are loc �n prezenta unui catalizator de Cu2Cl2

Document Sample
are loc �n prezenta unui catalizator de Cu2Cl2 Powered By Docstoc
					         CAP. 1. STRUCTURA ŞI COMPOZIŢIA SUBSTANŢELOR ORGANICE
1. Cele patru elemente organogene de bază sunt:
    A. carbon
    B. hidrogen
    C. oxigen
    D. sulf
    E. azot

2. Compoziţia cantitativă a unui compus organic se poate exprima prin:
    A. analiză elementală calitativă
    B. raport masic
    C. raport atomic
    D. procente de masă
    E. procente de volum

3. Formula chimică poate fi exprimată în mai multe feluri:
    A. formula brută
    B. formula moleculară
    C. formula raţională
    D. formula structurală
    E. formula geometrică

4. Izolarea şi purificarea compuşilor organici se poate face prin următoarele metode fizice:
     A. extracţie
     B. sublimare
     C. distilare
     D. cromatografie
     E. reacţii de culoare

5. Cele mai importante surse de substanţe organice sunt:
    A. petrolul şi gazele naturale
    B. cărbunii
    C. plantele
    D. mineralele
    E. pesticidele

6. În funcţie de numărul atomilor de hidrogen care se pot substitui în molecula unei
hidrocarburi, grupele funcţionale se clasifică în:
    A. monovalente
    B. divalente
    C. trivalente
    D. tetravalente
    E. mixte

7. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. atomul de carbon este tetravalent
    B. atomul de oxigen este divalent
    C. atomul de hidrogen este monovalent
    D. atomul de azot este pentavalent
    E. atomul de halogen este trivalent
8. Atomul de carbon dintr-o catenă poate fi:
    A. primar
    B. secundar
    C. terţiar
    D. cuaternar
    E. aciclic

9. Legăturile covalente din structura compuşilor organici pot fi:
    A. nulare
    B. simple
    C. duble
    D. triple
    E. cuaternare

10. În compusul cu structura:

    există:
    A. patru atomi de carbon primari
    B. cinci atomi de carbon primari
    C. doi atomi de carbon secundari
    D. un atom de carbon secundar
    E. un atom de carbon cuaternar

11. În compusul cu structura HC≡C–CH există:
                                            3
    A. un atom de carbon primar
    B. un atom de carbon secundar
    C. un atom de carbon terţiar
    D. un atom de carbon cuaternar
    E. doi atomi de carbon secundari

12. Legăturile triple se pot forma între:
    A. carbon şi oxigen
    B. carbon şi sulf
    C. carbon şi halogen
    D. carbon şi carbon
    E. carbon şi azot

13. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. orbitalul molecular σ se obţine prin întrepătrunderea coaxială a doi orbitali atomici
    B. orbitalul molecular π se obţine prin întrepătrunderea liniară a doi orbitali atomici
    C. orbitalul molecular π se obţine prin întrepătrunderea laterală a doi orbitali moleculari p
    D. orbitalul molecular π se obţine prin întrepătrunderea laterală a doi orbitali atomici p cu
        axele paralele
    E. forma orbitalului π nu permite rotirea atomilor în jurul legăturii

14. Sunt corecte afirmaţiile:
    A. atomii din compuşii organici se unesc în special prin legături ionice
    B. fiecare atom de carbon se leagă de alţi atomi prin patru legături covalente
    C. atomul de carbon poate realiza în compuşii organici numai legături simple
    D. atomul de azot se uneşte de ceilalţi atomi prin trei legături covalente
    E. un atom de oxigen se poate lega de trei sau patru atomi de carbon

15. În structura acetonitrilului există:
    A. patru legături σ
    B. cinci legături σ
    C. o legătură π
    D. două legături π
    E. trei legături π

16. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. moleculele organice pot fi nepolare sau polare
    B. moleculele organice care conţin legături covalente polare şi nu au structură simetrică sunt
        molecule polare
    C. moleculele organice care conţin legături covalente polare şi au structură simetrică sunt
        molecule nepolare
    D. moleculele organice care conţin legături covalente polare şi nu au structură simetrică sunt
        molecule nepolare
    E. moleculele organice care conţin legături ionice sunt polare

17. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. monoclorometanul are molecula polară
    B. metanul are molecula nepolară
    C. tetraclorura de carbon are molecula nepolară
    D. hidrochinona are molecula polară
    E. 1,2-dicloroetanul este nepolar

18.Izomerii sunt compuşi care au:
    A. aceeaşi compoziţie
    B. aceeaşi formulă moleculară
    C. aceeaşi structură
    D. aceleaşi proprietăţi fizice
    E. aceleaşi proprietăţi chimice

19. Ureea se poate obţine prin:

20. Sunt corecte afirmaţiile:
    A. nesaturarea echivalentă trebuie să fie număr par
    B. nestaurarea echivalentă trebuie să fie număr întreg şi pozitiv
    C. suma covalenţelor elementelor chimice dintr-un compus organic trebuie să fie număr par
    D. numărul atomilor cu valenţă impară trebuie sa fie par
                                 +   -
    E. în compusul CH –NH ]Cl atomul de azot formează trei legături covalente şi două legături
                       3     3
        ionice

21. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. în moleculele tuturor compuşilor organici se află carbon şi hidrogen
    B. prin prelucrarea compoziţiei procentuale masice a unei substanţe se obţine formula brută
    C. legăturile duble şi triple sunt formate numai din legături π
    D. izomerii sunt compuşi cu formule moleculare identice
    E. izomerii sunt substanţe cu formule structurale diferite
22. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. sinteza ureei a fost prima sinteză organică
    B. elementele care intră în compoziţia compuşilor organici se numesc elemente
         organometalice
    C. orice compus organic conţine obligatoriu în moleculă carbon
    D. clorul poate participa la o legătură π
    E. izomerii de constituţie au proprietăţi fizice şi chimice diferite

23. Atomul de carbon poate fi hibridizat:
    A. sp
            2
    B. sp
            3
    C. sp
            3
    D. sp d
         3 2
    E. sp d

24. Prin contopirea unui orbital s cu un orbital p:
    A. rezultă doi orbitali hibrizi sp
    B. rezultă un orbital hibrid sp
    C. doi orbitali p rămân nehibridizaţi
    D. trei orbitali p rămân nehibridizaţi
    E. orbitalii hibrizi sp rezultaţi sunt perpendiculari între ei
                                   2
25. Referitor la hibridizarea sp a carbonului sunt adevărate afirmaţiile:
    A. constă în contopirea unui orbital s cu un orbital p
    B. constă în contopirea unui orbital s cu doi orbitali p
                                              2
    C. se formează trei orbitali hibrizi sp
    D. rămâne un orbital p pur (nehibridizat)
                          2
    E. orbitalii hibrizi sp sunt coplanari
                                   3
26. Referitor la hibridizarea sp a carbonului sunt adevărate afirmaţiile:
    A. sunt implicaţi trei orbitali s
    B. sunt implicaţi trei orbitali p
                                              3
    C. se formează trei orbitali hibrizi sp
                                                  3
    D. se formează patru orbitali hibrizi sp
                          3
    E. orbitalii hibrizi sp au o orientare spaţială tetraedrică

27. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. orbitalul s are formă sferică
    B. orbitalul p este bilobar
    C. legăturile σ se formează cu orbitali hibrizi
    D. legăturile π se formează cu orbitali p nehibridizaţi
    E. legătura π are energie mai mare decât legătura σ

28. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. legăturile carbon-carbon din catenele hidrocarburilor sunt covalente nepolare
                                                        0
    B. în metan, unghiurile dintre covalenţe sunt de 180
    C. în etan se găsesc şase legături σ
    D. în acetilenă se găsesc numai atomi de carbon terţiari
    E. compusul cu formula CH O are 4 legături σ
                                2


29. Hidrocarburile pot fi:
    A. cu funcţiuni simple
    B. cu funcţiuni mixte
    C. saturate
    D. nesaturate
    E. aromatice

30. Obiectul de studiu al chimiei organice îl reprezintă:
    A. acţiunea substanţelor asupra organismului
    B. prepararea unor baze de unguent cu aplicaţie dermatologică
    C. izolarea şi purificarea compuşilor organici naturali sau de sinteză
    D. stabilirea structurii compuşilor organici prin metode fizico-chimice
    E. caracterizarea fizico-chimică a compuşilor organici

31. Alegeţi răspunsul corect:
    A. substanţele binare formate din carbon şi hidrogen se numesc hidrocarburi
    B. totalitatea elementelor chimice care intră în compoziţia substanţelor organice se numesc
        elemente organogene
    C. sunt elemente organogene doar carbonul, hidrogenul şi halogenii
    D. chimia organică este chimia hidrocarburilor
    E. grupa funcţională reprezintă un atom sau grupă de atomi care conferă moleculelor
        proprietăţi fizice şi chimice

32. Alegeţi răspunsul corect:
    A. primul compus organic sintetizat în laborator este cianatul de amoniu
    B. primul compus organic sintetizat în laborator este ureea
    C. chimia organică este chimia hidrocarburilor şi a derivaţilor acestora
    D. atomul de carbon are 2 electroni pe ultimul strat
    E. atomul de carbon este singurul element chimic care formează un număr infinit de legături
        covalente cu el însuşi

33. Alegeţi răspunsul corect:
    A. atomul de carbon are 4 electroni pe ultimul strat
    B. atomul de carbon poate forma 4 legături covalente cu atomii altor elemente organogene
    C. legăturile covalente din compuşii organici pot fi numai simple şi duble
    D. legăturile covalente simple (σ), se formează prin cedarea sau acceptarea unui singur
         electron
    E. legăturile covalente duble conţin două legături π

34. Alegeţi răspunsul corect:
    A. legăturile covalente triple conţin trei legături σ
    B. legăturile covalente triple conţin două legături σ şi o legătură π
    C. legăturile covalente triple conţin o legătură σ şi două legături π
    D. în moleculele unor compuşi organici apar şi legături covalent-coordinative
    E. în compuşii organici nu apar legături ionice
35. Catenele nesaturate pot fi:
    A. liniare
    B. ramificate
    C. mononucleare
    D. ciclice
    E. polinucleare

36. Alegeţi răspunsurile corecte:
                                   3                             3
    A. în cadrul hibridizării sp , cei patru orbitali hibrizi sp sunt orientaţi către vârfurile unui
        tetraedru regulat
                               2                                             0
    B. în cadrul hibridizării sp , orbitalii hibrizi formează un unghi de 109 28’
    C. în cadrul hibridizare sp, orbitalii hibrizi sunt orientaţi în plan către vârfurile unui triunghi
         echilateral
    D. orbitalii hibrizi sp au orientare axială
    E. în cadrul hibridizăii sp a carbonului, prin întrepătrunderea laterală a câte doi orbitali p
         rămaşi nehibridizaţi, se formează două legături π

37. În compuşii organici:
    A. atomul de carbon este tetravalent
    B. azotul este de regulă trivalent
    C. oxigenul este divalent
    D. sulful este trivalent
    E. hidrogenul este monovalent

38.Compusul cu structura:

    conţine:
    A. 4 atomi de carbon primari
    B. 6 atomi de carbon primari
    C. 6 atomi de carbon nulari
    D. 2 atomi de carbon secundari
    E. 2 atomi de carbon cuaternari

39. Compusul cu structura:

    conţine:
    A. un atom de carbon secundar
    B. un atom de carbon primar
    C. doi atomi de carbon primari
    D. un atom de carbon terţiar
    E. un atom de carbon nular

40. Elementul carbon se găseşte în următoarele stări alotrope:
    A. cărbune
    B. grafit
    C. carbid
    D. diamant
    E. fulerene
41. Hidrocarbura de mai jos:

    prezintă:
    A. trei atomi de carbon primari
    B. patru atomi de carbon primari
    C. doi atomi de carbon secundari
    D. patru atomi de carbon terţiari
    E. trei atomi de carbon cuaternari

42. Nesaturarea echivalentă poate avea următoarele valori:
    A. N.E.=0 pentru alcani
    B. N.E.=0 pentru alchene şi alchine
    C. N.E.=2 pentru alcadiene
    D. N.E.=3 pentru arene
    E. N.E.=4 pentru arene mononucleare

43. În compuşii cu formula brută C H pot exista:
                                         4   6
    A. doar legături σ
    B. doar legături duble
    C. o legătură triplă
    D. legături duble şi simple
    E. un ciclu saturat

44. Alegeţi afirmaţiile corecte:
    A. nesaturarea echivalentă a compusului C H este 2
                                                 4   6
    B. puritatea analitică a unei substanţe se constată din invariabilitatea constantelor fizice
    C. structura chimică a unui compus nu influenţează proprietăţile sale generale
    D. legăturile covalente formează între ele unghiuri ale căror valori sunt constante pentru o
         substanţă chimică dată
    E. izomerii sunt compuşi care au aceeaşi compoziţie şi aceleaşi proprietăţi fizico-chimice

45. Alegeţi informaţiile corecte:
    A. ureea a fost sintetizată pentru prima dată de J.J. Berzelius
    B. carbonul şi hidrogenul se identifică prin încălzirea probei până la descompunere, în
        prezenţă de oxid de cupru (CuO)
    C. suma tuturor valenţelor dintr-o moleculă trebuie să fie număr par
    D. prima operaţie efectuată după purificarea substanţei este mineralizarea probei
    E. distilarea este o metodă de purificare şi separare care se aplică substanţelor solide

46. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. legăturile covalente simple din molecula metanului sunt orientate în spaţiu după vârfurile
         unui tetraedru regulat
    B. atomul de carbon îşi formează octetul prin cedarea a patru electroni
    C. atomul de carbon îşi formează octetul prin acceptarea a patru electroni
    D. atomul de carbon îşi formează octetul prin punerea în comun a patru electroni
    E. atomii de carbon au capacitatea de a se lega unii cu alţii formând catene

47. Într-o catenă, atomii de carbon se pot aşeza:
    A. la rând, în linie, formând catene liniare
    B. de o singură parte a catenei liniare, formând catene helicoidale
    C. de o parte şi de alta a catenei liniare, formând catene ramificate
    D. într-o formă geometrică rotundă, formând catene ramificate
    E. într-o formă geometrică închisă, formând catene ciclice

48. Atomul de carbon se poate lega covalent:
    A. de un singur atom de carbon
    B. de doi atomi de carbon
    C. de trei atomi de carbon
    D. de patru atomi de carbon
    E. de 4 heteroatomi, fiind cuaternar

49. Stabilirea structurii unui compus organic se face parcurgând următoarele etape:
    A. stabilirea naturii şi numărului de atomi din moleculă
    B. stabilirea compoziţiei substanţei
10
    C. stabilind modul de aranjare a atomilor în moleculă
    D. stabilind proprietăţile chimice ale substanţei
    E. stabilind gradul de puritate a compusului

50. Alegeţi afirmaţiile corecte:
    A. atomul de carbon este cuaternar atunci când se leagă covalent de alţi 4 atomi diferiţi
    B. atomul de carbon este cuaternar atunci când se leagă covalent numai de alţi 4 atomi de
        carbon
    C. atomul de carbon este cuaternar atunci când este legat cu patru covalenţe de alţi atomi de
        carbon
    D. atomul de carbon este nular atunci când nu formează covalenţe cu alţi atomi de carbon
    E. atomul de carbon este secundar când are doar doi electroni pe ultimul strat

51. Alegeţi afirmaţiile corecte:
    A. grupa funcţională carbonil este caracteristică acizilor organici
    B. grupa funcţională –NO este caracteristică aminelor
                               2
    C. grupa funcţională –COOH este caracteristică acizilor carboxilici
    D. grupa funcţională –X este caracteristică aminoacizilor
    E. grupa funcţională –NH este caracteristică aminelor
                               2


52. Alegeţi afirmaţiile corecte:
    A. izomerii au aceeaşi formulă moleculară
    B. legăturile multiple omogene se stabilesc între atomi diferiţi
    C. legăturile multiple eterogene se stabilesc între atomi diferiţi
    D. legăturile multiple omogene se stabilesc între atomi identici
    E. legăturile multiple eterogene se stabilesc între atomi identici

53. Alegeţi informaţiile corecte:
    A. legătura π nu permite rotirea atomilor (grupelor) pe care îi leagă
    B. legătura covalentă triplă este formată din două legături σ şi o legătură π
    C. legăturile covalente simple sunt caracteristice numai hidrocarburilor
    D. orbitalul molecular σ nu permite rotirea atomilor în jurul legăturii
    E. rotirea atomilor în jurul legăturii σ este permisă
                                           C-C


54. Alegeţi afirmaţiile corecte:
                                   3
     A. în hibridizarea de tip sp rezultă trei orbitali hibrizi p
                                  3                                     3
     B. în hibridizarea de tip sp rezultă patru orbitali hibrizi sp
                                  2
     C. în hibridizarea de tip sp rezultă doi orbitali hibrizi p
                                   2                                2
     D. în hibridizarea de tip sp rezultă trei orbitali hibrizi sp identici ca formă şi energie
                           2
     E. orbitalii hibrizi sp sunt perpendiculari între ei

55. Alegeţi afirmaţiile corecte:
                                                                                    0
     A. orbitalii hibrizi sp sunt perpendiculari, formând între ei un unghi de 90
11
                                                                                0
     B. orbitalii hibrizi sp sunt coliniari, formând între ei un unghi de 180
                           2                                                            0
     C. orbitalii hibrizi sp sunt coplanari, unghiurile dintre axele lor fiind de 120
     D. carbonul şi azotul sunt hibridizaţi sp în compuşii care conţin grupa cian
                                               3
     E. carbonul şi azotul sunt hibridizaţi sp în compuşii cu grupa –N=O

                      CAP. 2. CLASIFICAREA COMPUŞILOR ORGANICI
56. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. hidrocarburile sunt substanţe organice alcătuite numai din atomi de carbon şi hidrogen
    B. compuşii organici cu funcţiuni simple sunt compuşi care conţin doar o singură grupă
         funcţională
    C. compuşii organici care conţin în moleculă două sau mai multe grupe funcţionale diferite se
         numesc compuşi organici cu funcţiuni mixte
    D. anilina este un compus organic cu funcţiuni mixte: grupa fenil şi grupa amino
    E. etanolul este un compus organic cu funcţiune simplă

57. Sunt compuşi organici cu funcţiuni simple:
    A. alcoolii
    B. fenolii
    C. aminoacizii
    D. zaharidele
    E. acizii carboxilici

58. Sunt compuşi organici cu funcţiuni simple:
    A. alcanii
    B. alchenele
    C. aminele
    D. poliolii
    E. hidroxiacizii

59. Grupele funcţionale pot fi:
    A. monovalente
    B. divalente
    C. trivalente
    D. tetravalente
    E. mixte

60. Sunt compuşi organici cu funcţiuni mixte:
    A. arenele polinucleare
    B. esterii
    C. amidele
    D. aldozele
    E. cetozele

61. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. 1,2-dibromobutanul este un compus organic cu funcţiuni simple
    B. acidul izobutanoic este un compus organic cu funcţiuni simple
    C. o-hidroxitoluenul este un compus organic cu funcţiune mixtă
    D. α-alanina este un compus organic cu funcţiune mixtă
    E. acidul lactic este un compus organic cu funcţiune simplă

62. Sunt compuşi organici cu funcţiuni mixte:
    A. clorobenzenul
    B. acidul salicilic
    C. acidul piruvic
    D. acidul pivalic
    E. glucoza

63. Sunt monovalente următoarele grupe funcţionale:
    A. alcool
    B. fenol
    C. carboxil
    D. halogen
    E. amidă

64. Sunt divalente următoarele grupe funcţionale:
    A. aldehidă
    B. cetonă
    C. amină
    D. carboxil
    E. fenol

65. Grupele funcţionale pot fi:
    A. hidrocarbonate
    B. omogene
    C. heterogene
    D. tetravalente
    E. ionice

66. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. clasificarea compuşilor organici se face în funcţie de grupele funcţionale pe care le conţin
        în moleculă
    B. din punct de vedere al compoziţiei lor, compuşii organici se împart în hidrocarburi şi
        derivaţi funcţionali ai acestora
    C. grupa funcţională simplă reprezintă un singur atom care conferă moleculei proprietăţi
        fizice şi chimice specifice
    D. identificarea grupelor funcţionale într-un compus organic permite stabilirea proprietăţilor
        chimice ale acestuia
    E. grupa halogen reprezintă o grupă funcţională omogenă
                                           CAP. 3. ALCANI
13
67. Despre alcani sunt adevărate afirmaţiile:
    A. n-alcanii şi izoalcanii au aceeaşi formulă moleculară
    B. izoalcanii au temperaturi de fierbere mai mici decât n-alcanii
    C. n-alcanii sunt solubili în apă şi în solvenţi organici
    D. izoalcanii sunt insolubili în apă, dar solubili în solvenţi organici
    E. alcanii gazoşi au miros neplăcut, de sulf

68. Despre alcani sunt adevărate următoarele afirmaţii:
    A. legăturile covalente C–C din structura alcanilor sunt polare
    B. moleculele hidrocarburilor saturate sunt molecule nepolare
    C. între moleculele hidrocarburilor saturate se exercită forţe de dispersie
    D. n-alcanii şi izoalcanii diferă între ei prin poziţia atomilor de carbon din catenă
    E. alcanii şi izoalcanii au nesaturarea echivalentă N.E.=1

69. Despre alcani sunt adevărate următoarele afirmaţii:
    A. n-alcanii şi izoalcanii sunt izomeri de catenă
    B. izomerii de catenă au structuri chimice identice
    C. alcanii şi izoalcanii cu acelaşi număr de atomi de carbon au aceleaşi temperaturi de
        fierbere
    D. la temperatură şi presiune normale, termenii medii din seria alcanilor sunt lichizi
    E. ramificarea catenei alcanilor determină creşterea distanţei dintre molecule

70. Despre alcani sunt adevărate următoarele afirmaţii:
    A. izoalcanii lichizi şi solizi plutesc deasupra apei
    B. ramificarea catenei alcanilor scade tăria interacţiunilor intermoleculare
    C. neopentanul este izomer de poziţie cu n-pentanul
    D. izopentanul este izomer de poziţie cu n-pentanul
    E. n-butanul şi izobutanul sunt izomeri de catenă

71. Despre alcani sunt adevărate următoarele afirmaţii:
    A. în hidrocarburile saturate există doar legături covalente simple C–C
    B. alcanii au reactivitate chimică scăzută
    C. alcanii lichizi sunt buni solvenţi pentru grăsimi
    D. n-alcanii şi izoalcanii au densitate mai mare decât a apei
    E. legăturile C–C din structura alcanilor sunt slab polare

72. Legăturile C–C din alcani se desfac prin reacţii de:
    A. halogenare
    B. izomerizare
    C. ardere
    D. dehidrogenare
    E. cracare

73. Legăturile C–H din alcani se scindează prin:
    A. halogenare directă cu clor şi brom
14
    B. oxidare completă
    C. halogenare directă cu iod
    D. dehidrogenare
                           0
    E. încălzire la 300-400 C

74. Sunt în stare gazoasă în condiţii normale:
    A. metanul
    B. n-hexanul
    C. n-butanul
    D. izobutanul
    E. izohexanul

75. Prin halogenarea directă a metanului poate rezulta:
    A. fluorura de metil
    B. clorura de metil
    C. bromura de metil
    D. iodura de metilen
    E. cloroformul

76. Alegeţi ordinea corectă a temperaturilor de fierbere pentru următoarele hidrocarburi
saturate:
    A. n-butan > n-pentan > n-hexan
    B. n-pentan > izopentan > neopentan
    C. n-butan < n-pentan < n-hexan
    D. n-hexan > izohexan > 2,2-dimetilbutan
    E. n-hexan > 2,2-dimetilbutan > izohexan

77. La descompunerea termică a alcanilor, în funcţie de presiune, temperatură şi catalizatori, pot
avea loc:
    A. procese de dehidrogenare cu obţinere de alchene cu număr mai mic de atomi de carbon
    B. procese de scindare a catenei cu obţinere de alcani şi alchene cu număr mai mic de atomi
         de carbon
    C. procese de izomerizare
    D. procese de cocsare
    E. reacţii de dehidrohalogenare
                                   0
78. Prin încălzirea la peste 650 C a n-butanului, poate rezulta:
    A. 1-butenă
    B. 2-butenă
    C. n-propan
    D. propenă
    E. hidrogen

79. Dehidrogenarea alcanilor inferiori poate avea loc:
    A. în prezenţa luminii
15
    B. în prezenţa catalizatorilor (Cr O depus pe suport de Al O )
                                           2   3                   2   3
                               0
    C. la temperatură de 300 C
                                       0
    D. la temperaturi de 400-600 C
    E. pe catalizator de clorură de aluminiu anhidră

80. La clorurarea metanului cu clor, în prezenţa luminii solare, poate rezulta:
    A. clorură de metil
    B. clorură de metilen
    C. cloroform
    D. tetraclorură de carbon
    E. carbon şi acid clorhidric
                                                                                     0
81. La monoclorurarea propanului cu clor, la întuneric şi temperaturi de 300-600 C, poate reulta:
    A. 1-cloropropan
    B. 1,1-dicloropropan
    C. 2-cloropropan
    D. 2,2-dicloropropan
    E. 1,2-dicloropropan

82. Izomerizarea alcanilor:
    A. este catalizată de clorura de aluminiu anhidră
    B. este catalizată de clorura de aluminiu umedă
                                                    0
    C. are loc la temperaturi cuprinse între 50-100 C
    D. este o reacţie ireversibilă
    E. are loc cu scindarea legăturii C–C
                                                          0
83. La descompunerea termică a propanului la peste 600 C poate rezulta:
    A. metan şi etenă
    B. propenă şi hidrogen
    C. carbon şi hidrogen
    D. etan şi etenă
    E. metan şi propenă

84. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. alcanii au reactivitate chimică mică
    B. alcanii sunt folosiţi drept carburanţi şi combustibili
    C. alcanii inferiori ard progresiv şi cu viteze controlate
    D. alcanii inferiori formează cu oxigenul sau cu aerul amestecuri detonante
    E. arderea alcanilor este însoţită de degajarea unei cantităţi mari de căldură

85. Hidrocarburile saturate pot da reacţii de:
    A. adiţie
    B. substituţie
    C. izomerizare
    D. reducere

    E. oxidare

86. Alcanii pot fi utilizaţi drept:
    A. combustibili
    B. carburanţi
    C. agenţi de alchilare
    D. solvenţi
    E. materie primă în industria chimică

87. Bromurarea metanului se poate efectua:
                          0
    A. cu brom, la 500 C
    B. cu apă de brom, la întuneric
    C. cu brom, în prezenţa luminii solare
    D. cu acid bromhidric concentrat
    E. cu brom, pe catalizator de bromură de aluminiu umedă

88.Compusul cu structura:

    se numeşte:
    A. izobutan
    B. izopentan
    C. neopentan
    D. 2,2-dimetilbutan
    E. 2,2-dimetilpropan

89. Oxidarea metanului la aldehidă formică se poate efectua:
    A. cu permanganat de potasiu şi acid sulfuric concentrat
    B. în prezenţa oxizilor de azot
    C. pe catalizator de nichel
                  0
    D. la 400–600 C
                      0
    E. la 600–1000 C

90. La oxidarea metanului, în funcţie de condiţiile de reacţie, poate rezulta:
    A. formaldehidă şi apă
    B. dioxid de carbon şi hidrogen
    C. acid cianhidric şi apă
    D. monoxid de carbon şi hidrogen
    E. acetilenă şi hidrogen

91. Pot avea loc reacţiile:
16




92. Despre gazul de sinteză se ştie că:
                                                       0
    A. rezultă la oxidarea parţială a metanului la 1000 C pe catalizator de platină
    B. reprezintă un amestec de CO şi H
                                          2
    C. rezultă la amonoxidarea metanului
    D. rezultă la conversia metanului cu vapori de apă şi oxigen
    E. rezultă la cracarea în arc electric a metanului

93. Despre metan sunt adevărate afirmaţiile:
    A. se mai numeşte „gaz grizu”
    B. este un gaz incolor
    C. este insolubil în apă
    D. este insolubil în solvenţi organici
    E. este solubil în alcool, eter, benzen
94. Despre metan sunt adevărate afirmaţiile:
    A. se găseşte în gazele de sondă, gazele de cocserie şi gazele de cracare
    B. cu aerul formează un amestec exploziv numit „gaz grizu”
    C. nu se oxidează
    D. se formează în urma fermentaţiei celulozei, în absenţa aerului
    E. se mai numeşte şi „gaz de baltă”

95. Prin chimizarea metanului se poate obţine:
    A. gaz de sinteză
    B. acid cianhidric
    C. benzen
    D. amoniac
    E. acetilenă

96.Formulei moleculare C H îi corespund:
                           6   14
   A. un n-alcan
   B. patru izoalcani
   C. trei izoalcani
   D. un stereoizomer
1718
   E. doi stereoizomeri

97. La clorurarea etanului cu clor, în prezenţa luminii, poate rezulta:
    A. un singur derivat monoclorurat
    B. doi derivaţi monocloruraţi
    C. un singur derivat diclorurat
    D. doi derivaţi dicloruraţi
    E. un singur derivat triclorurat

98. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. cicloalcanii sunt izomeri de funcţiune cu alchenele
                                                                   2
    B. atomii de carbon din cicloalcani sunt hibridizaţi numai sp
    C. în reacţia de amonoxidare a metanului, raportul molar dintre metan şi oxigen este 1:1,5
    D. prin descompunerea termica a butanului rezultă numai metan, etan, propenă şi hidrogen
    E. metilciclopentanul este izomer cu ciclohexanul

99. n-Butanul poate participa la reacţii de:
    A. izomerizare
    B. adiţie
    C. oxidare
    D. substituţie
    E. reducere

100. În petrol se găsesc următoarele clase de hidrocarburi:
    A. alcani
    B. cicloalcani
    C. alchene
    D. alchine
    E. arene
101. Tetraterţbutilmetanul:
    A. se poate dehidrogena
    B. la monoclorurarea fotochimică formează un singur compus
    C. are un singur atom de carbon cuaternar
    D. are cinci atomi de carbon cuaternari
    E. are doisprezece atomi de carbon primari

102. Afirmaţiile corecte referitore la alcani sunt:
    A. metanul conţine patru legături covalente identice
    B. izoalcanii sunt mai buni combustibili decât n-alcanii
    C. între moleculele alcanilor se exercită forţe de atracţie de tip van der Waals
    D. alcanii gazoşi au miros neplăcut
    E. temperaturile de fierbere cresc cu masa moleculară şi scad cu ramificarea
19
103. Formează un singur compus monoclorurat:
    A. propanul
    B. etanul
    C. metanul
    D. 2,2-dimetilpropanul
    E. izobutanul

104. La descompunerea termică a n-hexanului pot rezulta următorii compuşi:
    A. metan
    B. etenă
    C. pentan
    D. 1-pentenă
    E. propenă

105. La descompunerea termică a propanului poate rezulta:
    A. metan
    B. etenă
    C. propenă
    D. izopropan
    E. hidrogen

106. Referitor la metan sunt adevărate afirmaţiile:
    A. prin arderea metanului în aer, în atmosferă săracă în oxigen, se formează negru de fum
    B. gazul de sinteză rezultat la oxidarea incompletă a metanului reprezintă un amestec de
        cărbune şi hidrogen în raport molar de 1:2
                                                    0
    C. prin oxidarea incompletă a metanului la 800 C, pe catalizator de Ni, rezultă gaz de sinteză
                                                                0
    D. prin încălzirea unui amestec de metan şi oxigen, la 400 C şi 60 atm, rezultă metanol
                                                                      0
    E. prin încălzirea unui amestec de metan şi oxigen la 400-600 C, în prezenţa catalizatorilor
        oxizi de azot, rezultă metanal

107. Metanul se găseşte în:
    A. gazele de cocserie
    B. gaze naturale
    C. gaze de sondă
    D. minele de cărbuni
    E. gazul grizu
108. Referitor la amonoxidarea metanului, sunt adevărate afirmaţiile:
                       0
    A. are loc la 800 C, pe catalizator de Ni
                           0
    B. are loc la 1000 C, pe catalizator de Pt
                       0
    C. are loc la 400 C şi 60 atm
    D. conduce la formarea acidului cianhidric
    E. se realizează cu amoniac şi oxigen în raport molar 1:1,5

109. Referitor la alcani sunt adevărate afirmaţiile:
    A. prin oxidarea alcanilor creşte conţinutul în oxigen al moleculelor acestora
    B. arderea substanţelor organice este un proces exoterm
    C. prin arderea substanţelor organice se absoarbe o cantitate mare de energie
    D. prin ardere în oxigen sau aer orice alcan se transformă în CO şi H O
                                                                     2    2
    E. au formula generală C H
                               n   2n-2


110. Referitor la nomenclatura alcanilor sunt adevărate afirmaţiile:
    A. radicalii monovalenţi au terminaţia „il”
    B. radicalii divalenţi au terminaţia „iliden”
    C. radicalii trivalenţi au terminaţia „ilidin”
    D. radicalii tetravalenţi au terminaţia „diil”
    E. radicalii tetravalenţi au terminaţia „etin”

111. Alcanul cu formula moleculară C H prezintă:
                                          5   12
    A. un izomer cu catenă liniară
    B. doi izomeri cu catenă liniară
    C. doi izomeri cu catenă ramificată
    D. trei izomeri cu catenă ramificată
    E. doi stereoizomeri

112. Compusul cu structura:

    se numeşte:
    A. 3,3-dimetilbutan
    B. izohexan
    C. neohexan
    D. 2,2-dimetilbutan
    E. terţbutiletenă

113. Sunt izomeri ai compusului cu formula moleculară C H :
                                                           6   14
    A. n-hexanul
    B. neopentanul
    C. izohexanul
    D. neohexanul
    E. izopropiletan

114. Referitor la alcani sunt adevărate afirmaţiile:
    A. conţin patru legături covalente π
    B. au molecule plane
     C. au catene în formă de zig-zag
     20 D. atomii de carbon din catenă sunt coplanari
21
                                               3
     E. atomii de carbon sunt hibridizaţi sp

115. Sunt adevărate afirmaţiile:
                                                                   3
     A. metanul conţine patru legături covalente sp –s
                                                   3           3
     B. etanul conţine o legătură covalentă sp –sp
                                                       3
     C. etanul conţine trei legaturi covalente sp –s
                                                           3
     D. etanul conţine şase legături covalente sp –s
     E. lungimea legaturii C–C este 1,33Å

116. Referitor la alcani sunt adevărate afirmaţiile:
    A. calitatea unei benzine în procesul de ardere este dată de cifra octanică
    B. în prezent, cel mai folosit aditiv pentru creşterea cifrei octanice este tetraetilplumbul
    C. cifra octanică a izooctanului este 100
    D. cifra octanică a n-heptanului este zero
    E. alcanii ramificaţi ard mai rapid decât n-alcanii în motoarele automobilelor

117. Prin oxidarea incompletă a metanului se obţine:
    A. cocs
    B. dioxid de carbon
    C. monoxid de carbon
    D. negru de fum
    E. apă

118. Metanul dă diferiţi produşi de oxidare, în funcţie de condiţiile de reacţie:
    A. metanol
    B. metanal
    C. gaz de sinteză
    D. acid cianhidric
    E. acid acetic

119. Pentru a denumi un alcan cu catenă ramificată după regulile IUPAC, se parcurg următoarele
etape:
    A. identificarea catenei de bază
    B. identificarea catenelor laterale
    C. numerotarea catenei de bază
    D. denumirea propriu-zisă
    E. denumirea alcoolului

120. Între moleculele nepolare ale alcanilor se exercită forţe slabe de tip van der Waals; de aceea
alcanii cu mase moleculare mici, la temperatură normală, sunt:
    A. gaze
    B. lichide
    C. solide
    D. vâscoase
    E. amorfe
22
121. Dintre reacţiile de substituţie la alcani, prezintă importanţă reacţiile de:
    A. oxidare
    B. hidrogenare
    C. sulfonare
    D. halogenare
    E. nitrare

122. Alcanii sunt insolubili în apă, dar uşor solubili în solvenţi organici ca:
    A. etanol
    B. benzen
    C. acetonă
    D. glicol
    E. tetraclorură de carbon

                                       CAP. 4. ALCHENE
123. Referitor la alchene sunt adevărate afirmaţiile:
    A. se mai numesc şi parafine
    B. se mai numesc şi olefine
    C. au nesaturarea echivalentă N.E.=1
    D. se mai numesc şi acetilene
    E. au structură plană

124. Alchenele pot prezenta izomerie:
    A. de catenă
    B. de poziţie
    C. tautomerie
    D. geometrică
    E. de funcţiune

125. Atomii de carbon din molecula unei alchene sunt legaţi prin:
    A. legături σ
    B. legături σ + π
    C. legături π
    D. legături σ + 2π
    E. legături 2σ + π

126. În molecula unei alchene, atomii de carbon pot avea hibridizare:
    A. sp
            2
    B. sp
            3
    C. sp
                2
    D. dsp
        2       3
    E. d sp

127. În molecula izobutenei se întâlnesc atomi de carbon:
    A. nulari
    B. primari
    C. secundari
    D. terţiari
    E. cuaternari
128. Referitor la alchene sunt adevărate afirmaţiile:
    A. moleculele sunt nepolare sau foarte slab polare
    B. temperaturile de fierbere şi de topire sunt mai mari decât ale alcanilor corespunzători
    C. temperaturile de fierbere şi de topire cresc cu creşterea masei moleculare
    D. sunt insolubile în apă
    E. densitatea alchenelor lichide este mai mare decât a apei

129. Referitor la alchene sunt adevărate afirmaţiile:
    A. între moleculele alchenelor se exercită interacţiuni slabe de tip van der Waals
    B. izoalchenele au temperaturi de fierbere şi de topire mai mari decât n-alchenele
    C. între moleculele alchenelor şi moleculele de apă se formează legături de hidrogen
    D. sunt solubile în solvenţi organici
    E. densitatea alchenelor lichide este mai mare decât densitatea alcanilor cu acelaşi număr de
        atomi de carbon

130. Alchenele pot da reacţii de:
    A. substituţie la dubla legătură
    B. adiţie la dubla legătură
    C. oxidare
    D. hidroliză
    E. polimerizare

131. Prezintă izomerie geometrică:
    A. izobutena
    B. 2-butena
    C. 2-metil-pentena
    D. 3-metil-2-pentena
    E. 2-pentena

132. Despre adiţia apei la alchene nesimetrice sunt adevărate afirmaţiile:
    A. conduce la formarea unui alcool monohidroxilic
    B. are loc în cataliză bazică
    C. are loc în cataliză acidă
    D. are loc conform regulii lui Markovnikov
    E. are loc anti-Markovnikov

133. Despre adiţia hidrogenului la alchene se poate afirma că:
    A. are loc în prezenţa catalizatorilor de platină depusă pe săruri de plumb
    B. are loc în prezenta catalizatorilor de Ni, Pd, Pt fin divizate
24
    C. are loc la temperatură şi presiune normale sau ridicate
    D. se desfăşoară conform regulii lui Markovnikov
    E. conduce la formarea cicloalcanilor

134. Despre adiţia bromului şi clorului la alchene sunt adevărate următoarele afirmaţii:
    A. se formează un singur derivat monohalogenat
    B. are loc în solvenţi nepolari (CCl , CH Cl )
                                        4    2   2
    C. are loc conform regulii lui Markovnikov
    D. conduce la formarea unor derivaţi dihalogenaţi geminali
    E. conduce la formarea unor derivaţi dihalogenaţi vicinali

135. Sunt adevărate următoarele afirmaţii:
    A. adiţia bromului (în solvenţi nepolari) la etenă conduce l,1-dibromoetan
    B. adiţia bromului (în solvenţi nepolari) la etenă conduce l,2-dibromoetan
    C. etena decolorează o soluţie brun-roşcată de brom în tetraclorură de carbon
    D. adiţia clorului la propenă decurge conform regulii lui Markovnikov
    E. adiţia halogenilor la alchene este catalizată de baze anorganice tari

136. Despre adiţia acidului clorhidric la izobutenă sunt adevărate afirmaţiile:
    A. conduce la formarea 2-cloro-2-metilpropanului
    B. conduce la formarea 1-cloro-1-metilpropanului
    C. este regioselectivă
    D. are loc după regula lui Markovnikov
    E. are loc anti-Markovnikov

137. Despre adiţia apei la etenă sunt adevărate afirmaţiile:
    A. are loc în cataliză bazică (NaOH; KOH)
    B. are loc in cataliză acidă (H SO 98%)
                                    2   4
    C. industrial se desfăşoară în prezenţa acidului fosforic depus pe suport de oxid de aluminiu
    D. conduce la formarea etanolului
    E. în cazul în care se utilizează acid sulfuric, se formează intermediar sulfatul acid de alchil

138. Adiţia apei la izobutenă:
    A. conduce la alcool terţbutilic
    B. are loc în cataliză acidă (H SO 98%)
                                    2   4
    C. are loc în cataliză acidă (H SO 60%)
                                    2   4
    D. conduce la 2-metil-1-propanol
                         0
    E. are loc la 250-300 C şi 70-80 atm

139. La oxidarea alchenelor se pot folosi ca agenţi de oxidare:
    A. permanganat de potasiu în mediu de acid sulfuric
    B. dicromat de potasiu în mediu de acid sulfuric
    C. permanganat de potasiu în soluţie apoasă neutră sau slab alcalină (reactiv Baeyer)
25
    D. ozonul
    E. apă oxigenată

140. La oxidarea propenei cu reactiv Baeyer:
    A. se formează 2-propanol
    B. se formează 1,2-propandiol
    C. se formează glicerol
    D. se scindează numai legătura π din dubla legătură
    E. se scindează atât legătura π cât şi σ din dubla legătură

141. Despre obţinerea glicolului sunt adevărate afirmaţiile:
                                0
    A. are loc industrial la 250 C
    B. drept catalizator se foloseşte argintul
    C. se formează intermediar oxidul de etenă
    D. foloseşte ca materie primă propena
    E. ca agent oxidant se foloseşte reactivul Baeyer

142. Prin oxidarea izobutenei cu permanganat de potasiu în mediu acid se formează:
    A. dioxid de carbon şi apă
    B. acetaldehidă
    C. formaldehidă
    D. acetonă
    E. acid piruvic

143. La oxidarea blândă a propenei cu reactiv Baeyer se formează:
    A. 1-propanol
    B. 1,2-propandiol
    C. un precipitat de culoare brună de dioxid de mangan
    D. 1,3-propandiol
    E. hidroxid de potasiu

144. Prin oxidarea 2-pentenei cu ozon, urmată de hidroliză în mediu reducător, (Zn/H O), se
                                                                                     2
formează:
    A. acetaldehidă
    B. acid acetic
    C. propanal
    D. acid propionic
    E. propanonă

145. Prin oxidarea izobutenei cu ozon, în mediu oxidant, se formează:
    A. dioxid de carbon şi apă
    B. formaldehidă
    C. propanonă
    D. acid acetic
    E. propanal
26
146. Prin oxidarea 2-pentenei cu ozon, în mediu oxidant, se formează:
    A. acid formic
    B. acid acetic
    C. acetaldehidă
    D. acid propionic
    E. propanal

147. Alchenele cu formula moleculară C H prezintă:
                                           5   10
    A. doi izomeri geometrici Z,E
    B. patru izomeri cu catenă liniară
    C. trei izomeri cu catenă ramificată
    D. două perechi de izomeri Z,E
    E. cinci izomeri de funcţiune

148. Alchenele cu formula moleculară C H prezintă:
                                           4   8
    A. doi izomeri de poziţie
    B. trei izomeri de poziţie
    C. doi izomeri geometrici Z,E
    D. patru izomeri de funcţiune
    E. doi izomeri de funcţiune

149. Pot avea rol de monomeri în polimerizarea vinilică:
    A. etena
    B. acetilena
    C. clorura de vinil
    D. stirenul
    E. acrilonitrilul

150. Halogenarea alchenelor în poziţie alilică se poate efectua cu:
    A. clor
    B. brom
    C. fluor
    D. iod
    E. N-bromosuccinimidă

151. Despre bromurarea propenei cu NBS sunt adevărate afirmaţiile:
    A. conduce la formarea 2-bromopropanului
    B. conduce la formarea 3-bromopropenei
                                                  0
    C. poate avea loc la temperaturi ridicate (500 C)
    D. poate avea loc în prezenţa luminii
    E. conduce la formarea succinimidei

152. Sunt polimeri naturali:
    A. amidonul
    B. celuloza
27
    C. polietena
    D. polistirenul
    E. acidul dezoxiribonucleic (ADN)

153. Alchenele reprezintă materie primă pentru obţinerea:
    A. alcoolilor
    B. compuşilor halogenaţi
    C. cauciucului
    D. zaharidelor
    E. proteinelor

154. Prezintă izomerie geometrică:
    A. 2-hexena
    B. 2-metil-2-hexena
    C. 2-metil-3-hexena
    D. 3-metil-2-hexena
    E. 3-hexena

155. Etena se poate obţine prin:
                                           0
    A. dehidrogenarea etanului la 400-600 C, pe catalizator de Pt sau Cr O /Al O
                                                                       2   3   2   3
    B. deshidratarea etanolului în mediu puternic bazic (NaOH)
    C. dehidrohalogenarea clorurii de etil, la cald, cu KOH/EtOH
    D. cracarea n-butanului
    E. deshidratarea etanolului la încălzire, în mediu de acid sulfuric

156. În reacţia etenei cu apa de brom se poate forma:
    A. 1,1-dibromoetan
    B. 1,2-dibromoetan
    C. 1,2-etilenbromhidrină
    D. bromură de etil
    E. 1,1,2,2-tetrabromoetan

157. Reacţiile specifice alchenelor sunt:
    A. adiţia
    B. substituţia
    C. oxidarea
    D. hidroliza
    E. polimerizarea

158. Prin oxidarea alchenelor cu permanganat de potasiu, în prezenţă de carbonat de sodiu,
rezultă:
    A. numai acizi carboxilici
    B. acizi carboxilici, dioxid de carbon şi apă
    C. acizi carboxilici şi cetone
    D. dioli
    E. un precipitat brun de dioxid de mangan
28
159. Care dintre următorii compuşi formează prin oxidare cu dicromat de potasiu în mediu de
acid sulfuric concentrat un compus carbonilic?
    A. 2-butena
    B. 1-butena
    C. 2-metil-2-butena
    D. 2,3-dimetil-2-butena
    E. 1-metilciclobutena

160. Alchenele se pot identifica cu:
    A. apă de brom
    B. reactiv Tollens
    C. reactiv Baeyer
    D. reactiv Fehling
    E. reactiv Schweizer

161. Prezintă izomerie geometrică:
    A. 2-metil-1-pentena
    B. 2-metil-2-pentena
    C. 3-metil-2-pentena
    D. 2-pentena
    E. 3-metil-2-hexena

162. Se pot obţine alchene din:
    A. alcani
    B. alchine
    C. arene
    D. alcooli monohhidroxilici
    E. compuşi monohalogenaţi

163. Se poate obţine 2,5-dimetilhexan prin hidrogenarea următoarelor alchene:
    A. 2,5-dimetil-1-hexenă
    B. 2,5-dimetil-2-hexenă
    C. 2,5-dimetil-3-hexenă
    D. 2,3-dimetil-1-hexenă
    E. 2,3-dimetil-1-hexenă

164. Care dintre următoarele alchene poate forma doi izomeri monohalogenaţi prin substituţie
alilică?
     A. 1-butena
     B. izobutena
     C. 2,3-dimetil-2-butena
     D. 2-metil-2-pentena
     E. 2-hexena

165. Sunt izomeri Z următorii compuşi:




166. Denumirea alchenelor cu catenă ramificată se face după următoarele reguli:
    A. identificarea catenei de bază şi a catenelor laterale
    B. catena de bază trebuie să conţină dubla legătură
    C. catena de bază se numerotează astfel încât un atom de carbon din dubla legătură să
        primească numărul cel mai mic
    D. se denumeşte radicalul hidrocarbonat
    E. se numerotează catenele laterale astfel încât să primească numărul cel mai mare

167. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. CH =CH– reprezintă radicalul vinil
          2
    B. CH =CH–CH – reprezintă radicalul alil
          2          2
    C. CH =CH–CH – reprezintă radicalul propenil
          2          2
    D. CH =CH– reprezintă radicalul etenil
          2
    E. CH – reprezintă radicalul metilen
          3


168. Referitor la alchene sunt adevărate afirmaţiile:
    A. legătura π a legăturii duble se află în acelaşi plan cu planul legăturii σ
    B. lungimea unei legături duble este 1,33Å
    C. în reacţiile de adiţie are loc scindarea legăturii π
    D. în reacţiile de adiţie se rup atât legături π, cât şi legături σ dintre atomii de carbon care
        participă la formarea legăturii duble
                                                                        0
    E. unghiul dintre legăturile σ ale atomilor de carbon sunt de 120
169. Sunt izomeri E următorii compuşi:




170. Referitor la alchene sunt adevărate afirmaţiile:
    A. izomerii „cis” au temperaturi de fierbere mai ridicate decât izomerii „trans”
    B. sunt incolore şi fără miros
    C. temperaturile de fierbere şi de topire sunt mai mari decât ale alcanilor corespunzători
    D. se mai numesc şi parafine
    E. se mai numesc şi olefine

171. Alchenele pot adiţiona:
    A. hidrogen
    B. halogeni
    C. hidracizi
    D. apă
    E. acid acetic

172. Referitor la reacţia de polimerizare a alchenelor sunt adevărate afirmaţiile:
    A. are loc la temperatură şi presiune normale, în prezenţa catalizatorilor
    B. are loc cu scindarea legăturii π şi mărirea catenei
    C. este o poliadiţie
    D. dacă numărul monomerilor este mai mare de 50, produsul obţinut este un compus
        macromolecular
    E. alchenele cu dublă legătură marginală polimerizează mai greu

173. Referitor la hidratarea alchenelor sunt adevărate afirmaţiile:
    A. are loc în două etape
    B. alchenele ramificate reacţionează cu acid sulfuric mai diluat
    C. se formează numai alcooli primari
3031
    D. etena reacţionează în prezenţă de acid sulfuric concentrat
    E. industrial, adiţia apei la etenă se face în cataliză omogenă

174. Referitor la hidrohalogenarea alchenelor sunt adevărate afirmaţiile:
    A. se poate efectua cu HCl, HBr, HI în solvent inert (CCl ; CH Cl )
                                                               4       2   2
    B. se obţin compuşi dihalogenaţi geminali
    C. cel mai uşor se adiţionează HI
    D. adiţia HCl necesită catalizatori (HgCl )
                                              2
    E. poate avea loc numai conform regulii lui Markovnikov

175. Referitor la halogenarea alchenelor sunt adevărate afirmaţiile:
    A. reacţia are loc la temperatură ridicată
    B. se poate face direct cu Cl , Br , I dizolvaţi în solvenţi nepolari (CCl ; CH Cl )
                                 2   2   2                                     4   2   2
    C. cel mai uşor se adiţionează clorul
    D. se obţin derivaţi dihalogenaţi geminali
    E. iodul se adiţionează doar sub acţiunea radiaţiei solare

176. Referitor la hidrogenarea alchenelor sunt adevărate afirmaţiile:
    A. are loc doar la temperatură şi presiune normale
                         0
    B. are loc la 80-200 C şi 200 atm
    C. are loc în prezenţa unor catalizatori metalici fin divizaţi (Ni, Pt, Pd)
    D. are loc conform regulii lui Markovnikov
    E. are loc în sistem heterogen

177. Alchenele se pot oxida cu:
    A. oxigen molecular din aer în prezenţa unor solvenţi inerţi
    B. permanganat de potasiu în mediu neutru sau slab bazic
    C. permanganat de potasiu în mediu de acid sulfuric
    D. dicromat de potasiu în mediu de acid sulfuric
    E. reactiv Tollens

178. La oxidarea etenei cu reactiv Baeyer:
    A. are loc decolorarea soluţiei de reactiv
    B. se formează un precipitat brun de MnO
                                                 2
    C. se formează acid acetic
    D. se formează 1,2-etandiol
    E. se formează dioxid de carbon şi apă

179. Sunt adevărate afirmaţiile:
                                                         0
    A. prin oxidarea catalitică a etenei cu Ag, la 250 C, se obţine glicol
    B. prin oxidarea energică a 2,3-dimetil-2-butenei se formează acetonă
    C. prin combustie, orice alchenă formează dioxid de carbon şi apă
    D. la ardere se rup numai legăturile π din moleculă
    E. reacţiile de ardere sunt puternic endoterme

180.      Referitor      la        clorurarea        propenei    sunt       adevărate    afirmaţiile:

    A. în solvenţi inerţi conduce la formarea 1,3-dicloropropanului
                  0
    B. la 400-600 C se formează 3-cloropropenă
    C. atomii de hidrogen din poziţie alilică sunt mai reactivi decât ceilalţi atomi de hidrogen
    D. în CCl se formează 1,2-dicloropropan
              4
    E. reacţia este împiedicată steric

181. Se dă schema de reacţii:

    A. compusul X este cloroform
    B. compusul X este clorura de metilen
    C. compusul Y este 1,2-dicloroetan
    D. compusul Y este 1,1-dicloroetan
    E. compusul Y este clorura de etil

182. Alegeţi afirmaţiile corecte:
    A. formula moleculară C H corespunde unei hexene
                              6    12
    B. identificarea legăturii duble din alchene se face cu apă de clor
    C. poziţia dublei legături din alchene se identifică prin oxidare degradativă
    D. 2,4-dimetil-3-hexena prezintă izomerie Z-E
    E. lungimea legăturii duble din alchene este 1,39Å

183. Referitor la propenă sunt adevărate afirmaţiile:
    A. adiţionează un mol de brom la dubla legătură
    B. este o substanţă lichidă
    C. este unul din produşii de descompunere termică a butanului
    D. are doi izomeri de poziţie
    E. miroase a sulf

184. Referitor la propenă sunt adevărate afirmaţiile:
                                                  o
    A. prin adiţia acidului bromhidric la 400-600 C se formează 1-bromopropan
    B. prin adiţia apei se formează alcool izopropilic
    C. prin oxidare cu dicromat de potasiu şi acid sulfuric se obţine acid acetic, dioxid de carbon
        şi apă
    D. nu se poate polimeriza deoarece are număr impar de atomi de carbon
    E. prin adiţia apei se formează 1,2-propandiol

185. Alegeţi răspunsurile corecte:
    A. alchena care la oxidare cu soluţie de K Cr O în H SO formează butanonă şi acid
                                                      2   2   7       2   4
        izobutiric este 2,4-dimetil-3-hexena
    B. la trecerea propenei printr-o soluţie bazică de KMnO se obţine 2-propanol
                                                                  4
   C. clorura de alil este folosită la sinteze de răşini, de lacuri şi insecticide
3233
   D. izomeria de poziţie a alchenelor este determinată de poziţia dublei legături
   E. izomeria geometrică este determinată de planul legăturii σ a dublei legături

186. Prin oxidarea cu dicromat de potasiu şi acid sulfuric a 2,5-dimetil-3-hexenei se formează:
    A. acid propanoic
    B. acid izobutiric
    C. acid 2-metilpropanoic
    D. 2-metilpropanal
    E. acetonă şi acid 2-metilbutanoic

187. La oxidarea 2-metil-2-pentenei cu soluţie acidă de permanganat de potasiu se formează:
    A. acid acetic
    B. acetonă
    C. propanonă
    D. propanal
    E. acid propanoic

                                        CAP. 5. ALCHINE
188. Alchinele pot prezenta izomerie:
    A. de catenă
    B. de poziţie
    C. de funcţiune cu cicloalcanii
    D. geometrică
    E. sterică
189. Fiecare atom de carbon din acetilenă formează:
    A. o legătură σ
                      C-H
    B. o legătură σ
                      C-C
    C. două legături π
                            C-C
    D. o legătură π
                      C-H
    E. trei legături π
                         C-C


190. Acetilena se poate obţine prin:
                                               0
    A. arderea incompletă a metanului la 2500 C
    B. cracarea metanului în arc electric
    C. reacţia carburii de calciu cu apa
                                                                                                 0
    D. dehidrogenarea etanului în prezenţa unor catalizatori de Pt sau Cr O /Al O , la 400-600 C
                                                                          2   3   2   3
    E. deshidratarea 1,4-butandiolului în mediu acid

191. Referitor la alchine sunt adevărate afirmaţiile:
    A. temperaturile de fierbere ale alchinelor sunt mai mari decât ale alchenelor cu acelaşi
        număr de atomi de carbon
34
    B. densităţile alchinelor sunt subunitare
    C. densităţile alchinelor sunt mai mici decât ale alchenelor corespunzătoare
    D. alchinele sunt solubile în solvenţi organici
    E. toate alchinele formează acetiluri

192. Referitor la acetilenă sunt adevărate afirmaţiile:
    A. este puţin solubilă în apă
    B. se dizolvă cu uşurinţă în solvenţi organici
    C. la comprimare se descompune cu explozie
    D. în stare pură miroase a carbid, din care se prepară
    E. molecula acetilenei este slab polară

193. Referitor la acetilenă sunt adevărate afirmaţiile:
    A. adiţia hidrogenului în prezenţa unor catalizatori de Ni, Pt, Pd conduce la formarea etanului
                                                                     0
    B. adiţia acidului cianhidric are loc în prezenţa HgCl , la 200 C
                                                             2
                                                                              0
    C. adiţia acidului clorhidric are loc în prezenţa Cu Cl /NH Cl, la 80-90 C
                                                       2     2   4
    D. adiţia apei în prezenţa sulfatului de mercur şi a acidului sulfuric conduce la formarea
        alcoolului vinilic
    E. adiţia acidului acetic se realizează industrial în prezenţa unui catalizator de acetat de zinc

194. Se formează un singur compus organic prin adiţia apei la:
    A. acetilenă
    B. propină
    C. fenilacetilenă
    D. 2-pentină
    E. 3-hexină
195. Referitor la acetilenă sunt adevărate afirmaţiile:
    A. prin dimerizare formează 1-butină
    B. prin dimerizare formează vinilacetilenă
    C. prin trimerizare formează ciclohexadienă
    D. acetilurile metalelor alcaline reacţionează cu apa
    E. acetilurile metalelor tranziţionale sunt insolubile în apă

196. Reacţionează cu apa:
    A. acetilura de calciu
    B. acetilura monosodică
    C. acetilura disodică
    D. acetileura de diargint
    E. acetilura de dicupru

197. Alchinele dau reacţii de:
    A. adiţie
    B. substituţie
35
    C. dimerizare şi trimerizare
    D. oxidare
    E. hidroliză

198. Reacţia acetilenei cu bromul, în funcţie de condiţiile de reacţie, poate conduce la:
    A. 1,2-dibromoetenă
    B. 1,1,2-tribromoetenă
    C. 1,1,2,2-tetrabromoetan
    D. 1,2-dibromoetan
    E. 1,1-dibromoetenă

199. În reacţia clorului cu acetilenă:
    A. se poate forma 1,2-dicloroetenă
    B. se poate forma 1,1,2,2-tetracloroetan
    C. se poate forma 1,1,2-tricloroetan
    D. se poate forma carbon şi acid clorhidric
    E. poate avea loc în fază gazoasă sau în solvent inert

200. Dimerizarea acetilenei:
                                                                        0
    A. are loc în prezenţa unui catalizator de Cu Cl /NH Cl, la 100 C
                                                  2   2    4
                          0
    B. are loc la 600-800 C, în tuburi ceramice
    C. conduce la formarea 1-buten-3-inei
                                                                    0
    D. are loc în prezenţa unui catalizator de HgCl , la 170-200 C
                                                      2
    E. conduce la formarea vinilacetilenei

201. Sunt adevărate următoarele afirmaţii referitoare la alchine:
    A. au aceeaşi nesaturare echivalentă ca şi alchenele
    B. au formula generală C H
                                n   2n-2
    C. alchinele cu aceeaşi formulă moleculară pot fi între ele izomeri de catenă sau de poziţie
    D. principala lor proprietate chimică este adiţia
    E. în propină toate legăturile C–H sunt la fel de polare şi toţi atomii de hidrogen au aceeaşi
        reactivitate

202. Referitor la alchine, sunt adevărate afirmaţiile:
    A. sunt hidrocarburi care conţin în moleculă o legătură dublă
    B. sunt izomeri de funcţiune cu alcadienele
    C. prin hidrogenarea unei alchine pe catalizator de nichel se obţine un alcan
    D. acetilena se poate recunoaşte prin barbotare printr-o soluţie amoniacală de azotat de argint,
        când se formează acetilura de argint
    E. numai alchinele cu legătură triplă marginală dau acetiluri metalice

203. În funcţie de agentul oxidant folosit, la oxidarea propinei poate rezulta:
    A. cu permanganat de potasiu în mediu neutru se formează acid piruvic
    B. cu permanganat de potasiu în mediu bazic rezultă acid acetic şi acid formic
36
    C. cu oxigen molecular, prin combustie, rezultă dioxid de carbon şi apă
    D. cu permanganat de potasiu în mediu de acid sulfuric rezultă acid oxalic, dioxid de carbon
         şi apă
    E. cu oxigen molecular pe catalizator de argint se formează oxid de etenă

204. Sunt catalizate de NH Cl şi Cu Cl :
                            4        2      2
    A. adiţia apei la acetilenă
    B. dimerizarea acetilenei
    C. adiţia acidului clorhidric la acetilenă
    D. adiţia acidului cianhidric la acetilenă
    E. trimerizarea acetilenei

205. Care dintre următoarele afirmaţii legate de acetilura de argint sunt adevărate?
    A. în stare uscată, la încălzire sau lovire, explodează
    B. este un precipitat alb-gălbui
    C. hidrolizează uşor, regenerând acetilena
    D. se obţine din acetilenă şi hidroxid diaminoargentic
    E. reacţia prin care se obţine poate fi folosită la identificarea acetilenei

206. Alchinele care pot forma acetiluri sunt:
    A. acetilena
    B. 1-butina
    C. 2-butina
    D. propina
    E. 2-pentina

207. Din reacţia fenilacetilenei cu apa se obţine:
    A. metilfenilcetona
    B. metilbenzilcetona
    C. acetofenona
    D. benzofenona
    E. alcool fenilvinilic

208. Prin adiţia apei la propină rezultă:
    A. acetonă
    B. dimetilcetonă
    C. propanonă
    D. alcool alilic
    E. 2-propenol

209. Referitor la adiţia acidului cianhidric la acetilenă sunt adevărate afirmaţiile:
    A. are loc în prezenţa clorurii de mercur (II)
                                       0
    B. are loc la temperaturi de 80-90 C
    C. se formează cianură de vinil (acrilonitril)
    D. se formează cianură de propil
    E. are loc în prezenţa HgCl
                                2


210. Despre adiţia apei la acetilenă sunt adevărate afirmaţiile:
    A. are loc în soluţie de acid sulfuric şi sulfat de mercur
    B. se obţine intermediar alcoolul vinilic, instabil
    C. intermediarul format este stabil
    D. produsul final de reacţie este acetaldehida
    E. produsul final de reacţie este propanalul

211. Despre oxidarea acetilenei sunt adevărate afirmaţiile:
    A. cu agenţi oxidanţi slabi formează acid oxalic
    B. cu agenţi oxidanţi slabi formează alcool etilic
    C. prin combustie cu oxigen molecular, acetilena arde cu degajarea unei mari cantităţi de
        căldură
    D. prin oxidare energică se formează metan
    E. prin combustie incompletă se formează cărbune şi apă

212. Acetilurile metalelor din grupele I şi II sunt:
    A. substanţe ionice
    B. stabile la temperatură obişnuită
    C. instabile şi explodează la temperatură şi presiune normale
    D. hidrolizează uşor cu apa
    E. preponderent covalente

213. Acetilena se poate recunoaşte cu:
    A. cu hidroxid de diaminoupru (I)
    B. cu apă de brom
    C. prin aprindere
    D. cu hidroxid de diaminoargint (I)
    E. prin trimerizare

214. Referitor la alchine sunt adevărate afirmaţiile:
    A. au N.E.=0
    B. au N.E.=1
    C. au N.E.=2
    D. pot prezenta izomerie de funcţiune cu alcadienele
    E. pot participa la reacţii de substituţie la atomul de hidrogen legat de atomul de carbon al
        unei triple legături marginale

215. Alegeţi răspunsul corect:
    A. alcoolul vinilic şi etanalul sunt tautomeri
    B. alcoolul vinilic este un enol
    C. flacăra oxiacetilenică se utilizează pentru sudura şi tăierea metalelor
    D. acetilena are caracter slab bazic
    E. acetilena adiţionează bromul într-o singură etapă, cu formare de 1,1,2,2-tetrabromoetan
38
216. Alegeţi răspunsul corect:
    A. reacţia în fază gazoasă a clorului cu acetilena este violentă, puternic exotermă
    B. adiţia hidracizilor la acetilenă are loc în solvent inert (CCl )
                                                                  4
    C. hidrogenarea acetilenei pe catalizator de Ni conduce la etan
    D. hidrogenarea acetilenei pe catalizator de paladiu (depus pe suport solid) şi otrăvit cu săruri
        de plumb conduce la etan
    E. reacţiile caracteristice alchinelor marginale sunt reacţiile de substituţie

217. Acetilena dă compuşi de poliadiţie cu grad mic de polimerizare prin:
    A. policondensare
    B. cuplare
    C. dimerizare
    D. trimerizare
    E. tetramerizare

218. Oxidarea alchinelor are loc:
    A. în prezenţa indicatorilor
    B. în prezenţă de FeCl
                            3
    C. în prezenţă de O
                        2
    D. în prezenţă de NaOH
    E. în prezenţa unor agenţi oxidanţi

219. Acetilena reprezintă materie primă pentru obţinerea:
    A. cloroprenului
    B. acrilonitrilului
    C. clorurii de vinil
    D. acetonei
    E. butadienei

220. Alchinele cu formula moleculară C H prezintă:
                                          5   8
    A. un izomer cu catenă liniară
    B. doi izomeri cu catenă liniară
    C. un izomer cu catenă ramificată
    D. doi izomeri cu catenă ramificată
    E. doi izomeri geometrici

221. Legătura carbon–hidrogen din molecula acetilenei este slab polară. Din acest motiv,
acetilena:
    A. are caracter slab acid
    B. este insolubilă în apă
    C. formează acetiluri
    D. cedează uşor protonii în reacţiile cu metale alcaline
    E. cedează protonii în reacţiile cu metale alcalino-pământoase
222.   Despre     adiţia         acidului   clorhidric   la      acetilenă   sunt   adevărate   afirmaţiile:

    A. are loc în prezenţa clorurii de mercur (II)
    B. se obţine clorură de etil
                     0
    C. are loc la 170 C
    D. se obţine clorură de vinil
    E. respectă regula lui Markovnikov

223. Referitor la dimerizarea acetilenei sunt adevărate afirmaţiile:
                         0
    A. are loc la 1300 C
    B. se obţine benzen
    C. se obţine vinilacetilenă
                             0
    D. are loc la 600-800 C, în tuburi ceramice
    E. are loc în prezenţa catalizatorului de Cu Cl /NH Cl
                                                     2   2       4


224. Referitor la oxidarea acetilenei sunt adevărate afirmaţiile:
    A. cu ozon conduce la aldehidă formică
    B. cu permanganat de potasiu în soluţie slab bazică se formează acid oxalic
    C. prin combustie cu oxigen molecular se formează dioxid de carbon şi apă
    D. cu reactiv Baeyer conduce la la un tetralcool
    E. prin ardere incompletă se formează particule mici de carbon şi apă

225. Acetilena se poate obţine din:
    A. metan
    B. carbură de calciu
    C. pentenă
    D. ciclobutan
    E. benzen

226. Se dă schema de reacţii:

    A. compusul X este benzen
    B. compusul X este vinilacetilenă
    C. compusul Y este cloropren
    D. compusul Y este 1-clorobutadienă
    E. compusul Y este 2-clorobutadienă

                                         CAP. 6. ARENE
227. Referitor la hidrocarburile aromatice sunt adevărate afirmaţiile:
    A. pot fi mononucleare şi polinucleare
    B. au nesaturarea echivalentă N.E.=6
    C. arenele mononulceare au formula generală C H
                                                             n   2n-6
   D. atomii de carbon din nulceul benzenic sunt hibridizaţi sp
3940
   E. cele mononucleare au nesaturarea echivalentă N.E.=4

228. Referitor la hidrocarburile aromatice sunt adevărate afirmaţiile:
    A. fiecare atom de carbon din nucleul benzenic este legat prin trei legături σ
    B. fiecare atom de carbon din nucleul benzenic este legat printr-o legătură π de atomul de
        carbon vecin
    C. molecula benzenului este plană
                                                                                       0
    D. unghiurile dintre legăturile covalente ale atomilor de carbon au valoarea 120
    E. lungimea legăturilor carbon-carbon are valoarea 1,54Å

229. Referitor la benzen sunt adevărate afirmaţiile:
    A. este un lichid incolor, cu miros specific, aromatic
    B. are densitate mai mare decât apa
    C. are densitate mai mare decât a hidrocarburilor cu acelaşi număr de atomi de carbon
    D. este solubil în cloroform, clorură de metilen, dioxid de sulf
    E. dă uşor reacţii de adiţie datorită caracterului nesaturat

230. Referitor la naftalină sunt adevărate afirmaţiile:
    A. este o arenă cu nuclee izolate
    B. are două nuclee condensate
    C. are proprietatea de a sublima
    D. este solubilă în apă
    E. are proprietăţi insecticide

231. Hidrocarburile aromatice pot da reacţii de:
    A. adiţie
    B. substituţie
    C. reducere
    D. oxidare
    E. hidroliză

232. Au nuclee condensate următoarele hidrocarburi aromatice:
    A. naftalenul
    B. difenilul
    C. antracenul
    D. decalina
    E. fenantrenul

233. Hidrocarburile aromatice izomere cu formula moleculară C H pot fi:
                                                                   8   10
    A. toluen
    B. etilbenzen
    C. o-xilen
    D. m-xilen
    E. p-xilen

234. Referitor la arene sunt adevărate afirmaţiile:
    A. o-, m-, p-xilenul sunt izomeri de poziţie
    B. n-propilbenzenul şi izopropilbenzenul sunt izomeri de catenă
    C. au caracter nesaturat datorită celor trei duble legături din nucleul benzenic
    D. fenantrenul este o arenă cu trei nuclee condensate angular
    E. oxidarea catenei laterale a arenelor decurge cu distrugerea sextetului aromatic

235. Hidrocarbura aromatică cu formula structurală C H –CH=CH se numeşte:
                                                           6   5            2
    A. etilbenzen
    B. feniletenă
    C. cumen
    D. stiren
    E. toluen

236. Referitor la hidrocarburile aromatice sunt adevărate afirmaţiile:
    A. arenele polinucleare cu nuclee condensate au caracter aromatic mai slab decât benzenul
    B. reacţiile de adiţie la hidrocarburile aromatice mononucleare decurg mai uşor la benzen
         decât la naftalină
    C. adiţia clorului la benzen are loc în prezenţa unui catalizator tip acid Lewis (FeCl )
                                                                                        3
    D. adiţia clorului la benzen conduce la obţinerea hexaclorociclohexanului
    E. caracterul aromatic al arenelor polinucleare condensate depinde de numărul ciclurilor

237. Legat de arene sunt adevărate afirmaţiile:
    A. naftalina se hidrogenează mai uşor decât benzenul
    B. vaporii de benzen sunt toxici
    C. alchilarea benzenului se face cu cloruri acide, în prezenţă de AlCl anhidră
                                                                              3
                                                                          2
    D. în benzen toţi atomii de carbon se află în stare de hibridizare sp
    E. acidul ftalic se poate obţine din o-xilen, prin oxidare cu permanganat de potasiu în soluţie
        neutră

238. Alchilarea benzenului se poate face cu:
    A. derivaţi halogenaţi în prezenţă de AlCl anhidră
                                                3
    B. derivaţi halogenaţi în prezenţă de AlCl umedă
                                                3
    C. alchene în prezenţă de AlCl umedă
                                     3
    D. alcooli în prezenţă de acid sulfuric
    E. alchene în prezenţă de acid fosforic depus pe suport de kiselgur

239. Se dă schema de reacţii:

    compusul C poate fi:

    A. o-metilbenzofenonă
    B. m-metilbenzofenonă
    C. p-metilbenzofenonă
    D. benzilfenilcetonă
    E. dibenzilcetonă

240. La clorurarea difenilmetanului la lumină poate rezulta:




        E. toţi produşii enumeraţi
241. Pot fi utilizaţi ca agenţi de alchilare:
    A. clorobenzenul
    B. toluenul
    C. cloroetanul
    D. propena
    E. oxidul de etenă
242. Sunt substituenţi de ordinul I pe nucleul benzenic:
    A. –X
    B. –R
    C. –COOR
    D. –SO H
                 3
    E. –OH
243. Sunt substituenţi de ordinul I pe nucleul benzenic:
    A. –CH=CH
                                 2
    B. –NH
                 2
    C. –CH=O
    D. –CN
         -           +
    E.–O Na
244. Sunt substituenţi de ordinul I pe nucleul benzenic:
             -
    A. –O
    B. C H –
        6        5
    C. –COOR
    D. –CH X
                 2
    E. –F

245. Sunt substituenţi de ordinul II pe nucleul benzenic:
    A. –SO H
                 3
    B. –C(CH )
                         3 3
    C. –COOH
    D. –CN
    E. –NHCOCH
                                     3
246. Sunt substituenţi de ordinul II pe nucleul benzenic:
    A. –NO
                 2
    B. –CONH
                             2
    C. –OCH
                         3
    D. –CCl
                     3
    E. –CH –OH
                 2
247. Referitor la nitrarea benzenului sunt adevărate afirmaţiile:
    A. este puternic exotermă
    B. se efectuează cu acid sulfuric concentrat
    C. se efectuează cu amestec sulfonitric
    D. trebuie realizată la temperatură ridicată
    E. conduce la formarea unui compus cu miros de migdale amare
248. Sulfonarea benzenului poate avea loc cu:
    A. amestec sulfonitric
    B. acid sulfuric
    C. oleum cu 5-20% SO
                                         3
    D. sulfit de sodiu
    E. sulfit acid de sodiu

249. Oxidarea hidrocarburilor aromatice la nucleu se poate face cu:
    A. oxigen molecular, în prezenţa unor catalizatori
    B. permanganat de potasiu în mediu de acid sulfuric
    C. permanganat de potasiu în acid acetic
    D. dicromat de potasiu în acid acetic
    E. dicromat de potasiu în mediu de acid sulfuric
250. Referitor la arene sunt adevărate afirmaţiile:
    A. substituenţii de ordinul I grefaţi pe nucleul benzenic orientează noua substituţie în poziţiile
         orto şi para
    B. substituenţii de ordinul I dezactivează nucleul benzenic
    C. la acilare se obţin omologi ai benzenului
    D. reacţia de acilare se efectuează cu catalizator de AlCl anhidră
                                                              3
    E. prin acilare se obţin cetone aromatice sau mixte
251. Produşii de nitrare directă ai toluenului sunt:
    A. o-nitrotoluen
    B. m-nitrotoluen
    C. p-nitrotoluen
    D. 2,4-dinitrotoluen
    E. 2,4,6-trinitrotoluen
252. La clorurarea toluenului în prezenţa luminii se poate forma:
    A. o-clorotoluen
    B. p-clorotoluen
    C. clorură de benzil
    D. clorură de benziliden
    E. feniltriclorometan

253. La monoclorurarea toluenului, în funcţie de condiţiile de reacţie, poate rezulta:
    A. o-clorotoluen
    B. m-clorotoluen
    C. p-clorotoluen
    D. clorură de benzil
    E. clorură de benziliden
254. Despre antracen sunt adevărate afirmaţiile:
    A. are caracter aromatic mai slab decât naftalina
    B. se oxidează mai greu decât naftalina
    C. prin oxidare formează 9,10-antrachinonă
    D. prezintă trei nuclee benzenice izolate
    E. prezintă trei nuclee benzenice condensate
255. Se dă schema de reacţii:

    A. compusul A este 1,1-dicloroetanul
    B. compusul A este 1,2-dicloroetanul
    C. compusul B este 1,1-difeniletanul
    D. compusul B este 1,2-difeniletanul
    E. compusul C este 1-cloro-1,2-difeniletanul
256. Se dă schema de reacţii:
    A. compusul B este o-xilenul
    B. compusul B este p-xilenul
    C. compusul C este acidul o-ftalic
    D. compusul C este acidul tereftalic
    E. compusul D este anhidrida ftalică

257. Prin reacţii Friedel–Crafts la arene pot rezulta:
    A. alchilarene
    B. cetone aromatice
    C. aldehide aromatice
    D. cetone mixte
    E. hidrocarburi alifatice
258. Prin oxidarea etilbenzenului cu soluţie acidă de permanganat de potasiu, se obţine:
    A. acid benzoic
    B. acid fenilacetic
    C. alcool benzilic
    D. dioxid de carbon şi apă
    E. benzaldehidă
259. Hidrocarburile aromatice polinucleare pot fi clasificate în:
    A. ciclice saturate
    B. cu nuclee izolate
    C. cicloparafine
    D. cu nuclee condensate
    E. cu nuclee conjugate
260. Hidrocarburile aromatice pot da două tipuri de reacţii:
    A. la nucleu
    B. de ciclizare
    C. de dimerizare
    D. la catena laterală
    E. de condensare

261. Hidrocarburile aromatice pot da următoarele reacţii la nucleu:
    A. de substituţie
    B. de adiţie
    C. de polimerizare
    D. de oxidare
    E. de eliminare
262. Benzenul şi omologii săi sunt substanţe:
    A. lichide
    B. incolore
    C. cu densitatea mai mică decât a apei
    D. solubile în apă
    E. inodore
263. Benzenul se poate oxida cu:
                                                       0
    A. oxigen molecular, pe catalizator de V O , la 350 C, cu formare de acid ftalic
                                            2   5
                                                       0
    B. oxigen molecular, pe catalizator de V O , la 500 C, cu formare de anhidridă maleică
                                            2   5
    C. oxigen molecular, prin combustie, când rezultă dioxid de carbon şi apă
    D. cu dicromat de potasiu şi acid acetic
    E. cu soluţie acidă de permanganat de potasiu
264. Prin hidrogenarea naftalinei se poate obţine:
    A. tetralină
    B. tetrahidronaftalină
    C. decalină
    D. decahidronaftalină
    E. toluen

265. Alegeţi răspunsurile corecte:
    A. tetralina şi decalina sunt substanţe lichide, folosite ca solvenţi
    B. antracenul se oxidează în poziţiile 1 şi 3
    C. antrachinona este un produs de bază în industria coloranţilor
    D. în cazul arenelor cu catenă laterală, agenţii oxidanţi atacă atomii de carbon din poziţia
        benzilică
    E. acizii arilsulfonici se folosesc în industria cosmetică
266. Referitor la halogenarea arenelor sunt adevărate afirmaţiile:
    A. catalizatorii folosiţi la clorurare sunt FeCl ; AlCl
                                                  3       3
    B. catalizatorii folosiţi la bromurare sunt FeBr ; AlBr
                                                      3       3
    C. se poate realiza doar catalitic
    D. se poate realiza atât catalitic cât şi fotochimic
    E. se formează un singur compus monohalogenat
267. Prin acilarea benzenului cu clorură de acetil, în prezenţa catalizatorului de AlCl
                                                                                               3
anhidră, se obţine:
    A. etilbenzen
    B. alcool benzilic
    C. fenilmetilcetonă
    D. difenilcetonă
    E. acetofenonă
47
268. Se poate obţine izopropilbenzen prin:
    A. alchilarea benzenului cu propenă, în prezenţa AlCl umedă şi a acizilor tari
                                                              3
    B. acilarea benzenului cu clorură de acetil
    C. reacţia benzenului cu izopropanol, urmată de deshidratare
    D. metoda cumenului
    E. alchilarea benzenului cu 2-cloropropan, în prezenţa AlCl umede
                                                                  3


269. Acetofenona se poate obţine prin acilarea benzenului cu:
    A. acid acetic
    B. clorură de acetil
    C. anhidridă acetică
    D. acetamidă
    E. acetat de etil
270. Acetofenona se poate obţine prin:
    A. alchilarea benzenului cu propenă
    B. adiţia apei la fenilacetilenă
    C. oxidarea α-metilstirenului
    D. deshidratarea 1-feniletanolului
    E. oxidarea 1-feniletanolului cu permanganat de potasiu şi acid sulfuric
271. Referitor la compusul aromatic cu formula moleculară C H O, sunt adevărate
                                                                             8   8
afirmaţiile:
    A. doi izomeri reacţionează cu reactivul Tollens
    B. patru izomeri pot reacţiona cu reactivul Tollens
    C. poate fi un alcool aromatic
    D. poate fi o aldehidă
    E. poate fi o cetonă
272. Se obţin compuşi carbonilici prin:
    A. acilarea benzenului cu clorură de acetil
    B. oxidarea antracenului cu K Cr O /CH COOH
                                   2   2   7   3
    C. oxidarea cumenului
    D. alchilarea benzenului cu metanol, în prezenţă de acid sulfuric
    E. oxidarea etilbenzenului

273. Referitor la caracterul aromatic sunt adevărate afirmaţiile:
    A. este influenţat de numărul nucleelor aromatice
    B. este mai pronunţat la arenele polinucleare decât la benzen
    C. nu depinde de numărul nucleelor aromatice
    D. este mai puţin pronunţat la arenele polinucleare decât la benzen
    E. imprimă preferinţa pentru reacţiile de substituţie în locul celor de adiţie şi oxidare
274. Alegeţi afirmaţiile corecte:
    A. toluenul este o hidrocarbură aromatică binucleară
    B.           benzenul           are           în           moleculă             12          atomi
48
    C. nitrarea benzenului se realizează cu amestec sulfonitric
    D. benzenul nu poate participa la reacţii de substituţie
    E. naftalina conţine în moleculă 10 atomi de carbon
275. Alege afirmaţiile corecte:
    A. C H poate fi o hidrocarbură aromatică mononucleară
         9   12
    B. naftalina este o hidrocarbură aromatică polinucleară
    C. toluenul nu poate participa la reacţii de substituţie
    D. naftalina nu se poate oxida
    E. alchilarea benzenului este o reacţie de substituţie
276. Alege afirmaţiile corecte:
    A. arenele mononucleare au N.E.=4
    B. naftalina are caracter aromatic mai slab decât benzenul
    C. există doi izomeri dimetilbenzen
    D. există trei izomeri dimetilbenzen
    E. există trei izomeri monocloruraţi ai benzenului

277. Referitor la toluen, alegeţi răspunsul corect:
    A. are molecula plană
    B. este un bun solvent
    C. la bromurarea catalitică formează un amestec de izomeri meta şi para
    D. prin oxidare cu permanganat de potasiu şi acid sulfuric formează benzaldehidă
    E. prin oxidare cu permanganat de potasiu şi acid sulfuric formează acid benzoic
278. Alegeţi răspunsurile corecte:
    A. caracterul aromatic al arenelor se reflectă în preferinţa acestora pentru reacţiile de
         substituţie
    B. lungimea legăturii carbon–carbon din nucleul benzenic este 1,33 Å
    C. reacţiile de adiţie la nucleul benzenic decurg în condiţii energice (temperatură, lumină)
    D. la acilarea benzenului se obţin omologi ai acestuia
    E. halogenarea la nucleu are loc în prezenţă de FeX , AlX
                                                         3     3
279. Alegeţi răspunsurile corecte:
    A. oxidarea catenei laterale a alchilbenzenilor este importantă în anumite procese metabolice
    B. toluenul care a intrat în organism poate fi oxidat în prezenţa unei enzime din ficat la acid
         benzoic
    C. benzenul poate fi oxidat în organism şi eliminat
    D. toluenul este mai puţin toxic decât benzenul
    E. benzenul nu este cancerigen
280. Referitor la arene, alegeţi răspunsul corect:
    A. caracterul aromatic creşte cu creşterea numărului de nuclee benzenice condensate
    B. nu dau reacţii de polimerizare
49
    C. nu se oxidează cu KMnO în soluţie neutră
                                 4
    D. arenele cu catenă laterală participă atât la reacţii chimice specifice nucleului aromatic, cât
        şi catenei laterale
    E. nu au aplicaţii practice

281. Se formează anhidride prin oxidarea:
    A. benzenului
    B. naftalinei
    C. antracenului
    D. fenantrenului
    E. toluenului
282. Referitor la oxidarea toluenului cu permanganat de potasiu şi acid sulfuric, alegeţi
răspunsurile corecte:
    A. se formează un precipitat brun de MnO
                                               2
    B. se formează MnSO , de culoare slab roz
                          4
    C. conduce la formarea acidului benzoic
    D. conduce la formarea benzochinonei
    E. reacţia nu are loc în aceste condiţii
283. Referitor la nitrarea benzenului sunt adevărate afirmaţiile:
    A. se formează doar mononitrobenzen
    B. industrial, se formează un amestec de reacţii alcătuit din mononitrobenzen, m-
        dinitrobenzen şi benzen nereacţionat
    C. se realizează cu acid sulfuric concentrat şi acid azotic concentrat
    D. este o reacţie de substituţie
    E. este o reacţie de adiţie
284. Reacţiile de substituţie la nucleul aromatic sunt:
    A. halogenarea
    B. nitrarea
    C. sulfonarea
    D. oxidarea
    E. acilarea

285. Benzenul poate adiţiona:
    A. hidrogen
    B. apă
    C. alcooli
    D. halogeni
    E. alchene
                                         CAP. 7. ALCOOLI
286. Referitor la alcooli sunt adevărate afirmaţiile:
    A.        sunt        mai       reactivi       decât       hidrocarburile        corespunzătoare
50
    B. au caracter slab acid
    C. au temperaturi de fierbere mari datorită legăturilor de hidrogen intermoleculare
    D. datorită caracterului acid reacţionează cu NaOH formând alcoxizi
    E. au densitatea mai mare decât a apei
287. La oxidarea n-propanolului, în funcţie de natura agentului oxidant folosit, poate rezulta:
    A. propanal
    B. propanonă
    C. acid propanoic şi apă
    D. dioxid de carbon, apă şi căldură
    E. monoxid de carbon şi hidrogen
288. La deshidratarea 2-butanolului, în funcţie de condiţiile de reacţie, poate rezulta:
    A. 1-butenă
    B. 2-butenă
    C. diterţbutileter
    D. disecbutileter
    E. eter butilic

289. Alcoolii pot forma esteri anorganici cu următorii acizi minerali:
    A. HCl
    B. H SO
         2   4
    C. H PO
         3   4
    D. H S
         2
    E. HNO
             3
290. Referitor la alcooli sunt adevărate afirmaţiile:
    A. solubilitatea în apă a alcoolilor creşte cu creşterea numărului de grupe hidroxil
    B. termenii inferiori sunt lichizi la temperatura obişnuită
    C. metanolul şi etanolul au nesaturarea echivalentă N.E.=1
    D. formează numai legături de hidogen intermoleculare
    E. au densitatea mai mică decât a apei
291. Despre trinitratul de glicerină sunt adevărate afirmaţiile:
    A. este eterul rezultat prin reacţia dintre glicerină şi acidul azotic
    B. explodează la încălzire bruscă sau la şocuri mecanice
    C. se poate utiliza ca medicament în cardiopatia ischemică
    D. prin îmbibarea sa cu kieselgur se obţine o dinamită mai stabilă
    E. are formula moleculară C H (NO )
                                 3   5   2 3
292. Despre glicerină sunt adevărate afirmaţiile:
    A. este un lichid incolor, cu gust dulce
    B. este greu solubilă în apă
    C. se obţine industrial din propenă

    D. se foloseşte la prepararea antigelului
    E. este un diol

293. Oxidarea etanolului se poate efectua cu:
    A. soluţie acidă de dicromat de potasiu
    B. soluţie acidă de permanganat de potasiu
    C. prin fermentare oxidativă sub acţiunea unei enzime
    D. ozon
    E. reactiv Tollens
294. Despre alcoolul etilic sunt adevărate afirmaţiile:
    A. se poate obţine printr-un proces de fermentaţie oxidativă
    B. consumat în cantităţi mari este toxic
    C. prin oxidare cu permanganat de potasiu în acid sulfuric formează etanal
    D. prin combustie conduce la dioxid de carbon şi apă
    E. reacţia de oxidare cu soluţia acidă de dicromat de potasiu stă la baza confecţionării fiolei
        de alcooltest
295. Indicaţi care din reacţiile de mai jos sunt corecte:

        B.CH OH + HONO → CH –O–NO + H O
                3                        3               2       2
                                             -       +
        C.CH OH + NaOH → CH –O Na + H O
                3                        3                   2
        D.C H OH + HO–SO H → C H –OSO H + H O
            2       5           3            2   5           3       2


296. Formulei moleculare C H O îi corespund:
                            4       10
    A. doi alcooli primari
    B. trei alcooli primari
    C. un alcool secundar
    D. doi alcooli secundari
    E. un alcool terţiar
297. Compusul cu structura:

    se numeşte:
    A. 2-hidroxi-2-metilpropan
    B. izobutanol
    51 C. alcool terţbutilic

    D. terţbutanol
    E. neopentanol

298. Compusul cu structura:

    se numeşte:
    A. glicerol
    B. glicerină
    C. 1,2,3-propantriol
    D. 1,2,3-trihidroxipropan
    E. propilidentriol

299. Compusul cu structura:

    se numeşte:
    A. glicocol
    B. glicol
    C. 1,2-etandiol
    D. glicină
    E. 1,2-dihidroxietan

300. La oxidarea 3-pentanolului cu soluţie acidă de permanganat de potasiu se poate forma:
    A. acid acetic
    B. acid propanoic
    C. acid butanoic
    D. acid formic
    E. dioxid de carbon şi apă

301. Se dă următoarea schemă de reacţie:

    A. compusul X este 1,2-diclororpropanul
    B. compusul X este clorura de alil
    C. compusul Y este 1,2-dihidroxipropanul
    D. compusul Y este alcoolul alilic
    E. compusul W este glicerina

302. Se dă schema de reacţii:


    A. compusul Z este ciclohexanol
    B. compusul Z este 1,2-ciclohexandiol
    C. compusul W este ciclohexan-1,2-dionă
    D. compusul W este acid adipic
    E. compusul Y este ciclohexenă

303. Pot forma legături de hidrogen intermoleculare:
    A. apa
    B. etanolul
    C. alcoolul alilic
    D. alcoolul vinilic
    E. glicerina

304. Care dintre următorii alcooli se pot oxida cu dicromat de potasiu în mediu de acid sulfuric?
    A. alcoolul n-propilic
    B. alcoolul n-butilic
    C. alcoolul sec-butilic
    D. alcoolul izobutilic
    E. alcoolul terţbutilic

305. Alcoolul o-hidroxibenzilic poate reacţiona cu:
    A. 2 moli NaOH
    B. acid acetic
    C. carbonat acid de sodiu
    D. clorură de acetil
    E. acid azotic
306. Despre alcoolul benzilic sunt adevărate afirmaţiile:
    A. se obţine prin hidroliza clorurii de benzil
    B. este un alcool nesaturat
    C. se obţine din fenol şi formaldehidă
    D. reacţionează cu sodiu metalic
    E. este un alcool aromatic

307. Alcoolul n-propilic se poate obţine prin:
    A. hidrogenarea propanalului
    B. hidrogenarea alcoolului alilic
    C. hidrogenarea propenoxidului
    D. hidroliza bazică a clorurii de n-propil
    E. adiţia acidului bromhidric la propenă în prezenţa peroxizilor, urmată de hidroliză
308. Despre alcoxizi sunt adevărate afirmaţiile:
    A. se formează din alcooli şi hidroxizi alcalini
    B. sunt substanţe ionice
    C. hidrolizează
    D. se formează din alcooli şi hidroxizi alcalini
    E. se numesc şi alcoolaţi

309. Etanolul formează esteri cu:
    A. acid acetic
    B. clorură de acetil
    C. anhidridă acetică
    D. acetat de butil
    E. fenol

310. Etanolul se poate obţine industrial prin:
    A. fermentaţia glucozei
    B. reducerea acetaldehidei
    C. adiţia apei la etenă
    D. hidroliza cloroetanului
    E. hidrogenarea alcoolului vinilic

311. Reactivul care deosebeşte alcoolii aciclici cu formulele moleculare C H O de alcoolul cu
                                                                              3   6
formula C H O este:
           3   4
    A. brom în tetraclorură de carbon
    B. [Cu(NH ) ]OH
                   3 2
    C. sodiu
    D. [Ag(NH ) ]OH
                   3 2
    E. [Cu(NH ) ]OH
                   3 4


312. 2-Metil-2-propanolul se poate prepara prin:
    A. hidroliza alcalină a clorurii de izobutil
    B. adiţia apei la izobutenă în prezenţa H SO
                                               2   4
    C. reducerea butanonei cu Ni fin divizat
    D. hidroliza clorurii de terţbutil
    E. izomerizarea n-butanolului
313. Alcoolii se pot obţine prin mai multe metode:
    A. hidroliza compuşilor monohalogenaţi
    B. adiţia apei la alchene
    C. adiţia apei la alchine
    D. reducerea compuşilor carbonilici
    E. reducerea compuşilor carboxilici

314. Formarea legăturilor de hidrogen între moleculele de alcool şi moleculele de apă determină:
    A. dizolvarea alcoolilor inferiori în apă
    B. scăderea solubilităţii cu creşterea masei radicalului hidrocarbonat

    C. creşterea solubilităţii cu creşterea numărului de grupe hidroxil
    D. dizolvarea alcoolilor superiori în apă
    E. temperaturi de fierbere scăzute

315. Eliminarea apei din alcooli, în prezenţă de acid sulfuric, depinde de condiţiile de lucru,
astfel:
    A. la cald, alcoolii elimină apa intramolecular, formând alchene
    B. la rece, alcoolii elimină apa intermolecular, formând alchine
    C. în prezenţa unei cantităţi mari de acid sulfuric se elimină apa intermolecular, formându-se
        esteri
    D. în prezenţa unei cantităţi mici de acid sulfuric se elimină apa intermolecular, formându-se
        eteri
    E. deshidratarea internă are loc cel mai uşor la alcoolii terţiari

316. Alcoolul metilic se poate obţine:
    A. prin distilarea uscată a lemnului
                                                  0
    B. prin oxidarea metanului la 60 atm şi 400 C
                                              0
    C. industrial, din gazul de sinteză, la 150 C şi 25 atm
    D. industrial, din fracţiuni petroliere
    E. prin reducerea metanalului

317. Glicerina dă reacţii de:
    A. oxidare
    B. deshidratare
    C. reducere
    D. esterificare
    E. polimerizare (gliptali)

318. Prin deshidratarea 1,2,3-propantriolului în prezenţă de acid sulfuric se poate obţine:
    A. aldehidă nesaturată
    B. aldehidă acrilică
    C. alcool vinilic
    D. acroleină
    E. hidroxipropanonă

                                           CAP. 8. FENOLI
319. Compusul cu structura:
55
    se numeşte:
    A. 1,4-benzendiol
    B. 1,4-dihidroxibenzen
    C. hidrochinonă
    D. pirogalol
    E. pirocatecol

320. Compusul cu structura:

    se numeşte:
    A. 1,3,5-benzentriol
    B. pirocatechină
    C. floroglucinol
    D. floroglucină
    E. rezorcinol

321. Compusul cu structura:

    se numeşte:
    A. 2-metilfenol

    B. floroglucină
    C. o-crezol
    D. pirogalol
    E. 2-metil-1-benzenol
322. Compusul cu structura:

   se numeşte:
   A. eter benzilic
   B. metoxibenzen
   C. fenilmetileter
5657
   D. cumen
   E. anisol

323. Despre fenoli sunt adevărate afirmaţiile:
    A. reacţionează cu sodiu metalic
    B. reacţionează cu hidroxid de sodiu
    C. sub influenţa radicalului aromatic, grupa hidroxil capătă proprietăţi slab bazice
    D. în mediu bazic fenolii cedează protonul grupei hidroxil, având caracter acid
    E. au caracter acid mai slab decât alcoolii

324. Fenolii pot da reacţii de:
    A. halogenare
    B. sulfonare
    C. nitrare
    D. oxidare
    E. deshidratare

325. La bromurarea fenolului se poate obţine:
    A. 2-bromofenol
    B. 3-bromofenol
    C. 4-bromofenol
    D. 2,4-dibromofenol
    E. 2,4,6-tribromofenol
326. Hidrogenarea fenolului se poate efectua:
    A. în prezenţa catalizatorului de Ni fin divizat
    B. la temperatură şi presiune normale
                                   0
    C. la temperatură de circa 200 C şi presiune ridicată
    D. ca o reactie de adiţie
    E. ca o reacţie de substituţie

327. În mediu bazic, la rece, în soluţie apoasă, condensarea fenolului cu formaldehidă conduce la:
    A. alcool o-hidroxibenzoic
    B. alcool o-hidroxibenzilic
    C. alcool p-hidroxibenzoic
    D. alcool p-hidroxibenzilic
    E. bachelită C

328. În mediu acid, condensarea fenolului cu formaldehidă poate conduce la:
    A. o,o’-dihidroxidifenilmetan
    B. o,o’-dihidroxidifeniletan
    C. p,p’-dihidroxidifeniletan
    D. p,p’-dihidroxidifenilmetan
    E.novolac
58
329. În urma reacţiei dintre fenol şi anhidrida acetică se poate obţine:
    A. acetat de fenil
    B. acetat de etil
    C. acid formic
    D. acid acetic
    E. formiat de fenil

330. Reacţiile care deosebesc fenolii de alcooli sunt:
    A. reacţia cu hidroxizi alcalini
    B. reacţia de culoare cu clorura ferică
    C. reacţia de oxidare
    D. reacţia de eterificare
    E. reacţia de esterificare

331. Reacţiile comune alcoolilor şi fenolilor sunt:
    A. reacţia cu metale alcaline
    B. reacţia cu hidroxid de sodiu
    C. reacţia de deshidratare
    D. reacţia de esterificare
    E. reacţia de ardere

332. Reacţiile comune fenolului şi benzenului sunt:
    A. alchilarea
    B. acilarea
    C. nitrarea
     D. sulfonarea
     E. policondensarea

333. Reacţia fenolilor cu metale alcaline decurge:
    A. cu degajare de oxigen
    B. cu degajare de hidrogen
    C. cu eliminare de apă
    D. cu formare de fenoxizi
    E. reacţia nu poate avea loc

334. Fenolul se poate obţine prin:
    A. topirea alcalină a sărurilor acizilor sulfonici
    B. hidroliza clorobenzenului la temperatură şi presiune normale
    C. oxidarea izopropilbenzenului, urmată de tratarea cu acid sulfuric a produsului rezultat
    D. hidroliza clorurii de benzendiazoniu
    E. oxidarea ciclohexanolului

335. Despre sulfonarea fenolului sunt adevărate afirmaţiile:
                                                                           0
     A. are loc prin tratarea fenolului cu acid sulfuric concentrat, sub 100 C
     B. se realizează cu amestec sulfonitric
59
     C. poate conduce la acid orto-fenolsulfonic
     D. poate conduce la acid para-fenolsulfonic
     E. poate conduce la acid meta-fenolsulfonic

336. Compusului cu formula moleculară C H O îi corespund izomerii:
                                               7   8
     A. 3 fenoli
     B. 4 fenoli
     C. 1 alcool
     D. 2 alcooli
     E. 1 eter

337. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. p-crezolul este izomer de funcţiune cu alcoolul benzilic
    B. fenolul este un lichid puţin solubil în apă
    C. fenolii, spre deosebire de alcooli, reacţionează cu hidroxid de sodiu
    D. acidul acetic reacţionează cu fenoxidul de sodiu
    E. fenolul poate fi utilizat ca revelator fotografic

338. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. pirogalul este un fenol dihidroxilic
    B. hidrochinona este o substanţă lichidă
    C. creolina este un amestec de crezoli în soluţie apoasă de săpun
    D. creozotul este un amestec de fenoli şi crezol
    E. fenolul are trei izomeri monocloruraţi

                                          CAP. 9. AMINE
339. Aminele pot prezenta izomerie:
    A. de catenă
    B. de poziţie
    C. de funcţiune cu nitroderivaţii
    D. geometrică
    E. sterică

340. Despre amine sunt adevărate afirmaţiile:
    A. aminele inferioare sunt gazoase
    B. aminele intermediare sunt lichide
    C. aminele intermediare sunt solide
    D. aminele superioare sunt solide
    E. aminele inferioare au miros de peşte alterat

341. Despre amine sunt adevărate afirmaţiile:
    A. termenii inferiori sunt solubili în apă
    B. aminele alifatice sunt parţial solubile în apă
    C. aminele aromatice sunt parţial solubile în apă
    D. solubilitatea în apă a aminelor inferioare se datorează legăturilor van der Waals dintre
        molecule
    E. solubilitatea aminelor inferioare în apă se datorează legăturilor de hidrogen care se
        formează cu moleculele de apă

342. Despre bazicitatea aminelor sunt adevărate afirmaţiile:
    A. reprezintă capacitatea aminelor de a ceda protoni
    B. reprezintă capacitatea aminelor de a accepta protoni
    C. aminele aromatice sunt baze slabe
    D. aminele aromatice sunt baze tari
    E. aminele alifatice sunt baze mai tari decât amoniacul

343. Despre bazicitatea aminelor sunt adevărate afirmaţiile:
    A. din seria aminelor cel mai pronunţat caracter bazic îl au aminele secundare alifatice
    B. aminele alifatice sunt baze mai slabe decât amoniacul
    C. aminele aromatice sunt baze mai slabe decât amoniacul
    D. aminele secundare alifatice sunt baze mai tari decât cele primare alifatice
    E. aminele terţiare au caracterul bazic cel mai puternic

344. Aminele dau reacţii de:
    A. alchilare
    B. acilare
    C. diazotare
    D. reducere
    E. cuplare

345. Compusul cu structura H N–(CH ) –NH se numeşte:
                                   2          2 4       2
    A. putresceină
    B. pentametilediamină
    C. cadaverină
    D. tetrametilendiamină
    E. se formează la descompunerea proteinelor

346. Compusul cu structura H N–(CH ) –NH se numeşte:
                               2        2 5         2
    A. putresceină
    B. pentametilendiamină
    C. tetrametilendiamină
    D. cadaverină
    E. 1,5-diaminopentan

347. Metilamina se poate obţine prin:
    A. reducerea nitrometanului
    B. reducerea acetamidei
    C. reducerea acetonitrilului
    D. alchilarea amoniacului

    E. reacţia dintre metan şi amoniac

348. Despre anilină sunt adevărate afirmaţiile:
    A. este un lichid de culoare brun-roşiatică
    B. în stare pură este un lichid incolor
    C. are un caracter bazic puternic
    D. prin oxidarea cu oxigen din aer sau cu agenţi oxidanţi trece în produşi coloraţi
    E. din anilină şi aldehidă formică se obţin anilinoplastele

349. Sunt adevărate următoarele afirmaţii:
    A. reacţia de cuplare a sărurilor de diazoniu este folosită la sinteza coloranţilor azoici
    B. reacţia de cuplare a sărurilor de diazoniu are loc la temperatura camerei
                                                                                            0
    C. reacţia de cuplare a sărurilor de diazoniu are loc la temperaturi cuprinse între 0-5 C
    D. în reacţia de cuplare a sărurilor de diazoniu se conservă grupa azo (-N = N-)
    E. N,N-dietilanilina se utilizează la obţinerea metiloranjului

350. Alegeţi afirmaţiile corecte:
    A. fenilmetilamina este o amină secundară
    B. formulei moleculare C H N îi corespund patru amine
                                3   9
    C. formulei moleculare C H N îi corespund cinci amine
                                3   9
    D. compuşii rezultaţi din reacţia aminelor cu acidul clorhidric sunt ionici
    E. aminele aromatice sunt baze mai tari decât cele alifatice

351. Afirmaţiile corecte referitoare la anilină sunt:
    A. este o substanţă solidă
    B. este mai bazică decât izopropilamina
    C. orientează al doilea substituent pe nucleul benzenic în poziţia meta
    D. orientează al doilea substituent pe nucleul benzenic în poziţiile orto şi para
    E. se foloseşte în industria coloranţilor

352. Pot fi acilate următoarele amine:
    A. dietilamina
    B. trifenilamina
    C. metilbenzilamina
    D. N,N-dietilanilină
    E. anilina

353. Se dă schema de reacţii:
   A. compusul X este 1-bromoetan
6162
   B. compusul Y este izopropilamina
   C. compusul a este clorura de metil
   D. compusul W este trietilamina
   E. compusul W este dimetilizopropilamina

354. Reacţia de cuplare stă la baza fabricării coloranţilor sintetici de tip azoic:
    A. galben de anilină
    B. roşu de Congo
    C. metiloranj
    D. vitamina H
    E. indigo

355. Aminele sunt materie primă pentru sinteza:
    A. fibrelor sintetice
    B. coloranţilor
    C. unor medicamente
    D. indicatorilor acido-bazici
    E. fenoplastelor

356. Reacţia de cuplare are loc la tratarea soluţiei apoase de sare de diazoniu cu:
    A. alcooli
    B. fenoli
    C. amine aromatice
    D. amine alifatice
    E. amide aromatice

357. Nu se pot diazota:
    A. aminele primare alifatice
    B. aminele primare aromatice
    C. aminele secundare aromatice
    D. aminele terţiare aromatice
    E. aminele secundare alifatice

358. Se pot forma numai amine primare prin următoarele reacţii:
    A. alchilarea amoniacului
    B. reducerea nitroderivaţilor
    C. hidroliza amidelor N,N-disubstituite
    D. reducerea nitrililor
    E. reducerea amidelor

359. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte?
    A. ciclohexilamina este mai bazică decât anilina
    B. N-metilfenilamina este mai bazică decât anilina
    C. dietilamina este mai bazică decât anilina
    D. p-fenilendiamina este mai bazică decât anilina
    E. etilamina este mai bazică decât etilendiamina

360. Metiloranjul este:
    A. nitrozamină
    B. indicator acido-bazic
    C. amină acilată
    D. colorant azoic
    E. copolimer

361. La alchilarea anilinei cu CH Cl se poate obţine:
                                   3
    A. o-metilanilină
    B. N-metilanilină
    C. m-metilanilină
    D. clorură de trimetilfenilamoniu
    E. p-metilanilină

362. Toate aminele izomere cu formula moleculară C H N:
                                                        3   9
    A. reacţionează cu acid clorhidric
    B. conţin atomi de azot cu aceeaşi hibridizare
    C. au caracter bazic
    D. reacţionează cu aceeaşi cantitate de iodură de metil
    E. participă la reacţii de cuplare

363. Anilina se poate obţine prin:
    A. alchilarea amoniacului cu clorobenzen
    B. izolare de la distilarea uscată a indigoului
    C. reducerea nitrobenzenului
    D. reducerea benzonitrilului
    E. reducerea benzamidei

                               CAP. 10. COMPUŞI CARBOXILICI
364. Compusul cu structura:

    se numeşte:
    A. acid izovalerianic
    B. acid 2,2-dimetilpropanoic
    C. acid trimetilacetic
    D. acid pivalic
    E. acid lactic

365. Referitor la acizii carboxilici sunt adevărate afirmaţiile:
    A. sunt acizi tari
63
    B. sunt acizi mai slabi decât acizii anorganici
    C. acizii 1,4-dicarboxilici şi 1,5-dicarboxilici formează prin deshidratare intramoleculară
        anhidride
    D. prin reacţia de etoxilare se formează esteri
    E. sunt acizi mai slabi decât fenolii

366. Compusul cu structura:

    se numeşte:
    A. acid 2-oxopropanoic
    B. acid α-cetopropanoic
    C. acid pivalic
    D. acid piruvic
    E. acid acetilacetic

367. Sunt corecte afirmaţiile:
    A. acidul malonic este izomerul steric forma „cis”, iar acidul fumaric este forma „trans”
    B. acidul oleic este un acid gras nesaturat dicarboxilic
    C. acidul oleic poate adiţiona hidrogen formând acid palmitic
    D. acidul benzoic se poate obţine prin oxidarea etilbenzenului cu KMnO /H SO
                                                                             4   2   4
    E. acizii graşi conţin un număr par de atomi de carbon

368. Acidul butiric poate fi izomer de funcţiune cu:
    A. acetatul de etil
    B. 3-hidroxibutanalul
    C. formiatul de izopropil
    D. 1,4-butandiolul
    E. 1,4-butendiolul

369. Pot forma anhidride prin deshidratare la cald:
    A. acidul o-ftalic
    B. acidul tereftalic
    C. acidul succinic
    D. acidul maleic
    E. acidul malonic

370. Compusul cu structura:

    se numeşte:
    A. p-toluidină
    B. vitamina H
    C. N-acetilanilină
    D. acid sulfanilic
    E. acid p-aminobenzoic

371. Acizii carboxilici participă la următoarele reacţii:
    A. cu metale
    B. cu alcooli
    C. cu pentaclorură de fosfor
    D. cu amoniac
    E. cu acid sulfuric

372. Aspirina:
    A. este o sulfamidă
    B. este acid acetilsalicilic
    C. este un antibiotic
    D. este izomer de structură cu paracetamolul
    E. are acţiune antipiretică, analgezică, antiinflamatoare

373. Se dă următoarea schemă de reacţii:
    Compusul D este:
    A. acid 2-hidroxi-2-metilpropanoic
    B. acid 2-hidroxipropanoic
    C. acid piruvic
    D. acid lactic
    E. alcool 2-carboxietilic

374. Care dintre compuşii de mai jos formează prin hidroliză acid acetic?
    A. (CH CO) O
                 3       2
    B. C H CN
         2       5
    C. CH COCl
             3
    D. CH CCl
             3       3
    E. CH CHCl
             3           2


375. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. acizii graşi saturaţi se găsesc preponderent în grăsimile de origine animală
    B. acidul butanoic se găseşte în untul făcut din laptele de vacă
    C. acidul lauric este constituentul principal al grăsimii din untul de cacao
    D. acidul linoleic face parte din esterii care se găsesc în uleiul de soia
    E. acizii graşi intră în compoziţia săpunurilor
6566
376. Referitor la reacţia de esterificare dintre un acid şi un alcool, sunt adevărate afirmaţiile:
    A. este ireversibilă
    B. are loc în mediu bazic
    C. are loc în prezenţa unui acid tare (HCl, H SO )
                                                   2   4
    D. pentru a realiza desfăşurarea reacţiei în sensul formării esterului, se foloseşte unul din
        reactanţi în exces
    E. pentru a realiza desfăşurarea reacţiei în sensul formării esterului, se îndepărtează din vasul
        de reacţie produsul cel mai volatil

377. Referitor la acizii carboxilici sunt adevărate afirmaţiile:
    A. temperaturile de fierbere ale acizilor carboxilici sunt mai mari decât ale alcoolilor
         corespunzători
    B. solubilitatea lor creşte cu creşterea masei moleculare
    C. termenii saturaţi inferiori sunt gaze în condiţii normale
    D. moleculele de acizi se asociază prin legături de hidrogen, formând dimeri
    E. structura de dimer a acizilor carboxilici se păstrează şi în stare de vapori

378. Sunt adevărate afirmaţiile:
                               0
    A. la temperatura de 16,6 C, acidul acetic se solidifică sub formă de cristale aciculare
    B. acidul benzoic are proprietatea de a sublima
    C. acidul benzoic este foarte solubil în apă rece
    D. acidul acetic este un acid slab
    E. creşterea radicalului hidrocarbonat determină creşterea caracterului acid

379. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. acizii sunt substanţe care în soluţie apoasă ionizează şi pun în libertate protoni
    B. acizii mai tari pun în libertate acizii mai slabi din sărurile lor
    C. valoarea constantei de aciditate variază invers proporţional cu tăria acidului
                                                                 -
    D. pH-ul unei soluţii se calculează cu formula pH = -lg[HO ]
    E. acidul acetic este un acid mai tare decât acidul carbonic

380. Caracterul acid al acizilor carboxilici se pune în evidenţă cu:
    A. reacţia cu metale
    B. reacţia cu oxizii metalelor
    C. reacţia cu hidroxizi alcalini
    D. reacţia de esterificare
    E. înroşirea soluţiei de fenolftaleină

381. Acidul lactic se poate obţine prin:
    A. hidroliza dimetilcianhidrinei
    B. adiţia HCl la acid acrilic, urmată de hidroliză
    C. hidroliza acidă a α-hidroxipropionatului de metil
    D. oxidarea cu K Cr O /H SO a 3-hidroxi-1-butenei
                      2   2   7   2   4
    E. hidroliza α-cloropropionatului de metil

382. Compusul cu structura:

    se numeşte:
    A. acid 2-hidroxi-1,2,3-propantricarboxilic
    B. acid salicilic
    C. acid pimelic
    D. acid citric
    E. acid pivalic

383. Acizii carboxilici sunt izomeri de funcţiune cu:
    A. esterii
    B. hidroxialdehidele
    C. hidroxicetonele
    D. diolii saturaţi
    E. diolii nesaturaţi

384. Compusul cu formula moleculară C H O prezintă ca izomeri:
                                          3   6   2
    A. doi esteri
    B. trei compuşi hidroxicarbonilici
    C. un alcool
    D. doi alcooli
    E. cinci izomeri geometrici

385. Se găsesc în stare solidă următorii acizi carboxilici:
    A. acidul acetic
    B. acidul oleic
    C. acidul ftalic
    D. acidul adipic
    E. acidul benzoic

386. Reacţionează cu ambele grupe funcţionale ale acidului p-hidroxibenzoic:
    A. metanul
    B. carbonatul de sodiu
    C. anhidrida acetică
    D. hidroxidul de sodiu
    E. sodiul metalic

387. Referitor la acizii carboxilici sunt adevărate afirmaţiile:
    A. cu amoniacul formează săruri cuaternare de amoniu
    B. cu PCl formează cloruri acide
              5
   C. cu alcoolii formează esteri
   D. cu clorurile acide formează anhidride acide
6768
   E. cu metalele formează oxizi metalici şi hidrogen

388. Acizii carboxilici se pot obţine prin diferite metode oxidative:
    A. oxidarea alchenelor cu soluţie acidă de dicromat de potasiu
    B. oxidarea arenelor la catena laterală cu soluţie acidă de permanganat de potasiu
    C. oxidarea alcoolilor cu soluţie acidă de dicromat de potasiu
    D. oxidarea alcoolilor cu soluţie acidă de permanganat de potasiu
    E. oxidarea aldehidelor în diferite condiţii

389. Acizii carboxilici se pot obţine prin diferite reacţii de hidroliză:
    A. hidroliza esterilor
    B. hidroliza compuşilor carbonilici
    C. hidroliza compuşilor trihalogenaţi geminali
    D. hidroliza nitrililor
    E. hidroliza iminelor

390. Proprietăţile comune acizilor carboxilici şi acizlior minerali sunt:
    A. ionizarea în soluţie apoasă
    B. esterificarea
    C. reacţia cu metale alcaline
    D. reacţia cu oxizi bazici
    E. reacţia cu cu hidroxizi alcalini

391. Comparativ cu acizii minerali (clorhidric, azotic, sulfuric), acizii carboxilici sunt:
    A. acizi slabi
    B. reacţionează cu metale active, formând săruri
    C. echilibrul reacţiei de ionizare a unui acid dimonocarboxilic este deplasat spre stânga
    D. acizii carbonic şi cianhidric sunt mai tari decât acizii carboxilici
    E. fenolul este un acid mai tare decât acizii carboxilici

392. Acidul benzoic se poate obţine prin:
    A. oxidarea benzenului
    B. oxidarea etilbenzenului
    C. oxidarea toluenului
    D. hidroliza triclorofenilmetanului
    E. oxidarea fenolului

                                         CAP. 11. GRĂSIMI
393. Despre grăsimi sunt adevărate afirmaţiile:
    A. fac parte din clasa lipidelor
    B. din punct de vedere chimic sunt esteri naturali ai acizilor dicarboxilici cu diferiţi alcooli
    C. sunt triesteri ai glicerinei cu acizii graşi
69
    D. sunt trigliceride
    E. sunt foarte solubile în apă

394. Despre grăsimi sunt adevărate afirmaţiile:
    A. au punct de topire fix
    B. la încălzire se înmoaie
    C. unele grăsimi prezintă polimorfism
    D. cu apa formează emulsii
    E. sunt solubile în solvenţi organici nepolari

395. Acizii care apar frecvent în compoziţia grăsimilor sunt:
    A. acidul acetic
    B. acidul butiric
    C. acidul palmitic
    D. acidul stearic
    E. acidul arahidonic

396. Referitor la hidrogenarea grăsimilor sunt adevărate afirmaţiile:
    A. prin hidrogenare, grăsimile lichide devin solide
    B. are loc în condiţii normale de presiune şi temperatură

    C.are loc în prezenţa unui catalizator metalic (Ni, Pt, Pd)
    D. prin hidrogenare se formează legături de hidrogen
    E. prin hidrogenarea parţială a uleiurilor vegetale, urmată de emulsionarea în lapte a grăsimii
    rezultate, se obţine margarina
397. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. sicativarea grăsimilor constă în oxidarea şi polimerizarea grăsimilor nesaturate
    B. prin sicativare, grăsimile nesaturate se transformă înt-o peliculă solidă, rezistentă
    C. hidroliza grăsimilor are loc numai în mediu acid
    D. hidroliza grăsimilor are loc numai în mediu bazic
    E. hidroliza grăsimilor are loc atât în mediu acid, cât şi în mediu bazic

398. Referitor la hidroliza grăsimilor sunt adevărate afirmaţiile:
    A. poate avea loc în mediu acid (HCl, H SO )
                                              2      4
    B. poate avea loc în mediu bazic (NaOH, KOH)
    C. în mediu acid reacţia este ireversibilă
    D. în mediu bazic reacţia este reversibilă
    E. se formează întotdeauna glicerină

399. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. trigliceridele simple se formează prin reacţia glicerinei cu un singur tip de acid gras
    B. trigliceridele mixte se formează prin reacţia glicerinei cu doi sau trei acizi diferiţi
    C. la temperatură normală, grăsimile se găsesc numai în stare solidă
    D. grăsimile lichide se mai numesc uleiuri
    E. tristearina este o grăsime mixtă
70
400. Referitor la grăsimi sunt adevărate afirmaţiile:
    A. pot forma legături de hidrogen
    B. sunt lipide
    C. plutesc pe apă
    D. uleiurile sunt triesteri ai glicerinei cu acizi graşi
    E. grăsimile nesaturate există în stare solidă

401. Referitor la grăsimi sunt adevărate afirmaţiile:
    A. acidul oleic este un acid saturat cu catenă flexibilă
    B. polinesaturarea grăsimilor determină o rigiditate mult mai mare a moleculei
    C. uleiurile polinesaturate sunt uleiuri sicative
    D. vopselele în ulei sunt alcătuite dintr-un colorant aflat în suspensie într-un mediu sicativ
    E. esterii acidului linoleic cu glicerina sunt solizi

402. Referitor la grăsimi sunt adevărate afirmaţiile:
    A. prin hidroliza bazică a unei grăsimi se reface glicerina
    B. reacţia de hidroliză bazică a grăsimilor se numeşte saponificare
    C. grăsimile reprezintă rezerva de combustibil a organismelor vii
    D. sărurile de sodiu şi de potasiu ale acizilor graşi sunt uleiuri
    E. săpunurile şi detergenţii sunt agenţi activi de suprafaţă

403. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. săpunurile de sodiu sunt lichide
    B. săpunurile de potasiu sunt solide
    C. puterea de spălare a unui săpun depinde de natura acidului gras şi a ionului metalic
    D. tristearina este obţinută prin reacţia dintre trei molecule de acid stearic şi o moleculă de
        glicerol
    E. 1,2,3-tributanoilglicerolul este o trigliceridă simplă

404. Referitor la săpunuri sunt adevărate afirmaţiile:
    A. sunt săruri de sodiu, potasiu, calciu ale acizilor graşi
    B. cele două componente specifice săpunurilor sunt radicalul hidrocarbonat şi o grupă
        funcţională
    C. radicalul hidrocarbonat şi grupa funcţională care alcătuiesc săpunul sunt solubile în apă
    D. radicalul hidrocarbonat este hidrofil
    E. grupa funcţională este hidrofilă

405. Referitor la săpunuri sunt adevărate afirmaţiile:
                         -
     A. anionii R–COO au caracter dublu, polar şi nepolar
                        -
     B. anionii R–COO au caracter polar
     C. radicalul hidrocarbonat poate pătrunde în picăturile mici de grăsime, izolându-le
                                  -
     D. grupa funcţională –COO rămâne la suprafaţa picăturilor de grăsime
71
     E. moleculele cu caracter polar se mai numesc surfactanţi

406. Referitor la detergenţi sunt adevărate afirmaţiile:
    A. se obţin prin saponificarea grăsimilor
    B. sunt agenţi activi de suprafaţă
    C. sunt surfactanţi de sinteză
    D. pot fi polari şi nepolari
    E. modul lor de acţiune este identic cu al săpunurilor

407. În funcţie de natura grupelor hidrofile, detergenţii se clasifică în:
    A. anionici
    B. neionici
    C. polari
    D. nepolari
    E. micşti

408. Referitor la săpunuri sunt adevărate afirmaţiile:
    A. stearatul de sodiu este un săpun moale
    B. se obţin prin saponificarea grăsimilor
    C. în apele dure, săpunurile de sodiu şi de potasiu se transformă parţial în săruri de calciu şi
        de magneziu ale acizilor graşi
    D. capacitatea de spălare a săpunurilor este determinată de capacitatea moleculelor
        componente de a se asocia în „micelii”
    E. săpunurile de sodiu sunt utilizate la obţinerea unsorilor consistente

409. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. săpunul de sodiu obţinut din grăsimi naturale este biodegradabil
    B. săpunurile cu catene ramificate nu sunt biodegradabili
    C. săpunul de sodiu obţinut din grăsimi naturale nu este biodegradabil
    D. săpunul se obţine prin hidroliza bazică a grăsimilor naturale
    E. enzimele din detergenţi fac mai eficientă spălarea

                                       CAP. 12. ZAHARIDE
410. Sunt corecte afirmaţiile:
    A. manitolul şi sorbitolul sunt produşi de reducere ai fructozei
    B. prin oxidarea glucozei cu reactiv Fehling se formează un precipitat roşu de oxid cupric
        (CuO)
    C. amidonul este un amestec de două polizaharide: amiloza şi amilopectina
    D. prin hidroliza zaharozei se obţine un amestec echimolecular de glucoză şi celuloză
    E. zaharidele se mai numesc şi hidraţi de carbon sau glucide

411. Prin hidroliza parţială a polizaharidelor, în mediu acid, pot rezulta:
    A. maltoză
    B. dextrine
    C. celobioză
    D. amidon
    E. glicogen

412. α-Glucopiranoza intră în compoziţia:
    A. zaharozei
    B. celobiozei
    C. maltozei
    D. celulozei
    E. celulazei

413. Afirmaţiile corecte despre pentoze sunt:
    A. sunt polihidroxialdehide
    B. cele mai importante sunt riboza şi desoxiriboza
    C. unele intră în compoziţia acizilor nucleici
    D. pot hidroliza, formând un alcool şi un compus carbonilic
    E. sunt polihidroxicetone

414. Care dintre următoarele oligozaharide are caracter reducător?
    A. celobioza
    B. zaharoza
    C. maltoza
    D. desoxiriboza
    E. lactoza

415. Prin hidroliza parţială, în cataliză acidă sau enzimatică, amidonul se transformă într-un sirop
constituit din:
    A. dextrine
    B. glicogen
    C. maltoză
    D. celuloză
    E. glucoză

416. Prin reducerea fructozei rezultă:
    A. sorbitol
    B. acid gluconic
    C. manitol
    D. amiloză
    E. lactoză

417. Despre amidon sunt adevărate afirmaţiile:
    A. este solubil în apă rece
    B. este un amestec de amiloză şi amilopectină
    C. este de origine animală şi vegetală
    D. prin hidroliză parţială conduce la un amestec de dextrine, maltoză şi glucoză
    E. se identifică prin reacţia cu iodul
73
418. Alegeti afirmaţiile corecte:
    A. dextrinele sunt solubile în apă şi au proprietăţi adezive
    B. prin hidroliza zaharozei rezultă α-glucoza şi β-fructoză
    C. colodiul este o soluţie de acetat de celuloză
    D. culoarea albastră a soluţiei de amidon, iod şi iodura de potasiu dispare la încălzire
    E. macromoleculele amilozei sunt ramificate şi sunt alcătuite din resturi de α-glucoză

419. În legătură cu zaharoza sunt corecte afirmaţiile:
    A. are compoziţia C H O
                        12   22   12
    B. formează prin hidroliză β-fructoză şi α-glucoză
    C. se esterifică cu sulfat de metil, formând un eter hexametilic
    D. nu are proprietăţi reducatoare
    E. amestecul de glucoză şi fructoză rezultat după hidroliza zaharozei se numeşte zahăr
        invertit

420. Caracteristicile comune pentru amiloză, amilopectină şi glicogen sunt:
    A. sunt alcătuite din resturi de α-glucoză
    B. resturile de α-glucoză sunt legate în poziţiile 1-4 şi 1-6
    C. au formula (C H O )
                     6   10   5 n
    D. se sintetizează în ficat
    E. formează scheletul ţesuturilor lemnoase ale plantelor superioare

421. Referitor la mătasea vâscoză sunt corecte afirmaţiile;
    A. este alcaliceluloză prelucrată sub formă de fire lungi
    B. este xantogenat de celuloză sub formă de fire de diferite lungimi
    C. este celuloza regeneretă sub formă de fire lungi prin descompunerea xantogenatului de
        celuloză
    D. este un amestec de nitraţi de celuloză supus filării umede
    E. prin operaţii mecanice speciale, din mătasea vâscoză se fabrică celofibra

422. Fructoza prezintă următoarele proprietaţi:
    A. este cea mai dulce dizaharidă
    B. este solubilă în apă
    C. are caracter reducător
    D. este o substanţă cristalizată, incoloră
    E. este o cetohexoză

423. Dintre afirmaţiile următoare sunt corecte:
    A. aldehida glicerică prezintă 2 enantiomeri
    B. zaharoza se numeşte zahăr invertit
    C. fructoza se poate oxida cu reactiv Tollens sau cu reactiv Fehling
    D. prin reducerea catalitică a glucozei se obţine sorbitol
    E. glicerinaldehida este o aldotetroză
74
424. Afirmaţiile corecte cu privire la oze sunt:
    A. prin adiţia apei la acroleină se obţine o aldotrioză
    B. α-glucoză are acelaşi punct de topire ca şi β-glucoza
    C. celobioza rezultă prin condensarea a două molecule de β-glucopiranoză
    D. prin oxidarea fructozei cu apă de brom rezultă un acid aldonic
    E. din amidon se fabrică, prin fermentaţie, alcool etilic

425. Monozaharidele sunt substanţe:
    A. solide
    B. lichide
    C. incolore
    D. cu gust dulce
    E. amorfe

426. Separarea celulozei din lemn, stuf sau paie se face cu ajutorul unor reactivi care dizolvă
componenţii necelulozici. Cei mai utilizaţi reactivi sunt:
    A. hidroxidul de sodiu
    B. bisulfitul de calciu
    C. hidroxidul tetraaminocupric
    D. amestecul de sulfat de sodiu şi hidroxid de sodiu
    E. sulfatul de cupru
427. Spre deosebire de amidon, celuloza:
    A. nu poate fi hidrolizată enzimatic
    B. are structură macroscopică filiformă
    C. se formează în plante printr-un proces de biosinteză fotochimică
    D. este formată din resturi de β-glucoză legate eteric
    E. este solubilă în hidroxid de tetraaminocupru (II)

428. Despre fructoză sunt adevărate afirmaţiile:
    A. conţine o grupă cetonică
    B. posedă două grupe alcool primar
    C. nu are caracter reducător
    D. este cea mai dulce monozaharidă
    E. este o pentoză

429. Este adevărat că:
    A. zaharidele sunt denumite gliceride de la gustul lor dulce
    B. fructoza prezintă două grupe alcool primar în moleculă
    C. glucoza cristalizată din acid acetic este anomerul α al glucozei
    D. oxidarea glucozei se poate face cu reactiv Fehling sau cu reactiv Tollnes
    E. hârtia se obţine din celuloza din lemn, paie, stuf

430. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte?
    A. la fermentaţia alcoolică a glucozei nu se consumă oxigen
    B. în zaharoză, glucoza şi fructoza se leagă prin legătură α,β-dicarbonilică
75
    C. fructoza poate fi distilată fără a se descompune
    D. prin hidroliza parţială a amidonului şi glicogenului rezultă dextrine
    E. toate monozaharidele au caracter reducător

431. Monozaharidele sunt compuşi organici cu funcţiuni mixte care au în moleculă următoarele
grupe funcţionale:
    A. alcool şi aldehidă
    B. alcool şi ester
    C. acid şi aldehidă
    D. alcool şi cetonă
    E. acid şi cetonă

432. Zaharidele se clasifică în funcţie de comportarea lor în reacţia de hidroliză:
    A. glucide
    B. monozaharide
    C. hidraţi de carbon
    D. oligozaharide
    E. polizaharide

433. O monozaharidă cu 5 atomi de carbon în moleculă, având grupa carbonil de tip aldehidic se
numeşte:
    A. aldotetroză
    B. aldotetruloză
    C. aldopentoză
    D. aldopentuloză
    E. aldohexoză
434. Referitor la polizaharide sunt corecte următoarele afirmaţii:
    A. nu hidrolizează
    B. formează prin hidroliza unei molecule două până la zece molecule de monozaharide
    C. sunt polimeri naturali
    D. se mai numesc şi oligozaharide
    E. prin hidroliza unei macromolecule rezultă mai mult de zece molecule de monozaharide

435. Reacţia de hidroliză a oligozaharidelor şi a polizaharidelor are loc în următoarele condiţii:
    A. în prezenţa acizilor minerali tari
    B. în prezenţa acizilor organici
    C. sub acţiunea luminii
    D. sub acţiunea enzimelor
    E. la temperatură scăzută

436. Referitor la zaharidele de policondensare sunt corecte următoarele afirmaţii:
    A. sunt compuşi polihidroxicarbonilici care nu hidrolizează
76
    B. sunt compuşi care hidrolizează şi prin produşii obţinuţi arată că ei conţin în moleculă mai
        multe unităţi structurale de monozaharidă
    C. se încadrează în formula (C H O )
                                      6    10    5 n
    D. pot fi oligozaharide
    E. pot fi polizaharide

437. Referitor la glucoză sunt corecte afirmaţiile:
    A. este o substanţă solidă, cristalizată
    B. este o dizaharidă
                                                       0
    C. anomerul α are punctul de topire 146 C
    D. α-glucoza diferă de β-glucoză prin poziţia în spaţiu a două grupe –OH
    E. este insolubilă în apă

438. Afirmaţiile corecte despre amiloză sunt:
    A. reprezintă circa 80% din compoziţia amidonului
    B. are structură filiformă
    C. este insolubilă în apă caldă
    D. este formată din resturi de α-glucoză legate în poziţiile 1-4 (piranozic)
    E. are formula moleculară (C H O ) , unde n=200-1200
                                  6       10    5 n


439. Afirmaţiile corecte despre amidon sunt:
    A. nu prezintă proprietăţi reducătoare faţă de reactivul Tollens sau faţă de soluţia Fehling
    B. prin hidroliză acidă sau enzimatică formează un amestec echimolecular de α-glucoză şi β-
         fructoză
    C. prin hidroliză totală în mediu acid formează numai α-glucoză
    D. este polizaharida de rezervă din regnul animal
    E. amestecul de dextrine şi lactoză obţinut prin hidroliza parţială enzimatică a amidonului
         este numit melasă amidonală

440. Dizaharida reducătoare ce rezultă la hidroliza amidonului:
    A. se numeşte lactoză
    B. se numeste maltoză
    C. conţine o legătură monocarbonilică 1-4 între cele două resturi de β-glucopiranoză
    D. conţine o legătură monocarbonilică 1-4 între cele două resturi de α–glucopiranoză
    E. conţine o legătură monocarbonilică 1-4 între cele două resturi de β-glucopiranoză şi β-
        galactopiranoză

441. Prin hidroliza acidă sau enzimatică a maltozei se formează:
    A. α-glucoză şi β-fructoză
    B. două molecule de monozaharide identice
    C. α -glucoză şi α-glucoză
    D. β -glucoză şi β-galactoză
    E. două molecule de monozaharide diferite
77
442. Prin hidroliza acidă sau enzimatică a zaharozei se formează:
    A. β-glucoză şi β-galactoză
    B. α -glucoză şi β-fructoză
    C. β -galactoză şi β-fructoză
    D. zahăr invertit
    E. α-glucopiranoză şi β-fructofuranoză

443. Sunt polizaharide de rezervă din plante şi din organismul animal:
    A. amidonul
    B. zaharoza
    C. glicogenul
    D. celuloza
    E. lactoza

444. Celuloza se obţine prin prelucrarea:
    A. bumbacului
    B. grâului
    C. stufului
    D. trestiei de zahăr
    E. paielor

445. Prin tratarea fibrelor de celuloză cu hidroxid de sodiu se obţine:
    A. xantogenat de celuloză
    B. alcaliceluloză
    C. acetat de celuloză
    D. celuloză sodată
    E. un alcoxid

446. În categoria nitraţilor de celuloză intră:
    A. fulmicotonul
    B. xantogenatul de celuloză
    C. coloidul
    D. celobioza
    E. celulaza

447. Aldohexozele conţin în structură:
    A. o grupă carbonil de tip aldehidă
    B. catenă liniară
    C. catenă ramificată
    D. 4 grupe –OH secundar şi o grupă –OH primar
    E. 3 grupe –OH secundar şi 2 grupe –OH primar

448. Cea mai răspândită monozaharidă este:
    A. fructoza
    B. glucoza
    C. zaharoza
78
    D. dextroza
    E. celobioza

449. Referitor la zaharoză şi celobioză sunt corecte afirmaţiile:
    A. ambele sunt dizaharide cu caracter reducător
    B. numai zaharoza poate reacţiona cu reactivul Fehling
    C. prin hidroliză ambele formează α-glucoză şi β-fructoză
    D. numai celobioza reacţionează cu reactivul Tollens
    E. zaharoza nu are proprietăţi reducătoare

450. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. glucoza reduce reactivul Fehling
    B. prin oxidare cu acid azotos, glucoza este transformată în acid zaharic
    C. prin fermentaţia enzimatică a glucozei se formează alcool metilic
    D. prin reducerea glucozei se formează acid glucuronic
    E. monozaharidele care conţin în molecula lor şase atomi de carbon se numesc hexoze

451. Alegeţi afirmaţiile corecte:
    A. glucidele se clasifică în monozaharide şi lipide
    B. monozaharidele sunt glucide simple care nu pot fi hidrolizate
    C. oligozaharidele sunt glucide care hidrolizează
    D. riboza este o pentoză care intră în structura acidului dezoxiribonucleic
    E. fructoza este levogiră

452. Alegeţi afirmaţiile corecte:
    A. prin condensarea α–D–glucozei cu β–D–fructoză se formează maltoză
    B. prin condensarea a două molecule de α–D–glucoză se formează maltoză
    C. prin condensarea β–galactozei cu β–glucopiranoză se formează β–lactoză
    D. prin condensarea a două molecule de β–D–glucoză se formează celobioză
    E. prin condensarea a două molecule de β–D–glucoză se formează manitol

453. Referitor la fructoză, alegeţi afirmaţiile corecte:
    A. este o substanţă solidă, cristalizată, de culoare albă
    B. este solubilă în apă şi alcool diluat
    C. fructoza naturală este dextrogiră
    D. prin reducere catalitică se obţine un amestec echimolecular de sorbitol şi manitol
    E. prin oxidarea fructozei se formează acid gluconic

                             CAP. 13. AMINOACIZI ŞI PROTEINE
454. Este adevărat că:
    A. hidroliza proteinelor poate avea loc în mediu acid, bazic sau enzimatic
    B. unitaţile de bază din care se formează proteinele sunt aminele
    C. proteinele se identifică prin reacţia biuretului
    D. keratina este proteina care reprezintă componenta principală a cartilajelor, pielii, oaselor şi
        tendoanelor
    E. reacţia xantoproteică este reacţia proteinelor cu acidul sulfuric concentrat

455. Dintre proteinele fibroase fac parte:
    A. colagenul
    B. hemoglobina
    C. albuminele
    D. keratina
    E. fibrinogenul

456. Dintre proteinele globulare fac parte:
    A. miozina
    B. fibroina
    C. globulinele
    D. gluteinele
    E. elastina

457. Sunt proteine solubile în apă:
    A. albuminele
    B. fibrinogenul
    C. hemoglobina
    D. colagenul
    E. fibroina

458. Aminoacizii sunt compuşi care conţin în moleculă următoarele grupe funcţionale:
    A. nitro
    B. amino
    C. carbonil
    D. carboxil
    E. hidroxil

459. Aminoacidul cu structura

    se numeşte:
    A. glicerol
    B. glicocol
    C. acid monocloroacetic
    D. glicină
    E. acid aminoacetic

460. Valina este:
    A. acid 2-amino-3-metilbutanoic
7980
    B. acid 2-nitro-3-metilbutanoic
    C. acid α -aminoizovalerianic
    D. acid β-aminoizovalerianic
    E. acid izovalerianic

461. Cisteina este:
    A. acid 2-amino-3-hidroxipropanoic
    B. acid 2-amino-3-tiopropanoic
    C. acid α-amino-β-tiopropanoic
    D. acid α-amino-β-hidroxipropanoic
    E. acid α-hidroxi-β-aminopropanoic

462. Acidul 2–aminobutandioic este:
    A. acid asparagic
    B. valină
    C. acid aspartic
    D. acid glutamic
    E. acid α-aminosuccinic

463. Acidul 2-aminopentandioic este:
    A. acid aspartic
    B. acid glutamic
    C. acid asparagic
    D. acid α-aminosuccinic
    E. acid α-aminoglutaric

464. Aminoacizii alifatici se pot clasifica după poziţia grupei amino faţă de grupa carboxil în:
    A. aminoacizi primari
    B. aminoacizi secundari
    C. α-Aminoacizi
    D. β-Aminoacizi
    E. γ-Aminoacizi

465. Sunt aminoacizi neutri:
    A. glicina
    B. lisina
    C. serina
    D. alanina
    E. valina

466. Care dintre aminoacizii de mai jos au caracter acid?
    A. serina
    B. treonina
    C. acidul aspartic
    D. alanina
81
    E. acidul glutamic

467. Proteinele sunt substanţe organice care au la bază:
    A. un număr de 30 α-aminoacizi
    B. un număr de 20 α–aminoacizi
    C. 22 α–aminoacizi numiţi aminoacizi neesenţiali, sintetizaţi de organism
    D. 12 α-aminoacizi numiţi aminoacizi neesenţiali, sintetizaţi de organism
    E. 8 α-aminoacizi numiţi aminoacizi esenţiali introduşi prin alimentaţie

468. Dintre aminoacizii esenţiali amintim:
    A. valina
    B. serina
    C. lisina
    D. glicina
    E. treonina

469. Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt adevărate?
    A. aminoacizii sunt substanţe solide, cristalizate, insolubile în apă sau în solvenţi organici
    B. în stare solidă, aminoacizii se află sub formă de amfioni
    C. aminoacizii naturali sunt β-aminoacizi
    D. cu excepţia glicinei, toţi α–aminoacizii sunt optic activi deoarece au un atom de carbon
         asimetric
    E. cei 20 de aminoacizii care intră în constituţia proteinelor naturale aparţin seriei L

470. În urma reacţiei de condensare dintre o moleculă de α–alanină, care participă cu grupa
carboxil şi o moleculă de glicină, care participă cu grupa amino, se formează:
    A. o dipeptidă simplă
    B. glicil-alanină
    C. o dipeptidă mixtă
    D. alanil-glicină
    E. alanil-alanină

471. Care dintre afirmaţiile de mai jos, referitoare la aminoacizi, sunt adevărate?
    A. sunt substanţe solide, cristalizate
    B. sunt solubili în solvenţi organici
    C. au puncte de topire ridicate (peste 250°C)
    D. sunt compuşi organici cu grupe funcţionale mixte
    E. au caracter amfoter

472. Care dipeptide nu pot apărea la hidroliza glicil–α–alanil–valil–serinei ?
    A. glicilserina
    B. α–alanilserina
    C. glicil valina
    D. α–alanil valina
    E. valilserina

473. α–Aminoacizii se pot obţine:
    A. din proteine, prin hidroliză bazică sau acidă
    B. din acizi carboxilici, prin halogenare(Cl Br ), urmată de tratare cu exces de amoniac
                                                2,   2
    C. din proteine, prin precipitare
    D. din aldehide, prin adiţie de acid cianhidric, urmată de hidroliză, tratare cu acid iodhidric şi
        apoi cu amoniac
    E. din proteine, prin denaturare

474. Care dintre următoarele afirmaţii privind proteinele este corectă?
    A. prin denaturare îşi pierd proprietăţile biochimice
    B. prin denaturare eliberează α–aminoacizi
    C. glicoproteidele au ca grupare prostetică o zaharidă
    D. proteinele fibroase sunt solubile în apă
    E. în organismul animalelor şi al omului proteinele fibroase oferă protecţie fată de agenţii
        externi
475. Sunt corecte afirmaţiile?
    A. lipoproteidele au grupa prostetică alcătuită din grăsimi
    B. proteinele solubile se numesc scleroproteine
    C. grupa carbonil din aminoacizi se poate acila şi poate forma săruri cu acizi minerali
    D. prin hidroliză totală, proteinele formează α–hidroxiacizi
    E. proteinele se identifică prin reacţia biuretului

476.Sunt corecte afirmaţiile?
    A. proteinele fibroase sunt insolubile în apă sau în soluţii de electroliţi
    B. reacţia xantoproteică reprezintă reacţia proteinelor cu acid azotic concentrat, cu formarea
         unor nitroderivaţi de culoare galbenă
    C. glicil α–alanina şi α–alanilglicina reprezinta acelasi compus
    D. polipeptidele conţin 10-50 resturi de aminoacizi
    E. fibrinogenul se găseşte în plasma sanguină, fiind responsabil de coagularea sângelui.

477. Marea diversitate a proteinelor şi specificitatea lor depind de:
    A. natura aminoacizilor
    B. numărul de resturi de aminoacizi
    C. de secvenţa aminoacizilor
    D. de reacţia de hidroliză a proteinelor în mediu acid
    E. de interacţiile intramoleculare dintre diferitele grupe funcţionale sau radicali de
        hidrocarburi care fac parte din macromolecula proteică

478. În legătură cu acidul β–aminoglutaric sunt corecte afirmaţiile:
    A. se obţine prin hidroliza proteinelor
83
    B. are un atom de carbon chiral
    C. este izomer cu acidul glutamic
    D. este izomer cu acidul asparagic
    E. nu prezintă izomerie optică

479. Hemoglobina este:
    A. o proteină cu structură globulară
    B. o proteidă
    C. o proteină fibroasă
    D. o proteină care transportă oxigenul prin organism şi dă culoare roşie sângelui
    E. o proteină musculară

480. Denaturarea proteinelor se face prin acţiunea:
    A. căldurii
    B. luminii
    C. radiaţiilor
    D. presiunii atmosferice
    E. electroliţilor

481. Care dintre următoarele afirmaţii privind proteinele sunt corecte?
    A. hemoglobina este o scleroproteină
    B. albuminele sunt proteine globulare
    C. colagenul nu poate fi hidrolizat enzimatic
    D. caseina este o proteină din lapte
    E. mioglobina este o proteină de rezervă

482. Proteinele fibroase sunt:
    A. proteine solubile
    B. proteine insolubile
    C. proteine globulare
    D. proteine de schelet
    E. scleroproteine

483. Referitor la insulină sunt corecte afirmaţiile:
    A. este o proteină insolubilă
    B. este formată din două catene polipeptidice, unite între ele prin punţi disulfurice
    C. este un hormon secretat de pancreas
    D. determină formarea, în organismul animal, a altor proteine numite anticorpi
    E. are rolul de a regla concentraţia glucozei în sânge

484. Din categoria hidroxiaminoacizilor fac parte:
    A. lisina
    B. serina
    C. cisteina
    D. treonina
    E. leucina

485. Din categoria aminoacizilor monoaminomonocarboxilici fac parte:
    A. glicina
    B. serina
    C. alanina
    D. cisteina
    E. valina

               CAP. 14. CAUCIUCUL NATURAL ŞI CAUCIUCUL SINTETIC
486. Cauciucul natural este:
    A. gutaperca

    B. ebonita
    C. cauciucul Buna S
    D. poliizoprenul
    E. neoprenul
487. Sunt adevărate următoarele afirmaţii:
    A. prin poliadiţia 1-4 a butadienei se formează cauciuc Buna S

    B. prin copolimerizarea 1,3-butadienei cu cloropren se formează Neopren
    C. prin copolimerizarea 1,3-butadienei cu stiren se formează Carom 35
    D. prin polimerizarea 1,2-butadienei se formeaza cauciuc poliizoprenic
    E. prin copolimerizarea 1,3-butadienei cu α-metilstiren se formează Carom 1500
488. Referitor la stiren sunt adevărate afirmaţiile:
    A. are structura

    B. are structura C H –CH=CH
                      6   5        2
    C. este un monomer vinilic
    D. este o materie primă importantă folosită la obţinerea cauciucului butadien-α-metilstirenic
    E. este materie primă în procesul de obţinere a cauciucului butadienstirenic

489. Referitor la polimerizarea izoprenului sunt adevărate afirmaţiile:
    A. este o poliadiţie 1-4
    B. conduce la formarea unor macromolecule filiforme
    C. are loc în prezenţa unor solvenţi inerţi (CCl )
                                                    4
    D. are loc pe catalizator Ziegler-Natta
    E. dublele legături din macromolecula izoprenului sunt „cis”

490. Care dintre următorii compuşi macromoleculari sunt produşi de polimerizare?
    A. cauciucul cloroprenic
    B. cauciucul butadienic
8485
    C. cauciucul poliizoprenic
    D. cauciucul butadienstirenic
    E. cauciucul butadien α-metilstirenic

491. Sunt adevărate următoarele afirmaţii:
    A. legăturile duble din cauciucul natural sunt cis
    B. legăturile duble din poliizopren sunt trans
    C. gutaperca este izomerul trans al cauciucului natural
    D. crepul reprezintă o masă elastică solubilă în benzen, toluen, benzină
    E. prin polimerizarea acrilonitrilului se obţine Teflon

492. Prin vulcanizare, cauciucul dobândeşte următoarele proprietăţi:
    A. rezistenţă mecanică la rupere şi abraziune
    B. solubilitate în hidrocarburi (benzen, toluen)
    C. stabilitate chimică ridicată
    D. rezistenţă la îmbătrânire
    E. elasticitate la un conţinut de 30% sulf

493. Sunt adevărate afirmaţiile:
    A. principala proprietate a cauciucului este elasticitatea
    B. cauciucul este sensibil la acţiunea oxigenului din aer, prezentând fenomenul de
        „îmbătrânire”
    C. pentru a împiedica îmbătrânirea cauciucului, acesta este supus vulcanizării
    D. pentru a împiedica îmbătrânirea cauciucului, acesta este supus încălzirii la presiuni ridicate
    E. sub acţiunea oxigenului din aer, cauciucul prezintă fenomenul de rigidizare

494. Procesul de vulcanizare constă în:
                             0
    A. încălzirea la 130-140 C a cauciucului timp de 48 de ore
    B. amestecarea cauciucului cu mici cantităţi de sulf
    C. amestecarea cauciucului cu cantităţi mari de sulf
                             0
    D. încălzirea la 130-140 C a cauciucului pentru scurt timp
                                                          0
    E. încălzirea cauciucului cu hidrogen sulfurat, la 500 C

495. La vulcanizarea cauciucului, în afară de sulf, se mai foloseşte:
    A. oxid de zinc
    B. negru de fum
    C. antioxidanţi
    D. acceleratori de vulcanizare
    E. săruri

496. Referitor la cauciucul natural, alegeţi răspunsul corect:
    A. are culoare slab gălbuie
    B. este insolubil în alcool, acetonă
    C. este solubil în benzen, benzină, sulfură de carbon
    D. este elastic
86
    E. este plastic

497. Referitor la cauciucul natural, sunt adevărate afirmaţiile:
    A. sub acţiunea oxigenului devine sfărâmicios şi inutilizabil
                0
    B. peste 30 C se înmoaie şi devine lipicios
    C. se mai numeşte prenandez
            0
    D. sub 0 C cristalizează şi devine casant
    E. se vulcanizează cu cantităţi mici de sulf formând ebonita

498. Referitor la cauciucul sintetic sunt adevărate afirmaţiile:
    A. este utilizat la fabricarea anvelopelor
    B. are proprietăţi diferite de ale cauciucului natural
    C. nu poate fi vulcanizat
    D. se obţine prin reacţii de policondensare
    E. se obţine prin reacţii de polimerizare sau copolimerizare

499. Alegeţi răspunsul corect:
    A. cauciucul butadien-acrilonitrilic este insolubil în alcani
    B. prin copolimerizarea 1,3-butadienei cu acrilonitrilul se obţine cauciucul Buna N
    C. copolimerii au aceleaşi proprietăţi cu ale monomerilor din care provin
    D. reacţia de copolimerizare este deosebit de importantă în industria elastomerilor
    E. vulcanizarea cauciucului are loc la rece, în prezenţa unor catalizatori pe bază de sulf

500. Alegeţi afirmaţiile corecte:
    A. latexul se extrage din nuca de cocs
    B. prin coagularea latexului cu acid acetic sau acid formic, se obţine crepul
                                                        0
    C. prin distilarea uscată a cauciucului la peste 300 C se obţine izoprenul
    D. procedeul Lebedev de obţinere a cauciucului sintetic constă în polimerizarea butadienei în
        prezenţă de sodiu
    E. prin copolimerizarea butadienei cu acrilonitril se obţine Carom 1500

				
DOCUMENT INFO
Shared By:
Categories:
Tags:
Stats:
views:314
posted:3/1/2012
language:Romanian
pages:74