1
Mesaj: „Înălţarea Domnului” Text: Fapte 1:1-11
Introducere: Dacă Iisus Hristos îşi începe activitatea de Învăţător cu cele patruzeci de zile
de retragere în pustie, tot aşa încheie viaţa Sa concretă pe pământ la patruzeci de zile după
Paşte, perioadă în care se arată oamenilor în cele mai diverse şi îndepărtate locuri.
Ispas – sau Paştele Cailor.
În fiecare zi de joi din a şasea săptămînă de după Paşte se sărbătoreşte Înălţarea
Domnului, cînd sufletul lui Isus Hristos se ridică la cer. Se spune că la Înălţarea Domnului şi
la ridicarea sufletelor morţilor la cer a asistat şi un personaj, Ispas, după cum este cunoscut.
Devenit personaj mitic, Ispas a fost un om bun şi vesel, de aceea oamenii caută să fie bine
dispuşi şi să nu-şi caute pricini de ziua lui. Ispas este prăznuit ca un adevărat sfînt şi este ales
chiar şi patron al gospodăriilor. Ca la fiecare mare sărbătoare de peste an, şi de Ispas se
săvîrşesc tot felul de obiceiuri (se taie vîrful cozilor la vitele cornute, spre exemplu) şi se fac
unele sacrificii, de miei în special.
În drumul lor spre cer, unele spirite ale morţilor se pot rătăci. Rămase pe pămînt, se
transformă în strigoi care fac lucruri rele. De aceea, în noaptea şi în ziua de Ispas se fac unele
practici magice de apărare: se culeg şi sfinţesc flori, frunze şi ramuri de alun, nuc, leuştean şi
paltin, care sînt bune la descîntece. La munte, oamenii sună din buciume, iar în unele sate,
fetele şi femeile se încing cu leuştean peste brîu. Ispasul este hotarul pentru semănatul
plantelor, în special al porumbului. Tot acum se urcă boii la munte, la păşuni, şi se
însemnează mieii, prin crestarea urechilor.
În vechime, sărbătoarea mai era cunoscută şi ca Paştele Cailor sau Joia Iepelor, cînd se
credea că pentru un ceas şi pentru o singură dată pe an caii se săturau de păscut iarbă. În
unele legende, caii sînt animale veşnic flămînde, aşa le-a hărăzit Maica Domnului să fie,
pentru că tropotitul şi nechezatul lor ar fi deranjat-o în timpul naşterii lui Isus în iesle.
Sărbătoarea a fost şi o zi a soroacelor, cînd trebuiau încheiate diferite înţelegeri. Şi pentru că
spre deosebire de Sîngiorz (23 aprilie) şi Sîmedru (26 octombrie) sărbătoarea are dată
mobilă, care variază de la an la an, importanţa i s-a diminuat treptat, căpătînd şi o conotaţie
peiorativă. Aşa a apărut zicala "La Paştele Cailor", adică de a-ţi onora o promisiune la o dată
neştiută sau de a-ţi uita cuvîntul dat.
La Înălţarea Domnului încep şi iarmaroacele sau bîlciurile anuale, tradiţie foarte veche
şi care s-a păstrat în multe localităţi din ţară. Iarmaroacele de Ispas mai sînt cunoscute şi
drept iarmaroacele Moşilor, pentru că în vechime tîrgurile erau pline de străchini, ulcele şi
linguri din lemn care vor fi date de pomană de gospodine la Moşii de Vară.
Desfăşurare:
Aluzii la înălţare:
Ioan 6:62 „Dar dacă aţi vedea pe Fiul Omului suindu-Se unde era mai înainte?...”.
De ce Domnul Isus s-a înălţat după 40 de zile şi nu imediat?
1. În această perioadă Domnul Isus a învăţat ucenicii şi le dădea porunci (v. 1-2). Ei mai
aveau nevoie încă de instruire.
2. El le vorbea despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu (v. 3) - tema
principală a învăţăturilor Sale.
3. Trebuia să dovedească învierea Sa (v. 3), Toma – Ioan 20:24-28; 21:14 – aceasta era a
treia oară când Se arătase ucenicilor Săi.
4. Ucenicii aveau nevoie de reabilitare (Petru) şi de repetarea lecţiilor (prinderea peştilor)
(Ioan 21:1-14).
Înălţarea Domnul Isus le-a reamintit ucenicilor despre a doua Sa venire (v. 11)
2
1) El s-a suit la cer de pe Muntele Măslinilor (v. 12) – El va reveni pe Muntele Măslinilor
(Zaharia 14:4 „Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care este în
faţa Ierusalimului, spre răsărit; muntelel Măslinilor se va despica la mijloc, spre
răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage
înapoi spre miază noapte, iar jumătate spre miazăzi”.)
2) El S-a suit în persoană (cu trupul) – El va reveni în persoană (cu trupul).
3) El s-a suit în mod vizibil – El va reveni tot în mod vizibil: (Matei 24:30 „ Atunci se va
arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea
pe Fiul omului venind pe norii cerului”)
4) El a fost acoperit de un nor (v. 9) – El va reveni pe norii cerului: „Atunci se va arăta în
cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul
omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă”.)
5) El s-a suit în slavă – El va reveni cu putere şi cu mare slavă: (Matei 24:30 „Atunci se
va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor
vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă”).
Ce face Domnul Isus la cer după înălţarea Sa la cer?
1) Evrei 9:24 „ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu”.
2) Mijloceşte pentru poporul Său; Romani 8:34 „stă la dreapta lui Dumnezeu, şi
mijloceşte pentru noi!” Evrei 7:25 „trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei”. 1
Ioan 2:1 „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a
păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit”.
Cuvântul grecesc pentru „mijlocire”, entynchano, comunică ideea de urmărire a
intereselor cuiva.
3) Ne pregăteşte un loc (Ioan 14:2)
4) El aşteaptă până când vor fi supuşi duşmanii Săi şi Se va întoarce în acţiunea finală de
instaurare a Împărăţiei Lui; 1 Cor. 15:24-26 „În urmă, va veni sfârşitul, când El va da
Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice
stăpânire şi orice putere. Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi
vrăjmaşii supt picioarele Sale. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit va fi
moartea”. 1 Petru 3:22 „care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce S’a înălţat la cer,
şi Şi-a supus îngerii, stăpânirile şi puterile”.
Aplicare
1) Această perioadă de 40 de zile o putem compara cu momentul pocăinţei noastre
până în momentul în care ne vom întâlni cu Domnul Isus, pentru că în această
perioadă Domnul Isus ne instrueşte, ne învaţă lucrurile privitoare la Împărăţia lui
Dumnezeu, ne reabilitează şi pe noi ca şi pe Petru.
2) Deasemenea această sărbătoare ne reaminteşte şi nouă de momentul revenirii
Domnul Isus, deaceea trebuie să fim şi noi gata, nu ca seminţiile pământului care se
vor boci în acel moment.
3) Ilustrata: copilul orb din naştere cu pleoapele lipite. Aşa a crescut până la 7 ani. Adesea părinţii
îi descriau figura lor şi el doar îi pipăia pe faţă, pe frunte dar nu o vedea. La 7 ani i s-a făcut
operaţie şi a putut vedea. Când i-au luat bandajul de pe ochi el imediat a recunoscut-o pe mama
lui şi spus: „mamă, ce minunată eşti!” Într-o zi şi bandajul nostru va fi luat şi vom spune:
„Doamne, ce minunat eşti”!
4)