1
Hula împotriva Duhului Sfânt, sau păcatul care nu se iartă Text: Matei
12:22-37
Introducere:
Permiteţi-mi să vă salut în această dimineaţă dorindu-vă mult har şi pace de la Dumnezeu.
Doresc în această dimineaţă să vă îndrept atenţia asupra unui subiect poate confuz pentru
unii din dumneavoastră. Este vorba despre hula împotriva Duhului Sfânt sau păcatul care nu se
iartă. Toţi care citesc NT sunt speriaţi de acest păcat şi majoritatea creştinilor se tem ca nu
cumva să fi păcătuit împotriva Duhului Sfânt.
Ce este hula împotriva Duhului Sfânt sau păcatul de neiertat? Când cineva huleşte
împotriva Duhului Sfânt? Nu cumva am păcătuit şi eu?
Aceste sunt întrebări adesea chinuitoare, şi sper ca răspunsul la aceste întrebări să fie
eliberator pentru dumneavoastră.
Pentru a da răspuns la aceste întrebări trebuie mai întâi să petrecem câteva etape.
1. Împrejurarea (v. 22-24)
Multe probleme de interpretare (lipsa de înţelegere) se datorează faptului că noi scoatem
câte un verset din context şi căutăm să-i dăm o interpretare. Astfel dar căutând să înţelegem
situaţia în ansamblu vom înţelege ce are în vedere Domnul Isus despre hula împotriva Duhului
Sfânt.
În textul sus amintit ne se spune că au adus la Isus un om îndrăcit, orb şi mut. Vă puteţi
imagina ce fel de om a fost adus înaintea lui Isus. Un bolnav de trei ori. Cel puţin nimeni
dintre noi nu a văzut o astfel de boală.
Isus l-a tămăduit aşa că mutul vorbea şi vedea. Faptul era evident (ce-i în mână nu-i
minciună). Toţi au fost martori la această vindecare. Martori au fost atât noroadele, cât şi
Fariseii.
Noroadele pe de o parte zicea: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?” În vremea aceea toţi
aşteptau să vină fiul lui David. Practic noroadele au pus corect întrebarea despre Isus.
Fariseii pe de altă parte când au auzit lucrul acesta au zis: „Omul acesta nu scoate dracii
decât cu Beelzebul, domnul dracilor!”
Problema nu se pune dacă omul respectiv a fost sau nu vindecat, problema apare la capitolul
identităţii Domnului Isus. Dacă noroadele L-au recunoscut ca şi fiul lui David, atunci fariseii
L-au identificat ca şi unul care lucrează cu Beelzebul, domnul dracilor.
Beelzebul este nume dat de evrei satanei, capetenia demonilor. Tot aşa era numit
dumnezeul filistenilor care era simbolizat prin închinarea la diavol.
În acest moment Fariseii pun lucrarea făcută de Domnul Isus pe seama diavolului, o atribuie
celui rău.
Noi ştim că Domnul Isus a venit să nimicească lucrările celui rău, să le demoleze, însă şi cel
rău caută prin orice mijloc să distrugă lucrarea Domnului Isus.
Una din aceste metode este hula (sau blasfemia). Fariseii nu au făcut decât să se alăture
lucrării celui rău, hulind pe Cel ce făcuse această lucrare de vindecare.
Astfel dar înţelegând situaţia de mai sus, ne este mult mai simplu să înţelegem ce este hula
împotriva Duhului Sfânt.
2. Principiul unităţii şi dezbinării (v. 25-30)
În această împrejurare Domnul Isus rosteşte cele mai frumoase învăţături în ce priveşte
principiul unităţii şi dezbinării. El explică principiul său de lucru în raport cu cel rău.
Aceste principii sunt atât de reale încât zilnic ne întâlnim cu ele acasă, la lucru, la adunare şi
în societate.
2
În primul rând orice împărăţie (societate, stat, imperiu, ţară, republică) dezbinată împotriva
ei însuşi este pustiită.
Şi orice cetate (oraş, sat), sau casă (familie) dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui.
Acest principiu este valabil şi în cazul nostru ca şi adunare, şi acest principiu este valabil şi în
cazul Satanei.
Chiar şi Satana se ţine de acest principiu pentru că ştie că altfel nu poate dăinui.
În vremea Domnului Isus erau mulţi care se ocupau cu scoatea dracilor, de aceea şi Domnul
Isus îi întreabă dar fiii voştri cu cine-i scot?
Această practică se numeşte exorcism, şi e o metodă magică (rugăciuni, descântece etc.)
care are drept scop alungarea duhurilor rele, a dracilor.
Astăzi exorcismul e foarte răspândit în cele mai multe din religii (în India, în Islam, în
Biserica Catolică). Am văzut puţin pe internet cum se face această practică, e mai straşnic
decât un film de groază (ujas). Celor slabi de inimă nu le recomand să vadă cum se face
aceasta.
Însă Domnul Isus nu recurge la nici o practică (metodă) de felul acesta, El cu Duhul lui
Dumnezeu scoate afară dracii, şi aceasta e o dovadă că Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste
ei.
Ca o împărăţie, sau o casă să fie jefuită trebuie mai întâi să fie legat cel tare. Domnul Isus
şi-a demonstrat puterea Sa legând pe cel tare prin faptul că a scos afară dracii din acel om.
Continund discuţia Isus adaugă:
Cine nu este cu mine este împotriva Mea, şi cine nu strânge cu Mine, risipeşte.
În acest caz Fariseii nu erau cu Isus, ci împotriva Lui, nu strângeau cu El, ci risipeau.
Orice cuvânt rostit care nu uneşte ceea ce e bun, care nu strânge ceva bun, e un cuvânt care
dezbină, e ceva care risipeşte. Orice acţiune, orice hotărâre, orice dorinţă care nu este în acord
cu voia lui Dumnezeu, este împotriva Lui.
Noi ce facem? Strângem cu El? Sau risipim?
3. Păcatul care nu se iartă (v. 31-32)
De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor....
Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi
iertată
Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi iertat, dar oricine va vorbi împotriva Duhului
Sfânt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.
Definiţie: ce este hula sau blasfemia? Hula este un păcat care se poate înfăptui prin cuvinte.
E un păcat pe care-l faci cu gura sau cu stiloul – e un păcat verbal. Are de-a face cu rostirea
unor cuvinte împotriva Duhului Sfânt.
Cuvântul modern pentru hulă este blasfemie care înseamnă batjocorirea lui Dumnezeu
Tactica diavolului – o lucrare bună o pune pe seama sa şi invers.
Aşadar orice lucrare făcută prin Duhul lui Dumnezeu atribuită diavolului este hula
împotriva Duhului Sfânt.
4. Roade bune şi rele
Domnul Isus merge şi mai adânc spunând de fapt că problema lor se află în inimă.
Cred că aici se potrivesc cuvintele Domnului Isus din Matei 15:18-19 Dar, ce iese din gură,
vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile,
preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.
Fariseii din inima lor plină de răutate scoteau numai cuvinte rele (hule) la adresa lui
Dumnezeu.
3
Domnul Isus în numeşte foarte aspru Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri
bune, când voi sunteţi răi? Un şarpe veninos nu poate face altceva decât să otrăvească pe cei
din jur, şi ştiţi cu ce-i otrăveşte? Cu gura. Şerpii veninoşi sunt recunoscuţi după muşcătura lor.
Aşadar problema fariseilor era în inima lor. Inima problemei lor era problema inimii.
Am văzut că hula este un păcat verbal făcut de farisei. Însă noi la tot pasul păcătuim cu
vorba. Proverbe spune că cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască
Proverbe 18:21a Viaţa şi moarte sânt în puterea limbii...
Ce arată cuvintele noastre? Arată starea inimilor noastre.
Din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri (vorbe) bune din vistieria bună a
inimii lui; dar omul rău scoate lucruri (vorbe) rele din vistieria rea a inimii lui.
Ştiţi ce înseamnă vistierie? Comoară, tezaur. Comoara, valoarea, tezaurul nostru este inima
noastră. Tot ce avem mai de preţ în noi se află în inimă.
Ca să scoatem numai lucruri bune din comoara noastră, trebuie să schimbăm comoara, s-o
lăsăm pe cea rea şi s-o luăm pe cea bună.
Ca să nu păcătuim cu vorba trebuie să ne transformăm inimile noastre. Nu poate o inimă rea
să spună cuvinte bune, după cum nu poate un pom rău să facă fructe bun.
Pomul bun face fructe bune, şi omul bun spune cuvinte bune.
Pomul se cunoaşte după roade ca şi omul după fapte.
Ba mai mult Domnul Isus îi avertizează că la judecată vor da socoteală de orice cuvânt
nefolositor pe care-l vor fi rostit. Cuvântul tradus la noi prin nefolositor, în greceș te
este argos, care înseamnă în mod primar nelucrător, dar el poate fi tradus ș i
prin neîntemeiat, adică atunci când îl spui nu te gândeș ti serios dacă are o bază sau nu, dacă
este justificat sau nu, ș i mai poate fi tradus ș i prin necugetat, în sensul că nu te gândeș ti ce
efect va avea asupra altora.
5. APLICARE
1) Fiecare om este judecat după cuvintele sale pentru că acestea mărturisesc despre starea
inimii lui.
2) Oare câte cuvinte nefolositoare am rostit eu săptămâna trecută?
3) Fiecare cuvânt nefolositor poartă în sine răutatea iadului
4) Orice cuvânt nefolositor întristează pe Duhul Sfânt
Efeseni 4: 29-31 Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după
cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu,
prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţime, orice
mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
Sfaturi:
- Dacă vezi o lucrarea oarecare mai bine nu-ţi da cu părerea dacă nu eşti sigur.
- Învaţă-te să recunoşti lucrările care vin de la Dumnezeu.
- Dacă te temi cumva că ai comis acest păcat, aceasta e tocmai o dovadă că nu l-ai comis.
„Oamenilor care sunt tulburaţi în suflet de teama că au comis păcatul împotriva Duhului
Sfânt ar trebui să li se spună, în majoritatea cazurilor, că tulburarea inimii lor este o dovadă
că nu au comis acel păcat” (Herbert)