„Limba” Iacov 3:1-4
INTRODUCERE: Când mergeam la medic îmi controla limba, cu ajutorul limbii medicul îmi
determina starea sănătăţii (a organelor interne). Limba este denumită "oglinda organismului"
pentru că lipsa papilelor gustative, culoarea anormală sau fisurile pot indica diverse afecţiuni:
hepatice, renale, sangvine, gastrice, hematologice sau anumite boli infectocontagioase (scarlatina,
rujeola, rubeola).
Prin examinarea limbii şi a culorii acesteia, putem observa semne prevestitoare pentru diverse
afecţiuni.
CUPRINS:
A. Avertisment
De ce Iacov dă un avertisment atât de dur învăţătorilor? Pentru că mulţi din vremea aceea vroiau să
fie învăţători (în mod special iudeii), şi ei ca şi noi mai mult învăţăm decât să trăim.
Învăţătorul va fi judecat după propriile învăţături (valori) pe care le-a dat altora (Romani 2:17-24)
Care este instrumentul de bază a unui învăţător? Limba, şi poate nu toţi suntem învăţători, toţi
avem limbă, toţi comunicăm, şi responsabilitatea noastă este să fim atenţi cum ne folosim limba.
B. Limba dă 2 direcţii
Limba poate da două direcţii vieţii noastre: fie ne face integri, fie necinstiţi. Fie ne aduce pace, fie
război.
Fie tămăduieşte, fie răneşte. Fie aduce veşti bune, fie aduce veşti rele.
Esop şi ospăţul: Stăpânul lui Esop îi ceru să pregătească un ospăţ cu cele mai bune mâncăruri.
Esop găti limba la felul întâi, la felul doi şi la felul trei. Stăpânul se înfurie. - Stăpâne - spuse Esop
-mi-ai cerut ce e mai bun: cu limba se vorbeşte, se cântă şi se ţin discursuri.(aduce vindecare,
mângâiere)
Atunci, stăpânul îi ceru să pregătească alt ospăţ cu cea mai proastă mâncare.
Esop găti din nou limba, pentru că tot cu limba se spun minciuni. (supără, aduce certuri şi
războaie, răneşte)
Morala acestei fabule: (Totul în viaţa are o parte buna si o parte rea.) Limba dă atât direcţia bună
cât şi direcţia rea în viaţă.
Prov. 18:21 “Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele.”
1) Limba (comunicarea) ne poate duce la desăvârşire – caracter integru, cinstit, onest,
virtuos, cumpătat.
Cine nu greşeşte în vorbire este un om integru, cinstit, onest, cumpătat, şi îşi poate ţine în stăpânire
tot trupul.
Domnul Isus ne porunceşte să fim desăvârşiţi (integri, cinstiţi) pentru că Tatăl este desăvârşit
(Matei 5:48). De fapt de ce mai suntem pe acest pământ dacă nu pentru desăvârşire.
Însă nu poţi fi desăvârşit fără o comunicare desăvârşită. Deşi toţi greşim în multe feluri, însă Iacov
ne arată posibilitatea desăvârşirii prin comunicare.
Caracteristic unui om desăvârşit este că el poate să-şi ţină în frâu trupul, adică să poată să-şi
înfrâneze poftele. De ce? Pentru că îşi înfrânează mai întâi limba.Dacă poţi să-ţi înfrânezi limba îţi
vei înfrâna şi dorinţele trupului.
Deaceea poţi stabili maturitatea unui om ascultând ce, cât şi cum vorbeşte.
2) Limba te poate duce şi în păcat – caracter alterat, denaturat, necinstit, pervertit,
corupt
Cine greşeşte în vorbire este un om corupt, păcătos, neînfrânat, necinstit.
Iacov 3:5-6 „Tot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic
ce pădure mare aprinde! Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre
mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul
gheenei.”
1
Unii ajung să aibe o credinţă moartă (religiune zadarnică) datorită neînfrânării limbii (Iacov 1:26)
şi invers, o vorbire curată va duce la o religiune curată urmată de fapte evlavioase (Iacov 1:27).
Cuvintele moarte dau naştere la fapte moarte, cuvintele vii dau naştere la fapte vii.
3) Ilustraţii: (analogii = asemănare)
a. Caii – un cal cu frâu este unul ascultător de stăpân, folositor; un cal fără frâu este
nefolositor, sălbatic şi trebuie dresat în caz contrar nu-i bun la nimic.
Caii – cum le cârmueşti trupul? R: îi conduci încotro vrei prin intermediul unei zăbale mici. Totuşi
sunt unii cai sălbatici, de ce? Pentru că nu au avut niciodată frâul în gură ca să fie îmblânziţi. Tot
astfel sunt unii oameni (sălbatici) care nu au frâu la gură, limba lor nimeni nu o poate îmblânzi
(v.8), astfel faptele fiind urmate de cuvintele lor.
După cum căruţaşul poate controla comportamentului calului prin zăbală, tot aşa şi limba poate
conduce viaţa cuiva – fie spre bine, fie spre rău.
b. Corabia – este mânată de vânturi iuţi, însă este cârmuită de o cârmă mică. Raporată la
corabie cârma este foarte mică (de pildă nava Queen Elizabeth cântărea 83.673 de tone,
dar cârma acesteia avea doar 140 de tone – mai puţin cu 0,2 la sută din toată greutatea
vasului). Când este rotită cârma ea primeşte direcţia vasului însuşi.
Vântul doar o mişcă în direcţie care i-a fost dată de gustul cârmaciului. Acum tu eşti
cârmaciul propriei vieţi. Viaţa îşi are mersul ei, însă cu limba dă direcţie vieţii tale fie spre
bine, fie spre rău.
c. Ilustrată: doi doctori – unul în neurochirurgie şi unul în teologie. Centrul Brox.
ÎNCHEIERE:
Concluzie: După cum acţiunile calului sunt determinate de frâul din gură, şi direcţia corăbiei este
determinată de o cârma mică, tot astfel acţiunile şi caracterul omului sunt determinate de modul
cum comunică.
Limba dă direcţie (fie bună, fie rea) faptelor şi caracterului meu.
Limba îţi determină faptele – faptele îţi determină obiceiurile – obiceiurile îţi determină caracterul
– caracterul îţi determină destinul.
Aplicare:
1. Când nu mi-am înfrânat limba care au fost rezultatele?
2. Când sunt provocat cum îmi folosesc cuvintele?
3. Să ţinem cont dacă pot să-mi controlezi vorbirea pot să-mi controlezi toată viaţa, acţiunile,
tot trupul; şi dacă..............
4. Cei care vorbesc la stânga şi la dreapta, nu ştiu nici de unde vin, şi nici unde merg.
Vreau să fiu bun – să vorbesc cu bunătate; Efeseni 4:29 „nici un cuvânt stricat să nu vă
iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire,după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud”
Vreau să fiu rău – să vorbesc cu răutate;
Vreau să fiu blând – să vorbesc cu blândeţe;
Vreau să fiu aspru – vorbesc cu asprime;
Vrei să fii iubitor – vorbeşte cu dragoste;
Vreau să fiu mândru – mă laud la toţi;
Vreau să fiu sărac – mă jălui că n-am nimic;
Vreau să fiu bogat (spiritual) – să vorbesc cuvinte de mulţumire „Să nu se audă nici
cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase;
ci mai degrabă cuvinte de mulţumire.” (Efeseni 5:4)
Vreau să fiu mincinos – spun minciuni;
Vreau să fiu mânios – vorbesc cu mânie;
Vreau să fiu înţelept – vorbesc cu înţelepciune;
Vreau să fiu binecuvântat – să binecuvintez; vreau să fiu blestemat – să blestem.
AMIN!
2