produce anestezie, micșorând intensitatea durerii, uneori chiar până la dispari ia ei, prin
relaxarea musculară pe care o produce. În unele studii se men ionează că, 20 secunde
de râs sănătos aduc aceleași beneficii cardio-vasculare, ca și cele rezultate din 3 minute
de exerci iu fizic aerobic.
        Cunoscând rezultatele studiilor men ionate mai sus, scriitorul Norman Cousins,
căruia medicul i-a dat o șansă de via ă de 1/500, a introdus alături de tratamentul zilnic
un timp de mai multe ore de râs, aplicând proverbul: “râsul e cel mai bun leac”. În
cartea sa celebră, „Anatomia unei boli”, el afirmă că, dacă ne îmbolnăvim din cauza
îngrijorării (stres) și a tensiunii nervoase, ne putem vindeca prin râs, pe care îl putem
practica zilnic, timp de minimum 2 ore, ca și tratament.
                             Concluziile, rezultate în urma studiului mai sus men ionat, au
                      fost considerate ca noută i pentru cei din lumea medicală, dar nu și
                      pentru cei ce cunosc și trăiesc Scriptura, în care ele au fost scrise cu
                      secole înaintea noastră. În cartea „Proverbe” găsim scris: „O
                      inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele”
                      (17:22); „O inimă liniștită este via a trupului” (14:30); „O
                                              18


inimă veselă înseninează fa a” (15:13); „O privire prietenoasă înveselește inima, o
veste bună întărește oasele” (15:30); „Cel cu inima mul umită are un ospă
necurmat” (5:15); „M-am deprins să fiu mul umit cu starea în care mă găsesc.
Știu să trăiesc smerit și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m-am
deprins să fiu sătul și flămând și să fiu în belșug și să fiu în lipsă” (Filipeni
4:11,12). Aceste versete, și încă multe altele care nu sunt men ionate aici, explică
faptul că, pentru noi, „secretul” unei stări de bună dispozi ie și de mul umire
permanentă a fost de mult dezvăluit și cunoscut. Ceea ce trebuie să facem pentru a intra
în posesia acestor stări este să cerem „voin a și înfăptuirea” pentru a le trăi.
       Referitor la lungimea vie ii noastre, cheia ob inerii ei este exprimată clar de
Domnul Isus, în Ioan 11:25-26 : „Eu sunt învierea și via a.
Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și
oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată.
Crezi lucrul acesta ?”
       Dragi cititoare ale acestei rubrici, în anul 2012 în care
intrăm, să cultivăm voia bună, gândurile pozitive, bucuria,
optimismul, încrederea și credin a neclintită în Cel căruia I-
am încredin at via a noastră ! Astfel, vom putea să realizăm o stare de bună dispozi ie
și de mul umire permanentă, care ne va ajuta să luptăm cu problemele și necazurile cu
care ne vom confrunta. Să citim zilnic Scriptura și să o trăim, ca să avem un echilibru
spiritual și fizic stabil, care ne va asigura o sănătate deplină. Amin!


                         „Unul,care dă cu mână largă ajunge mai bogat şi altul,
                        care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească.”
                                           Proverbe 11:24

                           Era un om bun, dar tare zgârcit... Niciodată nu ar fi plătit pre ul
                        întreg pentru un serviciu sau pentru o marfă, ci era în stare să se
                        târguiască până ob inea orice pe un pre de nimic. În mod special,
                        nu îi plăcea să le plătească doctorilor onorariile ce li se cuveneau.
   Într-o zi, în timp ce mânca peşte, un os i s-a oprit în gât şi, în câteva minute, omul
nostru a început să gâfâie din greu, nemai având aer. So ia lui, speriată de moarte a
sunat doctorul, care a venit în câteva minute în ajutorul omului. Chiar pe când acesta
începuse să se învine ească din cauza lipsei de aer, doctorul, cu o mişcare dibace,
folosind o pensă specială, i-a scos osul din gât. Respirând din nou normal şi uşurat,
deşi copleşit de mul umire pentru rapiditatea cu care a venit şi a ac ionat doctorul,
salvându-i astfel via a, nu s-a putut opri de la a se îngrijora cât va trebui să îi plătească
acestuia pentru interven ie. Cu multă grijă şi tact, cum a ştiut el mai bine, l-a întrebat
pe doctor :
   „Domnule doctor, cât î i datorez pentru această mică interven ie, de două minute
?”
   Doctorul, care îl cunoştea bine pe om, precum şi obiceiul acestuia de a negocia
orice posibilitate, i-a răspuns :
   „Plăteşte-mi jumătate din cât mi-ai fi dat când încă aveai osul în gât...”
                                              19




                                              Mijlocul Bibliei

                                „Mai bine este să cau i un adăpost în Domnul,
                                 decât să te încrezi în om...” Psalmul 118:8

                          Ne-am obişnuit cu Biblia ce o avem ca şi cu o carte dragă, din
care în elegem destul de multe dar, care a devenit o carte obişnuită pentru cei mai mul i
dintre noi. Ne place pentru că este plină de inspira ii şi învă ături, dar nu to i ştiu că este
Cartea cea mai specială care a fost scrisă vreodată. Haide i să privim la câteva lucruri
interesante privitoare la Biblie.
    • Capitolul cel mai scurt din Biblie este Psalmul 117 ;
    • Capitolul cel mai lung din Biblie este Psalmul 119 ;
   • Psalmul 118 se află chiar la mijlocul Bibliei ;
   Vom avea deci, 594 de capitole înainte de Psalmul 117 şi 594 de capitole după
Psalmul 118. Adunând cele două numere (594 + 594 = 1188).
   Ce crede i, care verset se află la mijlocul capitolului din mijlocul Bibliei ? Psalmul
118:8. Ce o fi cu acest verset ? Are el, cumva, o semnifica ie deosebită în privin a
voin ei lui Dumnezeu pentru noi ?
                    „Mai bine este să cau i un adăpost în Domnul,
                       decât să te încrezi în om...” Psalmul 118:8
   De câte ori în via ă nu am experimentat acest adevăr ? Iată că, în atotîn elepciunea
Lui, Dumnezeu ne-a transmis acest mesaj în elept de care poate beneficia orice făptură
umană.
   Rugăciunea mea, pentru fiecare dintre noi, pentru Anul Nou în care am intrat este ca
Domnul să fie locul nostru de adăpost şi turnul nostru de scăpare şi în El să ne punem
deplina încredere pentru orice situa ie vom întâlni în calea noastră în Noul An, 2012. Iar
dacă anul acesta va însemna „sfârşitul lumii”, adăpostul nostru să fie în Domnul.


                                Un cuvânt la început de an...
    Cine ar fi deschis poarta vie ii veşnice pentru noi, cei aşa de strâmba i de
 păcat, dacă n-ar fi fost Hristos, care ne-a iertat şi ne-a prezentat în fa a lui
 Dumnezeu ca parte din familia Lui ?
    Cine ar fi îndrăznit, în fa a dreptă ii Dumnezeieşti să spună un cuvânt de
 apărare pentru noi, cei atât de vinova i, dacă n-ar fi fost Hristos, care S-a
 încărcat cu vina noastră, plătind cu sângele Său sfânt datoria cea mare pe care
 n-am fi fost niciodată în stare să o plătim ?
    Cu aceste gânduri, doresc tuturor cititorilor acestei reviste un An Nou, 2012
 fericit, în care inimile noastre să Îl slăvească pe Domnul pentru „Darul Său
 nespus de mare – Domnul Isus Hristos”.
   Cu dragoste, a voastră soră în Domnul, Silvia Titean, Chicago
                                            20




                                                 Sămân a
                           Coresponden ă de la Ana Sarbu Irimia, Phoenix, AZ

                        Un bogat om de afaceri creştin a decis că este timpul să-şi lase
                  un succesor la comanda companiei sale. În loc de a se orienta spre
                  unul din directorii firmei sau copiii săi, el a decis să încerce ceva
deosebit.
       Într-o zi, şi-a convocat tot executivul care era format din tineri şi le-a spus:
       - Dragii mei, a sosit timpul să-mi numesc un înlocuitor la conducerea
companiei, în calitate de manager general (CEO). Aşa că, decizia mea este ca unul
din voi să ocupe acest post..
    To i au rămas şoca i, în timp ce şeful a continuat :
       - Astăzi, inten ionez să vă dau fiecăruia câte o sămân ă, o sămân ă specială.
Vreau ca să lua i sămân a aceasta acasă, s-o planta i, s-o uda i şi apoi, exact peste un
an, să veni i cu planta care a răsărit şi crecut din această sămân ă. Cu acea ocazie,
voi analiza planta fiecăruia şi, după un criteriu personal, voi alege viitorul manager
general.
       Un tânăr, pe nume Jim, a fost şi el prezent la întâlnire şi, asemenea fiecăruia, a
primit şi el o sămân ă. A plecat acasă şi, plin de entuziasm a împărtăşit so iei planul
şefului. So ia l-a ajutat să găsească un vas potrivit, pământ de calitate îmbunătă it cu
îngrăşământ natural şi apoi au plantat sămân a. În fiecare zi, Jim turna apă în acel vas şi
aştepta cu nerăbdare să vadă vreun semn că sămân a a încol it şi o mică plantă şi-a făcut
apari ia. După vreo trei săptămâni, colegii lui vorbeau despre semin ele lor şi despre
plantele care au început să răsară. Jim urmărea cu aten ie vasul în care plantase
sămân a, dar nimic nu se întâmpla. au trecut trei, patru, cinci săptămâni,
dar în vasul cu pământ nu se vedea nici un semn de încol ire şi creştere.
Colegii lui vorbeau deja despre plantele lor, dar Jim se sim ea
falimentar în încercarea lui de a face sămân a să se transforme în
plantă. Au trecut şase luni şi... nimic încă nu se întâmplase în vasul cu
pământ al lui Jim. Cu nespusă părere de rău, Jim şi-a dat seama că
omorâse sămân a. Fiecare din colegii lui aveau deja pomi, plante, iar el
nu avea nimic. Oricum, Jim a hotărât să nu spună colegilor săi nimic
din experien a lui eşuată. A hotărât însă să continue să ude sămân a şi
să-i adauge îngrăşământ. Poate, cine ştie, într-o zi sămân a va încol i.
       După exact un an, fiecare din cei ce primiseră o sămân ă de la
şef, şi-au adus vasele lor cu plante, pentru a fi inspectate. Jim a spus so iei că el nu
îndrăzneşte să meargă la companie cu un vas gol. So ia însă l-a încurajat să fie cinstit cu
                                              21


privire la ceea ce i s-a întâmplat. Deşi a sim it un gol în stomac, gândindu-se la
                   experien a pe care o va avea, poate cea mai jenantă experien ă din via a
                   lui, a hotărât totuşi să dea ascultare sfatului so iei. Astfel, în ziua
                   hotărâtă pentru inspec ie, Jim şi-a luat vasul în care nu era decât
                   pământ şi s-a prezentat la sala de conferin e a companiei. Când a intrat
                   în sală, Jim a fost şocat de varietatea de plante din vasele colegilor lui.
                   Plantele erau minunate:, diferite în culori şi mărimi. Jim şi-a pus vasul
                   pe podea şi mul i din colegii lui au bufnit în râs iar al ii l-au
                   compătimit sincer.
       Când şeful şi-a făcut apari ia, a salutat membrii executivului, rotindu-şi privirea
asupra tuturor. Jim căuta un col cât mai îndepărtat pentru a se ascunde.
       - Wau! Ce plante minunate, copaci, flori a i crescut voi ! a spus seful. Astăzi,
unul din voi va fi numit managerul general al companiei !
       Deodată, şeful l-a descoperit pe Jim în col ul cel mai îndepărtat al sălii, cu vasul
său gol. A rugat pe directorul financiar să-l invite pe Jim în fa ă. Jim a înghe at,
începând să-şi zică în sinea lui : „Şeful şi-a dat seama de eşecul meu. Mare lucru să
nu mă concedieze...”
       Când Jim a ajuns în fa ă, şeful l-a întrebat ce s-a întâmplat cu sămân a lui şi Jim a
trebuit să-şi spună istoria în fa a tuturor colegilor. După ce Jim a
terminat, şeful a spus că toată lumea, cu excep ia lui Jim, să ocupe un
loc. Apoi, arătând cu mâna spre Jim, a spus :
       - Iată-l pe noul vostru manager general. Numele lui este Jim.
    Lui Jim nu-i venea să creadă. Ştia că falimentase total în plantarea
semin ei. Cum putea el să fie manager general cu un asemenea eşec ?
    Apoi, şeful a continuat :
    - Cu un an în urmă, am dat fiecăruia din cei prezen i în această
sală o sămân ă. V-am spus să lua i sămân a, să o planta i, să o uda i
şi să mi-o aduce i astăzi înapoi. Ceea ce voi nu a i ştiut este că toate
semin ele pe care vi le-am dat au fost fierte şi toate au fost semin e
moarte care nu aveau cum să încol ească. To i, cu excep ia lui Jim,
mi-a i adus pomi, plante, flori. Când v-a i dat seama că sămân a pe care v-am dat-o
eu nu încol eşte, a i înlocuit-o cu o altă sămân ă, procurată de voi. Jim a fost
singurul care a avut curajul şi cinstea de a aduce vasul cu planta mea in el. Pentru
acest motiv, el va fi numit managerul general al companiei mele !

                 Dacă plantezi cinste, vei culege încredere !
                Dacă plantezi bunătate, vei culege prieteni !
                 Dacă plantezi umilin ă, vei culege măre ie !
             Dacă plantezi perseveren ă, vei culege satisfac ie !
                 Dacă plantezi respect, vei culege apreciere !
                  Dacă plantezi hărnicie, vei culege succes !
                 Dacă plantezi iertare, vei culege împăcare !
           Dacă plantezi credin a în Domnul Isus, vei avea o recoltă
                                    bogată !
                  Aten ie : ce plantezi azi, vei culege mâine.
                                             22


                                    eâuÜ|vt ZÉáÑÉw|Çx|
                                               Tiramisu
                               Ingrediente : 12 gălbenuşuri, 12
                               linguri de zahăr, 1 kg. (2 lb) brânză mascarpone (la
temperatura camerei), 1 cutie de pişcoturi (ladyfinger cookies), 4-5 căni (8 cups) de
cafea preparată, foarte concentrată, rece (poate fi chiar inută la frigider de la o zi la alta
pentru a-i creşte concentrarea), 1 lingură de extract de vanilie, 1 bucată de ciocolată
neagră sau pudră de cacao.

Modul de preparare : Se prepară o cafea puternică şi se lasă să se răcească complet în
frigider. Se amestecă cu mixerul gălbenuşurile cu zahărul, până când devin pufoase şi se
albesc. Se adaugă în această compozi ie brânza mascarpone, muiată la temperatura
camerei. Se omogenizează cu mixerul, la viteză mică, toată compozi ia. Se pune la
frigider pentru cca 30 de minute. Se pune cafeaua într-un castron mai larg şi se adaugă
vanilia. Într-un vas de sticlă dreptunghiular se va pune un strat sub ire din amestecul de
brânză şi ouă. Se înmoaie pişcoturile, pe rând, foarte repede, în amestecul de cafea şi se
acoperă cu pişcoturi însiropate toată baza vasului de sticlă. Se acoperă cu amestec de
brânză, peste care se răzuieşte ciocolată sau se presară cacao naturală. Se repetă opera ia
până când vasul de sticlă s-a umplut. Se termină cu crema de brânză, peste care răzuim
ciocolată sau presărăm cacao.

           Poftă bună !                     Aurelia Gabor, Vancouver, Washington

                          Sufleuri de la Adriana
Ingrediente : 3-4 ouă, 200 g (8 oz) de brânză telemea (feta), rasă, 150 g (6 oz) de
smântână, 1 lingură de făină, 2-3 linguri de lapte, sare şi piper, după gust, plus una din
legumele următoare : varză, conopidă, spanac (la spanac se poate adăuga şi pu in orez
fiert), uşor opărite.

Modul de preparare : Se amestecă toate ingredientele de mai
sus cu una din legumele preferate, uşor opărite. Se bat
albuşurile spumă, se încorporează cu amestecul cu legume şi
se pune totul la cuptor, la foc mediu, într-o tavă unsă cu unt,
până când se observă că s-a format o pojghi ă aurie la
suprafa a sufleului. Se poate consuma aşa cum se prezintă sau
ca garnitură la o friptură.

        Poftă bună !                Re etă de la Adriana Moise, Deva
23

				
DOCUMENT INFO
Shared By:
Stats:
views:66
posted:4/13/2012
language:Romanian
pages:23
Description: Revista crestina pentru femei