Sistemul celular imunocompetent by 71J4I7e

VIEWS: 49 PAGES: 43

									Sistemul celular imunocompetent
       ORGANELE LIMFOIDE
  După diferenţierea lor în organele limfoide primare,
  limfocitele B şi T migrează pe calea vaselor sanguine şi adenoid
                    Limfocitele devin imunocompetente şi Ţesut
  limfatice în organele limfoide secundare, care sunt a antigenelor
                   • dobîndesc repertoriul de recunoaştere
  ganglioni limfatici, splina, amigdalele şi ţesutul limfoid
                                                          Amigdale
                   • proprietatea de a deosebi “selful” de “non-self” în
  ataşat mucoaselor (MALT).
Timus              absenţa antigenelor din mediul extern.
  Limfocitele imunocompetente care populează organele
  limfoide secundare sunt :proliferează limfocitele T, din care 10%
                   În timus celule antigen-reactive. Deci
Măduva roşie dobândesc caracterul imunocompetent iar restul de 90% sunt
  spre deosebire de organele limfoide primare, undeGanglioni limfatici
  instruirea se face în absenţa antigenului, în organele
                   distruse.                              Spină
  limfoide secundare prezenţa antigenului este : limfocitele B, dar o
                   In măduva roşie la om se diferenţiază
  obligatorie. parte rămân aici, măduva roşie fiind şi un organ limfoid
                                                          Plăcile lui Peyer
                   secundar
                                                          MALT
                                                          Apendice
                                                      Ganglioni limfatici


  ORGANE                                                ORGANE
 CENTRALE                                              PERIFERICE
Circulaţia limfocitelor




             Ganglioni limfatici
Ganglion limfatic
           Rol de filtru pentru antigenele
           sosite pe cale limfaticăşi care
           or fi preluate de CPA
Ganglion limfatic - sectiune
                     Sub capsulă se află sinusul subcapsular, marginat de
                     macrofage. Limfocitele şi Ag ajung aici prin
                     intermediul vaselor limfatice aferente.


                               Sinus
                               subcapsular

                                Cortex

                              Capilare
                             Sinus                                            Vas limfatic
                             medular                                          eferent
                                                                              Arteră
                                                                              Venă
                             Vas
                             limfatic
                             aferent

  Fiecare ganglion are o vascularizaţie proprie. Limfocitele circulante intră în ganglion prin
  venulele zonei paracorticale şi părăsesc ganglionul prin VLE. Pentru a ajunge din nou în
  circulaţie trebuie să străbată toată circulaţia limfatică până la vena subclaviculară.
            Ganglion limfatic                 Zona medulară conţine LT, LB şi
  Zona paracorticală conţine LT aflate în     plasmocite dispuse sub formă de
  contact cu CPA.                             cordoane medulare precum şi
                                              macrofage. Prin trecerea limfei de la
                                              VLA la VLE, Ag sunt fagocitate de
                                              macrofegele din zona medulară.

                       Aria paracorticală
                       > Limfocite T

                        Foliculi limfoizi
                        > Limfocite B

                       Centru germinativ
                       în timpul stimulării
                       imune
Zona corticală conţine LB organizate în
foliculi limfoizi, care prezintă centrii
germinativi.
                        Splina
Rol de filtru pentru
antigenele sosite pe
cale sanguina care or
fi preluate de CPA
   Splina – structură histologică



                             Pulpă roşie




                        Pulpă albă

•Pulpa roşie e implicată în distrugerea hematiilor îmbătrânite.
•Pulpa albă reprezintă ţesutul limfoid al splinei. Este organizată sub forma unor arii
limfoide periarteriolare în jurul arteriolei centrale.
                              Splina


Teacă                                                                 Arteriolă
limfocitară                                                            centrală
periarteriolară



Zonă marginală
macrofage                                                             Pulpă roşie




              •În zona adiacentă arteriolei – LT
              •În jurul acestei zone -LB sub formă de foliculi primari şi germinativi
              •În zona marginală a foliculilor – macrofage, celule dendritice
              •Splina nu dispune de drenaj limfatic, limfocitele intră şi părăsesc splina prin
              capilarele arteriolei centrale.
                  Importanţa MALT
   Mucoasele reprezintă o arie mare vulnerabilă la colonizarea şi
   invazia cu diverse microorganisme
   Totalul IgA secretor de pe mucoase excede concentraţia IgG serică
   Antigenele de pe suprafaţa mucoaselor sunt separate de mediul
   intern prin bariera epitelială
   Pentru a produce un răspuns imun, antigenele trebuie să traverseze
   epiteliul mucoasei şi să fie preluate şi procesate de celulele
   prezentatoare de antigen
   MALT protejează mucoasele de colonizarea cu agenţi infecţioşi
   Este organul ţintă al cercetării în producerea de vaccinuri
   Are influenţă asupra imunităţii sistemice
   Blochează sensibilizarea alergică.


Numărul de celule ale MALT excede cu mult numărul total de celule
ale măduvei roşii, timusului, splinei şi a ganglionilor limfatici.
MALT este format din ţesutul limfoid ataşat mucoaselor
• gastrointestinală (GALT),
•respiratorii (BALT) şi
• urogenitale
 şi reprezintă principala barieră antiinfecţioasă împotriva microorganismelor
care pătrund pe cale digestivă, respiratorie sau urogenitală.
BALT este format din foliculi şi alte agregate limfocitare dispuse în
sistemul bronşic, mai ales la nielul bifurcaţiilor bronşice. Dispune de o
reţea de capilare, arteriole, venule, cu rol de filtru pentru Ag care ajung aici
pe cale respiratorie , sau circulatorie.
GALT este alcătuit din plăcile Peyer intestinale şi limfocitele
intraepiteliale.
    Celulele M sau Owen sunt situate spre lumenul intestinal, au formă
    de potcoavă cu concavitatea spre plăcile Peyer şi sunt specializate în
    prelucrarea Ag din intestin.
MALT – ţesut limfoid asociat mucoaselor




               Plăcile lui Peyer
               Plăcile lui Peyer
               Celule asemănătoare macrofagelor
Lumenul        – celule M sau Owen
intestinal


     Arie LT                Arie LT
               Centru
               germinativ
  Soarta agentului infecţios
depinde de calea de pătrundere
direct în circulaţie – va ajunge splină unde va iniţia un
răspuns imunitar
prin piele (traumatism, iatrogen, insecte) - va fi
transportat de la locul inflamaţiei prin limfă la ganglionii
limfatici regionali, care vor servi ca sediu al răspunsului
imun
dacă strabate mucoasa digestivă sau respiratorie va
ajunge în ţesutul limfoid ataşat mucoaselor (MALT),
unde se va produce şi răspunsul imun. O parte din
limfocitele implicate în răspunsul imunitar vor migra la
alte organe limfoide, astfel ca informaţia antigenică
percepută prin MALT va ajunge în întreg organismul. De
la organele limfoide o parte a limfocitelor se vor întoarce
la MALT. Acesta este homing-ul limfocitar.
Limfocit – imunitate              Celulele implicate în
                                       rezistenţa
                                    antiinfecţioasă
Macrofag    Fagocitoză
Monocit     Prezentarea Ag                  Progen limfoid
                                            comun
PMN         Fagocitoză
Neutrofil   Imunitate
            antibacteriană
                                      Celulă stem
            Imunitate               Hematopoetică
Eozinofil
            antiparzitară             multipotentă



Bazofil     ?Protecţia suprafe-              Progen mieloid
            ţelor mucoase?



Mastocit    Protecţia suprafe-
            ţelor mucoase
Celule implicate în răspunsul imun
Antigenul interacţionează pentru a produce un răspuns imunitar cu:


     Celule prezentatoare de antigen (CPA)
     Limfocite T
     Limfocite B
    Celulele prezentatoare de antigen
                 (CPA)
•   procesează şi prezintă AG limfocitelor Th
•   macrofage profesioniste:
     •   celulele Langerhans din piele
     •   celulele dendritice din ganglionii limfatici şi splină
•    monocite
•    macrofage alveolare
•    celulele Kupfer
•    microglia
•    osteoclaste
•    celule mezangiale renale
•   Prezintă la suprafaţă MHC II
Subseturile de limfocite
                                     PLC
            Limfocite T                                  Limfocite B
                                      Precursor
                                       Comun
                     T                 limfoid         B


        Th                  CTL                   PC
Activează limfocitele B Lizează celule            Produc anticorpi
    şi macrofagele     Infectate cu un virus       PLASMOCITE
      LIMFOCITE            LIMFOCITE T
      T - HELPER           CITOTOXICE
          Receptorii pentru antigen ai limfocitelor
              Pâna în anii 1960 nu se cunoşteau funcţiile limfocitelor.

      L       Limfocitele T şi B sunt inactive pâna la întâlnirea cu un
              antigen.

              Ambele exprimă RECEPTORI PENTRU ANTIGEN
             Receptorul limfocitului B este un anticorp legat
     B       de membrană - IMUNOGLOBULINĂ DE SUPRAFAŢĂ



              Receptorul limfocitului T nu este un anticorp de
      T       suprafaţă ci o moleculă distinctă
              RECEPTOR PENTRU ANTIGEN - TCR


Fiecare receptor pentru antigen se leagă de un ag diferit
Fiecare celulă are o specificitate pentru un singur antigen
 LIMFOCITELE B
•Reprezintă 2-12% din limfocitele circulante. Ele au pe suprafaţa lor markerul
CD19 şi antigene MHC de clasa II.

•Când LB este stimulat corespunzător prin LT-helper, sau mai rar de antigene
timoindependente, el începe să se dividă transformându-se în limfoblaşti care
dau naştere la plasmoblaşti, apoi la plasmocite. Toate celulele provenite dintr-
un singur LB aparţin unei singure clone celulare, producătoare a milioane de
anticorpi identici care vor fi eliberaţi în mediul intern.

• Pe suprafaţa LB se găseşte BCR, care este anticorpul ce permite
celulelor B să recunoască Ag specifice şi pe care LB îl va produce.

•Cele mai multe LB sunt sub control direct al LT-helper care stimulează
activitatea lor şi T-supresoare care o deprimă. Există însă şi limfocite
timoindependente, care nu necesită cooperarea cu limfocitele T reglatoare fiind
stimulate direct de antigen. După stimulare antigenică, limfocitele se
diferenţiază,

    • în afară de plasmocite secretoare de anticorpi,

    • şi în L B cu memorie, care sunt celule cu viaţă lungă, fiind responsabile de un
    răspuns umoral rapid la o stimulare ulterioară cu acelaşi antigen.
RECUNOAŞTEREA ANTIGENELOR DE LIMFOCITELE B


       BCR (receptorul pentru ag al limfocitului B) este
               o imunoglobulină de suprafaţă




Imunoglobulinele de suprafaţă a limfocitelor B precum şi
 anticorpii din ser şi umori se leagă direct de antigenele
                           native
    Limfocitele T
     - 69-80% din limfocitele circulante
Limfocitele T helper (Th) - după interacţiunea cu antigenul stimulează
    •limfocitele B în elaborarea unui răspuns imun umoral în anticorpi
    • limfocitele Tc pentru obţinerea unui răspuns celular
    • activează macrofagele. Markerul de suprafaţă a limfocitului Th este
    molecula CD4+.
Limfocitele T supresoare (Ts)
    • limitează expansiunea clonală a limfocitelor B şi T stimulate antigenic
    participând la reglarea intensităţii răspunsului imun (CD8).
Limfocitele T citotoxice (Tc) - stimulate prin antigene care sunt exprimate
la suprafaţa celulei gazdă ca, de pildă, celule infeectate cu virusuri, cu microbi
cu habitat intracelular sau celule tumorale pe care sistemul imun nu le mai
recunoşte ca self. Markerul de suprafaţa este tot CD8+.
Limfocitele Tdh - au pe suprafaţa lor marker CD4+ fiind responsabile de
producerea hipersensibilităţii de tip întârziat . Ele secretă după stimulare
antigenică limfokine care activează macrofagele ce adăpostesc bacterii cu
habitat facultativ sau obligator intracelular.
    Limfocitele Th – CD4
          Limfocite T CD4 / helper

                               REAMINTIM !!!!!

    TCR

                  1   Ag

MHC II          2

                         MC / macrofag
Limfocite T CD8 citotoxice



    TCR

          2   1   Ag

          3 


                         MC – celule nucleate
RĂSPUNSUL
IMUN
UMORAL



Interrelaţiile dintre
limfocitele B şi T
                    ANTICORPII

Anticorpii sunt proteine
serice care migrează în
cîmpul electric cu gama
globulinele, dar prezenţi şi
în alte umori sau secreţii,
cu o structură capabilă
să le asigure legarea
fermă şi specifică de
antigen.
    Ac – molecule bifuncţionale
    • Fab – situsul de legare cu Ag
STRUCTURA DE BAZĂ A ANTICORPILOR
    • Fc – situs citofil (PMN, macrofage)
    cu efecte biologice secundare
           Situs de legare cu antigenul - Fab




                                               Antigenul


                                      Lanţuri grele
  Lanţuri uşoare
                          Situs citofil - Fc
                                         Lanţurile grele H
                                         • gama (g) - IgG
    Lanţurile uşoare
    • kappa (k)
               Structura anticorpilor    • miu (m) - IgM
                                         • alfa () - IgA
2 lanţuri grele identice H Fab – situs de legare cuIgD
    • lambda (l)                         • delta (d) - antigenul
   50000-70000 daltoni                   • epsilon (e) -         H
2 lanţuri uşoare identice L              IgE
                                                                 L
   25000 daltoni
Ig - 150000



               Regiune balama
                                                      Punte disulfurică
                       C
Tipurile de anticorpi
       Relaţia dintre structura şi funcţie anticorpilor
sub acţiunea pepsinei           digestia proteolitică   sub acţiunea papainei
                        - NH2


                  AA 234                    AA 224
                    H                         H

       F(ab’)2                                  2Fab




                                                                  Fc
        Fc
          Relaţia epitop - paratop
Paratop

                       Paratopul
                       • situsul de interacţiune cu epitopul
                       • format din regiuni hipervariabile şi
                       variabile ale lanţurilor H şi L
                       • fiecare imunoglobulină conţine doi
                       paratopi identici ce se află în
                       regiunea hipervariabilă a lanţurilor H
                       şi L
                       • anticorpul este bivalent
                            • 1 regiune variabilă VH şi VL
                            • 3 regiuni constante C1,C,2,C3
                            H şi repsectiv 1 regiune CL
Relaţia epitop - paratop
                Aceste regiuni sunt stabilizate prin
                punţi disulfurice intracatenare şi se
                numesc domenii
                De domeniile CH2 se leagă lanţuri
                oligozaharidice
                Regiunea balama - un segment al
                lanţurilor grele localizat între CH1
                şi CH2 şi ea schimbă unghiul
                dintre Fab şi Fc după legarea
                anticorpului cu antigenul. Astfel,
                Fab este perpendicular pe Fc,
                imaginea tridimensională a
                imunoglobulinelor amintind de
                litera T
                  Fragmentul Fc, situat la
Regiunea          extremitatea -COOH terminală a
balama            moleculei, poartă
                  • situsuri citofile (prin care
                  unele imunoglobuline se pot fixa
                  de anumite celule ca, de pildă,
                  neutrofile, macrofage, bazofile),
                  • situsuri de fixare a
                  complementului
           Fc     • markerii izotipici şi alotipici al
                  lanţurilor H
În momentul combinării
anticorpului cu antigenul,
acest unghi se schimbă,
molecula luând forma unui Y.
Prin această modificare se
dezveleşte situsul de
combinare al Fc cu factorul
C1q al complementului şi se
declanşează activarea acestuia
pe cale clasică.
                                         Imunoglobulina G - reprezintă 70% -
                                         80% din Ig serice. Concentraţia
                                         normală este atinsă la vârsta de 5-8 ani 8-
             IgG                         16mg/ml.
                                         - opsonină specifică
            Porţiune variabilă
                                         - are receptor pt.complement şi PMN
                                         - favorizează înglobarea bacteriilor
                                         de către PMN
Punte disulfurică
                                         - potenţează fagocitoza.
                             Lanţ uşor
                                         - activează complementul pe cale
                                         clasică
Lanţ greu               Porţiune         - Clasa IgG cuprinde, în afară de
                        constantă        anticorpi opsonizanţi, şi anticorpi
                                         neutralizanţi (antitoxine), precipitanţi
                                         (precipitine) şi aglutinanţi (aglutinine).
                                         - IgG trec prin placentă de la mamă la
                                         făt, asigurând rezistenţa antiinfectioasă a
                                         sugarului în primele luni după naştere.
                            IgA
                                                              17% din totalul
                                                              imunoglobulinelor



În ser ca monomer - nu fixează complementul, reacţionează cu antigenele din
sânge. AG din intestin care au pătruns prin bariera intestinală şi au ajuns în sânge sunt
fixate de IgA şi eliminate prin ficat.
Extravascular - sub formă de dimer - IgA secretor (S-IgA) - în secreţiile
epiteliilor (lacrimi, salivă, mucus bronşic etc.) şi la suprafaţa mucoaselor
S - IgA este alcătuită din 2 molecule de IgA, legate printr-un lanţ J (join) glicolipidic şi
o componentă secretorie polipeptidică (CS). Componenta secretorie se adaugă dimerului
în celula epitelială şi facilitează transportul IgA prin epitelii şi secreţia sa în salivă,
lacrimi, lapte şi protejează S - IgA de acţiunea enzimelor digestive.
Fixează bacterii şi virusuri prin Fab formând complexe imune şi împiedică astfel
fixarea acestor agenţi infecţioşi de celulele epiteliale ale mucoaselor. Această
“neutralizare” este cea mai importantă funcţie antiinfecţioasă a S-IgA pe mucoase.
Concentraţia normală de S-IgA este atinsă la vârsta de 10-11 ani, ceea ce explică
frecvenţa infecţiilor respiratorii la copii.
IgM                                    •IgM se prezintă sub forma unei
                                       structuri      mari (IgM-macroglobulină)
                                       pentamerice cu o GM de 900.000 Da. Cei
                                       5 monomeri de IgM sunt legaţi între ei
                                       printr-un lanţ J.
                                       •Datorită GM, IgM nu trece prin placentă.
                                       •Reprezintă      6-7%       din      totalul
                                       imunoglobulinelor serice.
                                       •Concentraţie normală este atinsă la vârsta
                                       de 1 an. Timpul de înjumătăţire a IgM este
                                       de 6 zile.

•În contextul răspunsului imun, IgM este clasa de anticorpi care apare în
răspunsul primar. Prezenţa anticorpilor IgM faţă de un anumit agent infecţios
indică o infecţie acută, recentă. Mare parte din “anticorpi naturali”, ca de exemplu
isoaglutininele de grup (anti-A, anti B), sunt IgM.
•IgM are 10 situsuri de combinare cu o configuraţie care permite legarea
preferenţială de antigenele corpusculare şi deosebit de eficace în legarea
microorganismelor, producând aglutinarea acestora. Prin fixarea
complementului se realizează concomitent opsonizarea bacteriilor. IgM activează
complementul pe cale clasică favorizând deci şi bacterioliza.
      • Nu fixează complementul
      • Se găseşte în cantităţi mici în serul
IgE   persoanelor sănătoase
      • în concentraţii crescute la persoane
      alergice
      • sunt anticorpi citofili, care se leagă
      prin Fc de receptorii specifici de pe
      suprafaţa leucocitelor bazofile şi a
      mastocitelor
      •În contact cu alergenul specific, care
      are loc degranularea acestor celule cu
      eliberarea unor mediatori chimici
      (histamină, serotonină, leucotriene,
      prostaglandine), responsabili de
      manifestările alergice de tip I
      anafilactic.
IgD


      •IgD a fost evidenţiată ca un
      anticorp legat de suprafaţa
      membranei celulare a 90%
      din limfocitele B.
      •În ser se găsesc doar urme.
      •Nu se cunoaşte exact rolul
      acestei Ig, dar se presupune
      că ar constitui un receptor
      pentru antigene la suprafaţa
      limfocitelor B.
   Anticorpi faţă
     de fimbrii,          Ataşare
                                       Rolul anticorpilor
   acizi theicoici,
      capsule

                                                Anticorpi care
    Activarea
                          Înmulţire         blochează mecanisme
  complementului
                                                 de transport

                          Evitarea            Anticorpi faţă de
                         fagocitozei           imunorepelenţi



                          Leziunile


                                                 Anticorpi faţă
 Anticorpi
                      toxice   invazive               De
neutralizanţi
                                                Enzime invazive
                 Sistemul limfatic

                             Vena suclaviculară stângă

Ductul toracic
                             Ganglioni limfatici

Ganglioni limfatici


Vase limfatice

								
To top