RAPORT NR

RAPORT NR. 1



Servicii de consultanta pentru clarificarea responsabilitatilor institutionale

si a cadrului de reglementare

(Acord de imprumut nr.4873-RO TF No.058040-RO ID Proiect Nr.P093775)



1. Introducere

Acest raport prezinta concluziile analizei realizate privind armonizarea deplina a

legislatiei romane cu reglementarile UE referitoare la Directiva Nitratilor si cu

obligatiile adiacente incluse in Directiva Cadru in domeniul apei, precum si

recomandarile privind schimbarile necesare a fi efectuate in vederea armonizarii,

definirii clare si/sau completarii legislatiei nationale existente.



2. Glosar de termeni

Glosarul de teremeni a fost realizat prin sinteza definitiilor introduse in actele

legislative analizate.



A

accident ecologic - evenimentul produs ca urmare a unor neprevăzute

deversări/emisii de substanţe sau preparate periculoase/poluante, sub formă lichidă,

solidă, gazoasă ori sub formă de vapori sau de energie, rezultate din desfăşurarea unor

activităţi antropice necontrolate/bruşte, prin care se deteriorează ori se distrug

ecosistemele naturale şi antropice;

acord de mediu - actul tehnico-juridic prin care se stabilesc condiţiile de realizare a

proiectului, din punctul de vedere al impactului asupra mediului; acordul de mediu

reprezintă decizia autorităţii competente pentru protecţia mediului, care dă dreptul

titularului de proiect să realizeze proiectul din punctul de vedere al protecţiei

mediului;

acte de reglementare - aviz de mediu, acord de mediu, aviz Natura 2000, autorizaţie

de mediu, autorizaţie integrată de mediu, autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect

de seră, autorizaţie privind activităţi cu organisme modificate genetic;

activitate poluatoare - orice activitate care determină schimbări negative privind

caracteristicile naturale ale calităţii mediului geologic;

activitate profesională - orice activitate desfăşurată în cadrul unei activităţi

economice, afaceri sau unei întreprinderi, indiferent de caracterul său privat sau

public, profit sau nonprofit;

acumulare nepermanentă: acumulare realizată prin bararea unui curs de apă sau ca

incintă laterală îndiguită, având rol numai pentru atenuarea viiturilor;

acuratete: eroare sistematica exprimata ca diferenta dintre valoarea medie a unui

numar mare de determinari repetate si valoarea adevarata conform ISO5725

acvifer: strat sau strate subterane de roci geologice sau alte strate geologice cu o

porozitate şi o permeabilitate suficientă astfel încât să permită fie o curgere

semnificativă a apelor subterane, fie prelevarea unor cantităţi importante de ape

subterane;

administrarea ariilor naturale protejate: ansamblu de masuri care se pun in

aplicare pentru asigurarea regimului special de protectie si conservare instituit

conform dispozitilor legale

aducţiune - ansamblul construcţiilor şi instalaţiilor care asigură transportul apei între

obiectele principale ale sistemului de alimentare cu apă situate în amonte de rezervor;

agregate minerale: material inert granular (nisip, pietriş, bolovăniş etc.) de natură

minerală, utilizat ca material de construcţie, existent în albiile şi malurile cursurilor de

apă, ale lacurilor, precum şi pe ţărmul mării;

albie majoră: porţiunea de teren din valea naturală a unui curs de apă, peste care se

revarsă apele mari, la ieşirea lor din albia minoră;

albie minoră: suprafaţă de teren ocupată permanent sau temporar de apă, care asigură

curgerea nestingherită, din mal în mal, a apelor la niveluri obişnuite, inclusiv insulele

create prin curgerea naturală a apelor;

alte terenuri - stufărişuri, iazuri şi heleşteie, ape curgătoare, lacuri şi bălţi

permanente, stâncării, grohotişuri, nisipuri, râpe, mlaştini, drumuri etc.

ameninţare iminentă cu un prejudiciu - o probabilitate suficientă de producere a

unui prejudiciu asupra mediului în viitorul apropriat;

apa destinată consumului uman:

a) orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la

prepararea hranei ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei şi

indiferent dacă este furnizată prin reţea de distribuţie, din rezervor sau este

distribuită în sticle ori în alte recipiente;

b) toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea,

procesarea, conservarea sau comercializarea produselor ori substanţelor destinate

consumului uman;

apă dulce - apă cu conţinut scăzut de săruri, care îndeplineşte condiţiile pentru a fi

captată, tratată şi utilizată în scop potabil;

apă pluvială - apă din precipitaţii care se scurge la suprafaţa terenului spre depresiuni

naturale, canale de coastă, rigole sau alte sisteme constructive prevăzute pentru

evacuare;

apă potabilă - apă care poate fi consumată de om, direct sau indirect, timp

îndelungat, fără a-i prejudicia sănătatea, îndeplinind condiţiile prevăzute de Legea nr.

458/2002 privind calitatea apei potabile, modificată şi completată prin Legea nr.

311/2004; ori L 458/2002 privind calitatea apei potabile cu modificările şi

completările ulterioare, ori Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile,

modificată şi completată prin Legea nr. 311/2004 şi Ordonanţa 11/2010;

apă subterană este apa care saturează o zonă aflată deasupra unui strat de sol

impermeabil;

apă uzată (reziduală) - orice apă care a făcut obiectul unei folosiri şi căreia în

procesul de utilizare i s-au modificat caracteristicile fizice, chimice, biologice sau

microbiologice;

ape - apele de suprafaţă şi subterane, astfel cum au fost definite în Legea apelor nr.

107/1996, cu modificările şi completările ulterioare;

ape costiere: apele de suprafaţă situate în interiorul unei linii ale cărei puncte sunt

situate în totalitate la o distanţă de 1 milă marină pe partea dinspre mare, faţă de cel

mai apropiat punct al liniei de bază, de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale,

cu extinderea limitei, unde este cazul, până la limita exterioară a apelor tranzitorii;

ape de suprafaţă: apele interioare, cu excepţia apelor subterane; ape tranzitorii şi ape

costiere, exceptând cazul stării chimice pentru care trebuie incluse apele teritoriale;

ape interioare: toate apele de suprafaţă stătătoare şi curgătoare şi subterane aflate în

interiorul liniei de bază, de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale;

ape litorale - apele dinspre uscat de pe linia de la care se măsoară întinderea apelor

teritoriale, extinzându-se, în cazul cursurilor de apă, până la limita apelor dulci;

ape naţionale navigabile:

a) apele maritime considerate, potrivit legii, ape maritime interioare;

b) fluviile, râurile, canalele şi lacurile din interiorul ţării, pe sectoarele lor

navigabile;

c) apele navigabile de frontieră, de la malul român până la linia de frontieră;

ape subterane: apele aflate sub suprafaţa solului în zona saturată şi în contact direct

cu solul sau cu subsolul;

ape tranzitorii: corpuri de apă de suprafaţă aflate în vecinătatea gurilor râurilor, care

sunt parţial saline ca rezultat al apropierii de apele de coastă, dar care sunt influenţate

puternic de cursurile de apă dulce;

ape uzate industriale: orice fel de ape uzate ce se evacueaza din incintele in care se

desfasoara activitati industriale si/sau comerciale altele decit apele uzate menajere si

apele meteorice

ape uzate menajere: ape uzate provenite din gospodarii si servicii, care rezulta de

regula din metabolismul uman si din activitatile menajere

ape uzate orasenesti: ape uzate menajere sau amestec de ape uzate menajere cu ape

uzate industriale si/sau ape meteorice

ape uzate: ape provenind din activităţi casnice, sociale sau economice, conţinând

substanţe poluante sau reziduuri care-i alterează caracteristicile fizice, chimice şi

bacteriologice iniţiale, precum şi ape de ploaie ce curg pe terenuri poluate;

aplicare pe teren a ingrasamintelor- administrarea pe teren a îngrăşămintelor prin

împrăştiere la suprafaţa terenului, prin încorporare în sol fie prin îngropare, fie prin

amestecare cu solul şi prin injectare în sol;

aprobare de dezvoltare pentru proiecte publice si private care pot avea efecte

semnificative asupra mediului (HG445/2009)- decizia autorităţii sau autorităţilor

competente, care dă dreptul titularului proiectului să realizeze proiectul; aceasta se

concretizează în:

(i) autorizaţia de construire, pentru proiectele prevăzute în anexa nr. 1 şi cele

prevăzute în anexa nr. 2 pct. 1 lit. a), c), e), f) şi pct. 2 - 13;

(ii) acord privind utilizarea terenului în scop agricol intensiv, pentru proiectele

prevăzute în anexa nr. 2 pct. 1 lit. b);

(iii) acord al conducătorilor subunităţilor teritoriale de specialitate ale autorităţii

publice centrale care răspunde de silvicultură pentru proiectele privind

împădurirea terenurilor pe care nu a existat anterior vegetaţie forestieră,

prevăzute în anexa nr. 2 pct. 1 lit. d);

(iv) decizie a inspectorului şef al inspectoratului teritorial de regim silvic şi

vânătoare, ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru

agricultură, păduri şi dezvoltare rurală privind aprobarea ocupării temporare

sau scoaterii definitive a unui teren din fondul forestier naţional, după caz,

pentru realizarea obiectivelor care implică defrişarea în scopul schimbării

destinaţiei terenului, prevăzute în anexa nr. 2 pct. 1 lit. d);

(v) autorizaţie de gospodărire a apelor, pentru proiectele prevăzute în anexa nr. 2

pct. 1 lit. g);

arie naturala protejata: zona terestra, acvatica si/sau subterana cu perimetru legal

stabilit si avind un regim special de ocrotire si conservare, in care exista specii de

plante si animale salbatice, elemente si formatiuni bio-geografice, peisagistice,

geologice, paleontologice, speologice sau de alta natura, cu valoare ecologica,

stiintifica sau cultura deosebita

arie/sit: zona definita geografic exact delimitata

atenuare naturală - concept care include un ansamblu de condiţii şi fenomene

geologice, fizice şi chimice ce produc în timp neutralizare sau scăderi ale

concentraţiilor de poluanţi în mediul geologic;

audit de mediu - instrumentul managerial de evaluare sistematică, documentată,

periodică şi obiectivă a performanţei organizaţiei, a sistemului de management şi a

proceselor destinate protecţiei mediului, cu scopul de:

(i) a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra

mediului;

(ii) a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor şi

ţintelor de mediu ale organizaţiei;

autoritate competentă - autoritatea publică care are competenţa de a adopta ori de a

aproba un plan sau program în legătură cu mediul ori modificarea sau revizuirea unui

astfel de plan ori program, conform legislaţiei în vigoare;

autoritate competentă pentru protecţia mediului

(i) agenţiile regionale pentru protecţia mediului şi agenţiile judeţene pentru

protecţia mediului;

(ii) autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, Agenţia Naţională

pentru Protecţia Mediului sau agenţiile pentru protecţia mediului, respectiv

agenţiile regionale pentru protecţia mediului şi agenţiile judeţene pentru

protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei >,

precum şi Garda Naţională de Mediu şi structurile subordonate acesteia;

autoritate publică:

a) Guvernul, alte organe ale administraţiei publice, inclusiv organismele lor publice

consultative, constituite la nivel naţional, regional sau local;

b) orice persoană fizică sau juridică care îndeplineşte funcţii publice administrative

conform legislaţiei naţionale, inclusiv responsabilităţi, activităţi sau servicii în

legătură cu mediul;

c) orice persoană fizică sau juridică care îndeplineşte responsabilităţi sau funcţii ori

furnizează servicii publice în legătură cu mediul şi este sub controlul unui organism

sau al unei persoane prevăzute la lit. a) sau b).

Prezenta definiţie nu include instituţii sau organisme, atunci când acestea acţionează

în calitate de organ judiciar sau legislativ;

autoritatea responsabilă de administrarea apelor este Administraţia Naţională

"Apele Române", organizată conform prevederilor legii;

autoritatea teritorială de sănătate publică este direcţia de sănătate publică

organizată la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti, conform legii;

autorizarea sanitară reprezintă procesul de analiză şi investigaţie sanitară a

conformării cu normele de igienă şi sănătate publică, ce condiţionează din punct de

vedere tehnic şi juridic punerea în funcţiune şi desfăşurarea activităţii în obiective de

interes public;

autorizaţia sanitară este documentul eliberat de autoritatea teritorială de sănătate

publică, prin care se acordă autorizarea sanitară;

autorizaţia sanitară temporară este documentul eliberat de autoritatea teritorială de

sănătate publică, prin care se acordă autorizarea sanitară pe perioada unei derogări;

Cf. Ord. MS/MMP 299/638/2010:

autorizaţie sanitară de funcţionare cu derogare – documentul emis de direcţia de

sănătate publică judeţeană respectiv a municipiului Bucureşti prin care se acordă

autorizarea sanitară temporară pe perioada unei derogări

autorizatie integrata de mediu: act tehnico-juridic emis de autoritatile competente,

conform dispozitiilor legale in vigoare privind prevenirea si controlul integrat al

poluarii

autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră - actul tehnico-juridic emis de

autoritatea publică competentă pentru protecţia mediului pentru una sau mai multe

instalaţii ori pentru părţi ale instalaţiei situate pe acelaşi amplasament şi exploatate de

acelaşi operator, prin care se alocă un număr de certificate de emisii de gaze cu efect

de seră;

avize de mediu emise de autoritatea competentă pentru protecţia mediului:

a) aviz de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru

protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului

în planul sau programul supus adoptării;

b) avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor, respectiv pentru

autorizarea îngrăşămintelor chimice - act administrativ emis de autoritatea publică

centrală pentru protecţia mediului, necesar în procedura de omologare a

produselor de protecţie a plantelor şi, respectiv, de autorizare a îngrăşămintelor

chimice;

c) aviz Natura 2000 - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru

protecţia mediului, care conţine concluziile evaluării adecvate şi prin care se

stabilesc condiţiile de realizare a planului sau proiectului din punctul de vedere al

impactului asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, incluse sau care

urmează să fie incluse în reţeaua ecologică Natura 2000

aviz de mediu pentru planuri şi programe – act tehnico-juridic, emis de către

autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor

privind protecţia mediului în planul sau programul supus adoptării.

aviz Natura 2000 – act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru

protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia habitatelor

naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatică în planul sau programul supus

adoptării.

avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor respectiv pentru

autorizarea îngrăşămintelor chimice – act tehnico-juridic emis de autoritatea

publică centrală pentru protecţia mediului, necesar în procedura de omologare a

produselor de protecţie a plantelor şi respectiv de autorizare a îngrăşămintelor

chimice.

avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu – act tehnco-juridic emis de

autoritatea competentă pentru protecţia mediului la: schimbarea titularului unei

activităţi cu impact asupra mediului, vânzarea pachetului majoritar de acţiuni,

vânzarea de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmată de lichidare,

lichidare, încetarea activităţii, faliment, având ca scop stabilirea obligaţiilor de mediu,

cu prevederi ale unui program pentru conformare, în vederea asumării acestora de

către părţile implicate în situaţiile menţionate anterior

avizul şi autorizaţia de gospodărire a apelor: acte ce condiţionează din punct de

vedere tehnic şi juridic execuţia lucrărilor construite pe ape sau în legătură cu apele şi

funcţionarea sau exploatarea acestor lucrări, precum şi funcţionarea şi exploatarea

celor existente şi reprezintă principalele instrumente folosite în administrarea

domeniului apelor; acestea se emit în baza reglementărilor elaborate şi aprobate de

autoritatea administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul apelor;



B

baza naţională de date - sistemul naţional integrat de informaţii şi aplicaţii, ale cărui

gestiune şi administrare sunt încredinţate, conform legii, unui operator;

bazin hidrografic: înseamnă o suprafaţă de teren de pe care toate scurgerile de

suprafaţă curg printr-o succesiune de curenţi, râuri şi posibil lacuri, spre mare într-un

râu cu o singură gură de vărsare, estuar sau deltă;

beneficiar de nămol/gunoi de grajd – orice persoană fizică sau juridică care este

proprietar, arendaş sau reprezentant al acestora, care acceptă aplicarea nămolului pe

terenul său.

bilanţ de mediu – lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform

legii, în scopul obţinerii avizului pentru stabilirea obligaţiilor de mediu sau a

autorizaţiei de mediu, şi care conţine elementele analizei tehnice prin care se obţin

informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative cumulate, anterioare,

prezente şi anticipate ale activităţii, în vederea cuantificării impactului de mediu

efectiv de pe un amplasament; în cazul în care se identifică un impact semnificativ,

bilanţul se completează cu un studiu de evaluare a riscului.

bilanţ de mediu de nivel 0 – fişă de verificare conţinând elemente caracteristice

activităţii şi care permite autorităţii de mediu competente să identifice şi să

stabilească necesitatea efectuării unui bilanţ de mediu nivel I sau nivel II sau a unei

evaluări a riscului, înainte de autorizarea de mediu sau de privatizarea societăţii

comerciale.

bilanţ de mediu de nivel I – studiu de mediu constând din culegere de date şi

documentare (fără prelevare de probe şi fără analize de laborator privind factorii de

mediu), care include toate elementele analizei tehnice a aspectelor de mediu pentru

luarea unei decizii privind dimensionarea impactului de mediu potenţial sau efectiv

de pe un amplasament.

bilanţ de mediu de nivel II – investigaţii asupra unui amplasament, efectuate în

cadrul unui bilanţ de mediu, pentru a cuantifica dimensiunea poluării prin prelevări de

probe şi analize fizice, chimice sau biologice ale factorilor de mediu.

bioacumulare - procesul prin care un compus este preluat de către un organism viu,

atât prin apă, cât şi prin hrană;

biodiversitate – diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele

acvatice şi terestre, precum şi dintre complexele ecologice din care acestea fac parte:

cuprind diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii şi între ecosisteme.

cadastrul apelor: activitatea privind inventarierea, clasificarea, evidenţa şi sinteza

datelor referitoare la reţeaua hidrografică, resursele de apă, lucrările de gospodărire a

apelor, precum şi la prelevările şi restituţiile de apă;



C

captare de apă - ansamblu de construcţii şi instalaţii care servesc la preluarea apei

dintr-o sursă naturală, în vederea satisfacerii necesarului unei folosinţe;

caracterizarea riscului – estimarea incidenţei şi gravităţii efectelor adverse care,

după toate probabilităţile, se pot produce în cadrul unei populaţii umane sau în cadrul

unei componente de mediu, ca urmare a unei expuneri reale sau previzibile la o

substanţă, cu includerea estimării riscului, cum ar fi de exemplu cuantificarea riscului

previzibil.

carte de exploataţie - documentul de identificare a exploataţiei;

cartogramă - reprezentarea pe o hartă (prin culori, haşuri, coduri sau simboluri) a

unor suprafeţe ce indică răspândirea, intensitatea unor fenomene, procese etc. În

studiul solurilor se întocmesc cartograme cu valori ale stării de aprovizionare cu

nutrienţi, pentru anumite însuşiri fizice, hidrofizice sau chimice, pentru anumite

pretabilităţi, diferite favorabilităţi etc.;

cele mai bune tehnici disponibile – stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi eficient

înregistrat în dezvoltarea unei activităţi şi a modurilor de exploatare, care

demonstrează posibilitatea practică de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor-

limită de emisie în scopul prevenirii, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil,

pentru reducerea globală a emisiilor şi a impactului asupra mediului înîntregul său;

cele mai bune – se înţelege tehnicile cele mai eficiente pentru atingerea unui

nivel general ridicat de protecţie a mediului în ansamblul său. În determinarea

celor mai bune tehnici disponibile trebuie luate în considerare, în special,

elementele enunţate în anexa 4 din Legea 84/2006;

tehnici – atât tehnologia utilizată, cât şi modul în care instalaţia este proiectată,

construită, întreţinută, exploatată şi scoasă din funcţiune;

disponibile – acele tehnici care au înregistrat un stadiu de dezvoltare ce permite

aplicarea lor in sectorul industrial respectiv, în condiţii economice şi tehnice

viabile, luându-se în considerare costurile şi beneficiile, indiferent dacă aceasta

este sau nu utilizată ori produsă în România, astfel încât titularul activităţii să

poată avea acces în condiţii rezonabile şi în conformitate cu prevederile anexei 4

din Legea 84/2006.

cod de marcare al animalelor - cod alfanumeric destinat identificării animalelor

dintr-o exploataţie cu sistem de creştere comercial industrial;

colectare- strângerea, sortarea şi/sau regruparea (depozitarea temporară), a deşeurilor

în vederea transportării lor spre valorificare.

compuşi ai azotului - orice substanţe conţinând azot, cu excepţia azotului molecular;

concentraţia medie letală - CL50 - este concentraţia substanţei din apă, care omoară

50% din organismele test într-o perioadă scurtă de expunere continuă;

concentraţia sau valoarea admisă pentru oricare dintre parametri înseamnă

concentraţia maximă sau minimă admisă pentru acel parametru, prevăzută în tabelele

1A, 1B, 2 şi 3 din anexa nr. 1 la Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile,

măsurată în unitatea de măsură specificată şi interpretată, când este cazul, conform

notelor de la aceste tabele;

consumator înseamnă o persoană care primeşte apă potabilă furnizată conform

prevederilor legale în vigoare de la un producător sau distribuitor de apă potabilă;

controlul emisiilor: acţiunea de reglementare a unor limite specifice ale emisiilor,

cum ar fi: valori limită de emisie, valori limită sau condiţii referitoare la efectele

generate, natura sau alte caracteristici ale emisiilor, condiţii de operare cu efect asupra

emisiilor;

corp de apă artificial: corp de apă de suprafaţă creat prin activitate umană;

corp de apă de suprafaţă: un element discret şi semnificativ al apelor de suprafaţă,

de exemplu: lac, lac de acumulare, curs de apă - râu sau canal, sector de curs de apă -

râu sau canal, ape tranzitorii sau un sector/secţiune din apele costiere;

corp de apă puternic modificat: corp de apă de suprafaţă care, datorită unei

modificări fizice cauzată de o activitate umană, şi-a schimbat substanţial caracterul lui

natural, desemnat astfel în conformitate cu prevederile anexei nr. 1.1 din Legea apelor

(107/1996 cu modificarile si completarile ulterioare;

corp de apă subterană: volum distinct de apă subterană dintr-un acvifer sau mai

multe acvifere;

costuri - costurile care sunt justificate de necesitatea de a asigura o implementare

corectă şi eficientă a prezentei ordonanţe de urgenţă, inclusiv costurile evaluării

prejudiciului asupra mediului, ale ameninţării iminente cu un astfel de prejudiciu, ale

opţiunilor de acţiune, precum şi costurile administrative, judiciare, de punere în

aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, costurile colectării datelor şi alte costuri

generale, costurile de monitorizare şi supraveghere a prezentei ordonanţe de urgenţă;

crotalie - mijloc de identificare a animalelor, confecţionat din material plastic, care

poartă înregistrat prin imprimare numărul unic de identificare a animalului;

curăţare - ansamblul lucrărilor efectuate în vederea îndepărtării parţiale sau totale a

poluantului ori poluanţilor şi a materialelor contaminate, fără tratare;

curgere de bază: debitul care pătrunde în albiile cursurilor de apă din apele subterane

sau altă sursă şi care nu este influenţat de precipitaţii;

curţi şi clădiri - suprafeţele ocupate de curţi, clădiri de locuit şi construcţii

gospodăreşti.



D

debit de servitute: debitul minim necesar a fi lăsat permanent într-o secţiune pe un

curs de apă, în aval de o lucrare de barare, format din debitul salubru şi debitul minim

necesar utilizatorilor de apă din aval;

debit salubru: debitul minim necesar într-o secţiune pe un curs de apă, pentru

asigurarea condiţiilor naturale de viaţă ale ecosistemelor acvatice existente;

depozit – amplasament pentru eliminarea finală a deşeurilor prin depozitare pe sol

sau în subteran, inclusiv: spaţii interne de depozitare a deşeurilor, adică depozite în

care un producător de deşeuri execută propria eliminare a deşeurilor la locul de

producere; un loc stabilit pentru o perioadă de peste un an pentru stocarea temporară a

deşeurilor; dar exclusiv : spaţiul unde deşeurile sunt descărcate pentru a permite

pregătirea lor pentru un transport ulterior în scopul recuperării, tratării sau eliminării

finale în altă parte; spaţiul de stocare a deşeurilor brute înainte de recuperare sau

tratare, pentru o perioadă mai mică de 3 ani, ca regulă grnarală, sau spaţiul de stocare

a deşeurilor înainte de depozitare, pentru o perioadă mai mică de un an.

deşeu – orice substanţă în stare solidă sau lichidă, provenită din procese de producţie

sau din activităţi casnice şi sociale, care nu mai poate fi utilizată conform destinaţiei

iniţiale şi care, în vederea unei eventuale reutilizări în alte scopuri sau pentru

limitarea efectelor poluante, necesită măsuri speciale de depozitare şi păstrare.

deşeu: orice substanţă sau orice obiect care aparţine unor categorii stabilite conform

legii, pe care deţinătorul le aruncă, are intenţia sau obligaţia de a le arunca;

deşeuri biodegradabile- deşeuri care suferă descompuneri anaerobe sau aerobe, cum

ar fi deşeurile alimentare sau de grădină, hârtia şi cartonul.

deteriorarea mediului – alterarea caracteristcilor fizico- chimice şi structurale ale

componentelor naturale ale mediului, reducerea diversităţii şi productivităţii biologice

a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea echilibrului ecologic şi a calităţii

vieţii cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea

resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea

necorespunzătoare a teritoriului.

deţinător de animale - persoana fizică sau juridică ce are în posesie permanentă

animale, în calitate de proprietar de animale şi/sau proprietar de exploataţie, sau are în

posesie temporară animale în calitate de îngrijitor al acestora sau de persoană căreia i

s-a încredinţat îngrijirea lor; această categorie include, fără a se limita la conducătorii

grupurilor de animale, conducătorii mijloacelor de transport în care se găsesc

animale, precum şi administratorii exploataţiilor comerciale, de tip târguri sau

expoziţii de animale, tabere de vară, ferme de animale, centre de colectare a

animalelor şi abatoare;

deţinător de teren - persoană fizică sau juridică care deţine în proprietate sau în

folosinţă un teren în baza unui titlu valabil;

dezinfecţie - procedeul prin care sunt eliminate sau inactivate microorganismele

patogene din apă, astfel încât aceasta să corespundă cerinţelor Legii nr. 458/2002;

dezvoltare durabilă: dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a

compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi;

district al bazinului hidrografic: suprafaţă de teren sau de mare, constituită dintr-

unul sau mai multe bazine hidrografice vecine împreună cu apele subterane şi costiere

asociate, care este identificată ca unitate principală de administrare a bazinului

hidrografic;

dren - construcţie hidrotehnică cu dimensiunea principală dezvoltată pe orizontală,

realizată în scopul captării apei dintr-un strat acvifer de mică adâncime sau în scopul

coborârii nivelului apei subterane;

drept de folosinţă a apelor, dreptul recunoscut de lege oricărei persoane de a folosi

resursele de apă;

drept vătămat - orice drept fundamental prevăzut de Constituţie sau de lege, căruia i

se aduce o atingere printr-un act administrativ;

E

echilibru ecologic – ansamblul stărilor şi interrelaţiilor dintre elementele componente

ale unui sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica

armonioasă a acestuia.

echivalent locuitor – încărcarea organică biodegradabilă având un consum biochimic

de oxigen la 5 zile (CBO5) de 60 g O2 /zi.

ecosistem terestru - ecosistem dezvoltat în mediul geologic.

efluent – orice formă de deversare în mediu, emisie punctuală sau difuză, inclusiv

prin scurgere, jeturi, injecţie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare.

emisie - evacuarea în mediu, ca rezultat al activităţilor umane, a unor substanţe,

preparate, organisme sau microorganisme;

epurarea apei - succesiune de procedee tehnologice prin care sunt reţinute,

neutralizate şi îndepărtate elementele impurificatoare din apele uzate;

epurarea apelor uzate: tratarea efluenţilor pentru a reduce concentraţia poluanţilor

în limitele stabilite în actele normative şi standarde, utilizând cele mai avansate

tehnologii;

eutrofizare - îmbogăţirea apelor de suprafaţă cu compuşi ai azotului şi fosforului,

cauzând o dezvoltare accelerată şi masivă a algelor şi a vegetaţiei subacvatice

asociată cu deteriorarea echilibrului biologic şi a calităţii apei;

evacuare - eliminarea directă sau indirectă în receptori acvatici a apelor uzate

conţinând poluanţi sau reziduuri care alterează caracteristicile fizice, chimice şi

bacteriologice iniţiale ale apei utilizate, precum şi a apelor de ploaie ce se scurg de pe

terenuri contaminate;

evacuare de poluanţi în apele subterane - introducerea directă sau indirectă de

poluanţi în apele subterane ca urmare a activităţii umane;

evacuare indirectă în apele subterane - introducerea în apele subterane a

substanţelor din listele I şi II după filtrare prin sol sau subsol;

evacuarea directă în apa subterană: evacuarea poluanţilor în apele subterane fără

percolare prin sol sau subsol;

evaluare - orice metodă utilizată pentru măsurarea, calcularea, modelarea,

prognozarea sau estimarea prezenţei unui poluant în mediul geologic;

evaluare a riscului – lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate

conform legii, prin care se realizează analiza probabilităţii şi gravităţii principalelor

componente ale impactului asupra mediului şi se stabileşte necesitatea măsurilor de

prevenire, intervenţie şi/sau remediere.

evaluare de mediu –elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului şi a

autorităţilor publice interesate de efectele implementării planurilor şi programelor,

luarea în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultări în

procesul decizional şi asigurarea informării supra deciziei luate.

evaluarea expunerii – determinarea emisiilor, căilor de pătrundere în mediu şi

vitezelor de transport, transformării sau degradării substanţei, în vederea estimării

concentraţiilor/dozelor la care populaţiile umane sau componentele de mediu: apă,

sol, aer sunt sau pot fi expuse.

evaluarea impactului asupra mediului – proces menit să identifice, să descrie şi să

stabilească, în funcţie de fiecare caz şi în conformitate cu legislaţia în vigoare,

efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative, principale şi secundare ale unui

proiect asupra sănătăţii oamenilor şi mediului.

evaluarea riscului - estimarea, incluzând identificarea pericolelor, mărimea efectelor

şi probabilitatea unei manifestări, şi calcularea riscului, incluzând cuantificarea

importanţei pericolelor şi consecinţelor pentru persoane şi/sau mediul afectat;

exploataţie conform SNIIA- orice incintă împrejmuită cu unul sau mai multe

adăposturi, orice construcţie sau, în cazul unei ferme în aer liber, orice loc în care sunt

ţinute, deţinute, îngrijite, tăiate sau manipulate animale;

exploataţie comercială industrială de animale - exploataţie înregistrată/autorizată

sanitar veterinar, aflată sub control sanitar veterinar permanent şi în care se respectă

reguli generale de biosecuritate;

exploataţie nonprofesională de animale - exploataţie în care animalele sunt

crescute în mod tradiţional şi numai pentru asigurarea consumului familial;

fâneţe naturale sunt terenurile cu vegetaţie ierboasă instalată pe cale naturală şi care

este destinată recoltării sub formă de fân.

folosinţă sensibilă şi mai puţin sensibilă – tipuri de folosinţe ale terenurilor, care

implică o anumită calitate a solurilor, caracterizată printr-un nivel maxim acceptat al

poluanţilor.

folosinţe de apă: serviciile de apă împreună cu orice activitate identificată ca având

un impact semnificativ asupra stării apelor;

fond forestier şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră reprezintă suprafaţa terenurilor

împădurite, a celor în curs de împădurire, a perdelelor de protecţie, a pepinierelor

silvice, inclusiv răchităriile.

Fondul naţional de date de gospodărire a apelor: totalitatea bazelor de date

meteorologice, hidrologice, hidrogeologice, de gospodărire cantitativă şi calitativă a

apelor;

foraj - puţ executat prin forare şi definitivat prin tubarea unei coloane prevăzute cu

filtre, în scopul captării apelor subterane sau al efectuării de observaţii asupra

acestora;



G

gestionarea deseurilor- colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor,

inclusiv supravegherea zonelor de depozitare după închiderea acestora.

gospodărirea apelor: ansamblul activităţilor care prin mijloace tehnice şi măsuri

legislative, economice şi administrative, conduc la cunoaşterea, utilizarea,

valorificarea raţională, menţinerea sau îmbunătăţirea resurselor de apă pentru

satisfacerea nevoilor sociale şi economice, la protecţia împotriva epuizării şi poluării

acestor resurse, precum şi la prevenirea şi combaterea acţiunilor distructive ale

apelor;



H

habitat natural – zonă terestră, acvatică sau subterană, în stare naturală sau

seminaturală, ce se diferenţiează prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice.

habitat natural prioritar – tip de habitat ameninţat, pentru a cărui conservare există

o responsabilitate deosebită.

habitate naturale de interes comunitar – acele habitate care:

(1) sunt în pericol de dispariţie în arealul lor natural;

(2) au un areal natural mic ca urmare a restrângerii acestuia sau prin faptul că au o

suprafaţă restrânsă; sau

(3) reprezintă eşantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai

multe dintre următoarele regiuni biogeografice: alpină, continentală, panonică,

stepică şi pontică.

habitatul unei specii – mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici şi

biotici în care trăieşte o specie în orice stadiu al ciclului biologic.

hartă pedologică - lucrare cartografică ce prezintă grafic distribuţia geografică a

tipurilor, asociaţiilor, complexelor sau a altor unităţi de sol şi/sau teren, înscrise în

legenda hărţii, definite şi numite conform nomenclaturii stabilite prin sistemul de

clasificare adoptat (SRCS/1980);



I

identificarea animalelor - aplicarea crotaliilor, a altor mărci de identificare, precum

şi a mijloacelor electronice, care ajută la identificarea permanentă a animalelor, fără a

prejudicia bunăstarea lor;

identificarea pericolelor – activitatea prin care se identifică efectele edverse pe care

o substanţă pe poate provoca în mod inerent.

impact – orice efect produs asupra mediului de o activitate propusă, inclusiv asupra

sănătăţii şi securităţii umane, asupra florei, faunei, solului, aerului, apei, climei,

peisajului şi monumentelor istorice sau asupra altor construcţii, ori interacţiunea

dintre aceşti factori; totodată termenul desemnează şi efectele asupra patrimoniului

cultural sau asupra condiţiilor socio-economice rezultate din modificarea acestor

factori.

impact de mediu – modificarea negativă considerabilă a caracteristicilor fizice,

chimice sau structurale ale componentelor mediului natural; dimensiunea diversităţii

biologice; modificarea negativă considerabilă a productivităţii ecosistemelor naturale

şi antropizate; deteriorarea echilibrului ecologic, reducerea considerabilă a calităţii

vieţii sau deteriorarea structurilor antropizate, cauzată în principal de poluarea apelor,

a aerului şi a solului; supraexploatarea resurselornaturale, gestionarea, folosirea sau

planificarea teritorială necorespunzătoare a acestora. Un astfel de impact poate să

apară în prezent sau să aibă o probabilitate ridicată de manifestare în viitor,

inacceptabilă de autorităţile de mediu competente.

impact potenţial de mediu – impactul generat de un amplasament, dacă există

probabilitatea ca un bilanţ de mediu nivel I să arate că amplasamentul prezintă un

impact de mediu.

impact transfrontieră – orice impact, nu neapărat de natură globală, produs de o

activitate propusă în limitele unei zone de sub jurisdicţia unei părţi, a cărui origine

fizică se situează, total sau parţial, în cadrul zonei aflate sub jurisdicţia unei alte părţi.

informaţia deţinută de o autoritate publică - informaţia privind mediul aflată în

posesia sa şi care a fost elaborată sau primită de acea autoritate;

informaţia deţinută pentru o autoritate publică - informaţia privind mediul care

este deţinută în fapt de o persoană fizică sau juridică, în numele unei autorităţi

publice;

informaţia privind mediul - orice informaţie scrisă, vizuală, audio, electronică sau

sub orice formă materială despre:

a) starea elementelor de mediu, cum sunt aerul şi atmosfera, apa, solul, suprafaţa

terestră, peisajul şi ariile naturale, inclusiv zonele umede, marine şi costiere,

diversitatea biologică şi componentele sale, inclusiv organismele modificate

genetic, precum şi interacţiunea dintre aceste elemente;

b) factorii, cum sunt substanţele, energia, zgomotul, radiaţiile sau deşeurile,

inclusiv deşeurile radioactive, emisiile, deversările şi alte evacuări în mediu, ce

afectează sau pot afecta elementele de mediu prevăzute la lit. a);

c) măsurile, inclusiv măsurile administrative, cum sunt politicile, legislaţia,

planurile, programele, convenţiile încheiate între autorităţile publice şi persoanele

fizice şi/sau juridice privind obiectivele de mediu, activităţile care afectează sau

pot afecta elementele şi factorii prevăzuţi la lit. a) şi b), precum şi măsurile sau

activităţile destinate să protejeze elementele prevăzute la lit. a);

d) rapoartele referitoare la implementarea legislaţiei privind protecţia mediului;

e) analizele cost - beneficiu sau alte analize şi prognoze economice folosite în

cadrul măsurilor şi activităţilor prevăzute la lit. c);

f) starea sănătăţii şi siguranţei umane, inclusiv contaminarea, ori de câte ori este

relevantă, a lanţului trofic, condiţiile de viaţă umană, siturile arheologice,

monumentele istorice şi orice construcţii, în măsura în care acestea sunt sau pot fi

afectate de starea elementelor de mediu prevăzute la lit. a) sau, prin intermediul

acestor elemente, de factorii, măsurile şi activităţile prevăzute la lit. b) şi c);

informaţii de gospodărire a apelor: informaţii privind caracteristicile cantitative şi

calitative ale resurselor de apă, zonele inundabile, degradările albiilor şi malurilor,

lucrările de amenajare a bazinelor hidrografice şi alte lucrări care au legătură cu

apele, inclusiv sursele de poluare şi lucrările pentru protecţia calităţii apelor şi alte

elemente caracteristice naturale sau antropice, precum şi drepturile de utilizare a

apelor;

infrastructura pentru informaţii spaţiale - metadate, seturi de date spaţiale şi

servicii de date spaţiale; servicii şi tehnologii de reţea; acorduri privind folosirea în

comun, accesul şi utilizarea; procedurile, procesele şi mecanismele de monitorizare şi

coordonare stabilite, operate sau puse la dispoziţie în conformitate cu prevederile

legale

instalaţie - orice unitate tehnică staţionară sau mobilă precum şi orice altă activitate

direct legată, sub aspect tehnic, cu activităţile unităţilor staţionare/mobile aflate pe

acelaşi amplasament, care poate produce emisii şi efecte asupra mediului

îngrăşământ - substanţă care conţine unul sau mai mulţi compuşi ai azotului,

utilizată pe terenurile agricole în scopul măririi ritmului de creştere a vegetaţiei şi al

sporirii masei vegetale;

îngrăşământ chimic - orice îngrăşământ obţinut printr-un proces industrial chimic;

îngrăşământ de origine animală - produs rezidual de excreţie de la şeptel sau de la

păsări ori un amestec între acest produs şi aşternutul de la animale;

îngrăşământ organic - orice îngrăşământ ce este constituit din produşi de origine

vegetală, produşi reziduali de excreţie de la şeptel sau de la păsări ori din nămoluri

rezultate din procesul de epurare a apelor uzate;

inspecţia sanitară reprezintă o evaluare la faţa locului a condiţiilor de protecţie

sanitară, a condiţiilor de igienă din staţiile de tratare, rezervoarele de înmagazinare a

apei şi din reţelele de distribuţie, utilizând fişele de evaluare şi inspecţie sanitară

prevăzute în HG 974/2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie

sanitară şi monitorizare a calităţii apei potabile şi a procedurii de autorizare sanitară a

producţiei şi distribuţiei apei potabile;

interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită în considerarea

realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat;

interes legitim public - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită în considerarea

realizării unui drept fundamental care se exercită în colectiv ori, după caz, în

considerarea apărării unui interes public;

inventar iniţial al surselor de poluare pentru mediul acvatic şi apele subterane

din activităţi industriale – inventar al surselor de poluare care conţine: surse de

poluare din activitatea socio-economică; fişe de securitate a proprietarilor

substanţelor chimice potenţial toxice pentru mediul acvatic şi apele subterane;

dinamica cantităţilor utilizate, produse, comercializate, stocate şi evacuate în mediul

acvatic şi în apele subterane; apele afectate de poluare; elementele specifice din

avizele/autorizaţiile de gospodărire a apelor; actualizarea inventarului – coordonată

de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Mediului; măsuri tehnologice de

neutralizare/distrugere a substanţelor prioritare/prioritar periculoase.

investigare - procesul de identificare a prezenţei poluanţilor în mediul geologic,

delimitarea spaţială a acestora, stabilirea concentraţiei lor, precum şi a relaţiei

acestora cu matricea minerală şi structura mediului geologic;



L

lac: corp de apă interioară, stătătoare, de suprafaţă;

levigat – orice lichid care a percolat deşeurile depozitate şi este eliminat sau menţinut

în depozit.

limita de detecţie – este considerată a fi: - o valoare de 3 ori mai mare decât deviaţia

standard asociată unui număr de determinări, pentru o probă simplă de apă conţinând

o concentraţie mică a parametrului, sau - o valoare de 5 ori mai mare decât deviaţia

standard a unei probe martor pentru fiecare serie de probe.

livezi de pomi, pepiniere, arbuşti fructiferi cuprind suprafeţele ocupate cu livezi,

cu arbuşti fructiferi (coacăzi, zmeuri, muri, agrişi, trandafiri pentru dulceaţă etc.),

precum şi terenurile destinate producerii de material săditor pomicol. Sunt

considerate livezi terenurile ocupate cu pomi fructiferi, în câmp sau în jurul casei,

care au cel puţin 25 de pomi fructiferi plantaţi la distanţele prevăzute de legislaţia în

vigoare.



M

mal: porţiune îngustă de teren, de regulă în pantă, de-a lungul unei ape;

manevrare de substanţe - orice proces industrial implicând utilizarea sau producerea

de substanţe, sau orice alt proces în care sunt prezente respectivele substanţe;

marcă - mijlocul de identificare aplicat suinelor, reprezentat de un tatuaj sau de o

crotalie auriculară.

măsură administrativă: notificare scrisă emisă de autorităţile competente, prin care

se impun corecţii faţă de condiţiile de calitate conform cu reglementările şi

standardele specifice în vigoare;

măsuri preventive - orice măsuri luate ca răspuns la un eveniment, o acţiune sau o

omisiune care a creat o ameninţare iminentă cu un prejudiciu asupra mediului, în

scopul prevenirii sau diminuării prejudiciului;

măsuri reparatorii - orice acţiune sau un ansamblu de acţiuni, inclusiv măsuri de

reducere a prejudiciului sau măsuri interimare menite să refacă, să reabiliteze sau să

înlocuiască resursele naturale prejudiciate şi/sau serviciile deteriorate sau să furnizeze

o alternativă echivalentă pentru aceste resurse sau serviciiMediu natural – ansamblul

componentelor, structurilor şi proceselor fizico- geografice, biologice şi biocenotice

naturale, terestre şi acvatice, având calitatea intrinsecă de păstrător al vieţii şi

generator de resurse necesare acestuia.

mediu: ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul,

subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate

materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în

interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori

materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi

sănătatea omului.

mediu geologic - ansamblul structurilor geologice de la suprafaţa pământului în

adâncime: sol, ape subterane, formaţiuni geologice

mişcarea animalelor - creşterea sau descreşterea numărului de animale aflate într-o

exploataţie, din oricare motiv, inclusiv fătarea sau moartea unui animal;

modificare substanţială – o modificare a modului de exploatare, care, din punctul de

vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului, poate avea consecinţe

semnificative asupra sănătăţii populaţiei şi/sau a mediului.

modificarea modului de exploatare/funcţionare – o modificare a caracteristicilor

sau în natura funcţionării ori o extindere a instalaţiei, carea ar putea avea consecinţe

asupra sănătăţii popula.iei şi/sau asupra mediului prin depăşirea valorilor limită de

emisie stabilite în autorizaţie.

monitorizare integrată a apelor: reprezintă activitatea de observaţii şi măsurători

standardizate şi continue pe termen lung, asupra apelor, pentru cunoaşterea şi

caracterizarea stării şi tendinţei de evoluţie a mediului hidric. Această activitate

presupune tripla integrare a:

a) ariilor de investigare la nivel de bazin hidrografic: râuri, lacuri, ape tranzitorii,

ape costiere, ape subterane, zone protejate şi folosinţe de apă;

b) mediilor de investigare: apa, sedimente/materii în suspensie, biota;

c) elementelor investigate: biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice;

monitorizarea mediului – sistem de supraveghere, prognoză, avertizare şi

intervenţie, care are în vedere evaluarea sistematică a dinamicii caracteristicilor

calitative ale factorilor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi

semnificaţiei ecologice a acestora, evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor

produse, urmate de măsuri care se propun.



N

nămoluri –

a) nămoluri provenite de la staţiile de epurare a apelor uzate din localităţi şi de la

alte staţii de epurare a apelor uzate cu o compoziţie asemănătoare apelor uzate

orăşeneşti;

b) nămoluri provenite de la fosele septice şi de la alte instalaţii similare pentru

epurarea apelor uzate;

c) nămoluri provenite de la staţiile de epurare, altele decât cele menţionate la pct.a

şi b.

nămoluri tratate – nămolurile tratate printr-un proces biologic, chimic sau termic,

prin stocare pe termen lung ori prin orice alt procedeu corespunzător care să reducă în

mod semnificativ puterea lor de fermentare şi riscurile sanitare rezultate prin

utilizarea lor.



N

nivel de competenţă – una dintre cele trei categorii de atestare a persoanelor fizice şi

juridice care execută evaluarea impactului asupra mediului sau bilanţul de mediu.

nivel mediu al apei: poziţia curbei suprafeţei libere a apei, raportată la un plan de

referinţă corespunzătoare tranzitării prin albie a debitului mediu pe o perioadă

îndelungată (debit - modul);

nivelul fondului geochimic natural - concentraţia unei substanţe sau valoarea unui

indicator într-un corp de ape subterane care corespunde absenţei deteriorărilor

antropice sau numai unor modificări minore faţă de condiţiile naturale neperturbate;

notificare

- înştiinţarea medicului veterinar de liberă practică împuternicit, prin înscrierea

de către deţinătorul de animale în registrul al cărui tip a datelor cu privire la

evenimentele care au avut loc în cadrul exploataţiei sau cu privire la aceasta.

- act de reglementare, în baza căruia beneficiarul sau titularul de investiţie poate

să execute sau să pună în funcţiune anumite categorii de lucrări şi activităţi

desfăşurate pe ape sau în legătură cu acestea;



O

obiective de remediere – concentraţii de poluanţi, stabilite de autoritatea competentă,

privind reducerea poluării solului, şi care vor reprezenta concentraţiile maxime ale

poluanţilor din sol după operaţiunile de depoluare. Aceste valori se vor situa sub

nivelurile de alertă sau intervenţie ale agenţilor contaminanţi, în funcţie de rezultatele

şi recomandările studiului de evaluare a riscului.

operator - orice persoană fizică sau juridică de drept public sau privat care

desfăşoară sau deţine controlul unei activităţi profesionale sau, în cazul în care

legislaţia naţională prevede acest lucru, care a fost investită cu putere economică

decisivă asupra funcţionării tehnice a unei astfel de activităţi, inclusiv deţinătorul unui

act de reglementare pentru o astfel de activitate ori persoana care înregistrează sau

notifică o astfel de activitate;

operator SNIIA - persoana juridică căreia i s-au încredinţat, în condiţiile legii,

activităţile legate de proiectarea, construirea, implementarea, operarea şi întreţinerea

sistemului privind identificarea şi înregistrarea animalelor;



P

parametru indicator pentru apa potabila reprezintă o caracteristică, un element, un

organism sau o substanţă prevăzută în tabelul 3 din anexa nr. 1 la Legea nr. 458/2002,

pe baza căreia se evaluează calitatea apei potabile în programele de monitorizare şi în

vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de măsurile de remediere şi restricţii în

utilizare;

participarea publicului: informarea, consultarea şi implicarea activă a acestuia în

activităţile de gospodărire a apelor;

paşaport - documentul oficial care înregistrează identitatea fiecărui animal

păşuni naturale sunt terenurile acoperite cu vegetaţie ierboasă instalată pe cale

naturală şi sunt destinate păşunatului animalelor

patrimoniu natural – ansamblul componentelor şi structurilor fizico-geografice,

floristice, faunistice şi biocenotice ale mediului natural a căror importanţă şi valoare

ecologică, economică, ştiinţifică, biocenă, sanogenă, peisagistică, recreativă şi

cultural – istorică au o semnificaţie relevantă sub aspectul conservării diversităţii

biologice, floristice şi faunistice, al integrităţii funcţionale a ecosistemelor,

conservării patrimoniului genetic, vegetal şi animal, precum şi pentru satisfacerea

cerinţelor de viaţă, bunăstare, cultură şi civilizaţie ale generaţiilor prezente şi viitoare.

persistenţa - caracteristica unui compus care nu este supus procesului de

descompunere, degradare, transformare, volatilizare, hidroliză sau fotoliză;

plan de acţiuni - plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale

de timp precizate prin prevederile autorizaţiei integrate de mediu de către titularul

activităţii sub controlul autorităţii competente pentru protecţia mediului în scopul

respectării prevederilor legale referitoare la prevenirea şi controlul integrat al poluării;

planul de acţiune face parte integrantă din autorizaţia integrantă de mediu;

planuri şi programe - planurile şi programele, inclusiv cele cofinanţate de

Comunitatea Europeană, ca şi orice modificări ale acestora, care se elaborează şi/sau

se adoptă de către o autoritate la nivel naţional, regional sau local ori care sunt

pregătite de o autoritate pentru adoptarea, printr-o procedură legislativă, de către

Parlament sau Guvern şi sunt cerute prin prevederi legislative, de reglementare sau

administrative;

politica de mediu - scopurile şi principiile generale de acţiune ale unei organizaţii

privind mediul, inclusiv respectarea tuturor cerinţelor de reglementare din domeniul

mediului, precum şi angajamentul faţă de îmbunătăţirea continuă a performanţei de

mediu; politica de mediu furnizează cadrul legal pentru stabilirea şi revizuirea

obiectivelor şi a ţintelor de mediu;

poluant - orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă

de vapori ori de energie, radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau

vibraţii care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al

organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale;

poluare cu nitraţi - descărcarea, directă sau indirectă, în apele subterane sau de

suprafaţă de compuşi ai azotului care provin din surse agricole, ale cărei urmări pot fi:

periclitarea sănătăţii oamenilor, afectarea organismelor vii şi a ecosistemelor acvatice,

stânjenirea folosinţelor apei şi deteriorarea ambianţei naturale;

poluare potenţial semnificativă – concentraţii de poluanţi în mediu ce depăşesc

pragurile de alertă prevăzute în reglementările privind evaluarea poluării mediului.

Aceste valori definesc pragul poluării la care autorităţile competente consideră că un

amplasament poate avea un impact asupra mediului şi stabilesc necesitatea unor studii

suplimentare.

poluare semnificativă – concentraşţii de poluanţi în mediu ce depăşesc pragurile de

intervenţie prevăzute în reglementările privind evaluarea poluării mediului.

poluare: înseamnă introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al activităţii umane,

a unor substanţe, sau a căldurii în aer, apă sau pe sol, care poate dăuna sănătăţii

umane sau calităţii ecosistemelor acvatice sau celor terestre dependente de cele

acvatice, care poate conduce la pagube materiale ale proprietăţii, sau care pot dăuna

sau obstrucţiona serviciile sau alte folosinţe legale ale mediului;

poluarea apei – orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei,

peste o limită admisibilă stabilită, inclusiv depăşirea nivelului natural de

radioactivitate produsă direct sau indirect de activităţi umane, care o fac improprie

pentru o folosire normală în scopurile în care această folosire era posibilă înainte de a

interveni alterarea.

potenţial ecologic bun: starea unui corp de apă puternic modificat sau a unui corp de

apă artificial, clasificată în concordanţă cu prevederile relevante din anexa nr. 1.1 din

Legea apelor (107/1996 cu modificarile si completarile ulterioare;

prag de alertă – concentraţii de poluanţi în aer, apă, sol sau în emisii/evacuări, care

au rolul de a avertiza autorităţile competente asupra unui impact potenţial asupra

mediului şi care determină declanşarea unei monitorizări suplimentare şi/sau

reducerea concentraţiilor de poluanţi din emisii/evacuări.

prag de intervenţie – concentraţii de poluanţi în aer, apă, sol sau în emisie/evacuări,

la care autorităţile competente vor dispune executarea studiilor de evaluare a riscului

şi reducerea concentraţiilor de poluanţi din emisii/evacuări.

precizia este eroarea aleatoare şi este exprimată ca deviaţia standard a dispersiei

rezultatelor faţă de o valoare madie (conform ISO 5725).

prejudiciu - efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor,

bunurilor sau mediului, provocat prin poluanţi, activităţi dăunătoare ori dezastre;

prejudiciu - o schimbare negativă măsurabilă a unei resurse naturale sau o deteriorare

măsurabilă a unui serviciu legat de resursele naturale, care poate surveni direct sau

indirect;

prejudiciul asupra mediului, inclusiv cel determinat de elementele aeropurtate,

înseamnă:

a) prejudiciul asupra speciilor şi habitatelor naturale protejate - orice prejudiciu

care are efecte semnificative negative asupra atingerii sau menţinerii unei stări

favorabile de conservare a unor astfel de habitate sau specii; caracterul

semnificativ al acestor efecte se evaluează în raport cu starea iniţială, ţinând cont

de criteriile prevăzute în anexa nr. 1 (OUG Nr. 68 din 28 iunie 2007; prejudiciile

aduse speciilor şi habitatelor naturale protejate nu includ efectele negative

identificate anterior, care rezultă din acţiunile unui operator care a fost autorizat în

mod expres de autorităţile competente în concordanţă cu prevederile legale în

vigoare;

b) prejudiciul asupra apelor - orice prejudiciu care are efecte adverse

semnificative asupra stării ecologice chimice şi/sau cantitative şi/sau potenţialului

ecologic al apelor în cauză, astfel cum au fost definite în Legea nr. 107/1996, cu

modificările şi completările ulterioare, cu excepţia efectelor negative pentru care

se aplică art. 2.7 din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările

ulterioare;

c) prejudiciul asupra solului - orice contaminare a solului, care reprezintă un risc

semnificativ pentru sănătatea umană, care este afectată negativ ca rezultat al

introducerii directe sau indirecte a unor substanţe, preparate, organisme sau

microorganisme în sol sau în subsol;

prevenirea şi înlăturarea efectelor poluărilor accidentale a resurselor de apă:

totalitatea măsurilor şi acţiunilor care implică: măsuri de prevenire, mijloace şi

construcţii cu rol de apărare şi pregătire pentru intervenţii; acţiuni operative de

urmărire a undei de poluare, limitarea răspândirii, colectarea, neutralizarea şi

distrugerea poluanţilor; măsuri pentru restabilirea situaţiei normale şi refacerea

echilibrului ecologic;

principiul parteneriatului – stabileşte crearea unui parteneriat între responsabilii de

activităţi, incluzând poluatorii, autorităţile centrale şi locale şi populaţia afectată de

poluare.

principiul poluatorul plăteşte – stabileşte necesitatea creării unui cadru legislativ şi

economic corespunzător, astfel încât costurile pentru reducerea emisiilor să fie

suportate de generatorul acestora. Responsabilii pentru deteriorarea calităţii

atmosferei trebuie să plătească în conformitate cu gravitatea efectelor produse.

principiul precauţiei – implică evaluarea preliminară a riscurilor de poluare şi

evitarea acestora.

principiul prevenirii- stabileşte că măsurile de prevenire sunt prioritare în raport cu

cele de eliminare a efectelor poluării.

principiul proximităţii – stabileşte iniţierea măsurilor de reducere a emoisiilor de

poluanţi în aer în zona sursei generatoare.

principiul utilizării durabile a resurselor naturale – stabileşte minimizarea şi

eficientizarea utilizării resurselor primare, în special a celor neregenerabile, punând

accent pe utilizarea celor secundare. Resursele naturale trebuie exploatate astfel încât

să nu le fie compromisă disponibilitatea pe termen lung.

probă de referinţă – probă materială produsă de un institut specializat, ce poate fi

utilizată pentru a identifica precizia şi acurateţea tehnicilor de analiză chimică a

solurilor.

profil de sol - secţiune în teren (obţinută prin săparea unei gropi sau pe peretele unei

deschideri naturale) pe care se examinează alcătuirea verticală a învelişului de sol.

profilul de sol (sau pedonul, dacă este considerat în suprafaţă) constituie unitatea

elementară de bază în cercetarea şi cartarea solului, care permite studierea

orizonturilor şi a caracteristicilor morfologice, fizice şi chimice ale solului, precum şi

interpretări genetico-evolutive, geografice, agrosilvoproductive sau ameliorative.

pedonul reprezentativ al unei unităţi elementare (areal) de sol constituie obiectul care

este studiat, clasificat şi grupat în diferite moduri;

program etapizat: act cu putere juridică elaborat pentru conformarea cu prevederile

legale, prin efectuarea eşalonată a remedierilor sau a completărilor ce se impun la

folosinţele de apă;

program operaţional sectorial - document aprobat de Comisia Europeană pentru

implementarea acelor priorităţi sectoriale din Planul Naţional de dezvoltare care sunt

aprobate spre finanţare prin cadrul de sprijin comunitar

program pentru conformare – plan de măsuri cuprinzând etape care trebuie

parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei de mediu, de către

autoritatea competentă, în scopul respectării reglementărilor privind protecţia

mediului.

proiect - executarea lucrărilor de construcţii sau a altor instalaţii ori lucrări; alte

intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului, inclusiv cele care implică exploatarea

resurselor minerale;

proprietar de animale - persoana fizică sau juridică ce are în proprietate animale;

proprietar de exploataţie - persoana fizică sau juridică ce are în proprietate o

exploataţie;

public - una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în conformitate cu

legislaţia ori practica naţională, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora.

public interesat - publicul afectat sau potenţial afectat de procedura prevăzută la art. 4

ori care are un interes în cadrul respectivei proceduri; în sensul acestei definiţii,

organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi care

îndeplinesc condiţiile legale sunt considerate ca având un interes;

punct de amestec reprezintă locul în care apa tratată în scopul potabilizării,

provenind din două sau mai multe surse, este combinată în condiţii tehnic controlate;

puţ absorbant - puţ cu fund şi pereţi perforaţi, executat până la nivelul unui strat

permeabil, în scopul introducerii în acesta a unor cantităţi de apă uzată;



R

raport de amplasament - documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice care

au acest drept, potrivit legii, în scopul obţinerii autorizaţiei integrate de mediu şi care

evidenţiază starea amplasamentului, situaţia poluării existente înainte de punerea în

funcţiune a instalaţiei şi oferă un punct de referinţă şi comparaţie la încetarea

activităţii;

raport de mediu – parte a documentaţiei planurilor sau programelor care identifică,

descrie şi evaluează efectele posibile semnificative asupra mediului ale aplicării

acestora şi alternativele lor raţionale, luând în considerare obiectivele şi aria

geografică aferentă.

raport de securitate - documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice care au

acest drept, potrivit legii, necesară pentru obiective în care sunt prezente substanţe

periculoase conform prevederilor legislaţiei privind controlul activităţilor, care

prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase;

raport geologic de investigare şi evaluare a poluării mediului geologic - documentaţie

tehnică elaborată de specialişti în domeniul ştiinţelor geologice şi pedologice,

persoane fizice sau juridice, care cuprinde rezultatele etapelor de investigare şi

evaluare a poluării;

râu: corp de apă interioară care curge în cea mai mare parte la suprafaţa terenului, dar

care poate curge şi subteran într-o anumită parte a cursului său;

realimentare artificială a apelor subterane: introducerea voluntară de apă în

acviferele respective, pentru mărirea afluxului de apă sau pentru ridicarea nivelului

apelor subterane, reprezentând aportul de apă în acvifere, suplimentar alimentării lor

naturale;

reambularea - acţiunea prin care se actualizează informaţia pedologică şi

agrochimică din studiu. Proporţia în care va fi efectuată actualizarea datelor

(procentul de reambulare) într-un studiu pedologic este prevăzută în S.C.S./1982

"Norme de timp şi elemente de calculaţie ale tarifelor pentru studii şi cercetări de

sol", cap. 1.2.4 (Norme de timp pentru reambularea studiilor pedologice).

reciclare- operaţiunea de reprelucrare, într-un proces de producţie a deşeurilor

industriale pentru a fi reutilizate în scopul iniţial sau pentru alte scopuri.

recirculare: refolosirea apei în cadrul unei folosinţe, în scopul reducerii volumului de

apă proaspătă prelevată din sursă;

reconstrucţie ecologică - ansamblul lucrărilor efectuate în vederea aducerii unui sit,

după remedierea acestuia, cât mai aproape de starea naturală;

refacerea mediului geologic - ansamblul măsurilor de curăţare, remediere şi/sau

reconstrucţie ecologică;

regenerare, inclusiv regenerarea naturală - în cazul apelor, speciilor şi habitatelor

naturale protejate, înseamnă readucerea la starea iniţială a resurselor naturale

prejudiciate şi/sau a serviciilor deteriorate, iar în cazul prejudiciului asupra solului,

înseamnă eliminarea oricărui risc semnificativ cu efect negativ asupra sănătăţii

umane;

registrul exploataţiei - colecţia de date în format de hârtie şi/sau electronic care

cuprinde informaţii despre animalele identificate din exploataţia respectivă şi despre

mişcarea acestora; la exploataţiile nonprofesionale, registrul exploataţiei este

reprezentat de colecţia exemplarelor documentelor care se remit proprietarului

exploataţiei la consemnarea mişcării animalelor, inclusiv la identificarea iniţială, prin

arhivarea respectivelor exemplare, în ordine cronologică, îndosariate în mod

corespunzător şi păstrate prin grija proprietarului, pentru o perioadă de minimum 3

ani de la data închiderii exploataţiei;

registrul naţional al exploataţiilor - colecţia de date în format electronic care

cuprinde informaţiile de identificare a fiecărei exploataţii din România, denumit în

continuare RNE;

remediere - ansamblul lucrărilor efectuate în vederea readucerii concentraţiilor

poluanţilor sub valorile pragului de alertă;

repararea prejudiciului adus apelor sau speciilor ori habitatelor naturale

protejate se realizează prin readucerea acestora la starea iniţială, printr-o reparare

primară, complementară şi compensatorie, unde:

a) Reparare "primară" înseamnă orice măsură de remediere care readuce resursele

naturale prejudiciate şi/sau serviciile afectate la starea iniţială sau la o stare

apropiată de aceasta;

b) Reparare "complementară" înseamnă orice măsură de remediere întreprinsă cu

privire la resursele naturale şi/sau serviciile pentru a compensa faptul că repararea

primară nu a condus la refacerea completă a resurselor naturale şi/sau a serviciilor

prejudiciate;

c) Reparare "compensatorie" înseamnă orice măsură întreprinsă pentru a

compensa pierderile interimare de resurse naturale şi/sau de servicii care au loc

între data producerii prejudiciului şi momentul în care repararea primară îşi

produce pe deplin efectul;

d) "Pierderi interimare" înseamnă pierderi care rezultă din faptul că resursele

naturale şi/sau serviciile prejudiciate nu-şi pot îndeplini funcţiile ecologice sau nu

pot furniza servicii altor resurse naturale sau publicului până când îşi fac efectul

măsurile primare sau complementare. Nu constau în compensarea financiară

acordată publicului.

resurse de apă: apele de suprafaţă alcătuite din cursurile de apă cu deltele lor,

lacuri, bălţi, apele maritime interioare şi marea teritorială, precum şi apele

subterane de pe teritoriul ţării, în totalitatea lor;

resurse disponibile de apă subterană: rata medie anuală, pe termen lung, a

reîncărcării totale a unui corp de apă subterană, mai puţin rata anuală pe termen lung

a debitului necesar pentru atingerea obiectivelor de protecţie a apelor şi mediului

acvatic pentru apele de suprafaţă asociate, specificate în art. 2^1 alin. (1), pentru

evitarea oricărei diminuări importante a stării ecologice a unor astfel de ape, precum

şi pentru evitarea oricăror daune importante ale ecosistemelor terestre asociate;

resurse naturale – totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în

activitatea umană: resurse neregenerabile- minerale şi combustibili fosili-

regenerabile – apă, aer,sol, floră, faună sălbatică – şi permanente – energie solară,

eoliană, geotermală şi a valurilor.

reţea de distribuţie - parte din sistemul de alimentare cu apă alcătuită din conducte,

armături şi construcţii-anexă, prin care apa este distribuită utilizatorilor;

reţeaua ecologică a ariilor protejate – ansamblul de arii naturale protejate,

împreună cu coridoarele ecologice.

reţeaua ecologică EMERALD – reţeaua europeană de arii de interes conservativ

special, creată în baza Convenţiei privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor

naturale din Europa, Berna,1979.

reţeaua ecologică NATURA 2000 – reţeaua ecologică de arii naturale protejate

constând în arii de protecţie specială şi arii speciale de conservare, instalată prin

Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi florei

sălbatice.

rezervor de înmagazinare este orice construcţie, alta decât cea aflată în incinta

staţiei de tratare, în care apa potabilă este stocată în scopul satisfacerii unei cerinţe de

apă variabilă în timp; în cazul în care apa este înmagazinată şi stocată într-o

construcţie care cuprinde mai mult de un singur compartiment şi fiecare

compartiment are intrare şi ieşire proprii, iar compartimentele nu sunt conectate

hidraulic între ele, construcţia constituie rezervor de înmagazinare separat, iar în

cazul în care compartimentele sunt conectate hidraulic, construcţia constituie rezervor

de înmagazinare individual.

risc ecologic potenţial – probabilitatea producerii unor efecte negative asupra

mediului, care pot fi prevenite pe baza unui studiu de evaluare.



S

sacrificare pentru consum propriu - sacrificarea animalelor în exploataţiile

nonprofesionale, carnea, produsele şi subprodusele provenite de la acestea fiind

destinate exclusiv consumului familial;

schema directoare de amenajare şi management a bazinului hidrografic

(SDABH) - instrumentul de planificare în domeniul apelor pe bazin hidrografic,

alcătuită din două părţi: Planul de amenajare al bazinului hidrografic (PABH) şi

Planul de management al bazinului hidrografic (PMABH);

şeptel - toate animalele ţinute sau crescute pentru folosinţă sau profit;

servicii de apă: toate serviciile efectuate pentru populaţie, instituţii publice sau altă

activitate economică, referitoare la:

a) asigurarea necesarului de apă brută în sursă în secţiunea de captare a

folosinţelor;

b) captarea, acumularea, stocarea, transportul, tratarea şi distribuţia apelor de

suprafaţă sau subteran;

c) colectarea şi epurarea apelor uzate care sunt evacuate în apele de suprafaţă;

servicii şi serviciile resurselor naturale - funcţiile asigurate de o resursă naturală în

beneficiul altei resurse naturale sau al publicului;

sistem de alimentare cu apă - ansamblu de construcţii şi instalaţii prin care apa este

preluată dintr-o sursă naturală, este tratată, transportată, înmagazinată şi distribuită

utilizatorilor;

sistem de canalizare - ansamblu de canale, construcţii-anexă, staţii de pompare etc.,

prin care apele uzate şi pluviale sunt colectate, transportate, epurate şi evacuate într-

un receptor.

sistem de management de mediu - componenta sistemului de management general,

care include structura organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile,

practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, implementarea,

realizarea, analizarea şi menţinerea politicii de mediu;

sistemul naţional de identificare şi înregistrare a animalelor SNIIA- totalitatea

aplicaţiilor, dispozitivelor, documentelor şi procedurilor utilizate pentru identificarea

şi înregistrarea animalelor;

sit abandonat - zonă definită geografic, delimitată în suprafaţă şi în adâncime,

poluată cu substanţe biologice sau chimice şi părăsită de poluator;

sit contaminat - zonă definită geografic, delimitată în suprafaţă şi adâncime, poluată

cu substanţe biologice sau chimice;

sit de conservare – sinonim cu arie naturală protejată.

sit orfan - zonă definită geografic, delimitată în suprafaţă şi adâncime, poluată cu

substanţe biologice sau chimice, al cărei poluator este necunoscut.

solicitant - orice persoană fizică sau juridică care solicită informaţii privind mediul,

indiferent de cetăţenie, naţionalitate sau domiciliu, iar în cazul persoanelor juridice,

indiferent de locul în care sunt înregistrate sau în care se află centrul efectiv al

activităţii lor;

specii şi habitate naturale protejate:

a) speciile incluse în anexele nr. 3, 4A şi 4B la Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea

habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările

ulterioare;

b) habitatele de păsări migratoare sau ale speciilor incluse în anexa nr. 3, precum

şi habitatele naturale enumerate în anexa nr. 2 şi locurile de reproducere sau de

odihnă ale speciilor prevăzute în anexele nr. 4A şi 4B la Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 57/2007, cu modificările şi completările ulterioare;

standard de calitate a apelor subterane - un standard de calitate a mediului

exprimat drept concentraţia unui anumit poluant, grup de poluanţi sau a unui indicator

al poluării în apa subterană, care nu trebuie depăşit, pentru a proteja sănătatea

oamenilor şi mediul;

standard de calitate a mediului - un ansamblu de cerinţe care trebuie satisfăcute la

un moment dat, pentru un element de mediu dat sau pentru o parte specifică a

acestuia, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

stare de conservare a unei specii - totalitatea factorilor care acţionează asupra

speciei respective şi care pot afecta pe termen lung distribuţia şi abundenţa

populaţiilor sale pe teritoriul naţional sau în arealul natural al speciei respective, după

caz;

stare de conservare a unui habitat natural - totalitatea factorilor ce acţionează

asupra unui habitat natural, precum şi asupra speciilor caracteristice acestuia şi care

pot afecta, pe termen lung, distribuţia, structura şi funcţiile sale, precum şi

supravieţuirea speciilor ce îi sunt caracteristice pe teritoriul naţional sau în arealul

natural al acestui habitat, după caz;

starea apelor de suprafaţă: este expresia generală a stării unui corp de apă de

suprafaţă, determinată de indicatorii minimi ce caracterizează starea sa ecologică şi

starea sa chimică;

starea apelor subterane: este expresia generală a stării unui corp de apă subterană,

determinată de indicatorii minimi care caracterizează starea sa cantitativă şi starea sa

chimică;

starea bună a apelor de suprafaţă: starea atinsă de un corp de apă de suprafaţă

atunci când, atât starea sa ecologică cât şi starea chimică sunt "bune";

starea bună a apelor subterane: este starea atinsă de un corp de apă subterană

atunci când, atât starea sa cantitativă cât şi starea sa chimică sunt cel puţin "bune";

starea cantitativă bună: este starea definită conform tabelului 2.1.2 din anexa nr. 1.1

din Legea Apelor 107/1996 cu modificarile si completarile ulterioare;

starea cantitativă: expresie a gradului în care un corp de apă subterană este afectat

de prelevări de apă directe şi indirecte;

starea chimică bună a apelor de suprafaţă: starea chimică, necesară pentru

atingerea obiectivelor de protecţie a apelor şi a mediului acvatic specifice apelor de

suprafaţă, stabilite la art. 2.1 alin. (1) din Legea Apelor 107/1996 cu modificarile si

completarile ulterioare, respectiv starea chimică bună atinsă de un corp de apă de

suprafaţă pentru care concentraţiile poluanţilor nu depăşesc valorile standard privind

calitatea mediului;

starea chimică bună a apelor subterane: starea chimică a unui corp de apă

subterană, care îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în tabelul 2.3.2 din anexa nr.

1.1 din Legea Apelor 107/1996 cu modificarile si completarile ulterioare;

starea ecologică a apelor de suprafaţă: starea de calitate exprimată prin structura şi

funcţionarea ecosistemelor acvatice din apele de suprafaţă, clasificată în funcţie de

elementele biologice, chimice şi hidromorfologice caracteristice;

starea ecologică bună a apelor de suprafaţă: starea unui corp de apă de suprafaţă,

definită pe baza "stării bune" a elementelor biologice;

starea ecologică bună: este starea unui corp de ape de suprafaţă, astfel clasificată în

concordanţă cu prevederile anexei nr. 1.1 din Legea Apelor 107/1996 cu modificarile

si completarile ulterioare;

starea ecologică: este o expresie a calităţii structurii şi funcţionării ecosistemelor

acvatice asociate apelor de suprafaţă, clasificate în concordanţă cu prevederile anexei

nr. 1.1 din Legea Apelor 107/1996 cu modificarile si completarile ulterioare;

starea iniţială - starea resurselor naturale şi serviciilor la momentul producerii

prejudiciului, care ar fi existat dacă prejudiciul asupra mediului nu s-ar fi produs,

estimată pe baza celor mai bune informaţii disponibile.

staţii şi instalaţii de prelucrare a calităţii apelor: staţii de tratare pentru obţinerea

de apă potabilă sau industrială; staţii/instalaţii de preepurare/epurare a apelor uzate;

sub-bazin hidrografic: suprafaţă de teren de pe care se colectează toate apele de la

izvoare până la un anumit punct al cursului de apă, care este în mod normal un lac sau

o confluenţă a cursului de apă;

Substanţe chimice potenţial toxice pentru mediul acvatic – substanţe chimice

provenite din activitatea socio-economică, care când pătrund în mediul acvatic pot

produce, în funcţie de cantitate şi de timpul de expunere, efecte negative temporare

sau ireversibile pe termen scurt, mediu ori lung asupra mediului acvatic; în funcţie de

efectul apărut, substanţele chimice pot fi considerate prioritare seu prioritar

periculoase pentru mediul acvatic.

substanţe periculoase: substanţe sau grupuri de substanţe care sunt toxice,

persistente şi care tind să bioacumuleze şi alte substanţe sau grupuri de substanţe care

conduc la un nivel echivalent ridicat de preocupare;

substanţe prioritar periculoase: substanţele sau grupurile de substanţe care sunt

toxice, persistente şi care tind să bioacumuleze şi alte substanţe sau grupe de

substanţe care creează un nivel similar de risc;

substanţe prioritare - substanţe care reprezintă un risc semnificativ de poluare

asupra mediului acvatic şi prin intermediul acestuia asupra omului şi folosinţelor de

apă;

sub-unitate hidrografică: suprafaţă de teren situată pe teritoriul naţional formată

dintr-un sub-bazin, o parte a unui sub-bazin, un grup de sub-bazine sau un grup de

părţi de sub-bazine;

suprafaţa agricolă cuprinde terenurile folosite pentru obţinerea producţiei vegetale -

arabile, păşuni şi fâneţe naturale, vii, pepiniere viticole şi hameişti, livezi şi pepiniere

pomicole, arbuşti fructiferi - situate în perimetrele extravilan şi intravilan ale

localităţilor;

Suprafaţa agricolă în proprietate cuprinde terenurile aflate în proprietatea

gospodăriei/unităţii cu personalitate juridică;

Suprafaţa agricolă primită reprezintă suma suprafeţelor primite sub diferite forme

(în arendă, în parte, în asociere, sub formă de acţiuni, sub alte forme;

Suprafaţa agricolă primită în arendă cuprinde terenul luat în exploatare în

schimbul unei arende în bani sau în natură (cotă fixă) potrivit prevederilor legislaţiei

în domeniu;

Suprafaţa agricolă primită în parte cuprinde terenurile luate în exploatare în

schimbul unei cote-părţi din producţia obţinută;

Suprafaţa agricolă primită în asociere - se completează numai de unităţile cu

personalitate juridică şi cuprinde terenurile cu care s-au înscris membrii acestora în

asociaţii.

Suprafaţa agricolă primită sub formă de acţiuni - se completează numai de

unităţile cu personalitate juridică şi cuprinde terenurile aparţinând unor persoane

fizice sau juridice, cu care s-au înscris în societăţile respective;

Suprafaţa agricolă primită sub alte forme cuprinde terenurile pe care

gospodăria/unitatea cu personalitate juridică le-a primit cu titlu gratuit, prin schimb

temporar, concesionare etc.;

Suprafaţa agricolă dată reprezintă suma suprafeţelor date sub diferite forme;

Suprafaţa agricolă dată în arendă cuprinde terenurile pe care proprietarul le-a cedat

unei alte gospodării/unităţi cu personalitate juridică în vederea utilizării lor în

schimbul unei plăţi (arendă) în bani sau în natură (cotă fixă);

Suprafaţa agricolă dată în parte cuprinde terenurile pe care proprietarul le-a cedat

unei alte gospodării/unităţi cu personalitate juridică în vederea utilizării lor, acesta

primind o cotă-parte din producţia obţinută. Cantitatea primită variază în funcţie de

producţia obţinută în anul agricol respectiv.

Suprafaţa agricolă înscrisă la o societate/asociaţie agricolă cu personalitate

juridică cuprinde terenurile cu care proprietarul s-a înscris într-o societate/asociaţie

agricolă cu personalitate juridică. Nu se înregistrează suprafeţele cuprinse la

asociaţiile familiale (fără personalitate juridică);

Suprafaţa agricolă înscrisă la o societate comercială agricolă (ca acţionar)

cuprinde terenurile cu care proprietarul participă sub formă de acţiuni la acest tip de

societate comercială;

Suprafaţa agricolă dată sub alte forme cuprinde terenurile date spre exploatare cu

titlu gratuit, prin schimb temporar, concesionare etc.;

Suprafaţa agricolă dată la societăţile/asociaţiile agricole cu personalitate juridică

cuprinde terenurile date spre exploatare societăţilor/asociaţiilor agricole cu

personalitate juridică.

Suprafaţa agricolă utilizată cuprinde terenurile utilizate de gospodărie în mod

direct.

supravegherea sanitară constă în autorizarea, inspecţia şi controlul de laborator al

calităţii apei potabile;

sursă unică de distribuţie reprezintă un punct la ieşirea din staţia de tratare, staţia de

pompare, rezervor sau un punct de amestec;



T

tendinţă crescătoare semnificativă şi durabilă - orice creştere semnificativă, din

punct de vedere statistic şi al mediului, a concentraţiei unui poluant, grup de poluanţi

sau a unui indicator al poluării în apele subterane, pentru care se consideră necesară o

inversare a tendinţei;

teren agricol - total reprezintă suma suprafeţelor terenurilor arabile, păşunilor

naturale, fâneţelor naturale, viilor, pepinierelor viticole şi hameiştilor, livezilor de

pomi, pepinierelor pomicole şi arbuştilor fructiferi

teren arabil este terenul care se ară în fiecare an sau la intervale mai mari, în scopul

cultivării plantelor anuale sau perene - inclusiv terenurile rămase necultivate din

cauza inundaţiilor, colmatărilor, a altor calamităţi cu caracter temporar şi din alte

cauze. De asemenea, din această categorie fac parte şi terenurile ocupate de sere,

solarii, răsadniţe, căpşunerii.

titularul proiectului - solicitantul aprobării de dezvoltare pentru un proiect privat sau

autoritatea publică care iniţiază un proiect.

transponder - dispozitivul electronic de identificare, ce asigură o dublă

funcţionalitate: stocarea unui cod de identificare unic şi transmiterea acestuia atunci

când este activat de un câmp de radiofrecvenţă corespunzător;



U

unitate - componenta unei persoane juridice care desfăşoară activităţi de creştere,

comercializare, colectare ori tăiere a animalelor vii - ferme de animale, centre de

colectare, tabere de vară, stâne, târguri şi expoziţii de animale, abatoare;

unitate de neutralizare a deşeurilor de origine animală - unitatea aparţinând

persoanelor fizice sau juridice, inclusiv instituţiilor publice, care desfăşoară activităţi

de neutralizare a deşeurilor de origine animală, în baza autorizării şi/sau aprobării,

după caz, potrivit prevederilor legale;

unitatea cartografică de sol (US) - reprezentarea grafică pe hartă a unei unităţi

teritoriale de sol sau a unui grup (asociaţii) de unităţi teritoriale de sol (US complex).

Ea este redată pe hartă prin unul sau mai multe areale. Unitatea cartografică de sol

simplă poate cuprinde până la 10 - 15% din suprafaţa ei incluziuni de alte soluri care

nu se pot evidenţia cartografic la scara de referinţă;

unitatea cartografică de teren sau de pedotop (UT) - reprezentarea pe hartă a unei

unităţi teritoriale de teren UT complex sau a unui grup (asociaţii) de astfel de

unităţi, respectiv a unui TEO sau asociaţii de TEO complex. O unitate cartografică

de teren poate fi constituită din unul sau mai multe areale, ea putând cuprinde până la

10 - 15% incluziuni de alte terenuri;

unitatea de teren (sau pedotopul) - o porţiune de teren omogenă sub aspectul

însuşirilor solului, climei, reliefului şi condiţiilor hidrogeologice, conform scării

cartografice. Unitatea teritorială de teren care se ia în considerare în studii de detaliu

este denumită şi teritoriu ecologic omogen (TEO) sau unitate elementară de teren;

unitatea taxonomică (tipologică) de sol - un concept care se referă atât la clasificarea,

cât şi la denumirea solului, cuprinzând soluri caracterizate prin proprietăţi şi însuşiri

morfologice, fizice, chimice, mineralogice, hidrologice etc. egale sau foarte apropiate,

care variază în limite precis definite prin Sistemul român de clasificare a solurilor şi

Sistemul român de taxonomie a solurilor, în acord cu rangul unităţii de sol, adaptat

conform scării de lucru (tip, subtip, varietate);

unitatea teritorială de sol - arealele de sol în care este răspândită o unitate

taxonomică de sol în natură, într-o anumită regiune;

unităţi de gospodărire a apelor: Direcţiile de ape bazinale ale Administraţiei

Naţionale "Apele Române" şi Sistemele de Gospodărire a Apelor organizate ca

subunităţi ale direcţiilor bazinale;

utilizare a namolurilor / gunoiului de grajd – împrăştierea nămolurilor si sau a

gunoiului de grajd pe soluri sau orice altă aplicare a nămolurilor si/sau gunoiului de

grajd pe şi în soluri.

utilizare durabilă – folosirea resurselor regenerabile într-un mod şi o rată care să nu

conducă la declinul pe termen lung al acestora, menţinând potenţialul lor în acord cu

necesităţile şi aspiraţiile generaţiilor prezente şi viitoare.

utilizator de apă: orice persoană fizică sau persoană juridică care, în activităţile sale,

foloseşte apa, luciul de apă sau valorifică fructul acesteia;

Utilizator de gunoi de grajd si/sau nămol – orice persoană fizică sau juridică

autorizată, implicată în încărcarea, transportul, depozitarea, împrăştierea şi

încorporarea gunoiului de grajd si/sau nămolului în terenul agricol al beneficiarului.



V

valori standard privind calitatea mediului: concentraţia unui anumit poluant sau a

unui grup de poluanţi în apă, sediment sau biota care nu trebuie să fie depăşită pentru

protecţia sănătăţii umane şi a mediului;

verificator de mediu - persoana fizică sau organizaţia, independentă faţă de

organizaţia verificată, care a obţinut acreditarea ca verificator de mediu;

vii, pepiniere viticole şi hameişti cuprind plantaţiile viticole pe rod şi tinere,

plantaţiile portaltoi, şcolile de viţă, hameiştile pe rod şi tinere.



Z

zona de protecţie: zona adiacentă cursurilor de apă, lucrărilor de gospodărire a

apelor, construcţiilor şi instalaţiilor aferente, în care se introduc, după caz, interdicţii

sau restricţii privind regimul construcţiilor sau exploatarea fondului funciar, pentru a

asigura stabilitatea malurilor sau a construcţiilor, respectiv pentru prevenirea poluării

resurselor de apă;

zona inundabilă: suprafaţă de teren din albia majoră a unui curs de apă, delimitată de

un nivel al oglinzii apei, corespunzător anumitor debite în situaţii de ape mari.

zona umedă: întinderi de bălţi, mlaştini, turbării de ape naturale sau artificiale cu

adâncime mai mică de 2 m, permanente sau temporare, unde apa este stagnantă sau

curgătoare, dulce, salmastră sau sărată, inclusiv ape costiere cu adâncime mai mică de

6 m;

zonă vulnerabilă - suprafeţele de teren agricol de pe teritoriul ţării prin care se

drenează scurgerile difuze în apele poluate sau expuse poluării cu nitraţi şi care

contribuie la poluarea acestor ape.

3. Legislatia europeana referitoare la protectia apelor impotriva

poluarii cu nitrati din surse agricole





Obiectivele Directivei Nitraţilor

Directiva Nitraţilor (91/676/EEC), elaborată în 1991 şi menţionată în Directiva Cadru

pentru Apă, are ca scop reducerea poluării apei cu nitraţi din surse agricole şi prevenirea

poluării viitoare. Directiva solicită statelor membre să monitorizeze concentraţiile de

nitraţi în apele de suprafaţă şi subterane, să identifice apele afectate de poluare şi pe cele

ce pot fi afectate de poluare dacă nu sunt luate măsuri şi să desemneze zonele vulnerabile,

definite ca toate arealele ce se drenează în corpurile de apă identificate. Pentru aceste

zone vulnerabile trebuie dezvoltate, implementate şi revizuite o dată la patru ani,

programe de acţiune care să conţină măsuri de reducere şi prevenire a poluării cu nitraţi.

Statele membre trebuie, de asemenea, să elaboreze coduri de bune practici agricole şi să

organizeze campanii de informare unde se consideră necesar pentru implementarea

acestora.

Măsurile pentru zonele vulnerabile au ca scop reducerea fluxului de nutrienţi către apele

subterane şi cele de suprafaţă; în acelaşi timp, este evitată suprasaturarea şi degradarea

ulterioară. Identificarea apelor trebuie să se bazeze pe următoarele criterii (Anexa I):

 Ape de suprafaţă: dacă conţin sau pot conţine, dacă nu se aplică măsuri,

concentraţii mai mari decât cele prevăzute în Directiva 75/440/EEC;

 Ape subterane: dacă conţin sau pot conţine, dacă nu se aplică măsuri, mai

mult de 50 mg/l nitraţi/l;

 Lacuri naturale, corpuri de apă dulce, estuare, ape costale şi marine: dacă sunt

sau pot fi afectate de eutrofizare, dacă nu se aplică nici o măsură.

Este important de evidenţiat faptul că toate Codurile de Bune Practici Agricole (Anexa 2)

şi măsurile incluse în programele de acţiune (Anexa 3) sunt obligatorii pentru Zonele

Vulnerabile la Nitraţi. În zonele neincluse în cele vulnerabile, Codurile de Bune Practici

agricole sunt opţionale. Codurile de Bune Practici Agricole ce au ca obiectiv reducerea

poluării cu nitraţi si care ţin cont de condiţiile din diferitele regiuni ale Comunităţii

Europene, trebuie să conţină prevederi care să acopere cel puţin aspectele incluse în

Anexa II A, în măsura în care sunt relevante. Aceste aspecte includ perioadele de aplicare

a fertilizanţilor, caracteristicile terenului (teren în pantă; teren saturat cu apă, inundat,

îngheţat sau acoperit cu zăpadă; vecinătatea cu corpuri de apă) şi proceduri (rata şi

uniformitatea aplicărilor de fertilizanţi); şi capacitatea şi modul de construcţie al

sistemelor de depozitare a gunoiului de grajd. Statele membre pot include în codurile de

bune practici agricole aspecte suplimentare, cuprinse în Anexa II B: utilizarea terenurilor

(rotaţia culturilor, proporţia culturilor permanente faţă de cele anuale); gradul minim de

acoperire cu vegetaţie în anumite perioade; planurile şi registrele de fertilizare la nivelul

fermelor; prevenirea poluării cu nitraţi din scurgerea la suprafaţă şi percolare.

Programele de Acţiune trebuie să conţină măsuri printre care stabilirea perioadelor când

aplicarea unor anumite tipuri de fertilizanţi este interzisă; stabilirea cantităţilor maxime

de fertilizanţi de aplicat pe baza unui sistem de tip bilanţ; capacităţile minime de stocare;

un standard maxim de aplicare a gunoiului de grajd pe ha stabilit la o cantitate maximă de

210 kg N în timpul primului ciclu de 4 ani al programului de acţiune sau de 170 kg N

organic/ha/an pentru următorul ciclu de 4 ani din programul de acţiune. Statelor membre

li se solicită să raporteze Comisiei Europene desemnarea zonelor vulnerabile, rezultatele

monitorizării apelor, programele de acţiune şi codurile de bune practici agricole, o dată la

patru ani. Directiva Cadru pentru Apă se referă în mod explicit la Directiva Nitraţilor în

ceea ce priveşte poluarea difuză cu nitraţi proveniţi din activităţile agricole şi extinde

problema şi asupra fosfaţilor. Măsurile stabilite în cadrul Programelor de Acţiune au ca

scop să controleze poluarea difuză şi directă a apelor şi să influenţeze utilizarea fosforului

în practicile de fermă. De exemplu, prin limitarea aplicării anuale a fertilizanţilor cu azot

şi a gunoiului de grajd, prin definirea concentraţiilor maxime de nitraţi în apa potabilă şi

prin stabilirea perioadelor de interzicere a aplicării fertilizanţilor, directiva are ca scop

clar stabilirea şi menţinerea bilanţului natural al fertilizanţilor în sol. Prin aceste măsuri,

un flux masiv de nutrienţi către apele subterane şi de suprafaţă este prevenit, şi astfel şi

apariţia proceselor de eutrofizare, a excesului de nutrienţi şi degradările ulterioare.



Principalele etape de implementare a directivei pot fi sintetizate după cum urmează:



1. Identificarea apelor poluate sau ameninţate (N), cum ar fi:

 apele de suprafaţă dulci, în special cele utilizate sau care urmează a fi utilizate

pentru captarea apei potabile, care conţin sau care ar putea conţine o concentraţie

mai mare de 50 mg/l nitraţi

 apele subterane, care conţin sau care ar putea conţine mai mult de 50 mg/l de

nitraţi

 corpurile de apă dulce, estuarele, apele de coastă şi apele marine, eutrofizate sau

care pot deveni eutrofizate



2. Desemnarea de "zone vulnerabile" (ZVN), ca zone de teren care drenează în

apele poluate sau ameninţate şi care contribuie la poluarea cu N



3. Elaborarea codurilor de bune practici agricole, care urmează să fie puse în

aplicare de către agricultori pe bază de voluntariat. Codurile includ:

 măsuri de limitare a perioadelor în care îngrăşămintele pot fi aplicate pe teren,

pentru a permite disponibilitatea azotului numai atunci când cultura are nevoie de

nutrienţi;

 măsuri de limitare a condiţiilor de aplicare a îngrășămintelor (terenuri în pantă,

terenuri îngheţate sau acoperite de zăpadă, terenuri situate în apropierea cursurilor

de apă);

 cerinţe pentru capacitatea minimă de depozitare a gunoiului de grajd;

 rotaţiei culturilor, acoperirea solului pe timpul iernii, culturile secundare, cu

scopul de a limita levigarea în timpul perioadelor ploioase



4. Stabilirea Programelor de Acţiune, care urmează să fie puse în aplicare de

către agricultori în cadrul NVZs în mod obligatoriu. Programele includ:

 măsurile deja incluse în codurile de bune practici agricole, care devin obligatorii

în ZVN;

 alte măsuri cum ar fi limitarea de îngrăşăminte care urmează să fie aplicate, ţinând

cont de nevoile culturilor, toate intrările de azot şi gradul de aprovizionare a

solului, cuantumul maxim de gunoi de grajd de aplicat (corespunzător la 170 kg N

organic / hectar / an)



5. Monitorizare şi raportare naţională la fiecare 4 ani:

 Concentraţiile de nitraţi

 Eutrofizarea

 Evaluarea impactului Programelor de Acţiune

 Revizuirea ZVN şi a Programelor de Acţiune



Calendarul asociat implementării este:









Implementarea directivei în regiunea Flandra din Belgia

Fond

Împreună cu Olanda, Danemarca, regiunea Po Valley din Italia şi regiunea Bretagne din

Franţa, regiunea Flandra din Belgia este unul dintre teritoriile din cadrul Uniunii

Europene cu cel mai mare surplus în bilanţul de nutrienţi. În Flandra, această situaţie este

în principal rezultatul intensificarii explozive a exploataţiei de animale (inclusiv bovine

pentru lapte), după al doilea război mondial.

Într-adevăr, încă din anii ´60, metodele ce în ce mai intense de creştere a animalelor, în

special de bovine, porcine şi păsări, au dus la un excedent de gunoi de grajd în regiunea

Flandra din Belgia, ceea ce înseamnă în primul rând un surplus de minerale (azot şi

fosfaţi). Mai presus de toate, apariţia şi intensificarea creşterii animalelor în regiunile cu

terenuri nisipoase din provinciile din vest şi nord au contribuit la această stare de lucruri.

Principalul motiv pentru acest lucru este faptul că solurile dominante din aceste regiuni

nu sunt potrivite pentru un nivel ridicat al producţiei tradiţionale de culturi arabile, cum

ar fi grâu sau sfeclă de zahăr, precum şi faptul că suprafaţa disponibilă pentru fiecare

fermă este mică. Posibilitatea de a importa materii prime ieftine pentru vite prin porturile

maritime din Anvers şi Ghent şi buna infrastructură au încurajat dezvoltarea creşterii

animalelor în aceste regiuni. Ca o contrapondere la importul de furaje pentru animale,

există exporturi substanţiale de produse (carne, ouă, lapte, brânză, etc.). Cu toate acestea,

creşterea producţiei de nutrienţi, conţinute în gunoiul de grajd, este doar parţial

compensată de creşterea în asimilarea de către culturi, bilanţul rezultat prezentând un

excedent important de azot şi fosfor, care duce la contaminarea apelor subterane şi de

suprafaţă, în special cu nitraţi. În ceea ce priveşte fosforul, a avut loc o considerabilă

acumulare de rezerve în soluri, uneori chiar până la saturaţie.

Deşi semne ale efectelor negative au fost semnalate timpuriu, abia la sfârşitul anilor 80 au

început să fie introduse treptat măsuri pentru a limita pierderea de minerale către mediul

înconjurător. Deşi emisiile de azot sunt la fel de dăunătoare din punct de vedere al

mediului ca şi emisiile de fosfaţi, guvernul flamand, urmând exemplul autorităţilor

olandeze, a orientat iniţial măsurile politicii sale către poluarea cu fosfaţi. Semnificaţia

acestui fapt este în primul rând de ordin practic. Într-adevăr, azotul este mai dificil de

integrat într-o analiză a intrărilor şi ieşirilor, datorită prezenţei sale în forme de compuşi

volatili, cum ar fi amoniacul (NH 3) şi de azot gazos (N 2). Cu toate acestea, în legislaţia

europeană azotul a fost ales element etalon (UE Nitrate Directiva 91/676/CEE). Totuşi,

P2O5 a rămas un element important în legislaţia actuală flamandă.

În 1991, guvernul flamand a lansat primul său decret privind gunoiul de grajd, care de

atunci, a fost adaptat în mai multe rânduri pentru a se conforma cu directiva

nitraţilor. Spre deosebire de alte state membre, politica flamandă a urmărit de la început

reducerea surplusurilor de azot, precum şi a celor de fosfaţi. În scopul de a pune în

aplicare politica sa, guvernul flamand a înfiinţat o agenţie specializată în cadrul

Autorităţii Flamande pentru Fondul Funciar (VLM), cunoscută ca ”Banca de gunoi de

grajd”.

În Planurile de Acţiune privind Gunoiul de Grajd ulterioare, părţi din teritoriul flamand,

iar mai târziu, întreg teritoriul au fost desemnate ca zone vulnerabile la nitraţi, în

conformitate cu Directiva Nitraţilor, iar alte zone au fost desemnate ca fiind saturate cu

fosfor.



Implementarea Directivei Nitraţilor

Legislaţie

Primul decret privind gunoiul de grajd (1991)

În scopul de a face faţă problemei eutrofizării şi a deteriorării calităţii apei datorită

utilizării excesive a gunoiului de grajd şi în perspectiva directivei nitraţilor, guvernul

flamand a promulgat în 1991 primul său "decret privind gunoiul de grajd". Decretul a fost

aprobat pe 23 ianuarie 1991, iar de atunci, a fost adaptat de mai multe ori.

Primul decret a impus mai degrabă restricţii generale (şi nu foarte stricte) privind

utilizarea gunoiului de grajd, aplicabile tuturor agricultorilor. Scopul acestuia a fost de a

transfera excesul local de gunoi de grajd către zonele cu o capacitate de absorbţie

suficientă. Cu acest decret, guvernul a introdus obligaţia de înregistrare şi declaraţie

pentru producătorii, utilizatorii şi importatorii de gunoi de grajd, şi a impus taxe pe

excedent. După evaluarea din 1995, abordarea pare a fi insuficientă. Decretul a fost

modificat şi primul Planul de acţiune privind gunoiul de grajd a fost lansat în 1996.

Planul de Acţiune 1 (MAP 1)

MAP 1 a fost bazat pe următoarele trei principii:

 concentrare pe "zonele problemă", unde surplusurile de gunoi de grajd s-au

răspândit în mod inegal (desemnarea zonelor vulnerabile)

 blocarea licenţelor de funcţionare, în scopul de a îngheţa producţia de gunoi de

grajd la nivelul din 1992

 discriminare pozitivă favorizând exploataţiile agricole bazate pe familie

Studiul din 1998 nu a reuşit să arate îmbunătăţiri semnificative ale calităţii apelor de

suprafaţă sau subterane, conducând astfel la revizuirea MAP 1.

Planul de Acţiune 2 (MAP 2)

MAP 2 a fost aprobat pe 11 mai 1999, şi a fost publicat în Monitorul Oficial la 20 august

1999. Cu toate acestea, execuţia acestuia a fost amânată şi o serie de modificări au fost

făcute în cursul anului 2000. MAP 2 bis a fost promulgată, cu aplicare retroactivă la 1

ianuarie 2000.

MAP 2 bis s-a bazat pe următorii trei piloni:

 abordare orientată spre sursă, folosind tehnici noi şi furaje sărace în nutrienţi,

pentru a reduce surplusul bilanţului cu 25%

 folosirea judicioasă a îngrăşămintelor şi a gunoiului de grajd (înregistrarea şi

controlul nutrienţilor şi al reziduurilor de N şi P din sol după recoltare), cu scopul

de a reduce surplusul cu încă 25%

 prelucrarea gunoiului de grajd, vizând o reducere a surplusului cu 50%, fără

deplasarea problemei către alte componente ale mediului (aer sau apă).

La 3 decembrie 2003, decretul privind gunoiul de grajd a fost din nou modificat de către

guvern. Modificările au fost în principal legate de desfiinţarea transportului pe distanţe

mari, obligaţia prelucrării gunoiului de grajd, opţiunea de substituţie, amânarea

suprataxei.

Planul de Acţiune 3 (MAP 3)

În cazul C221/03 din 22 septembrie 2005, Curtea Europeană a considerat că, prin

neadoptarea măsurilor necesare pentru punerea în aplicare complet şi corect a articolului

3 alineatul (1) şi (2) şi 4, 5 şi 10 din Directiva Consiliului 91/676 / CEE din 12 decembrie

1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole (OJ

1991 L 375, p. 1, denumită în continuare "directiva"), în ceea ce priveşte regiunea

flamandă, precum şi articolul 3 alineatul (1) şi ( 2) şi 5 din această directivă în ceea ce

priveşte Regiunea valonă, Regatul Belgiei nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în

temeiul directivei privind nitraţii.

Acest lucru a condus la elaborarea unui nou Plan de Acțiune privind Gunoiul de

Grajd. MAP 3, aşa cum a fost numit, a fost aprobat de către Parlamentul flamand pe 21

decembrie, 2006 şi a fost publicat în Monitorul Oficial la 29 decembrie 2006. Acesta a

intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007.

Cel mai important aspect al MAP 3 este desemnarea întregului teritoriu al regiunii

Flandra ca zonă vulnerabilă la nitraţi, care a dus la o creştere imediată a excedentului de

azot cu 30 până la 40 de milioane pe an. A fost neclar la acest moment care ar fi impactul

asupra efectivelor de animale, deoarece aceasta ar depinde în mare măsură de

posibilităţile de impulsionare a prelucrării gunoiului de grajd.

Iniţial MAP 3 a fost primit cu puţin entuziasm de sectorul agricol, dar treptat a fost

recunoscut faptul că planul este necesar pentru viabilitatea pe termen lung a sectorului, şi

pentru respectarea deplină, o dată pentru totdeauna, a Directivei Nitraţilor.

De la început, planul a fost prevăzut să introducă o cerere de derogare în ceea ce priveşte

plafonul de 170 kg de azot pe hectar, în condiţii bine definite. Obligaţia de prelucrare a

gunoiului de grajd devine dependentă de nivelul de excedent la nivelul comunei. În

scopul de a preveni o nouă creştere a sectorului zootehnic, drepturile de emisie de

nutrienţi sunt exprimate în număr de animale, mai degrabă decât în cantităţi de

excremente. Dezvoltarea fermelor existente va rămâne posibilă numai prin drepturi de

comercializare a emisiilor sau cu sisteme îmbunătăţite de prelucrare a gunoiului de grajd.

Principalele măsuri prevăzute în cadrul MAP 3 sunt:

 Desemnarea tuturor corpurilor de apă şi terenurilor din regiunea Flandra ca

vulnerabile

 Introducerea generală a ratei maxime de 170 kg N / ha

 Posibilitatea de introducere a unor perioade mai stricte în care aplicarea gunoiului

de grajd este permisă, în funcţie de calitatea apei

 Capacitatea minimă de stocare de 9 luni, cu excepţia păsărilor şi a apei reziduale

provenite de la horticultură

 Noi norme de aplicare a gunoiului de grajd pe pante abrupte, soluri umede sau

îngheţate şi privitoare la metodele de aplicare a gunoiului de grajd cu emisii

scăzute (Directiva NEC)

 Noi restricţii în ceea ce priveşte răspândirea de gunoi de grajd în apropierea

cursurilor de apă

 Interzicerea utilizării nămolurilor de la tratarea apei reziduale pe terenurile

agricole

 Norme noi privind excrementele şi stabilirea obligatorie a bilanţurilor de nutrienţi

în fermele de porci

 Restricţii privind utilizarea fosforului mineral

 Reziduul maxim de nitraţi după recoltare din solurile agricole este stabilit la 90 kg

N / ha

 Obligaţia de a procesa o parte a gunoiului de grajd, în funcţie de presiunea locală

 Introducerea unui sistem de comercializare a drepturilor de emisie, cu

posibilitatea ca guvernul să cumpere toate sau o parte din drepturi

 Măsuri specifice pentru a permite dezvoltarea în continuare a exploataţiilor

agricole în limite stricte şi în condiţii bine definite

 Control strict al Băncii Flamande de Gunoi de Grajd asupra producţiei,

transportului şi utilizării gunoiului de grajd



Cererea de derogare

La 21 decembrie 2007, Comisia Europeană a reacţionat pozitiv la cererea de derogare a

guvernului flamand, după ce Comitetul de nitraţi a dat deja undă verde pe 6 noiembrie a

aceluiaşi an. În cererea de derogare de la regula 170 g / N, regiunea Flandra a urmat

exemplul unor state membre ca Austria, Olanda, Irlanda, Irlanda de Nord, regiunea

valonă din Belgia şi Danemarca, care au obţinut anterior o astfel de derogare.

Derogarea acordată în regiunea flamandă precizează că pentru anumite tipuri de gunoi de

grajd vor fi permise rate mai mari de aplicare pe culturi cu perioade lungi de vegetaţie şi

cunoscute ca având o absorbţie ridicată de azot.

În mod specific pentru Flandra, derogarea conţine următoarele elemente:

aplicare a până la 250 kg de azot pe hectar din gunoi de grajd pe păşuni şi culturi de

porumb cu iarbă între rânduri

aplicarea de până la 200 kg de azot pe hectar din gunoi de grajd, pe câmpurile

însămânţate cu grâu de toamnă, urmată de o cultură intermediară şi sfeclă

Următoarele tipuri de gunoi de grajd vor fi luate în considerare:

 gunoi de grajd de la animale care pășunează, în special bovine (cu excepţia

viţeilor), ovine, caprine şi cabaline

 gunoiul de grajd prelucrat, în special fracţiunea de lichid a gunoiului de grajd

provenit de la porci

Agricultorii trebuie să depună o cerere pentru parcele specifice, în fiecare an şi trebuie să

se angajeze să respecte condiţiile din decizia de derogare. Regiunea flamandă are

obligaţia de a monitoriza respectarea normelor, în special în ceea ce priveşte elaborarea

unui plan de management al gunoiului de grajd (inclusiv registrul de nutrienţi), analize de

gunoi de grajd şi a reziduurilor de nitraţi post-recoltă.

Mai mult decât atât, măsurile sunt impuse pentru a reduce pierderile de nitraţi prin

scurgere către apele de suprafaţă. Alte bune practici se concentrează asupra momentului

aplicării, gestionării păşunilor şi însămânţării culturilor intermediare cu o puternică

absorbţie de azot. Măsurile anterioare referitoare la drepturile de emisie, de control şi

analiză a transportului gunoiului de grajd rămân în vigoare. Această derogare impune în

regiunea flamandă obligaţii noi de monitorizare, control şi raportare.



Aspecte specifice ale politicii în Flandra



În Flandra, legislaţia privind managementul nutrienţilor se concentrează atât pe N, cât şi

pe P. Standardele, normele şi valorile de orientare cu privire la concentraţiile de azot şi

fosfor în apă sunt stabilite în legislaţia de mediu VLAREM II din 1.7.1995 şi

monitorizate de către Agenţia de Mediu flamandă .

Normele de îngrăşăminte sunt date atât pentru N cât şi pentru P. Din 1991 încoace, cu

modificările ulterioare, normele de aplicare în ceea ce priveşte cantitatea totală de fosfor

sunt diferenţiate în funcţie de tipul de zonă vulnerabilă şi patru tipuri de culturi (păşuni,

porumb, culturi cu cerinţa de azot scăzută, alte culturi). În perioada 1993-1997 un

inventar regional a fost realizat pentru gradul de saturaţie cu fosfor al solurilor acide

nisipoase în Flandra (VLM, 1997). Pe baza acestui studiu, au fost indicate în Flandra

terenurile saturate cu fosfaţi (grad de saturaţie > 40%) şi terenurile cu risc de saturaţie

(30% >, prin

administraţiile bazinale de apă din subordinea acesteia.

 Lăţimea zonelor de protecţie este stabilită conform anexei nr. 2, care face parte integrantă din

prezenta lege. Delimitarea zonelor de protecţie se realizează de Administraţia Naţională "Apele

Române" împreună cu autoritatea de cadastru funciar şi cu deţinătorii terenurilor riverane.

 Schemele directoare şi programele de măsuri se elaborează şi se actualizează de către

Administraţia Naţională "Apele Române", se avizează de către Comitetul de bazin, la propunerea

autorităţii publice centrale din domeniul apelor, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului

 La nivelul fiecărei direcţii de apă a Administraţiei Naţionale "Apele Române" se organizează un

Comitet de bazin.

 Comitetul de bazin este format din maximum 21 de membri, după cum urmează:

 2 reprezentanţi ai autorităţii publice centrale din domeniul apelor şi protecţiei

mediului, dintre care unul este numit din cadrul agenţiilor de protecţia mediului din

districtul bazinului hidrografic respectiv;

 un reprezentant al direcţiilor de sănătate publică ale judeţelor din districtul bazinului

hidrografic respectiv, numit de către Institutul Naţional de Sănătate Publică;

 2 primari de municipii şi un primar de oraş sau comună, aleşi de primarii localităţilor

din districtul bazinului hidrografic respectiv;

 un reprezentant desemnat de organizaţiile neguvernamentale cu sediul în districtul

bazinului hidrografic respectiv;

 un prefect din districtul bazinului hidrografic respectiv, numit de autoritatea publică

centrală din domeniul administraţiei şi internelor;

 preşedinţii consiliilor judeţene din districtul bazinului hidrografic respectiv;

 3 reprezentanţi ai utilizatorilor de apă din districtul bazinului hidrografic respectiv."



 Comitetul de bazin colaborează cu Administraţia Naţională "Apele Române" la aplicarea

strategiei şi politicii naţionale de gospodărire a apelor, în care scop trebuie:

 să avizeze schemele directoare, precum şi programele de măsuri pentru atingerea

obiectivelor din schemele directoare şi realizarea lucrărilor, instalaţiilor şi amenajărilor

de gospodărirea apelor;

 să asigure informarea publicului, garantarea unei perioade de timp necesare primirii

comentariilor publicului, să organizeze audieri publice asupra tuturor aspectelor

propuse pentru aprobare şi să asigure accesul publicului la documentele saleLa nivelul

fiecărei direcţii de apă a Administraţiei Naţionale "Apele Române" se organizează un

Comitet de bazin.

 Lucrările care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele sunt:

 lucrări de folosire a apelor, cu construcţiile şi instalaţiile aferente: alimentări cu apă

potabilă, industrială şi pentru irigaţii, amenajări piscicole, centrale hidroelectrice,

folosinţe hidromecanice, amenajări pentru navigaţie, plutărit şi flotaj, poduri plutitoare,

amenajări balneare, turistice sau pentru agrement, alte lucrări de acest fel;

 lucrări, construcţii şi instalaţii pentru protecţia calităţii apelor sau care influenţează

calitatea apelor: lucrări de canalizare şi evacuare a apelor uzate, staţii şi instalaţii de

prelucrare a calităţii apelor, injecţii de ape în subteran, alte asemenea lucrări;

 Lucrările prevăzute pot fi promovate şi executate numai în baza avizului de gospodărire a apelor

şi, respectiv, notificării emise de Administraţia Naţională "Apele Române". Punerea în funcţiune

sau exploatarea acestor lucrări se face numai în baza autorizaţiei de gospodărire a apelor şi, după caz,

a notificării emise de Administraţia Naţională "Apele Române"

 Constituie contravenţii în domeniul apelor următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de

condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:

 1) executarea sau punerea în funcţiune de lucrări construite pe ape sau care au

legătură cu apele, precum şi modificarea sau extinderea acestora, fără respectarea

avizului sau a autorizaţiei de gospodărire a apelor;

 2) exploatarea sau întreţinerea lucrărilor construite pe ape sau care au legătură cu

apele, fără respectarea prevederilor autorizaţiei de gospodărire a apelor;

 3) folosirea resurselor de apă de suprafaţă sau subterane în diferite scopuri, fără

respectarea prevederilor autorizaţiei de gospodărire a apelor, cu excepţia satisfacerii

necesităţilor gospodăriei proprii;

 4) evacuarea sau injectarea de ape uzate, precum şi descărcarea de reziduuri şi orice

alte materiale în resursele de apă, fără respectarea prevederilor avizului sau a

autorizaţiei de gospodărire a apelor;

 18) depozitarea în albii sau pe malurile cursurilor de apă, ale canalelor, lacurilor,

bălţilor şi pe faleza mării, pe baraje şi diguri sau în zonele de protecţie a acestora a

materialelor de orice fel;

 23) folosirea de canale deschise, pentru scurgerea apelor fecaloid-menajere sau a

apelor cu conţinut toxic;

 33) păşunatul în zonele de protecţie a cursurilor de apă;

 53) branşarea locuinţelor la reţeaua de alimentare cu apă centralizată, fără existenţa

sau realizarea reţelelor de canalizare a staţiei de epurare;

 Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute se fac de către:

 inspectorii din autoritatea publică centrală din domeniul apelor şi Administraţia

Naţională "Apele Române";

 directorul general al Administraţiei Naţionale "Apele Române", directorii direcţiilor de

ape, precum şi salariaţii împuterniciţi de aceştia;

 alte persoane împuternicite de conducerea autorităţii publice centrale din domeniul

apelor;

 comisarii Gărzii de Mediu.

o HG Nr. 1176 din 29 septembrie 2005 privind aprobarea Statutului de organizare şi funcţionare a

Administraţiei Naţionale "Apele Române"

 Administraţia Naţională "Apele Române" este instituţie publică de interes naţional, cu

personalitate juridică, şi funcţionează pe bază de gestiune şi autonomie economică, în

coordonarea autorităţii publice centrale din domeniul apelor

 Administraţia Naţională "Apele Române" are următoarele atribuţii principale:

 1. gospodărirea unitară, durabilă a resurselor de apă de suprafaţă şi subterană şi

protecţia acestora împotriva epuizării şi degradării, precum şi repartiţia raţională şi

echilibrată a acestor resurse

 5. administrarea, exploatarea şi întreţinerea Sistemului naţional de supraveghere a

calităţii resurselor de apă;

 11. avizarea şi autorizarea din punct de vedere al gospodăririi apelor a lucrărilor şi

activităţilor ce se execută pe ape sau au legătură cu apele;

 elaborarea schemelor directoare de amenajare şi management ale bazinelor

hidrografice;

 15. îndeplinirea angajamentelor luate de statul român prin acordurile şi convenţiile

internaţionale din domeniul apelor;

 16. implementarea directivelor Uniunii Europene din domeniul apelor

 Activităţile Administraţiei Naţionale "Apele Române" sunt următoarele:

 7. conservarea, protecţia şi restaurarea resurselor de apă de suprafaţă şi subterană şi a

ecosistemelor acvatice pentru atingerea stării bune a apelor;

 10. elaborarea Planului de management naţional, a planurilor de management

bazinal şi ale districtelor internaţionale;

 11. elaborarea planurilor de amenajare ale bazinelor hidrografice;

 12. coordonarea implementării programelor de măsuri pentru fiecare unitate

hidrografică în vederea atingerii unei stări bune a apelor;

 13. realizarea registrului zonelor protejate în conformitate cu prevederile legislaţiei

armonizate cu directivele Uniunii Europene;

 14. monitorizarea stării şi evoluţiei cantitative şi calitative a apelor;

 15. efectuarea de analize fizico-chimice, biologice şi bacteriologice pentru apă,

sedimente şi biota;

 17. avizarea şi aprobarea regulamentelor de exploatare a acumulărilor de apă,

indiferent de deţinător;

 18. emiterea avizelor şi a autorizaţiilor de gospodărire a apelor;

 19. controlul utilizatorilor de apă, al activităţilor şi lucrărilor executate pe ape şi în

legătură cu apele, din punct de vedere al respectării legislaţiei în domeniul apelor,

funcţionării şi al încadrării în prevederile avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a

apelor, prin personal special împuternicit;

 24. participarea în caz de producere a poluărilor accidentale la activităţile operative

de avertizare a utilizatorilor de apă şi a autorităţilor administraţiei publice din aval, de

eliminare a cauzelor şi de diminuare a efectelor, de monitorizare a propagării undei

poluante;

 25. elaborarea şi urmărirea aplicării planurilor bazinale de prevenire şi de înlăturare

a efectelor poluărilor accidentale, coordonarea elaborării de către utilizatorii de apă a

planurilor proprii de prevenire şi de combatere a poluărilor accidentale, precum şi

asigurarea unei protecţii sporite şi îmbunătăţirea mediului acvatic prin măsuri specifice

de reducere progresivă a poluării;

 26. evaluarea daunelor produse de poluarea accidentală şi a costurilor serviciilor

executate de Administraţia Naţională "Apele Române" pentru monitorizarea şi

combaterea poluării accidentale, în vederea recuperării acestora de la poluator,

conform principiului "poluatorul plăteşte";

 27. participarea la conservarea, protejarea şi restaurarea ecosistemelor acvatice, la

protecţia faunei şi florei acvatice şi a ecosistemelor terestre în interdependenţă cu cele

acvatice;

 28. întocmirea şi ţinerea la zi a Fondului naţional de date de gospodărire a apelor,

prin validarea de fond şi stocarea datelor şi a informaţiilor specifice colectate de

unităţile proprii, de alte unităţi specializate autorizate şi de utilizatorii de apă;

 30. întocmirea metodologiilor şi instrucţiunilor tehnice de elaborare a schemelor

directoare de amenajare şi management ale bazinelor hidrografice;

 35. evaluarea impactului activităţii umane asupra stării apelor de suprafaţă şi a

apelor subterane şi a riscului neatingerii stării bune a apelor sau a potenţialului

ecologic "bun";

 38. participarea la activităţile internaţionale de schimb de date, informaţii şi

prognoze, la reuniuni tehnico-ştiinţifice, la studii şi proiecte în domeniul gospodăririi

apelor, hidrologiei şi hidrogeologiei;

 39. asigurarea aplicării prevederilor convenţiilor şi a altor acorduri internaţionale din

domeniul apelor, la care România este parte, şi a implementării prevederilor legislaţiei

armonizate cu directivele Uniunii Europene din domeniul gospodăririi resurselor de

apă;

 44. instruirea şi perfecţionarea personalului din domeniul gospodăririi apelor în

centrele proprii de formare profesională şi/sau în colaborare cu alte instituţii

specializate;

 48. asigurarea secretariatelor tehnice ale comitetelor de bazin şi participării

publicului la luarea deciziilor în domeniul gospodăririi apelor, furnizarea de informaţii

corespunzătoare cu privire la măsurile planificate şi prezentarea de rapoarte privind

evoluţia punerii în aplicare a acestora.

o ORDIN Nr. 1069 din 18 decembrie 2003 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la desfăşurarea

activităţilor specifice de gospodărire a apelor

 Activitati specifice de gospodarire a apelor: pentru realizarea obiectului de activitate

Administraţia Naţională "Apele Române" realizează următoarele activităţi specifice:

 efectuează pe bazine hidrografice bilanţul cantitativ şi calitativ al resurselor de

apă;

 realizează observaţii şi măsurători pentru cunoaşterea stării şi evoluţiei calităţii

apelor

 realizează observaţii şi măsurători asupra sedimentelor

 avizează şi autorizează lucrările construite pe ape şi în legătură cu apele,

aplicând reglementările emise de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi

Mediului; instituie regimul de supraveghere specială la folosinţe;

 controlează respectarea de către persoanele juridice sau fizice a legilor şi

reglementărilor în vigoare din domeniul gospodăririi apelor, constată

contravenţiile şi aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia în domeniul

gospodăririi apelor;

 defineşte sistemul de monitoring integrat pentru caracterizarea corpurilor de

apă, în conformitate cu prevederile directivelor europene;

 identifică presiunile antropice şi evaluează impactul acestora asupra resurselor

de apă;

 identifică şi cartează ariile protejate;

 stabileşte programul de măsuri pentru atingerea "stării bune a apelor";

 elaborează schemele directoare de amenajare şi management al apelor pe

bazine hidrografice.

o ORDIN Nr. 1072 din 19 decembrie 2003 privind aprobarea organizării Monitoringului suport

naţional integrat de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi

din surse agricole în apele subterane şi de suprafaţă şi pentru aprobarea Programului de supraveghere

şi control corespunzător şi a procedurilor şi instrucţiunilor de evaluare a datelor de monitorizare a

poluanţilor proveniţi din surse agricole în apele de suprafaţă şi în apele subterane

 Administraţia Naţională "Apele Române" va organiza şi va dezvolta centrul focal

specific apelor, reţeaua naţională de monitoring a poluanţilor proveniţi din surse

agricole şi reţeaua informatică respectivă

 Monitoringul suport naţional integrat de supraveghere, control şi decizii pentru

reducerea aportului de poluanţi provenit din surse agricole în apele subterane şi de

suprafaţă va fi parte integrantă din Sistemul naţional de monitoring integrat al apelor,

sistem gestionat de Administraţia Naţională "Apele Române", prin componentele

bazinale de gospodărire a apelor

 Activitati specifice care revin Administratiei Nationale “Apele Romane” :

 Supravegherea si monitorizarea concentratiei azotatilor si a altor compusi ai

azotului (cu exceptia azotului molecular) din apele dulci si apele subterane

(acvifere), precum si a altor poluanti din surse agricole, in sectiuni de control

reprezentative pentru sursele difuze si punctiforme din agricultura

 Stabilirea sectiunilor reprezentative de prelevare si frecventa de monitorizare

 Realizarea retelei de monitoring

 Evaluarea, prelucrarea si interpretarea datelor obtinute

 Identificarea apelor afectate de poluare din surse agricole, intocmirea

cadastrului si a hartilor cu aceste ape

 Transmiterea datelor catre monitoringul pentru sol si schimbul permanent de

date cu acesta, in cadrul sistemului national integrat

 Identificarea si controlul surselor poluatoare

 Participarea la procesul decizional de reducere a poluarii si eliminare a surselor

poluatoare

 Raportarea catre ministerul si organismele de resort

o HG Nr. 1212 din 29 noiembrie 2000 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare

a comitetelor de bazin

 Comitetele au următoarele atribuţii principale

 f) aprobă planul de gospodărire integrată a calităţii şi cantităţii apei din bazinul

hidrografic respectiv, propus de Compania Naţională "Apele Române" - S.A., prin

direcţiile de ape;

o HG Nr. 964 din 13 octombrie 2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor

împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole

 Se înfiinţează Comisia pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva

poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, formată din specialişti ai Ministerului Apelor,

Pădurilor şi Protecţiei Mediului, ai Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi ai Ministerului

Sănătăţii. Pe lângă comisie va funcţiona un grup de sprijin, compus din reprezentanţi ai

Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A., ai comitetelor de bazin şi ai unor institute şi

unităţi de specialitate aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului

Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi a

Ministerului Sănătăţii

o ORDIN Nr. 296/216 din 11 aprilie 2005 privind aprobarea Programului-cadru de acţiune tehnic

pentru elaborarea programelor de acţiune în zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole

 Comitetele de bazin înfiinţate conform art. 47 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările

şi completările ulterioare, stabilesc procedeul de elaborare, reexaminare sau de revizuire a

programului de acţiune pentru punerea în practică în zonele vulnerabile ori în fiecare parte a

zonei vulnerabile şi organizează grupuri de lucru care cuprind reprezentanţi ai administraţiei

publice locale, direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală, organizaţii profesionale

agricole şi zootehnice, direcţiile de sănătate publică, colectivităţi teritoriale, direcţiile de

gospodărire a apelor, oficii judeţene de studii pedologice şi agrochimie, agenţii şi asociaţii de

protecţie a mediului şi a consumatorilor şi (în măsura în care este necesar) toate persoanele sau

organismele competente din domeniu (15 - 20 de persoane).

 Sarcinile şi componenţa grupului de lucru vor fi avizate de Comisia pentru aplicarea Planului

de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole,

înfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000, iar un comitet ştiinţific şi tehnic naţional

format din specialişti ai Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie,

Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti şi ai Administraţiei Naţionale "Apele

Române" va evalua şi va confirma comisiei rigurozitatea diagnozei, corectitudinea şi

legitimitatea grupului de lucru şi corectitudinea evaluării impactului asupra riscurilor poluării

apelor şi solului cu nitraţi.

o ORDIN Nr. 1012 din 19 octombrie 2005 pentru aprobarea Procedurii privind mecanismul de acces

la informaţiile de interes public privind gospodărirea apelor

 Accesul publicului la informaţiile de interes public privind gospodărirea apelor deţinute de

Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, comitetele de bazin şi Administraţia Naţională

"Apele Române" reprezintă o obligaţie în procesul transpunerii Directivei-cadru pentru apă nr.

60/2000/EC.

o ORDIN Nr. 1182 din 18 decembrie 2002 pentru aprobarea Metodologiei de gestionare şi furnizare a

informaţiei privind mediul, deţinută de autorităţile publice pentru protecţia mediului

 Gestionarea informaţiei privind mediul, menţionată la art. 7 alin. (1) lit. b), se asigură de către

autorităţile publice pentru protecţia mediului prin compartimentele direct responsabile de

generarea şi/sau colectarea acestor informaţii, după cum urmează:

 gestionarea informaţiilor privind mediul referitoare la emisiile de poluanţi în apă se

realizează de către filialele teritoriale ale Administraţiei Naţionale "Apele Române" pe

baza prevederilor legale stabilite în cadrul Sistemului naţional de supraveghere a

calităţii apelor;

o HG Nr. 786 din 30 decembrie 1993 pentru aprobarea Regulamentului privind stabilirea grupelor

de terenuri care intră în perimetrele de ameliorare, precum şi componenta, funcţionarea şi atribuţiile

comisiilor de specialişti constituite pentru delimitarea perimetrelor de ameliorare

 Delimitarea perimetrelor de ameliorare se face, în baza investigaţiilor pe teren, de către o comisie

de specialişti formată din:

 primarul localităţii, ca preşedinte al comisiei;

 reprezentantul Camerei agricole

 reprezentantul filialei silvice sau al ocolului silvic;

 reprezentantul Oficiului de cadastru şi organizare a teritoriului;

 reprezentantul Agenţiei pentru protecţia mediului;

 reprezentantul sectorului de îmbunătăţiri funciare;

 pentru situaţii deosebite şi grave de degradare va participa şi un specialist în domeniu,

reprezentant, după caz, al Comisiei ecologice a Academiei Române, al Regiei Autonome

a Apelor "Apele Române", al Oficiului de studii pentru pedologie şi agrochimie, precum

şi al altor instituţii similare;

 proprietarii terenurilor degradate care fac obiectul constituirii perimetrului de ameliorare;

 secretarul consiliului local, care îndeplineşte şi funcţia de secretar al comisiei



Institutul National de Cercetari pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului – ICPA

o HG Nr. 1375 din 26 august 2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de

Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşt

 Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului -

ICPA Bucureşti funcţionează ca laborator naţional de referinţă pentru sol, plante, îngrăşăminte,

produse reziduale - produse sau utilizate în agricultură şi ca organizator al bazei de date la nivel

naţional în aceste domenii.

 Obiectul de activitate al institutului naţional cuprinde, în principal:

 managementul deşeurilor agricole, urbane şi industriale, prin:

 utilizarea în agricultură a apelor uzate şi a gunoiului, rezultate din zootehnie;

 utilizarea agricolă a compostului obţinut din deşeurile menajere urbane;

 utilizarea agricolă a nămolurilor orăşeneşti;

 posibilităţi de utilizare în agricultură a diferitelor deşeuri industriale;

 utilizarea tehnologiei informaţiei în pedologie, agrochimie şi protecţia ecologică a

solului, prin:

o baze de date privind resursele de sol/teren şi mediul înconjurător necesare

pentru proiectare, implementare şi exploatare;

o ORDIN Nr. 242/197 din 26 martie 2005 pentru aprobarea organizării Sistemului naţional de monitoring

integrat al solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din

surse agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie în zone vulnerabile şi

potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi şi pentru aprobarea Programului de organizare a Sistemului

naţional de monitoring integrat al solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de

poluanţi proveniţi din surse agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie în

zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi

 Se aprobă organizarea Sistemului naţional de monitoring integrat al solului, de supraveghere,

control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surse agricole şi de

management al reziduurilor organice provenite din zootehnie în zone vulnerabile şi potenţial

vulnerabile la poluarea cu nitraţi, în cadrul structurilor Sistemului naţional de monitoring

integrat al resurselor de ape şi al zonelor protejate, gestionat de Institutul Naţional de

Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA

Bucureşti, denumit în continuare Monitoringul solului.

 Activitati specifice ICPA:

 Organizarea si gestionarea Sistemului National de monitoring integrat al solului si a

centrului focal pentru reducerea aportului de poluanti proveniti din surse agricole si

stabilirea sectiunilor de prelevare pentru monitoring si control, reprezentative pentru

sursele difuze si punctiforme din agricultura;

 Identificarea si delimitarea cit mai exacta a zonelor vulnerabile si potential vulnerabile

la poluarea cu nitrati din surse agricole (impreuna cu Administratia Nationala “Apele

Romane”) si revizuirea acestora;

 Supravegherea si monitorizarea concentratiei nitratilor si a altor compusi ai azotuluidin

sol si apele subterane (acvifere), precum si a altor poluanti din surse agricole,

avertizare si prognoza (impreuna cu Administratia Nationala “Apele Romane”)

 Intocmirea cadastrului si a hartilor cu zonele poluate, vulnerabile si potential

vulnerabile

 Stabilirea frecventei de prelevare a probelor, a tehnicilor si a setului de analiza;

 Organizarea, realizarea si gestionarea retelei de monitoring

 Organizarea, realizarea si gestionarea retelei informatice si a bazei de date nationale

specifice, in care se includ si retelele si bazele de date judetene gestionate de Oficiile

Judetene de Studii Pedologice si Agrochimice

 Transmiterea datelor catre centrul focal, evaluarea, prelucrarea si interpretarea datelor

obtinute

 Intocmirea raportului de etapa

 Transmiterea si schimbul permanent de date cu Monitoringul suport national integrat

de supraveghere, control si decizii pentru reducerea aportului de poluanti proveniti din

surse agricole, in apele subterane si de suprafata, gestionat de Administratia Nationala

“Apeloe Romane” si cu Administratia Nationala de Meteorologie si Institutul National

de Hidrologie si Gospodarire a apelor, in cadrul sistemului national de monitoring

integrat;

 Organizarea si gestionarea Sistemului national de management a reziduurilor organice

provenite din zootehni in zone vulnerabile si potential vulnerabile la poluarea cu nitrati

 Identificarea si controlul surselor poluatoare

 Participarea la procesul decizional de reducere a poluarii si eliminare a surselor

poluatoare;

 Evaluarea riscului de poluare

 Stabilirea planurilor si programelor de management al residuurilor organice provenite

din zootehnie in zone vulnerabile si potential vulnerabile la poluarea cu nitrati

 Stabilirea managementului terenurilor agricole in zonele vulnerabile si potential

vulnerabile

 Stabilirea masurilor de limitare si combatere a poluarii solului, plantelor , apelor de

suprafata si freatice;

 Stabilirea cxadrului tehnic de elaborare a planurilor de actiune si planurilor de

fertilizare in zonele vulnerabile si potential vulnerabile

 Organizeaza si realizeaza, imreuna cu A.N.C.QAA. instruirea formatorilor, a

producatorilor agricoli si a fermierilor pentru constientizare si implementare a

programelor de asctiune

 Organizeaza si realizeaza, imreuna cu A.N.C.QAA. instruirea formatorilor, a

producatorilor agricoli si a fermierilor pentru constientizare si adaptare a prevederilor

Codului Bunelor Practici Agricole

 Monitorizarea periodica, impreuna cu ANCA a implementarii Codului Bunelor

Practici Agricole

 Participa la elaborarea programelor de actiune pentru zonele vulnerabile si identificare

a masurilor specifice pentru fiecare din aceste zone si la coordonarea implementarii

acestora

 Raportarea periodica catre ministerele si organismele de resort

o HG Nr. 1331 din 19 august 2004 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 477/1990 privind unele

măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii direcţiilor generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene

şi a municipiului Bucureşti, precum şi a altor unităţi agricole

 Coordonarea tehnică a oficiilor de studii pedologice şi agrochimice judeţene se asigură de

Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, iar cea ştiinţifică de Institutul de

Cercetări Pedologice şi Agrochimice.

o ORDIN Nr. 296/216 din 11 aprilie 2005 privind aprobarea Programului-cadru de acţiune tehnic pentru

elaborarea programelor de acţiune în zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole

 Comitetele de bazin înfiinţate conform art. 47 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările

şi completările ulterioare, stabilesc procedeul de elaborare, reexaminare sau de revizuire a

programului de acţiune pentru punerea în practică în zonele vulnerabile ori în fiecare parte a

zonei vulnerabile şi organizează grupuri de lucru care cuprind reprezentanţi ai administraţiei

publice locale, direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală, organizaţii profesionale

agricole şi zootehnice, direcţiile de sănătate publică, colectivităţi teritoriale, direcţiile de

gospodărire a apelor, oficii judeţene de studii pedologice şi agrochimie, agenţii şi asociaţii de

protecţie a mediului şi a consumatorilor şi (în măsura în care este necesar) toate persoanele sau

organismele competente din domeniu (15 - 20 de persoane).

 Sarcinile şi componenţa grupului de lucru vor fi avizate de Comisia pentru aplicarea

Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse

agricole, înfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000, iar un comitet ştiinţific şi tehnic

naţional format din specialişti ai Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru

Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti şi ai Administraţiei

Naţionale "Apele Române" va evalua şi va confirma comisiei rigurozitatea diagnozei,

corectitudinea şi legitimitatea grupului de lucru şi corectitudinea evaluării impactului asupra

riscurilor poluării apelor şi solului cu nitraţi.

 Comitetul de bazin, după consultarea direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală, va

desemna (specifica) unul sau mai multe organisme însărcinate cu obţinerea informaţiilor de la

agricultori, care să permită aprecierea şi analiza evoluţiei acţiunilor întreprinse şi a

implementării măsurilor, a riscurilor de poluare a apelor cu nitraţi, şi va furniza analiza

integrală sau parţială a acestor informaţii ori sinteza ei către Sistemul naţional de monitoring

integrat al solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi

proveniţi din surse agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie

în zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi, gestionat de Institutul

Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA

Bucureşti

o ORDIN Nr. 1072 din 19 decembrie 2003 privind aprobarea organizării Monitoringului suport naţional

integrat de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surse agricole

în apele subterane şi de suprafaţă şi pentru aprobarea Programului de supraveghere şi control corespunzător şi

a procedurilor şi instrucţiunilor de evaluare a datelor de monitorizare a poluanţilor proveniţi din surse

agricole în apele de suprafaţă şi în apele subterane

 Institutul de Cercetare pentru Pedologie şi Agrochimie (I.C.P.A.) realizează cartări

agrochimice şi hărţi cu situaţia nutrienţilor din solurile utilizate ca terenuri agricole şi a

zonelor identificate ca fiind vulnerabile sau potenţial vulnerabile.

o ORDIN Nr. 452/105951 din 4 mai 2001 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a

Comisiei şi a Grupului de sprijin pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva

poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole

 COMPONENŢA Grupului de sprijin de pe lângă Comisia pentru aplicarea Planului de acţiune

pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole

 a) conducătorul Grupului de sprijin;

 b) membri:

 11 reprezentanţi ai comitetelor de bazin (preşedinţi sau vicepreşedinţi);

 3 reprezentanţi ai Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A.;

 2 reprezentanţi ai Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia

Mediului - I.N.C.D.P.M. Bucureşti;

 1 reprezentant al Companiei Naţionale "Institutul Naţional de Meteorologie,

Hidrologie şi Gospodărire a Apelor" - S.A.;

 2 reprezentanţi ai Institutului de Igienă şi Sănătate Publică Bucureşti;

 2 reprezentanţi ai Institutului de Cercetări Pedologice şi Agrochimie;

 2 reprezentanţi ai Institutului de Cercetări pentru Cereale şi Plante Tehnice

Fundulea;

 2 reprezentanţi ai Asociaţiei Române a Apei;

 2 reprezentanţi ai Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-

Şişeşti";

 1 reprezentant al Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă;

 1 reprezentant al Societăţii Naţionale "Îmbunătăţiri Funciare" - S.A.;

 2 reprezentanţi ai Asociaţiei Române a Producătorilor Agricoli;

 2 reprezentanţi ai Institutului de Cadastru şi Organizarea Teritoriului Agricol.

o ORDIN Nr. 1552/743 din 3 decembrie 2008 pentru aprobarea listei localităţilor pe judeţe unde există

surse de nitraţi din activităţi agricole

 În termen de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentului ordin, dar nu mai târziu de 31

decembrie 2012, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi

Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti, împreună cu Administraţia Naţională "Apele Române",

va revizui zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole, la nivel de cadastru

agricol, şi va întocmi hărţile cu aceste zone.



Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului

o HG Nr. 459 din 19 mai 2005 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia

Mediului

 Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, instituţie publică cu personalitate juridică,

finanţată de la bugetul de stat, se reorganizează ca organ de specialitate al administraţiei

publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Mediului şi Gospodăririi

Apelor, cu competenţe în implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei

mediului

 În realizarea funcţiilor sale, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului are următoarele

atribuţii principale:

 a) autorizează activităţile cu impact asupra mediului, în conformitate cu

competenţele stabilite în actele de reglementare, şi coordonează acest proces la nivel

naţional, regional şi local;

 b) constată neconformităţile cu actele de autorizare emise şi informează autoritatea

de inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului asupra acestora;

 c) adoptă măsurile legale în cazul neconformităţilor cu actele de autorizare;

 d) asigură suportul tehnic pentru elaborarea strategiilor şi politicilor în domeniul

protecţiei mediului;

 e) coordonează realizarea planurilor de acţiune sectoriale şi a planului naţional de

acţiune pentru protecţia mediului;

 f) colaborează şi asigură suportul tehnic pentru elaborarea proiectelor actelor de

reglementare specifice promovate de către autoritatea centrală pentru protecţia

mediului;

 g) asigură funcţionarea laboratoarelor naţionale de referinţă pentru aer, deşeuri,

zgomot şi vibraţii, precum şi pentru radioactivitate; - nu ape si sol

 h) monitorizează stadiul îndeplinirii angajamentelor în domeniul protecţiei mediului,

asumate prin planurile de implementare negociate cu Comisia Europeană în procesul

de aderare la Uniunea Europeană, şi întocmeşte periodic rapoarte de evaluare pentru

informarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;

 i) asigură, în limita competenţelor stabilite de către autoritatea publică centrală în

domeniul mediului, legătura cu Agenţia Europeană de Mediu;

 j) colaborează cu agenţii naţionale sau federale similare şi desfăşoară acţiuni de

cooperare internaţională cu avizul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;

 k) elaborează rapoarte de sinteză privind starea mediului şi monitorizează procesul

de conformare a operatorilor economici la cerinţele legislaţiei de mediu;

 l) monitorizează activitatea de administrare a ariilor naturale protejate şi de protecţie

a monumentelor naturii;

 m) colaborează la derularea activităţilor rezultate din angajamentele internaţionale

ale României în domeniul protecţiei mediului;

 n) participă la programe şi proiecte internaţionale şi la parteneriate în proiecte de

interes public;

 o) facilitează accesul specialiştilor la informaţia tehnică de mediu şi încurajează

activitatea de cercetare în domeniul mediului;

 p) susţine şi se implică în iniţiativele societăţii civile în domeniul protecţiei

mediului;

 q) realizează pregătirea de specialitate a personalului aparţinând autorităţilor publice

regionale şi locale pentru protecţia mediului şi Gărzii Naţionale de Mediu, pe baza

programului anual aprobat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;

 r) fundamentează tehnic integrarea cerinţelor de mediu în politicile

interdepartamentale şi participă la lucrările comisiei interministeriale de pe lângă

autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;

o ORDIN Nr. 860 din 26 septembrie 2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra

mediului şi de emitere a acordului de mediu

 Autorităţile competente pentru emiterea acordurilor/acordurilor integrate de mediu sunt

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, la nivel central, şi autorităţile regionale şi locale

pentru protecţia mediului

o ORDIN Nr. 50 din 14 ianuarie 2004 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea prevederilor

Regulamentului (CE) nr. 761/2001 care permite participarea voluntară a organizaţiilor la schema

comunitară de eco-management şi audit (EMAS)

 Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului organizează şi coordonează Secretariatul tehnic

al Comitetului consultativ EMAS



Garda de Mediu

o HG Nr. 112 din 18 februarie 2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu

 Garda Naţională de Mediu, denumită în continuare GNM, este instituţie publică şi

funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică,

finanţată integral de la bugetul de stat, în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia

mediului.

 GNM este un corp specializat de inspecţie şi control, iar comisarii sunt funcţionari publici

cu statut specific care pot lua măsuri de sancţionare, de suspendare/sistare a activităţii ca urmare a

poluării şi deteriorării mediului sau pentru nerespectarea condiţiilor impuse prin actele de

reglementare şi a măsurilor stabilite în notele de constatare şi în rapoartele de inspecţie şi control.

 GNM are următoarele atribuţii principale:

 a) elaborează, promovează şi reactualizează periodic, împreună cu autoritatea

publică centrală pentru protecţia mediului, după caz, reglementări, ghiduri şi norme

tehnice privind activitatea de control şi inspecţie;

 c) constată faptele ce constituie contravenţii şi aplică sancţiunile în domeniul

protecţiei mediului, sesizează organele de urmărire penală competente şi

colaborează cu acestea la constatarea faptelor care, potrivit legislaţiei de mediu,

constituie infracţiuni;

 e) controlează respectarea cerinţelor legale în emiterea actelor de reglementare,

avize, acorduri, autorizaţii de mediu/autorizaţii integrate de mediu, şi are acces la

întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acestora, la solicitarea

conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;

 f) propune organului emitent suspendarea şi/sau anularea acordului / avizului/

autorizaţiei/ autorizaţiei integrate de mediu, după caz, emis/emisă cu nerespectarea

prevederilor legale;

 i) coordonează Corpul Voluntarilor de Mediu şi elaborează, împreună cu alte

organe de specialitate ale administraţiei publice, proceduri privind obiectivele,

condiţiile şi modul de colaborare în desfăşurarea activităţii de protecţie a mediului;

 j) dezvoltă reţeaua de voluntari de mediu;

 k) verifică sesizările cu privire la încălcarea actelor normative în domeniu;

 l) controlează aplicarea reglementărilor privind comercializarea şi/sau utilizarea

îngrăşămintelor chimice şi a produselor de protecţie a plantelor, pentru evitarea

poluării mediului de către acestea;

 n) controlează investiţiile care necesită aviz/acord de mediu în toate fazele de

execuţie, având acces la întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii

avizului/acordului de mediu, monitorizându-le până la definitivarea acestora,

inclusiv lucrările cu impact asupra zonelor de habitat natural, de conservare a

ecosistemelor, a florei, faunei sălbatice şi acvaculturii;

 o) controlează respectarea prevederilor legale privind gestionarea, depozitarea şi

valorificarea deşeurilor provenite în urma activităţii de creştere şi îngrăşare a

animalelor şi păsărilor, de prelucrare şi industrializare a produselor animaliere şi

cerealiere, precum şi activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animalieră;

 p) controlează măsurile luate de operatorii economici privind prevenirea

poluărilor accidentale;

 q) constată prejudiciul asupra mediului, eventualele ameninţări iminente cu un

astfel de prejudiciu şi identifică operatorul responsabil;

 r) solicită date şi documente persoanelor angajate în unitatea controlată, care

prin natura atribuţiilor au tangenţă cu obiectul controlului, din care să rezulte

modul de respectare a normelor legale în vigoare;

 s) stabileşte măsuri şi termene, în conformitate cu dispoziţiile legale, obligatorii

pentru unităţile controlate, în vederea înlăturării deficienţelor constatate, şi

urmăreşte modul în care aceste măsuri şi termene au fost îndeplinite sau respectate;

 t) propune/participă la elaborarea de proiecte de acte normative în domeniul

protecţiei mediului;

 u) răspunde la solicitarea expresă de instruire a personalului de specialitate al

administraţiei publice centrale şi locale în domeniul său de competenţă,

colaborează cu instituţiile de specialitate în activităţile de pregătire a specialiştilor

în domeniul protecţiei mediului;

 v) participă la schimbul rapid de informaţii cu instituţiile şi organele competente,

naţionale şi internaţionale, privind produsele, substanţele, tehnologiile care

reprezintă risc pentru sănătatea şi securitatea cetăţenilor şi a mediului;

 x) efectuează controale tematice dispuse de conducerea GNM;

 y) organizează acţiuni de promovare către populaţie a legislaţiei de mediu din

domeniul său de activitate;

 z) îndeplineşte orice alte atribuţii de inspecţie şi control prevăzute de lege şi

aplică măsurile corespunzătoare.

o ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 68 din 28 iunie 2007 privind răspunderea de mediu cu referire la

prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului

o Autoritatea competentă pentru constatarea prejudiciului asupra mediului, a unei ameninţări iminente cu

un astfel de prejudiciu, precum şi pentru identificarea operatorului responsabil este Garda Naţională de

Mediu, prin comisariatele judeţene.

o HG Nr. 459 din 19 mai 2005 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia

Mediului

 Agenţiile regionale pentru protecţia mediului au următoarele atribuţii principale:

 e) evaluează şi actualizează anual, în cooperare cu Garda Naţională de Mediu şi

alte autorităţi publice, planurile regionale proprii sau capitolele de mediu integrate

în alte planuri regionale;

 g) colaborează cu Garda Naţională de Mediu în emiterea actelor de autorizare şi

în realizarea controlului conformării şi aplicării legislaţiei de mediu;

Directiile judetene de agricultura si dezvoltare rurala

o ORDIN Nr. 296/216 din 11 aprilie 2005 privind aprobarea Programului-cadru de acţiune tehnic pentru

elaborarea programelor de acţiune în zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole

 Comitetele de bazin înfiinţate conform art. 47 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările

şi completările ulterioare, stabilesc procedeul de elaborare, reexaminare sau de revizuire a

programului de acţiune pentru punerea în practică în zonele vulnerabile ori în fiecare parte a

zonei vulnerabile şi organizează grupuri de lucru care cuprind reprezentanţi ai administraţiei

publice locale, direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală, organizaţii profesionale

agricole şi zootehnice, direcţiile de sănătate publică, colectivităţi teritoriale, direcţiile de

gospodărire a apelor, oficii judeţene de studii pedologice şi agrochimie, agenţii şi asociaţii de

protecţie a mediului şi a consumatorilor şi (în măsura în care este necesar) toate persoanele sau

organismele competente din domeniu (15 - 20 de persoane).

o ORDIN Nr. 1387 din 31 decembrie 2006 privind aprobarea Procedurii de participare a publicului la

elaborarea, modificarea sau revizuirea programelor de acţiune pentru zonele vulnerabile la poluarea cu

nitraţi din surse agricole

 În conformitate cu art. 2 din Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al

ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 296/216/2005, comitetele de bazin

organizează grupuri de lucru care cuprind reprezentanţi ai administraţiei publice locale,

direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală, organizaţii profesionale agricole şi

zootehnice, direcţiile de sănătate publică, colectivităţi teritoriale, direcţiile de gospodărire a

apelor, oficii judeţene de studii pedologice şi agrochimie, agenţii şi asociaţii de protecţie a

mediului şi a consumatorilor şi, în măsura în care este necesar, toate persoanele sau

organismele competente din domeniu (15 - 20 de persoane).

 Grupurile de lucru analizează şi avizează diagnozele zonelor vulnerabile şi concluziile

acestora, precum şi proiectele programelor de acţiune sau, după caz, fac observaţii şi

propuneri de modificare sau de completare cu măsuri suplimentare.

 Grupurile de lucru analizează informaţiile, observaţiile şi propunerile primite de la public şi

decid asupra celor care pot fi incluse în cadrul măsurilor modificate, completate sau

suplimentare.

 Grupurile de lucru participă, dacă este cazul, la dezbaterile publice de consultare şi participare

a publicului

o HOTĂRÂRE Nr. 25 din 6 ianuarie 2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii

şi Dezvoltării Rurale

 Direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală (unităţi cu personalitate juridică finanţate

integral de la bugetul de stat) coordonează oficiile de studii pedologice şi agrochimice,

instituţii publice deconcentrate cu personalitate juridică, finanţate din venituri proprii.

o HOTĂRÂRE Nr. 1261 din 17 octombrie 2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea

Regulamentului (CE) nr. 2.003/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 octombrie 2003

privind îngrăşămintele

 Prezenta hotărâre creează cadrul instituţional pentru aplicarea directă a Regulamentului (CE)

nr. 2.003/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 octombrie 2003 privind

îngrăşămintele, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 304/2003,

cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Regulament, şi stabileşte şi

sancţionează contravenţiile la regimul îngrăşămintelor.

 Autorităţile competente pentru efectuarea controalelor oficiale în vederea verificării

conformităţii îngrăşămintelor cu prevederile regulamentului sunt direcţiile pentru agricultură

şi dezvoltare rurală judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, aflate în subordinea

Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

o ORDIN Nr. 135/76/84/1284 din 10 februarie 2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a

evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private

 Procedura de evaluare a impactului asupra mediului, precum şi cea de evaluare adecvată sunt

conduse de autorităţile competente pentru protecţia mediului, în conformitate cu prevederile

art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi

cu competenţe stabilite prin prezenta metodologie.

 Evaluarea impactului asupra mediului şi evaluarea adecvată stabilesc cadrul unei abordări

integrate prin informarea şi consultarea tuturor autorităţilor cu responsabilităţi în domeniul

protecţiei mediului şi participarea acestora în cadrul unei comisii de analiză tehnică (CAT)

organizate la nivelul judeţului unde se află amplasamentul proiectului sau, după caz, la nivel

central pentru proiectele aflate în competenţa autorităţii publice centrale pentru protecţia

mediului.

 Comisia de analiză tehnică include obligatoriu reprezentanţi ai administraţiei publice locale

şi/sau centrale, inclusiv din cadrul compartimentelor care coordonează activitatea de

amenajare a teritoriului şi urbanism, al autorităţii de sănătate publică, Administraţiei Naţionale

"Apele Române", inspectoratului teritorial pentru situaţii de urgenţă, comisariatelor teritoriale

ale Gărzii Naţionale de Mediu şi, după caz, reprezentanţi ai structurilor responsabile pentru:

inspectoratele teritoriale silvice, direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene sau a

municipiului Bucureşti, furnizarea de utilităţi şi servicii publice, administrarea parcurilor şi

grădinilor publice, a siturilor arheologice şi monumentelor istorice, managementul ariilor

naturale protejate, inclusiv reprezentanţi ai consiliilor ştiinţifice organizate la nivelul ariilor

naturale protejate, ai agenţiilor pentru dezvoltare regională etc.

 Pentru proiectele aflate în competenţa Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, a

agenţiilor regionale pentru protecţia mediului sau a Administraţiei Rezervaţiei Biosferei

"Delta Dunării", comisia de analiză tehnică include obligatoriu şi reprezentanţi ai acestor

autorităţi.

o ORDONANŢĂ Nr. 28 din 27 august 2008 privind registrul agricol

 Raportarea datelor din registrul agricol

o Datele centralizate pe comune, oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului

Bucureşti se comunică de către secretarii comunelor, oraşelor, municipiilor

şi ai sectoarelor municipiului Bucureşti şi se trimit, după caz, atât direcţiilor

teritoriale de statistică, cât şi direcţiilor judeţene pentru agricultură şi

dezvoltare rurală, la termenele prevăzute în normele tehnice de completare

a registrului agricol, atât pe suport hârtie, cât şi în format electronic,

conform formularelor elaborate de Institutul Naţional de Statistică, după

caz.

o Comunicarea datelor centralizate se face sub semnătura primarului şi a

secretarului comunei, oraşului, municipiului şi al sectorului municipiului

Bucureşti, după caz.

o Datele primare înscrise în registrele agricole ale comunelor, oraşelor,

municipiilor sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti se transmit în

format electronic atât la direcţiile teritoriale de statistică, cât şi la direcţiile

agricole pentru dezvoltare rurală, la termenele prevăzute în normele

tehnice.



Oficii judetene de Studii pentru Pedologie si Agrochimie

o ORDIN Nr. 223 din 28 mai 2002 privind aprobarea Metodologiei întocmirii studiilor pedologice şi

agrochimice, a Sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură

 OSPA sunt unităţi finanţate din surse extrabugetare, veniturile acestora provenind din:

 alocaţii bugetare din bugetul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, prin

direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene şi a municipiului

Bucureşti, pentru:

 întocmirea de studii pedologice în vederea realizării şi reactualizării periodice a

Sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură şi necesare

fundamentării programelor Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, care

constau în: stabilirea, delimitarea şi inventarierea unităţilor de sol-teren, favorabilităţii

terenurilor agricole pentru culturi, a claselor de calitate după nota de bonitare pentru

folosinţe agricole, determinarea stării de aprovizionare/asigurare a solurilor cu

nutrienţi, precum şi reacţia solurilor, stabilirea categoriilor şi subcategoriilor de folosinţă

pentru agricultură sau silvicultură pe baza pretabilităţii terenurilor, identificarea,

delimitarea şi inventarierea tipurilor de degradări ale solurilor/terenurilor, stabilirea

restricţiilor terenurilor pentru diferite utilizări şi stabilirea măsurilor agropedoameliorative

şi antierozionale corespunzătoare;

 constituirea şi întreţinerea la nivel de judeţ a băncilor de date aferente sistemelor judeţene

de monitorizare sol-teren pentru agricultură;

 Se va organiza la nivel de ţară Corpul de inspecţie în domeniul protecţiei şi conservării

solului.

 Personalul Corpului de inspecţie va fi selectat, pe bază de concurs organizat de Ministerul

Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, din cadrul specialiştilor din OSPA şi din ICPA şi

va fi numit prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.

 Sarcinile Corpului de inspecţie sunt în conformitate cu prevederile legilor fondului funciar

cu privire la constatarea şi aplicarea de sancţiuni pentru încălcarea prevederilor din

domeniul conservării şi utilizării raţionale a terenului, utilizării îngrăşămintelor şi

amendamentelor, poluării şi degradării solurilor, privind protecţia solului şi alte acte

normative în domeniu, stabilite prin ordin al ministrului.

o HG Nr. 1331 din 19 august 2004 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 477/1990 privind unele

măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii direcţiilor generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene

şi a municipiului Bucureşti, precum şi a altor unităţi agricole

 Coordonarea tehnică a oficiilor de studii pedologice şi agrochimice judeţene se asigură de

Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, iar cea ştiinţifică de Institutul de

Cercetări Pedologice şi Agrochimice.

 Oficiile de studii pedologice şi agrochimice judeţene sunt instituţii publice finanţate din

venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat.

 De la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, se

alocă fonduri pentru finanţarea cheltuielilor anuale necesare elaborării studiilor pedologice şi

agrochimice şi sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură şi

sol-vegetaţie forestieră pentru silvicultură, precum şi participării la organismele internaţionale

de specialitate.

 Obiectul de activitate:

 execută studiile pedologice şi agrochimice necesare realizării sistemului judeţean şi

naţional de monitorizare sol-teren pentru agricultură, în vederea racordării la sistemul

paneuropean de monitorizare;

 realizează şi reactualizează sistemul judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură,

parte a sistemului naţional de monitorizare sol-teren pentru agricultură, privind: unităţile

de sol, inventarierea resurselor de sol, favorabilitatea terenurilor pentru culturi agricole sau

silvice, pretabilitatea pentru folosinţe, poluarea, restricţiile terenurilor la diferite utilizări şi

măsurile agropedoameliorative şi antierozionale corespunzătoare, indiferent de forma de

proprietate;

 elaborează studii pedologice şi agrochimice speciale pentru utilizări diverse: organizarea şi

sistematizarea teritoriului agricol, înfiinţarea exploataţiilor agricole, înfiinţarea plantaţiilor

pomicole şi viticole, amenajarea păşunilor, reabilitarea şi/sau amenajarea sistemelor de

irigaţii, desecare, antierozionale, amenajări silvice şi împăduriri, amenajări de sere, solarii,

exploataţii legumicole, orezării, dezvoltare rurală, dezvoltarea zonelor montane şi a celor

defavorizate;

 întocmeşte documentaţii pedologice necesare scoaterii unor terenuri din circuitul agricol,

recuperării şi recultivării unor terenuri degradate, poluate sau slab productive, care

urmează a fi constituite în perimetre de ameliorare a fondului funciar;

 pe baza studiilor pedologice şi agrochimice, efectuează bonitarea şi încadrarea terenurilor

agricole în clase de calitate, conform cărora se vor realiza funcţia economică a cadastrului

general, evaluarea terenurilor şi stabilirea taxelor şi impozitelor;

 efectuează analize fizice şi chimice ale solului, apei pentru irigaţie, îngrăşămintelor, ale

oricăror produse care urmează să fie folosite ca fertilizanţi în agricultură, ale plantei,

conţinutului de nitraţi şi nitriţi din sol, plantelor şi produselor de origine vegetală;

 elaborează studii şi cercetări pedologice şi agrochimice specifice întocmirii

bilanţurilor de mediu pentru autorizarea unor activităţi socioeconomice care pot

aduce atingere terenurilor agricole şi silvice;

 la solicitarea Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie participă la studii şi

cercetări în domeniul ştiinţelor solului, elaborării de metodologii de lucru, tehnologiilor

privind utilizarea îngrăşămintelor, amendamentelor şi altor produse cu rol ameliorator şi

fertilizant al terenurilor agricole;

 efectuează cercetări în domeniul pedologiei şi agrochimiei, în câmpuri de experienţă

proprii, în colaborare cu institute şi staţiuni de cercetare sau la cererea unor persoane fizice

ori juridice;

 asigură informaţiile solicitate de persoane fizice sau juridice cu privire la calitatea solurilor

şi a măsurilor agropedoameliorative de utilizare raţională şi durabilă a resurselor de soluri

şi terenuri;

 elaborează studii pedologice şi agrochimice ale terenurilor agricole pe care poate fi utilizat

nămolul de epurare şi urmăreşte evoluţia conţinutului de macro- şi microelemente din sol,

plantă şi produsele vegetale, în conformitate cu regulamentul Comisiei Uniunii Europene;

 urmăreşte modul în care sunt respectate prevederile legale în domeniul protecţiei,

conservării şi utilizării raţionale a terenurilor, utilizării îngrăşămintelor şi

amendamentelor, poluării şi degradării mediului din agricultură, creând în acest

scop în cadrul unităţii compartimentul de inspecţie ai cărui specialişti vor fi

împuterniciţi de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;

 execută studii pedologice şi agrochimice speciale în vederea aplicării directivelor

Uniunii Europene privind apa, nămolurile, nitraţii, zonele contaminate, aplicarea

codului de bune practici agricole, aplicarea programelor de dezvoltare a agriculturii

o ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 68 din 28 iunie 2007 privind răspunderea de mediu cu referire la

prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului

 La stabilirea măsurilor preventive agenţia judeţeană pentru protecţia mediului se consultă cu

comisariatele judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu. În funcţie de factorul de mediu potenţial

afectat, agenţia judeţeană pentru protecţia mediului se poate consulta şi cu următoarele

autorităţi şi/sau instituţii:

 direcţiile bazinale de apă;

 consiliile ştiinţifice organizate la nivelul ariilor naturale protejate;

 oficiile de studii pedologice şi agrochimice judeţene;

 inspectoratele teritoriale de regim silvic şi de vânătoare.

o HG Nr. 786 din 30 decembrie 1993 pentru aprobarea Regulamentului privind stabilirea grupelor de terenuri

care intră în perimetrele de ameliorare, precum şi componenta, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de

specialişti constituite pentru delimitarea perimetrelor de ameliorare

 Delimitarea perimetrelor de ameliorare se face, în baza investigaţiilor pe teren, de către o

comisie de specialişti formată din:

- primarul localităţii, ca preşedinte al comisiei;

- reprezentantul Camerei agricole

- reprezentantul filialei silvice sau al ocolului silvic;

- reprezentantul Oficiului de cadastru şi organizare a teritoriului;

- reprezentantul Agenţiei pentru protecţia mediului;

- reprezentantul sectorului de îmbunătăţiri funciare;

- pentru situaţii deosebite şi grave de degradare va participa şi un specialist în

domeniu, reprezentant, după caz, al Comisiei ecologice a Academiei

Române, al Regiei Autonome a Apelor "Apele Române", al Oficiului de

studii pentru pedologie şi agrochimie, precum şi al altor instituţii

similare;

- proprietarii terenurilor degradate care fac obiectul constituirii perimetrului de

ameliorare;

- secretarul consiliului local, care îndeplineşte şi funcţia de secretar al comisiei



Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor

o ORDIN Nr. 83 din 2 octombrie 2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Programului

acţiunilor privind identificarea şi înregistrarea porcinelor, ovinelor şi caprinelor, precum şi a Programului

acţiunilor privind identificarea şi înregistrarea bovinelor

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, denumită în continuare

ANSVSA, are sarcina de a controla şi supraveghea SNIIA (212. Sistemul naţional de

identificare şi înregistrare a animalelor)



Consiliile locale comunale, orăşeneşti, municipale

ORDIN Nr. 344/239/742 din 26 aprilie 2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind modul de completare a

registrului agricol pentru perioada 2007 – 2011

Consiliile locale comunale, orăşeneşti, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti vor

lua măsuri pentru întocmirea şi ţinerea la zi a registrului agricol, pe suport de hârtie şi în

format electronic, pentru asigurarea împotriva degradării, distrugerii sau sustragerii acestuia,

precum şi pentru furnizarea datelor din registru, cu respectarea prevederilor legale.

Registrul agricol, având caracterul unui document oficial care constituie o sursă importantă de

informaţie, va fi numerotat, parafat, sigilat, paginile vor fi legate corespunzător (evitându-se

desprinderea filelor datorită utilizării îndelungate a registrului agricol) şi înregistrat în registrul

de intrare-ieşire al consiliului local respectiv.

Prefecţii veghează la respectarea prevederilor legale cu privire la întocmirea şi ţinerea evidenţei

registrului agricol, precum şi la corectitudinea datelor înscrise în acesta.



Comitete de bazin

o LEGE Nr. 107 din 25 septembrie 1996 Legea apelor

 La nivelul fiecărei direcţii de apă a Administraţiei Naţionale "Apele Române" se organizează

un Comitet de bazin.

 Comitetul de bazin este format din 15 membri, după cum urmează:

 2 reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale din domeniul apelor şi protecţiei

mediului, dintre care unul este numit din cadrul agenţiilor de protecţia mediului din

bazinul hidrografic respectiv;

 un reprezentant al autorităţii publice centrale din domeniul sănătăţii, numit de aceasta

din cadrul direcţiilor de sănătate publică ale judeţelor din bazinul hidrografic respectiv;

 doi primari de municipii şi un primar de oraş sau comună, aleşi de primarii localităţilor

din bazinul hidrografic respectiv;

 un reprezentant ales de organizaţiile neguvernamentale cu sediul în bazinul hidrografic

respectiv;

 un prefect din bazinul hidrografic respectiv, numit de autoritatea publică centrală

pentru administraţia publică;

 un preşedinte de consiliu judeţean, ales de preşedinţii consiliilor judeţene din bazinul

hidrografic respectiv;

 trei reprezentanţi ai utilizatorilor de apă din bazinul hidrografic respectiv;

 doi reprezentanţi ai Administraţiei Naţionale "Apele Române";

 un reprezentant al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

 Comitetul de bazin colaborează cu Administraţia Naţională "Apele Române" la aplicarea

strategiei şi politicii naţionale de gospodărire a apelor, în care scop trebuie:

 să avizeze schemele directoare, precum şi programele de măsuri pentru atingerea

obiectivelor din schemele directoare şi realizarea lucrărilor, instalaţiilor şi amenajărilor

de gospodărirea apelor;

 să asigure informarea publicului, garantarea unei perioade de timp necesare primirii

comentariilor publicului, să organizeze audieri publice asupra tuturor aspectelor

propuse pentru aprobare şi să asigure accesul publicului la documentele sale;

o HG 1212 din 29 noiembrie 2000 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a

comitetelor de bazin

a. Comitetul este compus din:

 2 reprezentanţi ai Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, dintre care

unul din structura centrală a acestuia şi unul selectat din cadrul agenţiilor de protecţie a

mediului din judeţele aferente bazinului hidrografic respectiv;

 un reprezentant al Ministerului Sănătăţii, nominalizat de ministrul sănătăţii din rândul

specialiştilor direcţiilor de sănătate publică ale judeţelor cuprinse în bazinul hidrografic

respectiv;

 un prefect nominalizat de ministrul funcţiei publice din rândul prefecţilor judeţelor din

bazinul hidrografic respectiv;

 2 reprezentanţi ai Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A., recomandaţi de

conducerea acesteia, din cadrul sucursalei bazinale sau al subunităţilor acesteia din

bazinul hidrografic respectiv;

 un preşedinte de consiliu judeţean, ales de preşedinţii consiliilor judeţene din bazinul

hidrografic respectiv;

 3 primari, dintre care 2 primari de municipii şi un primar de oraş sau de comună, aleşi

de primarii localităţilor din bazinul hidrografic respectiv;

 3 reprezentanţi ai utilizatorilor de apă din bazinul hidrografic respectiv, persoane

juridice, propuşi şi aleşi de comitet, în funcţie de cerinţa de apă şi de impactul apelor

uzate evacuate asupra resurselor de apă;

 un reprezentant al organizaţiilor neguvernamentale pentru protecţia mediului sau

pentru protecţia consumatorilor, cu sediul în bazinul hidrografic respectiv, desemnat de

acestea;

 un reprezentant din cadrul oficiilor judeţene de protecţie a consumatorilor din bazinul

hidrografic respectiv, recomandat de Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor.

 Comitetele au următoarele atribuţii principale care pot avea referire la problemática

Directivei Nitrati:

 avizează schemele-cadru de amenajare şi gospodărire a apelor pe bazine sau grupe de

bazine hidrografice şi programele de dezvoltare a lucrărilor, instalaţiilor şi

amenajărilor de gospodărire a apelor;

 avizează planurile de prevenire a poluărilor accidentale şi de înlăturare a efectelor

acestora, elaborate de agenţii economici conform actelor normative în vigoare şi în

funcţie de condiţiile din bazinul hidrografic respectiv;

 aprobă schemele locale de amenajare şi de gospodărire a apelor, pe care le integrează

în schema-cadru, şi stabilesc priorităţile tehnice şi financiare;

 aprobă planul de gospodărire integrată a calităţii şi cantităţii apei din bazinul

hidrografic respectiv, propus de Compania Naţională "Apele Române" - S.A., prin

direcţiile de ape;

 propun Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului revizuirea normelor şi

standardelor de gospodărire a apelor, conform standardelor internaţionale, şi solicită

elaborarea de norme de calitate a apelor evacuate, specifice bazinului hidrografic, care

pot fi mai exigente decât cele existente la nivel naţional;

 asigură:

(i) informarea publicului privind acţiunile organizate cu cel puţin 30 de zile înainte

de data desfăşurării acestora;

(ii) dezbateri şi audieri publice asupra tuturor problemelor propuse spre aprobare;

(iii) accesul publicului la şedinţele şi documentele lor oficiale;

o ORDIN Nr. 1387 din 31 decembrie 2006 privind aprobarea Procedurii de participare a publicului la

elaborarea, modificarea sau revizuirea programelor de acţiune pentru zonele vulnerabile la poluarea

cu nitraţi din surse agricole

Comitetele de bazin organizează grupuri de lucru care cuprind reprezentanţi ai administraţiei

publice locale, direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală, organizaţii profesionale

agricole şi zootehnice, direcţiile de sănătate publică, colectivităţi teritoriale, direcţiile de

gospodărire a apelor, oficii judeţene de studii pedologice şi agrochimie, agenţii şi asociaţii de

protecţie a mediului şi a consumatorilor şi, în măsura în care este necesar, toate persoanele sau

organismele competente din domeniu (15 - 20 de persoane).

 Grupurile de lucru analizează şi avizează diagnozele zonelor vulnerabile şi concluziile

acestora, precum şi proiectele programelor de acţiune sau, după caz, fac observaţii şi

propuneri de modificare sau de completare cu măsuri suplimentare.

 Grupurile de lucru analizează informaţiile, observaţiile şi propunerile primite de la

public şi decid asupra celor care pot fi incluse în cadrul măsurilor modificate,

completate sau suplimentare.

 Grupurile de lucru participă, dacă este cazul, la dezbaterile publice de consultare şi

participare a publicului

o ORDIN Nr. 296/216 din 11 aprilie 2005 privind aprobarea Programului-cadru de acţiune tehnic

pentru elaborarea programelor de acţiune în zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole

 Comitetele de bazin stabilesc procedeul de elaborare, reexaminare sau de revizuire a

programului de acţiune pentru punerea în practică în zonele vulnerabile ori în fiecare parte a

zonei vulnerabile şi organizează grupuri de lucru care cuprind reprezentanţi ai administraţiei

publice locale, direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală, organizaţii profesionale

agricole şi zootehnice, direcţiile de sănătate publică, colectivităţi teritoriale, direcţiile de

gospodărire a apelor, oficii judeţene de studii pedologice şi agrochimie, agenţii şi asociaţii de

protecţie a mediului şi a consumatorilor şi (în măsura în care este necesar) toate persoanele sau

organismele competente din domeniu (15 - 20 de persoane).

 Comitetul de bazin, după consultarea direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală, va

desemna (specifica) unul sau mai multe organisme însărcinate cu obţinerea informaţiilor de la

agricultori, care să permită aprecierea şi analiza evoluţiei acţiunilor întreprinse şi a

implementării măsurilor, a riscurilor de poluare a apelor cu nitraţi, şi va furniza analiza

integrală sau parţială a acestor informaţii ori sinteza ei către Sistemul naţional de monitoring

integrat al solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi

proveniţi din surse agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie

în zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi, gestionat de Institutul

Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA

Bucureşti, înfiinţat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului

agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 242/197/2005.



Comisia pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi

proveniţi din surse agricole

o HG Nr. 964 din 13 octombrie 2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor

împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole

Se înfiinţează Comisia pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării

cu nitraţi proveniţi din surse agricole, formată din specialişti ai Ministerului Apelor, Pădurilor şi

Protecţiei Mediului, ai Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi ai Ministerului Sănătăţii. Pe

lângă comisie va funcţiona un grup de sprijin, compus din reprezentanţi ai Companiei Naţionale

"Apele Române" - S.A., ai comitetelor de bazin şi ai unor institute şi unităţi de specialitate aflate

în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei

Mediului, a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi a Ministerului Sănătăţii

o ORDIN Nr. 452/105951 din 4 mai 2001 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare

a Comisiei şi a Grupului de sprijin pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva

poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole

 Componenta Comisiei pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva

poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole

 a) preşedinte - secretarul de stat pentru ape din cadrul Ministerului Apelor şi

Protecţiei Mediului;

 b) vicepreşedinţi:

 directorul general al Direcţiei generale de gospodărire a apelor din cadrul

Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului;

 directorul Direcţiei îmbunătăţiri funciare din cadrul Ministerului Agriculturii,

Alimentaţiei şi Pădurilor;

 c) secretar - directorul Direcţiei strategii, reglementări şi autorizări din cadrul

Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului;

 d) membri:

 - 3 reprezentanţi ai Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului;

 - 3 reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor;

 - 2 reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii şi Familiei.

 Comisia are următoarele atribuţii principale:

a) preia, în termen de un an de la data intrării în vigoare a Planului de acţiune şi apoi

periodic la 4 ani, de la Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului cadastrul apelor afectate de

poluarea cu nitraţi şi al apelor susceptibile să fie poluate cu nitraţi

b) preia, în termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a Planului de acţiune şi apoi

periodic la 4 ani, de la Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului şi de la Ministerul

Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor lista cuprinzând zonele vulnerabile desemnate;

c) elaborează şi avizează Codul bunelor practici agricole pentru uzul fermierilor şi

producătorilor agricoli, conform, care va fi reactualizat atunci când Comisia consideră

necesar, dar nu mai târziu de 4 ani;

d) elaborează, un program privind instruirea şi informarea fermierilor şi a producătorilor

agricoli în scopul promovării Codului bunelor practici agricole;

e) stabileşte programe de acţiune referitoare la zonele vulnerabile;

f) ia măsuri suplimentare, cel puţin o dată la 4 ani, în scopul implementării programelor de

acţiune;

g) propune realizarea şi punerea în practică de către sistemul de supraveghere şi control şi

de alţi factori abilitaţi a unor programe de supraveghere şi control pentru evaluarea

eficienţei programelor de acţiune;

h) elaborează proiectul seturilor de măsuri pentru implementarea Planului de acţiune, care

va cuprinde şi procedurile şi instrucţiunile pentru sistemul de supraveghere şi control;

i) întocmeşte, la fiecare 4 ani, un raport pe care îl înaintează Ministerului Apelor şi

Protecţiei Mediului şi Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi pe care îl

publică;

j) propune Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, Ministerului Agriculturii,

Alimentaţiei şi Pădurilor şi Ministerului Sănătăţii şi Familiei elaborarea regulamentelor,

metodologiilor şi procedurilor necesare în vederea implementării Planului de acţiune;

k) colaborează cu ministerele şi cu instituţiile implicate în realizarea Planului de acţiune,

precum şi cu comitetele de bazin;

l) decide asupra componenţei nominale a Grupului de sprijin;

m) coordonează activitatea Grupului de sprijin;

n) dispune măsuri pentru ca toate sarcinile ce revin Grupului de sprijin să fie realizate în

termenele stabilite;

o) elaborează şi aprobă documentele specifice interne pe care le consideră necesare pentru

asigurarea desfăşurării activităţii sale în bune condiţii;

p) asigură dezbateri şi audieri publice asupra tuturor aspectelor referitoare la derularea şi la

punerea în practică a Planului de acţiune;

q) asigură informarea şi accesul publicului privind acţiunile organizate, dezbaterile şi

audierile publice, şedinţele de lucru, prevederile Codului bunelor practici agricole,

documentele sale oficiale şi ale Grupului de sprijin.

În îndeplinirea atribuţiilor sale Comisia are următoarele drepturi:

a) să solicite, în condiţii legale, sprijinul oricărei instituţii publice în vederea obţinerii

informaţiilor, rapoartelor şi auditurilor pe care le consideră necesare, precum şi în legătură

cu sălile necesare în vederea desfăşurării şedinţelor de lucru şi a dezbaterilor publice;

b) să solicite, ori de câte ori este necesar, de la unităţile şi complexele agricole, de la

unităţile de gospodărire comunală, de la Compania Naţională "Apele Române" - S.A., de

la utilizatori şi evacuatori de ape uzate şi de îngrăşăminte de origine animală, precum şi de

la alţi factori abilitaţi întocmirea de audituri independente privind cantităţile evacuate sau

utilizate, starea calităţii resurselor de apă, starea tehnică şi funcţionarea sistemelor de

canalizare-epurare şi a utilajelor la parametrii avizaţi etc.;

c) să solicite Grupului de sprijin să analizeze şi să se pronunţe printr-un punct de vedere în

legătură cu orice problemă apărută în desfăşurarea activităţii sale şi a Planului de acţiune;

d) să fie înştiinţată de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului şi de Ministerul Agriculturii,

Alimentaţiei şi Pădurilor despre orice modificare sau completare a cadastrului apelor

afectate de poluarea cu nitraţi şi al celor susceptibile să fie expuse acestei poluări, precum

şi a listei cuprinzând zonele vulnerabile, în termen de 3 luni de la data operării;

e) să solicite de la Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului rapoartele întocmite conform

art. 4 alin. (1) din Planul de acţiune;

f) să solicite Grupului de sprijin analiza şi punctul său de vedere asupra proiectului setului

de măsuri prevăzut la art. 7 alin. (1) din Planul de acţiune;

g) să sesizeze organele cu atribuţii de control din cadrul Ministerului Apelor şi Protecţiei

Mediului asupra eventualelor încălcări ale prevederilor Legii apelor nr. 107/1996, săvârşite

prin poluarea în mod repetat a apelor subterane şi de suprafaţă cu nitraţi;

h) să solicite Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, Ministerului Apelor şi

Protecţiei Mediului, Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi Ministerului Educaţiei şi

Cercetării finanţarea din bugetul acestora a temelor şi studiilor de cercetare-dezvoltare,

necesare pentru desfăşurarea şi aplicarea Planului de acţiune şi a programelor de acţiune

referitoare la zonele vulnerabile;

i) să întreprindă demersurile necesare şi să propună factorilor abilitaţi elaborarea, finanţarea

şi realizarea programelor de reabilitare şi/sau de construcţie a sistemelor de canalizare-

epurare şi de irigaţii în zonele declarate vulnerabile sau susceptibile să devină vulnerabile.



Grupul de sprijn de pe linga Comisia pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor

împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole

o HG Nr. 964 din 13 octombrie 2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor

împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole

Se înfiinţează Comisia pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării

cu nitraţi proveniţi din surse agricole, formată din specialişti ai Ministerului Apelor, Pădurilor şi

Protecţiei Mediului, ai Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi ai Ministerului Sănătăţii. Pe

lângă comisie va funcţiona un grup de sprijin, compus din reprezentanţi ai Companiei Naţionale

"Apele Române" - S.A., ai comitetelor de bazin şi ai unor institute şi unităţi de specialitate aflate

în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei

Mediului, a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi a Ministerului Sănătăţii

o ORDIN Nr. 452/105951 din 4 mai 2001 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare

a Comisiei şi a Grupului de sprijin pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva

poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole

 COMPONENŢA Grupului de sprijin de pe lângă Comisia pentru aplicarea Planului de acţiune

pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole

 a) conducătorul Grupului de sprijin;

 b) membri:

 11 reprezentanţi ai comitetelor de bazin (preşedinţi sau vicepreşedinţi);

 3 reprezentanţi ai Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A.;

 2 reprezentanţi ai Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia

Mediului - I.N.C.D.P.M. Bucureşti;

 1 reprezentant al Companiei Naţionale "Institutul Naţional de Meteorologie,

Hidrologie şi Gospodărire a Apelor" - S.A.;

 2 reprezentanţi ai Institutului de Igienă şi Sănătate Publică Bucureşti;

 2 reprezentanţi ai Institutului de Cercetări Pedologice şi Agrochimie;

 2 reprezentanţi ai Institutului de Cercetări pentru Cereale şi Plante Tehnice

Fundulea;

 2 reprezentanţi ai Asociaţiei Române a Apei;

 2 reprezentanţi ai Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-

Şişeşti";

 1 reprezentant al Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă;

 1 reprezentant al Societăţii Naţionale "Îmbunătăţiri Funciare" - S.A.;

 2 reprezentanţi ai Asociaţiei Române a Producătorilor Agricoli;

 2 reprezentanţi ai Institutului de Cadastru şi Organizarea Teritoriului Agricol.

 Grupul de sprijin are următoarele atribuţii principale:

a) aplică şi implementează programele de acţiune stabilite de Comisie, referitoare la ansamblul

zonelor vulnerabile de pe teritoriul ţării, pentru anumite zone vulnerabile sau pentru

anumite porţiuni din zonele vulnerabile;

b) participă alături de Comisie la elaborarea Codului bunelor practici agricole şi face

propuneri de completare şi reactualizare a acestuia, ţinând seama de progresele în domeniu

şi de apariţia de noi tehnologii şi practici agricole cu impact redus asupra mediului;

c) îndeplineşte sarcinile ce îi revin în cadrul programului privind instruirea şi informarea

fermierilor în scopul promovării Codului bunelor practici agricole;

d) realizează, la propunerea Comisiei, şi pune în practică, alături de factorii abilitaţi, programe

corespunzătoare de supraveghere şi control pentru evaluarea programelor de acţiune;

e) furnizează Comisiei, în scopul stabilirii programelor de acţiune referitoare la zonele

vulnerabile, date ştiinţifice şi tehnice necesare din aceste zone şi din zonele alăturate, în

special cele referitoare la aportul de nitraţi din surse agricole şi din alte surse;

f) furnizează Comisiei date privind condiţiile specifice de mediu din regiunile vizate;

g) sprijină Comisia la întocmirea raportului prevăzut la art. 8 alin. (1) din Planul de acţiune;

h) analizează şi dezbate orice aspecte noi ce apar în derularea Planului de acţiune şi în

aplicarea şi implementarea programelor de acţiune pentru zonele vulnerabile;

sesizează Comisia asupra oricăror aspecte noi sau probleme apărute în derularea Planului de

acţiune şi în aplicarea şi implementarea programelor de acţiune pentru zonele vulnerabile.

În îndeplinirea atribuţiilor sale Grupul de sprijin are următoarele drepturi:

să solicite, în condiţii legale, sprijinul oricărei instituţii publice în vederea obţinerii

informaţiilor, rapoartelor şi datelor tehnice pe care le consideră necesare, precum şi în

legătură cu sălile necesare în vederea desfăşurării şedinţelor de lucru şi a întrunirilor sale;

să solicite, ori de câte ori este necesar, unităţilor şi complexelor agricole, unităţilor de

gospodărire comunală, Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A., utilizatorilor şi

evacuatorilor de ape uzate şi de îngrăşăminte de origine animală, precum şi altor factori

abilitaţi aplicarea măsurilor prevăzute în programele de acţiune referitoare la zonele

vulnerabile, care se referă la cantităţi evacuate sau utilizate, starea calităţii resurselor de

apă, starea tehnică şi funcţionarea sistemelor de canalizare-epurare şi a utilajelor la

parametrii avizaţi, perioadele de aplicare a îngrăşămintelor etc.;

să elaboreze şi să înainteze Comisiei propuneri de teme şi studii de cercetare-dezvoltare,

necesare în vederea desfăşurării şi aplicării Planului de acţiune şi a programelor de acţiune

referitoare la zonele vulnerabile, şi să solicite Comisiei desfăşurarea acţiunilor în vederea

finanţării şi realizării acestora;

să sesizeze Comisia despre localităţile, unităţile şi complexele agricole din zonele declarate

vulnerabile sau susceptibile să devină vulnerabile, în care este necesară reabilitarea şi/sau

construcţia sistemelor de canalizare-epurare şi de irigaţii;

să sesizeze Comisia asupra eventualelor contravenţii prevăzute de Legea apelor nr. 107/1996,

constatate a fi fost săvârşite prin poluarea în mod repetat a apelor subterane şi de suprafaţă

cu nitraţi;

să angajeze pe bază de contracte de colaborare experţi locali, în situaţiile în care este necesar

să se apeleze la serviciile acestora.



Comitete regionale pentru protectia mediului

o ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului aprobata

prin Legea 265/2006

La nivelul fiecărei agenţii regionale pentru protecţia mediului se organizează un Comitet regional

pentru protecţia mediului, denumit în continuare Comitet regional.

Componenţa Comitetului regional este următoarea:

un reprezentant al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;

un reprezentant al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului;

un reprezentant al Agenţiei Naţionale pentru Ariile Naturale Protejate şi Conservarea

Biodiversităţii;

un reprezentant al agenţiei regionale pentru protecţia mediului;

un reprezentant al agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului din regiunea respectivă,

desemnat de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;

un reprezentant al Comisariatului regional din regiunea respectivă al Gărzii Naţionale de

Mediu;

un reprezentant desemnat de autoritatea publică centrală în domeniul finanţelor publice, din

cadrul unui judeţ din regiunea respectivă;

un reprezentant al autorităţii publice în domeniul sănătăţii, din regiunea respectivă;

un reprezentant al autorităţii publice centrale din domeniul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării

rurale, din regiunea respectivă;

un prefect din regiunea respectivă, nominalizat de autoritatea publică centrală în domeniul

administraţiei publice;

un preşedinte de consiliu judeţean, nominalizat de preşedinţii consiliilor judeţene din regiunea

respectivă;

un reprezentant al Direcţiei Apelor din regiunea respectivă;

un reprezentant al operatorilor din regiunea respectivă, desemnat de agenţia regională pentru

protecţia mediului;

un reprezentant al autorităţii publice centrale în domeniul transporturilor, construcţiilor şi

turismului;

un reprezentant ales de organizaţiile neguvernamentale cu sediul în regiunea respectivă;

un primar de municipiu reşedinţă de judeţ, nominalizat de primarii celorlalte municipii

reşedinţă de judeţ din regiunea respectivă.

Reprezentanţii autorităţilor publice sunt desemnaţi de conducătorii autorităţilor respective.

Reprezentanţii administraţiei publice locale care fac parte din Comitetul regional funcţionează în

cadrul acestuia numai pe durata exercitării mandatului funcţiei pe care o reprezintă.

Comitetul regional colaborează cu agenţia regională pentru protecţia mediului la aplicarea, la nivel

regional, a strategiei şi politicii naţionale de protecţie a mediului, în care scop are următoarele

atribuţii:

a) avizează planul regional de acţiune pentru protecţia mediului şi planurile regionale

sectoriale specifice şi analizează stadiul realizării acestora;

b) avizează lista de proiecte prioritare care urmează să fie finanţate din fonduri comunitare

şi/sau alte fonduri identificate la nivel regional şi urmăreşte aplicarea lor;

c) evaluează stadiul îndeplinirii angajamentelor asumate în negocierea capitolului de mediu

la nivelul regiunii respective şi recomandă acţiunile prioritare pentru conformare;

d) stabileşte programe de educare şi de conştientizare a publicului privind protecţia

mediului.



Consiliul interministerial al apelor

o HG Nr. 316 din 28 martie 2007 privind aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare al

Consiliului interministerial al apelor

Consiliul interministerial al apelor, denumit în continuare Consiliul, este organism consultativ, fără

personalitate juridică, pe lângă autoritatea publică centrală din domeniul apelor.

Consiliul se află în subordinea Consiliului interministerial pentru agricultură, dezvoltare rurală şi

mediu, conform pct. VIII.6 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 750/2005 privind

constituirea consiliilor interministeriale permanente

Consiliul este format din preşedinte, 15 membri şi 15 membri supleanţi, reprezentanţi cu funcţie de

demnitate publică şi/sau de conducere ai următoarelor instituţii:

 a) un reprezentant al Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor;

 b) un reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe;

 c) un reprezentant al Departamentului pentru Afaceri Europene;

 d) un reprezentant al Ministerului Apărării;

 e) un reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice;

 f) un reprezentant al Ministerului Economiei şi Comerţului;

 g) un reprezentant al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;

 h) un reprezentant al Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului;

 i) un reprezentant al Ministerului Sănătăţii Publice;

 j) un reprezentant al Ministerului Administraţiei şi Internelor;

 k) un reprezentant al Ministerului Educaţiei şi Cercetării;

 l) un reprezentant al Administraţiei Naţionale "Apele Române";

 m) un reprezentant al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului;

 n) un reprezentant al Administraţiei Fondului pentru mediu;

 o) un reprezentant al Gărzii Naţionale de Mediu.

 Consiliul are următoarele atribuţii principale:

 b) stabileşte priorităţile în domeniul gospodăririi apelor şi face propuneri în vederea

alocării şi mobilizării resurselor financiare disponibile pentru realizarea priorităţilor

stabilite;

 j) urmăreşte stadiul implementării programelor de acţiune privind protecţia apelor

împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole



Corpul de inspecţie în domeniul protecţiei şi conservării solului.

ORDIN Nr. 223 din 28 mai 2002 privind aprobarea Metodologiei întocmirii studiilor pedologice şi

agrochimice, a Sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură

Se va organiza la nivel de ţară Corpul de inspecţie în domeniul protecţiei şi conservării solului.

Personalul Corpului de inspecţie va fi selectat, pe bază de concurs organizat de Ministerul

Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, din cadrul specialiştilor din OSPA şi din ICPA şi va fi

numit prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.

Sarcinile Corpului de inspecţie sunt în conformitate cu prevederile legilor fondului funciar cu privire

la constatarea şi aplicarea de sancţiuni pentru încălcarea prevederilor din domeniul conservării şi

utilizării raţionale a terenului, utilizării îngrăşămintelor şi amendamentelor, poluării şi degradării

solurilor, privind protecţia solului şi alte acte normative în domeniu, stabilite prin ordin al

ministrului.

HG Nr. 1331 din 19 august 2004 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 477/1990 privind unele

măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii direcţiilor generale pentru agricultură şi industrie alimentară

judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi a altor unităţi agricole

Oficiile de studii pedologice şi agrochimice judeţene se organizează şi funcţionează ca instituţii

publice cu personalitate juridică, în subordinea direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală

judeţene şi a municipiului Bucureşti

Obiectul de activitate:

l) urmăreşte modul în care sunt respectate prevederile legale în domeniul protecţiei,

conservării şi utilizării raţionale a terenurilor, utilizării îngrăşămintelor şi amendamentelor,

poluării şi degradării mediului din agricultură, creând în acest scop în cadrul unităţii

compartimentul de inspecţie ai cărui specialişti vor fi împuterniciţi de Ministerul

Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;

 Propuneri privind modificarea legislatiei in vederea eliminarii blocajelor deizionale

si institutionale

In vederea aplicarii actiunilor prevazute in actele legislative mentionate anterior referitoare la implementarea

Directivei Nitrati in Romania se propune constituirea unui Comitet National pentru implementarea Directivei

Nitrati, cu atributii executive, format din persoane delegate cu atributii speciale din Ministerul Mediului si

Padurilor si din Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale coordonat prin rotatie (la interval de 1 an) de cite un

director general din Ministerul Mediului si Padurilor si Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (in anul in

care se pregateste raportul de tara catre Comitetul Nitratilor al Comisiei Uniunii Europene coordonarea este

facuta de Ministerul mediului si Padurilor). Acest comitet National va avea sarcina de a coordona activitatile

institutiilor responsabile la nivel national cu actiunile de implementare a Directivei Nitrati la nivel national si

local(Administratia Nationala “Apele Romane”, Institutul National de Cercetari pentru Pedologie, Agrochimie si

Protectia Mediului- ICPA, Garda Nationala de Mediu, Agentia Nationala pentru Protectia Mediului, Oficii

Judetene de Pedologie si Agrochimie, Oficii Judetene de Consultanta Agricola, administratii publice locale).

Comisia Nationala va evalua nivelul fondurilor necesare pentru aplicarea Programului de Actiune pentru

implementarea Directivei Nitrati pe care il propune in foaia de buget a Ministeruluyi Mediului si Padurilor si

Ministerulyui Agriculturii si Dezvoltarii Rurale si va gestiona bugetul aprobat conform calendarului inclus in

programele de actiune.

In veerea eficientizarii fluxurilor institutionale si informationale in cadrul raportului Nr. 2 al acestui proiect vor fi

mentionate actele juridice si/sau articolele care ar trebui abrogate sau modificate.

ANEXA 1



Aspecte din actele normative (Legi, Ordonante ale Guvernului Romaniei, Ordonante de

Urgenta ale Guvernului Romaniei, Ordine ale Ministerelor) care au sau pot avea referire la

implementarea activitatilor cerute de Directiva Nitrati



 LEGE Nr. 18 din 19 februarie 1991 Legea Fondului Funciar

actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 10

decembrie 2007:

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr.

218/1998;

- Legea nr. 54/1998, abrogată prin Legea nr. 247/2005;

- Legea nr. 218/1998;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.

400/2002;

- Legea nr. 545/2001;

- Legea nr. 400/2002;

- Legea nr. 247/2005, cu modificările ulterioare;

- Legea nr. 358/2005;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr.

263/2006;

- Legea nr. 263/2006, cu modificările ulterioare;

- Legea nr. 341/2006;

- Legea nr. 47/2007;

- Legea nr. 340/2007

ART. 2

În funcţie de destinaţie, terenurile sunt:

a) terenuri cu destinaţie agricolă, şi anume: terenurile agricole productive - arabile, viile, livezile,

pepinierele viticole, pomicole, plantaţiile de hamei şi duzi, păşunile, fâneţele, serele, solariile, răsadniţele

şi altele asemenea -, cele cu vegetaţie forestieră, dacă nu fac parte din amenajamentele silvice, păşunile

împădurite, cele ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice, amenajările piscicole şi de

îmbunătăţiri funciare, drumurile tehnologice şi de exploatare agricolă, platformele şi spaţiile de

depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenurile neproductive care pot fi amenajate şi

folosite pentru producţia agricolă;

b) terenuri cu destinaţie forestieră, şi anume: terenurile împădurite sau cele care servesc nevoilor de

cultură, producţie ori administrare silvică, terenurile destinate împăduririlor şi cele neproductive -

stâncării, abrupturi, bolovănişuri, râpe, ravene, torenţi -, dacă sunt cuprinse în amenajamentele silvice;

c) terenuri aflate permanent sub ape, şi anume: albiile minore ale cursurilor de apă, cuvetele lacurilor la

nivelurile maxime de retenţie, fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale;

d) terenuri din intravilan, aferente localităţilor urbane şi rurale, pe care sunt amplasate construcţiile,

alte amenajări ale localităţilor, inclusiv terenurile agricole şi forestiere;

e) terenuri cu destinaţii speciale, cum sunt cele folosite pentru transporturile rutiere, feroviare, navale şi

aeriene, cu construcţiile şi instalaţiile aferente, construcţii şi instalaţii hidrotehnice, termice, de transport

al energiei electrice şi gazelor naturale, de telecomunicaţii, pentru exploatările miniere şi petroliere,

cariere şi halde de orice fel, pentru nevoile de apărare, plajele, rezervaţiile, monumentele naturii,

ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice şi altele asemenea.



ART. 44

(1) Terenurile provenite din fostele izlazuri comunale, transmise unităţilor de stat şi care, în prezent,

sunt folosite ca păşuni, fâneţe şi arabil, vor fi restituite în proprietatea comunelor, oraşelor şi a

municipiilor, după caz, şi în administrarea primăriilor, pentru a fi folosite ca păşuni comunale şi

pentru producerea de furaje sau seminţe de culturi furajere.

ART. 74

Toţi deţinătorii de terenuri agricole sunt obligaţi să asigure cultivarea acestora şi protecţia solului.

ART. 75

(1) Proprietarii de terenuri care nu îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute la art. 74 vor fi somaţi în scris

de către primăriile comunale, orăşeneşti sau municipale, după caz, să execute aceste obligaţii.

(2) Persoanele care nu dau curs somaţiei şi nu execută obligaţiile în termenul stabilit de primar, din

motive imputabile lor, vor fi sancţionate, anual, cu plata unei sume de la 50.000 lei la 100.000 lei/ha, în

raport cu categoria de folosinţă a terenului.

(3) Obligarea la plata sumei se face prin dispoziţia*) motivată a primarului şi sumele se fac venit la

bugetul local.

------------

*) Potrivit art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicată, primarul emite dispoziţii.

ART. 76*)

(1) Toţi deţinători de terenuri atribuite în folosinţă în condiţiile prezentei legi, care nu îşi îndeplinesc

obligaţiile prevăzute la art. 74, vor fi somaţi în condiţiile art. 75 alin. (1).

(2) Cei care nu dau curs somaţiei pierd dreptul de folosinţă asupra terenului la sfârşitul anului în curs.



ART. 87

(1) Deţinătorilor de terenuri degradate, chiar dacă nu sunt cuprinse într-un perimetru de

ameliorare, care, în mod individual sau asociaţi, vor să facă din proprie iniţiativă înierbări,

împăduriri, corectare a reacţiei solului sau alte lucrări de ameliorare pe terenurile lor, statul le va

pune la dispoziţie gratuit materialul necesar - sămânţă de ierburi, puieţi, amendamente şi asistenţă

tehnică la executarea lucrărilor.



ART. 111

Constituie contravenţii la normele privind evidenţa, protecţia, folosirea şi ameliorarea terenurilor

agricole sau silvice următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii, încât, potrivit legii

penale, constituie infracţiuni:

g) degradarea terenurilor şi culturilor prin depozitarea de materiale ori deşeuri de pietriş, moloz, nisip,

prefabricate, construcţii metalice, reziduuri, resturi menajere, gunoaie şi altele asemenea;

h) neluarea unor măsuri corespunzătoare de către persoane juridice sau fizice pentru evitarea afectării

terenurilor limitrofe prin reziduurile provenite din activitatea de producţie şi prin scurgeri de orice fel.

ART. 112

Contravenţiile prevăzute la art. 111 se sancţionează astfel:

b) cele de la lit. d) - h), cu amendă de la 1.000.000 lei la 2.000.000 lei.

ART. 113

Sancţiunile se pot aplica şi persoanelor juridice, după cum urmează:

b) cele de la lit. d) - h), cu amendă de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei.

ART. 114

(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către specialiştii împuterniciţi în acest

scop de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi, după caz, de Ministerul Apelor şi Protecţiei

Mediului, de împuterniciţii prefectului şi specialiştii împuterniciţi de directorul general al direcţiei

generale pentru agricultură şi alimentaţie sau, după caz, de inspectorul şef al inspectoratului silvic

judeţean, precum şi de către primar.

(2) Prin actul de constatare se dispune cu privire la suportarea pagubelor de către cei vinovaţi şi, după

caz, restabilirea situaţiei anterioare.



 HOTĂRÂRE Nr. 786 din 30 decembrie 1993

pentru aprobarea Regulamentului privind stabilirea grupelor de terenuri care intră în perimetrele de ameliorare,

precum şi componenta, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de specialişti constituite pentru delimitarea

perimetrelor de ameliorare



ART. 1

Se constituie în perimetre de ameliorare toate terenurile degradate sau neproductive, indiferent de

proprietar, a căror punere în valoare este necesară din punct de vedere al protecţiei solului, regimului

apelor, îmbunătăţirii condiţiilor de mediu şi a diversităţii biologice.

ART. 2

Sunt considerate terenuri degradate, în înţelesul Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi al prezentului

regulament, terenurile care prin eroziune, poluare sau prin acţiunea altor factori antropici şi-au pierdut

total sau parţial capacitatea de producţie pentru culturi agricole sau silvice, şi anume:

a) terenuri cu eroziune de suprafaţa foarte puternica şi excesivă, indiferent de folosinţa;

b) terenuri cu eroziune în adâncime (ogase, ravene, torenţi);

c) terenuri afectate de alunecări active, prăbuşiri, surpări şi curgeri noroioase;

d) terenuri nisipoase expuse erodarii de către apa sau vânt;

e) terenuri cu aglomerări de pietriş, bolovanis, grohotis, stincarii şi depozite de aluviuni torenţiale;

f) terenuri cu acces permanent de umiditate şi mlaştini;

g) terenuri sărăturate şi acide;

h) terenuri poluate şi substanţe chimice, petroliere sau noxe;

i) terenuri ocupate cu halde miniere, deşeuri industriale şi/sau menajere, gropi de împrumut;

j) terenuri neproductive;

k) terenuri şi biocenoze afectate sau distruse.



ART. 3

Delimitarea perimetrelor de ameliorare se face, în baza investigaţiilor pe teren, de către o comisie de

specialişti formată din:

- primarul localităţii, ca preşedinte al comisiei;

- reprezentantul Camerei agricole

- reprezentantul filialei silvice sau al ocolului silvic;

- reprezentantul Oficiului de cadastru şi organizare a teritoriului;

- reprezentantul Agenţiei pentru protecţia mediului;

- reprezentantul sectorului de îmbunătăţiri funciare;

- pentru situaţii deosebite şi grave de degradare va participa şi un specialist în domeniu, reprezentant,

după caz, al Comisiei ecologice a Academiei Române, al Regiei Autonome a Apelor "Apele Române", al

Oficiului de studii pentru pedologie şi agrochimie, precum şi al altor instituţii similare;

- proprietarii terenurilor degradate care fac obiectul constituirii perimetrului de ameliorare;

- secretarul consiliului local, care îndeplineşte şi funcţia de secretar al comisiei.

ART. 4

Comisiile de specialişti comunale, orăşeneşti sau municipale se constituie prin ordin al prefectului, pe

baza propunerilor nominale făcute de consiliile locale şi de celelalte unităţi sau instituţii prevăzute la art.

3.

Comisiile vor lucra numai în afara perioadelor cu activitate intensă în agricultura şi silvicultura.

Decontarea cheltuielilor de deplasare a membrilor comisiei de specialişti se va face de către unităţile

sau instituţiile în care aceştia sunt angajaţi.



ART. 6

Comisiile de specialişti comunale, orăşeneşti sau municipale au următoarele atribuţii principale:

a) înregistrează sesizările sau cererile de constituire a unui perimetru de ameliorare.

Cererea sau sesizarea de constituire a unui perimetru de ameliorare poate fi făcută de camera agricola,

ocolul silvic, Agenţia pentru protecţia mediului, proprietarul terenului degradat sau alte persoane juridice

sau fizice interesate şi se depune la secretariatul comisiei;

b) constată pe teren situaţia perimetrului, identifică vecinătăţile şi delimitează prin tarusare perimetrul

de ameliorare, stabilind limitele zonelor de ameliorare-aparare şi de consolidare;

c) determină şi delimitează parcelele de proprietari, din cuprinsul şi din afara perimetrului, care sunt

necesare pentru efectuarea lucrărilor de amenajare şi de ameliorare şi pentru drumurile de acces, precum

şi natura folosinţelor agricole sau silvice existente;

d) identifică şi descrie sumar formele de degradare a terenului, amploarea acestor procese şi constată

cauzele care le-au generat;

e) fac propuneri privind ordonatorul de credite pentru finanţarea lucrărilor publice şi resursele de

finanţare;

f) stabilesc restricţiile care sunt necesare pentru constituirea perimetrului de ameliorare şi modul de

respectare a acestora pe toată durata executării lucrărilor specifice;

h) identifică terenurile care urmează sa fie utilizate pentru depozite de deşeuri urbane.

Concluziile comisiei, ca urmare a analizei efectuate pe teren, se concretizează într-o documentaţie

alcătuită din: schiţa perimetrului, acordul proprietarilor cu procesul-verbal încheiat la acest scop şi fişa

perimetrului de ameliorare.

ART. 7

Fişa perimetrului de ameliorare are modelul prezentat în anexa la prezentul regulament.

O dată cu aprobarea fişei se stabileşte ordonatorul de credite, finantatorul şi investitorul, colaboratorii

acestuia la elaborarea programului de proiectare, sursele de finanţare şi graficul de execuţie a lucrărilor.

Totodată, se va lua acordul proprietarilor beneficiari ai lucrărilor de amenajare şi de ameliorare cu

privire la contribuţia în munca sau în bani pe care, eventual, ar urma sa o suporte potrivit art. 67 din

Legea fondului funciar nr. 18/1991.

ART. 8

Fişa aprobată constituie tema de proiectare pentru unitatea de proiectare care va scoate la licitaţie

lucrarea şi care va elabora, pe baza de comanda, documentaţia tehnico-economică, în conformitate cu

prevederile legale.



 HOTĂRÂRE Nr. 127 din 30 martie 1994 privind stabilirea şi sancţionarea unor contravenţii la normele

pentru protecţia mediului înconjurător



ART. 1

Constituie contravenţii la normele privind protecţia mediului înconjurător următoarele fapte, dacă, potrivit

legii penale, nu sunt considerate infracţiuni, şi se sancţionează astfel:

----------

(3) Cu amenda de la 250.000 la 500.000 lei pentru persoane fizice şi de la 500.000 la 1.000.000 lei pentru

persoane juridice:

a) începerea de lucrări şi realizarea oricăror obiective de construcţii-montaj fără acordul de mediu emis de

autoritatea pentru mediu competenta;

b) punerea în funcţiune de noi capacităţi de producţie sau schimbarea profilului celor existente, precum şi

organizarea şi desfăşurarea de activităţi cu impact asupra mediului, fără autorizaţia de mediu emisă de

autoritatea pentru mediu competenta;

c) nerespectarea prevederilor acordului sau autorizaţiei de mediu emise de autorităţile de mediu

competente, în baza documentaţiilor prezentate;

d) evacuarea de noxe în atmosfera, în ape şi pe soluri, precum şi producerea de zgomote şi vibraţii peste

limitele admise de standardele şi normele legale;



ART. 2

(1) Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 1 şi aplicarea amenzilor se fac de către personalul

împuternicit al Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi, după caz, de personalul împuternicit

al Ministerului Sănătăţii, de persoanele împuternicite de primari şi prefecţi, precum şi de către ofiţerii şi

subofiţerii Ministerului de Interne şi de personalul Poliţiei sanitare-veterinare.



 LEGE Nr. 14 din 24 februarie 1995 pentru ratificarea Convenţiei privind cooperarea pentru protecţia şi

utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (Convenţia pentru protecţia fluviului Dunărea), semnată la Sofia la 29

iunie 1994



ART. 1

Definiţii

În sensul prezentei convenţii:

a) state dunărene sunt statele suverane care deţin o parte considerabilă a bazinului hidrografic al Dunării.

Prin parte considerabilă se înţelege o cotă care depăşeşte 2.000 kmp din totalul bazinului hidrografic;

b) bazinul hidrografic al fluviului Dunărea înseamnă partea din bazinul hidrografic al fluviului de care

beneficiază părţile contractante;

c) impact transfrontier înseamnă orice efect nefavorabil semnificativ produs asupra mediului înconjurător

riveran, rezultat dintr-o schimbare în condiţiile apelor, cauzată de activităţi umane, şi care depăşeşte zona

care se află sub jurisdicţia unei părţi contractante. Asemenea modificări pot afecta viaţa şi proprietatea,

securitatea instalaţiilor şi ecosistemele acvatice în cauză;

f) surse de poluare a apei punctuale şi nepunctuale înseamnă sursele de poluanţi şi nutrienţi, a căror

pătrundere în apă este cauzată fie de descărcări locale determinate (surse punctuale), fie de efectele difuze

larg răspândite în bazinul hidrografic (surse nepunctuale);



ART. 3

Domeniu de aplicabilitate

(2) Obiectul acestei convenţii îl reprezintă, în special, următoarele activităţi planificate sau în curs de

realizare, în măsura în care acestea produc sau pot produce impacturi transfrontiere:

a) evacuarea apelor uzate, introducerea de nutrienţi şi substanţe periculoase, atât din surse punctuale cât şi

nepunctuale, precum şi evacuarea căldurii;

ART. 5

Prevenirea, controlul şi reducerea impactului transfrontier

(1) Părţile contractante vor dezvolta, adopta şi aplica măsuri legislative, administrative şi tehnice adecvate,

vor asigura premisele interne şi bazele necesare pentru protecţia eficientă a calităţii apei şi utilizarea durabilă

a apei, realizând astfel prevenirea, controlul şi reducerea impactului transfrontier.

(2) În acest scop, părţile contractante vor lua, separat sau în comun, măsurile indicate mai jos:

b) adoptă norme legale prin care se vor stabili cerinţele de îndeplinit, inclusiv limitele de timp care trebuie

respectate de evacuările de ape uzate;

d) adoptă norme legale pentru reducerea introducerii de nutrienţi sau substanţe periculoase din surse

difuze, în special din aplicarea nutrienţilor, a substanţelor de protecţie a plantelor şi pesticidelor în

agricultură;

e) în scopul armonizării acestor reglementări la un înalt nivel de protecţie, precum şi pentru implementarea

armonizată a măsurilor corespunzătoare, părţile contractante vor lua în considerare rezultatele şi propunerile

Comisiei internaţionale;

ART. 6

Măsuri speciale pentru protecţia resurselor de apă

Părţile contractante vor lua măsuri adecvate pentru prevenirea sau reducerea impacturilor transfrontiere,

pentru o utilizare durabilă a resurselor de apă, precum şi pentru conservarea resurselor ecologice, în special

prin:

a) identificarea resurselor de apă subterană, care vor trebui să fie protejate pe termen lung, precum şi a

zonelor de protecţie pentru asigurarea alimentării cu apă potabilă, existente şi viitoare;

b) prevenirea poluării resurselor de apă subterană, în special a celor rezervate pentru alimentarea cu apă

potabilă pe termen lung, în particular cea cauzată de nitraţi, substanţe pentru protecţia plantelor şi pesticide,

precum şi de alte substanţe periculoase;



ART. 9

Programe de monitoring

Pe baza activităţilor lor naţionale, părţile contractante vor coopera în domeniul monitoringului şi al

evaluării.

(1) În acest scop ele:

- vor armoniza sau vor face comparabile metodele lor de monitoring şi de evaluare aplicabile la nivel

naţional, în special în domeniul calităţii apei, controlului emisiilor, prognozei inundaţiilor şi balanţei de apă

pentru a se putea obţine rezultate comparabile, care să fie introduse în activităţile comune de monitoring şi

evaluare;



 LEGE Nr. 107 din 25 septembrie 1996 Legea apelor

actele normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 16

noiembrie 2007:

- Hotărârea Guvernului nr. 83/1997*, abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 948/1999;

- Hotărârea Guvernului nr. 948/1999;

- Legea nr. 192/2001, cu modificările ulterioare;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002*, aprobată cu modificări prin Legea nr.

404/2003 şi modificată ulterior prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/2005;

- Legea nr. 404/2003;

- Legea nr. 310/2004;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr.

400/2005;

- Legea nr. 112/2006;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2007, aprobată prin Legea nr. 161/2007;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2007.



ART. 3

(1) Aparţin domeniului public al statului apele de suprafaţă cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5

km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaţa de 10 km^2, malurile şi cuvetele lacurilor, precum şi apele

subterane, apele maritime interioare, faleza şi plaja mării, cu bogăţiile lor naturale şi potenţialul valorificabil,

marea teritorială şi fundul apelor maritime.

(2) Albiile minore cu lungimi mai mici de 5 km şi cu bazine hidrografice ce nu depăşesc suprafaţa de 10

km^2, pe care apele nu curg permanent, aparţin deţinătorilor, cu orice titlu, ai terenurilor pe care se formează

sau curg. Proprietarii acestor albii trebuie să folosească aceste ape în concordanţă cu condiţiile generale de

folosire a apei în bazinul respectiv.

(3) Insulele, care nu sunt în legătură cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei, aparţin proprietarului

albiei apei.

(4) Apa subterană poate fi folosită de proprietarul terenului, numai în măsura în care este utilizată conform

art. 9 alin. (2).

ART. 5

(1) Apele utilizate pentru prelevarea de apă în scop potabil vor fi protejate pentru evitarea deteriorării

calităţii acestora şi pentru a reduce nivelul de tratare în procesul de producere a apei potabile. În jurul surselor

şi instalaţiilor de alimentare cu apă potabilă, al surselor de ape minerale şi al lacurilor terapeutice se instituie

zone de protecţie sanitară cu regim sever sau cu regim de restricţii, precum şi perimetre de protecţie

hidrogeologică. Dreptul de proprietate asupra surselor şi instalaţiilor de alimentare cu apă potabilă, surselor

de ape minerale şi lacurilor şi nămolurilor terapeutice se extinde şi asupra zonelor de protecţie sanitară cu

regim sever.

(2) Regimul de exploatare a apelor subterane, a lacurilor, zonelor umede şi ariilor protejate, a zonelor de

protecţie sanitară, precum şi regimul privind navigaţia pe cursurile de apă naturale sau artificiale, pe apele

maritime interioare şi pe marea teritorială, ca şi lucrările, construcţiile sau instalaţiile aferente sunt supuse

prevederilor prezentei legi şi reglementărilor specifice.

(4) Normele speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară se aprobă prin hotărâre a

Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale din domeniul apelor şi a autorităţii publice centrale din

domeniul sănătăţii.

(5) Supravegherea calităţii apei potabile şi a apei de îmbăiere se asigură de către autoritatea publică

centrală din domeniul sănătăţii, precum şi de autorităţile publice locale, conform prevederilor în vigoare.

ART. 6

(1) Activitatea de gospodărire unitară, raţională şi integrată a apelor se organizează şi se desfăşoară pe

bazine hidrografice, ca entităţi geografice indivizibile de gospodărire cantitativă şi calitativă a resurselor de

apă. Gospodărirea apelor trebuie să considere ca un tot unitar apele de suprafaţă şi subterane, atât sub aspect

cantitativ, cât şi calitativ, în scopul dezvoltării durabile.

(2) Gospodărirea apelor se bazează pe principiul solidarităţii umane şi interesului comun, prin colaborare şi

cooperare strânsă, la toate nivelurile administraţiei publice, a utilizatorilor de apă, a reprezentanţilor

colectivităţilor locale şi a populaţiei, pentru realizarea maximului de profit social.

(3) România face parte din bazinul hidrografic internaţional al fluviului Dunărea. Pentru porţiunea din

bazinul hidrografic internaţional al fluviului Dunărea, care este cuprinsă în teritoriul României, inclusiv apele

de coastă ale Mării Negre, se va elabora planul de management al acestui bazin hidrografic internaţional, pe

baza schemelor directoare de management şi amenajare a apelor.

(4) Autoritatea competentă pentru elaborarea porţiunii de plan menţionate la alin. (3) este autoritatea

publică centrală din domeniul apelor.

(5) Administrarea bazinelor hidrografice naţionale, menţionate în prezenta lege ca bazine hidrografice se

face la nivelul districtelor de bazin de către direcţiile de ape ale Administraţiei Naţionale "Apele Române".

(6) La nivel naţional, sunt stabilite următoarele districte de bazin: Someş - Tisa, Crişuri, Mureş, Banat, Jiu,

Olt, Argeş - Vedea, Buzău - Ialomiţa, Siret, Prut - Bârlad şi Dobrogea - Litoral.

ART. 7

(1) Elaborarea strategiei şi politicii naţionale în domeniul gospodăririi apelor, asigurarea coordonării şi

controlului aplicării reglementărilor interne şi internaţionale în acest domeniu se realizează de către

autoritatea publică centrală din domeniul apelor.

(2) Gestionarea cantitativă şi calitativă a resurselor de apă, exploatarea lucrărilor de gospodărire a apelor,

precum şi aplicarea strategiei şi a politicii naţionale, cu respectarea reglementărilor naţionale în domeniu, se

realizează de Administraţia Naţională "Apele Române" prin direcţiile de ape din subordinea acesteia.

(3) Pe lângă autoritatea publică centrală din domeniul apelor funcţionează: Consiliul interministerial al

apelor, Comitetul ministerial pentru situaţii de urgenţă, Comisia naţională pentru siguranţa barajelor şi

lucrărilor hidrotehnice, Centrul român de reconstrucţie a râurilor şi Comitetul naţional pentru Programul

Hidrologic Internaţional, organisme cu caracter consultativ.

ART. 9

(1) Dreptul de folosinţă a apelor de suprafaţă sau subterane, inclusiv a celor arteziene, se stabileşte prin

autorizaţia de gospodărire a apelor şi se exercită potrivit prevederilor legale. Acest drept include şi

evacuarea, în resursele de apă, de ape uzate, ape din desecări ori drenaje, ape meteorice, ape de mină sau

de zăcământ, după utilizare.

(2) Apele de suprafaţă sau subterane pot fi folosite liber, cu respectarea normelor sanitare şi de

protecţie a calităţii apelor, pentru băut, adăpat, udat, spălat, îmbăiat şi alte trebuinţe gospodăreşti, dacă

pentru aceasta nu se folosesc instalaţii sau se folosesc instalaţii de capacitate mică de până la 0,2

litri/secundă, destinate exclusiv satisfacerii necesităţilor gospodăriei proprii.

ART. 16

(1) Pentru protecţia resurselor de apă, se interzic:

a) punerea în funcţiune de obiective economice noi sau dezvoltarea celor existente, darea în funcţiune de

noi ansambluri de locuinţe, introducerea la obiectivele economice existente de tehnologii de producţie

modificate, care măresc gradul de încărcare a apelor uzate, fără punerea concomitentă în funcţiune a reţelelor

de canalizare şi a instalaţiilor de epurare ori fără realizarea altor lucrări şi măsuri care să asigure, pentru apele

uzate evacuate, respectarea prevederilor impuse prin autorizaţia de gospodărire a apelor;

b) realizarea de lucrări noi pentru alimentare cu apă potabilă sau industrială ori de extindere a celor

existente, fără realizarea sau extinderea corespunzătoare şi concomitentă a reţelelor de canalizare şi a

instalaţiilor de epurare necesare;

c) aruncarea sau introducerea în orice mod, în albiile cursurilor de apă, în cuvetele lacurilor sau ale bălţilor,

în Marea Neagră şi în zonele umede, precum şi depozitarea pe malurile acestora a deşeurilor de orice fel;

d) evacuarea de ape uzate în apele subterane, lacurile naturale sau de acumulare, în bălţi, heleşteie sau în

iazuri, cu excepţia iazurilor de decantare;

e) utilizarea de canale deschise de orice fel pentru evacuările ori scurgerile de ape fecaloid-menajere sau cu

conţinut periculos;

(2) În zonele de protecţie instituite potrivit prezentei legi, sunt interzise depozitarea şi folosirea de

îngrăşăminte, pesticide sau alte substanţe periculoase.

ART. 17

În scopul folosirii raţionale şi protejării calităţii resurselor de apă, utilizatorii de apă au următoarele

obligaţii:

d) să urmărească, prin foraje de observaţii şi control, starea calităţii apelor subterane din zona de influenţă

a staţiilor de epurare, platformelor industriale, a depozitelor de substanţe periculoase, produse petroliere şi a

reziduurilor de orice fel.

ART. 40

(1) În scopul asigurării protecţiei albiilor, malurilor, construcţiilor hidrotehnice şi îmbunătăţirii regimului

de curgere al apelor, se instituie zone de protecţie pentru:

a) albia minoră a cursurilor de apă;

b) suprafaţa lacurilor naturale sau a bălţilor acoperite de apă şi de vegetaţie acvatică, precum şi ţărmul

mării;

c) suprafaţa lacurilor de acumulare corespunzătoare cotei coronamentului barajului;

d) suprafeţele ocupate de lucrări de amenajare sau de consolidare a albiilor minore, de canale şi derivaţii de

debite la capacitatea maximă de transport a acestora, precum şi de alte construcţii hidrotehnice realizate pe

ape;

e) lucrări de apărare împotriva inundaţiilor;

f) construcţii şi instalaţii hidrometrice, precum şi instalaţii de determinare automată a calităţii apelor.

(2) Lăţimea zonelor de protecţie este stabilită conform anexei nr. 2, care face parte integrantă din prezenta

lege. Delimitarea zonelor de protecţie se realizează de Administraţia Naţională "Apele Române" împreună cu

autoritatea de cadastru funciar şi cu deţinătorii terenurilor riverane. Dreptul de proprietate asupra lucrărilor

menţionate la lit. d), e) şi f) se extinde şi asupra zonelor de protecţie a acestora.



ART. 43

(1) În vederea stabilirii orientărilor fundamentale privind gospodărirea durabilă, unitară, echilibrată şi

complexă a resurselor de apă şi a ecosistemelor acvatice, precum şi pentru protejarea zonelor umede se

elaborează scheme directoare pe bazine sau grupe de bazine hidrografice, până cel târziu la data de 22

decembrie 2009.

(1^1) Schemele directoare fixează într-o manieră generală şi armonioasă obiectivele de calitate şi cantitate

a apelor, urmărind să se asigure:

a) o stare bună a apelor de suprafaţă sau, pentru corpurile de apă artificiale sau puternic modificate, un bun

potenţial ecologic şi o stare chimică bună a apelor de suprafaţă;

b) o stare chimică bună şi un echilibru între cantitatea prelevată şi reîncărcarea apelor pentru toate

resursele de apă subterană;

(1^5) După aprobarea primelor scheme directoare, în conformitate cu prevederile prezentei legi, acestea

vor fi actualizate la fiecare 6 ani. Dacă sunt necesare, analizele caracteristicilor bazinelor hidrografice,

impacturilor activităţilor asupra stării apei şi analiza economică a utilizatorilor de apă sunt actualizate cu cel

puţin 3 ani înainte de fiecare actualizare a schemelor directoare.

(1^8) În corelare cu prevederile schemelor directoare se elaborează programe de măsuri care trebuie

realizate pentru atingerea obiectivelor privind asigurarea protecţiei cantitative şi calitative a apelor, apărarea

împotriva acţiunilor distructive ale apelor, precum şi valorificarea potenţialului apelor, în raport cu cerinţele

dezvoltării durabile a societăţii şi în acord cu strategia şi politicile de mediu incluzând dezvoltarea lucrărilor,

instalaţiilor şi amenajărilor de gospodărire a apelor.

(1^9) Programele de măsuri se stabilesc cel târziu până la data de 22 decembrie 2009 şi vor fi operaţionale

cel târziu la data de 22 decembrie 2012. Programele de măsuri se revizuiesc şi, dacă este necesar, se

reactualizează până cel târziu la data de 22 decembrie 2015 şi apoi la fiecare 6 ani.

(2) Schemele directoare şi programele de măsuri prevăzute la alin. (1^8) se elaborează şi se actualizează de

către Administraţia Naţională "Apele Române", se avizează de către Comitetul de bazin, la propunerea

autorităţii publice centrale din domeniul apelor, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Conţinutul minim al

schemelor directoare şi al programelor de măsuri este prevăzut în anexa nr. 3.

(3) Toate activităţile social-economice, inclusiv amenajarea bazinelor hidrografice, protecţia mediului şi

amenajarea teritoriului se corelează cu prevederile schemelor directoare.

ART. 47

(1) La nivelul fiecărei direcţii de apă a Administraţiei Naţionale "Apele Române" se organizează un

Comitet de bazin.

(2) Comitetul de bazin este format din 15 membri, după cum urmează:

a) 2 reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale din domeniul apelor şi protecţiei mediului, dintre care

unul este numit din cadrul agenţiilor de protecţia mediului din bazinul hidrografic respectiv;

b) un reprezentant al autorităţii publice centrale din domeniul sănătăţii, numit de aceasta din cadrul

direcţiilor de sănătate publică ale judeţelor din bazinul hidrografic respectiv;

c) doi primari de municipii şi un primar de oraş sau comună, aleşi de primarii localităţilor din bazinul

hidrografic respectiv;

d) un reprezentant ales de organizaţiile neguvernamentale cu sediul în bazinul hidrografic respectiv;

e) un prefect din bazinul hidrografic respectiv, numit de autoritatea publică centrală pentru administraţia

publică;

f) un preşedinte de consiliu judeţean, ales de preşedinţii consiliilor judeţene din bazinul hidrografic

respectiv;

g) trei reprezentanţi ai utilizatorilor de apă din bazinul hidrografic respectiv;

h) doi reprezentanţi ai Administraţiei Naţionale "Apele Române";

i) un reprezentant al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

(7) Comitetul de bazin colaborează cu Administraţia Naţională "Apele Române" la aplicarea strategiei şi

politicii naţionale de gospodărire a apelor, în care scop trebuie:

a) să avizeze schemele directoare, precum şi programele de măsuri pentru atingerea obiectivelor din

schemele directoare şi realizarea lucrărilor, instalaţiilor şi amenajărilor de gospodărirea apelor;

i) să asigure informarea publicului, garantarea unei perioade de timp necesare primirii comentariilor

publicului, să organizeze audieri publice asupra tuturor aspectelor propuse pentru aprobare şi să asigure

accesul publicului la documentele sale;

ART. 48

(1) Lucrările care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele sunt:

b) lucrări de folosire a apelor, cu construcţiile şi instalaţiile aferente: alimentări cu apă potabilă, industrială

şi pentru irigaţii, amenajări piscicole, centrale hidroelectrice, folosinţe hidromecanice, amenajări pentru

navigaţie, plutărit şi flotaj, poduri plutitoare, amenajări balneare, turistice sau pentru agrement, alte lucrări de

acest fel;

c) lucrări, construcţii şi instalaţii pentru protecţia calităţii apelor sau care influenţează calitatea apelor:

lucrări de canalizare şi evacuare a apelor uzate, staţii şi instalaţii de prelucrare a calităţii apelor, injecţii de

ape în subteran, alte asemenea lucrări;

(2) Documentaţiile elaborate pentru lucrările prevăzute la alin. (1) trebuie să ofere securitatea necesară, să

răspundă normativelor şi prescripţiilor tehnice, având în vedere interesele protecţiei mediului şi

amplasamentelor.

ART. 50

(1) Lucrările prevăzute la art. 48 pot fi promovate şi executate numai în baza avizului de gospodărire a

apelor şi, respectiv, notificării emise de Administraţia Naţională "Apele Române". Punerea în funcţiune sau

exploatarea acestor lucrări se face numai în baza autorizaţiei de gospodărire a apelor şi, după caz, a notificării

emise de Administraţia Naţională "Apele Române".

ART. 78

(1) Activitatea de gospodărire a apelor şi respectarea prevederilor prezentei legi sunt supuse controlului de

specialitate.

(2) În cadrul autorităţii publice centrale din domeniul apelor funcţionează Inspecţia de stat a apelor, cu

atribuţii de inspecţie şi control al aplicării prevederilor prezentei legi. Inspecţia de stat a apelor coordonează

şi răspunde de activitatea de inspecţie şi control în domeniul gospodăririi apelor la nivel naţional.

Reglementarea activităţii de inspecţie din domeniul gospodăririi apelor se aprobă prin ordin al conducătorului

autorităţii publice centrale din domeniul apelor, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei

legi.

(3) În scopul îndeplinirii atribuţiilor de control, personalul de gospodărire a apelor, precum şi

împuterniciţii autorităţii publice centrale din domeniul apelor, după declinarea identităţii şi calităţii, au

dreptul:

a) de acces la ape, în zonele din lungul apelor, ca şi în orice alt loc, unitate sau instalaţie, indiferent de

deţinătorul sau proprietarul acestora, pentru a face constatări privind respectarea reglementărilor şi aplicarea

măsurilor de gospodărire a apelor;

b) de a controla lucrările, construcţiile, instalaţiile sau activităţile care au legătură cu apele şi de a verifica

dacă acestea sunt realizate şi exploatate în conformitate cu prevederile legale specifice şi cu respectarea

avizelor sau a autorizaţiilor de gospodărire a apelor, după caz;

c) de a verifica instalaţiile de măsurare a debitelor, de a recolta probe de apă şi de a examina, în condiţiile

legii, orice date sau documente necesare controlului;

d) de a constata faptele care constituie contravenţii sau infracţiuni în domeniul gospodăririi apelor şi de a

încheia documentele, potrivit legii.

ART. 87

Constituie contravenţii în domeniul apelor următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii

încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:

1) executarea sau punerea în funcţiune de lucrări construite pe ape sau care au legătură cu apele, precum şi

modificarea sau extinderea acestora, fără respectarea avizului sau a autorizaţiei de gospodărire a apelor;

2) exploatarea sau întreţinerea lucrărilor construite pe ape sau care au legătură cu apele, fără respectarea

prevederilor autorizaţiei de gospodărire a apelor;

3) folosirea resurselor de apă de suprafaţă sau subterane în diferite scopuri, fără respectarea prevederilor

autorizaţiei de gospodărire a apelor, cu excepţia satisfacerii necesităţilor gospodăriei proprii;

4) evacuarea sau injectarea de ape uzate, precum şi descărcarea de reziduuri şi orice alte materiale în

resursele de apă, fără respectarea prevederilor avizului sau a autorizaţiei de gospodărire a apelor;

…………………………

18) depozitarea în albii sau pe malurile cursurilor de apă, ale canalelor, lacurilor, bălţilor şi pe faleza mării,

pe baraje şi diguri sau în zonele de protecţie a acestora a materialelor de orice fel;

………………………

23) folosirea de canale deschise, pentru scurgerea apelor fecaloid-menajere sau a apelor cu conţinut toxic;

………………………

33) păşunatul în zonele de protecţie a cursurilor de apă;

……………………..

53) branşarea locuinţelor la reţeaua de alimentare cu apă centralizată, fără existenţa sau realizarea

reţelelor de canalizare a staţiei de epurare;

ART. 90

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 88 se fac de către:

a) inspectorii din autoritatea publică centrală din domeniul apelor şi Administraţia Naţională "Apele

Române";

b) directorul general al Administraţiei Naţionale "Apele Române", directorii direcţiilor de ape, precum şi

salariaţii împuterniciţi de aceştia;

c) alte persoane împuternicite de conducerea autorităţii publice centrale din domeniul apelor;

d) comisarii Gărzii de Mediu.

ART. 92

(1) Evacuarea, aruncarea sau injectarea în apele de suprafaţă şi subterane, în apele maritime interioare sau

în apele mării teritoriale de ape uzate, deşeuri, reziduuri sau produse de orice fel, care conţin substanţe,

bacterii sau microbi în cantitate sau concentraţie care poate schimba caracteristicile apei, punând în pericol

viaţa, sănătatea şi integritatea corporală a persoanelor, viaţa animalelor, mediul înconjurător, producţia

agricolă sau industrială ori fondul piscicol, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la

5 ani.

(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi următoarele fapte:

a) poluarea, în orice mod, a resurselor de apă, dacă are un caracter sistematic şi produce daune

utilizatorilor de apă din aval;

(3) Depozitarea sau folosirea de îngrăşăminte chimice, pesticide ori alte substanţe toxice periculoase, în

zonele de protecţie a apelor, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu

amendă de la 40.000 lei (RON) la 70.000 lei (RON).

ART. 110

Autoritatea publică centrală pentru apă este în drept să emită norme, normative şi ordine cu caracter

obligatoriu în domeniul apelor. În termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi se vor elabora şi

promova, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru apă:

a) procedura şi competenţele de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor;

b) procedura de modificare sau de retragere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor;

c) procedura de suspendare temporară a autorizaţiilor de gospodărire a apelor;

d) procedura de notificare;

e) procedura de instituire a regimului de supraveghere specială;

f) normativul de conţinut al documentaţiilor tehnice supuse avizării şi autorizării;

l) normele metodologice privind avizul de amplasament;

m) procedura privind mecanismul de acces la informaţia de gospodărire a apelor;

n) procedura privind participarea utilizatorilor de apă, a riveranilor şi a publicului în activitatea de

consultare;

o) metodologia şi instrucţiunile tehnice pentru elaborarea schemelor directoare.

ANEXA 1

DEFINIŢIILE termenilor tehnici utilizaţi

2. abordare combinată: controlul evacuărilor şi emisiilor în apele de suprafaţă conform modului de

abordare stabilit în art. 2^8;

3. acvifer: strat sau strate subterane de roci geologice sau alte strate geologice cu o porozitate şi o

permeabilitate suficientă astfel încât să permită fie o curgere semnificativă a apelor subterane, fie

prelevarea unor cantităţi importante de ape subterane;

5. albie minoră: suprafaţă de teren ocupată permanent sau temporar de apă, care asigură curgerea

nestingherită, din mal în mal, a apelor la niveluri obişnuite, inclusiv insulele create prin curgerea naturală

a apelor;

6. albie majoră: porţiunea de teren din valea naturală a unui curs de apă, peste care se revarsă apele

mari, la ieşirea lor din albia minoră;

7. ape de suprafaţă: apele interioare, cu excepţia apelor subterane; ape tranzitorii şi ape costiere,

exceptând cazul stării chimice pentru care trebuie incluse apele teritoriale;

8. ape subterane: apele aflate sub suprafaţa solului în zona saturată şi în contact direct cu solul sau cu

subsolul;

9. ape tranzitorii: corpuri de apă de suprafaţă aflate în vecinătatea gurilor râurilor, care sunt parţial

saline ca rezultat al apropierii de apele de coastă, dar care sunt influenţate puternic de cursurile de apă

dulce;

10. ape costiere: apele de suprafaţă situate în interiorul unei linii ale cărei puncte sunt situate în

totalitate la o distanţă de 1 milă marină pe partea dinspre mare, faţă de cel mai apropiat punct al liniei de

bază, de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale, cu extinderea limitei, unde este cazul, până la

limita exterioară a apelor tranzitorii;

11. ape interioare: toate apele de suprafaţă stătătoare şi curgătoare şi subterane aflate în interiorul liniei

de bază, de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale;

13. ape uzate: ape provenind din activităţi casnice, sociale sau economice, conţinând substanţe

poluante sau reziduuri care-i alterează caracteristicile fizice, chimice şi bacteriologice iniţiale, precum şi

ape de ploaie ce curg pe terenuri poluate;

14. apa destinată consumului uman:

a) orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori pentru

alte scopuri casnice, indiferent de originea ei şi indiferent dacă este furnizată prin reţea de distribuţie, din

rezervor sau este distribuită în sticle ori în alte recipiente;

b) toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea, procesarea,

conservarea sau comercializarea produselor ori substanţelor destinate consumului uman;

17. avizul şi autorizaţia de gospodărire a apelor: acte ce condiţionează din punct de vedere tehnic şi

juridic execuţia lucrărilor construite pe ape sau în legătură cu apele şi funcţionarea sau exploatarea

acestor lucrări, precum şi funcţionarea şi exploatarea celor existente şi reprezintă principalele instrumente

folosite în administrarea domeniului apelor; acestea se emit în baza reglementărilor elaborate şi aprobate

de autoritatea administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul apelor;

18. bazin hidrografic: înseamnă o suprafaţă de teren de pe care toate scurgerile de suprafaţă curg printr-

o succesiune de curenţi, râuri şi posibil lacuri, spre mare într-un râu cu o singură gură de vărsare, estuar

sau deltă;

19. cadastrul apelor: activitatea privind inventarierea, clasificarea, evidenţa şi sinteza datelor referitoare

la reţeaua hidrografică, resursele de apă, lucrările de gospodărire a apelor, precum şi la prelevările şi

restituţiile de apă;

20. corp de apă de suprafaţă: un element discret şi semnificativ al apelor de suprafaţă, de exemplu: lac,

lac de acumulare, curs de apă - râu sau canal, sector de curs de apă - râu sau canal, ape tranzitorii sau un

sector/secţiune din apele costiere;

21. corp de apă subterană: volum distinct de apă subterană dintr-un acvifer sau mai multe acvifere;

22. corp de apă artificial: corp de apă de suprafaţă creat prin activitate umană;

23. corp de apă puternic modificat: corp de apă de suprafaţă care, datorită unei modificări fizice

cauzată de o activitate umană, şi-a schimbat substanţial caracterul lui natural, desemnat astfel în

conformitate cu prevederile anexei nr. 1^1;

27. deşeu: orice substanţă sau orice obiect care aparţine unor categorii stabilite conform legii, pe care

deţinătorul le aruncă, are intenţia sau obligaţia de a le arunca;

29. district al bazinului hidrografic: suprafaţă de teren sau de mare, constituită dintr-unul sau mai multe

bazine hidrografice vecine împreună cu apele subterane şi costiere asociate, care este identificată ca

unitate principală de administrare a bazinului hidrografic;

30. drept de folosinţă a apelor, dreptul recunoscut de lege oricărei persoane de a folosi resursele de apă;

31. evacuarea directă în apa subterană: evacuarea poluanţilor în apele subterane fără percolare prin sol

sau subsol;

33. Fondul naţional de date de gospodărire a apelor: totalitatea bazelor de date meteorologice,

hidrologice, hidrogeologice, de gospodărire cantitativă şi calitativă a apelor;

34. folosinţe de apă: serviciile de apă împreună cu orice activitate identificată ca având un impact

semnificativ asupra stării apelor;

35. gospodărirea apelor: ansamblul activităţilor care prin mijloace tehnice şi măsuri legislative,

economice şi administrative, conduc la cunoaşterea, utilizarea, valorificarea raţională, menţinerea sau

îmbunătăţirea resurselor de apă pentru satisfacerea nevoilor sociale şi economice, la protecţia împotriva

epuizării şi poluării acestor resurse, precum şi la prevenirea şi combaterea acţiunilor distructive ale

apelor;

36. informaţii de gospodărire a apelor: informaţii privind caracteristicile cantitative şi calitative ale

resurselor de apă, zonele inundabile, degradările albiilor şi malurilor, lucrările de amenajare a bazinelor

hidrografice şi alte lucrări care au legătură cu apele, inclusiv sursele de poluare şi lucrările pentru

protecţia calităţii apelor şi alte elemente caracteristice naturale sau antropice, precum şi drepturile de

utilizare a apelor;

37. lac: corp de apă interioară, stătătoare, de suprafaţă;

38. mal: porţiune îngustă de teren, de regulă în pantă, de-a lungul unei ape;

39. monitorizare integrată a apelor: reprezintă activitatea de observaţii şi măsurători standardizate şi

continue pe termen lung, asupra apelor, pentru cunoaşterea şi caracterizarea stării şi tendinţei de evoluţie

a mediului hidric. Această activitate presupune tripla integrare a:

a) ariilor de investigare la nivel de bazin hidrografic: râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere, ape

subterane, zone protejate şi folosinţe de apă;

b) mediilor de investigare: apa, sedimente/materii în suspensie, biota;

c) elementelor investigate: biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice;

40. nivel mediu al apei: poziţia curbei suprafeţei libere a apei, raportată la un plan de referinţă

corespunzătoare tranzitării prin albie a debitului mediu pe o perioadă îndelungată (debit - modul);

41. notificarea reprezintă un act de reglementare, în baza căruia beneficiarul sau titularul de investiţie

poate să execute sau să pună în funcţiune anumite categorii de lucrări şi activităţi desfăşurate pe ape sau

în legătură cu acestea;

43. participarea publicului: informarea, consultarea şi implicarea activă a acestuia în activităţile de

gospodărire a apelor;

45. poluare: înseamnă introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al activităţii umane, a unor

substanţe, sau a căldurii în aer, apă sau pe sol, care poate dăuna sănătăţii umane sau calităţii ecosistemelor

acvatice sau celor terestre dependente de cele acvatice, care poate conduce la pagube materiale ale

proprietăţii, sau care pot dăuna sau obstrucţiona serviciile sau alte folosinţe legale ale mediului;

46. poluant: înseamnă orice substanţă care poate să determine poluare, în special substanţele prevăzute

în anexa nr. 6;

47. potenţial ecologic bun: starea unui corp de apă puternic modificat sau a unui corp de apă artificial,

clasificată în concordanţă cu prevederile relevante din anexa nr. 1^1;

48. prevenirea şi înlăturarea efectelor poluărilor accidentale a resurselor de apă: totalitatea măsurilor şi

acţiunilor care implică: măsuri de prevenire, mijloace şi construcţii cu rol de apărare şi pregătire pentru

intervenţii; acţiuni operative de urmărire a undei de poluare, limitarea răspândirii, colectarea,

neutralizarea şi distrugerea poluanţilor; măsuri pentru restabilirea situaţiei normale şi refacerea

echilibrului ecologic;

49. program etapizat: act cu putere juridică elaborat pentru conformarea cu prevederile legale, prin

efectuarea eşalonată a remedierilor sau a completărilor ce se impun la folosinţele de apă;

50. râu: corp de apă interioară care curge în cea mai mare parte la suprafaţa terenului, dar care poate

curge şi subteran într-o anumită parte a cursului său;

51. recirculare: refolosirea apei în cadrul unei folosinţe, în scopul reducerii volumului de apă proaspătă

prelevată din sursă;

52. resurse de apă: apele de suprafaţă alcătuite din cursurile de apă cu deltele lor, lacuri, bălţi, apele

maritime interioare şi marea teritorială, precum şi apele subterane de pe teritoriul ţării, în totalitatea lor;

53. resurse disponibile de apă subterană: rata medie anuală, pe termen lung, a reîncărcării totale a unui

corp de apă subterană, mai puţin rata anuală pe termen lung a debitului necesar pentru atingerea

obiectivelor de protecţie a apelor şi a ecosistemelor acvatice pentru apele de suprafaţă asociate,

specificate în art. 2^1 alin. (1), pentru evitarea oricărei diminuări importante a stării ecologice a unor

astfel de ape, precum şi pentru evitarea oricăror daune importante ale ecosistemelor terestre asociate;

54. schema directoare de amenajare şi management a bazinului hidrografic (SDABH) - instrumentul de

planificare în domeniul apelor pe bazin hidrografic, alcătuită din două părţi: Planul de amenajare al

bazinului hidrografic (PABH) şi Planul de management al bazinului hidrografic (PMABH);

55. servicii de apă: toate serviciile efectuate pentru populaţie, instituţii publice sau altă activitate

economică, referitoare la:

a) asigurarea necesarului de apă brută în sursă în secţiunea de captare a folosinţelor;

b) captarea, acumularea, stocarea, transportul, tratarea şi distribuţia apelor de suprafaţă sau subteran;

c) colectarea şi epurarea apelor uzate care sunt evacuate în apele de suprafaţă;

56. staţii şi instalaţii de prelucrare a calităţii apelor: staţii de tratare pentru obţinerea de apă potabilă sau

industrială; staţii/instalaţii de preepurare/epurare a apelor uzate;

57. starea ecologică: este o expresie a calităţii structurii şi funcţionării ecosistemelor acvatice asociate

apelor de suprafaţă, clasificate în concordanţă cu prevederile anexei nr. 1^1;

58. starea ecologică bună: este starea unui corp de ape de suprafaţă, astfel clasificată în concordanţă cu

prevederile anexei nr. 1^1;

59. starea apelor de suprafaţă: este expresia generală a stării unui corp de apă de suprafaţă, determinată

de indicatorii minimi ce caracterizează starea sa ecologică şi starea sa chimică;

60. starea ecologică a apelor de suprafaţă: starea de calitate exprimată prin structura şi funcţionarea

ecosistemelor acvatice din apele de suprafaţă, clasificată în funcţie de elementele biologice, chimice şi

hidromorfologice caracteristice;

61. starea ecologică bună a apelor de suprafaţă: starea unui corp de apă de suprafaţă, definită pe baza

"stării bune" a elementelor biologice;

62. starea chimică bună a apelor de suprafaţă: starea chimică, necesară pentru atingerea obiectivelor de

protecţie a apelor şi a ecosistemelor acvatice specifice apelor de suprafaţă, stabilite la art. 2^1 alin. (1),

respectiv starea chimică bună atinsă de un corp de apă de suprafaţă pentru care concentraţiile poluanţilor

nu depăşesc valorile standard privind calitatea mediului;

63. starea bună a apelor de suprafaţă: starea atinsă de un corp de apă de suprafaţă atunci când, atât

starea sa ecologică cât şi starea chimică sunt "bune";

64. starea apelor subterane: este expresia generală a stării unui corp de apă subterană, determinată de

indicatorii minimi care caracterizează starea sa cantitativă şi starea sa chimică;

65. starea bună a apelor subterane: este starea atinsă de un corp de apă subterană atunci când, atât

starea sa cantitativă cât şi starea sa chimică sunt cel puţin "bune";

66. starea chimică bună a apelor subterane: starea chimică a unui corp de apă subterană, care

îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în tabelul 2.3.2 din anexa nr. 1^1;

67. starea cantitativă: expresie a gradului în care un corp de apă subterană este afectat de prelevări de

apă directe şi indirecte;

69. valori standard privind calitatea mediului: concentraţia unui anumit poluant sau a unui grup de

poluanţi în apă, sediment sau biota care nu trebuie să fie depăşită pentru protecţia sănătăţii umane şi a

mediului;

70. substanţe prioritare: substanţe care reprezintă un risc semnificativ de poluare asupra mediului

acvatic şi prin intermediul acestuia asupra omului şi folosinţelor de apă; conform listei substanţelor

prioritare/prioritar periculoase din anexa nr. 5;

71. substanţe periculoase: substanţe sau grupuri de substanţe care sunt toxice, persistente şi care tind să

bioacumuleze şi alte substanţe sau grupuri de substanţe care conduc la un nivel echivalent ridicat de

preocupare;

72. substanţe prioritar periculoase: substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice, persistente şi

care tind să bioacumuleze şi alte substanţe sau grupe de substanţe care creează un nivel similar de risc;

73. sub-bazin hidrografic: suprafaţă de teren de pe care se colectează toate apele de la izvoare până la

un anumit punct al cursului de apă, care este în mod normal un lac sau o confluenţă a cursului de apă;

74. sub-unitate hidrografică: suprafaţă de teren situată pe teritoriul naţional formată dintr-un sub-bazin,

o parte a unui sub-bazin, un grup de sub-bazine sau un grup de părţi de sub-bazine;

75. utilizator de apă: orice persoană fizică sau persoană juridică care, în activităţile sale, foloseşte apa,

luciul de apă sau valorifică fructul acesteia;

76. valori limită ale emisiilor: înseamnă masa, exprimată în funcţie de anumiţi parametri specifici,

concentraţia şi/sau nivelul unei emisii, care nu poate fi depăşită în nici o perioadă sau în mai multe

perioade de timp. Valorile limită ale emisiilor pot fi stabilite pentru anumite grupuri, familii sau categorii

de substanţe, în particular pentru mercur, cadmiu, HCH.

Valorile limită ale emisiilor pentru substanţe trebuie, în mod normal, să se aplice la punctul unde

emisiile părăsesc instalaţia, diluţia nefiind luată în seamă la determinarea acestora. Cu privire la

evacuarea indirectă în cursurile de apă, efectul staţiei de epurare a apelor uzate poate fi luat în considerare

la determinarea valorilor limită a emisiilor instalaţiilor implicate, cu condiţia să fie garantat/să se asigure

un nivel echivalent pentru protecţia mediului ca întreg şi că acest fapt nu conduce la niveluri mai ridicate

de poluare a mediului;

77. zona de protecţie: zona adiacentă cursurilor de apă, lucrărilor de gospodărire a apelor, construcţiilor

şi instalaţiilor aferente, în care se introduc, după caz, interdicţii sau restricţii privind regimul construcţiilor

sau exploatarea fondului funciar, pentru a asigura stabilitatea malurilor sau a construcţiilor, respectiv

pentru prevenirea poluării resurselor de apă;

78. zona umedă: întinderi de bălţi, mlaştini, turbării de ape naturale sau artificiale cu adâncime mai

mică de 2 m, permanente sau temporare, unde apa este stagnantă sau curgătoare, dulce, salmastră sau

sărată, inclusiv ape costiere cu adâncime mai mică de 6 m;

79. zona inundabilă: suprafaţă de teren din albia majoră a unui curs de apă, delimitată de un nivel al

oglinzii apei, corespunzător anumitor debite în situaţii de ape mari.



ANEXA 2

LĂŢIMEA ZONELOR DE PROTECŢIE ÎN JURUL LACURILOR NATURALE, LACURILOR DE

ACUMULARE, ÎN LUNGUL CURSURILOR DE APĂ, DIGURILOR, CANALELOR, BARAJELOR

ŞI A ALTOR LUCRĂRI HIDROTEHNICE



a) Lăţimea zonei de protecţie în lungul cursurilor de apă

Lăţimea cursului de apă (m) sub 10 10 - 50 peste 51

Lăţimea zonei de protecţie (m) 5 15 20

Cursuri de apă regularizate (m) 2 3 5

Cursuri de apă îndiguite (m) toată lungimea dig-mal, dacă aceasta

este mai mică de 50 m

b) Lăţimea zonei de protecţie în jurul lacurilor naturale:

- indiferent de suprafaţă, 5 m la care se adaugă zona de protecţie stabilită în conformitate cu art. 5.

c) Lăţimea zonei de protecţie în jurul lacurilor de acumulare:

- între Nivelul Normal de Retenţie şi cota coronamentului.

d) Lăţimea zonei de protecţie de-a lungul digurilor:

- 4 m spre interiorul incintei.

e) Lăţimea zonei de protecţie de-a lungul canalelor de derivaţie de debite:

- 3 m.

f) Baraje şi lucrări-anexe la baraje:

Lăţimea zonei de protecţie (m)

- baraje de pământ, anrocamente, beton sau alte 20 m în jurul acestora

materiale

- instalaţii de determinare automată a calităţii 2 m în jurul acestora

apei, construcţii şi instalaţii hidrometrice

- borne de microtriangulaţie, foraje de drenaj, 1 m în jurul acestora

foraje hidrogeologice, aparate de măsurarea

debitelor.

g) lăţimea zonei de protecţie (m) la forajele hidrogeologice din reţeaua naţională de observaţii şi măsurători -

1,5 m în jurul acestora.

NOTĂ:

Zonele de protecţie se măsoară astfel:

a) la cursurile de apă, începând de la limita albiei minore;

b) la lacurile naturale, de la nivelul mediu;

c) la alte lucrări hidrotehnice, de la limita zonei de construcţie.

Notă: Zona de protecţie sanitară la instalaţiile de alimentare cu apă se stabileşte de autoritatea publică centrală

în domeniul sănătăţii.

ANEXA 6 LISTA PRINCIPALILOR POLUANŢI

11. Substanţe care contribuie la eutroficare (în particular nitraţi şi fosfaţi)





 HOTĂRÂRE Nr. 1212 din 29 noiembrie 2000 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi

funcţionare a comitetelor de bazin



ART. 11

Comitetele au următoarele atribuţii principale:

c) avizează schemele-cadru de amenajare şi gospodărire a apelor pe bazine sau grupe de bazine

hidrografice şi programele de dezvoltare a lucrărilor, instalaţiilor şi amenajărilor de gospodărire a apelor;

d) avizează planurile de prevenire a poluărilor accidentale şi de înlăturare a efectelor acestora, elaborate de

agenţii economici conform actelor normative în vigoare şi în funcţie de condiţiile din bazinul hidrografic

respectiv;

e) aprobă schemele locale de amenajare şi de gospodărire a apelor, pe care le integrează în schema-cadru,

şi stabilesc priorităţile tehnice şi financiare;

f) aprobă planul de gospodărire integrată a calităţii şi cantităţii apei din bazinul hidrografic respectiv,

propus de Compania Naţională "Apele Române" - S.A., prin direcţiile de ape;

g) propun Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului revizuirea normelor şi standardelor de

gospodărire a apelor, conform standardelor internaţionale, şi solicită elaborarea de norme de calitate a apelor

evacuate, specifice bazinului hidrografic, care pot fi mai exigente decât cele existente la nivel naţional;

k) asigură:

(i) informarea publicului privind acţiunile organizate cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării

acestora;

(ii) dezbateri şi audieri publice asupra tuturor problemelor propuse spre aprobare;

(iii) accesul publicului la şedinţele şi documentele lor oficiale;



 ORDIN Nr. 811 din 6 septembrie 1999 pentru aprobarea Procedurii de notificare



ART. 3

Categoriile de lucrări şi de activităţi executate pe ape sau în legătură cu acestea, pentru care beneficiarul

sau titularul de investiţie are obligaţia să notifice începerea execuţiei, sunt prezentate în anexa nr. a1). Pentru

aceste categorii de lucrări şi de activităţi nu este necesar avizul de gospodărire a apelor.

ANEXA a1 la Procedura de notificare



LISTA cuprinzând lucrările şi categoriile de activităţi pentru care investitorul are obligaţia să notifice

începerea execuţiei (nu este necesară solicitarea şi obţinerea avizului de gospodărire a apelor)

1. Lucrări de dezvoltare, modernizare sau de retehnologizare a unor procese tehnologice sau a unor

instalaţii existente, dacă prin realizarea acestora nu se modifică parametrii cantitativi şi calitativi finali ai

folosinţei de apă, înscrişi în autorizaţia de gospodărire a apelor emisă înainte de începerea execuţiei unor

astfel de lucrări.

6. Lucrări de cultură şi refacere a pădurilor şi de combatere a eroziunii solului, pe suprafeţe totale mai mici

de 20 kmp inclusiv, şi lucrări de regularizare a scurgerii pe versanţi şi corectări de torenţi, pe lungimi mai

mici de 10 km.

7. Lucrări noi de captare a apei, dacă debitul prelevat nu depăşeşte 10 litri/secundă, iar apele evacuate

rezultate după folosire nu influenţează calitatea resurselor de apă.



 HOTĂRÂRE Nr. 472 din 9 iunie 2000 privind unele măsuri de protecţie a calităţii resurselor de apă



ART. 2

(1) Concentraţiile maxime admise ale poluanţilor conţinuţi de apele uzate, evacuate în resursele de apă, în

soluri permeabile sau în depresiuni cu scurgere asigurată natural, precum şi în reţelele de canalizare, se

stabilesc pentru zona de deversare în funcţie de capacitatea de primire a receptorilor şi se înscriu în avizele şi

în autorizaţiile de gospodărire a apelor eliberate utilizatorilor de apă.

ART. 4

(1) Pentru depăşirea concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate, înscrise în

contractele de furnizare a serviciilor, utilizatorii de apă sunt penalizaţi în cuantumul prevăzut în anexa nr. 2.

(2) Constatarea depăşirii concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor din apele uzate se face de

personalul sucursalelor bazinale ale Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A. sau, după caz, al unităţilor

de gospodărire comunală pentru sistemele de canalizare ale localităţilor.

(3) Prelevarea probelor de apă uzată se face în prezenţa unui reprezentant al utilizatorului de apă.

(4) Constatarea abaterii şi stabilirea cuantumului penalităţii se fac prin proces-verbal de constatare întocmit

de personalul împuternicit al sucursalelor bazinale ale Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A. sau,

după caz, al unităţilor de gospodărie comunală, care se comunică prin poştă, cu confirmare de primire.



 HOTĂRÂRE Nr. 964 din 13 octombrie 2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia

apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole

actele normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 19

martie 2007:

- Hotărârea Guvernului nr. 1360/2005;

- Hotărârea Guvernului nr. 210/2007.



Prezenta hotărâre transpune Directiva Consiliului nr. 91/676/CEE privind protecţia apelor împotriva poluării

cu nitraţi proveniţi din surse agricole, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L

375/1991.

ART. 1

Se aprobă Planul de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse

agricole, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

ART. 2

(1) Se înfiinţează Comisia pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării

cu nitraţi proveniţi din surse agricole, formată din specialişti ai Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei

Mediului, ai Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi ai Ministerului Sănătăţii. Pe lângă comisie va

funcţiona un grup de sprijin, compus din reprezentanţi ai Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A., ai

comitetelor de bazin şi ai unor institute şi unităţi de specialitate aflate în subordinea, coordonarea sau sub

autoritatea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi

a Ministerului Sănătăţii.

ART. 3

(1) În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului plan de acţiune Ministerul Apelor,

Pădurilor şi Protecţiei Mediului, pe baza datelor şi a informaţiilor furnizate prin Sistemul naţional de

supraveghere şi control al calităţii apei şi cu sprijinul Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A., va

întocmi un cadastru al apelor afectate de poluarea cu nitraţi şi al apelor care sunt susceptibile să fie expuse

unei astfel de poluări.

(2) În termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentului plan de acţiune Ministerul Apelor,

Pădurilor şi Protecţiei Mediului împreună cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei vor desemna toate zonele

vulnerabile care drenează în apele identificate potrivit alin. (1) şi care contribuie la poluarea acestora.

(3) Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului împreună cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei

vor revizui şi/sau vor completa, o dată la 4 ani, lista cuprinzând zonele vulnerabile, analizând şi luând în

considerare schimbările şi factorii neprevăzuţi în momentul alcătuirii acesteia.

ART. 4

(1) În scopul stabilirii şi/sau revizuirii şi al completării listei cuprinzând zonele vulnerabile Ministerul

Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului va solicita factorilor abilitaţi prezentarea, în termen de un an de la

data intrării în vigoare a prezentului plan de acţiune şi periodic, o dată la 4 ani, a unor rapoarte privind

rezultatele acţiunilor de:

a) supraveghere a concentraţiei azotaţilor în apele dulci; aceasta se realizează pe parcursul unui an, cel

puţin o dată pe lună sau mai des în timpul perioadelor ploioase şi de inundaţii, în secţiunile de control pentru

apele de suprafaţă, şi la intervale regulate, în secţiunile de control reprezentative pentru acvifere;

b) verificare, o dată la 4 ani, a stării de eutrofizare a apelor dulci şi a apelor din zona costieră.

(2) În secţiunile de control în care concentraţia de nitraţi din toate probele anterioare s-a situat sub 25 mg/l

şi nici un factor nou de creştere probabilă a conţinutului de nitraţi nu a apărut programul de supraveghere

prevăzut la alin. (1) lit. a) se va realiza o dată la 8 ani.



 ORDIN Nr. 452/105951 din 4 mai 2001 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a

Comisiei şi a Grupului de sprijin pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva

poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole



ART. 7

Comisia are următoarele atribuţii principale:

a) preia, în termen de un an de la data intrării în vigoare a Planului de acţiune şi apoi periodic la 4 ani, de la

Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului cadastrul apelor afectate de poluarea cu nitraţi şi al apelor

susceptibile să fie poluate cu nitraţi, întocmit conform art. 3 alin. (1) din Planul de acţiune;

b) preia, în termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a Planului de acţiune şi apoi periodic la 4 ani, de la

Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului şi de la Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor lista

cuprinzând zonele vulnerabile desemnate conform art. 3 alin. (2) din Planul de acţiune;

c) elaborează şi avizează Codul bunelor practici agricole pentru uzul fermierilor şi producătorilor agricoli,

conform art. 5 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Planul de acţiune, care va fi reactualizat atunci când Comisia

consideră necesar, dar nu mai târziu de 4 ani;

d) elaborează, conform art. 5 alin. (1) lit. b) din Planul de acţiune, un program privind instruirea şi

informarea fermierilor şi a producătorilor agricoli în scopul promovării Codului bunelor practici agricole;

e) stabileşte programe de acţiune referitoare la zonele vulnerabile, conform art. 6 alin. (1) - (4) din Planul

de acţiune;

f) ia măsuri suplimentare, conform art. 6 alin. (5) din Planul de acţiune, cel puţin o dată la 4 ani, în scopul

implementării programelor de acţiune;

g) propune realizarea şi punerea în practică de către sistemul de supraveghere şi control şi de alţi factori

abilitaţi a unor programe de supraveghere şi control pentru evaluarea eficienţei programelor de acţiune;

h) elaborează proiectul seturilor de măsuri pentru implementarea Planului de acţiune, care va cuprinde şi

procedurile şi instrucţiunile pentru sistemul de supraveghere şi control prevăzute la art. 4 şi 6 din Planul de

acţiune;

i) întocmeşte, conform art. 8 alin. (1) din Planul de acţiune, la fiecare 4 ani, un raport pe care îl înaintează

Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului şi Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi pe care îl

publică;

j) propune Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor

şi Ministerului Sănătăţii şi Familiei elaborarea regulamentelor, metodologiilor şi procedurilor necesare în

vederea implementării Planului de acţiune;

k) colaborează cu ministerele şi cu instituţiile implicate în realizarea Planului de acţiune, precum şi cu

comitetele de bazin;

l) decide asupra componenţei nominale a Grupului de sprijin;

m) coordonează activitatea Grupului de sprijin;

n) dispune măsuri pentru ca toate sarcinile ce revin Grupului de sprijin să fie realizate în termenele

stabilite;

o) elaborează şi aprobă documentele specifice interne pe care le consideră necesare pentru asigurarea

desfăşurării activităţii sale în bune condiţii;

p) asigură dezbateri şi audieri publice asupra tuturor aspectelor referitoare la derularea şi la punerea în

practică a Planului de acţiune;

q) asigură informarea şi accesul publicului privind acţiunile organizate, dezbaterile şi audierile publice,

şedinţele de lucru, prevederile Codului bunelor practici agricole, documentele sale oficiale şi ale Grupului de

sprijin.

ART. 8

Pentru activitatea curentă, reprezentând participarea la şedinţele de lucru, dezbaterile publice şi întrunirile

Grupului de sprijin, membrii Comisiei sunt salarizaţi de instituţiile la care sunt angajaţi.

ART. 9

În îndeplinirea atribuţiilor sale Comisia are următoarele drepturi:

a) să solicite, în condiţii legale, sprijinul oricărei instituţii publice în vederea obţinerii informaţiilor,

rapoartelor şi auditurilor pe care le consideră necesare, precum şi în legătură cu sălile necesare în vederea

desfăşurării şedinţelor de lucru şi a dezbaterilor publice;

b) să solicite, ori de câte ori este necesar, de la unităţile şi complexele agricole, de la unităţile de

gospodărire comunală, de la Compania Naţională "Apele Române" - S.A., de la utilizatori şi evacuatori de

ape uzate şi de îngrăşăminte de origine animală, precum şi de la alţi factori abilitaţi întocmirea de audituri

independente privind cantităţile evacuate sau utilizate, starea calităţii resurselor de apă, starea tehnică şi

funcţionarea sistemelor de canalizare-epurare şi a utilajelor la parametrii avizaţi etc.;

c) să solicite Grupului de sprijin să analizeze şi să se pronunţe printr-un punct de vedere în legătură cu

orice problemă apărută în desfăşurarea activităţii sale şi a Planului de acţiune;

d) să fie înştiinţată de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului şi de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi

Pădurilor despre orice modificare sau completare a cadastrului apelor afectate de poluarea cu nitraţi şi al

celor susceptibile să fie expuse acestei poluări, precum şi a listei cuprinzând zonele vulnerabile, în termen de

3 luni de la data operării;

e) să solicite de la Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului rapoartele întocmite conform art. 4 alin. (1) din

Planul de acţiune;

f) să solicite Grupului de sprijin analiza şi punctul său de vedere asupra proiectului setului de măsuri

prevăzut la art. 7 alin. (1) din Planul de acţiune;

g) să sesizeze organele cu atribuţii de control din cadrul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului asupra

eventualelor încălcări ale prevederilor Legii apelor nr. 107/1996, săvârşite prin poluarea în mod repetat a

apelor subterane şi de suprafaţă cu nitraţi;

h) să solicite Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, Ministerului Apelor şi Protecţiei

Mediului, Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi Ministerului Educaţiei şi Cercetării finanţarea din bugetul

acestora a temelor şi studiilor de cercetare-dezvoltare, necesare pentru desfăşurarea şi aplicarea Planului de

acţiune şi a programelor de acţiune referitoare la zonele vulnerabile;

i) să întreprindă demersurile necesare şi să propună factorilor abilitaţi elaborarea, finanţarea şi realizarea

programelor de reabilitare şi/sau de construcţie a sistemelor de canalizare-epurare şi de irigaţii în zonele

declarate vulnerabile sau susceptibile să devină vulnerabile.



ART. 10

Grupul de sprijin are următoarele atribuţii principale:

a) aplică şi implementează programele de acţiune stabilite de Comisie, referitoare la ansamblul zonelor

vulnerabile de pe teritoriul ţării, pentru anumite zone vulnerabile sau pentru anumite porţiuni din zonele

vulnerabile; - Grupul de sprijin este consultati. Nu are puteri executive

b) participă alături de Comisie la elaborarea Codului bunelor practici agricole şi face propuneri de

completare şi reactualizare a acestuia, ţinând seama de progresele în domeniu şi de apariţia de noi tehnologii

şi practici agricole cu impact redus asupra mediului;

c) îndeplineşte sarcinile ce îi revin în cadrul programului privind instruirea şi informarea fermierilor în

scopul promovării Codului bunelor practici agricole;

d) realizează, la propunerea Comisiei, şi pune în practică, alături de factorii abilitaţi, programe

corespunzătoare de supraveghere şi control pentru evaluarea programelor de acţiune;

e) furnizează Comisiei, în scopul stabilirii programelor de acţiune referitoare la zonele vulnerabile, date

ştiinţifice şi tehnice necesare din aceste zone şi din zonele alăturate, în special cele referitoare la aportul de

nitraţi din surse agricole şi din alte surse;

f) furnizează Comisiei date privind condiţiile specifice de mediu din regiunile vizate;

g) sprijină Comisia la întocmirea raportului prevăzut la art. 8 alin. (1) din Planul de acţiune;

h) analizează şi dezbate orice aspecte noi ce apar în derularea Planului de acţiune şi în aplicarea şi

implementarea programelor de acţiune pentru zonele vulnerabile;

i) sesizează Comisia asupra oricăror aspecte noi sau probleme apărute în derularea Planului de acţiune şi în

aplicarea şi implementarea programelor de acţiune pentru zonele vulnerabile.



ART. 11

În îndeplinirea atribuţiilor sale Grupul de sprijin are următoarele drepturi:

a) să solicite, în condiţii legale, sprijinul oricărei instituţii publice în vederea obţinerii informaţiilor,

rapoartelor şi datelor tehnice pe care le consideră necesare, precum şi în legătură cu sălile necesare în vederea

desfăşurării şedinţelor de lucru şi a întrunirilor sale;

b) să solicite, ori de câte ori este necesar, unităţilor şi complexelor agricole, unităţilor de gospodărire

comunală, Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A., utilizatorilor şi evacuatorilor de ape uzate şi de

îngrăşăminte de origine animală, precum şi altor factori abilitaţi aplicarea măsurilor prevăzute în programele

de acţiune referitoare la zonele vulnerabile, care se referă la cantităţi evacuate sau utilizate, starea calităţii

resurselor de apă, starea tehnică şi funcţionarea sistemelor de canalizare-epurare şi a utilajelor la parametrii

avizaţi, perioadele de aplicare a îngrăşămintelor etc.;

c) să elaboreze şi să înainteze Comisiei propuneri de teme şi studii de cercetare-dezvoltare, necesare în

vederea desfăşurării şi aplicării Planului de acţiune şi a programelor de acţiune referitoare la zonele

vulnerabile, şi să solicite Comisiei desfăşurarea acţiunilor în vederea finanţării şi realizării acestora;

d) să sesizeze Comisia despre localităţile, unităţile şi complexele agricole din zonele declarate vulnerabile

sau susceptibile să devină vulnerabile, în care este necesară reabilitarea şi/sau construcţia sistemelor de

canalizare-epurare şi de irigaţii;

e) să sesizeze Comisia asupra eventualelor contravenţii prevăzute de Legea apelor nr. 107/1996, constatate

a fi fost săvârşite prin poluarea în mod repetat a apelor subterane şi de suprafaţă cu nitraţi;

f) să angajeze pe bază de contracte de colaborare experţi locali, în situaţiile în care este necesar să se

apeleze la serviciile acestora.

ART. 12

Pentru activitatea curentă reprezentând participarea la şedinţele de lucru şi la întruniri membrii Grupului de

sprijin sunt salarizaţi de instituţiile la care sunt angajaţi.

ANEXA 2

COMPONENŢA

Comisiei pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi

din surse agricole



a) preşedinte - secretarul de stat pentru ape din cadrul Ministerului

Apelor şi Protecţiei Mediului;

b) vicepreşedinţi:

- directorul general al Direcţiei generale de gospodărire a apelor din

cadrul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului;

- directorul Direcţiei îmbunătăţiri funciare din cadrul

Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor;

c) secretar - directorul Direcţiei strategii, reglementări şi autorizări

din cadrul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului;

d) membri:

- 3 reprezentanţi ai Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului;

- 3 reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor;

- 2 reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii şi Familiei.



ANEXA 3

COMPONENŢA

Grupului de sprijin de pe lângă Comisia pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor

împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole



a) conducătorul Grupului de sprijin;

b) membri:

- 11 reprezentanţi ai comitetelor de bazin (preşedinţi sau vicepreşedinţi);

- 3 reprezentanţi ai Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A.;

- 2 reprezentanţi ai Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului - I.N.C.D.P.M.

Bucureşti;

- 1 reprezentant al Companiei Naţionale "Institutul Naţional de Meteorologie, Hidrologie şi Gospodărire a

Apelor" - S.A.;

- 2 reprezentanţi ai Institutului de Igienă şi Sănătate Publică Bucureşti;

- 2 reprezentanţi ai Institutului de Cercetări Pedologice şi Agrochimie;

- 2 reprezentanţi ai Institutului de Cercetări pentru Cereale şi Plante Tehnice Fundulea;

- 2 reprezentanţi ai Asociaţiei Române a Apei;

- 2 reprezentanţi ai Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti";

- 1 reprezentant al Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă;

- 1 reprezentant al Societăţii Naţionale "Îmbunătăţiri Funciare" - S.A.;

- 2 reprezentanţi ai Asociaţiei Române a Producătorilor Agricoli;

- 2 reprezentanţi ai Institutului de Cadastru şi Organizarea Teritoriului Agricol.



 ORDIN Nr. 223 din 28 mai 2002 privind aprobarea Metodologiei întocmirii studiilor pedologice şi

agrochimice, a Sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură



ART. 1

Se aprobă Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare, lista oficiilor de studii pedologice şi

agrochimice teritoriale, denumite în continuare OSPA, structura organizatorică, atribuţiile şi dimensionarea

acestor unităţi publice, prevăzute în anexa nr. 1.

ART. 2

(1) Se aprobă Programul naţional privind realizarea sistemului naţional de monitorizare sol-teren pentru

agricultură care cuprinde: Programul privind elaborarea de studii pedologice şi agrochimice pentru perioada

2002 - 2011, prevăzut în anexa nr. 2, şi Programul privind realizarea/reactualizarea Sistemului naţional şi

judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură în perioada 2002 - 2011, prevăzut în anexa nr. 3.

(2) Anual, o dată cu adoptarea legii bugetului de stat, se aprobă suprafeţele şi sumele aferente execuţiei

programului stabilit în anexele nr. 2 şi 3.

ART. 3

Se aprobă Normele de conţinut pentru studiile pedologice elaborate în vederea realizării şi reactualizării

periodice a Sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură, prevăzute în anexa

nr. 4.

ART. 4

Se aprobă Metodologia privind realizarea şi reactualizarea Sistemului naţional şi judeţean de monitorizare

sol-teren pentru agricultură, prevăzută în anexele nr. 5 şi 6.

ART. 5

Se aprobă Modul de finanţare a studiilor pedologice şi agrochimice şi a Sistemului naţional şi judeţean de

monitorizare sol-teren pentru agricultură, prevăzut în anexa nr. 7.

ART. 6

OSPA sunt unităţi finanţate din surse extrabugetare, veniturile acestora provenind din:

a) alocaţii bugetare din bugetul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, prin direcţiile generale

pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene şi a municipiului Bucureşti, pentru:

- întocmirea de studii pedologice în vederea realizării şi reactualizării periodice a Sistemului naţional şi

judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură şi necesare fundamentării programelor Ministerului

Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, care constau în: stabilirea, delimitarea şi inventarierea unităţilor de

sol-teren, favorabilităţii terenurilor agricole pentru culturi, a claselor de calitate după nota de bonitare pentru

folosinţe agricole, determinarea stării de aprovizionare/asigurare a solurilor cu nutrienţi, precum şi reacţia

solurilor, stabilirea categoriilor şi subcategoriilor de folosinţă pentru agricultură sau silvicultură pe baza

pretabilităţii terenurilor, identificarea, delimitarea şi inventarierea tipurilor de degradări ale

solurilor/terenurilor, stabilirea restricţiilor terenurilor pentru diferite utilizări şi stabilirea măsurilor

agropedoameliorative şi antierozionale corespunzătoare;

- constituirea şi întreţinerea la nivel de judeţ a băncilor de date aferente sistemelor judeţene de

monitorizare sol-teren pentru agricultură;

ART. 13

Studiile pedologice întocmite, precum şi bazele de date aferente sistemelor judeţene de monitorizare sunt

în administrarea direcţiilor generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene şi a municipiului

Bucureşti, în vederea fundamentării acţiunilor specifice Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor,

în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2002 privind întocmirea şi

finanţarea studiilor pedologice şi agrochimice şi finanţarea Sistemului naţional de monitorizare sol-teren

pentru agricultură, precum şi sol-vegetaţie forestieră pentru silvicultură.

ART. 16

Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie Bucureşti, denumit în continuare ICPA, integrează

Baza de date a sistemelor judeţene de monitorizare sol-teren pentru agricultură, obţinute de către OPSA, în

Sistemul naţional de monitorizare sol-teren şi realizează Banca de date pedologice pentru agricultură.

ART. 17

Datele şi informaţiile din Sistemul naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură,

actualizate, vor fi puse anual la dispoziţie Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor - Serviciul de

fond funciar şi cadastru forestier.

ART. 18

Studiile pedologice şi agrochimice elaborate în vederea realizării/reactualizării Sistemului naţional şi

judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură pot fi utilizate şi în alte scopuri, prin actualizare,

adaptare şi/sau completare, corespunzător cerinţelor, numai de către OSPA, organe tehnice de specialitate ale

Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.



ART. 25

(1) Se va organiza la nivel de ţară Corpul de inspecţie în domeniul protecţiei şi conservării solului.

(2) Personalul Corpului de inspecţie va fi selectat, pe bază de concurs organizat de Ministerul Agriculturii,

Alimentaţiei şi Pădurilor, din cadrul specialiştilor din OSPA şi din ICPA şi va fi numit prin ordin al

ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.

(3) Sarcinile Corpului de inspecţie sunt în conformitate cu prevederile legilor fondului funciar cu privire la

constatarea şi aplicarea de sancţiuni pentru încălcarea prevederilor din domeniul conservării şi utilizării

raţionale a terenului, utilizării îngrăşămintelor şi amendamentelor, poluării şi degradării solurilor, privind

protecţia solului şi alte acte normative în domeniu, stabilite prin ordin al ministrului.



 LEGE Nr. 458 din 8 iulie 2002 privind calitatea apei potabile

ART. 2

În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:

1. Prin apă potabilă se înţelege apa destinată consumului uman, după cum urmează:

a) orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori pentru alte

scopuri casnice, indiferent de originea ei şi indiferent dacă este furnizată prin reţea de distribuţie, din rezervor

sau este distribuită în sticle ori în alte recipiente;

b) toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea, procesarea, conservarea

sau comercializarea produselor ori substanţelor destinate consumului uman, cu excepţia cazului în care

Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor aprobă folosirea apei şi

este demonstrat că apa utilizată nu afectează calitatea şi salubritatea produsului alimentar în forma lui finită.

(2) Se exceptează de la prevederile prezentei legi:

b) apa potabilă provenind de la producător de apă individual, care furnizează mai puţin de 10 mc în

medie/zi sau care deserveşte mai puţin de 50 de persoane, cu excepţia cazului în care apa este produsă

ca parte a unei activităţi comerciale sau publice.

(3) Pentru cazurile prevăzute la alin. (2) lit. b) autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a

municipiului Bucureşti, va informa populaţia în cauză asupra acestor exceptări şi asupra oricărei măsuri ce

poate fi luată în vederea protejării sănătăţii de efectele adverse rezultate din orice fel de contaminare a apei

potabile. În situaţia în care se evidenţiază că prin calitatea ei o astfel de apă ar putea constitui un potenţial

pericol pentru sănătate, populaţiei afectate i se vor face de îndată recomandările de rigoare, conform

Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi monitorizare a calităţii apei potabile.

ART. 7

Monitorizarea calităţii apei potabile se asigură de către producător, distribuitor şi de autoritatea de

sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti

ART. 11

(1) Autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, trebuie să asigure

disponibilitatea informaţiei în ceea ce priveşte calitatea apei potabile, avizarea consumatorilor despre

posibilele efecte asupra sănătăţii şi despre măsurile de remediere luate sau care se impun a fi luate de către

autorităţile competente ori de către consumatorii în cauză. Informaţia trebuie să fie corectă, clară, furnizată la

timp şi actualizată.

(2) În scopul informării consumatorilor Ministerul Sănătăţii şi Familiei, prin Institutul de Sănătate Publică

Bucureşti, întocmeşte şi publică, o dată la 3 ani, Raportul naţional asupra calităţii apei potabile, care va

cuprinde cel puţin:

a) sistemele de aprovizionare cu apă potabilă, colective sau individuale, care furnizează în medie o

cantitate de apă mai mare de 1.000 mc/zi sau care deservesc mai mult de 5.000 de persoane;

b) situaţia pe o perioadă de 3 ani consecutivi, publicarea efectuându-se la sfârşitul celui de-al treilea an;



 ORDIN Nr. 860 din 26 septembrie 2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra

mediului şi de emitere a acordului de mediu



Actele normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 7

noiembrie 2005:

- Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 210/2004;

- Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 1037/2005.



Glosar de termeni utilizati de Legea mediului 137/1995 - Abrogata

- acord de mediu - decizia autorităţii competente pentru protecţia mediului, care dă dreptul titularului de

proiect să realizeze proiectul. Acordul de mediu este un act tehnico-juridic eliberat în scris, prin care se

stabilesc condiţiile de realizare a proiectului, din punct de vedere al protecţiei mediului;

- acord integrat de mediu - act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului,

conform dispoziţiilor legale în vigoare, care acordă dreptul de a stabili condiţiile de realizare a unei activităţi

încă din etapa de proiectare, care să asigure că instalaţia corespunde cerinţelor legislaţiei în vigoare. Acordul

poate fi eliberat pentru una sau mai multe instalaţii ori părţi ale instalaţiilor situate pe acelaşi amplasament;

- arie naturală protejată - zona terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un

regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi

formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare

ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită;

- atmosferă - masa de aer care înconjoară suprafaţa terestră, incluzând şi stratul protector de ozon;

- autorizare - parcurgerea etapelor procedurale având drept scop obţinerea avizului, acordul şi/sau a

autorizaţiei de mediu;

- autorizaţie de mediu - act tehnico-juridic eliberat în scris de autorităţile competente pentru protecţia

mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare a unei activităţi existente sau pentru

punerea în funcţiune a unei activităţi noi pentru care anterior a fost emis acord de mediu;

- autorizaţie integrată de mediu - act tehnico-juridic emis de autorităţile competente, conform dispoziţiilor

legale în vigoare, care dă dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instalaţie, în anumite condiţii care să

asigure că instalaţia corespunde cerinţelor privind prevenirea şi controlul integrat al poluării. Autorizaţia poate

fi eliberată pentru una sau mai multe instalaţii sau părţi ale instalaţiilor situate pe acelaşi amplasament şi care

sunt exploatate de acelaşi titular;

- autoritate competentă pentru protecţia mediului - autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului sau,

după caz, autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului;

- autorităţi publice teritoriale pentru protecţia mediului - inspectoratele pentru protecţia mediului şi

Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării";

- avize de mediu emise de autoritatea competentă pentru protecţia mediului:

- avizul de mediu pentru planuri şi programe - act tehnico-juridic eliberat în scris de autoritatea

competentă pentru protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul

sau programul supus adoptării;

- avizul de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu - act tehnico-juridic eliberat în scris de autoritatea

competentă pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite obligaţiile de mediu, ca prevederi ale unui

program pentru conformare, în vederea asumării acestora de către părţile implicate, în următoarele situaţii:

schimbarea titularului unei activităţi cu impact asupra mediului şi/sau modificarea ori încetarea unor astfel de

activităţi, inclusiv pentru vânzare de acţiuni, vânzări de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmată

de închidere, lichidare în condiţiile legii. Documentul este emis în scopul cunoaşterii impactului asupra mediului

de către părţile implicate în tranzacţie şi asumării responsabilităţilor privind protecţia mediului;

- avizul de mediu pentru produse de uz fitosanitar - act tehnico-juridic eliberat în scris de autoritatea

publică centrală pentru protecţia mediului, necesar în procedura de omologare a produselor de uz fitosanitar;

- bilanţ de mediu - lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, care conţine

elementele analizei tehnice prin care se obţin informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative

cumulate, anterioare, prezente şi anticipate, în scopul cuantificării impactului de mediu efectiv de pe un

amplasament; în cazul în care bilanţul de mediu identifică un impact semnificativ, acesta va fi completat cu un

studiu de evaluare a riscului;

- biodiversitate - diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele acvatice şi terestre, precum şi

dintre complexele ecologice din care acestea fac parte; cuprinde diversitatea din interiorul speciilor, dintre

specii şi între ecosisteme;

- deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale

ale mediului, reducerea diversităţii sau productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate,

afectarea mediului natural cu efecte asupra calităţii vieţii, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi

solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea

necorespunzătoare a teritoriului;

- deşeuri - orice substanţă sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specifică privind regimul

deşeurilor, pe care deţinătorul îl aruncă, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca;

- deşeuri periculoase - deşeurile încadrate generic, conform legislaţiei specifice privind regimul deşeurilor, în

aceste tipuri sau categorii de deşeuri şi care au cel puţin un constituent sau o proprietate care face ca acestea să

fie periculoase;

- dezvoltare durabilă - dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea

generaţiilor viitoare de a le satisface pe ale lor;

- echilibru ecologic - ansamblul stărilor şi interrelaţiilor dintre elementele componente ale unui sistem

ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica ideală a acestuia;

- ecosistem - complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul lor lipsit de viaţă,

care interacţionează într-o unitate funcţională;

- efluent - orice formă de deversare în mediu, emisie punctuală sau difuză, inclusiv prin scurgere, jeturi,

injecţie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare;

- emisie - evacuarea directă sau indirectă, din surse punctuale sau difuze ale instalaţiei, de substanţe, vibraţii,

căldură ori de zgomot în aer, apă sau sol;

- etichetă ecologică - un simbol grafic şi/sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj, într-o broşură sau alt

document informativ, care însoţeşte produsul şi care oferă informaţii despre cel puţin unul şi cel mult 3 tipuri de

impact asupra mediului;

- evaluare de mediu - elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului şi a autorităţilor competente

implicate în implementarea anumitor planuri şi programe, luarea în considerare a raportului de mediu şi a

rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate, conform

legislaţiei în vigoare;

- evaluarea impactului asupra mediului - proces menit să identifice, să descrie şi să stabilească, în funcţie de

fiecare caz şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative,

principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi mediului; evaluarea impactului asupra

mediului face parte din procedura de autorizare;

- habitat - locul sau tipul de loc în care un organism sau o populaţie există în mod natural;

- impact asupra mediului - efecte asupra mediului ca urmare a desfăşurării unei activităţi antropice;

- impact semnificativ asupra mediului - efecte asupra mediului, determinate ca fiind importante prin aplicarea

criteriilor referitoare la dimensiunea, amplasarea şi caracteristicile proiectului sau referitoare la

caracteristicile anumitor planuri şi programe, avându-se în vedere calitatea preconizată a factorilor de mediu;

- informaţia de mediu - informaţia definită în Convenţia privind accesul la informaţii, participarea publicului

la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în probleme de mediu semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin

Legea nr. 86/2000;

- instalaţie - orice unitate tehnică staţionară, precum şi orice altă activitate direct legată, sub aspect tehnic, cu

activităţile unităţii staţionare aflate pe acelaşi amplasament, care poate produce emisii şi efecte asupra

mediului;

- mediu - ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele

caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi

fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile

materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului;

- modificări semnificative - schimbări în funcţionarea unei instalaţii sau în modul de desfăşurare a unei

activităţi care, după opinia autorităţii competente pentru protecţia mediului, poate avea un impact negativ

semnificativ asupra oamenilor şi mediului;

- monitorizarea mediului - supravegherea, prognozarea, avertizarea şi intervenţia în vederea evaluării

sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate

şi a semnificaţiei ecologice a acestora, a evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de

măsuri care se impun;

- monument al naturii - specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolaţi, formaţiuni şi structuri

geologice de interes ştiinţific sau peisagistic;

- poluare - introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al unei activităţi desfăşurate de om, de substanţe, de

vibraţii, de căldură şi/sau de zgomot în aer, în apă ori în sol, care pot aduce prejudicii sănătăţii umane sau

calităţii mediului, care pot dăuna bunurilor materiale ori pot cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării

mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime;

- poluant - orice substanţă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie (radiaţie

electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii) care, introdusă în mediu, modifică echilibrul

constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale;

- prejudiciu - efect cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului,

provocat de poluanţi, activităţi dăunătoare, accidente ecologice sau fenomene naturale periculoase;

- program pentru conformare - plan de măsuri cuprinzând etape care trebuie parcurse în intervale precizate

prin prevederile autorizaţiei de mediu de către titularul activităţii, sub controlul autorităţii competente pentru

protecţia mediului, în scopul respectării reglementărilor privind protecţia mediului;

- raport de mediu - parte a documentaţiei anumitor planuri sau programe, care identifică, descrie şi evaluează

efectele posibile asupra mediului ale aplicării acestora şi alternativele sale raţionale, luând în considerare

obiectivele şi aria geografică aferentă;

- risc ecologic potenţial - probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului, care pot fi

determinate pe baza unui studiu de evaluare a riscului;

- sistem de management de mediu - componentă a sistemului de management general, care include structura

organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele

pentru elaborarea, aplicarea, realizarea, analizarea şi menţinerea politicii de mediu;

- studiu de evaluare a impactului asupra mediului - lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate

conform legii, prin care se identifică cauzele şi efectele negative asupra mediului ale unor proiecte cu impact

semnificativ în cadrul procesului de evaluare a impactului asupra mediului;

- studiu de evaluare a riscului - lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, prin

care se realizează analiza probabilităţii şi gravităţii principalelor componente ale impactului asupra mediului şi

se stabileşte necesitatea măsurilor de prevenire, intervenţie şi/sau remediere. Studiul de evaluare a riscului face

parte din evaluarea impactului asupra mediului;

- substanţă - orice element chimic şi orice compus al acestuia, cu excepţia substanţelor radioactive şi a

organismelor modificate genetic, în înţelesul legislaţiei aflate în vigoare;

- substanţe periculoase - orice substanţă sau preparat clasificat ca periculos de legislaţia specifică în

domeniul substanţelor şi preparatelor chimice;

- titularul proiectului - solicitantul autorizării pentru un anumit proiect sau autoritatea publică ce iniţiază un

proiect; titularul de proiect poate fi atât persoană fizică, cât şi juridică;

- titularul activităţii - persoană fizică sau juridică răspunzătoare legal pentru desfăşurarea unei activităţi,

prin drepturi de proprietate, concesiune sau altă formă de împuternicire legală asupra dreptului de folosinţă a

amplasamentului şi/sau instalaţiilor supuse procedurii de autorizare;

- utilizare durabilă - folosirea resurselor naturale într-un mod şi o rată care să nu conducă la declinul pe

termen lung al acestora, menţinând potenţialul lor în acord cu necesităţile şi aspiraţiile generaţiilor prezente şi

viitoare;

- zone umede - întinderi de bălţi, mlaştini, turbării, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare,

unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastră sau sărată, inclusiv întinderi de apă marină a căror

adâncime la reflux nu depăşeşte 6 m.



ART. 4

(1) Autorităţile competente pentru emiterea acordurilor/acordurilor integrate de mediu sunt Agenţia Naţională

pentru Protecţia Mediului, la nivel central, şi autorităţile regionale şi locale pentru protecţia mediului, conform

competenţelor prevăzute în anexele nr. I.1 şi I.2.



ANEXA 1.1 la procedură



LISTA

activităţilor cu impact semnificativ asupra mediului, care se supun evaluării impactului asupra mediului (EIM)

______________________________________________________________________________

| Activitate şi/sau instalaţie | Competenţe | Act de |

| | | reglementare |

| |______________________|______________|

| |Central|Regional|Local|Acord| Acord |

| | | | | de |integrat|

| | | | |mediu|de mediu|

|________________________________________|_______|________|_____|_____|________|

|1. Agricultură | | | | | |

|________________________________________|_______|________|_____|_____|________|

|1.1. Instalaţii pentru creşterea | | | | | |

|intensivă a porcilor, cu o capacitate | | | | | |

|cel puţin egală cu: | | | | | |

|________________________________________|_______|________|_____|_____|________|

|a) 750 locuri pentru scroafe; | | X | | | X |

|________________________________________|_______|________|_____|_____|________|

|b) 2.000 locuri pentru creşterea | | X | | | X |

|porcilor mai mari de 30 kg. | | | | | |

|________________________________________|_______|________|_____|_____|________|

|1.2. Instalaţii pentru creşterea | | | | | |

|intensivă a păsărilor, cu o capacitate | | | | | |

|cel puţin egală cu: | | | | | |

|________________________________________|_______|________|_____|_____|________|

|a) 40.000 locuri pentru creşterea | | X | | | X |

|păsărilor de carne; | | | | | |

|________________________________________|_______|________|_____|_____|________|

|b) 40.000 locuri pentru păsări ouătoare.| | X | | | X |

|________________________________________|_______|________|_____|_____|________|



ANEXA 1.2 la procedură



LISTA

activităţilor şi/sau instalaţiilor cu potenţial semnificativ asupra mediului, care se supun etapei de încadrare în

procedura de evaluare a impactului asupra mediului

______________________________________________________________________________

| Activitate şi/sau instalaţie | Competenţe |

| |______________________|

| |Central|Regional|Local|

|_______________________________________________________|_______|________|_____|

|f) Instalaţii pentru creşterea intensivă a animalelor | | | X |

|din şeptel, altele decât cele incluse în Anexa I.1 | | | |

|_______________________________________________________|_______|________|_____|



ART. 5

(1) Solicitarea acordului de mediu este obligatorie pentru proiecte de investiţii noi şi pentru orice modificare

sau extindere care poate avea efecte semnificative asupra mediului, inclusiv pentru proiectele de dezafectare,

aferente activităţilor stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de

evaluare a impactului asupra mediului şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2002, aprobată cu modificări

prin Legea nr. 645/2002.

(2) Pentru proiectele de activităţi care se supun evaluării impactului asupra mediului autorităţile publice pentru

protecţia mediului emit, după caz, acord de mediu sau acord integrat de mediu.

(3) Pentru proiectele de investiţii aferente activităţilor care nu sunt supuse evaluării impactului asupra

mediului autorităţile publice pentru protecţia mediului aplică proceduri simplificate de avizare de mediu în

vederea obţinerii acordului unic.

(4) Pentru proiectele menţionate la alin. (3) se emite doar autorizaţie de mediu, cu excepţia activităţilor de

import-export aflate sub incidenţa unor convenţii internaţionale la care România este parte, precizate ca atare în

procedurile specifice.



ART. 7

(1) Activităţile şi/sau instalaţiile cu impact asupra mediului, precum şi proiectele de investiţii noi sau

modificarea celor existente, inclusiv pentru proiecte de dezafectare, aferente unor astfel de activităţi şi/sau

instalaţii, sunt încadrate după impactul acestora asupra mediului, după cum urmează:

a) activităţi cu impact nesemnificativ - sunt avute în vedere activităţi rezidenţiale, din gospodării individuale

sau dependinţe ale acestora, destinate exclusiv satisfacerii necesităţilor locuinţei şi/sau gospodăriei proprii şi care

nu sunt amplasate în zone cu regim special de protecţie, precum şi acele activităţi pentru care, conform

prevederilor legale în vigoare privind autorizarea prin Biroul unic, nu se emit autorizaţii de mediu. Pentru acest

tip de activităţi, inclusiv proiecte de investiţii noi şi modificarea celor existente aferente acestora, nu se emite

acord de mediu;

b) activităţi cu impact redus asupra mediului - sunt considerate cu impact redus asupra mediului activităţile

menţionate în anexa nr. I.2 şi pentru care în urma parcurgerii etapei de încadrare s-a stabilit că nu se supun

procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, precum şi alte activităţi supuse prevederilor legale în

vigoare privind autorizarea prin Biroul unic, care nu sunt supuse procedurii de evaluare a impactului asupra

mediului. Pentru aceste activităţi se emit doar autorizaţii de mediu, iar proiectele aferente acestor activităţi, care

vizează investiţii noi sau modificarea celor existente, inclusiv prin dezafectarea acestora, sunt supuse unei

proceduri simplificate de avizare de mediu pentru obţinerea acordului unic;

c) activităţi şi/sau instalaţii cu impact semnificativ asupra mediului - sunt considerate cu impact semnificativ

asupra mediului activităţile astfel menţionate în anexa nr. I.1, precum şi cele menţionate în anexa nr. I.2, care în

urma parcurgerii etapei de încadrare se supun procedurii de evaluare a impactului asupra mediului. Pentru

proiectele de investiţii noi sau modificarea substanţială a celor existente, inclusiv pentru proiectele de

dezafectare, aferente acestor activităţi, se emit acorduri de mediu sau, după caz, acorduri integrate de mediu.

Documentaţia depusă pentru obţinerea acordului de mediu va sta la baza emiterii autorizaţiei/autorizaţiei

integrate de mediu, înainte de punerea în funcţiune a obiectivului.

 ORDIN Nr. 1182 din 18 decembrie 2002 pentru aprobarea Metodologiei de gestionare şi furnizare a

informaţiei privind mediul, deţinută de autorităţile publice pentru protecţia mediului

ART. 1

(1) Prezenta metodologie stabileşte condiţiile în care autorităţile publice pentru protecţia mediului gestionează

şi pun la dispoziţia publicului informaţiile privind mediul, în conformitate cu prevederile Convenţiei privind

accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu,

semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin Legea nr. 86/2000, ale Legii nr. 544/2001 privind liberul acces

la informaţiile de interes public, ale Hotărârii Guvernului nr. 1.115/2002 privind accesul liber la informaţia

privind mediul şi în baza Hotărârii Guvernului nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare

a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

(2) Prin prezenta metodologie se stabilesc condiţiile necesare pentru ca informaţia privind mediul să fie

disponibilă şi furnizată publicului prin mijloace şi tehnologii de telecomunicare computerizată şi/sau prin

tehnologii electronice de informare şi comunicare, pe măsura dezvoltării acestora.

ART. 2

(2) Factorii la care se referă informaţia privind mediul sunt:

a) emisiile de poluanţi chimici, inclusiv emisiile de gaze cu efect de seră şi cele de substanţe care afectează

stratul de ozon, emisiile de poluanţi fizici, cum sunt cele de energie, zgomot, radiaţii etc., şi emisiile de poluanţi

biologici şi bacteriologici care rezultă din activităţile social-economice;

c) substanţele şi preparatele cu caracter special, ca de exemplu: îngrăşămintele chimice şi produsele de uz

fitosanitar, bifenilipolicloruraţii şi compuşii acestora sau substanţele înscrise în anexele la Protocolul de la

Montreal privind substanţele care epuizează stratul de ozon, care se supun prevederilor legislaţiei specifice;

d) deşeurile de orice fel.

ART. 3

Mecanismele de acces la informaţia privind mediul corespund următoarelor sisteme:

a) un sistem prin care autorităţile publice pentru protecţia mediului colectează informaţia privind mediul şi o

difuzează publicului din oficiu, asigurând fluxul activ al informaţiei privind mediul;

b) un sistem care permite publicului solicitarea şi obţinerea informaţiei privind mediul de la autorităţile publice

pentru protecţia mediului, asigurând fluxul pasiv al acesteia; mecanismul de acces pasiv la informaţia privind

mediul cuprinde accesul general la informaţia privind mediul şi accesul la datele folosite în procesul de luare a

deciziei care poate afecta mediul.

ART. 5

(1) Principalele responsabilităţi ale autorităţilor publice pentru protecţia mediului, legate de gestionarea şi

furnizarea informaţiei privind mediul, includ:

a) colectarea, stocarea şi actualizarea informaţiei privind mediul, prin compartimentele responsabile pentru

reglementarea, monitorizarea şi controlul conformării activităţilor cu impact semnificativ asupra mediului;

b) stabilirea şi coordonarea, cu implicarea compartimentului specializat, a fluxului corespunzător şi cantităţii

informaţiei, după caz, inclusiv în cazul situaţiilor de risc ce pot ameninţa sănătatea populaţiei sau mediul, ca

urmare a producerii unor accidente;

c) iniţierea mecanismelor de încurajare a titularilor de activităţi pentru informarea directă a publicului.



ART. 7

(1) Informaţia privind mediul deţinută de autorităţile publice pentru protecţia mediului cuprinde toate

categoriile menţionate la art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.115/2002. Clasificarea şi codificarea acestor

informaţii pe domenii, subdomenii şi tipuri se fac conform anexei A şi sunt detaliate în continuare:

a) informaţie privind starea mediului (A):

(i) raportul (pe 3 ani) privind calitatea mediului, realizat în conformitate cu cerinţele specifice de raportare ale

Agenţiei Europene de Mediu;

(ii) rapoarte periodice privind starea mediului la nivel local (semestriale şi anuale) sau naţional (anuale),

rezultate din prelucrarea datelor din sistemul integrat de monitoring de mediu (Sistemul naţional de evaluare şi

gestionare integrată a calităţii aerului, Sistemul naţional de supraveghere a calităţii apelor, Reţeaua naţională de

supraveghere a radioactivităţii mediului etc.);

b) informaţia despre factori, măsuri sau activităţi care afectează sau pot afecta mediul, analize şi prognoze

folosite la luarea deciziei de mediu (B):

(i) legislaţie privind mediul, acorduri, convenţii şi alte documente internaţionale privind mediul;

(ii) documente privind strategia şi politicile de mediu, programe, planuri de acţiune (inclusiv rapoarte privind

stadiul realizării acestora);

(iii) rapoarte privind factorii specificaţi la art. 2 alin. (2) lit. a), rezultate din prelucrarea datelor din sistemele

proprii de monitorizare a emisiilor deţinute de titularii de activităţi;

(iv) rapoarte privind generarea şi gestionarea deşeurilor;

(v) registrele autorităţilor publice pentru protecţia mediului privind: inventarul surselor de poluare şi a

principalelor emisii ale acestora; poluanţii emişi şi transferaţi; autorizarea activităţilor cu impact redus şi

semnificativ asupra mediului, inclusiv a celor care privesc obţinerea, testarea, utilizarea şi comercializarea

organismelor modificate genetic; avizarea planurilor şi programelor; avizarea schimbării proprietarului unei

activităţi; avizarea producerii, utilizării şi comercializării produselor de uz fitosanitar; procesele-verbale de

inspecţie şi de constatare a contravenţiilor sau infracţiunilor;



ART. 10

Gestionarea informaţiei privind starea mediului, menţionată la art. 7 alin. (1) lit. a), se asigură de către

autorităţile publice pentru protecţia mediului prin compartimentele direct responsabile de generarea şi/sau

colectarea acestor informaţii, după cum urmează:

a) rapoartele privind starea mediului se pun la dispoziţia publicului pe pagina proprie de Internet a autorităţii

publice centrale pentru protecţia mediului şi, de asemenea, pot fi consultate gratuit la compartimentul specializat

din cadrul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;

c) gestionarea informaţiilor privind mediul referitoare la starea de calitate a apelor se realizează conform

prevederilor legale stabilite în cadrul Sistemului naţional de supraveghere a calităţii apelor, iar informarea

publicului în caz de poluări accidentale ale apelor se realizează conform prevederilor privind Sistemul de

alarmare în caz de poluări accidentale ale apelor din România;

d) informaţiile cu privire la starea de calitate a solurilor cu destinaţie agricolă şi a celor forestiere precum şi la

starea de calitate a vegetaţiei forestiere, pe care le deţin autorităţile publice pentru protecţia mediului, se pun la

dispoziţia publicului prin raportul anual privind starea mediului;



ART. 11

(1) Gestionarea informaţiei privind mediul, menţionată la art. 7 alin. (1) lit. b), se asigură de către autorităţile

publice pentru protecţia mediului prin compartimentele direct responsabile de generarea şi/sau colectarea acestor

informaţii, după cum urmează:

a) lista actelor normative în vigoare în domeniul protecţiei mediului, precum şi lista tratatelor internaţionale,

convenţiilor şi înţelegerilor privind mediul, actualizate la zi, sunt disponibile publicului pe website-ul autorităţii

publice centrale pentru protecţia mediului, cu indicarea website-ului pe care pot fi consultate textele integrale ale

respectivelor reglementări. Propunerile de acte normative privind mediul vor fi incluse într-o listă electronică de

discuţie care să permită tuturor factorilor interesaţi, inclusiv publicului, transmiterea comentariilor către emitent

până la o dată limită menţionată de acesta;

b) strategiile, politicile, programele şi planurile de acţiune în domeniul mediului, precum şi rapoartele privind

realizarea acestora vor fi aduse la cunoştinţă publicului înainte de adoptare sau aprobare;

d) gestionarea informaţiilor privind mediul referitoare la emisiile de poluanţi în apă se realizează de către

filialele teritoriale ale Administraţiei Naţionale "Apele Române" pe baza prevederilor legale stabilite în cadrul

Sistemului naţional de supraveghere a calităţii apelor;

e) gestionarea informaţiilor privind mediul referitoare la deşeuri se realizează de către autorităţile publice

teritoriale pentru protecţia mediului, conform prevederilor legale în vigoare;

f) registrele autorităţii publice centrale şi regionale pentru protecţia mediului privind: inventarul naţional al

principalelor surse de poluare şi al emisiilor acestora; poluanţii emişi şi transferaţi; autorizarea activităţilor care

privesc obţinerea, testarea, utilizarea şi comercializarea organismelor modificate genetic; avizarea planurilor şi

programelor; avizarea producerii, utilizării şi comercializării produselor de uz fitosanitar vor fi realizate de

compartimentele de specialitate în conformitate cu cerinţele legale în vigoare privind evidenţele activităţilor

menţionate;

g) registrele autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului privind: inventarul surselor de poluare şi

al principalelor emisii ale acestora; registrul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase; poluanţii emişi şi

transferaţi; autorizarea activităţilor cu impact redus şi semnificativ asupra mediului; avizarea/contribuţii la

avizarea planurilor şi programelor; avizarea schimbării proprietarului unei activităţi; avizarea producerii,

utilizării şi comercializării produselor de uz fitosanitar; procesele-verbale de inspecţie vor fi realizate de

compartimentele de specialitate în conformitate cu răspunderile ce le revin pentru realizarea cerinţelor legale în

vigoare privind evidenţa şi raportarea activităţilor menţionate;

(2) Informaţiile privind mediul referitoare la emisiile de poluanţi se vor corela cu cerinţele elaborării şi

implementării Registrului de poluanţi emişi şi transferaţi.



 ORDIN Nr. 439 din 21 mai 2002 pentru aprobarea organizării acţiunii de voluntariat în domeniul protecţiei

mediului

acte normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 3 octombrie

2006:

- Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 963/2006.

ART. 2

(1) Acceptarea agenţilor ecologi voluntari, pe baza consimţământului liber exprimat, se face în baza cererii de

înscriere, însoţită de:

a) CV-ul persoanei fizice;

b) în cazul membrilor organizaţiilor neguvernamentale, prezentarea în sinteză, de către organizaţia din care

face parte solicitantul, a activităţii desfăşurate de către acesta;

c) două recomandări din partea unei instituţii de învăţământ, institut de cercetare, muzeu judeţean sau din

partea reprezentanţilor administraţiei publice locale, primar, viceprimar sau secretarul unităţii administrativ-

teritoriale locale, după caz, care să ateste competenţa/experienţa solicitantului.

(2) Selecţionarea agenţilor ecologi voluntari se face de către conducerea comisariatelor Gărzii Naţionale de

Mediu pe baza documentelor depuse şi în urma unui interviu despre cunoştinţele acestora privind legislaţia în

domeniul protecţiei mediului.

ART. 3

(1) Activitatea agenţilor ecologi voluntari va consta în observarea şi informarea operativă asupra unor încălcări

ale legislaţiei privind protecţia mediului.

(2) Principalele activităţi care vor fi în atenţia agenţilor ecologi voluntari sunt:

a) modul de gospodărire a spaţiilor verzi (parcuri, grădini, zone verzi amenajate în cartierele de locuinţe);

b) modul de depozitare a deşeurilor menajere şi industriale;

c) modul de administrare a unor arii protejate;

d) activitatea operatorilor economici care poluează mediul şi care utilizează în mod neraţional resursele

naturale ori generează disconfort, inclusiv zgomot şi perturbarea echilibrului habitatelor de orice fel;

e) conştientizarea şi promovarea unei atitudini corespunzătoare a persoanelor care locuiesc în zona de

activitate, în legătură cu importanţa protecţiei mediului.

(3) În cazul constatării unor încălcări ale legislaţiei din domeniul protecţiei mediului, agentul ecolog voluntar

va sesiza telefonic sau în scris inspectoratul de protecţie a mediului sau Administraţia Rezervaţiei Biosferei

"Delta Dunării".

(4) Periodic agentul ecolog voluntar va depune un raport privind evenimentele mai importante semnalate.

ART. 4

Pentru asigurarea unei legături rapide cu agenţii ecologi voluntari şi pentru implicarea mai largă a societăţii

civile în depistarea abaterilor de la normele de protecţie a mediului, se utilizează serviciul telefonic gratuit

TELVERDE, pus la dispoziţie de către comisariatele Gărzii Naţionale de Mediu.





 ORDIN Nr. 1069 din 18 decembrie 2003 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la desfăşurarea

activităţilor specifice de gospodărire a apelor

ANEXA 1



I. Scopul metodologiei

Scopul metodologiei este de a prezenta detaliat principalele activităţi specifice de gospodărire a apelor cu aport

substanţial în generarea costurilor, de a clarifica pentru utilizatorii de apă noile noţiuni tehnice cu care se

operează în domeniul gospodăririi apelor, precum şi modul de implementare a mecanismului economic în

conformitate cu cerinţele Directivei-cadru în domeniul apelor 2000/60/CE.



II. Activităţi specifice de gospodărire a apelor



Pentru realizarea obiectului de activitate Administraţia Naţională "Apele Române" realizează următoarele

activităţi specifice:

- efectuează pe bazine hidrografice bilanţul cantitativ şi calitativ al resurselor de apă;

- realizează observaţii şi măsurători pentru cunoaşterea stării şi evoluţiei calităţii apelor în:

- 1.524 de secţiuni amplasate pe râuri şi lacuri;

- 1.408 foraje de observaţie pentru captarea apei subterane;

- 1.895 surse de poluare;

- 17 secţiuni marine amplasate la Marea Neagră;

- realizează observaţii şi măsurători asupra sedimentelor în 182 de secţiuni de control;

- avizează şi autorizează lucrările construite pe ape şi în legătură cu apele, aplicând reglementările emise

de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului; instituie regimul de supraveghere specială la folosinţe;

- controlează respectarea de către persoanele juridice sau fizice a legilor şi reglementărilor în vigoare din

domeniul gospodăririi apelor, constată contravenţiile şi aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia în domeniul

gospodăririi apelor;

- defineşte sistemul de monitoring integrat pentru caracterizarea corpurilor de apă, în conformitate cu

prevederile directivelor europene;

- identifică presiunile antropice şi evaluează impactul acestora asupra resurselor de apă;

- identifică şi cartează ariile protejate;

- stabileşte programul de măsuri pentru atingerea "stării bune a apelor";

- elaborează schemele directoare de amenajare şi management al apelor pe bazine hidrografice.



 ORDIN Nr. 1072 din 19 decembrie 2003 privind aprobarea organizării Monitoringului suport naţional

integrat de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surse agricole

în apele subterane şi de suprafaţă şi pentru aprobarea Programului de supraveghere şi control corespunzător şi

a procedurilor şi instrucţiunilor de evaluare a datelor de monitorizare a poluanţilor proveniţi din surse

agricole în apele de suprafaţă şi în apele subterane



ART. 1

(1) Se aprobă organizarea, în cadrul structurilor Sistemului naţional de monitoring integrat al apelor, gestionat

de Administraţia Naţională "Apele Române", a Monitoringului suport naţional integrat de supraveghere, control

şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surse agricole în apele subterane şi de suprafaţă,

denumit în continuare monitoring.

ART. 2

Se aprobă Programul de supraveghere şi control corespunzător şi procedurile şi instrucţiunile de evaluare a

datelor de monitorizare a poluanţilor proveniţi din surse agricole în apele de suprafaţă şi în apele subterane,

prevăzute în anexa nr. 2.

ART. 3

În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului ordin, Administraţia Naţională "Apele Române"

va identifica şi va stabili secţiunile de monitorizare necesare, inclusiv noile secţiuni, necesarul de materiale şi

logistică pentru laboratoare şi reţeaua informatică, şi va realiza estimarea costurilor şi cheltuielilor necesare

investiţiilor.

ART. 4

În termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentului ordin, utilizându-se şi Metodologia de

modernizare şi dezvoltare a Sistemului naţional de monitoring integrat al apelor, Administraţia Naţională "Apele

Române" va organiza şi va dezvolta centrul focal specific apelor, reţeaua naţională de monitoring a poluanţilor

proveniţi din surse agricole şi reţeaua informatică respectivă.

ANEXA 1

________________________________________________________________________________

Denumirea Instituţia care Activităţi specifice Sediul

gestionează centrului

sediul focal

________________________________________________________________________________

0 1 2 3

________________________________________________________________________________

Monitoring suport Administraţia - Supravegherea şi monitorizarea Bucureşti,

naţional integrat Naţională concentraţiei azotaţilor şi a str. Edgar

de supraveghere, "Apele Române" altor compuşi ai azotului (cu Quinet

control şi decizii Bucureşti, excepţia azotului molecular) nr. 6,

pentru reducerea str. Edgar din apele dulci şi apele sectorul 1

aportului de Quinet nr. 6, subterane (acvifere), precum

poluanţi proveniţi sectorul 1 şi a altor poluanţi din surse

din surse agricole Direcţiile de agricole, în secţiuni de

în apele subterane apă bazinale control reprezentative pentru

şi de suprafaţă sursele difuze şi punctiforme

din agricultură

- Stabilirea secţiunilor

reprezentative de prelevare şi

frecvenţa de monitorizare

- Realizarea reţelei de

monitoring

- Evaluarea, prelucrarea şi

interpretarea datelor obţinute

- Identificarea apelor afectate

de poluare din surse agricole,

întocmirea cadastrului şi a

hărţilor cu aceste ape

- Transmiterea datelor către

monitoringul pentru sol şi

schimbul permanent de date cu

acesta, în cadrul sistemului

naţional integrat

- Identificarea şi controlul

surselor poluatoare

- Participarea la procesul

decizional de reducere a

poluării şi eliminare a

surselor poluatoare

- Raportarea către ministerul

şi organismele de resort

________________________________________________________________________________



Monitoringul suport naţional integrat de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi

provenit din surse agricole în apele subterane şi de suprafaţă va fi parte integrantă din Sistemul naţional de

monitoring integrat al apelor, sistem gestionat de Administraţia Naţională "Apele Române", prin componentele

bazinale de gospodărire a apelor.

Obiectivele acestui subsistem constau în:

- supravegherea şi monitorizarea concentraţiei azotaţilor şi a altor compuşi ai azotului (cu excepţia azotului

molecular) din apele dulci şi apele subterane (acvifere), precum şi a altor poluanţi din surse agricole, în secţiuni

de control reprezentative pentru sursele difuze şi punctiforme din agricultură;

- stabilirea secţiunilor reprezentative de prelevare şi frecvenţa de monitorizare;

- realizarea reţelei de monitoring;

- evaluarea, prelucrarea şi interpretarea datelor obţinute;

- identificarea apelor afectate de poluare din surse agricole, întocmirea cadastrului şi a hărţilor cu aceste ape;

- transmiterea datelor către monitoringul pentru sol şi schimbul permanent de date cu acesta, în cadrul

sistemului naţional integrat;

- identificarea şi controlul surselor poluatoare;

- participarea la procesul decizional de reducere a poluării şi eliminare a surselor poluatoare;

- raportarea către ministerul şi organismele de resort.

Monitoringul pentru apă va avea un centru focal legat prin reţeaua informatică de sistemele locale de

supraveghere şi monitorizare din întreaga ţară.



_____________ _____________________________________ _______________

| PLANIFICARE | | EXECUŢIE | | RAPORTARE |

|_____________| |_____________________________________| |_______________|

Definire Identificarea --------> Selectare pentru surse | |

| | zootehnice) | -> difuze din | v

v | | | agricultură | Gestionarea

Desemnarea Date de mediu || | | datelor

unităţilor (regim pluvial, | | | | |

bazinale regim climatic, --- | v | |

din subordine şi topografie sol, | Studiu pilot | v

interconectate debite sezoniere) | | | Verificarea

(ICPA, OSPA şi | | | datelor

unităţi din | v | |

subordinea MS). | Strategie de | |

| | prelevare: | v

| Date privind -------- stabilirea | Analiză şi

| cartarea apelor frecvenţei de | interpretare

| afectate de prelevare, | date (evaluare

v poluarea cu metode | statistică,

Desemnare la nivel nitraţi din analitice, | tabele, hărţi,

de bazin surse agricole dimensiuni | diagrame)

hidrografic de probe, | |

reţele de preparare | |

supraveghere şi probe (A.N. | v

control a concentraţiei >) | pe suport

agricole difuze) | | magnetic sau

din apele de | | electronic

suprafaţă şi v | |

subterane în cadrul Colectare | |

Sistemului Naţional probe şi | v

(A.N. >) analize | Formarea bazei

^ | laboratoare | de date

| | teritoriale | |

| | ale A.N. | |

| | > | Transmiterea

| | | datelor

| | Ajustări | |

| |______________________________________________| |

|_________________________________________________________|

Figura nr. 1

Etape în planificarea şi executarea monitoringului calităţii apelor de suprafaţă şi subterane din punct de vedere

al conţinutului de nitraţi



Pentru selectarea secţiunilor de control se va lua în considerare următoarea metodologie:

- în cazul activităţii agricole "culturi":

- se va realiza inventarierea tuturor tipurilor de culturi practicate în judeţele din cadrul fiecărui bazin

hidrografic;

- se va calcula suprafaţa ocupată de fiecare tip de cultură în raport cu suprafaţa fiecărui judeţ (%);

- se vor selecta tipurile de culturi după indexul de azot (cantitatea de azot îndepărtată din sol după fiecare tip

de cultură). Pentru culturile agricole continue de lungă durată (culturi pe asolamente) este necesar să se ia în

considerare doar ultimul tip de cultură pentru estimarea indexului de azot şi istoria câmpului pe mai mult de 1 an.

Indexul de azot pentru fiecare tip de cultură serveşte la evaluarea proporţiei de azot aplicate corespunzător;

- se vor selecta tipurile de culturi în ordinea descrescătoare a raportului şi după indexul de azot şi se vor da

note fiecărui tip de cultură. Notele date culturilor care sunt tratate cu fertilizatori se pot da şi după confruntarea

prin anchete pe teren cu calendarul tratamentelor şi cu perioadele de timp în care ploile sunt favorabile pentru

apariţia şiroirilor (aceste perioade se definesc prin analize statistice asupra duratei şi intensităţii episoadelor

pluviale).

În cazul activităţii agricole de "creştere a animalelor":

- se vor inventaria fermele existente pe suprafaţa judeţelor străbătute de fiecare bazin hidrografic;

- se vor delimita aceste ferme după numărul de capete, ferme mici, mari şi mijlocii, pe categorii de animale:

- porci: 100.000 de capete; 10.000 - 100.000 de capete;

- bovine: 1.000 de capete; 50 - 1.000 de capete;

- ovine: 200 de capete; 10.000 de capete; 3.000 - 5.000 de capete;

- păsări: 1.000.000 de capete; > 100.000 de capete;

- se va stabili cantitatea de dejecţii evacuată de la fiecare fermă;

- se va evalua conţinutul în azot al dejecţiilor pe categorie de animale;

- se vor selecta fermele în ordinea descrescătoare a conţinutului de azot al dejecţiilor, raportat la numărul de

animale;

- se va urmări modul de distribuţie al acestor ferme faţă de bazinul hidrografic respectiv.

Datele respective vor fi furnizate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului şi unităţile din

subordine, pe baza recensământului agricol şi horticol; Institutul de Cercetare pentru Pedologie şi Agrochimie

(I.C.P.A.) realizează cartări agrochimice şi hărţi cu situaţia nutrienţilor din solurile utilizate ca terenuri agricole şi

a zonelor identificate ca fiind vulnerabile sau potenţial vulnerabile.



Pentru dezvoltarea unui sistem de monitorizare a calităţii apelor subterane poluate cu azotaţi proveniţi din

surse agricole este necesar să se realizeze aceleaşi obiective ca şi cele pentru apele de suprafaţă:

- stabilirea reţelei de monitorizare pe bazin hidrografic; se referă la selecţionarea staţiilor de supraveghere a

calităţii apelor subterane;

- frecvenţa de monitorizare;

- stabilirea protocolului de prelevare a probelor;

- stabilirea protocolului analitic;

- limita de cuantificare;

- evaluarea statistică a rezultatelor analitice.

În vederea stabilirii celor mai reprezentative staţii de supraveghere (foraje de observaţii) este necesar să se

cunoască:

- sursele agricole de poluare difuză;

- importanţa lor relativă în evaluarea riscului de poluare cu nitraţi;

- incidenţa globală a altor surse de poluare cu azotaţi;

- corpuri de ape subterane afectate de poluarea cu azotaţi proveniţi din surse agricole şi a celor susceptibile de

a fi afectate de această poluare (în funcţie de evoluţia în timp a parametrului urmărit în forajele de alimentare

care fac parte din reţeaua de monitorizare existentă - reţea care se referă la calitatea acestor ape din punctul de

vedere al tuturor parametrilor fizico-chimici ce reflectă starea chimică a apelor subterane).



2.1. Program de supraveghere şi control al poluării apelor de suprafaţă cu nitraţi proveniţi din surse agricole

Realizarea unui program de supraveghere şi control al calităţii apelor de suprafaţă afectate de poluarea cu

azotaţi proveniţi din surse agricole impune:

2.1.1. Date privind caracteristicile mediului:

2.1.1.1. Distanţa faţă de terenurile agricole, de locurile de depozitare a gunoiului de grajd provenit de la ferme

zootehnice

2.1.1.2. Numărul şeptelului (ferme mici individuale, ferme mari - complexuri zootehnice)

2.1.1.3. Clima şi vremea (variaţii de temperatură, regim de precipitaţii etc.)

2.1.1.4. Caracteristicile fizice (topografie, distanţe etc.)

2.1.1.5. Debitele sezoniere

2.1.1.6. Prezenţa şi localizarea altor surse de poluare în zona în care se efectuează prelevări

2.1.1.7. Datele anterioare privind caracteristicile fizice şi poluarea cu azotaţi.



2.1.2. Date privind caracteristicile surselor sau a locului de prelevare:

2.1.2.1. Localizarea surselor difuze reprezentative care încarcă apele cu azotaţi

2.1.2.2. Producţia vegetală, capacitatea de depozitare a dejecţiilor animaliere

2.1.2.3. Localizarea altor surse (procese industriale tipice care încarcă apele cu azotaţi)

2.1.2.4. Selectarea punctelor de supraveghere să fie reprezentativă pentru sursele difuze care prezintă risc de

poluare cu azotaţi (depozitele de dejecţii animaliere sau terenurile agricole cultivate)

2.1.2.5. Secţiunile de supraveghere să fie stabile, cunoscându-se perioada de aplicare a îngrăşămintelor

chimice sau organice, iar posibilitatea de modificare a graficului de introducere de noi substanţe chimice în

perioadele de studiu să fie redusă.



2.1.3. Stabilirea densităţii spaţio-temporale a prelevărilor:

2.1.3.1. Selectarea duratei, frecvenţei şi perioadei de prelevare (zi, lună, sezon, an): se propune ca în

perioadele fără precipitaţii şi în perioadele în care nu se aplică tratamente culturilor să se facă prelevări lunare la

râuri şi trimestriale la lacuri; prelevările pot fi mai dese în perioadele cu precipitaţii şi în perioada tratamentelor

la culturi.

2.1.3.2. Alegerea tipului de probe: prelevarea de probe instantanee

2.1.3.3. Colectarea datelor de mediu pentru stabilirea influenţei sezonului şi vremii asupra reprezentativităţii

probei

2.1.3.4. Localizarea secţiunilor de prelevare: selecţionare, localizare GIS, distanţă faţă de sursele agricole.



2.1.4. Caracteristicile probei:

2.1.4.1. Caracteristicile fizice şi organoleptice: pH, temperatură, culoare, miros.



2.1.5. Stabilirea tehnicilor de prelevare: conform standardelor în vigoare.



2.1.6. Stabilirea tehnicilor analitice: conform standardelor în vigoare (STAS 8900/1-1971, SR ISO 7890/1,2,3-

2000, STAS 12299-1991).



2.1.7. Controlul de calitate, asigurarea calităţii şi raportări: conform referenţialului de acreditare a

laboratoarelor.



Etapele necesare pentru realizarea unui program de supraveghere şi control al calităţii apelor subterane afectate

de poluarea cu azotaţi proveniţi din surse agricole sunt:



2.2.1. Date privind caracteristicile de mediu:

2.2.1.1. Distribuţia terenurilor agricole, a locurilor de depozitare a gunoiului de grajd provenit de la ferme

zootehnice faţă de poziţionarea forajelor de observaţie şi de alimentare cu apă

2.2.1.2. Clima şi vremea (variaţii de temperatură, regim de precipitaţii etc.)

2.2.1.3. Caracteristicile fizice (topografie, distanţe etc.)

2.2.1.4. Debitele sezoniere

2.2.1.5. Prezenţa şi localizarea altor surse de poluare în zona în care se efectuează prelevări

2.2.1.6. Datele anterioare privind caracteristicile fizice şi poluarea cu azotaţi.



2.2.2. Caracteristicile surselor sau ale locului de prelevare:

2.2.2.1. Localizarea surselor difuze reprezentative care încarcă apele cu azotaţi

2.2.2.2. Producţie vegetală, capacitatea de depozitare a dejecţiilor animaliere

2.2.2.3. Localizarea altor surse (procese industriale tipice care încarcă apele cu azotaţi)

2.2.2.4. Amplasarea forajelor de supraveghere să fie reprezentativă pentru sursele difuze care prezintă risc de

poluare cu azotaţi prin infiltraţii (depozitele de dejecţii animaliere sau terenurile agricole cultivate)

2.2.2.5. Locurile de amplasare a forajelor de supraveghere să fie stabile, cunoscându-se perioada de aplicare a

îngrăşămintelor chimice sau organice, iar posibilitatea de modificare a graficului de introducere a noi substanţe

chimice în perioadele de studiu să fie redusă

2.2.2.6. Prelevarea de probe de ape subterane la intervale regulate.



2.2.3. Stabilirea densităţii spaţio-temporale a prelevărilor:

2.2.3.1. Frecvenţa de prelevare: de două ori pe an

2.2.3.2. Alegerea tipului de probe: prelevarea de probe instantanee, după realizarea programului de pompări

stabilit

2.2.3.3. Colectarea datelor de mediu pentru stabilirea influenţei sezonului şi vremii asupra reprezentativităţii

probei

2.2.3.4. Localizarea şi realizarea forajelor de prelevare: selecţionare, localizare GIS, distanţa faţă de sursele

agricole; se recomandă monitorizarea forajelor de mare adâncime şi a forajelor situate la mai puţin de 30 m

(fântâni).



2.2.4. Furnizarea de date privind caracteristicile probei: caracteristici fizice şi organoleptice: pH, temperatură,

culoare, miros.



2.2.5. Stabilirea tehnicilor de prelevare: conform standardelor în vigoare.



2.2.6. Stabilirea tehnicilor analitice: conform standardelor în vigoare (STAS 8900/1-1971, SR ISO 7890/1, 2,

3-2000, STAS 12299-1991).



2.2.7. Controlul de calitate, asigurarea calităţii şi raportări: conform referenţialului de acreditare a

laboratoarelor.



 HOTĂRÂRE Nr. 898 din 10 iunie 2004 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind exploatarea apelor

subterane şi a zonelor de interfaţă dintre apele dulci şi cele sărate



1. Prezentele instrucţiuni se aplică de toate unităţile care elaborează studii şi proiecte, execută şi exploatează

foraje singulare ori grupuri de foraje pentru alimentarea cu apă potabilă sau industrială, din subteran, în zona

costieră.



2. Conţinutul studiilor hidrogeologice necesare fundamentării, proiectării şi execuţiei forajelor de captare din

zonele costiere

………………….

3. Indicaţii practice privind proiectarea şi dimensionarea forajelor de captare a apelor subterane din zona

costira

………………….

5. Amplasarea piezometrelor şi a forajelor de monitorizare a evoluţiei nivelurilor şi a calităţii apei în procesul

de exploatare

………………….



 HOTĂRÂRE Nr. 974 din 15 iunie 2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi

monitorizare a calităţii apei potabile şi a Procedurii de autorizare sanitară a producţiei şi distribuţiei apei

potabile

ART. 1

Prezentele norme se aplică:

a) sistemelor publice sau private de aprovizionare cu apă potabilă a populaţiei;

b) instalaţiilor de îmbuteliere a apei potabile;

c) instalaţiilor de fabricare a gheţii pentru consum uman din apă potabilă;

d) surselor de apă potabilă folosite în industria alimentară;

e) fântânilor şi instalaţiilor individuale de apă potabilă de folosinţă familială, publică sau comercială.

ANEXA 1 la norme



Tabelul 1. Monitorizarea de control a calităţii apei potabile la ieşirea din staţia de tratare şi numărul de probe

de prelevat anual

______________________________________________________________________________

| Parametri de analizat | Volum mediu | Nr. redus de| Nr. standard|

| | de apă produs | probe de | de probe de |

| | în mc/zi | prelevat/an | prelevat/an |

|________________________________|_________________|_____________|_____________|

|1. E. coli | 125.000|fiecare |fiecare |

| aplică în cazul în care se | |25.000 mc/zi |25.000 mc/zi |

| foloseşte un procedeu de | |de volum |de volum |

| dedurizare) | |suplimentar |suplimentar |

|13. Fier total*4) | | | |

|14. Gust | | | |

|15. Mangan*5) | | | |

|16. Miros | | | |

|17. Nitraţi | | | |

|18. Nitriţi | | | |

|19. Oxidabilitate*6) (sau carbon| | | |

| organic total pentru care | | | |

| interpretarea se face în | | | |

| raport cu datele/rezultatele| | | |

| istorice) | | | |

|20. pH | | | |

|21. Sodiu | | | |

|22. Sulfuri şi hidrogen sulfurat| | | |

|23. Sulfaţi | | | |

|24. Turbiditate | | | |

|________________________________|_________________|_____________|_____________|





Tabelul 3. Monitorizarea de control a calităţii apei potabile la consumator şi numărul de probe de prelevat anual

______________________________________________________________________________

| Parametri de analizat | Nr. de populaţie| Nr. redus de| Nr. standard|

| | din zona de | probe de | de probe de |

| | distribuţie | prelevat/an | prelevat/an |

|________________________________|_________________|_____________|_____________|

|1. E. coli | >) şi revizuirea acestora; | |

|de management| |- supravegherea şi monitorizarea | |

|al | |concentraţiei azotaţilor şi a altor | |

|reziduurilor | |compuşi ai azotului din sol şi apele | |

|organice | |subterane (acvifere), precum şi a altor| |

|provenite din| |poluanţi din surse agricole, avertizare| |

|zootehnie în | |şi prognoză (împreună cu Administraţia | |

|zone | |Naţională >); | |

|vulnerabile | |- întocmirea cadastrului şi a hărţilor | |

|şi potenţial | |cu zonele poluate, vulnerabile şi | |

|vulnerabile | |potenţial vulnerabile; | |

|la poluarea | |- stabilirea frecvenţei de prelevare a | |

|cu nitraţi | |probelor, a tehnicilor şi a seturilor | |

| | |de analiză; | |

| | |- organizarea, realizarea şi | |

| | |gestionarea reţelei de monitoring; | |

| | |- organizarea, realizarea şi | |

| | |gestionarea reţelei informatice şi a | |

| | |bazei de date naţionale specifice, în | |

| | |care se includ şi reţelele şi bazele de| |

| | |date judeţene, gestionate de Oficiile | |

| | |Judeţene de Studii Pedologice şi | |

| | |Agrochimice; | |

| | |- transmiterea datelor către centrul | |

| | |focal, evaluarea, prelucrarea şi | |

| | |interpretarea datelor obţinute; | |

| | |- întocmirea raportului de etapă; | |

| | |- transmiterea şi schimbul permanent de| |

| | |date cu Monitoringul suport naţional | |

| | |integrat de supraveghere, control şi | |

| | |decizii pentru reducerea aportului de | |

| | |poluanţi proveniţi din surse agricole, | |

| | |în apele subterane şi de suprafaţă, | |

| | |gestionat de Administraţia Naţională | |

| | |> şi cu Autoritatea | |

| | |Naţională de Meteorologie şi Institutul| |

| | |Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea | |

| | |Apelor, în cadrul sistemului naţional | |

| | |de monitoring integrat; | |

| | |- organizarea şi gestionarea Sistemului| |

| | |naţional de management al reziduurilor | |

| | |organice provenite din zootehnie în | |

| | |zone vulnerabile şi potenţial | |

| | |vulnerabile la poluarea cu nitraţi; | |

| | |- identificarea şi controlul surselor | |

| | |poluatoare; | |

| | |- participarea la procesul decizional | |

| | |de reducere a poluării şi eliminare a | |

| | |surselor poluatoare; | |

| | |- evaluarea riscului de poluare; | |

| | |- stabilirea planurilor şi programelor | |

| | |de management al reziduurilor organice | |

| | |provenite din zootehnie în zone | |

| | |vulnerabile şi potenţial vulnerabile la| |

| | |poluarea cu nitraţi; | |

| | |- stabilirea managementului terenurilor| |

| | |agricole în zonele vulnerabile şi | |

| | |potenţial vulnerabile; | |

| | |- stabilirea măsurilor de limitare şi | |

| | |combatere a poluării solului, | |

| | |plantelor, apelor de suprafaţă şi | |

| | |freatice; | |

| | |- stabilirea cadrului tehnic de | |

| | |elaborare a planurilor de acţiune şi | |

| | |planurilor de fertilizare în zonele | |

| | |vulnerabile şi potenţial vulnerabile; | |

| | |- organizează şi realizează, împreună | |

| | |cu A.N.C.A. instruirea formatorilor, a | |

| | |producătorilor agricoli şi a | |

| | |fermierilor pentru conştientizare şi | |

| | |implementare a programelor de acţiune; | |

| | |- organizează şi realizează, împreună | |

| | |cu A.N.C.A. instruirea formatorilor, a | |

| | |producătorilor agricoli şi a | |

| | |fermierilor pentru conştientizare şi | |

| | |adoptare a prevederilor Codului Bunelor| |

| | |Practici Agricole; | |

| | |- Monitorizarea periodică, împreună cu | |

| | |ANCA, a implementării prevederilor | |

| | |Codului Bunelor Practici Agricole; | |

| | |- Participă la elaborarea programelor | |

| | |de acţiune pentru zonele vulnerabile şi| |

| | |identificare a măsurilor specifice | |

| | |pentru fiecare din aceste zone şi la | |

| | |coordonarea implementării acestora; | |

| | |- raportarea periodică către | |

| | |ministerele şi organismele de resort. | |

|_____________|____________|_______________________________________|___________|



ANEXA 2

PROGRAM de organizare a Sistemului naţional de monitoring integrat al solului, de supraveghere, control şi

decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surse agricole şi de management al reziduurilor

organice provenite din zootehnie în zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi



Aspecte generale

Proiectarea reţelei de monitorizare include determinarea:

- Densităţii reţelei şi localizarea punctelor de monitorizare a conţinutului de nitraţi din sol şi din corpurile de

apă subterană şi de suprafaţă.

- Parametrilor care se monitorizează (parametri de monitorizare şi control a solului şi a apelor subterane şi a

parametrilor de remediere a poluării solului şi a apelor subterane).

- Tipurilor de site-uri de monitorizare (site-uri supuse controlului poluării şi site-uri supuse remedierii

poluării).

- Frecvenţa de recoltare şi determinare a probelor.

În cazul monitorizării zonelor vulnerabile la poluarea cu nitraţi, datele care trebuiesc monitorizate sunt:

- Condiţiile pedohidrogeologice care permit transmiterea nitraţilor proveniţi din activităţile agricole către

corpurile de apă subterană şi de suprafaţă.

- Folosinţa terenului (istoric şi prezent, planuri de fertilizare).

- Managementul gunoiului provenit din activităţi zootehnice actuale şi istorice.

Proiectarea reţelelor de monitorizare depinde de fondurile alocate pentru această activitate.



Sinteza operaţiunilor care trebuie executate pentru monitorizarea zonelor vulnerabile la poluare cu nitraţi

1. Monitorizare de fond la nivelul ţării. Informaţiile existente sunt grupate în mai multe straturi de date

georeferenţiate dezvoltate de diferite instituţii.

2. Monitorizare pentru scopuri specifice (Directiva Nitraţilor).

Evaluarea vulnerabilităţii corpurilor de apă subterană utilizând modele euristice de evaluare prin suprapunerea

straturilor de surse (obţinute prin prelucrarea informaţiilor prezentate la punctul 1 - lit. b, c, d, e, f. Se consideră

distinct sursele actuale care conduc la un bilanţ pozitiv al nitraţilor la nivelul comunei şi sursele istorice bazate pe

efectivele de animale maxime din complexele zootehnice), transmitere prin sol (prelucrarea informaţiilor de la

pct. 1 - lit. g şi h), transmitere prin zona nesaturată şi tipul acviferului (informaţii de la pct. 1 - lit. i).

Vulnerabilitatea obţinută prin această metodă se compară cu datele furnizate de reţeaua de foraje (de la pct. 1 -

lit. j). Zonele vulnerabile sunt declarate într-o primă aproximaţie la nivelul unităţilor teritorial-administrative

(comună - informaţiile prezentate la pct. 1 - lit. a) luându-se în considerare amplasarea comunelor în cadrul

bazinelor hidrografice (informaţiile de la pct. 1 - lit. k) cu extensia corespunzătoare a zonelor vulnerabile în

amonte şi aval.



3. Monitoring de conformitate. Pentru zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi stabilite în urma aplicării

metodologiei de la punctul 2, se efectuează următoarele operaţiuni de monitorizare de conformitate:

a. Stabilirea structurii şi amplasamentului proprietăţilor agricole la nivelul comunelor din zonele vulnerabile.

b. Elaborarea hărţii pedologice detaliate a zonei.

c. Elaborarea hărţii detaliate a corpurilor de apă subterane din zonă.

d. Elaborarea anuală, pentru fiecare exploataţie agricolă, a planului de fertilizare pe baza studiilor agrochimice,

structurii de culturi, numărului de animale şi tehnicilor de stocare şi utilizare a gunoiului provenit de la animale.

e. Evaluarea anuală a bilanţului de nitraţi la nivelul exploataţiilor agricole. În cazul bilanţului pozitiv al

nitraţilor, se promovează acordurile de utilizare a gunoiului suplimentar în exploataţii vecine, în care bilanţul

nitraţilor este negativ.



4. Monitoring pentru scopuri specifice (Directiva Nitraţilor). Pentru zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi

stabilite în urma aplicării metodologiei de la punctul 2 se efectuează următoarele operaţiuni de monitorizare cu

scopuri specifice:

a. Stabilirea amplasamentului surselor de nitraţi (actuale şi depozite istorice) de pe teritoriul zonei vulnerabile.

b. Stabilirea punctelor de recoltare a probelor de sol pentru evaluarea conţinutului de nitraţi. Amplasarea

punctelor se va face (în sistem expert sau de preferinţă, prin utilizarea rezultatelor furnizate de un model de

simulare a dinamicii nitraţilor în zona vulnerabilă) în acord cu potenţialul solurilor de transmitere a nitraţilor

către corpurile de apă subterane şi/sau de suprafaţă şi prin luarea în considerare a surselor de nitraţi şi a direcţiilor

principale de curgere a apei din zona respectivă.

c. Stabilirea punctelor pentru recoltarea probelor de apă din corpurile de apă subterană (fântâni, foraje, izvoare

de coastă). Amplasarea punctelor se va face (în sistem expert sau de preferinţă, prin utilizarea rezultatelor

furnizate de un model de simulare a dinamicii nitraţilor în zona vulnerabilă) prin luarea în considerare a direcţiei

de curgere a apei prin corpurile de apă subterană.

d. Stabilirea amplasamentului pentru recoltarea probelor de apă din apele de suprafaţă.

e. Recoltarea şi măsurarea probelor de sol şi apă din zonele vulnerabile, conform unui calendar care să fie

corelat cu managementul gunoiului.

f. Agregarea rezultatelor obţinute prin monitorizare în indicatori specifici de risc.

În funcţie de fondurile existente, monitorizarea zonelor vulnerabile se va face ierarhic, ţinând cont de

următoarele elemente:

a. Concentraţia existentă a nitraţilor din corpurile de apă subterană.

b. Tipul sursei de nitraţi proveniţi din activităţi agricole: actuală, istorică (complexe zootehnice dezafectate).

c. Caracteristicile zonei vulnerabile (comună) din punctul de vedere al formării la nivel de teren a fluxurilor de

nitraţi către corpurile de apă subterană şi/sau de suprafaţă.

- Comune de deal şi munte amplasate pe cursul unui râu în care trebuie luată în considerare influenţa din

comunele amonte şi efectul indus asupra comunelor din aval. În general, în aceste comune sursele de nitraţi sunt

plasate în lungul râului, într-o suprafaţă agricolă limitată.

- Comune de deal şi munte, în care sursele de nitraţi sunt dispersate pe întreaga suprafaţă a comunei, fără o

legătură directă cu un curs de apă.

- Comune de câmpie.

- Comune amplasate în vecinătatea marilor oraşe.



Managementul produselor organice reziduale provenite din agricultură în zonele vulnerabile sau potenţial

vulnerabile la poluarea cu nitraţi.

1

Acest material are ca scop conştientizarea, îndrumarea şi/sau instruirea crescătorilor de animale, dar şi a

fermierilor agricoli care importă produse organice reziduale, asupra măsurilor obligatorii ale programelor de

acţiune în zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi proveniţi din surse agricole şi a managementului reziduurilor

organice provenite din agricultură şi asupra implementării acestor programe. Pentru îngrăşămintele organice,

Programul Cadru de Acţiune stabileşte:

i) limitele cantităţilor de îngrăşământ organic care poate fi aplicat pe terenurile agricole;

ii) restricţiile privind momentul aplicării unor îngrăşăminte organice, şi

iii) cantitatea de N accesibil din îngrăşămintele organice necesară atunci când se calculează cerinţa de

îngrăşăminte.



 ORDIN Nr. 249 din 26 martie 2005 pentru înfiinţarea Centrului naţional de coordonare, informare,

reactualizare a ghidurilor privind cele mai bune tehnici disponibile şi de comunicare cu Biroul European

pentru Prevenirea şi Controlul Integrat al Poluării şi cu Forumul European de Informare



ART. 1

Se înfiinţează în cadrul autorităţii centrale pentru protecţia mediului Centrul naţional de coordonare,

informare, reactualizare a ghidurilor privind cele mai bune tehnici disponibile şi de comunicare cu Biroul

European pentru Prevenirea şi Controlul Integrat al Poluării şi cu Forumul European de Informare, denumit în

continuare Centrul IPPC.



ANEXA 1

REGULAMENT-CADRU de organizare şi funcţionare a Centrului naţional de coordonare, informare,

reactualizare a ghidurilor privind cele mai bune tehnici disponibile şi de comunicare cu Biroul European pentru

Prevenirea şi Controlul Integrat al Poluării şi cu Forumul European de Informare



ART. 1

(1) Centrul naţional de coordonare, informare, reactualizare a ghidurilor privind cele mai bune tehnici

disponibile şi de comunicare cu Biroul European pentru Prevenirea şi Controlul Integrat al Poluării şi cu Forumul

European de Informare, denumit în continuare Centrul IPPC, este un organism de coordonare independent, fără

personalitate juridică, a cărui activitate se desfăşoară în cadrul autorităţii publice centrale pentru protecţia

mediului.

ART. 2

Activitatea Centrului IPPC vizează următoarele domenii:

a) procesul de elaborare şi promovare a ghidurilor naţionale privind cele mai bune tehnici disponibile pentru

domeniile de activitate specificate în anexa nr. 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2002 privind

prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002;



6.6. Instalaţii pentru creşterea intensivă a păsărilor sau a porcilor, cu o capacitate mai mare de:

a) 40.000 de capete pentru păsări;

b) 2.000 de capete pentru porcii de producţie (peste 30 kg); sau

c) 750 de capete pentru scroafe.

b) diseminarea informaţiilor privind cele mai bune tehnici disponibile;

c) comunicarea cu Biroul European pentru Prevenirea şi Controlul Integrat al Poluării şi cu Forumul European

de Informare.

ART. 3

Atribuţiile Centrului IPPC:

a) asigură suport tehnic pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2002,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002, şi promovează principiile prevenirii şi controlului integrat al

poluării;

b) identifică tehnicile utilizate în prezent la nivel naţional şi internaţional, care asigură cele mai bune

performanţe din punct de vedere al protecţiei mediului;

c) realizează, în cadrul grupurilor tehnice de lucru, analiza comparativă a documentelor de referinţă pentru cele

mai bune tehnici disponibile (BREF) elaborate de ţările membre ale Uniunii Europene cu cele ale tehnicilor

existente la nivel naţional, în scopul elaborării BREF-urilor naţionale;

d) elaborează ghiduri naţionale privind cele mai bune tehnici disponibile, prin intermediul grupurilor tehnice

de lucru organizate pe domenii de activitate;

e) asigură schimbul de informaţii la nivel naţional între Centrul IPPC şi publicul interesat, în ceea ce priveşte

cele mai bune tehnici disponibile corespunzătoare activităţilor industriale prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanţa

de urgenţă a Guvernului nr. 34/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002;

f) asigură schimbul de informaţii din domeniul său de activitate între autoritatea publică centrală pentru

protecţia mediului şi celelalte organisme similare din statele membre ale Uniunii Europene şi cu Biroul European

IPPC de la Sevilla.

ART. 4

Centrul IPPC este alcătuit din:

- coordonator;

- comitet tehnic;

- secretariat;

- compartiment de informatizare;

- grupuri tehnice de lucru (GTL) organizate pe categorii de activităţi, conform anexei nr. 1 la Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr. 34/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002.



 ORDIN Nr. 296/216 din 11 aprilie 2005 privind aprobarea Programului-cadru de acţiune tehnic pentru

elaborarea programelor de acţiune în zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole



ART. 1

Se aprobă Programul-cadru de acţiune tehnic pentru elaborarea programelor de acţiune în zone vulnerabile la

poluarea cu nitraţi din surse agricole, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

ART. 2

Comitetele de bazin înfiinţate conform art. 47 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările

ulterioare, stabilesc procedeul de elaborare, reexaminare sau de revizuire a programului de acţiune pentru

punerea în practică în zonele vulnerabile ori în fiecare parte a zonei vulnerabile şi organizează grupuri de lucru

care cuprind reprezentanţi ai administraţiei publice locale, direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală,

organizaţii profesionale agricole şi zootehnice, direcţiile de sănătate publică, colectivităţi teritoriale, direcţiile de

gospodărire a apelor, oficii judeţene de studii pedologice şi agrochimie, agenţii şi asociaţii de protecţie a

mediului şi a consumatorilor şi (în măsura în care este necesar) toate persoanele sau organismele competente din

domeniu (15 - 20 de persoane).

ART. 3

Situaţia zonelor vulnerabile va fi examinată după stabilirea sau actualizarea unei diagnoze (identificări) a

diferitelor surse de poluare cu nitraţi proveniţi din activităţi agricole (culturi şi zootehnie) şi a importanţei

acestora în raport cu alte surse de poluare cu azot (neagricole).

Diagnoza este realizată pe baza analizelor cu privire la:

- caracteristicile mediului receptor (starea de calitate a apelor de suprafaţă şi subterane);

- caracteristicile reliefului şi ale solului, capacitatea de producţie şi condiţiile pedohidrogeologice;

- caracteristicile sistemelor agricole (actuale şi istorice) care sunt prezente în zonele vulnerabile;

- climă;

- riscurile pe care activităţile agricole le produc asupra calităţii apei şi ecosistemelor acvatice.

Diagnoza conduce la identificarea măsurilor şi acţiunilor specifice pentru fiecare zonă vulnerabilă sau porţiune

de zonă vulnerabilă. Identificarea şi stabilirea cu precizie a acestor măsuri şi acţiuni vor permite stabilirea

programului de acţiune.

ART. 4

Sarcinile şi componenţa grupului de lucru vor fi avizate de Comisia pentru aplicarea Planului de acţiune pentru

protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, înfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr.

964/2000, iar un comitet ştiinţific şi tehnic naţional format din specialişti ai Institutului Naţional de Cercetare-

Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti şi ai Administraţiei Naţionale

"Apele Române" va evalua şi va confirma comisiei rigurozitatea diagnozei, corectitudinea şi legitimitatea

grupului de lucru şi corectitudinea evaluării impactului asupra riscurilor poluării apelor şi solului cu nitraţi.

ART. 5

Măsuri şi acţiuni suplimentare de punere în practică în zonele vulnerabile sau părţi ale zonelor vulnerabile sunt

definite pe baza diagnozei. Ele sunt destinate reducerii poluării apelor provocate sau induse de nitraţii proveniţi

din agricultură, în cazul în care măsurile obligatorii cuprinse în anexa nr. 4 la Planul de acţiune aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 964/2000 şi în Codul de bune practici agricole nu sunt considerate suficiente pentru

realizarea obiectivelor directivei. Totalitatea măsurilor şi acţiunilor, inclusiv cele suplimentare, formează

programul de acţiune consolidat.

ART. 6

Aplicarea prevederilor Codului de bune practici agricole de către fermieri şi producători agricoli este

obligatorie în zonele vulnerabile.

ART. 7

Comitetul de bazin încetează (opreşte) programul de acţiune privitor la o zonă vulnerabilă/zone vulnerabile şi

părţi ale acestora din teritoriul său, după consultarea cu comisia, şi dispune elaborarea şi aprobarea unui nou

program de acţiune. El ia această hotărâre dacă aceste programe nu sunt eficiente, dacă măsurile şi acţiunile nu

sunt suficiente ori sunt improprii, dacă acestea nu sunt aplicate corespunzător sau în funcţie de evoluţia

cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice ori de evoluţia stării mediului.

ART. 8

Fiecare program de acţiune precizează indicatorii care permit urmărirea şi evaluarea eficacităţii sale.

Comitetul de bazin, după consultarea direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală, va desemna (specifica)

unul sau mai multe organisme însărcinate cu obţinerea informaţiilor de la agricultori, care să permită aprecierea

şi analiza evoluţiei acţiunilor întreprinse şi a implementării măsurilor, a riscurilor de poluare a apelor cu nitraţi, şi

va furniza analiza integrală sau parţială a acestor informaţii ori sinteza ei către Sistemul naţional de monitoring

integrat al solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surse

agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie în zone vulnerabile şi potenţial

vulnerabile la poluarea cu nitraţi, gestionat de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie,

Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti, înfiinţat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi

apelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 242/197/2005.

ART. 9

Comitetul de bazin întocmeşte un raport care să evidenţieze modalităţile de punere în practică, progresele

realizate în limitarea practică a riscurilor de poluare cu azot a apelor şi evoluţia conţinutului de nitraţi al acestora.

Raportul va fi întocmit înainte de încheierea anului pentru reexaminarea programului de acţiune prevăzut.

Reexaminarea va avea loc nu mai târziu de 20 decembrie 2008 şi apoi o dată la 2 ani.

ART. 10

Programul de acţiune poate fi unic pentru bazinul/spaţiul hidrografic şi toţi producătorii agricoli şi fermierii

trebuie să îl respecte în exploataţiile agricole situate în zone vulnerabile.

ART. 11

Programul local de acţiune aprobat de comisie va fi distribuit tuturor instituţiilor şi factorilor implicaţi şi un

duplicat va fi afişat obligatoriu la primăria comunei din zona vulnerabilă. Fiecare producător agricol sau fermier

din zona vulnerabilă va primi de la primărie un duplicat şi va semna un tabel de confirmare a primirii.



ANEXA 1

PROGRAMUL-CADRU DE ACŢIUNE TEHNIC pentru elaborarea programelor de acţiune în zone vulnerabile

la poluarea cu nitraţi din surse agricole



PARTEA a II-a

Definirea conţinutului măsurilor programului de acţiune

2.1. Obligaţia de a stabili un plan de fertilizare şi de a completa un caiet de evidenţe a aplicărilor pe câmp a

fertilizanţilor cu azot, organici şi minerali. Documentele pentru evidenţa tipurilor şi modului de aplicare a

îngrăşămintelor

2.2. Obligaţia de a respecta cantitatea maximă de azot conţinută în dejecţiile împrăştiate (aplicate) anual

2.3. Obligaţia de a împrăştia fertilizanţi organici şi minerali pe baza echilibrului fertilizării cu azot pe parcelă

pentru toate culturile şi de a respecta elementele de calcul ale normei de aplicare şi modalităţile de fracţionare,

făcând deosebirea, dacă este cazul, între culturile irigate şi neirigate. Reducerea aporturilor de azot provenit din

apele reziduale (efluenţi zootehnici)

2.4. Tipurile de fertilizanţi şi obligaţia de a respecta perioadele de interdicţie (restricţionare) de aplicare

(împrăştiere)

2.5. Obligaţia de a respecta condiţiile particulare de aplicare (împrăştiere) a fertilizanţilor azotaţi organici şi

minerali (cazuri specifice)

1. În vecinătatea apelor de suprafaţă

Se impune păstrarea fâşiilor de protecţie faţă de aceste ape, late de minimum 5 - 6 m în

cazul cursurilor de apă, cu excepţia dejecţiilor lichide, la care banda de protecţie trebuie să

fie lată de cel puţin 30 m pentru cursuri de apă şi de 100 m pentru captări de apă potabilă.

În zonele de protecţie nu se aplică şi nu se vehiculează îngrăşăminte.

2. Pe terenuri în pantă

3. Pe terenuri saturate de apă, inundate, îngheţate sau acoperite de zăpadă

2.6. Depozitarea dejecţiilor zootehnice. Obligaţia de a dispune de o capacitate etanşă de stocare

2.7. Gestionarea durabilă a terenurilor agricole

Măsurile necesare unei gestiuni durabile a terenurilor vor fi bazate pe alegerea culturilor şi

rotaţia acestora, ponderea culturilor de iarnă în raport cu cele de primăvară, gradul de

acoperire a terenului între ciclurile de recoltare-semănare şi a fazelor de creştere la

culturile perene (perioada de repaus vegetativ), amenajările funciare, înfiinţarea culturilor

intermediare şi gestionarea resturilor vegetale.

2.8. Limitarea aporturilor de azotaţi minerali şi alte măsuri

2.8.1. Indicatorii de supraveghere şi evaluare a programelor de acţiune

Unul dintre indicatorii obligatorii este conţinutul în nitraţi al apelor subterane şi de

suprafaţă, măsurat în punctele de monitorizare stabilite de Institutul Naţional de Cercetare-

Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului-ICPA Bucureşti şi

Administraţia Naţională "Apele Române".

2.9. Alte măsuri de remediere ce permit limitarea restricţionărilor şi a efectelor socioeconomice nefavorabile

asupra producătorilor agricoli şi fermierilor

2.10. Măsuri de sensibilizare, formare şi consiliere a producătorilor agricoli implicaţi în implementarea

programului de acţiune



 HOTĂRÂRE Nr. 351 din 21 aprilie 2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor,

emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase





 HOTĂRÂRE Nr. 459 din 19 mai 2005 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru

Protecţia Mediului

Acte modificatoare

#M1: Hotărârea Guvernului nr. 1528/2007

#M2: Hotărârea Guvernului nr. 57/2009

#M3: Hotărârea Guvernului nr. 1249/2009

#M4: Hotărârea Guvernului nr. 1432/2009

ART. 1

(1) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată de la

bugetul de stat, se reorganizează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate

juridică, în subordinea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, cu competenţe în implementarea politicilor

şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului.

ART. 4

(1) În realizarea funcţiilor sale, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului are următoarele atribuţii

principale:

a) autorizează activităţile cu impact asupra mediului, în conformitate cu competenţele stabilite în actele de

reglementare, şi coordonează acest proces la nivel naţional, regional şi local;

b) constată neconformităţile cu actele de autorizare emise şi informează autoritatea de inspecţie şi control în

domeniul protecţiei mediului asupra acestora;

c) adoptă măsurile legale în cazul neconformităţilor cu actele de autorizare;

d) asigură suportul tehnic pentru elaborarea strategiilor şi politicilor în domeniul protecţiei mediului;

e) coordonează realizarea planurilor de acţiune sectoriale şi a planului naţional de acţiune pentru protecţia

mediului;

f) colaborează şi asigură suportul tehnic pentru elaborarea proiectelor actelor de reglementare specifice

promovate de către autoritatea centrală pentru protecţia mediului;

g) asigură funcţionarea laboratoarelor naţionale de referinţă pentru aer, deşeuri, zgomot şi vibraţii, precum şi

pentru radioactivitate;

h) monitorizează stadiul îndeplinirii angajamentelor în domeniul protecţiei mediului, asumate prin planurile de

implementare negociate cu Comisia Europeană în procesul de aderare la Uniunea Europeană, şi întocmeşte

periodic rapoarte de evaluare pentru informarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;

i) asigură, în limita competenţelor stabilite de către autoritatea publică centrală în domeniul mediului, legătura

cu Agenţia Europeană de Mediu;

j) colaborează cu agenţii naţionale sau federale similare şi desfăşoară acţiuni de cooperare internaţională cu

avizul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;

k) elaborează rapoarte de sinteză privind starea mediului şi monitorizează procesul de conformare a

operatorilor economici la cerinţele legislaţiei de mediu;

l) monitorizează activitatea de administrare a ariilor naturale protejate şi de protecţie a monumentelor naturii;

m) colaborează la derularea activităţilor rezultate din angajamentele internaţionale ale României în domeniul

protecţiei mediului;

n) participă la programe şi proiecte internaţionale şi la parteneriate în proiecte de interes public;

o) facilitează accesul specialiştilor la informaţia tehnică de mediu şi încurajează activitatea de cercetare în

domeniul mediului;

p) susţine şi se implică în iniţiativele societăţii civile în domeniul protecţiei mediului;

q) realizează pregătirea de specialitate a personalului aparţinând autorităţilor publice regionale şi locale pentru

protecţia mediului şi Gărzii Naţionale de Mediu, pe baza programului anual aprobat de autoritatea publică

centrală pentru protecţia mediului;

r) fundamentează tehnic integrarea cerinţelor de mediu în politicile interdepartamentale şi participă la lucrările

comisiei interministeriale de pe lângă autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;

s) coordonează activităţile specifice pe domeniile conforme cu subcapitolele de negociere aferente capitolului

22 din Documentul de poziţie.

(2) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului organizează şi coordonează Sistemul informaţional naţional

de mediu.

(3) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului organizează şi coordonează Sistemul naţional de monitorizare

integrată a mediului.

(4) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului se implică în procesul de educaţie în domeniul protecţiei

mediului şi editează materiale cu caracter informativ.

(5) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului furnizează, la cerere, informaţii sau date de mediu, în

conformitate cu prevederile legale.

(6) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului organizează cursuri de perfecţionare a personalului

autorităţilor publice pentru protecţia mediului, conform prevederilor legale.

(7) În scopul instruirii personalului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului constituie, în condiţiile legii,

centre de perfecţionare în domeniul protecţiei mediului.

(8) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului organizează şi coordonează secretariatele tehnice sau

comisiile constituite la solicitarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

(9) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite de către autoritatea

publică centrală pentru protecţia mediului.



ART. 13

(1) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului are în subordine 8 agenţii regionale pentru protecţia mediului,

constituite în fiecare regiune de dezvoltare stabilită potrivit prevederilor Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea

regională în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 29 iunie 2004, cu

modificările şi completările ulterioare.

(2) Agenţiile regionale pentru protecţia mediului sunt:

a) Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Bacău pentru Regiunea 1 - Nord-Est;

b) Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Galaţi pentru Regiunea 2 - Sud-Est;

c) Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Piteşti pentru Regiunea 3 - Sud-Muntenia;

d) Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Craiova pentru Regiunea 4 - Sud-Vest Oltenia;

e) Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Timişoara pentru Regiunea 5 - Vest;

f) Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Cluj-Napoca pentru Regiunea 6 - Nord-Vest;

g) Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu pentru Regiunea 7 - Centru;

h) Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Bucureşti pentru Regiunea 8 - Bucureşti-Ilfov.

ART. 14

Agenţiile regionale pentru protecţia mediului au următoarele atribuţii principale:

a) exercită, la nivel regional, atribuţiile Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, conform art. 4 alin. (1)

lit. a) - c), e), h), k) - p), cu aprobarea acesteia;

b) participă la elaborarea şi monitorizarea planului de dezvoltare regională;

c) colaborează cu agenţiile judeţene pentru protecţia mediului din cadrul regiunii de dezvoltare pentru

elaborarea rapoartelor de sinteză şi constituirea bazelor de date de mediu la nivel regional;

d) coordonează elaborarea şi monitorizarea planurilor de acţiune regionale pentru protecţia mediului;

e) evaluează şi actualizează anual, în cooperare cu Garda Naţională de Mediu şi alte autorităţi publice,

planurile regionale proprii sau capitolele de mediu integrate în alte planuri regionale;

f) asigură asistenţă de specialitate agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului;

g) colaborează cu Garda Naţională de Mediu în emiterea actelor de autorizare şi în realizarea controlului

conformării şi aplicării legislaţiei de mediu;

h) gestionează şi disponibilizează, în limita prevederilor legale, informaţia de mediu la nivel regional.



HOTĂRÂRE Nr. 878 din 28 iulie 2005 privind accesul publicului la informaţia privind mediul



Acte modificatoare

#M1: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2009

Prezenta hotărâre transpune prevederile Directivei Parlamentului European şi a Consiliului nr.

2003/4/CE din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informaţia privind mediul şi abrogarea

Directivei Consiliului nr. 90/313/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (J.O.U.E.) nr. L

41 din 14 februarie 2003.



ART. 1

(1) Prezenta hotărâre asigură dreptul de acces la informaţia privind mediul deţinută de sau pentru autorităţile

publice şi stabileşte condiţiile, termenii de bază şi modalităţile de exercitare a acestui drept.

(2) Informaţia privind mediul este în mod progresiv diseminată şi pusă la dispoziţia publicului în scopul

realizării celei mai largi posibile şi sistematice accesibilităţi şi diseminări a acestei informaţii. În vederea atingerii

scopului propus se promovează, în special, utilizarea tehnologiei electronice şi/sau a telecomunicaţiilor

computerizate.

ART. 2

Pentru aplicarea prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:

1. informaţia privind mediul - orice informaţie scrisă, vizuală, audio, electronică sau sub orice formă materială

despre:

a) starea elementelor de mediu, cum sunt aerul şi atmosfera, apa, solul, suprafaţa terestră, peisajul şi ariile

naturale, inclusiv zonele umede, marine şi costiere, diversitatea biologică şi componentele sale, inclusiv

organismele modificate genetic, precum şi interacţiunea dintre aceste elemente;

b) factorii, cum sunt substanţele, energia, zgomotul, radiaţiile sau deşeurile, inclusiv deşeurile radioactive,

emisiile, deversările şi alte evacuări în mediu, ce afectează sau pot afecta elementele de mediu prevăzute la lit. a);

c) măsurile, inclusiv măsurile administrative, cum sunt politicile, legislaţia, planurile, programele, convenţiile

încheiate între autorităţile publice şi persoanele fizice şi/sau juridice privind obiectivele de mediu, activităţile

care afectează sau pot afecta elementele şi factorii prevăzuţi la lit. a) şi b), precum şi măsurile sau activităţile

destinate să protejeze elementele prevăzute la lit. a);

d) rapoartele referitoare la implementarea legislaţiei privind protecţia mediului;

e) analizele cost - beneficiu sau alte analize şi prognoze economice folosite în cadrul măsurilor şi activităţilor

prevăzute la lit. c);

f) starea sănătăţii şi siguranţei umane, inclusiv contaminarea, ori de câte ori este relevantă, a lanţului trofic,

condiţiile de viaţă umană, siturile arheologice, monumentele istorice şi orice construcţii, în măsura în care

acestea sunt sau pot fi afectate de starea elementelor de mediu prevăzute la lit. a) sau, prin intermediul acestor

elemente, de factorii, măsurile şi activităţile prevăzute la lit. b) şi c);

2. autoritate publică:

a) Guvernul, alte organe ale administraţiei publice, inclusiv organismele lor publice consultative, constituite la

nivel naţional, regional sau local;

b) orice persoană fizică sau juridică care îndeplineşte funcţii publice administrative conform legislaţiei

naţionale, inclusiv responsabilităţi, activităţi sau servicii în legătură cu mediul;

c) orice persoană fizică sau juridică care îndeplineşte responsabilităţi sau funcţii ori furnizează servicii publice

în legătură cu mediul şi este sub controlul unui organism sau al unei persoane prevăzute la lit. a) sau b).

Prezenta definiţie nu include instituţii sau organisme, atunci când acestea acţionează în calitate de organ

judiciar sau legislativ;

3. informaţia deţinută de o autoritate publică - informaţia privind mediul aflată în posesia sa şi care a fost

elaborată sau primită de acea autoritate;

4. informaţia deţinută pentru o autoritate publică - informaţia privind mediul care este deţinută în fapt de o

persoană fizică sau juridică, în numele unei autorităţi publice;

5. solicitant - orice persoană fizică sau juridică care solicită informaţii privind mediul, indiferent de cetăţenie,

naţionalitate sau domiciliu, iar în cazul persoanelor juridice, indiferent de locul în care sunt înregistrate sau în

care se află centrul efectiv al activităţii lor;

6. public - una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în conformitate cu legislaţia ori practica naţională,

asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora.

ART. 20

(1) Autorităţile publice sunt obligate să organizeze informaţia privind mediul, relevantă activităţii lor şi care

este deţinută de sau pentru acestea, în scopul realizării diseminării active şi sistematice către public a informaţiei

privind mediul, în special prin utilizarea telecomunicaţiei computerizate şi/sau a tehnologiei electronice.

(2) Autorităţile publice au obligaţia de a asigura organizarea, în mod progresiv, a informaţiilor privind mediul

în baze de date electronice uşor accesibile publicului prin intermediul reţelelor de telecomunicaţii publice, luând

în considerare prevederile art. 34.



ART. 22

Informaţia privind mediul pusă la dispoziţia publicului şi diseminată în mod activ trebuie să fie permanent

actualizată şi să includă cel puţin:

a) textele tratatelor, convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este parte, precum şi legislaţia

locală, regională, naţională sau comunitară privind mediul ori în legătură cu mediul;

b) politicile, planurile şi programele în legătură cu mediul;

c) rapoartele progreselor privind implementarea documentelor şi instrumentelor prevăzute la lit. a) şi b), atunci

când sunt elaborate sau deţinute în formă electronică de autorităţile publice;

d) rapoartele privind starea mediului, prevăzute la art. 23;

e) datele sau rezumatele datelor rezultate din monitorizarea activităţilor ce afectează sau pot afecta mediul;

f) avizele, acordurile şi autorizaţiile pentru activităţile cu impact semnificativ asupra mediului, precum şi

convenţiile încheiate între autorităţile publice şi persoanele fizice şi/sau juridice privind obiectivele de mediu ori

indicarea locului unde o asemenea informaţie poate fi solicitată sau găsită, în condiţiile prevederilor art. 3 - 8;

g) studiile de impact asupra mediului şi evaluările de risc privind elementele de mediu prevăzute la art. 2 pct. 1

lit. a) ori indicarea locului unde o asemenea informaţie poate fi solicitată sau găsită, în condiţiile prevederilor art.

3 - 8.

ART. 26

(1) În scopul diseminării active a informaţiei privind mediul prevăzute la art. 22 lit. e), operatorii economici

care îşi desfăşoară activitatea pe baza unei autorizaţii/autorizaţii integrate de mediu au obligaţia de a informa

trimestrial publicul, prin afişare pe propria pagină web sau prin orice alte mijloace de comunicare, despre

consecinţele activităţilor şi/sau ale produselor lor asupra mediului.



HOTĂRÂRE Nr. 930 din 11 august 2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul şi mărimea

zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică

ART. 1

Se aprobă Normele speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică,

prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

ART. 2

(1) Documentaţiile tehnice întocmite pentru executarea captărilor, construcţiilor şi instalaţiilor destinate

alimentării centralizate cu apă potabilă/minerală terapeutică sau pentru îmbutelierea apei potabile/minerale

naturale cuprind şi măsurile pentru instituirea zonelor de protecţie sanitară conform normelor prevăzute la art. 1,

ca o condiţie obligatorie pentru obţinerea avizului de gospodărire a apelor.

(2) Zonele de protecţie sanitară se instituie în teren cel târziu odată cu punerea în funcţiune a captărilor,

construcţiilor şi instalaţiilor respective, aceasta constituind o condiţie obligatorie a eliberării autorizaţiei de

gospodărire a apelor.

ART. 4

Deţinătorii şi/sau operatorii cu orice titlu ai captărilor destinate alimentării cu apă potabilă, care furnizează în

medie peste 100 mc de apă pe zi, vor efectua programul de monitorizare conform normelor prevăzute la art. 1,

începând cel mai târziu cu data de 1 ianuarie 2007.

ANEXA 1

NORME SPECIALE privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică



ART. 1

În jurul lucrărilor de captare, construcţiilor şi instalaţiilor destinate alimentării cu apă potabilă, surselor de apă

potabilă destinate îmbutelierii, surselor de ape minerale utilizate pentru cura internă sau pentru îmbuteliere,

lacurilor şi nămolurilor terapeutice, în conformitate cu art. 5 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, cu

modificările şi completările ulterioare, se instituie zone de protecţie sanitară şi perimetre de protecţie

hidrogeologică, în scopul prevenirii pericolului de alterare a calităţii surselor de apă şi, respectiv, a lacurilor şi a

nămolurilor terapeutice.

ART. 2

Sunt supuse prevederilor Normelor speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi

hidrogeologică, denumite în continuare norme, următoarele obiective:

a) sursele de ape subterane sau de suprafaţă, precum şi captările aferente acestora folosite pentru alimentarea

centralizată cu apă potabilă a populaţiei, a agenţilor economici din industria alimentară şi farmaceutică, a

unităţilor sanitare şi social-culturale, construcţiile şi instalaţiile componente ale sistemelor pentru alimentare cu

apă potabilă;

b) zăcămintele de ape minerale şi captările aferente acestora utilizate pentru cura internă sau pentru

îmbuteliere, instalaţiile de îmbuteliere şi instalaţiile de exploatare a nămolurilor terapeutice;

c) lacurile şi nămolurile terapeutice;

d) captările de ape subterane sau de suprafaţă folosite pentru îmbutelierea apei potabile, alta decât apa

minerală naturală.

ART. 3

Protecţia sanitară a obiectivelor prevăzute la art. 2 se realizează prin aplicarea măsurilor de protecţie a calităţii

apelor, stabilite prin actele normative în vigoare, precum şi prin instituirea în teren a următoarelor zone de

protecţie, cu grade diferite de risc faţă de factorii de poluare, şi anume:

a) zona de protecţie sanitară cu regim sever;

b) zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie;

c) perimetrul de protecţie hidrogeologică.

ART. 5

Zona de protecţie sanitară cu regim sever cuprinde terenul din jurul tuturor obiectivelor prevăzute la art. 2,

unde este interzisă orice amplasare de folosinţă sau activitate care ar putea conduce la contaminarea sau

impurificarea surselor de apă.

ART. 6

Zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie cuprinde teritoriul din jurul zonei de protecţie sanitară cu

regim sever, astfel delimitat încât, prin aplicarea de măsuri de protecţie, în funcţie de condiţiile locale, să se

elimine pericolul de alterare a calităţii apei.

ART. 7

Perimetrul de protecţie hidrogeologică cuprinde arealul dintre domeniile de alimentare şi de descărcare la

suprafaţă şi/sau în subteran a apelor subterane prin emergenţe naturale (izvoare), drenuri şi foraje şi are rolul de a

asigura protecţia faţă de substanţe poluante greu degradabile sau nedegradabile şi regenerarea debitului prelevat

prin lucrările de captare.

CAP. 2

Factorii ce reprezintă riscuri de poluare a apei potabile şi mecanismul poluării



ART. 9

Procesul de poluare a apei potabile poate avea loc ca urmare a activităţii umane, economice şi sociale,

principalele riscuri fiind:

1. poluarea cu agenţi patogeni: bacterii, virusuri sau alte organisme vii;

2. poluarea chimică cu:

a) substanţe fitofarmaceutice provenite din combaterea dăunătorilor în agricultură şi silvicultură, precum şi

compuşi ai azotului, fosforului şi potasiului rezultaţi din aplicarea îngrăşămintelor în agricultură;

b) substanţe chimice provenite din activitatea industrială sau din utilizarea produşilor chimici ca: fenoli,

gudroane, detergenţi, petrol şi reziduuri de petrol, uleiuri, combustibili lichizi, coloranţi, cianuri, metale grele şi

altele asemenea;

c) substanţe radioactive;

3. poluarea termică cu ape cu temperatura ridicată evacuate de la instalaţiile de răcire ale unităţilor industriale.

ART. 10

Micşorarea sau evitarea influenţei factorilor de poluare se face prin fenomenele de autopurificare şi diluţie,

precum şi prin măsuri speciale de interdicţie a unor activităţi, de utilizare cu restricţii a terenurilor în zonele de

protecţie sanitară şi de folosire a tuturor mijloacelor şi tehnologiilor de prevenire a poluării solului şi a apelor

subterane în realizarea lucrărilor şi activităţilor situate în perimetrele de protecţie hidrogeologică.

ART. 11

În vederea evitării oricărei posibilităţi de impurificare a apei, dimensionarea zonelor de protecţie se va face

luându-se în considerare toţi factorii locali, naturali şi antropici, care pot interveni în impurificarea apei, şi

anume:

a) caracteristicile geomorfologice, geotectonice şi geotehnice ale zonei;

b) structura şi parametrii hidrogeologici ai stratelor situate deasupra acviferului captat;

c) structura şi parametrii hidrogeologici ai acviferului captat;

d) calitatea apelor de suprafaţă, în cazurile când acestea sunt în legătură hidraulică cu acviferul captat;

e) regimul de exploatare a captărilor;

f) sursele punctuale şi difuze de poluare existente;

g) alte aspecte constatate în teren.

ART. 12

(1) Dimensiunile şi configuraţia zonelor de protecţie se stabilesc de către unităţile atestate de autoritatea

publică centrală din domeniul apelor, prin studii hidrogeologice elaborate în conformitate cu instrucţiunile

privind delimitarea zonelor de protecţie sanitară şi a perimetrului de protecţie hidrogeologică, aprobate prin ordin

al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul apelor; zonele de protecţie astfel stabilite se reprezintă

cartografic pe planul de situaţie în sistem Stereo 70 al lucrărilor respective, la o scară corespunzătoare, cu

precizarea măsurilor de protecţie impuse în conformitate cu prezentele norme.

(2) Deţinătorii şi/sau operatorii cu orice titlu ai captărilor de ape subterane destinate alimentării centralizate cu

apă potabilă vor supune studiile hidrogeologice prevăzute la alin. (1) expertizei efectuate în cadrul Institutului

Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor. Fac excepţie de la această prevedere captările care furnizează

debite medii de până la 10 mc/zi sau care deservesc mai puţin de 50 de persoane.

ART. 13

Principiile de dimensionare a zonelor de protecţie au la bază aplicarea selectivă a criteriilor de dimensionare,

în funcţie de condiţiile specifice fiecărei captări, astfel încât suprafeţele delimitate să asigure protecţia

corespunzătoare gradului lor de risc:

a) la dimensionarea zonelor de protecţie sanitară cu regim sever şi cu regim de restricţie se utilizează, de

regulă, criteriul timpului de tranzit în subteran al unei particule de apă hidrodinamic active, folosindu-se în

calcule parametrii hidrogeologici ai acviferului;

b) mărimea zonei de protecţie sanitară cu regim sever se determină astfel încât să fie asigurat un timp de

tranzit în subteran de minimum 20 de zile pentru orice particule de apă presupuse contaminate care s-ar infiltra la

limita acestei zone şi ar ajunge la locul de captare a apei. În cazul captărilor care exploatează acvifere freatice la

care nu există suficiente date pentru aplicarea metodelor de dimensionare cuprinse în instrucţiunile prevăzute la

art. 12 alin. (1), dimensiunile zonei de protecţie sanitară cu regim sever vor fi de minimum 50 m amonte, 20 m

aval de captare şi 20 m lateral, de o parte şi de alta a captării, pe direcţia de curgere a apelor subterane, în cazul

forajelor şi drenurilor, iar în cazul captărilor de izvoare, de minimum 50 m amonte şi 20 m lateral, de o parte şi

de alta a captării;

c) mărimea zonei de protecţie cu regim de restricţie se determină luând în considerare un timp de tranzit în

subteran de minimum 50 de zile de la punctul de infiltrare până la locul captării;

d) dimensionarea perimetrului de protecţie hidrogeologică se face pentru captările de izvoare, pentru drenuri şi

pentru forajele la freatic; această dimensionare necesită o analiză detaliată a situaţiei hidrogeologice, având în

vedere aria de regenerare a resurselor de apă exploatate.

ART. 17

(1) Pentru captările din cursurile de apă zona de protecţie sanitară cu regim sever va fi determinată după

caracteristicile locale ale albiei. Dimensiunile minime ale acesteia vor fi de:

a) 100 m, pe direcţia amonte de priză.

b) 25 m, pe direcţia aval de ultimele lucrări componente ale prizei;

c) 25 m lateral, de o parte şi de alta a prizei.

(2) Când dimensiunea laterală nu poate fi respectată, vor fi executate lucrări compensatorii.

(3) Pentru captările din lacuri zona de protecţie sanitară cu regim sever va avea următoarele dimensiuni

minime, măsurate la nivelul minim de exploatare al captării:

a) 100 m radial, pe apă, faţă de locul în care este situat punctul de captare;

b) 25 m radial, pe malul unde este situată priza.

(4) Pentru lacurile şi nămolurile terapeutice zona de protecţie sanitară cu regim sever cuprinde toată suprafaţa

apei lacului, iar pe mal are 5 m lăţime în jurul lacului.

ART. 21

(1) Terenurile cuprinse în zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie pot fi exploatate agricol de către

deţinătorii acestora, dar cu interzicerea:

a) utilizării îngrăşămintelor naturale şi chimice;

b) utilizării substanţelor fitosanitare;

c) irigării cu ape uzate, chiar epurate complet;

d) amplasării grajdurilor şi coteţelor de animale şi a depozitării de gunoi animalier;

e) păşunatului şi însilozării nutreţurilor;

f) amplasării de sere şi de iazuri piscicole.

(2) În vederea respectării prevederilor alin. (1) deţinătorii şi/sau operatorii captărilor de ape subterane, cu

excepţia celor prevăzute la art. 14, vor întocmi şi vor ţine la zi un inventar al folosinţei terenurilor aflate în zona

de protecţie sanitară cu regim de restricţie a captărilor respective.

ART. 22

În afara măsurilor restrictive prevăzute la art. 21 alin. (1), pe aceste terenuri sunt interzise:

b) amplasarea de bazine neetanşe pentru ape reziduale, puţuri absorbante, haznale cu groapă simplă;

c) amplasarea de locuinţe, spitale, aeroporturi, unităţi militare, dacă nu dispun de un sistem de canalizare care

să transporte apele reziduale şi pluviale, în condiţii de deplină siguranţă, în afara zonei de protecţie sanitară cu

regim de restricţie;

h) executarea de construcţii pentru activităţi industriale şi agricole, precum: grajduri, silozuri, depozite de

îngrăşăminte şi de substanţe fitosanitare, depozite de carburanţi, lubrifianţi, combustibili solizi;

ART. 25

În zonele de protecţie sanitară cu regim sever instituite pentru captările de ape subterane, precum şi în partea

de pe mal a zonelor de protecţie sanitară cu regim sever instituite pentru sursele de apă de suprafaţă, sunt

interzise toate activităţile prevăzute pentru zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie, precum şi:

c) depozitarea de materiale, cu excepţia celor strict necesare exploatării sursei şi a instalaţiilor. În aceste cazuri

se vor lua măsuri pentru a preîntâmpina pătrunderea în sol a oricăror substanţe poluante;

d) traversarea zonei de către sisteme de canalizare pentru ape uzate, cu excepţia celor ce se colectează prin

canalizarea aferentă obiectivului protejat. În aceste cazuri se vor lua măsuri de asigurare a etanşeităţii sistemelor

de canalizare.

ART. 26

În zonele de protecţie sanitară cu regim sever, instituite pentru apele de suprafaţă, sunt, de asemenea, interzise:

a) deversarea de ape uzate, chiar dacă sunt epurate;

ART. 28

(1) Terenurile agricole cuprinse în zonele de protecţie sanitară cu regim sever vor putea fi exploatate numai

pentru culturi de plante perene, de plante păioase şi de pomi fructiferi, în condiţii care să nu provoace degradarea

lucrărilor de alimentare cu apă.

(2) Pe terenurile agricole din zona de protecţie sanitară cu regim sever sunt interzise:

a) utilizarea îngrăşămintelor animale sau chimice şi a substanţelor fitofarmaceutice;

b) irigarea cu ape care nu au caracteristici de potabilitate;

c) culturile care necesită lucrări de îngrijire frecventă sau folosirea tracţiunii animale;

d) păşunatul.

ART. 35

(1) Pentru asigurarea folosirii raţionale şi a protecţiei resurselor de apă subterană împotriva supraexploatării şi

poluării, în cazul captărilor destinate alimentării cu apă potabilă care furnizează în medie peste 100 mc de apă pe

zi, deţinătorii acestora au obligaţia de a efectua în forajele captării observaţii şi măsurători privind evoluţia

debitelor exploatate şi evoluţia nivelurilor apelor subterane şi a calităţii acestora, pe baza unui program stabilit

prin autorizaţia de gospodărire a apelor, de a ţine o evidenţă la zi a datelor obţinute în cadrul programului şi de a

transmite aceste date unităţii bazinale de gospodărire a apelor, în conformitate cu prevederile art. 35 din Legea

nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) În cazul lucrărilor de captare destinate alimentării cu apă potabilă care furnizează în medie peste 5.000 mc

de apă pe zi, deţinătorii acestora vor amplasa şi executa, în interiorul zonei de protecţie sanitară cu regim de

restricţie, un număr de foraje de monitorizare dependent de dimensiunile captării, foraje ale căror amplasament şi

caracteristici tehnice vor fi aprobate prin avizul, respectiv autorizaţia de gospodărire a apelor; programul de

observaţii şi măsurători prevăzut la alin. (1) va fi efectuat atât în forajele captării, cât şi în forajele de

monitorizare.

(3) Administraţia Naţională "Apele Române" întocmeşte şi ţine la zi evidenţa computerizată a zonelor de

protecţie sanitară şi a perimetrelor de protecţie hidrogeologică din fiecare bazin hidrografic şi o transmite la

sfârşitul fiecărui an calendaristic direcţiei de specialitate din cadrul autorităţii publice centrale din domeniul

apelor, în vederea înscrierii acestora în Registrul zonelor protejate.

ART. 36

Supravegherea modificărilor regimului cantitativ şi calitativ al apelor subterane în perimetrele de protecţie

hidrogeologică a lucrărilor de captare se face prin reţeaua hidrogeologică naţională, parte componentă a reţelei

naţionale de observaţii şi măsurători pentru gospodărirea apelor.



HOTĂRÂRE Nr. 1176 din 29 septembrie 2005 privind aprobarea Statutului de organizare şi funcţionare a

Administraţiei Naţionale "Apele Române"

ART. 1

Administraţia Naţională "Apele Române" este instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, şi

funcţionează pe bază de gestiune şi autonomie economică, în coordonarea autorităţii publice centrale din

domeniul apelor.

ART. 5

Administraţia Naţională "Apele Române" are următoarele atribuţii principale:

1. gospodărirea unitară, durabilă a resurselor de apă de suprafaţă şi subterană şi protecţia acestora împotriva

epuizării şi degradării, precum şi repartiţia raţională şi echilibrată a acestor resurse;

2. administrarea, exploatarea şi întreţinerea infrastructurii Sistemului naţional de gospodărire a apelor, aflată în

administrarea sa;

3. administrarea, exploatarea şi întreţinerea albiilor minore ale apelor, a cuvetelor lacurilor şi bălţilor, în starea

lor naturală sau amenajată, a falezei şi plajei mării, a zonelor umede şi a celor protejate, aflate în patrimoniu;

4. administrarea, exploatarea şi întreţinerea infrastructurii Sistemului naţional de veghe hidrologică şi

hidrogeologică;

5. administrarea, exploatarea şi întreţinerea Sistemului naţional de supraveghere a calităţii resurselor de apă;

6. realizarea sistemului informatic şi de telecomunicaţii în unităţile sistemului de gospodărire a apelor;

elaborarea de produse software în domeniul gospodăririi apelor, hidrologiei şi hidrogeologiei;

7. asigurarea funcţiilor de operator unic pentru resursele de apă de suprafaţă naturale sau amenajate, indiferent

de deţinătorul cu orice titlu al amenajării, şi pentru resursele de apă subterane, indiferent de natura lor şi a

instalaţiilor aferente, cu potenţialele lor naturale, cu excepţia resurselor acvatice vii, în condiţiile legii, cu

excepţia celor prevăzute expres în reglementările specifice în vigoare;

8. alocarea dreptului de utilizare a resurselor de apă de suprafaţă şi subterane în toate formele sale de utilizare,

cu potenţialele lor naturale, cu excepţia resurselor acvatice vii, pe bază de abonamente, conform prevederilor

Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare;



11. avizarea şi autorizarea din punct de vedere al gospodăririi apelor a lucrărilor şi activităţilor ce se execută

pe ape sau au legătură cu apele;

12. instruirea şi perfecţionarea personalului din domeniul gospodăririi apelor în centrele proprii de formare

profesională şi/sau în colaborare cu alte instituţii specializate;

13. realizarea de anuare, sinteze, studii, proiecte, instrucţiuni, monografii şi tipărituri în domeniul apelor;

14. elaborarea schemelor directoare de amenajare şi management ale bazinelor hidrografice;

15. îndeplinirea angajamentelor luate de statul român prin acordurile şi convenţiile internaţionale din domeniul

apelor;

16. implementarea directivelor Uniunii Europene din domeniul apelor.

ART. 8

(1) Activităţile Administraţiei Naţionale "Apele Române" sunt următoarele:

7. conservarea, protecţia şi restaurarea resurselor de apă de suprafaţă şi subterană şi a ecosistemelor acvatice

pentru atingerea stării bune a apelor;

10. elaborarea Planului de management naţional, a planurilor de management bazinal şi ale districtelor

internaţionale;

11. elaborarea planurilor de amenajare ale bazinelor hidrografice;

12. coordonarea implementării programelor de măsuri pentru fiecare unitate hidrografică în vederea atingerii

unei stări bune a apelor;

13. realizarea registrului zonelor protejate în conformitate cu prevederile legislaţiei armonizate cu directivele

Uniunii Europene;

14. monitorizarea stării şi evoluţiei cantitative şi calitative a apelor;

15. efectuarea de analize fizico-chimice, biologice şi bacteriologice pentru apă, sedimente şi biota;

17. avizarea şi aprobarea regulamentelor de exploatare a acumulărilor de apă, indiferent de deţinător;

18. emiterea avizelor şi a autorizaţiilor de gospodărire a apelor;

19. controlul utilizatorilor de apă, al activităţilor şi lucrărilor executate pe ape şi în legătură cu apele, din punct

de vedere al respectării legislaţiei în domeniul apelor, funcţionării şi al încadrării în prevederile avizelor şi

autorizaţiilor de gospodărire a apelor, prin personal special împuternicit;

24. participarea în caz de producere a poluărilor accidentale la activităţile operative de avertizare a

utilizatorilor de apă şi a autorităţilor administraţiei publice din aval, de eliminare a cauzelor şi de diminuare a

efectelor, de monitorizare a propagării undei poluante;

25. elaborarea şi urmărirea aplicării planurilor bazinale de prevenire şi de înlăturare a efectelor poluărilor

accidentale, coordonarea elaborării de către utilizatorii de apă a planurilor proprii de prevenire şi de combatere a

poluărilor accidentale, precum şi asigurarea unei protecţii sporite şi îmbunătăţirea mediului acvatic prin măsuri

specifice de reducere progresivă a poluării;

26. evaluarea daunelor produse de poluarea accidentală şi a costurilor serviciilor executate de Administraţia

Naţională "Apele Române" pentru monitorizarea şi combaterea poluării accidentale, în vederea recuperării

acestora de la poluator, conform principiului "poluatorul plăteşte";

27. participarea la conservarea, protejarea şi restaurarea ecosistemelor acvatice, la protecţia faunei şi florei

acvatice şi a ecosistemelor terestre în interdependenţă cu cele acvatice;

28. întocmirea şi ţinerea la zi a Fondului naţional de date de gospodărire a apelor, prin validarea de fond şi

stocarea datelor şi a informaţiilor specifice colectate de unităţile proprii, de alte unităţi specializate autorizate şi

de utilizatorii de apă;

30. întocmirea metodologiilor şi instrucţiunilor tehnice de elaborare a schemelor directoare de amenajare şi

management ale bazinelor hidrografice;

35. evaluarea impactului activităţii umane asupra stării apelor de suprafaţă şi a apelor subterane şi a riscului

neatingerii stării bune a apelor sau a potenţialului ecologic "bun";

38. participarea la activităţile internaţionale de schimb de date, informaţii şi prognoze, la reuniuni tehnico-

ştiinţifice, la studii şi proiecte în domeniul gospodăririi apelor, hidrologiei şi hidrogeologiei;

39. asigurarea aplicării prevederilor convenţiilor şi a altor acorduri internaţionale din domeniul apelor, la care

România este parte, şi a implementării prevederilor legislaţiei armonizate cu directivele Uniunii Europene din

domeniul gospodăririi resurselor de apă;

44. instruirea şi perfecţionarea personalului din domeniul gospodăririi apelor în centrele proprii de formare

profesională şi/sau în colaborare cu alte instituţii specializate;

48. asigurarea secretariatelor tehnice ale comitetelor de bazin şi participării publicului la luarea deciziilor în

domeniul gospodăririi apelor, furnizarea de informaţii corespunzătoare cu privire la măsurile planificate şi

prezentarea de rapoarte privind evoluţia punerii în aplicare a acestora.



ORDIN Nr. 1012 din 19 octombrie 2005 pentru aprobarea Procedurii privind mecanismul de acces la

informaţiile de interes public privind gospodărirea apelor



CAP. 1

Dispoziţii generale



Prezenta procedură stabileşte principiile, condiţiile, regulile şi mecanismele privind accesul la informaţiile de

interes public privind gospodărirea apelor, în aplicarea Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările

ulterioare. Dispoziţiile prezentei proceduri se aplică autorităţilor, instituţiilor publice şi comitetelor de bazin.

ART. 1

Accesul publicului la informaţiile de interes public privind gospodărirea apelor deţinute de Ministerul

Mediului şi Gospodăririi Apelor, comitetele de bazin şi Administraţia Naţională "Apele Române" reprezintă o

obligaţie în procesul transpunerii Directivei-cadru pentru apă nr. 60/2000/EC.

ART. 4

(1) În sensul prezentei proceduri, informaţiile de interes public privind gospodărirea apelor reprezintă orice

informaţie disponibilă, în formă scrisă, vizuală, audio, electronică sau sub orice altă formă materială, privind

regimul apelor şi efectele negative ale acestora, care pot afecta bunurile şi viaţa oamenilor, caracteristicile

mediului şi obiectivele economico-sociale.

(2) Informaţiile de interes public privind gospodărirea apelor sunt următoarele:

a) avertizări şi prognoze hidrologice;

b) starea calităţii apelor;

c) zone inundabile;

d) sursele de poluare a apelor;

e) caracteristicile generale ale lucrărilor de amenajare a bazinelor hidrografice;

f) calendarul şi programul de lucru, incluzând procedura de consultare, cu cel puţin 3 ani înainte de data

prevăzută pentru aprobarea schemei directoare actualizate;

g) sinteza problemelor care există în bazin în domeniul gospodăririi apelor, cu cel puţin 2 ani înainte de data

prevăzută pentru aprobarea schemei directoare actualizate;

h) proiectul schemei directoare, cu cel puţin un an înainte de data prevăzută pentru aprobarea schemei

directoare actualizate;

i) sinteza informaţiilor din următoarele documentaţii:

(i) planuri de restricţii temporare pentru cursurile de apă deficitare;

(ii) planuri de apărare împotriva inundaţiilor pe bazine hidrografice;

j) textele tratatelor, convenţiilor şi acordurilor internaţionale în domeniul gospodăririi apelor la care România

este parte, precum şi legislaţia locală, regională, naţională sau comunitară în domeniul gospodăririi apelor, care

sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

ART. 9

Unitatea de gospodărire a apelor are obligaţia să răspundă în scris la solicitarea informaţiilor de interes public,

în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcţie de dificultatea,

complexitatea, volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa solicitării. În cazul în care durata necesară pentru

identificarea şi difuzarea informaţiei solicitate depăşeşte 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în

maximum 30 de zile, cu condiţia înştiinţării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.

ART. 12

(1) Accesul la orice evidenţe sau registre publice puse la dispoziţie publicului, precum şi accesarea pe loc a

informaţiei solicitate se fac în mod gratuit.



ORDIN Nr. 1044 din 27 octombrie 2005 pentru aprobarea Procedurii privind consultarea utilizatorilor de

apă, riveranilor şi publicului la luarea deciziilor în domeniul gospodăririi apelor

CAP. 1

Dispoziţii generale



Prezenta procedură stabileşte principiile, condiţiile, regulile şi mecanismele privind consultarea şi participarea

utilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului la luarea deciziilor în domeniul gospodăririi apelor în aplicarea

Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile prezentei proceduri se aplică

autorităţilor, instituţiilor publice şi comitetelor de bazin.

ART. 2

Consultarea utilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului şi încurajarea participării active a acestora la luarea

deciziei în domeniul gospodăririi apelor se fac cu respectarea următoarelor principii:

a) consultarea utilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului va fi asigurată de Ministerul Mediului şi

Gospodăririi Apelor, de Administraţia Naţională "Apele Române" şi de comitetele de bazin, după caz; aceasta

trebuie să aibă loc într-o etapă anterioară elaborării deciziilor, la un nivel în care opţiunile sunt încă deschise, iar

influenţa utilizatorilor de apă, a riveranilor şi a publicului poate fi exercitată;

b) participarea activă a utilizatorilor de apă, a riveranilor şi a publicului va fi încurajată, astfel încât aceştia să

îşi aducă o contribuţie activă la luarea măsurilor în domeniul gospodăririi apelor.

ART. 4

(1) În sensul prezentei proceduri, sunt obligatorii consultarea utilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului şi

încurajarea participării active a acestora la luarea deciziilor în domeniul gospodăririi apelor, cu privire la:

a) calendarul şi programul de lucru, incluzând procedura de consultare, cu cel puţin 3 ani înainte de data

prevăzută pentru aprobarea schemei directoare actualizate;

b) sinteza problemelor care există în bazin în domeniul gospodăririi apelor, cu cel puţin 2 ani înainte de data

prevăzută pentru aprobarea schemei directoare actualizate;

c) proiectul schemei directoare cu cel puţin un an înainte de data prevăzută pentru aprobarea schemei

directoare actualizate.

(2) Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, Administraţia Naţională "Apele Române" şi comitetele de

bazin vor asigura atât consultarea utilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului, cât şi încurajarea participării

active a acestora la luarea deciziilor în domeniul gospodăririi apelor, în conformitate cu alin. (1), după cum

urmează:

a) la nivelul districtului internaţional al Dunării: Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Administraţia

Naţională "Apele Române" vor organiza consultări privind ansamblul districtului, sub coordonarea şi cu

mijloacele specifice identificate de Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunărea, asupra

problemelor importante din district;

b) la nivel naţional: Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Administraţia Naţională "Apele Române"

vor organiza consultarea şi participarea activă a acestora la luarea deciziilor privind problemele specifice ale

districtului internaţional de pe teritoriul României, prin punerea la dispoziţie a informaţiilor pe pagina de Internet

proprie şi/sau prin organizarea unor seminarii, conferinţe la nivel naţional, cu participarea publicului;

c) la nivel de subbazine ale Dunării, administrate de direcţiile de ape, comitetele de bazin vor iniţia şi vor

organiza consultări ale utilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului privind problemele din bazinul respectiv.

ART. 5

Publicul, în sensul prezentei proceduri, reprezintă toate persoanele fizice sau juridice, grupurile şi organizaţiile

care sunt interesate sau care sunt implicate în procesul de elaborare a planurilor de management bazinale, care ar

putea fi afectate de consecinţele măsurilor luate sau care ar putea influenţa luarea de măsuri în domeniul

gospodăririi apelor.

ART. 8

Pentru consultarea utilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului şi încurajarea participării active a acestora la

luarea deciziei în domeniul gospodăririi apelor, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, Administraţia

Naţională "Apele Române" şi comitetele de bazin vor lua unele măsuri, după cum urmează:

a) vor publica în presa centrală şi locală o informare scurtă în legătură cu măsurile propuse, cu modalitatea

prin care utilizatorii de apă, riveranii şi publicul pot avea acces la documentaţia de fundamentare a acestora, dacă

este cazul a locului şi datei în care va avea loc dezbaterea publică, cât şi a modului de primire a comentariilor,

observaţiilor şi propunerilor scrise;

b) în arhiva Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, a Administraţiei Naţionale "Apele Române" şi a

comitetelor de bazin se vor păstra, după caz, separat pe tematici, toate documentele, informaţiile, comentariile şi

observaţiile formulate pentru a înlesni accesul operativ al utilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului la

argumentările anterior exprimate şi pentru a evita comentariile ulterioare.

ART. 9

Activitatea de consultare a utilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului, în cazul în care va fi făcută ca

dezbatere publică, va fi organizată în următoarele etape:

a) punerea la dispoziţie a documentelor pregătitoare şi explicarea motivului dezbaterii;

b) prezentarea în plen a documentelor, discutarea colectivă, înregistrarea părerilor;

c) acordarea unui timp de reflecţie de cel mult 30 de zile, care să permită transmiterea unui punct de vedere

scris către grupul de organizare a dezbaterii;

d) abordarea individuală a părerilor şi reacţiilor de grup;

e) propunerea unei noi versiuni a documentului, care să fie supus unei noi dezbateri.

ANEXA 1a)

la procedură



INFORMARE



Această informare este efectuată de:

.........................................................................,

[unitatea de gospodărire a apelor (denumirea, adresa, nr. de telefon)]

ce intenţionează să ..........................................................

..........................................................................

..........................................................................

(se descrie măsura preconizată, care ar putea afecta interesele riveranilor

sau utilizatorilor de apă, şi cadrul legal în care aceasta se înscrie)

Ca rezultat al acestei măsuri se vor produce următoarele:

..........................................................................

..........................................................................

..........................................................................

..........................................................................

Persoanele care doresc să obţină informaţii suplimentare sau care intenţionează să transmită observaţii,

sugestii şi recomandări se pot adresa solicitantului la adresa menţionată:

.........................................................................,

(numele persoanelor de contact, nr. de telefon)

după data de .................................................................

(data estimată la care se va transmite solicitarea)



ANEXA 1b)

la procedură



INFORMARE



Această informare este efectuată de:

.........................................................................,

[unitatea, firma, compania etc. (denumirea, adresa, nr. de telefon)]

ce intenţionează să solicite de la

..............................................................................

[unitatea de gospodărire a apelor (denumirea)]

aviz de gospodărire a apelor/aviz de amplasament pentru desfăşurarea activităţii

de ............................, localizat în .................................,

(municipiul, localitatea, judeţul)

sau pentru realizarea lucrărilor ..............................................,

amplasate în .................................................................

(municipiul, localitatea, judeţul)

Această investiţie este ..................................................

(existentă/nouă)

..............................................................................

Ca rezultat al procesului de producţie vor rezulta .........................

(temporar/permanent)

următoarele ape uzate: ...................................., ce se vor evacua în

....................... după ce au fost epurate prin ...........................

(denumirea emisarului) (metoda de epurare)

Această solicitare de aviz este conformă cu prevederile Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi

completările ulterioare.

Persoanele care doresc să obţină informaţii suplimentare cu privire la solicitarea avizului de gospodărire a

apelor pot contacta solicitantul de aviz la adresa menţionată.

Persoanele care doresc să transmită observaţii, sugestii şi recomandări se pot adresa solicitantului sau la adresa

..............................................................................

(numele persoanei de contact, nr. de telefon)

după data de .................................................................

(data estimată la care se va transmite solicitarea de aviz)



ORDIN Nr. 1182/1270 din 22 noiembrie 2005 privind aprobarea Codului de bune practici agricole pentru

protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole

ART. 1

Se aprobă Codul de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse

agricole prevăzut în anexă.

ART. 2

Anexa*) face parte integrantă din prezentul ordin.

*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 bis în afara abonamentului,

care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial",

Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.



ORDIN Nr. 1245 din 7 decembrie 2005 privind aprobarea Metodologiei de realizare a registrului zonelor

protejate

ANEXA 1 METODOLOGIE de realizare a registrului zonelor protejate

1. Metodologia de realizare a registrului zonelor protejate, denumită în continuare Metodologie, stabileşte

condiţiile de realizare a registrului zonelor protejate, conform art. 5^1 din Legea apelor nr. 107/1996, cu

modificările şi completările ulterioare.

2. În înţelesul prezentei reglementări, zone protejate sunt zonele pentru care s-a stabilit o protecţie specială,

conform legii, pentru protecţia apelor de suprafaţă şi subterane sau pentru conservarea habitatelor şi a speciilor

care depind în mod direct de apă.

4. Registrul zonelor protejate include pentru fiecare tip de zonă protejată:

- caracteristicile generale ale zonei protejate, tabele şi figuri cu elementele definitorii ale zonei protejate şi o

fişă de caracterizare a acestora, acolo unde este cazul, după cum este prevăzut în anexă;

- două fotografii, acolo unde este cazul: una care reprezintă zona protejată sau o mare parte a acesteia şi una

care reprezintă specia protejată.

5. Rezumatul registrului care constituie parte a schemei directoare la nivel de bazin hidrografic include:

- hărţi care indică amplasamentul fiecărei zone protejate; şi

- o descriere a legislaţiei naţionale sau locale conform căreia au fost stabilite zonele protejate.

7. Responsabilitatea pentru furnizarea informaţiilor şi datelor necesare pentru elaborarea registrului zonelor

protejate, conform legii, revine după cum urmează:

a) Administraţiei Naţionale "Apele Române" - pentru zonele desemnate pentru captarea apelor pentru

utilizarea în scop potabil;

b) Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva - pentru zonele desemnate pentru protecţia speciilor acvatice

importante din punct de vedere economic;

c) direcţiilor teritoriale de sănătate publică - pentru corpurile de apă desemnate ca ape cu scop recreaţional,

inclusiv arii desemnate ca ape de îmbăiere;

d) direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală - pentru zonele sensibile la nutrienţi, inclusiv ariile

desemnate ca zone vulnerabile;

e) agenţiilor de protecţie a mediului - pentru zonele destinate protecţiei habitatelor ori speciilor unde

întreţinerea sau îmbunătăţirea stării apelor este un factor important pentru protecţia acestora, inclusiv zonele

importante pentru Natura 2000.

8. Registrul zonelor protejate se va realiza până cel târziu la data de 15 decembrie 2006.



ANEXA 1 la metodologie

IV. Zone sensibile la nutrienţi, inclusiv ariile desemnate ca zone vulnerabile

IV.1. Caracteristicile generale ale zonei protejate

IV.2. Figura 4.1 - Zone vulnerabile la nitraţi

IV.3. Tabelul 4.1 - Lista localităţilor unde există surse de nitraţi din activităţi agricole



________________________________________________________________________________

Nr. Comuna Judeţul Suprafaţa (ha) Surse NO_3 la nivelul localităţii

crt. _____________________________________________________

Agricolă Arabilă Actuale Istorice

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________



ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 195 din 22 decembrie 2005

privind protecţia mediului



acte normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 3 decembrie 2008:

- Rectificarea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 31 ianuarie 2006;

- Legea nr. 265/2006;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 164/2008.



NOTĂ:

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 265/2006.



ART. 3

Principiile şi elementele strategice ce stau la baza prezentei ordonanţe de urgenţă sunt:

a) principiul integrării cerinţelor de mediu în celelalte politici sectoriale;

b) principiul precauţiei în luarea deciziei;

c) principiul acţiunii preventive;

d) principiul reţinerii poluanţilor la sursă;

e) principiul "poluatorul plăteşte";

f) principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;

g) utilizarea durabilă a resurselor naturale;

h) informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie în probleme de mediu;

i) dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protecţia mediului.

ART. 4

Modalităţile de implementare a principiilor şi a elementelor strategice sunt:

a) prevenirea şi controlul integrat al poluării prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru

activităţile cu impact semnificativ asupra mediului;

b) adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerinţelor politicii de mediu;

c) corelarea planificării de amenajare a teritoriului şi urbanism cu cea de mediu;

d) efectuarea evaluării de mediu înaintea aprobării planurilor şi programelor care pot avea efect semnificativ

asupra mediului;

e) evaluarea impactului asupra mediului în faza iniţială a proiectelor cu impact semnificativ asupra mediului;

f) introducerea şi utilizarea pârghiilor şi instrumentelor economice stimulative sau coercitive;

g) rezolvarea, pe niveluri de competenţă, a problemelor de mediu, în funcţie de amploarea acestora;

h) promovarea de acte normative armonizate cu reglementările europene şi internaţionale în domeniu;

i) stabilirea şi urmărirea realizării programelor pentru conformare;

j) crearea sistemului naţional de monitorizare integrată a calităţii mediului;

k) recunoaşterea produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea etichetei ecologice;

l) menţinerea şi ameliorarea calităţii mediului;

m) reabilitarea zonelor afectate de poluare;

n) încurajarea implementării sistemelor de management şi audit de mediu;

o) promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului;

p) educarea şi conştientizarea publicului, precum şi participarea acestuia în procesul de elaborare şi aplicare a

deciziilor privind mediul;

q) dezvoltarea reţelei naţionale de arii protejate pentru menţinerea stării favorabile de conservare a habitatelor

naturale, a speciilor de floră şi faună sălbatică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene - Natura 2000;

r) aplicarea sistemelor de asigurare a trasabilităţii şi etichetării organismelor modificate genetic;

s) înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor.

ART. 7

(1) Coordonarea, reglementarea şi implementarea în domeniul protecţiei mediului revin autorităţii publice

centrale pentru protecţia mediului, Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, agenţiilor regionale şi judeţene

pentru protecţia mediului, Administraţiei Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării".

(2) În perimetrul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului

este reprezentată de Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării".

(3) Controlul respectării măsurilor de protecţia mediului se realizează de:

a) comisari şi persoane împuternicite din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, Administraţiei Rezervaţiei

Biosferei "Delta Dunării";

b) autorităţile administraţiei publice locale, prin personalul împuternicit;

c) Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul

Administraţiei şi Internelor, prin personalul împuternicit, în domeniile lor de activitate, conform atribuţiilor

stabilite prin lege.

ART. 9

(1) Solicitarea şi obţinerea avizului de mediu pentru planuri şi programe sunt obligatorii pentru adoptarea

planurilor şi programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului.

(2) Evaluarea de mediu are ca scop integrarea obiectivelor şi cerinţelor de protecţie a mediului în pregătirea şi

adoptarea planurilor şi programelor.

(3) Procedura de evaluare de mediu, structura raportului de mediu şi condiţiile de emitere a avizului de mediu

pentru planuri şi programe, inclusiv pentru cele cu efecte transfrontieră, sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului,

la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

(4) Aprobarea planurilor şi programelor, la orice nivel ierarhic, este condiţionată de existenţa avizului de

mediu pentru respectivul plan sau program.

ART. 12

(1) Desfăşurarea activităţilor existente precum şi începerea activităţilor noi cu posibil impact semnificativ

asupra mediului se realizează numai în baza autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu.

(2) Procedura de emitere a autorizaţiei de mediu şi lista activităţilor supuse acestei proceduri sunt stabilite prin

ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

(3) Pentru obţinerea autorizaţiei de mediu, activităţile existente, care nu sunt conforme cu normele şi

reglementările de mediu în vigoare, sunt supuse bilanţului de mediu, la decizia autorităţii competente pentru

protecţia mediului.

(4) Procedura de realizare a bilanţului de mediu este stabilită prin ordin al conducătorului autorităţii publice

centrale pentru protecţia mediului.

(5) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte cu titularul activităţii programul pentru

conformare, pe baza concluziilor şi recomandărilor bilanţului de mediu.

(6) Este obligatorie îndeplinirea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare la termenele stabilite.

(7) Activităţile desfăşurate de structurile componente ale sistemului de apărare, ordine publică şi securitate

naţională sunt exceptate de la obţinerea autorizaţiei de mediu.



CAP. 5

Regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor



ART. 34

Îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor sunt supuse unui regim special de reglementare

stabilit prin legislaţie specifică în domeniul chimicalelor.

ART. 35

Regimul special de reglementare a îngrăşămintelor chimice şi a produselor de protecţie a plantelor se aplică

activităţilor privind fabricarea, plasarea pe piaţă, utilizarea, precum şi importul şi exportul acestora.

ART. 36

Autorităţile publice centrale competente conform legislaţiei specifice din domeniul chimicalelor, în colaborare

cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, au următoarele obligaţii:

a) să reglementeze regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor;

b) să organizeze, la nivel teritorial, reţeaua de laboratoare pentru controlul calităţii îngrăşămintelor chimice şi

al produselor de protecţie a plantelor;

c) să verifice, prin reţeaua de laboratoare, concentraţiile reziduurilor de produse de protecţie a plantelor în sol,

recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale şi animale.

ART. 37

Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, împreună cu autorităţile publice centrale pentru

agricultură, silvicultură, sănătate şi cele din domeniul transporturilor sau serviciile descentralizate ale acestora,

după caz, supraveghează şi controlează aplicarea reglementărilor privind îngrăşămintele chimice şi produsele de

protecţie a plantelor, astfel încât să se evite poluarea mediului de către acestea.

ART. 38

(1) Persoanele juridice care produc, stochează, comercializează şi/sau utilizează îngrăşăminte chimice şi

produse de protecţie a plantelor, au următoarele obligaţii:

a) să producă, stocheze, comercializeze şi să utilizeze produse de protecţia plantelor numai cu respectarea

prevederilor legale în vigoare;

b) să nu folosească îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor în zonele sau pe suprafeţele

unde sunt instituite măsuri speciale de protecţie;

c) să administreze produse de protecţie a plantelor cu mijloace aviatice, numai cu avizul autorităţilor

competente pentru protecţia mediului, autorităţilor competente în domeniul sanitar şi al comisiilor judeţene de

bază meliferă şi stupărit pastoral, potrivit reglementărilor în vigoare, după o prealabilă înştiinţare prin mass-

media;

d) să aplice, în perioada înfloririi plantelor a căror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu

produse de protecţie a plantelor care sunt selective faţă de insectele polenizatoare;

e) să livreze, să manipuleze, să transporte şi să comercializeze îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie

a plantelor ambalate cu inscripţii de identificare, avertizare, prescripţii de siguranţă şi folosire, în condiţii în care

să nu provoace contaminarea mijloacelor de transport şi/sau a mediului, după caz;

f) să stocheze temporar îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor numai ambalate şi în

locuri protejate, bine aerisite.

(2) Persoanele juridice interesate în fabricarea şi/sau plasarea pe piaţă a produselor de protecţia plantelor şi

îngrăşămintelor chimice au obligaţia să solicite şi să obţină, în cazul în care legislaţia specifică prevede aceasta,

avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor, respectiv pentru autorizarea îngrăşămintelor chimice, în

vederea producerii, comercializării şi utilizării acestora în agricultură şi silvicultură.

(3) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) - f) revin şi persoanelor fizice, în condiţiile legii.



CAP. 9

Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice

ART. 55

(1) Protecţia apelor de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice are ca obiect menţinerea şi

îmbunătăţirea calităţii şi productivităţii biologice ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra

mediului, sănătăţii umane şi bunurilor materiale.

(2) Conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii apelor costiere şi maritime urmăreşte reducerea progresivă

a evacuărilor, emisiilor sau pierderilor de substanţe prioritare/prioritar periculoase în scopul atingerii obiectivelor

de calitate stipulate în Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, semnată la Bucureşti la 21

aprilie 1992, ratificată prin Legea nr. 98/1992.

ART. 56

(1) Activităţile de gospodărire şi protecţie a resurselor de apă şi a ecosistemelor acvatice se supun prevederilor

prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi legislaţiei specifice în vigoare.

(2) Reglementarea activităţilor din punct de vedere al gospodăririi apelor şi controlul respectării prevederilor

privind protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice se realizează de către autorităţile competente pentru protecţia

mediului, de gospodărire a apelor şi de sănătate.

ART. 58

Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii:

a) să execute toate lucrările de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrării faunei acvatice şi de

ameliorare a calităţii apei, prevăzute cu termen în avizul sau autorizaţia de gospodărire a apelor, precum şi în

autorizaţia de mediu, şi să monitorizeze zona de impact;

b) să se doteze, în cazul deţinerii de nave, platforme plutitoare sau de foraje marine, cu instalaţii de stocare sau

de tratare a deşeurilor, instalaţii de epurare a apelor uzate şi racorduri de descărcare a acestora în instalaţii de mal

sau plutitoare;

c) să amenajeze porturile cu instalaţii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deşeurilor petroliere,

menajere sau de altă natură, stocate pe navele fluviale şi maritime, şi să constituie echipe de intervenţie în caz de

poluare accidentală a apelor şi a zonelor de coastă;

d) să nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale şi să nu arunce de pe

acestea nici un fel de deşeuri;

e) să nu spele obiecte, produse, ambalaje, materiale care pot produce impurificarea apelor de suprafaţă;

f) să nu deverseze în apele de suprafaţă, subterane şi maritime ape uzate, fecaloid menajere, substanţe

petroliere, substanţe prioritare/prioritar periculoase;

g) să nu arunce şi să nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor şi în zonele umede şi de coastă deşeuri de orice

fel şi să nu introducă în ape substanţe explozive, tensiune electrică, narcotice, substanţe prioritare/prioritar

periculoase.

CAP. 11

Protecţia solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre



ART. 65

Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre, prin măsuri adecvate de gospodărire, conservare,

organizare şi amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toţi deţinătorii, cu orice titlu.

ART. 66

(1) Reglementările privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului, remedierea în

zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate şi cele referitoare la protecţia calităţii

solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii

publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de

urgenţă.

(2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, cu consultarea celorlalte autorităţi publice centrale

competente, stabileşte sistemul de monitorizare a calităţii mediului geologic în scopul evaluării stării actuale şi a

tendinţelor de evoluţie a acesteia.

ART. 67

Controlul respectării reglementărilor legale privind protecţia, conservarea, amenajarea şi folosirea judicioasă a

solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre se organizează şi se exercită de autorităţile competente pentru

protecţia mediului, precum şi, după caz, de alte autorităţi ale administraţiei publice competente, potrivit

dispoziţiilor legale.

ART. 68

Deţinătorii de terenuri, cu orice titlu, precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate

pe un teren, fără a avea un titlu juridic, au următoarele obligaţii:

a) să prevină, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calităţii mediului geologic;

b) să asigure luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor

situate de-a lungul căilor de comunicaţii rutiere, feroviare şi de navigaţie;

c) să respecte orice alte obligaţii prevăzute de reglementările legale în domeniu.

ART. 69

Deţinătorii cu orice titlu ai fondului forestier, ai vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier şi ai pajiştilor,

precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe un astfel de teren, fără a avea un titlu

juridic, au următoarele obligaţii:

a) să menţină suprafaţa împădurită a fondului forestier, a vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier,

inclusiv a jnepenişurilor, tufişurilor şi pajiştilor existente, fiind interzisă reducerea acestora, cu excepţia cazurilor

prevăzute de lege;

b) să exploateze masa lemnoasă în condiţiile legii precum şi să ia măsuri de reîmpădurire şi, respectiv de

completare a regenerărilor naturale;

c) să gestioneze corespunzător deşeurile de exploatare rezultate, în condiţiile prevăzute de lege;

d) să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului, stabilite conform

legii, în scopul menţinerii biodiversităţii pădurilor şi a echilibrului ecologic;

e) să respecte regimul silvic în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniul silviculturii şi protecţiei

mediului;

f) să asigure aplicarea măsurilor specifice de conservare pentru pădurile cu funcţii speciale de protecţie, situate

pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare şi eroziune, pe grohotişuri, stâncării, la limita superioară

de altitudine a vegetaţiei forestiere, precum şi pentru alte asemenea păduri;

g) să respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetaţiei lemnoase de pe păşunile împădurite care

îndeplinesc funcţii de protecţie a solului şi a resurselor de apă;

h) să asigure exploatarea raţională, organizarea şi amenajarea pajiştilor, în funcţie de capacitatea de refacere a

acestora;

i) să exploateze resursele pădurii, fondul cinegetic şi piscicol, potrivit prevederilor legale în domeniu;

j) să exploateze pajiştile, în limitele bonităţii, cu numărul şi speciile de animale şi în perioada stabilită, în baza

studiilor de specialitate şi a prevederilor legale specifice;

k) să protejeze patrimoniul forestier, cinegetic, piscicol şi al pajiştilor din cadrul ariilor naturale protejate, în

termenii stabiliţi prin planurile de management şi regulamentele specifice;

l) să sesizeze autorităţile pentru protecţia mediului despre accidente sau activităţi care afectează ecosistemele

forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.

CAP. 13

Comitetul regional pentru protecţia mediului

ART. 74

(1) La nivelul fiecărei agenţii regionale pentru protecţia mediului se organizează un Comitet regional pentru

protecţia mediului, denumit în continuare Comitet regional.

(2) Componenţa Comitetului regional este următoarea:

a) un reprezentant al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;

b) un reprezentant al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului;

b^1) un reprezentant al Agenţiei Naţionale pentru Ariile Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversităţii;

c) un reprezentant al agenţiei regionale pentru protecţia mediului;

d) un reprezentant al agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului din regiunea respectivă, desemnat de către

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;

e) un reprezentant al Comisariatului regional din regiunea respectivă al Gărzii Naţionale de Mediu;

f) un reprezentant desemnat de autoritatea publică centrală în domeniul finanţelor publice, din cadrul unui

judeţ din regiunea respectivă;

g) un reprezentant al autorităţii publice în domeniul sănătăţii, din regiunea respectivă;

h) un reprezentant al autorităţii publice centrale din domeniul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, din

regiunea respectivă;

i) un prefect din regiunea respectivă, nominalizat de autoritatea publică centrală în domeniul administraţiei

publice;

j) un preşedinte de consiliu judeţean, nominalizat de preşedinţii consiliilor judeţene din regiunea respectivă;

k) un reprezentant al Direcţiei Apelor din regiunea respectivă;

l) un reprezentant al operatorilor din regiunea respectivă, desemnat de agenţia regională pentru protecţia

mediului;

m) un reprezentant al autorităţii publice centrale în domeniul transporturilor, construcţiilor şi turismului;

n) un reprezentant ales de organizaţiile neguvernamentale cu sediul în regiunea respectivă;

o) un primar de municipiu reşedinţă de judeţ, nominalizat de primarii celorlalte municipii reşedinţă de judeţ

din regiunea respectivă.

(3) Reprezentanţii autorităţilor publice sunt desemnaţi de conducătorii autorităţilor respective.

(4) Reprezentanţii administraţiei publice locale care fac parte din Comitetul regional funcţionează în cadrul

acestuia numai pe durata exercitării mandatului funcţiei pe care o reprezintă.

(5) Comitetul regional colaborează cu agenţia regională pentru protecţia mediului la aplicarea, la nivel

regional, a strategiei şi politicii naţionale de protecţie a mediului, în care scop are următoarele atribuţii:

a) avizează planul regional de acţiune pentru protecţia mediului şi planurile regionale sectoriale specifice şi

analizează stadiul realizării acestora;

b) avizează lista de proiecte prioritare care urmează să fie finanţate din fonduri comunitare şi/sau alte fonduri

identificate la nivel regional şi urmăreşte aplicarea lor;

c) evaluează stadiul îndeplinirii angajamentelor asumate în negocierea capitolului de mediu la nivelul regiunii

respective şi recomandă acţiunile prioritare pentru conformare;

d) stabileşte programe de educare şi de conştientizare a publicului privind protecţia mediului.

(6) Secretariatul Comitetului regional este asigurat de către agenţia regională pentru protecţia mediului.



ART. 76

(1) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral

de la bugetul de stat, este organul de specialitate pentru implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul

protecţiei mediului, în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.





ORDIN Nr. 15 din 11 ianuarie 2006 pentru aprobarea Procedurii de suspendare temporară a autorizaţiei de

gospodărire a apelor şi a Procedurii de modificare sau de retragere a avizelor şi autorizaţiilor de

gospodărire a apelor

ART. 2

(1) Autorizaţia de gospodărire a apelor poate fi suspendată temporar, fără despăgubiri, în următoarele cazuri:

a) dacă nu s-au respectat condiţiile impuse în autorizaţia de gospodărire a apelor;

b) dacă lucrările, construcţiile şi instalaţiile autorizate nu prezintă siguranţă în exploatare, atât cu privire la

rezistenţa structurilor, cât şi la eficienţa tehnologiilor adoptate;

c) pentru abateri repetate sau grave de la condiţiile de folosire ori de evacuare a apei, prevăzute în autorizaţie,

precum şi în cazul în care utilizatorul nu realizează condiţiile de siguranţă în exploatare, ca şi alte măsuri stabilite

de autoritatea publică centrală în domeniul apelor şi de Administraţia Naţională "Apele Române";

d) în caz de poluare accidentală a resurselor de apă, care ameninţă sănătatea populaţiei sau produce pagube

ecologice.

(2) În cazul situaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. d), autoritatea publică centrală în domeniul apelor poate

dispune şi oprirea activităţii poluatorului sau a instalaţiei care provoacă poluarea apelor, până la înlăturarea

cauzelor acesteia.

ART. 3

(1) Decizia de suspendare temporară a autorizaţiei de gospodărire a apelor aparţine autorităţii de gospodărire a

apelor, emitentă a autorizaţiei de gospodărire a apelor.

(2) Constatarea neîndeplinirii condiţiilor din autorizaţia de gospodărire a apelor se face printr-un proces-verbal

de constatare încheiat de personalul cu atribuţii de inspecţie conform legii, în prezenţa beneficiarului. Dacă

acesta lipseşte, procesul-verbal de constatare poate fi încheiat în lipsă, transmiţându-se ulterior acestuia pentru

însuşire.

(3) Procesul-verbal va prevedea un termen până la care se va remedia situaţia constatată, în cazul neremedierii

urmând să se dispună suspendarea temporară a autorizaţiei.

(4) Refuzul beneficiarului de a semna va fi consemnat în procesul-verbal, în prezenţa unui martor.

(5) În cazul în care în termenul prevăzut în procesul-verbal nu se remediază situaţia constatată anterior,

autoritatea emitentă a autorizaţiei emite o somaţie care va fi adusă la cunoştinţa beneficiarului. În somaţie se va

specifica o perioadă de timp de maximum 6 luni în care beneficiarul trebuie să remedieze situaţia neconformării

cu autorizaţia de gospodărire a apelor.

(6) La expirarea termenului prevăzut în somaţie, autoritatea de gospodărire a apelor emitentă ia decizia de

suspendare temporară a autorizaţiei de gospodărire a apelor, pe care o comunică în scris beneficiarului.

(7) Decizia de suspendare temporară a autorizaţiei de gospodărire a apelor conţine obligativitatea funcţionării

utilizatorului în regim minim pe durata suspendării temporare.

ART. 4

Termenul maxim de suspendare temporară a autorizaţiei de gospodărire a apelor este de 3 luni de la data

comunicării deciziei de suspendare, dar nu mai mare decât termenul de valabilitate a autorizaţiei care se

suspendă.

ART. 5

În situaţia în care autoritatea de gospodărire a apelor emitentă constată că la încetarea perioadei de suspendare

temporară beneficiarul nu se conformează prevederilor legale, se procedează la retragerea autorizaţiei de

gospodărire a apelor.



ORDIN Nr. 31 din 13 ianuarie 2006 privind aprobarea Manualului pentru modernizarea şi dezvoltarea

Sistemului de Monitoring Integrat al Apelor din România (SMIAR)

ART. 1

(1) Se aprobă Manualul pentru modernizarea şi dezvoltarea Sistemului de Monitoring Integrat al Apelor din

România (SMIAR), prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Sistemul de Monitoring Integrat al Apelor din România (SMIAR) are ca scop stabilirea de programe pentru

monitoringul stării apelor.

------------

*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 bis în afara abonamentului,

care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial",

Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.



ORDIN Nr. 117 din 2 februarie 2006 pentru aprobarea Manualului privind aplicarea procedurii de realizare

a evaluării de mediu pentru planuri şi programe

ART. 1

Se aprobă Manualul privind aplicarea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe,

prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

ART. 2

Manualul se utilizează de autorităţile competente pentru protecţia mediului şi de alte autorităţi cu

responsabilităţi în elaborarea planurilor şi programelor, în parcurgerea etapelor procedurii de realizare a evaluării

de mediu pentru planuri şi programe.

ART. 4

Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia anexei, care se publică pe

pagina web a Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor



HOTĂRÂRE Nr. 564 din 26 aprilie 2006 privind cadrul de realizare a participării publicului la elaborarea

anumitor planuri şi programe în legătură cu mediul

ART. 1

Prezenta hotărâre are ca scop realizarea implementării obligaţiilor rezultate din Convenţia privind accesul la

informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la

Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin Legea nr. 86/2000, prin stabilirea cadrului de participare a publicului la

elaborarea anumitor planuri şi programe în legătură cu mediul.

ART. 2

(1) În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a) autoritate competentă - autoritatea publică care are competenţa de a adopta ori de a aproba un plan sau

program în legătură cu mediul ori modificarea sau revizuirea unui astfel de plan ori program, conform legislaţiei

în vigoare;

b) public - una sau mai multe persoane fizice ori juridice şi, în conformitate cu legislaţia ori practica naţională,

asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora.

ART. 3

(1) Prezenta hotărâre stabileşte cadrul de realizare a participării publicului la elaborarea, modificarea sau

revizuirea planurilor şi programelor la care se face referire în actele normative prevăzute în anexa care face parte

integrantă din prezenta hotărâre.

(1) Publicul participă efectiv şi din timp, având posibilitatea de a se documenta şi de a transmite comentarii,

întrebări sau opinii înaintea luării unei decizii, când opţiunile privind elaborarea unui plan sau program ori

modificarea sau revizuirea unui plan ori program sunt încă deschise.

(2) Exercitarea drepturilor publicului prevăzute la alin. (1) se realizează din momentul elaborării propunerii de

plan sau program ori de modificare sau revizuire a unui plan ori program, până la transmiterea sa spre adoptare

sau aprobare.

ART. 5

(1) Publicul este informat prin anunţ public, făcut prin orice mijloace, inclusiv prin mijloace electronice,

despre:

a) iniţierea procesului de elaborare a unui plan sau program la care se face referire în actele normative

prevăzute în anexă sau despre orice modificare ori revizuire a acestor planuri sau programe;

b) dreptul publicului de a participa la luarea deciziei.

(2) Informaţiile relevante puse la dispoziţie publicului prin anunţ se referă şi la:

a) propunerea de plan sau program ori de modificare sau revizuire a unui plan ori program, după caz;

b) autorităţile publice care deţin informaţii referitoare la propunerea de plan sau program ori de modificare sau

revizuire a unui astfel de plan ori program;

c) autoritatea competentă la care pot fi transmise comentarii, întrebări sau opinii.

ART. 6

(1) Autoritatea competentă identifică publicul îndreptăţit să participe la elaborarea, modificarea sau revizuirea

planurilor şi programelor la care se face referire în actele normative prevăzute în anexă.

(2) Organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului sunt considerate organizaţii

neguvernamentale relevante şi fac parte din publicul prevăzut la alin. (1).

(3) Criteriile care pot fi utilizate de autoritatea competentă în identificarea publicului prevăzut la alin. (1) sunt:

a) înscrierea scopurilor organizaţiilor neguvernamentale, altele decât cele care promovează protecţia mediului,

în obiectivele planului sau programului;

b) reprezentativitatea în context geografic a organizaţiilor neguvernamentale faţă de întinderea planului sau

programului respectiv;

c) legătura dintre obiectul principal de activitate al persoanei juridice, alta decât o organizaţie

neguvernamentală, şi obiectivele planului sau programului;

d) modul în care planul sau programul afectează calitatea vieţii persoanelor fizice.

ART. 9

(1) În procesul de luare a deciziei, autoritatea competentă examinează comentariile şi opiniile exprimate de

public şi ia în considerare rezultatele participării acestuia la elaborarea, modificarea sau revizuirea planurilor şi

programelor la care se face referire în actele normative prevăzute în anexă.

(2) Ca urmare a aplicării prevederilor alin. (1), autoritatea competentă ia decizia de adoptare/aprobare sau de

respingere a planului sau programului ori a modificării sau revizuirii unui plan ori program.

(3) Autoritatea competentă informează publicul despre:

a) decizia luată;

b) motivele şi consideraţiile pe care se întemeiază decizia;

c) procesul de realizare a participării publicului la luarea deciziei, inclusiv modul în care au fost luate în

considerare rezultatele participării publicului;

d) posibilitatea contestării deciziei la instanţa competentă.



PREVEDERI DIN ACTELE NORMATIVE

care stabilesc planurile şi programele în legătură cu mediul - obiect al procedurii de participare a publicului



3. Art. 6 alin. (1) din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de acţiune

pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, cu modificările ulterioare



ORDIN Nr. 479 din 16 mai 2006 pentru aprobarea metodologiei şi chestionarelor de raportare a datelor din

domeniul apelor





HOTĂRÂRE Nr. 695 din 31 mai 2006 privind organizarea şi gestionarea sistemului informaţional pentru

agricultură şi silvicultură

ART. 1

Sistemul informaţional pentru agricultură şi silvicultură, denumit în continuare SIAS, este un instrument tehnic

de gestionare a bazei de date referitoare la terenurile cu destinaţie agricolă şi forestieră, definite la art. 2 lit. a) şi

b) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, format din

următoarele componente principale:

a) evidenţa utilizării terenurilor pe categorii de folosinţă şi proprietari şi/sau deţinători, în conformitate cu

prevederile legale;

b) evidenţa fermelor (exploataţiilor) agricole şi zootehnice, indiferent de mărimea lor, inclusiv a zonelor cu

fărâmiţare accentuată a parcelelor;

c) evidenţa terenurilor aflate sub incidenţa rentei viagere;

d) evidenţa zonelor montane;

e) evidenţa amenajărilor de îmbunătăţiri funciare;

f) evidenţa terenurilor viticole;

g) evidenţa terenurilor cu plantaţii pomicole;

h) evidenţa claselor de calitate după nota de bonitate pentru folosinţele agricole, pretabilităţii terenurilor pentru

folosinţe agricole sau silvice şi favorabilităţii terenurilor agricole pentru culturi;

i) evidenţa recomandărilor privind priorităţile şi măsurile agropedoameliorative sau antierozionale necesare, a

restricţiilor pentru diverse utilizări ale terenurilor;

j) evidenţa terenurilor forestiere, indiferent de forma de exploatare şi de proprietate;

k) evidenţa stării de fertilitate a solurilor din punct de vedere al evoluţiei indicilor agrochimici;

l) evidenţa terenurilor degradate, defavorizate, a terenurilor afectate de poluare, inclusiv a zonelor vulnerabile

la poluarea cu nitraţi;

m) delimitarea şi inventarierea tipurilor de degradări;

n) evidenţa zonelor orizicole;

o) evidenţa terenurilor pretabile la aplicarea nămolurilor de epurare.

ART. 2

SIAS trebuie să fie compatibil cu sistemul de identificare a parcelelor agricole, componentă a Sistemului

Integrat de Administrare şi Control şi să permită integrarea şi a altor componente decât cele prevăzute la art. 1, în

funcţie de necesităţile Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

ART. 3

În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, prin ordin al ministrului agriculturii,

pădurilor şi dezvoltării rurale se vor aproba conţinutul şi metodologia de realizare a fiecărei componente a SIAS

şi instituţiile care au responsabilitatea realizării şi actualizării acestuia.



ORDIN Nr. 661 din 28 iunie 2006 privind aprobarea Normativului de conţinut al documentaţiilor tehnice de

fundamentare necesare obţinerii avizului de gospodărire a apelor şi a autorizaţiei de gospodărire a apelor



NORMATIVUL DE CONŢINUT

al documentaţiilor tehnice de fundamentare necesare obţinerii avizului de gospodărire a apelor şi a autorizaţiei de

gospodărire a apelor



ART. 2

(3) În cazul instalaţiilor care intră sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind

prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată prin Legea nr. 84/2006, este descrisă tehnologia propusă,

care trebuie să fie în concordanţă cu cele mai bune tehnici disponibile înregistrate în dezvoltarea tipului de

activitate propus pentru reglementare şi pentru care sunt stabilite valori limită de emisie în scopul prevenirii

poluării.

ART. 7

În documentaţiile tehnice necesare pentru obţinerea avizului de gospodărire a apelor, pentru toate categoriile

de lucrări care se execută pe ape sau care au legătură cu apele sunt comune următoarele prevederi:



a) Date generale şi localizarea obiectivului:

a.1) localizarea obiectivului: bazin hidrografic, cursul de apă, denumire şi cod cadastral, judeţul, localitatea sau

localităţile din zonă;

a.2) titularul şi beneficiarul investiţiei, proiectantul general şi proiectanţii de specialitate precizându-se:

numele, adresa, telefonul;

a.3) denumire completă a societăţii beneficiare, forma de proprietate: capital de stat, privat, mixt, persoană

fizică, profilul de activitate, Cod CAEN, CUI, atribut fiscal, număr de înregistrare în Registrul Comerţului,

adresa sediului principal, adresa punctului de lucru pentru care se solicită avizul, cod poştal, telefon fix şi mobil,

fax, cod IBAN şi bancă, reprezentanţi: director general, director economic, administrator etc.;



b) Caracterizarea zonei de amplasare:

b.1) date hidrologice de bază - niveluri, debite şi volume de apă - necesare pentru amplasarea şi dimensionarea

lucrărilor, cu evidenţierea unor situaţii caracteristice;

b.2) date hidrogeologice şi hidrochimice;

b.3) analiza din punct de vedere al gospodăririi apelor, a influenţei lucrărilor proiectate asupra regimului

apelor de suprafaţă sau subterane şi a obiectivelor existente şi programate a se executa în zonă prin schema

directoare de amenajare şi management a bazinului hidrografic sau conform PUZ.



c) Scopul investiţiei şi elemente de coordonare:

c.1) Elemente privind profilul şi capacităţile investiţiei, în funcţie de care se dimensionează lucrările ce fac

obiectul avizului;

c.2) Necesitatea investiţiei şi impactul ei major asupra mediului şi comunităţii din zonă;

c.3) Precizări referitoare la alte documente şi avize emise anterior, anexate în copie la documentaţie; certificat

de urbanism şi documente care să ateste deţinerea terenului pe care se execută investiţia;

c.4) Încadrarea în schema directoare de amenajare şi management a bazinului hidrografic, corelarea

funcţională sub aspect hidrotehnic cu lucrările existente sau programate în zonă şi analiza posibilităţilor de

cooperare cu alte lucrări hidrotehnice sau hidroedilitare existente sau prevăzute a se realiza în zonă;

c.5) Încadrarea lucrărilor în clasa şi categoria de importanţă conform STAS 4273-83, cu privire la asigurarea

sursei de apă şi la apărarea împotriva inundaţiilor, împreună cu fundamentarea tehnico-economică a încadrării

respective;

c.6) Influenţa lucrărilor proiectate asupra obiectivelor existente în zonă, cu indicarea măsurilor sau lucrărilor

prevăzute pentru evitarea unor pagube sau afectarea acestor obiective, inclusiv refacerea folosinţelor sau a

lucrărilor care au avut de suferit.



d) Precizări privind:

1. Măsurile tehnico-constructive pentru prevenirea evacuării directe sau indirecte în resursele de apă a

substanţelor din familiile şi grupele de substanţe periculoase din Lista I şi din Lista II şi a substanţelor

prioritare/prioritar periculoase, conform Hotărârii Guvernului nr. 351/2005, cu modificările şi completările

ulterioare, privind Programul de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar

periculoase în mediul acvatic, precum şi modul de asigurare a monitorizării efluentului evacuat şi a calităţii

apelor.

La categoriile de instalaţii care intră sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind

prevenirea şi controlul integrat al poluării, documentaţiile tehnice vor fi fundamentate conform cu prevederile

acesteia şi ale Hotărârii Guvernului nr. 351/2005, cu modificările şi completările ulterioare, după caz, cuprinzând

date despre:

a) valorile de evacuare pentru familiile şi grupele de substanţe periculoase din lista I, specifice sectorului de

activitate şi tipului de produs;

b) lucrări pentru respectarea normelor de calitate ale resursei de apă receptoare, în cazul în care resursa de apă

are o anumită utilizare care impune anumite standarde de calitate;

c) program de reducere a valorilor indicatorilor de calitate a apelor uzate la evacuare, dacă resursele de apă

receptoare prezintă sau ar putea prezenta un risc semnificativ de poluare;

d) valorile de toxicitate, persistentă şi bioacumulare;

e) abordarea combinată a programului de monitorizare, dacă este cazul.

2. Aparatura şi instalaţiile de măsurare a debitelor şi volumelor de apă captate, prelevate şi evacuate.

3. Aparatura şi instalaţiile de monitorizare a calităţii apei la evacuare în emisar.

4. Controlul poluării industriale, gestiunea deşeurilor.

5. Sistemul informaţional, sistem de prognoză hidrometeorologică, sistem de avertizare şi alarmare a

populaţiei în caz de incidente sau accidente la construcţiile hidrotehnice.

6. Lucrări pentru refacerea axului cadastral de referinţă afectat prin obiectivul propus.

7. Lucrări pentru refacerea amplasamentului în zona afectată de execuţia investiţiei.



e) Consideraţii privind alegerea celor mai bune tehnici disponibile

La determinarea celor mai bune tehnici disponibile, aşa cum sunt definite în Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării trebuie avute în vedere pe lângă

costurile şi beneficiile fiecărei măsuri şi următoarele:

1. Utilizarea unei tehnologii care produce mai puţine deşeuri;

2. Utilizarea substanţelor mai puţin periculoase;

3. Promovarea valorificării şi reciclării substanţelor generate şi utilizate în proces, precum şi a deşeurilor,

acolo unde este cazul;

4. Instalaţii şi metode comparabile de exploatare, care au fost testate cu succes la scara industrială;

5. Utilizarea de tehnologii avansate şi a nivelului de cunoştinţe ştiinţifice în domeniu;

6. Luare în considerare a naturii, efectelor şi volumului emisiilor produse pe un anumit amplasament;

7. Date confirmate şi autorizate pentru instalaţiile noi sau existente;

8. Perioada necesară pentru introducerea celor mai bune tehnici disponibile;

9. Consumul şi natura materiilor prime, inclusiv apa, utilizate în proces şi eficienţa energetică a acestora;

10. Necesitatea prevenirii sau reducerii la minimum a unui impact global al emisiilor asupra mediului şi

riscurile implicate de acesta;

11. Necesitatea prevenirii accidentelor şi minimizarea consecinţelor acestora pentru mediu;



f) Anexe, după caz:

f.1) Elemente de fundamentare a principalilor parametri funcţionali şi tehnologici ai lucrărilor care fac obiectul

avizului, breviar de calcul;

f.2) Studii hidrologice, hidrogeologice, hidraulice, de gospodărire a apelor sau de altă natură, de teren sau de

laborator, sinteze sau extrase ale acestora, strict necesare pentru fundamentarea prevederilor documentaţiei;

f.3) Acceptul altor beneficiari şi condiţiile de cooperare în cazul unor lucrări sau instalaţii deţinute de alţi

beneficiari.

f.4) Certificatul de abilitare şi certificare a instalaţiilor şi utilajelor propuse a se utiliza prin documentaţia

tehnică, după caz.



g) Planşe:

1) Plan de încadrare în zonă a lucrărilor de investiţii propuse, inclusiv a celor conexe şi a celor cu care se

cooperează, cu indicarea schematică a principalelor localităţi, căi de comunicaţie, cursuri de apă, lucrări

hidrotehnice existente şi a lucrărilor propuse prin documentaţie. Se recomandă scări cuprinse între: 1:50.000 şi

1:10.000.

2) Plan de ansamblu al lucrărilor investiţiei propuse, cu încadrarea în planul urbanistic. Sunt prezentate

următoarele aspecte: limitelor zonei propuse avizării, limita de inundabilitate la probabilitatea de calcul

considerată, zone cu risc crescut de deversare şi exfiltrare, zone de protecţie şi acces liber, acces intrare/ieşire în

amplasament, lucrări de apărare împotriva apelor mari şi gheţurilor, perimetre de protecţie hidrogeologică,

inclusiv zona de protecţie sanitară şi de restricţie pentru lucrările hidrotehnice propuse.

De asemenea trebuie menţionate: depozite de materii prime şi produse, depozite de deşeuri, facilităţi de tratare

a apei şi de epurare ape uzate, drenaje, conducte, canale cu potenţial de deversare poluanţi. Se recomandă scări

cuprinse între 1:10.000 şi 1:2.000.

3) Planuri de situaţie şi profile transversale şi longitudinale, în secţiuni caracteristice pentru principalele lucrări

care fac obiectul avizului. Se recomandă scări cuprinse între 1:500 şi 1:100.

4) Plan de amplasare a forajelor şi secţiuni geologice şi hidrogeologice, cu prezentarea cotelor şi

caracteristicilor tehnice, precum şi a altor elemente strict necesare pentru evidenţierea influenţei lucrărilor

propuse asupra apelor subterane, inclusiv perimetre de protecţie hidrogeologică.

5) Planuri pentru lucrările provizorii din albii, destinate execuţiei lucrărilor de bază: devierea apelor, apărări de

maluri, îndiguiri, halde de pământ sau piatră descoperite, platforme sau incinte pentru organizarea de şantier etc.

6) Precizarea zonei de protecţie sanitară pentru bazinele piscicole amenajate în terasă, în intravilan.

Toate planurile vor fi prezentate în coordonate STEREO 70 şi raportate la sistemul de nivelment respectiv:

Marea Neagră, Marea Baltică, Marea Adriatică, Sistem Local.

ART. 8

În documentaţiile tehnice necesare pentru obţinerea avizului/autorizaţiei de gospodărire a apelor vor fi incluse

şi prevederi specifice pe categorii de lucrări.

ART. 9

În documentaţiile tehnice privind lucrările de alimentare cu apă sunt tratate şi problemele canalizării, epurării

şi evacuării debitelor de ape uzate, meteorice sau alte ape în exces, în vederea corelării soluţiilor, capacităţilor şi

termenelor de realizare.

ART. 10

La alimentările cu apă potabilă şi industrială, evacuări şi epurări de ape uzate şi meteorice pentru folosinţe,

documentaţiile tehnice vor cuprinde:

a) Precizarea sursei de apă şi calitatea necesară pentru scopul avizat şi a receptorului apelor uzate şi meteorice.

b) Valorile medii ale necesarului de apă, cerinţa la sursă şi evacuarea apelor uzate menajere/tehnologice şi

meteorice, gradul de recirculare a apei. Trebuie precizaţi parametrii funcţionali ai folosinţei de apă, fundamentaţi

pe baza schemei fluxului apei în procesul tehnologic şi a normelor de apă pe unitatea de produs, rezultate din

breviarul de calcul inclus. Pentru instalaţiile existente ce se propun a fi dezvoltate se va prezenta situaţia

existentă privind modul de folosire a apelor, gradul de recirculare instalat şi realizat, prelevările efective şi

instalaţiile de epurare existente cu eficienţa acestora.

c) Regimul de funcţionare a folosinţei de apă, permanent sau sezonier.

Pentru folosinţele sezoniere cum sunt: fabrici de zahăr ori de conserve, topitorii de in sau cânepă şi alte

asemenea, sunt prezentaţi parametrii funcţionali de capăt, pentru regimul normal de funcţionare în situaţia de vârf

de producţie şi pentru cel în perioada de remont, cu precizarea duratei fiecărei situaţii de activitate.

Cerinţa şi evacuarea vor fi prezentate în funcţie de regimul de funcţionare şi se vor exprima astfel:

c.1) cerinţa ca: debitul maxim, mediu şi minim al zilei - Qs zi max, Qs zi med, Qs zi min, - exprimate în: metri

cubi pe zi şi în litri pe secundă - cu cerinţa de la sursa de apă. Pot fi determinate conform STAS 1343/1-1995,

STAS 1478-90, specificându-se totodată şi calitatea necesară;

c.2) evacuarea ca: debitul maxim, mediu al zilei şi debitul maxim orar ce se poate evacua în receptor - Quz zi

max, Quz zi med, Quz orar max - exprimate în metri cubi pe zi şi în litri pe secundă. Pot fi determinate conform

STAS 1846/90.

c.3) debite în litri pe secundă, prin valoarea maximă de calcul, ale altor ape în exces care se elimină prin

sistemul de canalizare unitar sau divizor şi în special apele meteorice, apele de drenaj, alte ape provenite din

versanţi, pâraie sau torenţi care străbat incinta unităţii, ape geotermale sau minerale, după caz, ape provenite din

cura balneară.

c.4) Pentru unităţile industriale, parametrii funcţionali se vor prezenta în două situaţii:

- în regim normal de funcţionare - situaţie în care sursa este disponibilă pentru satisfacerea integrală a cerinţei;

- în regim de restricţii - situaţii excepţionale în care, pe perioade scurte de deficit pronunţat la sursă, unitatea

păstrează în exploatare normală secţiile principale de producţie şi scoate din funcţiune - total sau parţial -

utilizatori auxiliari (spălat auto, stropit spaţii verzi, spălat drumuri şi alte asemenea), precum şi secţii ori activităţi

mai puţin importante.

d) Descrierea obiectivelor care formează sistemul de alimentare şi canalizare al folosinţei, inclusiv instalaţiile

de tratare, de epurare şi gospodăria de nămol - fluxul cantitativ şi calitativ al apei -.

Se vor prezenta caracteristicile tehnice, constructive şi funcţionale a sistemului de alimentare cu apă, de

evacuare şi epurare, inclusiv prezentarea traversărilor cursurilor de apă cu reţele hidroedilitare.

În cazul sistemelor de alimentare cu apă se va prezenta mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică

în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Pentru gospodăria de nămol se va prezenta cantitatea, natura şi compoziţia nămolurilor, precum şi instalaţiile

de stabilizare, deshidratare, depozitare intermediară şi finală, valorificare ori ardere, după caz.

e) Elemente de calcul pentru dimensionarea lucrărilor de captare pentru ape subterane: rezultatele testelor de

pompare, calcule pentru debitul de captare, calcule pentru dimensionarea numărului de puţuri, drenuri, în

conformitate cu STAS 1629/3-4, evaluarea debitului minim asigurat pe baza urmăririi pe o perioadă de cel puţin

un an hidrologic pentru izvoare.

Studii hidrogeologice privind impactul exploatărilor existente de ape din subteran, precum şi a exploatărilor de

agregate minerale din zonă, precum şi alte resurse minerale, acolo unde este cazul.

f) Elemente caracteristice ale lucrărilor în albie cum sunt: prize, guri de evacuare, regularizări, consolidări;

debitele instalate şi cele de dimensionare a prizelor de apă şi a gurilor de evacuare în receptori.

g) Sisteme de monitoring cantitativ şi calitativ a apelor subterane, foraje hidrogeologice de observaţie,

obligatorii în zona obiectivelor în care pot apărea infiltraţii şi impurificări ale apelor subterane, caracteristici

tehnice de execuţie.

h) Aparatură şi instalaţii atestate în ţară/UE, cu certificat de metrologie în termen de valabilitate, cu ajutorul

cărora să se măsoare debitele de apă şi să se determine parametrii calitativi ai apelor.

Trebuie prezentate de asemenea: măsuri de prevenire şi control ale deversărilor accidentale, tipul şi frecvenţa

de realizare a inspecţiilor şi monitoringului pentru evacuări accidentale, programul de măsuri de întreţinere a

echipamentelor şi sistemelor, procedura de intervenţie în situaţii de poluare accidentală, inclusiv lista persoanelor

de contact, cu date necesare de localizare pentru situaţii de urgenţă şi lista utilizatorilor din avalul

amplasamentului avizat, cu risc de a fi afectaţi.

De asemenea se va prezenta programul de măsuri de întreţinere a echipamentelor şi sistemelor.

i) Piese desenate:

i.1) Schema fluxului apei sub aspect cantitativ şi calitativ, reţelele de alimentare sunt figurate în culoarea -

albastru, iar cele pentru canalizare cu roşu.

i.2) Pentru staţiile de tratare sau de epurare, ca şi pentru prelucrarea şi depozitarea nămolurilor rezultate se va

prezenta planul de situaţie şi procesul tehnologic propus, sub formă de scheme tehnologice funcţionale.

i.3) Planuri de situaţie, profile transversale şi longitudinale, secţiuni caracteristice - cu indicarea nivelurilor

apelor determinante pentru dimensionare - pentru lucrările în albie sau la mal.

1.4) Date de proiectare, fişa geologică tehnică a lucrărilor propuse a se executa etc.



ORDIN Nr. 662 din 28 iunie 2006 privind aprobarea Procedurii şi a competenţelor de emitere a avizelor şi

autorizaţiilor de gospodărire a apelor

ANEXA 1 PROCEDURA ŞI COMPETENŢELE de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor



ART. 1

(1) Prezenta procedură reglementează modalitatea de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a

apelor, precum şi competenţele de emitere a acestora.

(2) În scopul gospodăririi durabile a resurselor de apă şi protecţiei acestora împotriva epuizării şi poluării,

Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, introduce obligaţia utilizatorului de apă de

a solicita şi obţine, la faza de proiectare, un "AVIZ DE GOSPODĂRIRE A APELOR" ce reglementează atât

regimul lucrărilor care se construiesc pe ape sau au legătură cu apele, cât şi activităţile social-economice, cu

efecte potenţial negative asupra componentei hidraulice a mediului. Punerea în funcţiune sau exploatarea acestor

lucrări se face numai în baza "AUTORIZAŢIEI DE GOSPODĂRIRE A APELOR".

ART. 5

Avizul de gospodărire a apelor reprezintă actul care condiţionează din punct de vedere tehnic şi juridic:

a) finanţarea şi/sau execuţia obiectivelor noi de investiţie, care urmează a fi construite pe ape sau care au

legătură cu apele de suprafaţă, cu apele subterane, inclusiv construcţiile şi instalaţiile care se execută pe litoralul

Mării Negre, pe faleza şi plaja mării şi pe fundul apelor maritime interioare şi mării teritoriale.

b) dezvoltarea, modernizarea sau retehnologizarea unor procese tehnologice sau a unor instalaţii existente ale

utilizatorilor de apă, dacă se modifică prevederile avizului obţinut anterior, precum şi dacă această modificare a

intervenit până la promovarea lucrărilor respective.

c) după caz, desfăşurarea activităţii de depozitare, manevrare, şi/sau transport prin conducte a substanţelor

periculoase, sau alte activităţi pe sol sau în subsol care pot conduce la evacuarea indirectă de substanţe

periculoase în apele subterane sau de suprafaţă.

d) obţinerea permisului de exploatare a nisipurilor şi pietrişurilor din albiile cursurilor de apă şi din terase, a

nămolurilor din lacuri, în conformitate cu prevederile Legii minelor nr. 85/2003 cu modificările şi completările

ulterioare. Acest aviz nu exclude obligaţia obţinerii autorizaţiei de gospodărire a apelor pentru deschiderea

exploatărilo

ART. 22

Avizele de gospodărire a apelor se emit de către Administraţia Naţională "Apele Române" şi unităţile de

gospodărire a apelor, conform competenţelor stabilite în anexa nr. 1.c.2.

ART. 34

Autorizaţia de gospodărire a apelor reprezintă actul care condiţionează din punct de vedere tehnic şi juridic

funcţionarea sau exploatarea obiectivelor noi, construite pe ape sau care au legătură cu apele de suprafaţă,

subterane, cu zona costieră, faleza, litoralul şi plaja mării, cu apele maritime interioare, marea teritorială, zona

economică exclusivă şi platoul continental, precum şi funcţionarea şi exploatarea în continuare a celor existente

şi după caz, desfăşurarea activităţii de depozitare, manevrare, şi/sau transport prin conducte a substanţelor

periculoase, sau alte activităţi pe sol sau în subsol care pot conduce la evacuarea indirectă de substanţe

periculoase în apele subterane sau de suprafaţă.

ART. 35

Prin autorizaţia de gospodărire a apelor se obţin următoarele drepturi:

a) de funcţionare a folosinţei de apă, în cadrul căreia apele de suprafaţă se utilizează pentru alimentări cu apă

potabilă sau industrială, irigaţii, producerea de energie electrică, navigaţie, piscicultură, flotaj, agrement sau ca

receptor pentru apele evacuate de către alţi utilizatori din intravilanul sau extravilanul localităţilor, precum şi în

alte scopuri neexceptate prin Legea apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare, ca şi pentru

utilizarea apelor subterane, inclusiv a celor arteziene, pentru alimentări cu apă;

b) de evacuare, după utilizare în condiţiile prevăzute de lege, după caz, cu respectarea programului de

eliminare treptată a evacuărilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase în receptorii naturali - cursuri de

apă, Marea Neagră conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 351/2005 cu modificările şi completările

ulterioare;

ART. 57

(1) Autorizaţia de gospodărire a apelor se emite:

a) pe o perioadă de valabilitate egală cu perioada de valabilitate a autorizaţiei integrate de mediu, pentru

instalaţiile care intră sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi

controlul integrat al poluării;

ANEXA 1a

la procedură



LISTA LUCRĂRILOR ŞI CATEGORIILOR DE ACTIVITĂŢI DESFĂŞURATE PE APE SAU CARE AU

LEGĂTURĂ CU APELE, PENTRU CARE ESTE NECESARĂ SOLICITAREA ŞI OBŢINEREA AVIZULUI

ŞI AUTORIZAŢIEI DE GOSPODĂRIRE A APELOR

(b) lucrări de folosire a apelor, cu construcţiile şi instalaţiile aferente: alimentări cu apă potabilă inclusiv cele

din mediul rural, unde trebuie asigurate condiţii de realizare treptată a canalizării şi epurării apelor uzate,

alimentări cu apă industrială şi pentru irigaţii, amenajări piscicole, centrale hidroelectrice, folosinţe

hidromecanice, amenajări pentru navigaţie, plutărit şi flotaj, poduri plutitoare, amenajări balneare, turistice sau

pentru agrement, alte lucrări de acest fel;

(p) instalaţii de preepurare/epurare a apelor uzate pentru folosinţele de apă care intră sub incidenţa Ordonanţei

de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării aprobată prin Legea nr.

84/2006 care se alimentează cu apă de la un alt consumator şi evacuează apa uzată epurată/preepurată în reţeaua

de canalizare comunală sau de zonă.



ORDIN Nr. 995 din 21 septembrie 2006 pentru aprobarea listei planurilor şi programelor care intră sub

incidenţa Hotărârii Guvernului nr. 1.076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de

mediu pentru planuri şi programe

PLANURI ŞI PROGRAME

care intră sub incidenţa Hotărârii Guvernului nr. 1.076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării

de mediu pentru planuri şi programe

8. Gospodărirea apelor

f) Planurile de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole.





ORDIN Nr. 1234 din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea Codului de bune practici în fermă

ART. 1

Se aprobă Codul de bune practici în fermă, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

------------

*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 bis în afara abonamentului şi se

poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, şos.

Panduri nr. 1.



ORDIN Nr. 1258 din 20 noiembrie 2006 privind aprobarea Metodologiei şi a Instrucţiunilor tehnice pentru

elaborarea schemelor directoare



METODOLOGIE pentru elaborarea schemelor directoare

ART. 1

Schema Directoare este instrumentul de planificare în domeniul apelor la nivel de bazin hidrografic sau grupe

de bazine hidrografice.

ART. 2

Schemele Directoare se elaborează pe bazine sau grupe de bazine hidrografice şi sunt destinate stabilirii

orientărilor fundamentale privind gospodărirea durabilă, unitară, echilibrată şi complexă a resurselor de apă şi a

ecosistemelor acvatice, precum şi pentru protejarea zonelor umede. Termenul de elaborare a schemelor

directoare stabilit de Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, este până cel târziu la

data de 22 decembrie 2009.

ART. 3

Scopul Schemelor Directoare este acela de a fixa într-o manieră generală şi armonioasă obiectivele de calitate

şi cantitate a apelor urmând să asigure:

a) o stare bună a apelor de suprafaţă sau, pentru corpurile de apă artificiale sau puternic modificate, un bun

potenţial ecologic şi o stare chimică bună a apelor de suprafaţă;

b) stare chimică bună şi un echilibru între cantitatea prelevată şi reîncărcarea apelor pentru toate resursele de

apă subterană;

c) reducerea efectelor negative ale apelor datorate inundaţiilor, secetelor şi poluărilor accidentale.

ART. 4

În corelare cu prevederile schemelor directoare se elaborează programe de măsuri care trebuie realizate pentru

atingerea obiectivelor privind asigurarea protecţiei cantitative şi calitative a apelor, apărarea împotriva acţiunilor

distructive a apelor, precum şi valorificarea potenţialului apelor în raport cu cerinţele dezvoltării durabile a

societăţii şi în acord cu strategia şi politicile de mediu incluzând dezvoltarea lucrărilor, instalaţiilor şi

amenajărilor de gospodărire a apelor.

ART. 5

În conformitate cu prevederile Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, Schemele

Directoare şi programele de măsuri se elaborează şi se actualizează, de către Administraţia Naţională "Apele

Române", se avizează de către Comitetul de bazin, la propunerea autorităţii publice centrale din domeniul apelor

şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

ART. 6

Schema Directoare de Amenajare şi Management este alcătuită din Planul de Amenajare a Bazinului

Hidrografic (PABH) şi Planul de Management al Bazinului Hidrografic (PMBH).



ANEXA 2

INSTRUCŢIUNI TEHNICE

pentru elaborarea schemelor directoare

ART. 2

Deoarece componenta "Plan de Management" a Schemei Directoare are reguli de elaborare stabilite de comun

acord de către ţările Districtului Hidrografic Dunărea şi se desfăşoară sub coordonarea ICPDR (Convenţia

Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunărea), prezentele instrucţiuni au ca obiect numai elaborarea

componentei "Plan de Amenajare a Bazinului Hidrografic" a Schemei Directoare.

ART. 3

(1) Planul de Amenajare al Bazinului Hidrografic, în forma finală, se va organiza în 10 volume după cum

urmează:

- Volumul 1: "Situaţia Actuală a Gospodăririi Apelor în Bazinul Hidrografic" care va cuprinde 6 capitole.

- Volumul 2: "Prevederi ale Planurilor de Dezvoltare Sectoriale"

- Volumul 3: Scenarii pentru "Evoluţia Cerinţelor Viitoare de Apă ale Folosinţelor"

- Volumul 4: "Bilanţul Apei în Secţiuni Caracteristice"

- Volumul 5: "Acţiuni, Măsuri Structurale şi Nestructurale, Soluţii şi Lucrări Fezabile"

- Volumul 6: "Managementul Riscului la Inundaţii în Bazinul/Spaţiul Hidrografic"

- Volumul 7: "Estimarea Valorică a Prevederilor Planului de Amenajare"

- Volumul 8: "Planul de Amenajare al Bazinului Hidrografic - Concluzii"

- Volumul 9: "Planul de Amenajare al Bazinului Hidrografic - Sinteză"

- Volumul 10: "Schema Directoare de Amenajare şi Management a Bazinului Hidrografic - Sinteză"



VOLUMUL 1

SITUAŢIA ACTUALĂ A GOSPODĂRIRII APELOR ÎN BAZINUL/SPAŢIUL HIDROGRAFIC



3.3. Irigaţii, zootehnie, piscicultură

Irigaţii:

a) sisteme de irigaţii existente în bazinul hidrografic (denumire, suprafaţă amenajată, sursă de apă, mod de

prelevare - gravitaţional/pompare, debite, puteri instalate, lungimi canale, conducte);

b) suprafeţe medii anuale irigate în ultimii 5 ani;

c) tehnologia de irigaţii utilizată;

d) volumul mediu anual de apă utilizat în ultimii 5 ani;

e) norma medie anuală de irigare la hectar;

f) suprafeţe amenajate pentru irigaţii pe care s-au realizat lucrări de reabilitare/modernizare în ultimii 5 ani

(suprafeţe, lungimea canalelor, tehnologie).

Zootehnie:

a) principalele ferme zootehnice utilizatoare de apă din bazinul hidrografic pe judeţe, număr de animale pe

specii;

b) volumul anual de apă utilizat în ultimii 5 ani;

c) consumul estimat;

d) sursele de apă:

- de suprafaţă,

- subterană.

Piscicultura/acvacultura:

a) suprafaţa amenajărilor piscicole din bazinul hidrografic;

b) volumul anual de apă utilizat în ultimii 5 ani;

c) consumul estimat;

d) sursele de apă:

- de suprafaţă,

- subterană.



HOTĂRÂRE Nr. 1879 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea Programului naţional de reducere

progresivă a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili şi amoniac

Programul naţional de reducere progresivă a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici

volatili şi amoniac, denumit în continuare PNRPE, reprezintă un instrument pentru implementarea prevederilor

Hotărârii Guvernului nr. 1.856/2005 privind plafoanele naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi atmosferici,

care transpune în legislaţia naţională Directiva 2001/81/CE privind plafoanele naţionale de emisie pentru anumiţi

poluanţi atmosferici, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 309/2001.

Directiva 2001/81/CE prevede stabilirea unor plafoane naţionale anuale de emisie pentru anumiţi poluanţi

atmosferici, care nu trebuie depăşite în niciun an, începând cu anul 2010. Aceste plafoane de emisie sunt stabilite

pentru dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), compuşi organici volatili (COV) şi amoniac (NH3).

Emisiile acestor poluanţi atmosferici pot produce efecte dăunătoare asupra sănătăţii umane, ecosistemelor

naturale, materialelor şi culturilor agricole datorită acidifierii, eutrofizării sau formării ozonului troposferic.



Legislaţia relevantă privind prevenirea, reducerea şi controlul emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi

organici volatili şi amoniac



Legislaţia relevantă adoptată la nivel naţional pentru prevenirea, reducerea şi controlul emisiilor de poluanţi,

care includ şi poluanţi atmosferici cu efect de acidifiere, eutrofizare şi de precursori ai ozonului este reprezentată

de următoarele acte normative:

1. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu

modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006;

2. Legea nr. 271/2003 pentru ratificarea protocoalelor Convenţiei asupra poluării atmosferice

transfrontiere pe distanţe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979, adoptate la Aarhus la

24 iunie 1998 şi la Gothenburg la 1 decembrie 1999;

3. Hotărârea Guvernului nr. 1.856/2005 privind plafoanele naţionale de emisie pentru anumiţi

poluanţi atmosferici;

4. Hotărârea Guvernului nr. 541/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor

în aer ale anumitor poluanţi proveniţi din instalaţii mari de ardere, cu modificările şi completările

ulterioare;

5. Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului, al ministrului economiei şi

comerţului şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 712/199/2003/126/2004 pentru

aprobarea Ghidului privind elaborarea propunerilor de programe de reducere progresivă a

emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere;

6. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor, al ministrului economiei şi comerţului şi

al ministrului administraţiei şi internelor nr. 833/545/859/2005 pentru aprobarea Programului

naţional de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii

mari de ardere;

7. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al

poluării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006;

8. Hotărârea Guvernului nr. 699/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru reducerea emisiilor

de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii,

cu modificările şi completările ulterioare;

9. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 859/2005 pentru aprobarea unor

ghiduri:

a) Ghidul privind derularea procedurii de notificare şi stabilirea unor cerinţe specifice în

procesul de autorizare a anumitor activităţi/instalaţii care utilizează solvenţi organici cu conţinut

de compuşi organici volatili;

b) Ghidul pentru elaborarea schemelor (planurilor) de reducere, conform anexei nr. 4 la

Hotărârea Guvernului nr. 699/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru reducerea emisiilor de

compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii, cu

modificările şi completările ulterioare;

c) Ghidul pentru elaborarea planului de gestionare a solvenţilor organici cu conţinut de compuşi

organici volatili, în conformitate cu prevederile anexei nr. 5 la Hotărârea Guvernului nr. 699/2003,

cu modificările şi completările ulterioare;

d) Ghidul pentru monitorizarea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării

solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii;

10. Hotărârea Guvernului nr. 142/2003 privind limitarea conţinutului de sulf din combustibilii

lichizi, cu modificările şi completările ulterioare;

11. Ordinul ministrului economiei şi comerţului nr. 115/2004 privind aprobarea Procedurii de

eşantionare pentru verificarea respectării condiţiilor privind conţinutul de sulf din combustibilii

lichizi, cu modificările ulterioare;

12. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei, aprobată cu

modificări şi completări prin Legea nr. 655/2001;

13. Hotărârea Guvernului nr. 731/2004 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia

atmosferei;

14. Hotărârea Guvernului nr. 738/2004 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune în

domeniul protecţiei atmosferei;

15. Hotărârea Guvernului nr. 586/2004 privind înfiinţarea şi organizarea Sistemului naţional de

evaluare şi gestionare integrată a calităţii aerului;

16. Hotărârea Guvernului nr. 543/2004 privind elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor şi

programelor de gestionare a calităţii aerului;

17. Hotărârea Guvernului nr. 645/2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale a României

privind schimbările climatice - 2005 - 2007;

18. Hotărârea Guvernului nr. 1.877/2005 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune privind

schimbările climatice (PNASC);

19. Hotărârea Guvernului nr. 163/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale în domeniul

eficienţei energetice;

20. Hotărârea Guvernului nr. 890/2003 privind aprobarea "Foii de parcurs din domeniul

energetic din România", cu modificările ulterioare;

21. Hotărârea Guvernului nr. 1.535/2003 privind aprobarea Strategiei de valorificare a surselor

regenerabile de energie;

22. Ordinul ministrului sănătăţii nr. 923/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale de sănătate

publică;

23. Hotărârea Guvernului nr. 689/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a

benzinei şi motorinei, cu modificările şi completările ulterioare;

24. Ordinul ministrului de stat, ministrul economiei şi comerţului, nr. 742/2004 privind

aprobarea Sistemului de monitorizare a calităţii benzinei şi motorinei, cu modificările ulterioare;

25. Ordinul ministrului de stat, ministrul economiei şi comerţului, nr. 907/2004 pentru

aprobarea Listei organismelor recunoscute care realizează activitatea de eşantionare, cu

modificările ulterioare;

26. Hotărârea Guvernului nr. 568/2001 privind stabilirea cerinţelor tehnice pentru limitarea

emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea, încărcarea, descărcarea şi

distribuţia benzinei la terminale şi la staţiile de benzină, cu modificările şi completările ulterioare;

27. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 781/2004 pentru aprobarea Normelor

metodologice privind măsurarea emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea şi

încărcarea/descărcarea benzinei la terminale;

28. Ordinul ministrului economiei şi comerţului nr. 122/2005 privind înlocuirea anexei la

Ordinul ministrului industriei şi resurselor nr. 337/2001 pentru aprobarea Normelor privind

inspecţia tehnică a instalaţiilor, echipamentelor şi dispozitivelor utilizate în scopul limitării

emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea, încărcarea, descărcarea şi

distribuţia benzinei la terminale şi la staţiile de benzină;

29. Ordinul ministrului economiei şi comerţului nr. 468/2005 privind desemnarea organismelor

de inspecţie a instalaţiilor, echipamentelor şi dispozitivelor utilizate în scopul limitării emisiilor de

compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea, încărcarea, descărcarea şi distribuţia benzinei

la terminale şi la staţiile de benzină, cu modificările ulterioare;

30. Ordinul ministrului economiei şi comerţului şi al ministrului transporturilor, construcţiilor şi

turismului nr. 716/2005/92/2006 pentru aprobarea Normelor privind inspecţia tehnică a

containerelor mobile utilizate pentru transferul benzinei de la un terminal la o staţie de benzină, la

alt depozit sau terminal, în scopul limitării emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din

operaţiile de încărcare, transport, descărcare şi distribuţie a benzinei la terminale şi la staţiile de

benzină;

31. Hotărârea Guvernului nr. 1.209/2004 privind stabilirea procedurilor pentru aprobarea de tip

a motoarelor destinate a fi montate pe maşini mobile nerutiere şi a motoarelor secundare destinate

vehiculelor pentru transportul rutier de persoane sau de marfă şi stabilirea măsurilor de limitare a

emisiilor de gaze şi particule poluante provenite de la acestea, în scopul protecţiei atmosferei, cu

modificările ulterioare;

32. Hotărârea Guvernului nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia

apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, cu modificările ulterioare;

33. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi

dezvoltării rurale nr. 242/197/2005 pentru aprobarea organizării Sistemului naţional de monitoring

integrat al solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi

proveniţi din surse agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie în

zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi şi pentru aprobarea Programului de

organizare a Sistemului naţional de monitoring integrat al solului, de supraveghere, control şi

decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surse agricole şi de management al

reziduurilor organice provenite din zootehnie în zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la

poluarea cu nitraţi;

34. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi

dezvoltării rurale nr. 1.182/1.270/2005 privind aprobarea Codului de bune practici agricole pentru

protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole;

35. Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 1.072/2003 privind

aprobarea organizării Monitoringului suport naţional integrat de supraveghere, control şi decizii

pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surse agricole în apele subterane şi de

suprafaţă şi pentru aprobarea Programului de supraveghere şi control corespunzător şi a

procedurilor şi instrucţiunilor de evaluare a datelor de monitorizare a poluanţilor proveniţi din

surse agricole în apele de suprafaţă şi în apele subterane;

36. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2004 privind instituirea Programului de stimulare

a înnoirii Parcului naţional auto, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 72/2005;

37. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 130/2005 pentru aprobarea

Instrucţiunilor privind modalităţile de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2004

privind instituirea Programului de stimulare a înnoirii Parcului naţional auto, modificată şi

completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2005;

38. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2006 privind reluarea pentru anul 2006 a

Programului de stimulare a înnoirii Parcului naţional auto, aprobată cu modificări prin Legea nr.

373/2006;

39. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 579/2006 pentru aprobarea

Instrucţiunilor privind modalităţile de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2006

privind reluarea pentru anul 2006 a Programului de stimulare a înnoirii Parcului naţional auto;

40. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu

modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006;

41. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 578/2006 pentru aprobarea

Metodologiei de calcul al contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru mediu;

42. Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă,

Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul

Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia,

Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta,

Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica

Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii

şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind

aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la

Luxemburg la 25 aprilie 2005.



ORDIN Nr. 1387 din 31 decembrie 2006 privind aprobarea Procedurii de participare a publicului la

elaborarea, modificarea sau revizuirea programelor de acţiune pentru zonele vulnerabile la poluarea cu

nitraţi din surse agricole

Prezenta procedură stabileşte principiile, condiţiile, regulile şi mecanismele privind consultarea şi participarea

publicului la elaborarea, modificarea sau revizuirea programelor de acţiune pentru zonele vulnerabile la poluarea

cu nitraţi din surse agricole, la care fac referire prevederile art. 6 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 964/2000

privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole, cu

modificările şi completările ulterioare, care transpune Directiva 91/676/CEE privind protecţia apelor împotriva

poluării cu nitraţi din surse agricole.

ART. 1

Consultarea publicului şi încurajarea participării active a acestuia la luarea deciziei la elaborarea anumitor

planuri şi programe în legătură cu mediul reprezintă o obligaţie stabilită prin prevederile art. 7 din Convenţia

privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu,

semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin Legea nr. 86/2000.



CAP. 2

Principii



ART. 2

Consultarea publicului şi încurajarea participării active a acestuia la luarea deciziei în legătură cu mediul se fac

cu respectarea următoarelor principii:

a) consultarea publicului va fi asigurată de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, de Administraţia

Naţională "Apele Române" şi de comitetele de bazin; aceasta trebuie să aibă loc într-o etapă anterioară elaborării

deciziilor, la un nivel în care opţiunile sunt încă deschise, iar influenţa publicului poate fi exercitată;

b) participarea activă a publicului va fi încurajată, astfel încât acesta să îşi aducă o contribuţie activă la luarea

deciziei pentru elaborarea anumitor planuri şi programe în legătură cu mediul.



ART. 4

În sensul prezentei proceduri sunt obligatorii consultarea publicului şi încurajarea participării active a acestuia

la elaborarea, modificarea sau revizuirea programelor de acţiune pentru zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi

din surse agricole, cu privire la:

a) calendarul şi programul de lucru, incluzând procedura de consultare, cu cel puţin un an înainte de data

prevăzută pentru aprobarea programelor de acţiune elaborate, modificate sau revizuite;

b) prezentarea diagnozelor pentru zonele vulnerabile identificate în cadrul bazinului, cu cel puţin 6 luni înainte

de data prevăzută pentru elaborarea, modificarea sau revizuirea programelor de acţiune pentru zonele vulnerabile

la poluarea cu nitraţi din surse agricole;

c) proiectele programelor de acţiune elaborate, modificate sau revizuite, cu cel puţin 3 luni înainte de data

prevăzută pentru aprobarea/adoptarea acestora.

ART. 5

În sensul prezentei proceduri, publicul îndreptăţit să participe la elaborarea, modificarea sau revizuirea

programelor de acţiune pentru zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole reprezintă:

a) toate persoanele fizice sau juridice, grupurile şi organizaţiile profesionale care sunt interesate sau care sunt

implicate în procesul de implementare a programelor de acţiune, care ar putea fi afectate de consecinţele

măsurilor luate sau care ar putea influenţa luarea deciziilor privind măsurile care sunt incluse în cadrul

programelor de acţiune;

b) organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi sunt considerate organizaţii

neguvernamentale relevante.

ART. 8

Pentru consultarea şi participarea publicului la elaborarea, modificarea sau revizuirea programelor de acţiune

pentru zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor,

Administraţia Naţională "Apele Române" şi comitetele de bazin vor lua unele măsuri, după cum urmează:

a) vor publica în presa centrală şi locală, precum şi prin mijloace electronice o informare scurtă în legătură cu

măsurile propuse, modalitatea prin care publicul poate avea acces la documentaţia de fundamentare a acestora,

dacă este cazul, locul şi data în care va avea loc dezbaterea publică, precum şi modul, termenele de primire a

comentariilor, observaţiilor şi propunerilor scrise şi adresa, inclusiv adresa electronică;

b) în arhiva Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, a Administraţiei Naţionale "Apele Române" şi a

comitetelor de bazin se vor păstra, după caz, separat, pe tematici, toate documentele, informaţiile, comentariile şi

observaţiile formulate pentru a înlesni accesul operativ al publicului la argumentările anterior exprimate şi pentru

a evita comentariile ulterioare.

ART. 9

Activitatea de consultare şi participare a publicului, în cazul în care va fi făcută sub formă de dezbatere

publică, va fi organizată în următoarele etape:

a) punerea la dispoziţie a documentelor pregătitoare şi explicarea motivului dezbaterii;

b) prezentarea în plen a documentelor, discutarea colectivă, înregistrarea părerilor;

c) acordarea unui timp de reflecţie de cel mult 30 de zile, care să permită transmiterea unui punct de vedere

scris către grupul de organizare a dezbaterii;

d) abordarea individuală a părerilor şi reacţiilor de grup;

e) propunerea unei noi versiuni a documentului, care să fie supusă unei noi dezbateri.

ART. 11

(1) În conformitate cu art. 2 din Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului

agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 296/216/2005, comitetele de bazin organizează grupuri de lucru

care cuprind reprezentanţi ai administraţiei publice locale, direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală,

organizaţii profesionale agricole şi zootehnice, direcţiile de sănătate publică, colectivităţi teritoriale, direcţiile de

gospodărire a apelor, oficii judeţene de studii pedologice şi agrochimie, agenţii şi asociaţii de protecţie a

mediului şi a consumatorilor şi, în măsura în care este necesar, toate persoanele sau organismele competente din

domeniu (15 - 20 de persoane).

(2) Grupurile de lucru analizează şi avizează diagnozele zonelor vulnerabile şi concluziile acestora, precum şi

proiectele programelor de acţiune sau, după caz, fac observaţii şi propuneri de modificare sau de completare cu

măsuri suplimentare.

(3) Grupurile de lucru analizează informaţiile, observaţiile şi propunerile primite de la public şi decid asupra

celor care pot fi incluse în cadrul măsurilor modificate, completate sau suplimentare.

(4) Grupurile de lucru participă, dacă este cazul, la dezbaterile publice de consultare şi participare a publicului,

organizate în conformitate cu art. 9.



HOTĂRÂRE Nr. 316 din 28 martie 2007 privind aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare al

Consiliului interministerial al apelor

ART. 1

(1) Consiliul interministerial al apelor, denumit în continuare Consiliul, este organism consultativ, fără

personalitate juridică, pe lângă autoritatea publică centrală din domeniul apelor.

(2) Consiliul se află în subordinea Consiliului interministerial pentru agricultură, dezvoltare rurală şi mediu,

conform pct. VIII.6 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 750/2005 privind constituirea consiliilor

interministeriale permanente.

ART. 2

(1) Consiliul este format din preşedinte, 15 membri şi 15 membri supleanţi, reprezentanţi cu funcţie de

demnitate publică şi/sau de conducere ai următoarelor instituţii:

a) un reprezentant al Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor;

b) un reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe;

c) un reprezentant al Departamentului pentru Afaceri Europene;

d) un reprezentant al Ministerului Apărării;

e) un reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice;

f) un reprezentant al Ministerului Economiei şi Comerţului;

g) un reprezentant al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;

h) un reprezentant al Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului;

i) un reprezentant al Ministerului Sănătăţii Publice;

j) un reprezentant al Ministerului Administraţiei şi Internelor;

k) un reprezentant al Ministerului Educaţiei şi Cercetării;

l) un reprezentant al Administraţiei Naţionale "Apele Române";

m) un reprezentant al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului;

n) un reprezentant al Administraţiei Fondului pentru mediu;

o) un reprezentant al Gărzii Naţionale de Mediu.

ART. 5

Consiliul are următoarele atribuţii principale:

b) stabileşte priorităţile în domeniul gospodăririi apelor şi face propuneri în vederea alocării şi mobilizării

resurselor financiare disponibile pentru realizarea priorităţilor stabilite;

j) urmăreşte stadiul implementării programelor de acţiune privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi

din surse agricole;



ART. 6

(6) Deciziile adoptate de Consiliu se comunică Consiliului interministerial pentru agricultură, dezvoltare rurală

şi mediu în termen de 5 zile de la adoptare, în vederea stabilirii măsurilor necesare.



ORDIN Nr. 344/239/742 din 26 aprilie 2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind modul de

completare a registrului agricol pentru perioada 2007 - 2011



Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza actelor normative

modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 25 august 2008.



Act de bază

#B: Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului internelor şi reformei

administrative şi al ministrului economiei şi finanţelor nr. 344/239/742/2007



Acte modificatoare

#M1: Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului internelor şi reformei

administrative şi al ministrului economiei şi finanţelor nr. 431/576/2456/2008



Pentru asigurarea unei evidenţe unitare cu privire la starea şi dezvoltarea agriculturii şi la buna utilizare a

resurselor locale, autorităţile administraţiei publice locale din toate unităţile administrativ-teritoriale vor organiza

întocmirea şi ţinerea la zi a registrului agricol pe suport de hârtie şi în format electronic, conform formularelor

prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 din Hotărârea Guvernului nr. 175/2007 privind registrul agricol pentru perioada

2007 - 2011.

Dimensiunile registrului agricol şi ale tabelelor centralizatoare vor fi stabilite astfel încât rubricile să fie destul

de mari, pentru a se putea încadra toate datele.

2. Registrul agricol constituie:

a) document oficial de evidenţă primară unitară în care se înscriu date privind terenurile deţinute, pe categorii,

modul de utilizare a suprafeţei agricole, suprafaţa arabilă cultivată cu principalele culturi, suprafeţele amenajate

pentru irigat, numărul pomilor, efectivele de păsări şi animale, utilajele şi instalaţiile agricole, mijloacele de

transport, construcţiile gospodăreşti.

Pentru gospodăriile populaţiei se înscriu şi date privind componenţa gospodăriilor şi evoluţia efectivelor de

păsări şi animale;

b) sursă de date pentru înfăptuirea pe plan local a unor politici ale administraţiei publice centrale: politica

fiscală, agrară, protecţiei sociale, edilitară, sanitară, şcolară etc.;

c) bază de date pentru satisfacerea unor solicitări ale cetăţenilor: eliberarea documentelor doveditoare privind

proprietatea asupra animalelor şi păsărilor, în vederea vânzării în târguri şi oboare, privind calitatea de

producător agricol, în vederea vânzării produselor la piaţă, privind starea materială pentru situaţii de protecţie

socială (şomaj, ajutor social etc.) etc.;

d) sursă administrativă de date pentru sistemul informaţional statistic (statistica curentă, pregătirea şi

organizarea recensămintelor, organizarea unui sistem de anchete prin sondaj etc.).

3. Consiliile locale comunale, orăşeneşti, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti vor lua măsuri

pentru întocmirea şi ţinerea la zi a registrului agricol, pe suport de hârtie şi în format electronic, pentru asigurarea

împotriva degradării, distrugerii sau sustragerii acestuia, precum şi pentru furnizarea datelor din registru, cu

respectarea prevederilor legale.

Registrul agricol, având caracterul unui document oficial care constituie o sursă importantă de informaţie, va fi

numerotat, parafat, sigilat, paginile vor fi legate corespunzător (evitându-se desprinderea filelor datorită utilizării

îndelungate a registrului agricol) şi înregistrat în registrul de intrare-ieşire al consiliului local respectiv.

Prefecţii veghează la respectarea prevederilor legale cu privire la întocmirea şi ţinerea evidenţei registrului

agricol, precum şi la corectitudinea datelor înscrise în acesta.

4. Se vor completa volume separate pentru următoarele categorii de deţinători de terenuri, animale şi păsări:

- gospodării ale populaţiei cu domiciliul în comuna/oraşul/municipiul/sectorul municipiului Bucureşti (tipul 1);

- persoane fizice cu domiciliul în alte localităţi care deţin terenuri, animale, păsări şi/sau construcţii pe raza

localităţii (tipul 2);

- unităţi cu personalitate juridică cu sediul în localitate (societăţi comerciale, societăţi/asociaţii agricole, unităţi

de învăţământ, sănătate, culte, industrie, transport, construcţii, administraţie publică etc.) (tipul 3). Nu se înscriu

unităţile aparţinând Ministerului Apărării, Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Ministerului

Justiţiei şi Serviciului Român de Informaţii;

- unităţi cu personalitate juridică cu sediul în altă localitate, care deţin terenuri, animale, păsări sau construcţii

pe raza localităţii (tipul 4).

5. La comune se înscriu în registrul agricol toate gospodăriile populaţiei, chiar dacă nu deţin terenuri agricole

şi silvice, animale, păsări sau construcţii, precum şi unităţile cu personalitate juridică ce deţin terenuri agricole şi

silvice, animale, păsări sau construcţii. De asemenea, se înscriu toate gospodăriile populaţiei din localităţi rurale

care aparţin din punct de vedere administrativ de oraşe sau de municipii, stabilite potrivit legii.

La oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului Bucureşti se înscriu în registrul agricol numai gospodăriile

populaţiei şi unităţile cu personalitate juridică ce deţin terenuri agricole şi silvice, precum şi cele care deţin

animale şi păsări pe specii şi categorii, respectiv efectivele de păsări, bovine, porcine, ovine, caprine, cabaline şi

familii de albine. Înregistrarea familiilor de albine se face în registrul agricol în localitatea de domiciliu a

proprietarului.

6. Înscrierea datelor în registrul agricol se va face pe baza declaraţiei date sub semnătura proprie de capul

gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei, prin vizitarea gospodăriilor de către

persoanele împuternicite cu completarea registrului agricol. Înregistrarea în registrul agricol a datelor privind

clădirile şi terenurile, a titularului dreptului de proprietate asupra acestora, precum şi schimbarea categoriei de

folosinţă se pot face numai pe bază de documente anexate la declaraţia făcută sub semnătura proprie a capului de

gospodărie sau, în lipsa acestuia, a unui membru major al gospodăriei, sub sancţiunea nulităţii. În cazul în care

nu există documente, înregistrarea în registrul agricol a datelor privind clădirile şi terenurile, a titularului

dreptului de proprietate asupra acestora, precum şi schimbarea categoriei de folosinţă se pot face pe baza

declaraţiei date sub semnătura proprie de capul gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al

gospodăriei, sub sancţiunea nulităţii.

Înscrierea datelor în registrul agricol se poate face şi la sediul primăriei în cazul în care capul gospodăriei se

prezintă din proprie iniţiativă sau pentru rezolvarea altor probleme.

Persoanele care nu au domiciliul în localitate vor trimite declaraţia prevăzută la alin. 1 prin poştă, cu

confirmare de primire, pe cheltuiala lor, sau vor putea face declaraţia prin procură.

În cazul indiviziunii, oricare dintre coindivizari va putea da declaraţia în condiţiile alin. 1 sau, după caz, ale

alin. 3.

Pentru unităţile cu personalitate juridică datele se înscriu în registrul agricol pe baza declaraţiilor date de

conducătorul unităţii respective, însoţite de documente.

7. Înscrierea datelor în registrul agricol se va face de agentul agricol, respectiv de statisticianul sau

funcţionarul căruia îi revine prin hotărâre a consiliului local respectiv sarcina completării, ţinerii la zi şi

centralizării datelor din registrul agricol, pe suport de hârtie şi în format electronic.

Secretarul unităţii administrativ-teritoriale coordonează, verifică şi răspunde de modul de completare şi de

ţinere la zi a registrului agricol.

Orice modificare a datelor înscrise în registrul agricol se face numai de secretarul consiliului local respectiv.

17. Termenele la care se efectuează declararea datelor pentru înscrierea în registrul agricol sunt următoarele:

a) 5 - 20 ianuarie, pentru datele anuale privind membrii gospodăriei, terenul în proprietate, clădirile de locuit,

construcţiile gospodăreşti şi mijloacele de transport cu tracţiune animală şi mecanică, maşinile agricole (utilaje,

instalaţii agricole), efectivele de păsări, animale existente în gospodărie/unitatea cu personalitate juridică, la

începutul anului, precum şi modificările intervenite în cursul anului precedent în efectivele de păsări, bovine,

porcine, ovine, caprine şi cabaline pe care le deţin prin vânzări-cumpărări, produşi obţinuţi, păsări, animale

moarte sau sacrificate, alte intrări-ieşiri;

b) 1 - 15 mai, pentru datele privind modul de folosinţă a terenului, suprafeţele cultivate, numărul pomilor

fructiferi.

Persoanele fizice şi juridice pot declara date pentru a fi înscrise în registrul agricol şi în afara acestor intervale

de timp, în cazul în care au intervenit modificări deosebite în patrimoniul agricol.



CAP. 4

Suprafaţa arabilă cultivată pe raza localităţii



Se completează pentru toate categoriile de deţinători.

Se vor înscrie suprafeţele situate pe raza comunei/oraşului/municipiului, cultivate direct de persoane fizice şi

persoane juridice cu principalele culturi, indiferent de forma de deţinere a terenurilor respective (proprietate

privată, arendă, cote-părţi etc.).

Alte cereale (cod rând 07) - se cuprind culturile de orez, mei, dughie, hrişcă etc.

Alte leguminoase pentru boabe (cod rând 10) - se cuprind culturile de linte, bob, năut, arahide, fasoliţă etc.

Plante textile - total (cod rând 11) - se includ culturile de in pentru fibre, cânepă pentru fibre, bumbac, iuca,

abutilon etc.

Alte plante uleioase (cod rând 15) - se cuprind culturile de ricin, in pentru ulei, muştar, dovleac pentru

seminţe, mac etc.

Alte plante pentru alte industrializări (cod rând 18) - se cuprind culturile de sorg pentru mături, cicoare etc.

Plante pentru producerea de seminţe şi seminceri (cod rând 29) - se înscriu numai suprafeţele loturilor

semincere cultivate în scopul producerii de seminţe şi seminceri; nu se înscriu parcelele reţinute din culturile

existente în vederea obţinerii de sămânţă.

Alte culturi (cod rând 32) - se cuprind culturile neincluse în codurile 01 - 31, inclusiv câmpuri experimentale,

sere şi răsadniţe.

În suprafaţa arabilă cultivată nu se cuprind terenurile situate pe marginea străzilor/uliţelor, care sunt cultivate

cu cartofi, legume, plante de nutreţ etc.



CAP. 5

Pomi fructiferi - în livezi şi răzleţi - pe raza localităţii



Se completează pentru toate categoriile de deţinători.

Pomii pe rod - total (cod rând 01) reprezintă numărul total al pomilor fructiferi pe rod deţinuţi de

gospodărie/unitatea cu personalitate juridică, aflaţi atât în livezi, cât şi răzleţi, în câmp sau în jurul casei, pe raza

comunei, oraşului, municipiului, sectorului municipiului Bucureşti, de domiciliu/sediu.

CAP. 6

Suprafeţe amenajate pentru irigat



Se completează pentru toate categoriile de deţinători.

Se înscriu date cu privire la suprafeţele irigate efectiv, situate pe raza comunei/oraşului/municipiului şi în alte

localităţi, cultivate direct de persoane fizice şi persoane juridice, indiferent de forma de deţinere a terenurilor

respective (proprietate, arendă, cote-părţi etc.).

Se înscriu suprafeţele cultivate şi irigate, nominalizate la principalele culturi sau grupe de culturi), ceea ce

reprezintă suprafaţa arabilă totală irigată, precum şi categoriile de folosinţă reprezentate de păşuni şi fâneţe,

plantaţiile viticole şi pomicole, care însumate reprezintă totalul terenului agricol irigat efectiv.



CAP. 7

Animalele domestice - situaţia la începutul anului



Se completează pentru toate categoriile de deţinători.

Se înscriu date cu privire la efectivele de animale pe total specie şi pe principalele grupe de vârstă şi sex

existente pe raza localităţii.

În localităţile de unde în mod obişnuit pleacă animalele la iernat în alte localităţi, în sălaşuri la munte sau în

bălţi se vor înscrie, pe baza declaraţiei capului gospodăriei sau a unui membru major al acesteia, şi animalele

respective. În cazul în care un animal aparţine mai multor proprietari, acesta se înscrie la gospodăria unde se

găseşte animalul în momentul înregistrării (declarării).



CAP. 8

Evoluţia efectivelor de animale în cursul anului



Se completează numai pentru gospodăriile populaţiei cu domiciliul în localitate şi pentru persoanele fizice cu

domiciliul în alte localităţi, care deţin animale pe raza localităţii.

Datele înscrise se referă la modificările intervenite în efectivele animalelor, cum sunt produşii vii obţinuţi,

cumpărări, vânzări, tăieri, animale moarte etc.

Datele privind evoluţia animalelor se vor înscrie separat pentru fiecare semestru.



CAP. 9

Utilaje, instalaţii agricole şi mijloace de transport existente la începutul anului



Se completează pentru toate categoriile de deţinători.

Se înscriu echipamentele existente şi care sunt în stare de funcţionare. Se cuprind echipamentele dobândite

prin cumpărare, dotare, concesionare, moştenire etc.



Echipamentele în proprietatea gospodăriilor sau a unităţilor cu personalitate juridică, care sunt date cu chirie

altor gospodării sau altor agenţi economici, se înscriu la proprietar; nu se înscriu echipamentele luate cu chirie.

La tractoare se înscriu toate tractoarele cu cel puţin două axe, cu pneuri sau şenile, destinate în principal

executării lucrărilor agricole.

Motocultoarele sunt vehicule motorizate cu un singur ax. La pluguri cu tracţiune animală se înscriu cele

tractate de un singur animal şi cele tractate de mai multe animale.

La semănători cu tracţiune mecanică se înscriu atât cele tractate, cât şi cele purtate.

La semănători cu tracţiune animală se înscriu numai cele de fabricaţie industrială.

La maşini de stropit şi prăfuit nu se includ echipamentele portabile.

La remorci pentru tractor se înscriu toate tipurile (monoaxiale, cu două sau mai multe axe). La care şi căruţe

nu se cuprind trăsurile, docarele, şaretele etc.

La instalaţii pentru prepararea furajelor se cuprind bucătăriile furajere, uruitoarele, tocătoarele de furaje.

La instalaţii pentru muls mecanic se înscriu şi tancuri de răcire a laptelui.



CAP. 10

Construcţii pe raza localităţii

Se completează pentru toate categoriile de deţinători.

Se înscriu date cu privire la clădirile de locuit şi celelalte construcţii gospodăreşti (se înscrie codul materialelor

de construcţii, anul dării în folosinţă) deţinute în proprietate pe raza localităţii. Se vor adăuga rubrici libere pentru

înscrierea altor categorii de anexe sau dependinţe (exemplu, bucătării de vară etc). La gospodăriile care posedă

construcţii de locuit ce au în prelungire încăperi care servesc drept grajd, şure etc. se vor defalca suprafaţa

destinată pentru locuit şi suprafaţa destinată pentru adăpostul animalelor (grajd).



TITLUL III

Centralizarea datelor din registrul agricol

PARTEA a II-a

3. Centralizarea datelor pe comună, oraş, municipiu, sector al municipiului Bucureşti se face în următoarele

perioade:

a) până la 30 ianuarie, pentru datele privind evoluţia efectivelor de păsări, bovine, porcine, ovine şi caprine pe

întregul an expirat;

b) până la 15 februarie, datele privind construcţiile noi (clădiri de locuit şi construcţii gospodăreşti), mijloacele

de transport şi maşinile agricole (utilajele, instalaţiile agricole);

c) între 1 - 15 iunie, pentru datele privind modul de folosinţă a terenului, suprafeţele cultivate şi numărul

pomilor.

Datele centralizate pe comune, oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului Bucureşti vor fi comunicate

direcţiilor generale de statistică judeţene şi a municipiului Bucureşti la termenele şi pe formularele elaborate de

Institutul Naţional de Statistică, respectiv pe suport de hârtie şi în format electronic, conform formularelor

elaborate în format electronic de Institutul Naţional de Statistică, după caz.



HOTĂRÂRE Nr. 483 din 23 mai 2007 pentru aprobarea hotărârilor cuprinse în Protocolul Sesiunii a XVIII-

a a Comisiei hidrotehnice româno-ungare, semnat la Nyiregyhaza la 30 martie 2007, pentru aplicarea

Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind colaborarea pentru protecţia

şi utilizarea durabilă a apelor de frontieră, semnat la Budapesta la 15 septembrie 2003



- Experţii părţilor propun ca la următoarea întâlnire a Grupei de experţi pentru Directiva-cadru pentru apă să se

continue această activitate de delimitare şi armonizare, cu luarea în considerare şi a corpurilor de apă aflate la

risc din punctul de vedere al substanţelor organice, nutrienţi/nitraţi, al substanţelor prioritar periculoase şi

hidromorfologic.



ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 68 din 28 iunie 2007 privind răspunderea de mediu cu referire la

prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului

ART. 1

Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte cadrul de reglementare al răspunderii de mediu, bazată pe principiul

"poluatorul plăteşte", în scopul prevenirii şi reparării prejudiciului asupra mediului.

ART. 3

(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică:

a) prejudiciului asupra mediului, cauzat de orice tip de activitate profesională prevăzută în anexa nr. 3, şi

oricărei ameninţări iminente cu un astfel de prejudiciu determinate de oricare dintre aceste activităţi;

b) prejudiciului asupra speciilor şi habitatelor naturale protejate şi oricărei ameninţări iminente cu un astfel de

prejudiciu cauzat de orice activitate profesională, alta decât cele prevăzute în anexa nr. 3, ori de câte ori

operatorul acţionează cu intenţie sau din culpă.

(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică prejudiciului asupra mediului sau unei ameninţări iminente cu un

astfel de prejudiciu, cauzate de poluarea cu caracter difuz, numai când se poate stabili o legătură de cauzalitate

între prejudiciu şi activităţile operatorilor individuali.

(4) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu dă persoanelor fizice sau juridice de drept privat dreptul la compensaţie

ca o consecinţă a prejudiciului asupra mediului sau a ameninţării iminente cu un astfel de prejudiciu. În aceste

situaţii se aplică prevederile dreptului comun.

ART. 4

(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică:

d) utilizării în scopuri agricole a nămolului provenit din staţiile de epurare a apelor uzate urbane, tratat

conform unui standard aprobat;

ART. 6

(1) Agenţia judeţeană pentru protecţia mediului este autoritatea competentă pentru stabilirea şi luarea

măsurilor preventive şi reparatorii, precum şi pentru evaluarea caracterului semnificativ al prejudiciului asupra

mediului.

(2) La stabilirea măsurilor preventive agenţia judeţeană pentru protecţia mediului se consultă cu comisariatele

judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu. În funcţie de factorul de mediu potenţial afectat, agenţia judeţeană

pentru protecţia mediului se poate consulta şi cu următoarele autorităţi şi/sau instituţii:

a) direcţiile bazinale de apă;

b) consiliile ştiinţifice organizate la nivelul ariilor naturale protejate;

c) oficiile de studii pedologice şi agrochimice judeţene;

d) inspectoratele teritoriale de regim silvic şi de vânătoare.

(3) La evaluarea caracterului semnificativ al prejudiciului asupra mediului şi la stabilirea măsurilor reparatorii

agenţia judeţeană pentru protecţia mediului consultă pe lângă autorităţile prevăzute la alin. (2), după caz, şi

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.

ART. 9

Autoritatea competentă pentru constatarea prejudiciului asupra mediului, a unei ameninţări iminente cu un

astfel de prejudiciu, precum şi pentru identificarea operatorului responsabil este Garda Naţională de Mediu, prin

comisariatele judeţene.

ART. 20

(1) Orice persoană fizică sau juridică care este afectată sau posibil a fi afectată de un prejudiciu asupra

mediului sau care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim are dreptul:

a) să transmită comisariatului judeţean al Gărzii Naţionale de Mediu orice observaţii referitoare la producerea

unui prejudiciu asupra mediului sau a unei ameninţări iminente cu un astfel de prejudiciu;

b) să solicite agenţiei judeţene pentru protecţia mediului, în scris sau prin mijloace electronice de comunicare,

să ia măsurile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

(2) Se poate adresa comisariatului judeţean al Gărzii Naţionale de Mediu şi, respectiv, agenţiei judeţene pentru

protecţia mediului şi orice organizaţie neguvernamentală care promovează protecţia mediului şi care îndeplineşte

condiţiile cerute de legislaţia în vigoare, considerându-se că aceasta este vătămată într-un drept al său ori într-un

interes legitim.

ART. 26

Operatorul suportă costurile acţiunilor preventive şi reparatorii, inclusiv în situaţia în care aceste costuri au

fost efectuate de agenţia judeţeană pentru protecţia mediului.

ANEXA 2



Repararea prejudiciului asupra mediului



Prezenta anexă stabileşte cadrul comun pentru alegerea celor mai potrivite măsuri care să asigure repararea

prejudiciului asupra mediului.

1. Repararea prejudiciului asupra apelor sau a speciilor ori habitatelor naturale protejate

Repararea prejudiciului adus apelor sau speciilor ori habitatelor naturale protejate se realizează prin readucerea

acestora la starea iniţială, printr-o reparare primară, complementară şi compensatorie, unde:

a) Reparare "primară" înseamnă orice măsură de remediere care readuce resursele naturale prejudiciate şi/sau

serviciile afectate la starea iniţială sau la o stare apropiată de aceasta.

b) Reparare "complementară" înseamnă orice măsură de remediere întreprinsă cu privire la resursele naturale

şi/sau serviciile pentru a compensa faptul că repararea primară nu a condus la refacerea completă a resurselor

naturale şi/sau a serviciilor prejudiciate;

c) Reparare "compensatorie" înseamnă orice măsură întreprinsă pentru a compensa pierderile interimare de

resurse naturale şi/sau de servicii care au loc între data producerii prejudiciului şi momentul în care repararea

primară îşi produce pe deplin efectul;

d) "Pierderi interimare" înseamnă pierderi care rezultă din faptul că resursele naturale şi/sau serviciile

prejudiciate nu-şi pot îndeplini funcţiile ecologice sau nu pot furniza servicii altor resurse naturale sau publicului

până când îşi fac efectul măsurile primare sau complementare. Nu constau în compensarea financiară acordată

publicului.

În cazul în care repararea primară nu conduce la readucerea mediului la starea iniţială, se iau măsuri de

reparare complementară. În afară de aceasta, pentru a compensa pierderile interimare suferite se recurge la

repararea compensatorie.

Repararea prejudiciului asupra apelor, speciilor sau a habitatelor naturale protejate implică, de asemenea,

îndepărtarea oricărui risc semnificativ cu impact negativ asupra sănătăţii umane.

1.1. Obiectivele reparării

Scopul reparării primare

1.1.1. Scopul reparării primare este de a readuce resursele naturale şi/sau serviciile prejudiciate la starea

iniţială sau la o stare apropiată de aceasta.

Scopul reparării complementare

1.1.2. În cazul în care resursele naturale şi/sau serviciile prejudiciate nu revin la starea iniţială, se recurge la

repararea complementară. Scopul reparării complementare este de a furniza un nivel al resurselor naturale şi/sau

serviciilor inclusiv, după caz, într-un sit alternativ, similar cu cel care ar fi fost furnizat dacă situl prejudiciat ar fi

revenit la starea sa iniţială. În cazul în care este posibil şi oportun, situl alternativ trebuie să fie legat geografic de

situl prejudiciat, luând în considerare interesele populaţiei afectate.

Scopul reparării compensatorii

1.1.3. Repararea compensatorie se întreprinde pentru a compensa pierderile interimare de resurse naturale şi de

servicii până la refacerea acestora. Compensarea constă în îmbunătăţiri suplimentare aduse habitatelor naturale şi

speciilor protejate sau apelor, fie în situl prejudiciat, fie într-un alt sit alternativ. Ea nu constă într-o compensare

financiară acordată publicului.

1.2. Identificarea măsurilor de reparare

Identificarea măsurilor de reparare primară

1.2.1. Se iau în considerare opţiunile de acţiune menite să readucă direct resursele naturale şi serviciile la

starea lor iniţială în ritm accelerat, ori cele de recuperare pe cale naturală.

Identificarea măsurilor de reparare complementară şi compensatorie

1.2.2. La determinarea complexităţii măsurilor de reparare complementare şi compensatorii se utilizează în

primul rând abordările vizând o echivalenţă "resursă la resursă" sau "serviciu la serviciu". În cadrul acestor

abordări, au prioritate acţiunile care furnizează resurse naturale şi/sau servicii de acelaşi tip, calitate şi cantitate

cu cele prejudiciate. Când acest lucru nu este posibil, se furnizează resurse naturale şi/sau servicii alternative. De

exemplu, o reducere a calităţii măsurilor poate fi compensată cu un număr mai mare de măsuri de reparare.

1.2.3. În cazul în care nu se poate utiliza prima variantă de abordare "resursă la resursă" sau "serviciu la

serviciu", se folosesc tehnicile alternative de evaluare. Agenţia judeţeană pentru protecţia mediului în colaborare

cu Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului pot stabili metoda care trebuie folosită, de exemplu, evaluarea

monetară, pentru a determina amploarea măsurilor reparatorii complementare şi compensatorii necesare. În cazul

în care se poate face o evaluare a pierderilor de resurse şi/sau servicii, însă evaluarea înlocuirii resurselor naturale

şi/sau serviciilor nu se poate realiza într-un timp util sau la un cost rezonabil, Agenţia judeţeană pentru protecţia

mediului în colaborare cu Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului pot alege măsurile reparatorii al căror cost

este echivalent cu valoarea monetară estimată a resurselor naturale şi/sau a serviciilor pierdute.

Măsurile reparatorii complementare şi compensatorii se stabilesc astfel încât să furnizeze resurse naturale

şi/sau servicii suplimentare ţinând seama de perioada de timp necesară şi de cerinţele de planificare a măsurilor

reparatorii. De exemplu, cu cât este mai lungă perioada de revenire la starea iniţială, cu atât va fi mai mare

numărul măsurilor reparatorii compensatorii care vor fi luate, toate celelalte rămânând egale.

1.3. Alegerea opţiunilor reparatorii

1.3.1. Opţiunile rezonabile reparatorii se evaluează folosind cele mai bune tehnologii disponibile, pe baza

următoarelor criterii:

a) efectul fiecărei opţiuni asupra sănătăţii şi securităţii populaţiei;

b) costul punerii în aplicare a opţiunii;

c) şansele de reuşită a fiecărei opţiuni;

d) măsura în care fiecare opţiune va preveni viitoare prejudicii şi va evita prejudicii colaterale care s-ar putea

produce ca rezultat al punerii în aplicare a acestei opţiuni;

e) măsura în care fiecare opţiune are efecte favorabile asupra fiecărei componente a resursei naturale şi/sau

serviciului;

f) măsura în care fiecare opţiune ţine cont de aspectele sociale, economice şi culturale relevante şi de alţi

factori relevanţi specifici locului;

g) termenul necesar pentru ca refacerea prejudiciului asupra mediului să fie efectivă;

h) măsura în care fiecare opţiune conduce la refacerea zonei prejudiciate;

i) legătura geografică cu zona prejudiciată.

1.3.2. La evaluarea diferitelor opţiuni reparatorii identificate pot fi alese măsuri reparatorii primare care nu

restabilesc în întregime starea iniţială a apelor sau a habitatelor naturale ori speciilor protejate care au fost

prejudiciate, sau măsuri care produc o refacere mai lentă. Această decizie poate fi luată numai dacă resursele

naturale şi/sau serviciile existente ale sitului primar ca urmare a deciziei, sunt compensate prin intensificarea

acţiunilor complementare sau compensatorii în scopul furnizării unui nivel similar al resurselor şi/sau serviciilor,

aşa cum existau. O astfel de situaţie este, de exemplu, când resursele naturale şi/sau serviciile echivalente pot fi

furnizate altundeva, la un cost mai mic. Măsurile reparatorii suplimentare se stabilesc în conformitate cu regulile

prevăzute la pct. 1.2.2.

1.3.3. Fără a aduce atingere regulilor stabilite la pct. 1.3.2. şi conform art. 18 din ordonanţa de urgenţă, agenţia

locală pentru protecţia mediului este abilitată să decidă că nu este necesar a se lua măsuri suplimentare reparatorii

în cazul în care:

(a) măsurile reparatorii deja luate garantează că nu mai există niciun risc semnificativ care să afecteze în mod

negativ sănătatea umană, apele sau speciile şi habitatele naturale protejate, şi

(b) costul măsurilor reparatorii care trebuie luate pentru atingerea stării iniţiale sau a unui nivel similar ar fi

disproporţionat în raport cu beneficiile de mediu aşteptate.

2. Repararea prejudiciului asupra solului

Se iau măsurile necesare pentru a asigura, cel puţin, eliminarea, controlul, izolarea sau diminuarea poluanţilor

relevanţi, astfel încât solul contaminat, ţinând cont de utilizarea lui actuală sau viitoare, aprobată la momentul

prejudiciului, să nu mai prezinte vreun risc semnificativ cu impact negativ asupra sănătăţii umane. Prezenţa unor

astfel de riscuri se evaluează prin proceduri de evaluare a riscului, având în vedere caracteristicile şi categoria de

folosinţă a solului, tipul şi concentraţia substanţelor, preparatelor, organismelor sau microorganismelor

periculoase, gradul de risc pe care acestea îl reprezintă şi posibilitatea de dispersie. Categoria de folosinţă a

solului se stabileşte pe baza reglementărilor care privesc folosinţa solului sau a altor reglementări relevante, în

vigoare la data producerii prejudiciului.

În cazul în care se schimbă categoria de folosinţă a solului, se iau toate măsurile necesare pentru a preveni

orice efecte negative asupra sănătăţii umane.

În cazul în care nu există reglementări privind folosinţa solului sau alte reglementări relevante, categoria de

folosinţă a zonei respective se determină în funcţie de caracteristica suprafeţei unde s-a produs prejudiciul, luând

în considerare dezvoltarea sa previzionată.

Se ia în considerare opţiunea de regenerare pe cale naturală, opţiune în care nu are loc nicio intervenţie umană

directă în procesul de regenerare.

ANEXA 3



Activităţile pentru care răspunderea este obiectivă



1. Funcţionarea instalaţiilor care fac obiectul procedurii de autorizare integrată de mediu conform prevederilor

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu

modificări prin Legea nr. 84/2006. Aceasta înseamnă activităţile prevăzute în anexa nr. 1 a Ordonanţei de urgenţă

a Guvernului nr. 152/2005 aprobată cu modificări prin Legea nr. 84/2006, cu excepţia instalaţiilor sau părţi ale

instalaţiilor utilizate pentru cercetare, dezvoltare şi testare de produse şi procese noi.

3. Toate evacuările în apele interioare de suprafaţă care necesită o autorizare prealabilă conform Hotărârii

Guvernului nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi

pierderilor de substanţe prioritar periculoase, cu modificările şi completările ulterioare.

4. Toate evacuările substanţelor în apele subterane, care necesită o autorizare prealabilă conform Hotărârii

Guvernului nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi

pierderilor de substanţe prioritar periculoase, cu modificările şi completările ulterioare.

5. Evacuarea sau injectarea unor poluanţi în apele de suprafaţă sau subterane, care necesită un aviz, o

autorizaţie sau o înregistrare pe baza unor reguli general obligatorii, conform Legii nr. 107/1996, cu modificările

şi completările ulterioare.

HOTĂRÂRE Nr. 1408 din 19 noiembrie 2007 privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării

solului şi subsolului

ART. 1

Prezenta hotărâre reglementează modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului, în

scopul identificării prejudiciilor aduse acestora şi stabilirii responsabilităţilor pentru refacerea mediului geologic.

ART. 4

(1) Investigarea mediului geologic pentru evaluarea contaminării se realizează prin metode specifice geologice

şi pedologice.

(2) Metodele prevăzute la alin. (1) se stabilesc în funcţie de caracteristicile geologice ale formaţiunilor poluate,

de natura poluantului şi de distribuţia acestuia în suprafaţă şi în plan vertical.

(3) Pachetul minimal obligatoriu de metode cuprinde investigarea geologică şi/sau hidrogeologică, geochimică

şi geofizică.

ART. 5

(1) Investigarea şi evaluarea poluării solului şi subsolului reprezintă obligaţia şi responsabilitatea operatorului

economic sau deţinătorului de teren care a desfăşurat ori desfăşoară activităţi poluatoare sau potenţial poluatoare

pentru mediul geologic.

(2) Investigarea şi evaluarea poluării solului şi subsolului se realizează în următoarele cazuri:

a) la constatarea unei poluări potenţial periculoasă pentru sănătatea oamenilor şi pentru mediu;

b) la elaborarea bilanţului de mediu;

c) la stabilirea obligaţiilor de mediu, în cazul schimbării statutului juridic al terenurilor pe care s-a desfăşurat o

activitate cu impact asupra mediului;

d) la identificarea unei surse potenţial poluatoare a solului şi subsolului;

e) periodic, pentru urmărirea evoluţiei în timp a siturilor contaminate a căror remediere se realizează prin

atenuare naturală, bioremediere sau metode de remediere de lungă durată;

f) la monitorizarea siturilor după încheierea programelor sau proiectelor de curăţare, remediere şi/sau

reconstrucţie ecologică;

g) la producerea accidentelor care conduc la poluarea terenului, după îndepărtarea sursei şi poluanţilor

deversaţi în mediul geologic.

ART. 6

La încetarea activităţii cu impact asupra mediului geologic, la schimbarea activităţii sau a destinaţiei

terenului, operatorul economic sau deţinătorul de teren este obligat să realizeze investigarea şi evaluarea

poluării mediului geologic.

ART. 7

(1) Finanţarea lucrărilor de investigare şi evaluare a poluării mediului geologic este suportată de operatorul

economic sau de deţinătorul de teren, în cazul poluărilor actuale şi istorice.

(2) Pentru situri contaminate orfane şi abandonate aparţinând domeniului public al statului, lucrările de

investigare şi de evaluare a poluării mediului geologic sunt finanţate de la bugetul de stat, prin bugetele

autorităţilor care le administrează sau din fonduri structurale şi de coeziune, prin proiecte aprobate spre finanţare

în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri.

ART. 8

(1) Evaluarea intensităţii poluării într-un sit contaminat se efectuează prin comparaţie cu fondul natural din

zonele adiacente şi cu valorile de prag de alertă şi prag de intervenţie.

(2) Valorile de fond natural se stabilesc în funcţie de zonă şi de formaţiunea geologică existentă.

(3) Valorile de prag de alertă şi de prag de intervenţie sunt prevăzute în reglementările specifice.

ART. 11

(1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilă, prin unităţile din subordine şi

în baza rapoartelor anuale efectuate de oficiile judeţene de studii pedologice şi agrochimice, analizează siturile

contaminate identificate şi identifică siturile potenţial a fi contaminate, precum şi sursele de poluare sau potenţial

poluatoare.

ART. 15

Metodologiile şi conţinutul raportului geologic de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului pe

etape, criteriile şi indicatorii de evaluare a poluării mediului geologic se publică sub formă de ghid tehnic,

aprobat prin ordin comun al conducătorilor autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi dezvoltare

durabilă, autorităţii publice centrale în domeniile economiei şi finanţelor şi autorităţii publice centrale în

domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

ART. 19

(1) În cazul în care concentraţia unuia sau a mai multor poluanţi se situează peste pragul de alertă, dar nu

atinge valorile pragului de intervenţie, operatorul economic şi/sau deţinătorul de teren sunt obligaţi să asigure

monitorizarea periodică a evoluţiei concentraţiilor de poluanţi în mediul geologic, stabilită de către autoritatea

competentă pentru protecţia mediului.

(2) În cazul în care concentraţia unuia sau a mai multor poluanţi depăşeşte valorile pragului de intervenţie,

operatorul economic sau deţinătorul de teren este obligat să realizeze etapa de investigare şi evaluare detaliată, la

solicitarea şi în condiţiile stabilite de autoritatea competentă pentru protecţia mediului.

ART. 20

Scopul investigării şi evaluării detaliate este delimitarea spaţială a zonei poluate, clarificarea naturii şi

intensităţii poluării identificate, relaţia poluanţilor cu matricea minerală a rocilor şi structura mediului geologic,

căile de migrare şi transport al poluanţilor şi evaluarea riscului geologic, date necesare elaborării programelor sau

proiectelor de refacere a mediului geologic.

ART. 22

În urma analizei raportului geologic final de investigare şi evaluare a poluării mediului geologic, autoritatea

competentă pentru protecţia mediului decide dacă poluarea mediului geologic din amplasament are un impact

semnificativ asupra sănătăţii oamenilor şi mediului şi solicită operatorului economic sau deţinătorului de teren

elaborarea studiului evaluării de risc, conform legislaţiei specifice în vigoare.

ART. 27

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de comisarii Gărzii Naţionale de Mediu.

ANEXA 1



CHESTIONAR

pentru operatorii economici privind identificarea siturilor posibil contaminate



1. Operator economic, date de identificare şi contact

2. Acte de reglementare de mediu deţinute (avize, acorduri, autorizaţii etc.)

3. Activităţi pe amplasament cu impact potenţial semnificativ asupra mediului geologic: localizare geografică,

fluxuri tehnologice, bilanţ de materii prime, gestiune de substanţe chimice periculoase şi deşeuri,

activităţi/instalaţii industriale în mediul geologic (foraje, depozite subterane, transport subteran etc.)

4. Elemente de contaminare cunoscute: tipul de poluant, concentraţia, distribuţia spaţială

5. Elemente de contaminare potenţială

6. Potenţial de migrare a poluanţilor: în interiorul amplasamentului, pe suprafaţă şi în adâncime, în exteriorul

amplasamentului, pe suprafaţă şi în adâncime

7. Evaluare de risc asupra mediului şi sănătăţii oamenilor: informaţii privind rolul mediului geologic în

evaluarea de risc

8. Accidente ecologice produse: efecte asupra mediului geologic (dacă da, specificaţi anul, tipul poluantului,

sursa, măsurile luate, rezultatele etc.)

9. Surse de pericol potenţial generator de poluare pentru mediul geologic (dacă da, descrieţi sursa)

10. Măsuri care vizează mediul geologic, conţinute în programele pentru conformare sau planurile de măsuri

11. Rezultate ale monitorizării factorului de mediu sol, subsol

12. Informaţii suplimentare rezultate din alte tipuri de investigaţii geologice şi pedologice realizate pe

amplasament



ANEXA 2



CHESTIONAR

pentru autorităţile administraţiei publice locale privind identificarea siturilor posibil contaminate



1. Autoritate a administraţiei publice locale, date de identificare şi contact

2. Amplasamente localizate pe domeniul public şi/sau privat aflate în administrare, posibil contaminate şi/sau

contaminate

3. Caracterizarea fiecărui amplasament: date de identificare, localizare geografică, activităţi anterioare şi/sau

actuale desfăşurate pe amplasament care au poluat şi/sau posibil poluatoare, operatori economici care au

desfăşurat activităţi poluatoare, starea actuală a amplasamentului etc.

4. Elemente de contaminare cunoscute: tipul de poluant, concentraţia, distribuţia spaţială

5. Elemente de contaminare potenţială

6. Potenţial de migrare a poluanţilor: în interiorul amplasamentului, pe suprafaţă şi în adâncime, în exteriorul

amplasamentului, pe suprafaţă şi în adâncime

7. Evaluare de risc asupra mediului şi sănătăţii oamenilor: informaţii privind rolul mediului geologic în

evaluarea de risc

8. Accidente ecologice produse: efecte asupra comunităţii locale înconjurătoare, mediului geologic (dacă da,

specificaţi anul, tipul poluantului, sursa, măsurile luate, rezultatele etc.)

9. Surse de pericol potenţial generator de poluare pentru mediul geologic (dacă da, descrieţi sursa)

10. Rezultate ale monitorizării factorului de mediu sol, subsol

11. Informaţii suplimentare rezultate din alte tipuri de investigaţii geologice şi pedologice realizate pe fiecare

amplasament



HOTĂRÂRE Nr. 1403 din 19 noiembrie 2007 privind refacerea zonelor în care solul, subsolul şi

ecosistemele terestre au fost afectate

ART. 1

Prezenta hotărâre stabileşte cadrul legal pentru desfăşurarea activităţilor de curăţare, remediere şi/sau

reconstrucţie ecologică a zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate.

ART. 3

Prezenta hotărâre se aplică:

a) poluării mediului geologic, produsă de activităţi cu impact semnificativ, care prezintă un risc real sau

potenţial pentru sănătatea oamenilor şi a mediului;

b) terenurilor în care ecosistemele terestre au fost afectate.

ART. 5

(1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilă, prin unităţile din subordine,

stabileşte necesitatea măsurilor de refacere a zonelor în care mediul geologic şi ecosistemele terestre au fost

afectate.

(2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilă, prin unităţile din subordine,

monitorizează şi controlează aplicarea măsurilor cuprinse în proiectul tehnic pentru curăţare, remediere şi/sau

reconstrucţie ecologică.

(3) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilă elaborează ghidul tehnic

pentru aplicarea metodologiilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate, aprobat prin ordin al

conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilă, în termen de 12 luni

de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(4) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului decide prioritizarea zonelor afectate care necesită

refacerea mediului geologic, conform criteriilor stabilite prin ghidul tehnic prevăzut la alin. (3).

(5) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului aprobă proiectul tehnic pentru curăţare, remediere şi/sau

reconstrucţie ecologică.

ART. 6

Orice persoană, fizică sau juridică, afectată sau susceptibil a fi afectată de o poluare a mediului geologic are

dreptul să fie informată şi să se adreseze autorităţii competente pentru protecţia mediului pentru luarea măsurilor

de prevenire sau refacere a mediului geologic.

ART. 7

Refacerea mediului geologic şi a ecosistemelor terestre afectate constă în aducerea acestora cât mai aproape de

starea naturală, prin aplicarea unor măsuri de curăţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologică, complementare

şi compensatorii, şi prin eliminarea oricărui risc semnificativ de impact asupra acestora, conform categoriei de

folosinţă a terenului.

ART. 8

Procesul de refacere a mediului geologic constă în îndepărtarea surselor de contaminare de pe amplasament, în

izolarea şi decontaminarea ariilor contaminate, limitarea şi eliminarea posibilităţilor de răspândire a poluanţilor

în mediul geologic şi în atingerea valorilor limită admise pentru concentraţiile de poluanţi.

ART. 9

Metodologiile de refacere a mediului geologic se stabilesc de către autoritatea competentă pentru protecţia

mediului în urma analizei raportului geologic final de investigare şi evaluare a poluării mediului geologic şi,

după caz, a studiului evaluării de risc, luând în considerare următoarele:

a) caracteristicile şi funcţiile solului, ale formaţiunilor geologice şi ale apelor subterane;

b) tipul şi concentraţia, gradul de risc pe care îl prezintă poluanţii, organismele sau microorganismele nocive;

c) distribuţia poluanţilor în mediul geologic;

d) volumul solului poluat sau subsolului care necesită tratarea, localizarea, adâncimea şi accesibilitatea

acestuia;

e) obiectivele refacerii mediului geologic şi intervalul de timp necesar pentru atingerea acestora;

f) raportul cost/beneficiu al metodologiilor de refacere a mediului geologic;

g) destinaţia terenului după refacerea mediului geologic şi posibilitatea utilizării acestuia, având în vedere

potenţialul de dezvoltare al zonei sau folosinţa terenului preconizată pentru viitor.

ART. 10

Autoritatea competentă pentru protecţia mediului decide asupra opţiunii aplicării conceptului de atenuare

naturală a poluării solului şi subsolului.

ART. 11

Operatorul economic sau deţinătorul de teren este obligat să execute măsurile cuprinse în proiectul pentru

curăţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologică la încheierea activităţii şi/sau la schimbarea destinaţiei

terenului.

ART. 19

(1) Poluatorul are obligaţia de a suporta costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor

contaminate şi a ecosistemelor terestre, ce fac obiectul unui studiu de fezabilitate şi al unui proiect tehnic,

elaborate după realizarea investigării şi evaluării poluării solului şi subsolului.

(2) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unităţilor industriale sau agricole de stat aflate în

funcţiune, precum şi pentru terenurile contaminate din imediata vecinătate a acestora, pentru care se dovedeşte că

poluarea a fost produsă de către acestea, costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor

contaminate şi a ecosistemelor terestre se asigură din surse proprii ale acestor unităţi.

(3) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unităţilor industriale sau agricole de stat aflate în

procedură de faliment, închise sau abandonate, precum şi pentru terenurile contaminate din imediata vecinătate a

acestora, pentru care se dovedeşte că poluarea a fost produsă de către acestea, costurile măsurilor de refacere a

mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul

autorităţii publice centrale în a cărei subordonare/coordonare se află operatorii economici cu capital integral de

stat din domeniul agricol sau industrial, sau din fonduri structurale şi de coeziune, prin proiecte aprobate spre

finanţare în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri.

(4) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unităţilor industriale sau agricole de stat aflate în

conservare, în cazul reînceperii activităţii, costurile de refacere a mediului geologic se suportă din surse proprii

ale acestor unităţi.

(5) Pentru siturile contaminate amplasate pe domeniul public al statului aflate în administrarea instituţiilor

publice, cu excepţia situaţiilor de vecinătate prevăzute la alin. (6) şi (7), costurile măsurilor de refacere a

mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre se asigură din veniturile proprii ale acestora

şi/sau de la bugetul de stat, în funcţie de modul de finanţare, prin bugetul autorităţii publice centrale în

subordinea/coordonarea căreia funcţionează acestea, sau din fonduri structurale şi de coeziune, prin proiecte

aprobate spre finanţare în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri.

(6) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unităţilor industriale sau agricole private care au

fost privatizate cu obligaţii de mediu, precum şi pentru terenurile contaminate din imediata vecinătate a acestora,

pentru care se dovedeşte că poluarea a fost produsă de către acestea, costurile măsurilor de refacere a mediului

geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre se asigură din sursele proprii ale deţinătorului

unităţilor industriale sau agricole, conform principiului "poluatorul plăteşte".

(7) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unităţilor industriale sau agricole private care au

fost privatizate fără obligaţii de mediu, precum şi pentru terenurile contaminate din imediata vecinătate a

acestora, pentru care se dovedeşte că poluarea a fost produsă de către acestea, costurile măsurilor de refacere a

mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre se asigură din sursele proprii ale

deţinătorului unităţilor industriale sau agricole care a produs poluarea, conform principiului "poluatorul plăteşte",

sau din fonduri structurale şi de coeziune, prin proiecte aprobate spre finanţare în conformitate cu regulile de

implementare a acestor fonduri.

(8) Costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre

includ şi costurile monitorizării prevăzute la art. 17 alin. (1), care se suportă de administratorul terenului.

ART. 22

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către comisarii Gărzii Naţionale de Mediu.



ORDIN Nr. 83 din 2 octombrie 2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Programului

acţiunilor privind identificarea şi înregistrarea porcinelor, ovinelor şi caprinelor, precum şi a Programului

acţiunilor privind identificarea şi înregistrarea bovinelor

ART. 2

Principii, funcţii şi obiective generale

(1) Prezentele norme metodologice stabilesc activităţile, atribuţiile, responsabilităţile, regulile şi documentele

referitoare la implementarea şi operarea SNIIA pe întreg teritoriul României, astfel cum prevede legislaţia

naţională în vigoare, prin înregistrarea exploataţiilor, identificarea individuală a fiecărui animal şi înregistrarea

fiecărei mişcări a acestuia, în vederea stabilirii trasabilităţii.

(2) Toate persoanele fizice sau juridice implicate în activităţile SNIIA garantează confidenţialitatea tuturor

datelor colectate, în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare.

(3) Toate animalele din România sunt identificate utilizându-se o crotalie cu număr unic individual pentru

animalele din specia porcine crescute în exploataţiile nonprofesionale şi cu două crotalii, cu acelaşi cod unic de

identificare, pentru animalele din specia bovine, ovine şi caprine, în conformitate cu specificaţiile tehnice

prevăzute în anexa nr. 8.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), ovinele şi caprinele care până la vârsta de 12 luni părăsesc

exploataţia în care s-au născut cu destinaţia directă către un abator de pe teritoriul României pot fi identificate cu

o crotalie cu număr unic individual, în conformitate cu specificaţiile tehnice prevăzute în anexa nr. 8.

(5) Animalele sunt identificate astfel:

a) animalele din speciile bovine, prin crotaliere, în termen de până la 20 de zile de la fătare;

b) animalele din specia ovine şi caprine, prin crotaliere, în termen de până la 9 luni de la fătare.

c) animalele din specia porcine, prin crotaliere, în termen de până la 60 de zile de la fătare.

(6) Animalele prevăzute la alin. (5) sunt identificate, în orice caz, înaintea mutării acestora în afara exploataţiei

de origine.

(7) În vederea realizării obiectivelor prevăzute la alin. (1) - (5):

a) fiecare exploataţie este înregistrată în RNE;

b) fiecărui proprietar de exploataţie i se eliberează o carte de exploataţie;

c) animalele sunt identificate şi înregistrate în SNIIA;

d) animalelor din specia bovine li se eliberează un paşaport;

e) fiecare mişcare a animalelor se desfăşoară numai cu documentaţia corespunzătoare şi este înregistrată în

SNIIA.

(8) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, denumită în continuare

ANSVSA, are sarcina de a controla şi supraveghea SNIIA.

ART. 3

Înregistrarea exploataţiilor

(1) Fiecare exploataţie din România trebuie înregistrată în RNE, prin atribuirea unui cod alfanumeric unic şi

permanent, generat de SNIIA, prin grija operatorului acestuia, de către:

a) medicul veterinar de liberă practică împuternicit, numai pentru exploataţiile nonprofesionale;

b) Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, denumită în continuare DSVSA, numai pentru

unităţi.



(2) Toate exploataţiile din România trebuie să aibă câte o carte de exploataţie, care conţine cel puţin

informaţiile prevăzute în anexa nr. 2, emisă de către operatorul SNIIA şi distribuită proprietarului exploataţiei

prin grija medicului veterinar de liberă practică împuternicit, sub coordonarea DSVSA.

ART. 5

Obligaţii privind regimul exploataţiilor

(1) În cazul constituirii unei noi exploataţii sau al intrării unui animal într-o exploataţie care nu a avut animale

în ultimii 3 ani, proprietarul acesteia este obligat să notifice medicului veterinar de liberă practică împuternicit

sau DSVSA, după caz, cu 7 zile înainte de producerea evenimentului, intenţia respectivă, în vederea înregistrării

exploataţiei în RNE, furnizând acestuia datele de identificare menţionate în formularul de identificare, al cărui

model este prevăzut în anexa nr. 3.

(2) Fiecare proprietar de exploataţie este obligat să colaboreze cu medicul veterinar de liberă practică

împuternicit sau cu medicul veterinar oficial, după caz, în vederea înregistrării exploataţiei şi desfăşurării altor

activităţi prevăzute în prezentele norme metodologice

ART. 6

Obligaţii privind identificarea şi mişcarea animalelor

(1) Fiecare proprietar de exploataţie are obligaţia de a colabora cu medicul veterinar de liberă practică

împuternicit, în vederea identificării şi înregistrării animalelor din exploataţia sa.

(2) Proprietarul sau administratorul exploataţiei trebuie să permită accesul în exploataţie doar animalelor

identificate conform legislaţiei în vigoare şi doar celor care sunt însoţite de formularele de mişcare, iar în cazul

bovinelor, şi de paşaport.

(3) În termen de 7 zile de la achiziţionarea sau încredinţarea oricăror animale din speciile care fac obiectul

prezentelor norme metodologice, proprietarul exploataţiei sau deţinătorul de animale notifică prezenţa

respectivelor animale în exploataţie medicului veterinar de liberă practică împuternicit.

(4) Fiecare proprietar de exploataţie, proprietar de animale sau deţinătorul acestora are obligaţia de a notifica

medicului veterinar de liberă practică împuternicit orice intenţie de mişcare a animalelor; în acest scop solicită

acestuia eliberarea formularului de mişcare, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 4.

(5) Pentru animalele din specia bovine, suplimentar faţă de cerinţele prevăzute la alin. (1) - (4), noul proprietar

şi/sau deţinător de animale au/are obligaţia de a solicita înregistrarea mişcării şi în paşaportul bovinei, în cazul în

care această mişcare are ca rezultat schimbarea proprietarului sau a exploataţiei.

(6) Numai animalele înscrise în formularul de mişcare pot fi mutate dintr-o exploataţie în alta, inclusiv cele

având drept destinaţie un abator, în vederea tăierii.

ART. 9

Obligaţii privind identificarea şi înregistrarea exploataţiilor

(1) Medicul veterinar de liberă practică împuternicit verifică şi actualizează permanent datele cu privire la

exploataţiile şi animalele aflate în circumscripţia sanitar-veterinară de asistenţă în cadrul căreia îşi desfăşoară

activitatea.

(2) În vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alin. (1), prin vizitarea fiecărei exploataţii medicul veterinar

de liberă practică împuternicit efectuează următoarele activităţi:

a) răspunde solicitării de înregistrare doar a exploataţiilor nonprofesionale, în maximum 7 zile de la primirea

acesteia, şi completează toate rubricile destinate identificării acestora, conform formularului de identificare;

b) actualizează datele aparţinând exploataţiilor din RNE cu privire la: schimbarea proprietarului, modificarea

domiciliului proprietarului, schimbarea numelui proprietarului, divizarea exploataţiilor nonprofesionale în urma

partajului efectuat în condiţiile legii, pe baza cererii proprietarului şi a documentelor justificative; copiile

documentelor în baza cărora s-a făcut schimbarea datelor în SNIIA sunt păstrate la medicul veterinar de liberă

practică împuternicit şi de DSVSA cel puţin 3 ani; modificarea datelor în SNIIA este efectuată în maximum 72

de ore de la prezentarea de către proprietar a cererii şi a documentelor justificative.

(3) Medicul veterinar de liberă practică împuternicit distribuie cărţile de exploataţie şi paşapoartele animalelor

din specia bovine în termen de maximum 7 zile de la primirea lor, prin înmânare către proprietarul exploataţiei,

efectuând totodată un scurt instructaj privind funcţiile cărţii şi ale paşaportului, precum şi obligaţiile ce revin

deţinătorului acestora.

(4) În cazul închiderii definitive a unei exploataţii, medicul veterinar de liberă practică împuternicit preia

cartea exploataţiei respective şi o trimite în termen de maximum o lună către DSVSA.

(5) În cazul înfiinţării unei exploataţii noi, medicul veterinar de liberă practică împuternicit completează

formularul de identificare, iar la primirea cărţii de exploataţie de la operatorul SNIIA o înmânează, pe bază de

semnătură, proprietarului exploataţiei.

ART. 10

Obligaţiile privind identificarea şi înregistrarea animalelor

(1) Medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi sunt responsabili cu efectuarea identificării animalelor,

prin aplicarea crotaliilor, a altor mărci de identificare, precum şi a mijloacelor electronice, şi cu înregistrarea în

SNIIA a animalelor.

(2) Medicul veterinar de liberă practică împuternicit are următoarele obligaţii:

a) în termen de maximum 7 zile de la notificarea proprietarului, să identifice animalele, înregistrând totodată şi

proprietarul acestora;

b) să completeze rubricile destinate identificării animalelor, prin înscrierea codului crotaliei, precum şi a

informaţiilor solicitate în formularul de identificare;

c) să introducă în SNIIA, în maximum 72 de ore de la aplicarea mijlocului de identificare, datele cu privire la

exploataţiile şi animalele identificate, pe echipamentele de calcul şi de comunicaţii puse la dispoziţie de către

operatorul SNIIA;

d) să păstreze exemplarul roşu al formularului de identificare, să înmâneze exemplarul verde al acestuia

proprietarului exploataţiei şi să expedieze în original exemplarul albastru al formularului de identificare către

DSVSA, în prima decadă a lunii următoare;

ART. 20

Obligaţiile privind identificarea şi înregistrarea exploataţiilor

(1) DSVSA, prin medicul veterinar oficial, este răspunzătoare pentru activitatea de înregistrare şi actualizare a

datelor privind exploataţiile comerciale, conform procedurilor prevăzute la art. 5.

(5) DSVSA completează datele de identificare ale exploataţiilor cu coordonatele geografice ale acestora, prin

utilizarea aparatelor privind Sistemul de Poziţionare Globală, în momentul înregistrării în RNE, pentru

exploataţiile comerciale, şi în termen de maximum 2 săptămâni de la înregistrarea în RNE către medicul

veterinar de liberă practică împuternicit, pentru exploataţiile nonprofesionale.

(6) DSVSA completează datele de identificare ale exploataţiilor deja înregistrate în RNE cu coordonatele

geografice ale acestora, prin utilizarea aparatelor privind Sistemul de Poziţionare Globală, în termen de 30 de zile

de la intrarea în vigoare a prezentelor norme metodologice, pentru exploataţiile comerciale, şi în termen de un an

de la intrarea în vigoare a prezentelor norme metodologice, pentru exploataţiile nonprofesionale.

Monitorizarea identificării şi înregistrării animalelor şi a exploataţiilor

(1) ANSVSA elaborează un plan anual de monitorizare a implementării activităţilor privind identificarea şi

înregistrarea animalelor şi a exploataţiilor.

(2) ANSVSA, prin DSVSA, implementează anual planul de control pentru minimum 10% din exploataţii, în

vederea verificării tuturor aspectelor prevăzute în prezentele norme metodologice.

ANEXA 1

la normele metodologice



INFORMAŢII MINIME

conţinute de registrul exploataţiei



Registrul exploataţiei trebuie să cuprindă următoarele informaţii, actualizate la zi:

a) date referitoare la exploataţie:

1. codul de identificare a exploataţiei;

2. adresa exploataţiei;

3. numele şi adresa deţinătorului;

b) date referitoare la animalele din exploataţie:

1. codul de identificare a animalului;

2. data naşterii;

3. data identificării;

4. sexul;

5. rasa şi genotipul, dacă se cunosc;

6. ziua, luna şi anul în care animalul a decedat în exploataţie;

7. informaţii despre orice înlocuire a crotaliilor sau a dispozitivelor electronice;

c) date referitoare la animalele nou-intrate în exploataţie:

1. codul de identificare a animalului;

2. codul de identificare a exploataţiei de la care animalele au fost transferate;

3. data intrării;

4. seria şi numărul formularului de mişcare;

d) date referitoare la animalele care părăsesc exploataţia:

1. codul de identificare a exploataţiei sau a abatorului de destinaţie;

2. data plecării;

3. seria şi numărul formularului de mişcare;

4. numărul de înmatriculare al mijlocului de transport, inclusiv remorca;

e) date referitoare la controlul autorităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor competente:

1. în cazul exploataţiilor nonprofesionale, reprezentantul DSVSA parafează, ştampilează şi semnează pe verso

fiecare formular existent în registrul exploataţiei la data efectuării controlului, consemnând de asemenea şi data

efectuării acestuia;

2. în cazul exploataţiilor comerciale, registrul exploataţiei prevede şi o rubrică unde reprezentantul DSVSA

consemnează data efectuării controlului şi aplică parafa, ştampila şi semnătura.

ANEXA 3

la normele metodologice



FORMULAR DE IDENTIFICARE*)

- model -



Formularul de identificare - formularul 1 - este emis în 3 exemplare pe hârtie autocopiativă, în carnete de câte

50 de formulare, fiecare carnet având 150 de file, astfel:

1. exemplarul 1 - albastru - este destinat DSVSA;

2. exemplarul 2 - roşu - este destinat medicului veterinar de liberă practică împuternicit;

3. exemplarul 3 - verde - este destinat proprietarului exploataţiei şi reprezintă o componentă a registrului

exploataţiei.



------------

*) Formularul de identificare este reprodus în facsimil.



_________________ ___

|Guvernul României| |1|

| ANSVSA | |___| Seria X 0.000.001

|_________________| Formular de identificare

___

| A | DATE DE IDENTIFICARE A EXPLOATAŢIEI

|___|__________________________________________________________________________

| | ||

| Judeţ __________ CSV __________ Cod exploataţie RO |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_| |

| Adresa exploataţiei: |

| | | |

| Localitatea __________, SIRUTA |_|_|_|_|_|_|, str. _____________ nr. ___ |

|______________________________________________________________________________|

___

| B | PROPRIETARUL EXPLOATAŢIEI

|___|__________________________________________________________________________

| 1 | Domiciliul: Judeţ _________, Localitate _________, str. ________ nr. ___ |

| |__________________________________________________________________________|

| | | ||

| | Nume ___________ Prenume ____________ CNP/CUI |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_||

|___|__________________________________________________________________________|

___

| C | ALŢI PROPRIETARI DE ANIMALE DIN EXPLOATAŢIE

|___|__________________________________________________________________________

| 2 | Domiciliul: Judeţ _________, Localitate _________, str. ________ nr. ___ |

| |__________________________________________________________________________|

| | | ||

| | Nume ___________ Prenume ____________ CNP/CUI |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_||

|___|__________________________________________________________________________|

| 3 | Domiciliul: Judeţ _________, Localitate _________, str. ________ nr. ___ |

| |__________________________________________________________________________|

| | | ||

| | Nume ___________ Prenume ____________ CNP/CUI |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_||

|___|__________________________________________________________________________|

___

| D | ÎNGRIJITORUL ANIMALELOR (DEŢINĂTOR)

|___|__________________________________________________________________________

| Domiciliul: Judeţ _________, Localitate _________, str. ________ nr. ___ |

| | ||

| Nume ___________ Prenume ____________ CNP/CUI |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_||

|______________________________________________________________________________|

___

| E | OVINE, CAPRINE, SUINE (porci), BOVINE, BUBALINE (bivoli)

|___|__________________________________________________________________________

|N |Specie|Rasă|S| Zi/Lună/an | Nr. crotalie |Proprie- |

|r.| | |e| naştere | |tar |

| | | |x| | | |

|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|

| | | || | |_ _ _|

| | | | || | | | | || | |||1||2||3||

| 1| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||

|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|

| | | || | |_ _ _|

| | | | || | | | | || | |||1||2||3||

| 2| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||

|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|

| | | || | |_ _ _|

| | | | || | | | | || | |||1||2||3||

| 3| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||

|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|

| | | || | |_ _ _|

| | | | || | | | | || | |||1||2||3||

| 4| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||

|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|

| | | || | |_ _ _|

| | | | || | | | | || | |||1||2||3||

| 5| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||

|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|

| | | || | |_ _ _|

| | | | || | | | | || | |||1||2||3||

| 6| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||

|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|

| | | || | |_ _ _|

| | | | || | | | | || | |||1||2||3||

| 7| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||

|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|

| | | || | |_ _ _|

| | | | || | | | | || | |||1||2||3||

| 8| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||

|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|

| | | || | |_ _ _|

| | | | || | | | | || | |||1||2||3||

| 9| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||

|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|

| | | || | |_ _ _|

| | | | || | | | | || | |||1||2||3||

|10| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||

|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|

| | | || | |_ _ _|

| | | | || | | | | || | |||1||2||3||

|11| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||

|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|

| | | || | |_ _ _|

| | | | || | | | | || | |||1||2||3||

|12| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||

|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|

| | | || | |_ _ _|

| | | | || | | | | || | |||1||2||3||

|13| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||

|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|

| | | || | |_ _ _|

| | | | || | | | | || | |||1||2||3||

|14| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||

|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|

| | | || | |_ _ _|

| | | | || | | | | || | |||1||2||3||

|15| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||

|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|

______________________________________________________________________________

| Cod ANARZ, crotalia mamei sau crotalia din import, după caz (precizându-se |

| numărul din tabel al animalului) |

|______________________________________________________________________________|

|____________|____________|____________|____________|____________|_____________|

|____________|____________|____________|____________|____________|_____________|

______________________________________________________________________________

| F | DECLARAŢII: Subsemnatul, proprietar al exploataţiei, declar pe propria |

|___| răspundere, următoarele: |

| - identificarea şi crotalierea ovinelor, caprinelor, suinelor, bovinelor şi |

| bubalinelor s-a efectuat GRATUIT; |

| - Am primit şi mă oblig să păstrez exemplarul (verde) din prezentul formular |

| şi anexele sale, cunoscând faptul că acestea sunt componente ale Registrului |

| de Exploataţie. |

|______________________________________________________________________________|

__________________

Am identificat, medic: nume __________ prenume ________ | Semnătură |

| || || | | proprietar |

Data |_|_|/|_|_|/|_|_|_|_| | exploataţie |

(zi) (lună) (an) |__________________|

Semnătură __________, Parafă ________

______________________________________________________________________________

| Subsemnaţii, atestăm veridicitatea şi realitatea celor consemnate în |

| prezentul document şi în cele |___| anexe, sub sancţiunea legii penale. |

| Informaţiile cuprinse în acest formular NU POT fi folosite pentru impozite şi|

| taxe de orice fel. |

| Informaţiile cuprinse în acest formular POT fi folosite pentru acordarea de |

| subvenţii şi/sau despăgubiri. |

|______________________________________________________________________________|



ORDIN Nr. 85 din 6 octombrie 2008 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind sistemul de

identificare şi înregistrare a suinelor

ART. 3

(1) Sistemul de identificare şi înregistrare a suinelor cuprinde următoarele elemente:

a) marcă;

b) registru, care trebuie ţinut la zi pentru fiecare exploataţie;

c) formular de mişcare;

d) bază de date informatizată.

(2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi direcţiile sanitar-veterinare şi

pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti au acces la informaţiile structurate sau

nestructurate în baza de date prevăzută în prezenta normă sanitară veterinară.

(3) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ia măsurile necesare pentru a

asigura accesul la aceste date al părţilor interesate, cu condiţia să se respecte protejarea datelor şi cerinţele de

confidenţialitate prevăzute de legislaţia în vigoare.



ANEXA 2

la norma sanitară veterinară



SECŢIUNEA A

Registrul de exploataţie



Registrul de exploataţie trebuie să cuprindă următoarele informaţii, actualizate zilnic:

a) date referitoare la exploataţie:

(i) codul de identificare al exploataţiei;

(ii) codul de marcare al animalelor;

(iii) adresa exploataţiei;

(iv) numele şi adresa deţinătorului suinelor;

(v) coordonatele geografice ale exploataţiei;

b) date referitoare la animalele nou-intrate în exploataţie:

(i) numărul de animale;

(ii) codul de identificare al animalului/animalelor;

(iii) codul de identificare al exploataţiei de la care animalele au fost transferate;

(iv) data intrării suinelor;

(v) numărul de înmatriculare al mijlocului de transport, inclusiv al remorcii;

c) date referitoare la animalele care părăsesc exploataţia:

(i) numărul de animale;

(ii) codul de identificare al animalelor;

(iii) codul de identificare al exploataţiei sau al abatorului de destinaţie;

(iv) data plecării suinelor;

(v) numărul de înmatriculare al mijlocului de transport, inclusiv al remorcii.



SECŢIUNEA B

Modelul registrului de exploataţie*)



*) Unitatea va avea obligaţia ca la controlul efectuat de autoritatea competentă să poată oferi informaţii

complete despre toate animalele existente sau ieşite din exploataţie, de la data naşterii până la ieşirea din

exploataţie.



REGISTRU DE EXPLOATAŢIE

al Exploataţiei: RO ............, cu adresa: ........................... .

Denumirea/Numele, prenumele: .............................................

C.U.I./C.N.P.: ...........................................................

Coordonate geografice: Lat. ................... Long. ....................

Cod de marcare al animalelor: ............................................



Semnificaţia coloanelor din tabelul de mai jos este următoarea:

A - Data intrării

B - Cod exploataţie de provenienţă, ţara de origine (în cazul importului)

C - Cod identificare animal/animale

D - Număr capete

E - Naşteri (număr capete)

F - Data ieşirii

G - Cod exploataţie/abator de destinaţie

H - Morţi (număr capete)

___________________

| INTRĂRI | IEŞIRI |

_________________|_________|_________|________________________________________

|Nr. |Data|Efectiv|A|B|C|D|E|F|G|C|D|H|Serie şi |Serie şi|Nr. mijloc |Efectiv|

|crt.| |iniţial| | | | | | | | | | |număr |număr |transport/ |final |

| | |(număr | | | | | | | | | | |certificat|formular|Nr. autoriz.|(număr |

| | |capete)| | | | | | | | | | |de |de |sanitare |capete)|

| | | | | | | | | | | | | |sănătate |mişcare |veterinare | |

|____|____|_______|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|__________|________|____________|_______|

| | | ||||||||||| | | | |

|____|____|_______|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|__________|________|____________|_______|



ANEXA 4

la norma sanitară veterinară



BAZĂ DE DATE INFORMATIZATĂ



Baza de date informatizată trebuie să conţină cel puţin următoarele date pentru fiecare exploataţie:

a) codul de identificare al exploataţiei;

b) adresa exploataţiei;

c) numele şi adresa deţinătorului suinei/suinelor;

d) coordonatele geografice sau indicaţii geografice echivalente privind exploataţia;

e) specia de animale;

f) codurile de identificare/marcare ale suinelor;

g) rezultatul inventarului de suine şi data când s-a făcut acest inventar;

h) un câmp de date rezervat autorităţii sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor competente, în care se

pot introduce informaţii despre sănătatea animalelor, referitoare la:

1. restricţii asupra mişcărilor;

2. statusul de sănătate al exploataţiei şi al zonei circumscrise acesteia; sau

3. alte informaţii relevante în cadrul programelor comunitare sau naţionale;

i) un câmp de date care să permită înregistrarea informaţiilor referitoare la orice mişcare a animalelor şi care

trebuie să cuprindă:

1. numărul suinelor deplasate;

2. codul de identificare/marcare al suinelor;

3. numărul de lot al suinelor;

4. codul de identificare al exploataţiei de plecare;

5. data plecării suinelor;

6. codul de identificare al exploataţiei de destinaţie;

7. data sosirii suinelor;

8. data morţii, pierderii sau tăierii - în cazul suinelor identificate conform art. 4 alin. (2) din norma sanitară

veterinară.



ORDIN Nr. 1472 din 18 noiembrie 2008 privind aprobarea formularului-tip al procesului-verbal de

constatare şi sancţionare a contravenţiilor pentru nerespectarea legislaţiei în domeniul protecţiei mediului

şi al regimului substanţelor şi preparatelor periculoase

ART. 1

Se aprobă formularul-tip al procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor pentru

nerespectarea legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi al regimului substanţelor şi preparatelor periculoase,

prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

ART. 2

Garda Naţională de Mediu va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.



ORDIN Nr. 1552/743 din 3 decembrie 2008 pentru aprobarea listei localităţilor pe judeţe unde există surse

de nitraţi din activităţi agricole

ART. 1

Se aprobă lista localităţilor pe judeţe unde există surse de nitraţi din activităţi agricole, prevăzută în anexa care

face parte integrantă din prezentul ordin.

ART. 2

În termen de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentului ordin, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2012,

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA

Bucureşti, împreună cu Administraţia Naţională "Apele Române", va revizui zonele vulnerabile la poluarea cu

nitraţi din surse agricole, la nivel de cadastru agricol, şi va întocmi hărţile cu aceste zone.



HOTĂRÂRE Nr. 112 din 18 februarie 2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu

Act de bază Hotărârea Guvernului nr. 112/2009

Acte modificatoare Hotărârea Guvernului nr. 1249/2009, Hotărârea Guvernului nr. 1432/2009

ART. 1

(1) Garda Naţională de Mediu, denumită în continuare GNM, este instituţie publică şi funcţionează ca organ

de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat,

în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

(2) GNM este un corp specializat de inspecţie şi control, iar comisarii sunt funcţionari publici cu statut specific

care pot lua măsuri de sancţionare, de suspendare/sistare a activităţii ca urmare a poluării şi deteriorării mediului

sau pentru nerespectarea condiţiilor impuse prin actele de reglementare şi a măsurilor stabilite în notele de

constatare şi în rapoartele de inspecţie şi control.

(3) Personalul GNM cu atribuţii de control este învestit cu autoritatea publică a statului, pe timpul şi în

legătură cu îndeplinirea atribuţiilor, precum şi a obligaţiilor de serviciu.

ART. 2

(1) GNM este responsabilă de asigurarea controlului implementării profesioniste, uniforme şi integrate a

politicii Guvernului de aplicare a legislaţiei naţionale armonizate cu cea comunitară în domeniul protecţiei

mediului.

(2) GNM are atribuţii în aplicarea politicii Guvernului în materia prevenirii, constatării şi sancţionării

încălcării prevederilor legale privind protecţia mediului, inclusiv a nerespectării reglementărilor prevăzute în

legile specifice domeniului controlului poluării industriale şi managementului riscului, substanţelor şi

preparatelor periculoase, biodiversităţii şi ariilor naturale protejate, fondului de mediu şi altor domenii prevăzute

de legislaţia specifică în vigoare.

ART. 3

(1) GNM îndeplineşte un rol activ pentru asigurarea securităţii mediului prin acţiuni de prevenire a riscurilor şi

limitarea ameninţărilor de ordin ecologic, respectiv poluarea resurselor de apă, a aerului, diminuarea fertilităţii

solului, poluarea transfrontalieră şi altele.

(2) Pentru identificarea ameninţărilor şi riscurilor la adresa securităţii ecologice, GNM dezvoltă cooperarea

transfrontalieră la toate nivelurile, în scopul adoptării măsurilor comune privind prevenirea şi diminuarea

impactului în cazul accidentelor majore şi al situaţiilor excepţionale, precum şi informarea şi atragerea publicului

în rezolvarea problemelor ce ţin de ameninţările securităţii ecologice.

(3) GNM participă împreună cu celelalte autorităţi ale statului, după caz, la educarea populaţiei pentru o

protecţie activă şi responsabilă a mediului, desfăşoară activităţi de informare, consiliere şi educare a cetăţenilor,

editează publicaţii de specialitate în domeniul protecţiei mediului.

(4) GNM sprijină asociaţiile/organizaţiile de protecţie a mediului în acţiunea de înfiinţare şi funcţionare a

centrelor de consultanţă, informare şi educare a cetăţenilor.

ART. 4

(1) În exercitarea atribuţiilor sale, GNM cooperează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu

instituţiile publice, cu reprezentanţi ai societăţii civile, cu persoane juridice şi fizice, în limitele legii, şi îşi

desfăşoară activitatea în mod independent sau în colaborare şi cooperare cu acestea, pe baza protocoalelor

încheiate.

(2) GNM cooperează cu instituţii cu atribuţii similare din alte state, pe baza tratatelor internaţionale la care

România este parte, a protocoalelor încheiate sau pe bază de reciprocitate, precum şi cu organisme internaţionale

de drept public şi privat din cadrul Uniunii Europene în cauzele de interes comun sau în ceea ce priveşte

derularea proiectelor/programelor internaţionale.

ART. 10



(1) Comisariatul General al GNM are în subordine 8 comisariate regionale organizate ca direcţii generale,

instituţii cu personalitate juridică, a căror structură organizatorică include în total 41 de comisariate judeţene,

Comisariatul Municipiului Bucureşti şi Comisariatul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării".

(2) Comisariatele judeţene şi Comisariatul Municipiului Bucureşti sunt organizate ca servicii în cadrul

comisariatelor regionale de care aparţin, iar Comisariatul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" este organizat ca

serviciu în cadrul Comisariatului Regional Galaţi.

ART. 12

(1) Comisarii din cadrul comisariatelor judeţene, al Comisariatului Municipiului Bucureşti şi al Comisariatului

Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" au atribuţii de inspecţie şi control, precum şi de constatare şi sancţionare a

contravenţiilor în domeniul de activitate, pe teritoriul judeţului în care funcţionează, al municipiului Bucureşti,

respectiv pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării".

ART. 14

(1) GNM are următoarele atribuţii principale:

a) elaborează, promovează şi reactualizează periodic, împreună cu autoritatea publică centrală pentru protecţia

mediului, după caz, reglementări, ghiduri şi norme tehnice privind activitatea de control şi inspecţie;

c) constată faptele ce constituie contravenţii şi aplică sancţiunile în domeniul protecţiei mediului, sesizează

organele de urmărire penală competente şi colaborează cu acestea la constatarea faptelor care, potrivit legislaţiei

de mediu, constituie infracţiuni;

e) controlează respectarea cerinţelor legale în emiterea actelor de reglementare, avize, acorduri, autorizaţii de

mediu/autorizaţii integrate de mediu, şi are acces la întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acestora, la

solicitarea conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;

f) propune organului emitent suspendarea şi/sau anularea acordului / avizului/ autorizaţiei/ autorizaţiei

integrate de mediu, după caz, emis/emisă cu nerespectarea prevederilor legale;

i) coordonează Corpul Voluntarilor de Mediu şi elaborează, împreună cu alte organe de specialitate ale

administraţiei publice, proceduri privind obiectivele, condiţiile şi modul de colaborare în desfăşurarea activităţii

de protecţie a mediului;

j) dezvoltă reţeaua de voluntari de mediu;

k) verifică sesizările cu privire la încălcarea actelor normative în domeniu;

l) controlează aplicarea reglementărilor privind comercializarea şi/sau utilizarea îngrăşămintelor chimice şi a

produselor de protecţie a plantelor, pentru evitarea poluării mediului de către acestea;

n) controlează investiţiile care necesită aviz/acord de mediu în toate fazele de execuţie, având acces la întreaga

documentaţie care a stat la baza emiterii avizului/acordului de mediu, monitorizându-le până la definitivarea

acestora, inclusiv lucrările cu impact asupra zonelor de habitat natural, de conservare a ecosistemelor, a florei,

faunei sălbatice şi acvaculturii;

o) controlează respectarea prevederilor legale privind gestionarea, depozitarea şi valorificarea deşeurilor

provenite în urma activităţii de creştere şi îngrăşare a animalelor şi păsărilor, de prelucrare şi industrializare a

produselor animaliere şi cerealiere, precum şi activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animalieră;

p) controlează măsurile luate de operatorii economici privind prevenirea poluărilor accidentale;

q) constată prejudiciul asupra mediului, eventualele ameninţări iminente cu un astfel de prejudiciu şi identifică

operatorul responsabil;

r) solicită date şi documente persoanelor angajate în unitatea controlată, care prin natura atribuţiilor au

tangenţă cu obiectul controlului, din care să rezulte modul de respectare a normelor legale în vigoare;

s) stabileşte măsuri şi termene, în conformitate cu dispoziţiile legale, obligatorii pentru unităţile controlate, în

vederea înlăturării deficienţelor constatate, şi urmăreşte modul în care aceste măsuri şi termene au fost

îndeplinite sau respectate;

t) propune/participă la elaborarea de proiecte de acte normative în domeniul protecţiei mediului;

u) răspunde la solicitarea expresă de instruire a personalului de specialitate al administraţiei publice centrale şi

locale în domeniul său de competenţă, colaborează cu instituţiile de specialitate în activităţile de pregătire a

specialiştilor în domeniul protecţiei mediului;

v) participă la schimbul rapid de informaţii cu instituţiile şi organele competente, naţionale şi internaţionale,

privind produsele, substanţele, tehnologiile care reprezintă risc pentru sănătatea şi securitatea cetăţenilor şi a

mediului;

x) efectuează controale tematice dispuse de conducerea GNM;

y) organizează acţiuni de promovare către populaţie a legislaţiei de mediu din domeniul său de activitate;

z) îndeplineşte orice alte atribuţii de inspecţie şi control prevăzute de lege şi aplică măsurile corespunzătoare.

(2) GNM are următoarele atribuţii specifice:

A. În domeniul controlului poluării:

a) controlează activităţile cu impact asupra mediului şi aplică, după caz, sancţiuni contravenţionale persoanelor

fizice sau juridice care le desfăşoară;

b) controlează modul în care sunt respectate prevederile actelor de reglementare privind protecţia mediului şi

verifică măsurile stabilite prin programele de conformare sau planurile de acţiuni pentru activităţile economico-

sociale;

d) participă la stabilirea cauzelor poluării asupra factorilor de mediu şi aplică sancţiunile prevăzute de lege,

inclusiv încetarea şi/sau suspendarea unor activităţi pe perioade determinate de timp în cazul în care este pusă în

pericol sănătatea populaţiei sau în cazul în care se constată depăşirea concentraţiilor poluanţilor peste limitele

admise de legislaţia în vigoare;

g) controlează pe întreg teritoriul ţării respectarea de către persoanele juridice sau fizice a legilor şi

reglementărilor în vigoare din domeniul gospodăririi calitative şi cantitative a apelor;

h) controlează modul în care lucrările construite sau în curs de execuţie pe ape sau având legătură cu apele

sunt realizate, exploatate şi întreţinute, în conformitate cu prevederile avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a

apelor şi ale celorlalte reglementări din domeniul apelor;

j) controlează operatorii economici sau persoanele fizice în ceea ce priveşte folosirea, transportul, manipularea

sau depozitarea de materiale ori de substanţe de orice fel, antrenabile în apele de suprafaţă sau subterane;

l) controlează modul de funcţionare a staţiilor de epurare şi respectarea condiţiilor de calitate a apelor uzate

evacuate în emisari, potrivit reglementărilor în vigoare;

m) dispune, în condiţiile prevăzute de lege, încetarea activităţii unităţilor sau instalaţiilor, în caz de poluare a

factorilor de mediu şi/sau în cazul producerii de disconfort populaţiei.

ART. 17

(1) Comisarii GNM, în exercitarea atribuţiilor proprii, încheie acte de control operativ şi inopinat, constată

prin proces-verbal contravenţiile săvârşite şi aplică sancţiunile legale.



HOTĂRÂRE Nr. 445 din 8 aprilie 2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private

asupra mediului

ART. 1

Prevederile prezentei hotărâri se aplică evaluării impactului asupra mediului a acelor proiecte publice şi

private care pot avea efecte semnificative asupra mediului.

ART. 3

(1) Autorităţile competente pentru aplicarea prevederilor prezentei hotărâri sunt, după caz, autorităţile publice

care emit, potrivit competenţelor legale, aprobări de dezvoltare, precum şi autorităţile publice pentru protecţia

mediului, respectiv autoritatea publică centrală, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, cele teritoriale

pentru protecţia mediului şi Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării".

ART. 5

(1) Proiectele care pot avea efecte semnificative asupra mediului datorită, printre altele, naturii, dimensiunii

sau localizării lor fac obiectul unei solicitări de aprobare de dezvoltare şi unei evaluări a impactului lor asupra

mediului înaintea emiterii acestei aprobări. Aceste proiecte sunt prevăzute la art. 9 alin. (1) şi (2).

(2) Evaluarea impactului asupra mediului identifică, descrie şi evaluează, în mod corespunzător şi pentru

fiecare caz, în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, efectele directe şi indirecte ale unui proiect asupra

următorilor factori:

a) fiinţe umane, faună şi floră;

b) sol, apă, aer, climă şi peisaj;

c) bunuri materiale şi patrimoniu cultural;

d) interacţiunea dintre factorii prevăzuţi la lit. a), b) şi c).

(3) Evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectele care fac obiectul legislaţiei privind prevenirea şi

controlul integrat al poluării include cerinţele legislaţiei respective.

ART. 6

(1) Procedura de evaluare a impactului asupra mediului se realizează în etape, după cum urmează:

a) etapa de încadrare a proiectului în procedura de evaluare a impactului asupra mediului;

b) etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului privind impactul asupra mediului;

c) etapa de analiză a calităţii raportului privind impactul asupra mediului.

(2) Procedura prevăzută la alin. (1) este precedată de o evaluare iniţială a proiectului realizată de către

autorităţile publice pentru protecţia mediului în care este identificată localizarea proiectului în raport cu ariile

naturale protejate de interes comunitar.

ART. 7

(1) Procedura de evaluare a impactului asupra mediului este condusă de către autorităţile publice centrale sau

teritoriale pentru protecţia mediului, cu participarea autorităţilor publice centrale sau locale, după caz, care au

atribuţii şi răspunderi specifice în domeniul protecţiei mediului.

(2) Participarea autorităţilor prevăzute la alin. (1) se realizează în cadrul unei comisii de analiză tehnică,

constituită la nivel central prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, la

nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, prin ordin emis de prefect, potrivit prevederilor Legii nr.

340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicată, iar la nivelul Administraţiei Rezervaţiei Biosferei

"Delta Dunării", prin ordin emis de prefectul judeţului Tulcea.

(3) Autorităţile prevăzute la alin. (1) exprimă puncte de vedere în cadrul comisiei de analiză tehnică cu privire

la solicitarea acordului de mediu şi a aprobării de dezvoltare, precum şi asupra informaţiilor prezentate de

titularul proiectului în cadrul evaluării impactului asupra mediului.

(4) În scopul aplicării prevederilor prezentei hotărâri, autorităţile publice pentru protecţia mediului asigură

transmiterea informaţiilor relevante celorlalte autorităţi prevăzute la alin. (1) şi organizarea şedinţelor comisiei de

analiză tehnică.

ART. 9

Proiectele prevăzute în anexa nr. 1 se supun evaluării impactului asupra mediului

ANEXA 1 LISTA proiectelor supuse evaluării impactului asupra mediului

17. Instalaţii pentru creşterea intensivă a păsărilor de curte sau a porcinelor

având cel puţin:

a) 85.000 de locuri pentru creşterea păsărilor de carne, respectiv 60.000 de locuri

pentru păsări ouătoare;

b) 3.000 de locuri pentru creşterea porcilor mai mari de 30 kg; sau

c) 900 de locuri pentru scroafe.



Autoritatea publică pentru protecţia mediului decide, pe baza unei examinări de la caz la caz, cu luarea în

considerare a informaţiilor furnizate de către titular, dacă proiectele prevăzute în anexa nr. 2 se supun

evaluării impactului asupra mediului.

ANEXA 2 LISTA proiectelor pentru care trebuie stabilită necesitatea efectuării evaluării

impactului asupra mediului

1. Agricultură, silvicultură şi acvacultură:

a) proiecte pentru restructurarea exploataţiilor agricole;

b) proiecte pentru utilizarea terenului necultivat sau a suprafeţelor parţial

antropizate în scop agricol intensiv;

c) proiecte de gospodărire a apelor pentru agricultură, inclusiv proiecte de

irigaţii şi desecări;

d) împădurirea terenurilor pe care nu a existat anterior vegetaţie forestieră sau

defrişare în scopul schimbării destinaţiei terenului;

e) instalaţii pentru creşterea intensivă a animalelor de fermă, altele decât cele

incluse în anexa nr. 1;

În cadrul examinării prevăzute la alin. (2) se utilizează criteriile prevăzute în anexa nr. 3

ANEXA 3 CRITERII DE SELECŢIE pentru stabilirea necesităţii efectuării evaluării

impactului asupra mediului

1. Caracteristicile proiectelor

La identificarea caracteristicilor proiectelor se iau în considerare următoarele

aspecte:

a) mărimea proiectului;

b) cumularea cu alte proiecte;

c) utilizarea resurselor naturale;

d) producţia de deşeuri;

e) emisiile poluante, inclusiv zgomotul şi alte surse de disconfort;

f) riscul de accident, ţinându-se seama în special de substanţele şi de tehnologiile

utilizate.



2. Localizarea proiectelor

Se ia în considerare sensibilitatea mediului în zona geografică posibil a fi

afectată de proiect, avându-se în vedere în special:

2.1. utilizarea existentă a terenului;

2.2. relativa abundenţă a resurselor naturale din zonă, calitatea şi capacitatea

regenerativă a acestora;

2.3. capacitatea de absorbţie a mediului, cu atenţie deosebită pentru:

a) zonele umede;

b) zonele costiere;

c) zonele montane şi cele împădurite;

d) parcurile şi rezervaţiile naturale;

e) ariile clasificate sau zonele protejate prin legislaţia în vigoare, cum sunt: zone

de protecţie a faunei piscicole, bazine piscicole naturale şi bazine piscicole

amenajate etc.;

f) zonele de protecţie specială, mai ales cele desemnate prin Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,

conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi

completările ulterioare, zonele prevăzute prin Legea nr. 5/2000 privind

aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a -

zone protejate, zonele de protecţie instituite conform prevederilor Legii

apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârea

Guvernului nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind

caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică;

g) ariile în care standardele de calitate a mediului stabilite de legislaţie au fost

deja depăşite;

h) ariile dens populate;

i) peisajele cu semnificaţie istorică, culturală şi arheologică.



3. Caracteristicile impactului potenţial

Se iau în considerare efectele semnificative posibile ale proiectelor, în raport cu

criteriile stabilite la pct. 1 şi 2, cu accent deosebit pe:

a) extinderea impactului: aria geografică şi numărul persoanelor afectate;

b) natura transfrontieră a impactului;

c) mărimea şi complexitatea impactului;

d) probabilitatea impactului;

e) durata, frecvenţa şi reversibilitatea impactului.

ART. 11

(1) Pentru proiectele supuse evaluării impactului asupra mediului, titularii acestora au obligaţia de a furniza

în cadrul raportului privind impactul asupra mediului, la solicitarea autorităţii publice pentru protecţia

mediului, informaţiile prevăzute în anexa nr. 4

ANEXA 4 INFORMAŢII solicitate titularului proiectului pentru proiectele supuse evaluării

impactului asupra mediului

1. Descrierea proiectului, incluzând:

a) descrierea caracteristicilor fizice ale întregului proiect şi a cerinţelor de

amenajare şi utilizare a terenului în timpul fazelor de construcţie şi

funcţionare;

b) descrierea principalelor caracteristici ale proceselor de producţie, de exemplu

natura şi cantitatea materialelor utilizate;

c) estimarea, pe tipuri şi cantităţi, a deşeurilor preconizate şi a emisiilor (poluare

în apă, aer şi sol, zgomot, vibraţii, lumină, căldură, radiaţii etc.) rezultate din

funcţionarea proiectului propus.

2. Rezumatul principalelor alternative studiate de titular şi indicarea

principalelor motive pentru alegerea finală, luând în considerare efectele

asupra mediului.

3. Descrierea aspectelor de mediu posibil a fi afectate în mod semnificativ de

proiectul propus, în special a populaţiei, faunei, florei, solului, apei, aerului,

factorilor climatici, bunurilor materiale, inclusiv patrimoniul arhitectural şi

arheologic, peisajul şi interconexiunile dintre factorii de mai sus.

4. Descrierea*1) efectelor semnificative posibile ale proiectului propus asupra

mediului, rezultând din:

a) existenţa proiectului;

b) utilizarea resurselor naturale;

c) emisiile de poluanţi, zgomot şi alte surse de disconfort şi eliminarea deşeurilor

şi descrierea de către titular a metodelor de prognoză utilizate în evaluarea

efectelor asupra mediului.

------------

*1) Această descriere trebuie să acopere efectele directe şi indirecte, secundare,

cumulative, pe termen scurt, mediu şi lung, permanente şi temporare, pozitive

şi negative ale proiectului asupra mediului.



5. Descrierea măsurilor preconizate pentru prevenirea, reducerea şi, unde este

posibil, compensarea oricăror efecte semnificative adverse asupra mediului.

6. Un rezumat fără caracter tehnic al informaţiilor furnizate la punctele

precedente.

7. Indicarea dificultăţilor (deficienţe tehnice sau lipsă de know-how) întâmpinate

de titularul proiectului în prezentarea informaţiei solicitate.

ART. 12

(1) Pentru proiectele care necesită efectuarea evaluării impactului asupra mediului, anterior notificării

menţinerii solicitării aprobării de dezvoltare, autoritatea publică pentru protecţia mediului pregăteşte şi transmite

titularului de proiect un îndrumar referitor la aspectele care trebuie tratate în raportul privind impactul asupra

mediului şi la gradul de detaliere a acestora.

(2) În vederea elaborării îndrumarului prevăzut la alin. (1), autoritatea publică pentru protecţia mediului:

a) analizează memoriul de prezentare depus de titular;

b) consultă titularul proiectului, publicul interesat şi celelalte autorităţi publice implicate, prevăzute la art. 7

alin. (1).

(3) Îndrumarul se pune la dispoziţia publicului interesat, spre informare.

(4) Transmiterea de către autoritatea publică pentru protecţia mediului a îndrumarului nu exclude posibilitatea

solicitării ulterioare de informaţii suplimentare de la titularul proiectului.

ART. 14

(1) Elaborarea raportului privind impactul asupra mediului se realizează cu respectarea îndrumarului prevăzut

la art. 12 alin. (1) de către persoane fizice sau juridice, care au acest drept, potrivit legii.

(2) Raportul privind impactul asupra mediului prevăzut la alin. (1), al cărui conţinut respectă prevederile art.

11 şi 13, se înaintează autorităţii publice pentru protecţia mediului.

(3) Raportul privind impactul asupra mediului este supus comentariilor publicului interesat, ale cărui

propuneri/recomandări sunt luate în considerare în etapa de analiză a calităţii acestuia.

(4) Autoritatea publică pentru protecţia mediului, împreună cu autorităţile participante în comisia de analiză

tehnică, analizează calitatea raportului privind impactul asupra mediului şi decide acceptarea sau refacerea

acestuia.

ART. 15

(1) Autorităţile competente pentru emiterea aprobării de dezvoltare aduc la cunoştinţa publicului, din timp şi

cel mai târziu imediat ce informaţia poate fi furnizată în mod rezonabil, prin anunţ public sau prin afişare pe

pagina de internet, următoarele aspecte:

a) orice solicitare de aprobare de dezvoltare;

b) datele de contact ale autorităţilor publice competente pentru emiterea aprobării de dezvoltare, ale

autorităţilor de la care pot fi obţinute informaţii relevante, ale autorităţilor unde se pot înainta

propuneri/recomandări sau adresa întrebări, precum şi termenul pentru transmiterea acestora;

c) tipul deciziilor posibile sau, în cazul în care există, proiectul deciziei respective;

d) locul, orarul şi mijloacele prin care informaţiile relevante sunt puse la dispoziţia publicului.

(2) Autorităţile publice pentru protecţia mediului aduc la cunoştinţa publicului, din timp şi cel mai târziu

imediat ce informaţia poate fi furnizată în mod rezonabil, prin anunţ public sau prin afişare pe pagina de internet,

următoarele aspecte:

a) orice solicitare de acord de mediu;

b) faptul că proiectul face obiectul evaluării impactului asupra mediului, indicând, după caz, şi că proiectul

intră sub incidenţa prevederilor art. 17;

c) datele de contact ale autorităţilor publice pentru protecţia mediului, ale autorităţilor de la care pot fi obţinute

informaţii relevante, ale autorităţilor unde se pot înainta comentarii sau adresa întrebări, precum şi termenul

pentru transmiterea acestora;

d) tipul deciziilor posibile sau, în cazul în care există, proiectul deciziei respective;

e) faptul că au fost obţinute şi sunt disponibile informaţiile prevăzute de art. 11 şi 13;

f) locul, orarul şi mijloacele prin care informaţiile relevante sunt puse la dispoziţia publicului;

g) modalităţile de participare a publicului, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) şi (2).

(3) Autorităţile publice pentru protecţia mediului şi autorităţile competente pentru emiterea aprobării de

dezvoltare pun la dispoziţia publicului interesat, într-un interval de timp rezonabil, următoarele:

a) orice informaţie obţinută în conformitate cu prevederile art. 11 şi 13;

b) rapoartele şi recomandările relevante transmise autorităţii publice centrale sau teritoriale pentru protecţia

mediului ori, după caz, autorităţii competente pentru emiterea aprobării de dezvoltare la momentul informării

publicului interesat, potrivit prevederilor alin. (1) şi (2);

c) alte informaţii decât cele prevăzute la alin. (1) şi (2), care sunt relevante pentru luarea deciziei privind

aprobarea de dezvoltare şi care devin disponibile după momentul informării publicului interesat în conformitate

cu prevederile alin. (1) şi (2), cu respectarea dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 878/2005 privind accesul

publicului la informaţia privind mediul.

ART. 16

(1) Publicul interesat are dreptul să participe efectiv şi din timp la procedura prevăzută de art. 4, să se

documenteze şi să transmită propuneri/recomandări autorităţilor publice competente, atunci când toate opţiunile

sunt posibile şi înaintea luării unei decizii privind aprobarea de dezvoltare.

(2) Informarea şi participarea publicului sunt coordonate de autorităţile competente pentru emiterea aprobării

de dezvoltare şi autorităţile publice pentru protecţia mediului, potrivit competenţelor specifice, şi cuprind:

a) modalitatea de informare a publicului: prin afişe pe o anumită zonă teritorială, publicaţii în presa centrală

şi/sau locală, organizarea unor expoziţii cu planuri, schiţe, tabele, grafice, modele referitoare la proiectul

respectiv şi altele;

b) modalitatea de consultare a publicului interesat, în scris sau prin dezbateri publice.

(3) Termenele corespunzătoare, astfel încât să se asigure timp suficient pentru informarea publicului şi pentru

ca publicul interesat să se pregătească şi să participe efectiv la procedura prevăzută la art. 4, se stabilesc prin

metodologia de aplicare a evaluării impactului asupra mediului prevăzută la art. 30.

ART. 19

(1) Autoritatea publică pentru protecţia mediului, cu consultarea comisiei de analiză tehnică, emite acordul de

mediu sau ia decizia de respingere a solicitării acordului, pe baza analizării raportului privind impactul asupra

mediului, a propunerilor/recomandărilor exprimate de publicul interesat şi a altor informaţii relevante, după caz.

(2) Acordul de mediu se anexează aprobării de dezvoltare şi face parte integrantă din aceasta.

ART. 21

(1) Autorităţile competente pentru emiterea aprobării de dezvoltare şi, respectiv, pentru emiterea acordului de

mediu fac publică emiterea acestora sau, după caz, respingerea solicitării acestora şi pun la dispoziţia publicului

următoarele informaţii:

a) conţinutul aprobării de dezvoltare şi, respectiv, al acordului de mediu, care include toate condiţiile necesare

a fi îndeplinite de titularul proiectului sau, după caz, conţinutul deciziei de respingere;

b) principalele motive şi considerente pe care se bazează aprobarea de dezvoltare şi, respectiv, acordul de

mediu sau, după caz, respingerea solicitării acestora, ca urmare a examinării îngrijorărilor şi opiniilor exprimate

de către publicul interesat, inclusiv informaţii cu privire la desfăşurarea procesului de participare a publicului;

c) descrierea, după caz, a principalelor măsuri pentru evitarea, reducerea şi, dacă este posibil, compensarea

efectelor negative majore.

(2) Autorităţile competente informează autorităţile competente ale statului care a fost consultat conform

prevederilor art. 17 alin. (1) - (3) şi (5) şi transmit acestora informaţiile prevăzute la alin. (1).

(3) În cazul în care România este stat potenţial afectat, autorităţile competente asigură punerea la dispoziţia

propriului public interesat, într-o formă corespunzătoare, a informaţiilor prevăzute la alin. (1), primite de la statul

de origine.

ART. 30

(1) Metodologia de aplicare a evaluării impactului asupra mediului, conţinând competenţele, durata etapelor

procedurale şi dispoziţii privind informarea şi participarea publicului, se aprobă prin ordin comun al

conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, al conducătorului autorităţii publice centrale

pentru dezvoltare regională şi locuinţei, al conducătorului autorităţii publice centrale pentru administraţie şi

interne şi al conducătorului autorităţii publice centrale pentru agricultură, păduri şi dezvoltare rurală, în termen

de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(2) Ghidurile metodologice aplicabile evaluării impactului asupra mediului se aprobă prin ordin al

conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen de 60 de zile de la data intrării în

vigoare a prezentei hotărâri.



ORDIN Nr. 464 din 21 aprilie 2009 pentru aprobarea Normelor tehnice privind organizarea şi desfăşurarea

activităţilor de control şi inspecţie în domeniul protecţiei mediului



ART. 1

Se aprobă Normele tehnice privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor de control şi inspecţie în domeniul

protecţiei mediului, prevăzute în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

------------

*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 bis, care se poate achiziţiona de

la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.



ART. 2

Garda Naţională de Mediu va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.