Politici publice Curs 8 by Efo396

VIEWS: 14 PAGES: 14

									     Politici publice

Instrumente de politici publice
      Etapele modelului procesual

•   Stabilirea agendei
•   Formularea alternativelor
•   Decizia
•   Implementarea politicilor
•   Evaluarea
   Instrumente de politici publice
Ce sunt instrumentele de politică publică?
Instrumentele se referă la modalităţile utilizate
  pentru aplicarea în practică a alternativelor
  alese.
„Tipuri variate de acţiuni prin care factorii de
  decizie din structurile guvernamentale se
  adresează problemelor de politici publice”
  (Weimer, D.L. & Vining, A.R. 1989, p. 196)
   Instrumente de politici publice
De ce avem nevoie de instrumente?
Cunoaşterea unui număr mare dintre aceste
  strategii este utilă în special pentru analiştii
  politicilor publice, întrucât de obicei problemele
  cu care se confruntă sectorul public sunt
  complexe, şi soluţii perfecte nu pot fi găsite.
Diferite instrumente de politică publică pot avea un
  grad diferit de eficienţă, echitate, legitimitate şi
  suport politic, ceea ce influenţează gradul în care
  ele pot fi aplicate în diferite situaţii (Howlett &
  Ramesh, 1995).
      Instrumente de politici publice
O literatură bogată pe acest subiect.
Weimer şi Vining, care au propus împărţirea instrumentelor de
   politici publice în cinci categorii generale
• instrumente care duc la eliberarea, facilitarea şi simularea
   pieţei: aceste instrumente sunt aplicate pentru a utiliza din plin
   avantajele oferite de mecanismele pieţei. În această categorie se
   referă la eliberarea pieţei (dereglementarea, legalizarea, şi
   privatizarea), facilitarea pieţei (alocarea prin intermediul
   drepturilor de proprietate şi crearea de noi bunuri care să poată
   fi schimbate prin intermediul mecanismelor de piaţă), iar pentru
   simularea pieţei licitaţiile;
• utilizarea taxelor şi subvenţiilor, în special ca mecanisme de
   influenţare a comportamentului;
    Instrumente de politici publice
Weimer şi Vining (cont.)
• actele normative: acestea sunt instrumentele cu cel mai
  ridicat nivel de intruziune din partea statului, şi se împart în
  două categorii mari: legislaţia cadru şi reglementările (de
  exemplu referitoare la preţuri, cantităţi, la eliminarea
  asimetriei informaţionale prin etichetări, certificări, licenţe,
  etc);
• furnizarea de bunuri prin alte mecanisme decât ale pieţei:
  se referă la furnizarea de bunuri şi servicii direct de către
  structurile guvernamentale, prin furnizare directă de către
  instituţiile publice, prin intermediul agenţiilor
  independente şi, în final, prin subcontractare;
• furnizarea de protecţie prin intermediul asigurărilor
  (obligatorii sau subvenţionate) şi prin constituirea de
  rezerve de stat, asistenţă de tranziţie sau ajutoare
  financiare directe;
    Instrumente de politici publice
O altă clasificare a fost propusă în urma unei discuţii
  realizată de Howlett şi Ramesh utilizând drept criteriu
  de departajare a instrumentelor nivelul implicării
  statului. Astfel, pe o scală de la maxim la minim avem
• Instrumente cu nivel minim de implicare a statului:
  familia şi comunitatea, organizaţiile non-
  guvernamentale şi piaţa;
• Instrumente cu nivel maxim de implicare a statului:
  legislaţia, furnizarea directă, companiile publice;
• Instrumente cu nivel mediu de implicare a statului:
  campaniile de informare şi convingere, taxele şi
  subvenţiile, licitaţii ale dreptului de proprietate
Instrumente cu nivel min. de implicare
              a statului
• Presupun un nivel minim de implicare din
  partea structurilor guvernamentale sau o lipsă
  de implicare. Guvernul poate decide că o
  problemă poate fi cel mai bine soluţionată de
  către piaţa privată sau de către
  familie/comunitate şi în consecinţă să nu
  intervină în rezolvarea acesteia.
• Importanţa acestor instrumente în creştere
  datorită privatizărilor
Instrumente cu nivel min. de implicare
              a statului
Familia şi comunitatea pot rezolva multe probleme care
  spre exemplu ţin de domeniul protecţiei sociale
  (îngrijirea copiilor, vârstnicilor sau a bolnavilor) sau al
  educaţie (educaţia copiilor) serv. pe care să nu le mai
  furnizeze statul.
Organizaţiile non-guvernamentale se pot implica în
  rezolvarea problemelor din cadrul societăţii prin
  preluarea furnizării unor bunuri sau servicii care în mod
  tradiţional sunt prestate de către sectorul public sau de
  cel privat. Domeniile în care aceste organizaţii îşi
  desfăşoară activitatea sunt cu preponderenţă în
  domeniul sănătăţii, al educaţiei sau cel social.
  Instrumente cu nivel min. de implicare
                a statului
Piaţa privată reprezintă o modalitate eficientă de
  furnizare a celor mai multe bunuri private pentru că
  asigură că eforturile sunt direcţionate numai asupra
  acelor bunuri sau servicii care au valoare pentru
  societate, lucru reflectat în dorinţa indivizilor de a
  plăti pentru aceste bunuri. Un instrument inechitabil
  pentru că oferă bunuri şi servicii numai celor care
  posedă resursele financiare pentru a plăti pentru
  bunul respectiv.
La aceste instrumente (niv. min. de implicare a statului)
  nu este posibil să rezolve probleme complexe şi nu
  de fiecare dată sunt echitabile.
        Instrumente cu nivel maxim de
              implicare a statului
• Implică un grad ridicat de coerciţie din partea statului pentru a
  asigurarea comportamentului dorit. Acest lucru înseamnă că
  guvernul, în exercitarea autorităţii sale, poate impune
  cetăţenilor să aibă un anumit comportament, să desfăşoare
  anumite activităţi, poate să înfiinţeze companii publice pentru
  realizarea unor activităţi economice dorite sau poate furnizare
  servicii prin intermediul aparatului administrativ.
• Prin intermediul legislaţiei, guvernul prescrie un anumit
  comportament dorit instituţiilor (instituţii publice sau private)
  şi cetăţenilor şi instituie un sistem de justiţie şi de poliţie în
  aplicarea legilor. Rolul legislaţiei este de a reglementa posibilele
  deficienţe care ar putea apărea ca urmare a modului de
  operare a forţelor pieţei. Avantaje – eficienţa, dezavantaje –
  lipsa de inovativitate şi flexibilitate.
       Instrumente cu nivel maxim de
             implicare a statului
Bunurile produse de companiile publice sunt bunuri
  publice, adică bunuri importante pentru societate, dar
  care nu pot fi produse de piaţa privată datorită costurilor
  ridicate de producţie. Critică ineficienţa economică.
Sectorul public poate îndeplini anumite sarcini, furnizând
  bunuri şi servicii. De ex., guvernul asigură apărarea
  naţională şi relaţiile internaţionale, serviciul de poliţie şi
  pompieri, asigurările sociale, educaţia, îngrijirea
  parcurilor, a drumurilor publice, asigurarea sănătăţii
  populaţiei, realizarea recensământului populaţiei.
  Dezavantaje nu sunt supuse regulilor competiţiei şi pot
  apărea situaţii de supradimensionare.
       Instrumente cu nivel mediu de
             implicare a statului
Prin astea se încearcă doar influenţarea deciziilor
  diferiţilor actori – decizia le aparţine.
Campaniile de informare şi convingere urmăresc
  schimbarea preferinţelor şi comportamentului
  diferiţilor actori. Nu implică obligativitatea de a
  răspunde într-un anumit mod. Nu produc rezultate
  imediate şi se folosesc cumulat cu alte instrumente.
Conform lui Howlett şi Ramesh (1995), subvenţiile se
  referă la transferurile financiare care se fac către
  indivizi sau firme private pentru a recompensa
  financiar o activitate dorită. Formele pe care le
  îmbracă subvenţiile sunt: granturile, reducerile de
  taxe, voucher-ele şi împrumuturile.
       Instrumente cu nivel mediu de implicare a
                       statului
Prin licitarea dreptului de proprietate se creează pieţe care în mod
   normal nu ar exista. Piaţa este creată prin stabilirea licitării unui
   număr limitat de drepturi de consumare a unei resurse, lucru care
   duce în consecinţă la crearea unei lipse artificiale a resursei
   respective. Astfel se pune în funcţie mecanismele pieţei în
   stabilirea preţului. De ex., multe ţări au decis să folosească această
   metodă pentru a controla cantitatea de substanţe toxice care pot
   fi emanate în aer sau apă.
Taxele sunt folosite care un instrument de politică publică pentru a
   induce un comportament dorit sau pentru a descuraja un
   comportament nedorit. Fondurile colectate la buget sunt folosite
   pentru a finanţa diferite cheltuieli. Taxele pe consum sunt cel mai
   des folosite pentru a controla externalităţile negative, este vorba
   despre o penalizare financiară pentru descurajarea unui

								
To top