Mesaj „Luptele între creştini” Text: Iacov 4:1-3
Introducere: Curent filozofic la grecii antici „hedonism” 1) conceptie etică, conform căreia scopul vieţii ar
fi plăcerea, desfătarea. 2) preocupare exclusivă pentru căutarea plăcerii.
Dar cum să ai plăcere dacă nu ai bani? Iată că oamenii se avântă în acumularea posesiunilor materiale, ca
bogatul căruia i-a rodit ţarina. Care este rezultatul? O să vedem la sfârşit. (1 Tim. 6:9)
h`donh,, h/j, h` pleasure, enjoyment; in the NT in a bad sense, as indulgence and lack of control of natural
appetites (sensual) pleasure, passion, lust (2P 2.13)
Desfăşurare:
Iacov mai întâi le defineşte cele două feluri de înţelepciune. Acum după comportamentul lor ei singuri ar fi
trebuit să deducă cel fel de înţelepciune au. Iacov 3:18 spune că omul înţelept este paşnic. Luptele care
existau între ei arătau faptul că le lipseşte înţelepciunea de sus.
Sunt trei duşmani ai creştinului cu care trebuie să lupte: (1) Firea (poftele); (2) Lumea; (3) Diavolul;
v-1 „De unde vin luptele şi certurile între voi?” Ştiţi care-i cel mai distugător război? Războiul
civil. Ştiţi care-i cei mai distrugător lucru din Biserică? Războiul frăţesc. Gal. 5:15 „Dar dacă vă muşcaţi şi
vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii”. Soldaţii când nu sunt pe terenul de
luptă, sau nu sunt la post să vegheze ştiţi ce fac? se bat între ei.
De ce se luptă creştinii între ei? pentru că nu au biruit primul duşman – firea. Când nu te lupţi cu tine însuţi
atunci te lupţi cu fraţii.
Dacă nu biruim primul duşman (firea) nu-l vom birui nici pe-al doilea (lumea) şi nici pe-al treilea
(diavolul).
„Biruie de două ori cel ce s-a biruit pe sine”. Firea (eul) noastră trebuie zilnic răstignită, omorâtă (Gal.2:20a)
Firea se omoară prin Duhul Sfânt. (Rom .8:13)
De fapt duşmanii vizibili (statul) de care ne temem noi cel mai mult de cele mai multe ori ne ajută. Prigoana
nu a făcut altceva decât să curăţească Biserica şi să înflăcăreze spiritul dragostei şi al jertfei faţă de Domnul.
Lupta cu erezia nu a făcut decât să întărească convingerile creştine şi să dea naştere la cele mai frumoase
lucrări de apologetică, şi au ajutat la cristalizarea doctrinelor. Mai bine prigoniţi dar împlinind voia Lui.
„Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre? De fapt noi când ne-am pocăit
atunci s-a început lupta cu noi înşine. Poftele îşi cer partea pe care le-o dădeam altădată. Maximă: „mai
pune-ţi pofta-n cui”. 1 Petru 1:14 „ nu vă lăsaţi târâţi în poftele, pe care le aveaţi altădată”. Cineva spunea
că de poftă a pierdut sarcina. Dacă nu omori tu pofta te omoară ea. Pe cine laşi să trăiască nu te lasă să
trăieşti. Exemplu: Acan, David. O poftă împlinită este o bătălie pierdută.
Poftele niciodată nu vor fi pe deplin împlinite; unui milionar îi lipseşte un dolar. Ecl. 6:7 „Toată truda
omului este pentru gura lui, şi totuşi poftele nu i se împlinesc niciodată”. O poftă satisfăcută face loc alteia
şi mai mare, plus la aceasta nu este numai o poftă, sunt o aramată întreagă.
v- 2 „Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi;...”,
Pofta spune: eu vreau, acum, şi cu orice preţ. Ucideţi ( mânia) sens figurat; pizmuiţi – Iac. 3:14,16 că unul
are şi eu nu am.
„nu izbutiţi să căpătaţi” – Dumnezeu are metodele Sale de a ne binecuvânta, nu este nevoie să mă zbat
pentru a capăta ceva. Psalm 127:2 „Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi tîrziu, ca să mîncaţi o
pîne cîştigată cu durere; căci prea iubiţilor Lui El le dă pîne ca în somn.”
Pofta se naşte din neajunsuri „şi nu aveţi pentru că nu cereţi”. Soluţia: neajunsurile trebuie să ne slujească
spre a ne încrede în Dumnezeu şi a fi răbdători. Înainte de a dori un lucru să-l cerem de la Dumnezeu. Iacov
2:5 săraci material dar bogaţi în credinţă. Atât timp cât avem credinţă Dumnezeu va purta de grijă nevoilor
noastre.
v-3 „Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre”.
Rugăciunea egoistă nu este ascultată. Dumnezeu are pentru noi 3 răspunsuri la rugăciune: da, nu şi aşteaptă.
În acest caz Dumnezeu spune – nu. Ar trebui să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru că nu a răspuns cererilor
noastre egoiste. El nu ne dă ceea ce ne va aduce distrugere. „Doamne dă-mi un dolar. Aşteaptă o zi.”
Concluzie: Materialismul este cauza celor mai multe dezbinări şi certuri în societate şi în biserică.
Încheiere: Identificarea poftelor: va fi în dependenţă de vârstă. Un copil va dori o maşină mică, un tânăr
una mare. Altul un mobil mai „crutoi”.
1. Ce dorinţe egoiste am identificat?
2. Să nu confundăm dorinţele egoiste cu nevoile, dar nici poftele să nu le spunem nevoi.
Soluţia: 1 Tim. 6:8-10 „Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm ne va fi de ajuns. Cei
ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, cari
cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, cari au
umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri”.
Îndemn: 1 Tim. 6:11 „Iar tu, om a lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută (adevăratele comori).