Hotar�ri:

Document Sample
Hotar�ri: Powered By Docstoc
					                REZUMATUL HOTĂRÂRILOR ŞI DECIZIILOR CURŢII EUROPENE A

                    DREPTURILOR OMULUI PE MARGINEA CERERILOR DEPUSE

                                    ÎMPOTRIVA REPUBLICII MOLDOVA

                                              (30.04.2007 - 31.12.2010)

Tatiana PUIU



                                                     HOTĂRÂRI

I. Hotărâri cu privire la fondul cauzei şi satisfacţia echitabilă:

1. 10 mai 2007 - MAZEPA c. MOLDOVEI (cererea nr. 1115/02) – reclamanta Nina Mazepa; violarea art. 6
§ 1 al Convenţiei (termenul rezonabil) combinat cu art. 13 (lipsa unui recurs în dreptul naţional cu privire la
dreptul la examinarea cauzei într-un termen rezonabil, precum şi executarea la timp a unei hotărâri
judecătoreşti) şi a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) – neexecutarea unei hotărâri
judecătoreşti (aproape 3 ani) prin care i s-a acordat suma de 12, 635 Lei prejudiciu cauzat casei unde locuia.

prejudicii materiale şi morale – EUR 2, 900

costuri şi cheltuieli – EUR 100



2. 10 mai 2007 – MODÂRCĂ c. MOLDOVEI (cererea nr. 14437/05) – reclamantul Vladimir Modârcă,
reprezentat de A. Tănase; violarea art. 3 al Convenţiei (condiţii inadecvate de detenţie) – detenţia
reclamantului în Penitenciarul nr. 3 din Chişinău între 23 februarie – 15 noiembrie 2005 (supraaglomerarea
celulei, durata detenţiei şi impactul pe care aceste condiţii ar fi putut să le aibă asupra sănătăţii reclamantului,
lipsa de electricitate şi apă pe timpul nopţii impunea reclamantul să se abţină de la folosirea veceului pentru a
limita mirosul, neasigurarea cu lenjerie de pat sau haine, lipsa hranei comestibile); violarea art. 5 § 1 al
Convenţiei (deţinerea în arest fără un mandat valabil); violarea art. 5 § 3 al Convenţiei (motivarea insuficientă
a mandatului de arest); violarea art. 5 § 4 al Convenţiei (neasigurarea întrevederilor confidenţiale între avocat
şi clientul său la nivel naţional).

prejudiciu moral – EUR 7,000

costuri şi cheltuieli – EUR 1,800



3. 7 iunie 2007 – GUŢU c. MOLDOVEI (cererea nr. 20289/02) – reclamanta Tatiana Guţu, în numele
fiului său minor M., reprezentată de Doina Străisteanu în numele Comitetului Helsinki pentru Drepturile
Omului; violarea art. 5 § 1 al Convenţiei (reţinerea „ilegală” a reclamantului pe motiv că el „nu s-a supus
ordinelor legale ale poliţiştilor”); violarea art. 8 al Convenţiei (intrarea ilegală a poliţiştilor în ograda casei
reclamantului); violarea art. 13 al Convenţiei (lipsa dreptului la nivel naţional de a cere compensaţii pentru
violarea Convenţiei ).

Lipsa încălcării art. 13 combinat cu art. 3 al Convenţiei – reclamantul nu a adus nici o probă în susţinerea
acuzaţiilor sale că el a fost adus în instanţă în haine care erau murdare de noroi, iar în ceea ce priveşte
condiţiile de detenţie, pretinsa suferinţă a reclamantului nu a atins nivelul minim de severitate cerut de art. 3
CEDO

Lipsa încălcării art. 6 § 2 al Convenţiei, deoarece Curtea nu a găsit nici un indiciu că instanţa de judecată
naţională a pornit de la prezumţia că reclamantul a comis abaterile de care el a fost învinuit.

                                                                                                                  1
prejudiciu moral – EUR 5,000

costuri şi cheltuieli – EUR 1, 500



4. 7 iunie 2007 – MALAHOV c. MOLDOVEI (cererea nr. 32268/02) – reclamanta Antonina Malahov a
pretins că refuzul instanţelor judecătoreşti naţionale de a examina pretenţiile sale, din cauza imposibilităţii de a
plăti taxa de stat, a încălcat drepturile sale garantate de art. 6 § 1 şi 13 al Convenţiei şi că ea a fost discriminată
din cauza etniei sale.

 Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (obligarea reclamantului la plata taxei de stat a reprezentat o limitare
disproporţională a dreptului său de acces la o instanţă).

prejudiciu moral – EUR 1, 800

costuri şi cheltuieli – EUR 600



5. 12 iunie 2007 – FLUX (nr.3) c. MOLDOVEI (cererea nr. 32558/03) – reclamantul ziarul „Flux” din
Chişinău, reprezentat de Vl. Gribincea, a pretins încălcarea dreptului său la libertatea de exprimare, deoarece
ziarul a fost găsit vinovat de defăimarea unui politician.

 Violarea art. 10 al Convenţiei (declaraţia contestată a fost făcută de un jurnalist în cadrul unei dezbateri cu
privire la o chestiune de interes public, reclamantul în procedurile naţionale era un politician de rang înalt şi
având în vedere limbajul folosit, Curtea a conchis că ingerinţa nu a corespuns unei necesităţi sociale
imperioase şi nu era necesară într-o societate democratică).

prejudiciu material – EUR 260

prejudiciu moral – EUR 3, 000

costuri şi cheltuieli – EUR 1, 200



6. 19 iunie 2007 – BOTNARI c. MOLDOVEI (cererea nr. 19981/02) – reclamantul Andrei Botnari,
reprezentat de Luciana Iabangi de la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului, a pretins că neexecutarea
hotărârii judecătoreşti din 25 mai 2000 a constituit o încălcare a dreptului său ca o instanţă să hotărască asupra
drepturilor sale cu caracter civil într-un termen rezonabil, garantat de art. al Convenţiei şi a dreptului său la un
recurs efectiv, garantat de art. 13 al Convenţiei.

 Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (neexecutarea hotărârii judecătoreşti); violarea art. 13 al Convenţiei
(reclamantul nu a avut nici un recurs efectiv fie să prevină continuarea încălcării drepturilor sale garantate de
art. 6 § 1 CEDO, fie să obţină compensaţii).

prejudiciu moral – EUR 2,000

costuri şi cheltuieli – EUR 100



7. 19 iunie 2007 – CIORAP c. MOLDOVEI (cererea nr. 12066/02) – reclamantul Tudor Ciorap,
reprezentat de V. Iordachi de la ONG „Juriştii pentru drepturile omului”, s-a plâns în temeiul art. 3 al
Convenţiei (condiţii inumane de detenţie şi alimentare silită), în temeiul art. 6 § 1 (accesul la o instanţă în ceea
ce priveşte alimentarea silită), în temeiul art. 8 (cenzurarea corespondenţei şi dreptul de a se întâlni cu familia
sa în condiţii de confidenţialitate) şi în temeiul art. 10 (accesul la regulamentul intern al izolatorului de detenţie
provizorie).

                                                                                                                     2
Violarea art. 3 (alimentarea silită a reclamantului, nefiind determinată de motive medicale valabile, ci, mai
degrabă, având scopul de a forţa reclamantul să stopeze protestul său, şi efectuată într-un mod care l-a expus
inutil pe reclamant la o durere fizică mare şi la umilire, poate fi considerată doar ca tortură); violarea art. 6 § 1
(reclamantului i-a fost refuzată accesul la o instanţă); violarea art. 8 al Convenţiei (interdicţia de a avea
întrevederi cu familia sa şi cenzurarea corespondenţei).

prejudiciu moral – EUR 20,000

costuri şi cheltuieli – EUR 1,150



8. 26 iunie 2007 – TOCONO ŞI PROFESORII PROMETEIŞTI c. MOLDOVEI (cererea nr.
32263/03) – reclamanţii sunt două persoane juridice S.R.L. Tocono şi Fundaţia Profesorii Prometeişti,
reprezentaţi de V. Nagacevschi, au pretins violarea art. 6 § 1 al Convenţiei prin pretinsa lipsă de imparţialitate
a unuia dintre judecătorii care au examinat recursul în cauza lor şi încălcarea drepturilor lor garantate de art. 1
Protocolul 1 al Convenţiei.

Violarea art. 6 § 1 (circumstanţele acestei speţe, imparţialitatea judecătorului în cauză poate trezi aparenţe
pentru a fi pusă la îndoială şi că bănuiala reclamanţilor în acest sens poate fi considerată obiectiv justificată).

prejudiciu moral – EUR 3,000

costuri şi cheltuieli – EUR 2,080



9. 3 iulie 2007 – FLUX nr. 2 c. MOLDOVEI (cererea nr. 31001/03) – reclamantul ziarul „Flux” din
Chişinău, reprezentat de V. Gribincea, a pretins încălcarea dreptului la libertatea de exprimare, deoarece el a
fost găsit vinovat de defăimarea unui politician.

Violarea art. 10 al Convenţiei (ţinând cont de limbajul folosit de ziar în declaraţia contestată, de faptul că
libertatea jurnalistică acoperă, de asemenea, posibila recurgere la un grad de exagerare sau chiar de provocare
şi evaluând diferitele interese implicate în această cauză, ingerinţa în dreptul reclamantului la libertatea de
exprimare nu a fost necesară într-o societate democratică)

Lipsa încălcării art. 6 § 1 al Convenţiei – Curtea nu a putut conchide că judecătorul I.M. nu a fost independent
şi imparţial atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv, atunci când a examinat acţiunea civilă iniţiată
împotriva reclamantului

prejudiciu material – EUR 278

prejudiciu moral – EUR 3,000

Costuri şi cheltuieli – EUR 1,800



10. 10 iulie 2007 – BIMER c. MOLDOVEI (cererea nr. 16084/03) – compania reclamantă „Bimer S.A”,
reprezentat de R. Zeglovs, avocat din Riga, a pretins că lichidarea magazinului şi a barului său duty-free a
constituit o încălcare a drepturilor sale garantate de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenţiei (ingerinţa în proprietatea reclamantului în această cauză nu a
fost prevăzută de lege şi a fost, prin urmare, incompatibilă cu dreptul reclamantului la respectarea bunurilor
sale)

Prejudiciu material – EUR 520,000



                                                                                                                   3
11. 10 iulie 2007 – PALADI c. MOLDOVEI (cererea nr. 39806/05) – reclamantul Ion Paladi, reprezentat
de Gh. Ulianovschi, a pretins că nu i s-a acordat asistenţă medicală corespunzătoare şi că a fost deţinut fără
un temei legal şi în absenţa motivelor verosimile de a fi bănuit că el ar fi săvârşit o infracţiune. El s-a plâns de
absenţa motivelor relevante pentru prelungirea detenţiei sale preventive şi de durata de timp în care au fost
decise cererile sale habeas corpus, precum şu de refuzul de a examina un recurs şi o nouă cerere habeas corpus. De
asemenea, el s-a plâns de omisiunea autorităţilor de a se conforma prompt măsurilor provizorii dispuse de
Curte la 10 noiembrie 2005 în temeiul art. 39 al Regulamentului Curţii.

Violarea art. 3 al Convenţiei în ceea ce priveşte tratamentul medical insuficient acordat reclamantului la fiecare
etapă a detenţiei sale; violarea art. 5 § 1 al Convenţiei în ceea ce priveşte lipsa unei baze legale corespunzătoare
pentru detenţia reclamantului după transmiterea dosarului său în instanţa de judecată pentru examinare.

prejudiciu material – EUR 2,080

prejudiciu moral - EUR 15,000

costuri şi cheltuieli - EUR 4,000



12. 17 iulie 2007 – GOREA c. MOLDOVEI (cererea nr. 21984/05) – reclamantul Grigore Gorea,
reprezentat de A. Tănase şi V. Nicoară, a pretins, în special că a fost deţinut în condiţii inumane şi degradante,
că a fost deţinut ilegal şi că instanţele judecătoreşti nu au adus motive relevante şi suficiente pentru detenţia
sa.

Violarea art. 5 § 1 al Convenţiei în ceea ce priveşte detenţia reclamantului fără nici o bază legală; violarea art. 5
§ 3 al Convenţiei în ceea ce priveşte lipsa motivelor pentru detenţia sa pe durata examinării cauzei sale de
către instanţa de judecată.

Lipsa violării art. 3 al Convenţiei, deoarece Curtea a observat că referirea reclamantului la constatările CPT în
sine şi în absenţa probelor cu privire la suferinţa individuală de o intensitate necesară pentru a constata
violarea, nu oferă o bază pentru concluzia că a avut loc această violare.

prejudiciu moral – EUR 9,000

costuri şi cheltuieli – EUR 2,500



13. 6 septembrie 2007 – UNGUREANU c. MOLDOVEI (cererea nr. 27468/02) – reclamantul Petru
Ungureanu, reprezentat de N. Mardari, de la „Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica
Moldova”, a pretins că, prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 21 decembrie 2001 pronunţată în
favoarea sa, dreptul său la o instanţă care să hotărască într-un termen rezonabil asupra drepturilor sale cu
caracter civil, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, au fost încălcate.

Violarea art. 6 § 1 ca urmare a neexecutării hotărârii din 21 decembrie 2001 într-un termen rezonabil; violarea
art. 1 Protocolul 1 al Convenţiei ca urmare a aceleiaşi neexecutări a hotărârii din 21 decembrie 2001 într-un
termen rezonabil; violarea art. 13 al Convenţiei în ceea ce priveşte lipsa unui recurs efectiv în privinţa
pretenţiei reclamantului cu privire la neexecutarea hotărârii din 21 decembrie 2001.

prejudiciu moral – EUR 500



14. 25 septembrie 2007 – BIŢA ŞI ALŢII c. MOLDOVEI (cererea nr. 25238/02, 25239/02, 30211/02) –
reclamanţii Fiodor Biţa, Evghenii Andrienco şi Ana Stanilî, au pretins că, prin neexecutarea hotărârilor
judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor, a fost încălcat dreptul lor la o instanţă care să hotărască
într-un termen rezonabil asupra încălcării drepturilor lor cu caracter civil, garantat de articolul 6 al Convenţiei,


                                                                                                                   4
dreptul lor la protecţia proprietăţii, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, şi dreptul lor la
un recurs efectiv în sensul articolului 13 al Convenţiei.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei în ceea ce priveşte neexecutarea în întregime a hotărârilor judecătoreşti
executorii pronunţate în favoarea fiecărui reclamant; violarea art. 1 Protocolul nr.1 la Convenţie în ceea ce
priveşte aceeaşi neexecutare; violarea art. 13 al Convenţiei prin lipsa recursurilor efective în ceea ce priveşte
pretenţiile reclamanţilor cu privire la neexecutarea integrală a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în favoarea
lor.

Dl. Biţa – prejudiciu material – EUR 69, ceea ce reprezintă partea restantă a sumei acordate dlui Biţa

Dl. Andrienco – prejudiciu moral şi material – EUR 2,000

Dl Stanilî – prejudiciu moral şi material – EUR 930



15. 25 septembrie 2007 - MIZERNAIA c. MOLDOVEI (cererea nr. 31790/03) – reclamanta Nina
Mizernaia, reprezentată de Vitalie Iordachi, a pretins că, prin neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti
definitive pronunţate în favoarea sa, a fost încălcat dreptul său ca o instanţă să hotărască asupra încălcării
drepturilor sale cu caracter civil, garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei, şi dreptul său la protecţia proprietăţii,
garantat de art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenţie.

Violarea art. 6 § 1 şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

prejudiciu material – EUR 3,987

prejudiciu moral – EUR 2, 000

costuri şi cheltuieli – EUR 700



16. 09 octombrie 2007 – CLIONOV c. MOLDOVEI (cererea nr. 13229/04) – reclamantul Grigore
Clionov, reprezentat de V. Zama, a pretins că întârzierile în executarea hotărârilor judecătoreşti definitive din
11 aprilie 2001 şi 26 iunie 2003 i-au încălcat dreptul său ca o instanţă să hotărască într-un termen rezonabil
asupra drepturilor sale cu caracter civil, garantat de articolul 6 al Convenţiei şi dreptul său la protecţia
proprietăţii, garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie. De asemenea, el s-a plâns de încălcarea
dreptului său de acces la o instanţă, contrar articolului 6§ 1 al Convenţiei.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei ca rezultat al neexecutării hotărârii judecătoreşti din 11 aprilie 2001 într-un
termen rezonabil şi al limitării dreptului reclamantului de acces la o instanţă; violarea art. 1 al Protocolului nr.
1 al Convenţiei ca rezultat al aceleiaşi neexecutări a hotărârii judecătoreşti din 11 aprilie 2001 într-un termen
rezonabil.

prejudiciu material – EUR 300

prejudiciu moral – EUR 2,700



17. 09 octombrie 2007 – CURĂRARU c. MOLDOVEI (cererea nr. 34322/02) – reclamanţii Vasile
Curăraru şi Ludmila Curăraru au pretins că, prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti executorii din 23 aprilie
1999 pronunţată în favoarea lor, a fost încălcat dreptul lor ca o instanţă să hotărască într-un termen rezonabil
asupra drepturilor lor cu caracter civil, garantat de articolul 6 al Convenţiei, şi dreptul lor la protecţia
proprietăţii, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie. Ei au mai pretins că procedurile judiciare
cu privire la concedierea lor nu au fost echitabile.



                                                                                                                  5
Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei ca urmare a neexecutării hotărârii judecătoreşti şi violarea art.1 al Protocolului
nr. 1 la Convenţie ca urmare a aceleiaşi neexecutări.

prejudiciu moral – EUR 4,000

costuri şi cheltuieli – EUR 70



18. 09 octombrie 2007 – GRIVNEAC c. MOLDOVEI (cererea nr. 35994/03) – reclamantul Mihai
Grivneac a pretins că, prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive din 6 octombrie 2000 pronunţate în
favoarea sa, a fost încălcat dreptul său ca o instanţă să hotărască într-un termen rezonabil asupra drepturilor
sale cu caracter civil, garantat de art. 6 al Convenţiei, şi dreptul său la protecţia proprietăţii, garantat de art. 1 al
Protocolului nr.1 la Convenţie.

Violarea art. 6 § 1 şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

prejudiciu moral – EUR 1,500



19. 16 octombrie 2007 - BUIANOVSCHI c. MOLDOVEI (cererea nr. 27533/04) – reclamantul Vladimir
Buianovschi, reprezentat de Victor Marcu, a pretins că, prin neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive
pronunţate în favoarea sa, a fost încălcat dreptul său ca o instanţă să hotărască asupra drepturilor sale cu
caracter civil, garantat de art. 6 al Convenţiei şi dreptul său la protecţia proprietăţii, garantat de art. 1 al
Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Violarea art. 6 § 1 şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

prejudiciu material – EUR 6,333

prejudiciu moral – EUR 1,400



20. 16 octombrie 2007 – DEORDIEV ŞI DEORDIEV c. MOLDOVEI (cererea nr. 33276/03) –
reclamanţii Nina Deordiev şi Stanislav Deordiev, reprezentaţi de Vitalie Zama, au pretins că, prin executarea
întârziată a hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea lor, a fost încălcat dreptul lor ca o instanţă
să hotărască asupra drepturilor lor cu caracter civil, garantat de art. 6 al Convenţiei, şi dreptul lor la protecţia
proprietăţii, garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Violarea art. 6 § 1 în ceea ce priveşte executarea întârziată a hotărârii judecătoreşti din 9 iunie 2003, şi art. 1 al
Protocolului nr. 1 la Convenţie în ceea ce priveşte aceeaşi executare întârziată.

prejudiciu moral – EUR 500

costuri şi cheltuieli – EUR 500



21. 16 octombrie 2007 – MARCU c. MOLDOVEI (cererea nr. 17359/04) – reclamantul Mihail Marcu,
reprezentat de Victor Marcu, a pretins că, prin executarea întârziată a hotărârii judecătoreşti definitive
pronunţată în favoarea lor, a fost încălcat dreptul lor ca o instanţă să hotărască asupra drepturilor lor cu
caracter civil, garantat de art. 6 al Convenţiei, şi dreptul lor la protecţia proprietăţii, garantat de art. 1 al
Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Violarea art. 6 § 1 şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

prejudiciu material – EUR 5,198

                                                                                                                       6
prejudiciu moral – EUR 1,600



22. 16 octombrie 2007 – NADULIŞNEAC ION c. MOLDOVEI (cererea nr. 18726/04) – reclamantul Ion
Nadulişneac, reprezentat de Victor Marcu, a pretins că, prin executarea întârziată a hotărârii judecătoreşti
definitive pronunţată în favoarea lor, a fost încălcat dreptul lor ca o instanţă să hotărască asupra drepturilor
lor cu caracter civil, garantat de art. 6 al Convenţiei, şi dreptul lor la protecţia proprietăţii, garantat de art. 1 al
Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Violarea art. 6 § 1 şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

prejudiciu material - EUR 504

prejudiciu moral – EUR 1,400




23. 16 octombrie 2007 – ŢARA ŞI POIATĂ c. MOLDOVEI (cererea nr. 36305/03) – reclamanţii ziarul
„ŢARA” şi Petru Poiată, au pretins încălcarea dreptului lor la libertatea de exprimare, deoarece ei au fost
găsiţi vinovaţi de defăimarea unui politician.

Violarea art. 10 al Convenţiei în ceea ce priveşte declaraţia cu privire la pretinsele abuzuri ale dlui Stepaniuc în
reţeaua de dealeri a CTC Chişinău şi în ceea ce priveşte restul declaraţiilor contestate.

prejudiciu material – EUR 270

prejudiciu moral – EUR 2,500 fiecăruia

costuri şi cheltuieli – EUR 1,800



24. 16 octombrie 2007 – ŢIBERNEAC c. MOLDOVEI (cererea nr. 18893/04) – reclamanta Olga
Ţiberneac, reprezentată de Victor Marcu, a pretins că, prin executarea întârziată a hotărârii judecătoreşti
definitive pronunţată în favoarea lor, a fost încălcat dreptul lor ca o instanţă să hotărască asupra drepturilor
lor cu caracter civil, garantat de art. 6 al Convenţiei, şi dreptul lor la protecţia proprietăţii, garantat de art. 1 al
Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Violarea art. 6 § 1 şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Prejudiciu material - EUR 3,901



25. 16 octombrie 2007 – ŢIBERNEAC VASILE c. MOLDOVEI (cererea nr. 26103/04) –reclamantul
Vasile Ţiberneac, reprezentat de Victor Marcu, a pretins că, prin executarea întârziată a hotărârii judecătoreşti
definitive pronunţată în favoarea lor, a fost încălcat dreptul lor ca o instanţă să hotărască asupra drepturilor
lor cu caracter civil, garantat de art. 6 al Convenţiei, şi dreptul lor la protecţia proprietăţii, garantat de art. 1 al
Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Violarea art. 6 § 1 şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

prejudiciu material - EUR 6,284

prejudiciu moral – EUR 1,200


                                                                                                                      7
26. 16 octombrie 2007 – VITAN c. MOLDOVEI (cererea nr. 6901/03) – reclamanta Eugenia Vitan,
reprezentată de Vanu Jereghi de la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului, a pretins că, prin executarea
întârziată a hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea lor, a fost încălcat dreptul lor ca o instanţă
să hotărască asupra drepturilor lor cu caracter civil, garantat de art. 6 al Convenţiei, şi dreptul lor la protecţia
proprietăţii, garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie. El s-a mai plâns în temeiul art. 13 al
Convenţiei de lipsa unui recurs efectiv în ceea ce priveşte pretenţiile sale.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei în ceea ce priveşte executarea întârziată a hotărârilor judecătoreşti din 25
aprilie 2000 şi 24 noiembrie 2000; violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenţiei în ceea ce priveşte aceeaşi
executare întârziată; violarea art. 13 al Convenţiei combinat cu art. 6 § 1 al Convenţiei.

prejudiciu moral – EUR 800

costuri şi cheltuieli – EUR 600



27. 23 octombrie 2007 – CAZACU c. MOLDOVEI (cererea nr. 40117/02) – reclamantul Vasile Cazacu şi
membrii familiei sale, reprezentaţi de L. Iabangi de la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului, au
pretins că refuzul angajatorului dlui Cazacu de a-i plăti indemnizaţia de concediere şi acceptarea acestui refuz
de către instanţele de judecată naţionale în pofida prevederilor clare ale legislaţiei care prevedeau contrariul, au
încălcat drepturile lor garantate de art. 6 al Convenţiei şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

prejudiciu material – EUR 805

prejudiciu moral – EUR 2,000

costuri şi cheltuieli – EUR 1,000



28. 23 octombrie 2007 – COLIBABA c. MOLDOVEI (cererea nr. 29089/06) – reclamantul Vitalie
Colibaba, reprezentat de R. Zadoinov, a pretins, în special, că a fost supus unei brutalităţi severe din partea
poliţiei pe când se afla în detenţie şi că autorităţile nu au efectuat o cercetare adecvată a incidentului, contrar
art. 3. de asemenea, el s-a plâns, în temeiul art. 13, de lipsa recursurilor efective în ceea ce priveşte maltratarea
şi, în temeiul art. 34 al Convenţiei, de faptul că a fost împiedicat de autorităţile naţionale să-şi prezinte cauza
în faţa Curţii.

Violarea art. 3 al Convenţiei în ceea ce priveşte maltratarea reclamantului în detenţie, omisiunea de a efectua o
investigaţie efectivă a plângerilor reclamantului cu privire la maltratarea în detenţie. Pretenţia formulată în
temeiul art. 3 cu privire la condiţiile de detenţie a reclamantului a fost declarată inadmisibilă.

Statul pârât nu s-a conformat obligaţiilor sale impuse de art. 34 al Convenţiei.

prejudiciu moral – EUR 14,000

costuri şi cheltuieli – EUR 2,500



29. 23 octombrie 2007 – DELIUCHIN c. MOLDOVEI (cererea nr. 14925/03) – reclamanta Teodora
Deliuchin, reprezentată de V. Nagacevschi, a pretins că prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive din
22 august 2002, a fost încălcat dreptul său ca o instanţă să hotărască asupra drepturilor lor cu caracter civil,
garantat de art. 6 al Convenţiei, şi dreptul său la protecţia proprietăţii, garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la
Convenţie.

                                                                                                                     8
Violarea art. 6 § 1 şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

prejudiciu material - EUR 303

prejudiciu moral – EUR 800

costuri şi cheltuieli – EUR 300



30. 23 octombrie 2007 – FLUX ŞI SAMSON c. MOLDOVEI (cererea nr. 28700/03) – reclamanţii ziarul
„Flux” şi Aurelia Samson, reprezentaţi de V. Gribincea, au pretins că dreptul la libertatea de exprimare a fost
încălcat ca rezultat al hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cadrul procedurilor în defăimare iniţiate
împotriva zarului. A. Samson a pretins o încălcare a dreptului său la reputaţie, ceea ce contravine art. 8 al
Convenţiei

Violarea art. 10 al Convenţiei, deoarece ingerinţa nu a corespuns unei necesităţi sociale imperioase şi, astfel,
nu a fost necesară într-o societate democratică.

prejudiciu material – EUR 112

prejudiciu moral – EUR 3,000

costuri şi cheltuieli – EUR 1,000



31. 23 octombrie 2007 - LIPATNIKOVA ŞI RUDIC c. MOLDOVEI (cererea nr. 40541/04) – reclamanţii
Natalia Lipatnikova şi Ecaterina Rudic, reprezentaţi de V. Zama, au pretins că executarea întârziată a unei
hotărâri judecătoreşti executorii din 30 septembrie 1998, pronunţată în cadrul unei proceduri în care ei au fost
părţi, a constituit o încălcare a drepturilor lor garantate de art. 6 al Convenţiei şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la
Convenţie.

Violarea art. 6 § 1 şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie; violarea art. 13 al Convenţiei combinat cu
articolul 6.

Prejudiciu moral – EUR 3,000

Costuri şi cheltuieli – EUR 600



32. 23 octombrie 2007 – STICI c. MOLDOVEI (cererea nr. 35324/04) – reclamantul Petru Stici,
reprezentat de V. Nagacevschi, a pretins că a fost deţinut ilegal şi că instanţele de judecată nu au adus motive
relevante şi suficiente pentru arestarea sa, că el nu a avut acces la materialele relevante din dosarul său penal
pentru a contesta, în mod efectiv, arestarea sa preventivă, precum şi că au fost încălcate câteva drepturi ale
sale garantate de articolul 6.

Violarea art. 5 § 1 al Convenţiei în ceea ce priveşte detenţia reclamantului după 14 august 2004 fără o bază
legală; violarea art. 5 § 3 al Convenţiei în ceea ce priveşte perioada între 14 iunie şi 16 august 2004.

prejudiciu moral – EUR 4,000

costuri şi cheltuieli – EUR 1,000



33. 23 octombrie 2007 – ŢURCAN ŞI ŢURCAN c. MOLDOVEI (cererea nr. 39835/05) – reclamanţii
Victor Ţurcan şi Dorel Ţurcan, reprezentaţi de A. Tănase, au pretins că instanţele judecătoreşti nu au adus

                                                                                                                    9
motive relevante şi suficiente pentru a contesta efectiv arestarea sa preventivă şi că instanţele judecătoreşti au
refuzat să audieze un martor în ceea ce priveşte motivele arestului repetat al lui V.T.

Violarea art. 5 § 3 al Convenţiei în privinţa ambilor reclamanţi; violarea art. 5 § 4 al Convenţiei în privinţa
ambilor reclamanţi.

prejudiciu moral – Dorel Ţurcan – EUR 4,000

Victor Ţurcan – EUR 3,000

costuri şi cheltuieli – EUR 2,000



34. 06 noiembrie 2007 – BANCA VIAS c. MOLDOVEI (cererea nr. 332760/04) – reclamantul Banca VIAS
(în proces de lichidare), a pretins că neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive din 26 februarie 2002
pronunţată în favoarea sa a încălcat drepturile sale garantate de articolul 6 § 1 al Convenţiei. De asemenea, el a
pretins, în esenţă, încălcarea drepturilor sale protejate de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Violarea art. 6 § 1 şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

prejudiciu material şi moral – EUR 301,000

costuri şi cheltuieli – EUR 95



35. 06 noiembrie 2007 – STEPULEAC c. MOLDOVEI (cererea nr. 8207/06) – reclamantul Gheorghe
Stepuleac, reprezentat de A. Tănase a pretins că el a fost deţinut în condiţii inumane şi degradante şi lipsit de
asistenţă medicală, că a fost deţinut ilegal şi că instanţele judecătoreşti nu au adus motive relevante şi
suficiente pentru arestarea sa şi că el nu a avut acces la materialele relevante din dosarul său penal pentru a
contesta, în mod efectiv, arestarea sa preventivă.

Violarea art. 3 al Convenţiei în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie a reclamantului în izolatorul de detenţie
provizorie al DGCCO şi insuficienţa asistenţei medicale; omisiunea de a investiga plângerile reclamantului cu
privire la intimidarea în celula sa; violare art. 5 § 1 al Convenţiei în ceea ce priveşte cele două reţineri ale
reclamantului în absenţa unei bănuieli rezonabile că el ar fi comis o infracţiune;

prejudiciu moral – EUR 12,000

costuri şi cheltuieli – EUR 3,000



36. 06 noiembrie 2007 – MUŞUC c. MOLDOVEI (cererea nr. 42440/06) – reclamantul Eduard Muşuc,
reprezentat de Janeta Hanganu a pretins, că arestarea sa preventivă a fost arbitrară şi a susţinut că au avut loc
câteva violări ale art. 5 § 1, 3 şi 4 al Convenţiei.

Violarea art. 5 § 1 al Convenţiei, deoarece arestarea reclamantului nu s-a bazat pe o bănuială rezonabilă că
acesta a săvârşit o infracţiune; violarea art. 5 § 3 al Convenţiei, în ceea ce priveşte insuficienţa motivelor aduse
pentru arestarea reclamantului; reclamantului i s-a cerut să plătească cauţiune şi a continuat să fie deţinut pe
motiv că nu a plătit-o; violarea art. 5 § 4 al Convenţiei, deoarece reclamantul şi avocaţii acestuia nu au avut
acces la materialele din dosarul penal în baza cărora instanţele de judecată au dispus arestarea preventivă a
reclamantului, ingerinţa în dreptul reclamantului de a comunica cu avocatul său în condiţii de confidenţialitate.

prejudiciu moral – EUR 9,000

costuri şi cheltuieli – EUR 3,000


                                                                                                                10
37. 13 noiembrie 2007 – BECCIU c. MOLDOVEI (cererea nr. 32347/04) – reclamanta Alexandra Becciu,
reprezentată de Natalia Mardari, a pretins că executarea întârziată a hotărârii judecătoreşti definitive
pronunţată în favoarea sa a încălcat drepturile sale cu caracter civil garantate de articolul 6 § 1 al Convenţiei şi
dreptul său la protecţia proprietăţii, garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Violarea art. 6 § 1 şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

prejudiciu material – EUR 3,537

prejudiciu moral – EUR 600

costuri şi cheltuieli – EUR 600



38. 13 noiembrie 2007 – CEBOTARI c. MOLDOVEI (cererea nr. 35615/06) – reclamantul Mihail
Cebotari, reprezentat de V. Nagacevschi, a pretins că arestarea sa a fost ilegală şi arbitrară şi a declarat că a
avut loc o violare a art. 5 şi 18 ale Convenţiei. De asemenea, el s-a plâns, în temeiul art. 34 al Convenţiei, că a
fost împiedicat de către autorităţile naţionale să depună cauza sa la Curte.

Violarea art. 5 § 1, art. 18 combinat cu art. 5 şi art. 34 al Convenţiei.

prejudiciu moral – EUR 10,000

costuri şi cheltuieli – EUR 2,500



39. 13 noiembrie 2007 – DOLNEANU c. MOLDOVEI (cererea nr. 17211/03) – reclamantul Pavel
Dolneanu la 11 martie 2003 a decedat, iar fiica acestuia Maria Zavdei şi-a exprimat dorinţa de a menţine
cererea, reprezentaţi de L. Iabangi de la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului, a pretins încălcarea
drepturilor sale garantate de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie separat şi combinat cu art. 13 al
Convenţiei, ca urmare a plăţii întârziate a compensaţiei pentru deprecierea depozitelor sale de la Banca de
Economii, care ere o bancă de stat.

Violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie combinat cu art. 13

prejudiciu material – EUR 513

prejudiciu moral – EUR 2,000

costuri şi cheltuieli – EUR 1,588



40. 13 noiembrie 2007 – GUŞOVSCHI c. MOLDOVEI (cererea nr. 35967/03) – reclamanţii Valentina
Guşovschi, Sergiu Guşovschi, Vasile Guşovschi şi Anatol Guşovschi au pretins că dreptul lor la judecarea
într-un termen rezonabil a fost încălcat. Ei au mai formulat câteva pretenţii cu privire la câteva acţiuni pretins
ilegale care au fost întreprinse împotriva lor de către autorităţile locale, cu scopul de a-i determina să
părăsească satul lor.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei, având în vedere perioadele de inactivitate şi rejudecarea repetată a cauzei, a
avut loc o întârziere nerezonabilă la examinarea cauzei reclamanţilor.

Prejudiciu moral – EUR 1,000



                                                                                                                11
41. 20 noiembrie 2007 – FLUX c. MOLDOVEI (cererea nr. 28702/03) – reclamant ziarul „Flux”,
reprezentat de V. Gribincea, a pretins că dreptul său la libertatea de exprimare a fost încălcat ca rezultat al
hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cadrul procedurilor în defăimare iniţiate împotriva lui.

Violarea art. 10 al Convenţiei.

prejudiciu material – EUR 278

prejudiciu moral – EUR 3,000

costuri şi cheltuieli – EUR 1,000



42. 27 noiembrie 2007 – DAVID c. MOLDOVEI (cererea nr. 41578/05) – reclamantul Gheorghe David a
decedat la 21 iulie 2007, iar sora lui Maria Vulpe şi-a exprimat intenţia de a menţine cererea în faţa Curţii,
reprezentată de A. Postică, a pretins că detenţia lui a fost ilegală şi a susţinut că a avut loc o violare a art. 5 § 1
şi § 4 al Convenţiei.

Violarea art. 5 § 1 al Convenţiei, deoarece detenţia reclamantului din momentul în care el şi-a exprimat
dorinţa de a părăsi spitalul nu cade sub incidenţa excepţiei prevăzute de sub-paragraful (e) al articolului 5 § 1
al Convenţiei şi, astfel, a fost ilegală şi arbitrară.

prejudiciu moral – EUR 4,000



43. 27 noiembrie 2007 – POPOVICI c. MOLDOVEI (cererea nr. 289/04 şi 41194/04) – reclamantul Petru
Popovici, reprezentat de V. Nagacevschi, a pretins o violare a art. 3 din cauza condiţiilor inumane şi
degradante de detenţie; o violare a art. 5 din cauza arestării preventive nemotivate; o violare a art. 13 din cauza
lipsei recursurilor efective împotriva condiţiilor inumane şi degradante de detenţie; o violare a art. 6 din cauza
procedurilor penale inechitabile; şi o încălcare a prezumţiei nevinovăţiei.

Violarea art. 3 al Convenţiei în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie a reclamantului; violarea art. 5 § 3;
violarea art. 6 § 1 al Convenţiei din cauza lipsei unei audieri în faţa Curţii Supreme de justiţie; violare art. 6 § 2,
art. 13 combinat cu 3 al Convenţiei.

Lipsa violării art. 5 § 4 al Convenţiei în ceea ce priveşte confidenţialitate întrevederilor dintre reclamant şi
avocatul său în timpul procedurilor cu privire la arestarea preventivă şi în ceea ce priveşte lipsa de
independenţă şi imparţialitate a judecătorilor care au dispus şi prelungit arestarea preventivă a reclamantului.

prejudiciu moral – EUR 8,000

costuri şi cheltuieli – EUR 7,500



44. 27 noiembrie 2007 – TIMPUL INFO-MAGAZIN ŞI ANGHEL c. MOLDOVEI (cererea nr.
42864/05) – reclamanţii ziarul „Timpul Info - Magazin” şi Alina Anghel, reprezentaţi de A. Tănase, au pretins
că dreptul lor la libertatea de exprimare a fost încălcat ca rezultat al hotărârilor judecătoreşti pronunţate în
cadrul procedurilor în defăimare iniţiate împotriva lor.

Pretenţia formulată de Alina Anghel a fost scoasă de pe rol.

Violarea art. 10 al Convenţiei, deoarece având în vedere buna-credinţă a ziarului reclamant la raportarea unei
cestiuni de interes public veritabil, contextul factologic relevant şi lipsa oricăror detalii despre tranzacţia dintre
D.H. şi Guvern, care trezeşte, în mod legitim, suspiciuni cu privire la legalitatea acesteia. Şi dat fiind
omisiunea instanţelor de judecată naţionale de a lua în consideraţie în hotărârile lor oricare din aceste


                                                                                                                   12
elemente, Curtea consideră că ingerinţa în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare nu a fost „necesară
într-o societate democratică”.

prejudiciu moral şi material – EUR 12,000

costuri şi cheltuieli – EUR 1,800



45. 27 noiembrie 2007 – ŢURCAN c. MOLDOVEI (cererea nr. 10809/06) – reclamantul Dorel Ţurcan,
reprezentat de A. Tănase a pretins că el a fost deţinut în condiţii inumane şi degradante şi lipsit de asistenţa
medicală, că el a fost deţinut ilegal şi instanţele judecătoreşti nu au adus motive relevante şi suficiente pentru
arestarea lui.

Violarea art. 3 al Convenţiei în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie a reclamantului în Penitenciarul nr. 13;
violarea art. 5 § 1 al Convenţiei în ceea ce priveşte detenţia reclamantului în lipsa unui temei legal după 20
februarie 2006.

Lipsa violării în temeiul art. 3 în ceea ce priveşte asistenţa medicală insuficientă în Închisoarea nr. 13.

prejudiciu moral – EUR 9,000

costuri şi cheltuieli – EUR 2,000



46. 27 noiembrie 2007 – URSU c. MOLDOVEI (cererea nr. 3817/05) – reclamantul Mihai Ursu,
reprezentat de V. Constantinov, a pretins că detenţia sa a fost ilegală şi a susţinut că a avut loc o violare a art.
5 § 1 şi 3 al Convenţiei.

Violarea art. 5 § 1 al convenţiei în ceea ce priveşte detenţia reclamantului în lipsa unui temei legal în perioada
după 3 august 2004; violarea art. 5 § 3 al Convenţiei.

prejudiciu moral – EUR 4,000

costuri şi cheltuieli – EUR 1,000



47. 4 decembrie 2007 – COGUT c. MOLDOVEI (cererea nr. 31043/04) – reclamantul Vadim Cogut,
reprezentat de Valeriu Pelin, a pretins că executarea întârziată a hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în
favoarea sa a încălcat drepturile sale cu caracter civil garantate de articolul 6 § 1 al Convenţiei şi dreptul său la
protecţia proprietăţii, garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Violarea art. 6 § 1 şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

prejudiciu material – EUR 2,500

prejudiciu moral – EUR 800



48. 8 ianuarie 2008 – BULAVA c. MOLDOVEI (cererea nr. 27883/04) – reclamanţii Elena Bulava şi
Nicolai Bulava, au pretins că executarea întârziată de către o companie care aparţine statului a hotărârilor
judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor a încălcat dreptul lor ca o instanţă să hotărască asupra
drepturilor lor cu caracter civil, garantat de art. 6 al Convenţiei, şi dreptul lor la protecţia proprietăţii, garantat
de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Violarea art. 6 § 1 şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

                                                                                                                   13
Elena Bulava – EUR 440 cu titlu de prejudiciu material şi EUR 1,000 cu titlu de prejudiciu moral;

Nicolai Bulava – EUR 457 cu titlu de prejudiciu material şi EUR 800 cu titlu de prejudiciu moral.



49. 15 ianuarie 2008 – CEACHIR c. MOLDOVEI (cererea nr. 11712/04) – reclamanţii Gheorghe Ceachir
şi Ion Ceachir, reprezentaţi de V. Gribincea au pretins că dreptul lor la un proces echitabil a fost încălcat prin
omisiunea Curţii Supreme de Justiţie de a aduce vreun motiv pentru repunerea în termenul de depunere a
recursului.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei.

prejudiciu material – câte EUR 6,586, reprezentând datoria în temeiul hotărârii judecătoreşti; câte EUR 7,279,
reprezentând dobânda ratată.

prejudiciu moral – EUR 3,600

costuri şi cheltuieli – EUR 1,800



50. 15 ianuarie 2008 – CRAVCENCO c. MOLDOVEI (cererea nr. 13012/02) – reclamanta Elena
Cravcenco, reprezentată de Ion Manole, a pretins că procedurile în cauza sa au fost excesiv de lungi.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei în ceea ce priveşte durata procedurilor; violarea art. 13 combinat cu art. 6 al
Convenţiei.

prejudiciu moral – EUR 3,000

costuri şi cheltuieli – EUR 1,500



51. 15 ianuarie 2008 – RUSU c. MOLDOVEI (cererea nr.3479/04) – reclamantul Valeriu Rusu a pretins că,
prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa, a fost încălcat dreptul său ca o
instanţă să hotărască într-un termen rezonabil asupra drepturilor sale cu caracter civil, garantat de articolul 6 al
Convenţiei, şi dreptul său la protecţia proprietăţii, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Violarea art. 6 § 1 şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

prejudiciu material – EUR 1,217

prejudiciu moral – EUR 1,800

costuri şi cheltuieli – EUR 30



52. 29 ianuarie 2008 – BĂLAN c. MOLDOVEI (cererea nr.19247/03) – reclamantul Pavel Bălan,
reprezentat de V. Nagacevschi, a pretins că dreptul său garantat de articolul 1 al protocolului nr. 1 la
Convenţie a fost încălcat ca urmare a refuzului instanţelor judecătoreşti naţionale de a-i acorda compensaţii
pentru valorificarea ilegală a operei ce constituie dreptul său de autor.

Violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

prejudiciu material şi moral – EUR 5,000

costuri şi cheltuieli – EUR 2,000

                                                                                                                 14
53. 12 februarie 2008 – FLUX (nr. 4) c. MOLDOVEI (cererea nr. 17294/04) – reclamantul ziarul „Flux”,
reprezentat de V. Gribincea a pretins încălcarea dreptului său la libertatea de exprimare ca urmare a faptului
că a fost găsit vinovat de defăimare unui politician.

Violarea art. 10 al Convenţiei (faptul că declaraţiile contestate au fost făcute de un jurnalist în contextul
dezbaterii unei chestiuni de interes public şi faptul că reclamantul în procedurile naţionale era un politician de
rang înalt, Curtea a conchis că ingerinţa nu a corespuns unei necesităţi sociale imperioase şi, astfel, nu a fost
necesară într-o societate democratică.)

prejudiciu material – EUR 100

prejudiciu moral – EUR 3,000

costuri şi cheltuieli – EUR 1,800



54. 12 februarie 2008 – GUJA c. MOLDOVEI (cererea nr. 14277/04) – reclamantul Iacob Guja, reprezentat
de V. Gribincea şi V. Zamă, a pretins o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare garantat de art. 10
al Convenţiei, în special, a dreptului de a comunica informaţii, ca rezultat al demiterii sale de la Procuratura
generală pentru divulgarea a două documente, care, în opinia sa, dezvăluiai o ingerinţă a unui politician de
rang înalt în proceduri penale pendinte.

Violarea art. 10 al Convenţiei (fiind conştientă de importanţa dreptului la libertatea de exprimare a
chestiunilor de interes general, a dreptului funcţionarilor publici şi a altor angajaţi de a raporta
comportamentul ilegal şi infracţiunile de la locul lor de muncă, obligaţiile şi responsabilităţile angajaţilor faţă
de angajatorii lor şi dreptul angajatorilor de administra personalul lor şi analizând alte interese diferite
implicate în această cauză, Curtea a ajuns la concluzia că ingerinţa în dreptul reclamantului la libertatea de
exprimare, în special în dreptul său de a comunica informaţii, nu a fost necesară într-o societate democratică ).

prejudiciu material şi moral – EUR 10,000

costuri şi cheltuieli – EUR 8,413



55. 27 martie 2008 – ROŞCA, SECĂREANU ŞI ALŢII c. MOLDOVEI (cererile nr. 25230/02, 25203/02,
27642/02, 25234/02 şi 25235/02) – reclamanţii Iurie Roşca, Ştefan Secăreanu, Petru Buburuz, Anatol
Roşcovan şi Anatol Eremia, reprezentaţi de V. Nagacevschi, V. Gribincea şi V. Constantinov, au pretins că
dreptul lor la libertatea de întrunire a fost încălcat ca rezultat al sancţiunilor ce le-au fost aplicate pentru
organizarea şi/sau participarea la o întrunire neautorizată.

Violarea art. 11 al Convenţiei, deoarece ingerinţa în libertatea de întrunire paşnică nu a fost proporţională cu
scopul urmărit şi că nu a reprezentat o necesitate socială imperioasă.

prejudiciu material – dlui Roşca EUR 28, dlui Secăreanu EUR 28, iar EUR 6 fiecăruia din restul reclamanţilor.

prejudiciu moral – EUR 2,000 fiecăruia cu excepţia dlui Roşca şi dlui Secăreanu

costuri şi cheltuieli – EUR 2,000



56. 27 martie 2008 – VACARENCU c. MOLDOVEI (cererea nr. 10543/02) – reclamantul Tudor
Vacarencu, reprezentat de Elena Botnari, a pretins că prin neexecutarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate
în favoarea sa la 5 iunie 2001 şi 13 iulie 2003, au fost încălcate drepturile sale garantate de art. 6 § 1 al


                                                                                                                15
Convenţiei şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie. Printr-o scrisoare din 10 mai 2004, el s-a plâns de
casarea abuzivă în mai 2002 a hotărârii judecătoreşti din 5 iunie 2001.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei în ceea ce priveşte neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 13 iulie 2004;
violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie în ceea ce priveşte aceeaşi neexecutare.

prejudiciu material şi moral – EUR 12,000

costuri şi cheltuieli – EUR 875



57. 8 aprilie 2008 – GRĂDINAR c. MOLDOVEI (cererea nr. 7170/02) – reclamanta Nina grădinar,
reprezentată de N. Arnăut, s-a plâns de omisiunea autorităţilor de a proteja viaţa soţului ei G. decedat şi de
inechitatea procedurilor penale împotriva lui.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (Curtea a considerat că instanţele judecătoreşti naţionale nu au adus motive
suficiente pentru condamnarea lui G., şi astfel, nu au respectat cerinţele cu privire la echitate; procedurile
împotriva lui G. vizau în mod direct propriile drepturi ale reclamantului, iar condamnarea lui G. fără motive
suficiente a încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil).

Reclamantul nu a prezentat pretenţii cu titlu de satisfacţie echitabilă. Prin urmare, Curtea nu a acordat nimic
cu acest titlu.



58. 10 iunie 2008 – ISTRATE (nr. 2) c. MOLDOVEI (cererea nr. 28790/03) – reclamantul Andrei Istrate,
a pretins că prin refuzul de a examina recursul său, Curtea Supremă de Justiţie a încălcat dreptul său de acces
la o instanţă garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei. Curtea a constatat inter alia că prevederea Codului de procedură civilă, care
instituia o interdicţie de blanchetă de a scuti de la plata taxei de stat în recurs, a ridicat în sine o chestiune prin
prisma art. 6 § 1 al Convenţiei. Având în vedere că aceeaşi prevedere a Codului de procedură civilă a fost
aplicată şi în cauza Clionov c. Moldovei de către Curtea Supremă de Justiţie pentru a refuza examinarea recursului
reclamantului , Curtea nu a găsit vreun motiv care i-ar permite să se abată de la concluzia la care ea a ajuns în
cauza Clionov.

prejudiciu moral – EUR 1,000

costuri şi cheltuieli – EUR 100



59. 17 iunie 2008 – VICTOR SAVIŢCHI (cererea nr.81/04) – reclamantul Victor Saviţchi, reprezentat de V.
Nagacevschi, a pretins că a fost maltratat în timpul reţinerii sale, că convorbirile lui telefonice au fost
interceptate ilegal şi că procedurile penale pornite împotriva lui au fost inechitabile.

violare materială şi procedurală a art. 3 al Convenţiei.

prejudiciu moral – EUR 6,000

costuri şi cheltuieli – EUR 2,000



60. 1 iulie 2008 - FLUX (nr.5) c. MOLDOVEI (cererea nr. 17343/04) – reclamantul ziarul Flux, reprezentat
de V. Gribincea, a pretins, în special, încălcarea dreptului său la libertatea de exprimare ca urmare a faptului că
a fost găsit vinovat de defăimarea unui fost adjunct al Procurorului.


                                                                                                                   16
Violarea art. 10 al Convenţiei, deoarece ingerinţa nu a corespuns unei necesităţi sociale imperioase şi, astfel,
nu a fost necesară într-o societate democratică.

prejudiciu material – EUR 185

prejudiciu moral – EUR 3,000

costuri şi cheltuieli – EUR 1,800



61. 29 iulie 2008 - FLUX (nr.6) c. MOLDOVEI (cererea nr. 22824/04) – reclamantul ziarul Flux,
reprezentat de V. Gribincea, a pretins în special, încălcarea dreptului său la libertatea de exprimare, deoarece
el a fost găsit vinovat în cadrul unor proceduri civile de defăimare a unui director de liceu.

Lipsa violării art. 10 al Convenţiei, deoarece ziarul reclamant a acţionat cu încălcarea flagrantă a obligaţiilor
jurnalismului responsabil şi, astfel, a încălcat drepturile garantate de Convenţie ale altor persoane, ingerinţa în
exercitarea dreptului său la libera exprimare a fost justificată.



62. 23 septembrie 2008 – PREPELIŢĂ c. MOLDOVEI (cererea nr. 2914/02) – reclamantul Boris Prepeliţă
a pretins, reprezentat de A. Chitic, că prin neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţată în
favoarea sa, a fost încălcat dreptul său la o instanţă care să hotărască asupra drepturilor sale cu caracter civil,
garantat de art. 6 al Convenţiei, şi dreptul său la protecţia proprietăţii, garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la
Convenţie.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei şi a Protocolului nr. 1 la Convenţie.

prejudiciu material – casa şi terenul aferent acestuia, iar în cazul nerestituirii – EUR 25,000; EUR 4,500

prejudiciu moral – EUR 3,000

costuri şi cheltuieli – EUR 1,200



63. 7 octombrie 2008 – MANCEVSCHI c. MOLDOVEI (cererea nr. 33066/04) – reclamantul Oleg
Mancevschi, reprezentat de V. Nagacevschi, a pretins în special că prin percheziţia efectuată în apartamentul
şi biroul său, au fost încălcate drepturile sale garantate de art. 8 al Convenţiei.

Violarea art. 8 al Convenţiei, deoarece având în vedere formularea în termeni generali a autorizărilor pentru
efectuarea percheziţiilor şi a lipsei vreunei măsuri speciale de protecţie a confidenţialităţii relaţiilor avocat-
client, Curtea a constatat că autorităţile naţionale nu au adus motive relevante şi suficiente pentru autorizarea
percheziţiilor.

prejudiciu moral – EUR 2,500

costuri şi cheltuieli – EUR 1,535



64. 04 noiembrie 2008 – BOBOC c. MOLDOVEI (cererea nr. 27581/04) – reclamantul Alexei Boboc,
reprezentat de T. Ghetivu a pretins, în special, că procedurile în cauza sa au fost excesiv de îndelungate şi că
el nu a beneficiat de un recurs efectiv în privinţa pretenţiei sale privind durata procedurilor.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei, deoarece examinarea repetată a aceleiaşi cauze şi, în absenţa unei
complexităţi deosebite, luând în consideraţie durata totală a procedurilor şi având în vedere miza pentru


                                                                                                                   17
reclamant, Curtea a conchis că cerinţa privind termenul rezonabil prevăzută de acest articol nu a fost respectat
în această cauză; violarea art. 13 al Convenţiei combinat cu art. 6 § 1 al Convenţiei.

prejudiciu moral – EUR 1,500



65. 04 noiembrie 2008 – PÂNZARI c. MOLDOVEI (cererea nr. 27516/04) – reclamanta Larisa Pânzari,
reprezentată de T. Deli, a pretins în special că procedurile în cauza sa au fost excesiv de îndelungate, că
instanţa de judecată a adoptat hotărâri incorecte şi că Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul depus cu
depăşirea termenului legal de cealaltă parte în proces.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei şi art. 13 al Convenţiei.

prejudiciu moral – EUR 1,000

costuri şi cheltuieli – EUR 745



66. 04 noiembrie 2008 – TUDOR-COMERŢ c. MOLDOVEI (cererea nr. 27888/04) – reclamantul
întreprinderea Tudor-Comerţ, reprezentat de V. Nagacevschi a pretins în special, că refuzul instanţelor
judecătoreşti naţionale de a examina apelul său din cauza incapacităţii sale de a plăti taxa de stat a constituit o
încălcare a dreptului său de acces la o instanţă, garantat de art. 6 al Convenţiei.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei.

prejudiciu moral – EUR 5,000

costuri şi cheltuieli – EUR 1,530



67. 13 noiembrie 2008 – MALAI c. MOLDOVEI (cererea nr. 7101/06) – reclamantul Nicolai Malai,
reprezentat de R. Zadoinov, s-a plâns de detenţia sa preventivă şi de diferite pretinse violări în legătură cu
aceasta, mai ales ale art. 3 (condiţii de detenţie), ale art. 5 § 3 al Convenţiei (motive insuficiente aduse de
instanţele judecătoreşti pentru arestarea preventivă) şi ale art. 5 § 4 al Convenţiei (omisiunea de a examina o
cerere habeas corpus).

Violarea art. 3, 5 § 3, 13 combinat cu art. 3 al Convenţiei.

Lipsa violării art. 5 § 4 al Convenţiei.

prejudiciu moral – EUR 3,500

costuri şi cheltuieli – EUR 1,500 minus 850 plătiţi deja ca asistenţă judiciară.



68. 13 noiembrie 2008 – RUSSU c. MOLDOVEI (cererea nr. 7413/05) – reclamanta Ala Russu,
reprezentată de V. Zama, a pretins în special, că drepturile sale garantate de art. 6 § 1 al Convenţiei au fost
încălcate ca urmare a omisiunii instanţei de judecată de a o audia în persoană înainte de a o amenda.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei.

Prejudiciu moral – EUR 1,000




                                                                                                               18
69. 18 noiembrie 2008 – TĂNASE ŞI CHIRTOACĂ c. MOLDOVEI (cererea nr. 7/08) – reclamanţii
Alexandru Tănase şi Dorin Chirtoacă, reprezentaţi de J. Hanganu, au pretins, în special, o încălcare a dreptului
lor de a candida în cadrul unor alegeri libere şi, în cazul în care sunt aleşi, de a-şi exercita mandatele lor de
deputaţi în Parlament, asigurându-se astfel libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului
legislativ, garantat de art. 3 al Protocolului nr. 1 la Convenţie. de asemenea, ei s-au plâns în temeiul art. 14
combinat cu art. 3 al Protocolului nr. 1.

Violarea art. 3 al protocolului nr. 1 la Convenţie.

Costuri şi cheltuieli – EUR 3,860



70. 09 decembrie 2008 – AVRAM c. MOLDOVEI (cererea nr. 2886/05) – reclamanta Natalia Avram,
reprezentat de N. Malanciuc, a pretins în special, că conformarea întârziată a autorităţilor cu o hotărâre
judecătorească definitivă din 09 iunie 2004 pronunţată în favoarea sa a încălcat drepturile sale garantate de art.
6 al Convenţiei şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei.

Curtea a respins pretenţia reclamantului cu privire la satisfacţia echitabilă.



71. 09 decembrie 2008 – UNISTAR VENTURES GMBH c. MOLDOVEI (cererea nr. 19245/03) –
reclamantul întreprindere înregistrată în Germania Unistar Ventures Gmbh, reprezentată de V. Nagacevschi,
s-a plâns că o hotărâre judecătorească definitivă pronunţată în favoarea sa nu a fost executată câţiva ani.

Violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

prejudiciu material – EUR 6,700,000

prejudiciu moral – EUR 3,000

costuri şi cheltuieli – EUR 9,855



72. 16 decembrie 2008 – NĂVOLOACĂ c. MOLDOVEI (cererea nr.25236/02) – reclamantul Ştefan
Năvoloacă, reprezentat de B. Druţă, a pretins că el a fost deţinut în mod ilegal şi că el a fost condamnat în
mod arbitrar de comiterea unei infracţiuni în lipsa vreunei probe cu privire la vinovăţia sa.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei

prejudiciu moral –EUR 5,000



73. 16 decembrie 2008 – LEVINŢA c. MOLDOVEI (cererea nr. 17332/03) – reclamanţii Vitalie şi Pavel
Levinţa, reprezentaţi de T. Ungureanu, au pretins în special că ei au fost maltrataţi pentru a fi forţaţi să-şi
recunoască vinovăţia şi că, ulterior, nu le-a fost acordată asistenţă medicală suficientă; că plângerile lor cu
privire la maltratare nu au fost investigate în mod corespunzător; că ei au fost condamnaţi, în mod arbitrar, în
baza declaraţiilor lor auto-incriminatorii, date ca urmare a maltratării; că drepturile apărării nu au fost
respectate; şi că ei nu au avut la dispoziţia lor recursuri efective în ceea ce priveşte plângerile lor cu privire la
maltratare.

Violarea art. 3 al Convenţiei în ceea ce priveşte maltratarea reclamanţilor la 4 noiembrie 2000 şi omisiunea de
a-i transfera ulterior într-un loc sigur, asistenţa medicală insuficientă acordată reclamanţilor şi omisiunea de a


                                                                                                                 19
investiga, în mod corespunzător, plângerile lor cu privire la maltratarea din anul 2000; violarea art. 6 § 1 al
Convenţiei.

prejudiciu moral – EUR 8,000 fiecăruia

costuri şi cheltuieli – EUR 1,150



74. 27 ianuarie 2009 – CEBOTARI ŞI ALŢII c. MOLDOVEI (cererile nr. 37763/04, 37712/04, 35247/04,
35178/04 şi 34350/04) – reclamanţii Nicolai Cebotari, reprezentat de Corneliu Moraru, Nicolai Gorbatîi,
Zinaida Curganoc, Ion Nedin şi Petru Anin, au pretins că neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 23
octombrie 2001 a încălcat dreptul lor ca o instanţă să hotărască într-un termen rezonabil asupra drepturilor
lor cu caracter civil, garantat de art. 6 al Convenţiei, şi dreptul lor la protecţia proprietăţii, garantat de art. 1 al
Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei în ceea ce priveşte executarea întârziată a hotărârii din 23 octombrie 2001;
violarea art. 1 al Protocolului nr.1 la Convenţie în ceea ce priveşte aceeaşi executare întârziată.

prejudiciu moral – EUR 2,000 fiecăruia.



75. 10 februarie 2009 – IORDACHI ŞI ALŢII c. MOLDOVEI (cererea nr. 25198/02) – reclamanţii V.
Iordachi, V. Nagacevschi, Snejana chitic, Victor Constantinov şi Vlad Gribincea au pretins, în temeiul art. 8 al
Convenţiei că dreptul lor la libertatea corespondenţei nu a fost respectat, deoarece legislaţia naţională care
reglementa interceptarea convorbirilor telefonice nu conţinea garanţii suficiente împotriva abuzului din partea
autorităţilor naţionale.

violarea art. 8 al Convenţiei.

lipsa violării art. 8 combinat cu art. 13 al Convenţiei.

costuri şi cheltuieli – EUR 3,500



76. 24 februarie 2009 – DECEV c. MOLDOVEI (cererea nr. 7365/05) – reclamantul Leonid Decev,
reprezentat de Ştefan Urâtu, a pretins că prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţate în
favoarea sa, au fost încălcate drepturile sale garantate de art. 6 § 1 al Convenţiei şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la
Convenţiei.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei şi a Protocolului nr. 1 la Convenţiei.

prejudiciu moral – EUR 2,500

costuri şi cheltuieli – EUR 800



77. 10 martie 2009 – PALADI c. MOLDOVEI (cererea nr. 39806/05) – reclamantul Ion Paladi, reprezentat
de G. Ulianovschi, a pretins, în special, că nu i s-a acordat asistenţă medicală corespunzătoare şi că a fost
deţinut fără un temei legal şi în lipsa motivelor verosimile de a bănui că el a săvârşit o infracţiune. El s-a plâns
de lipsa motivelor relevante pentru prelungirea detenţiei sale şi de durata de timp în care au fost examinate
cererile sale habeas corpus, precum şi de refuzul de a examina un recurs şi o nouă cerere habeas corpus depuse de
el. De asemenea, el s-a plâns de omisiunea autorităţilor de a se conforma măsurilor provizorii indicate de
Curte la 10 noiembrie 2005 în temeiul art. 39 al Regulamentului Curţii.

Violarea art. 3, 5 § 1 şi 34 al Convenţiei.

                                                                                                                    20
prejudiciu material – EUR 2,080

prejudiciu moral – EUR 15,000

Costuri şi cheltuieli – EUR 7,000



78. 31 martie 2009 – HYDE PARK ŞI ALŢII c. MOLDOVEI (cererea nr. 33482/06) – reclamanţii Hyde
Park (o fostă organizaţie non-guvernamentală) şi Gheorghe Lupuşor, Anatol Cristea-Stan, Mariana Gălescu,
Alina Didilică şi Oleg Brega, reprezentaţi de A. Postică, au pretins în special că drepturile lor la libertatea de
întrunire şi la un proces echitabil au fost încălcate.

Violarea art. 11 al Convenţiei, deoarece ingerinţa nu a corespuns unei necesităţi sociale imperioase şi, astfel,
nu era necesară într-o societate democratică.

prejudiciu moral – EUR 3,000

costuri şi cheltuieli – EUR 1,000



79. 31 martie 2009 – HYDE PARK ŞI ALŢII (nr. 2) c. MOLDOVEI (cererea nr. 45094/06) – reclamanţii
Hyde Park (o fostă organizaţie non-guvernamentală) şi Gheorghe Lupuşor, Anatol Cristea-Stan, Mariana
Gălescu, Alina Didilică şi Oleg Brega, reprezentaţi de A. Postică, au pretins în special că drepturile lor la
libertatea de întrunire şi la un proces echitabil au fost încălcate.

Violarea art. 11 al Convenţiei.

prejudiciu moral – EUR 3,000

costuri şi cheltuieli – EUR 1,000



80. 31 martie 2009 - HYDE PARK ŞI ALŢII (nr. 3) c. MOLDOVEI (cererea nr. 45095/06) – reclamanţii
Hyde Park (o fostă organizaţie non-guvernamentală) şi Gheorghe Lupuşor, Anatol Cristea-Stan, Mariana
Gălescu, Alina Didilică şi Oleg Brega, reprezentaţi de A. Postică, au pretins în special că drepturile lor la
libertatea de întrunire şi la un proces echitabil au fost încălcate.

Violarea art. 11 al Convenţiei

prejudiciu moral – EUR 3,000

costuri şi cheltuieli – EUR 1,000



81. 07 aprilie 2009 – BREABIN c. MOLDOVEI (cererea nr. 12544/08) – reclamantul Dumitru Breabin,
reprezentat de G. Ulianovschi, a pretins că el a fost supus unei brutalităţi severe din partea poliţiei şi că
autorităţile nu au efectuat o cercetare adecvată a incidentului, contrar art. 3 al Convenţiei. De asemenea, el s-a
plâns în temeiul art. 13 al Convenţiei, deoarece drept urmare a ineficienţei investigaţiei penale a pretenţiilor
sale cu privire la maltratare, el nu a avut un recurs efectiv pentru a solicita compensaţii pentru maltratarea la
care a fost supus.

Violarea art. 3 al Convenţiei în ceea ce priveşte maltratarea reclamantului de către colaboratorii de poliţie la 21
decembrie 2004; violarea art. 3 al Convenţiei în ceea ce priveşte omisiunea de a efectua o investigaţie efectivă
a plângerilor reclamantului cu privire la maltratarea în detenţie; violarea art. 13 al Convenţiei în ceea ce
priveşte lipsa recursului efectiv pentru pretinsa maltratare.

                                                                                                                21
prejudiciu material – EUR 200

prejudiciu moral – EUR 25,000

costuri şi cheltuieli – EUR 3,500



82. 07 aprilie 2009 - HYDE PARK ŞI ALŢII (nr. 3) c. MOLDOVEI (cererea nr. 45095/06) – reclamanţii
Hyde Park (o fostă organizaţie non-guvernamentală) şi Anatol Cristea-Stan, Mariana Gălescu, Oleg Brega,
Anatolie Juraveli, Roman Cotelea, Radu Vasilascu, Vitalie Dragan, Angela Lungu, reprezentaţi de A. şi P.
Postică, s-au plâns de mai multe pretinse încălcări ale drepturilor lor garantate de articolele 3, 5, 6, 8, 11 şi 13
ale Convenţiei.

Violarea art. 11 şi 5 § 1 al Convenţiei.

Lipsa violării art. 3, 8 şi 13 al Convenţiei.

prejudiciu moral – HYDE PARK - EUR 4,000

Oleg Brega – EUR 3,000

Juraveli – EUR 2,500

R. Cotelea – EUR 2,500

M. Gălescu – EUR 3,000

R. Vasilascu – EUR 2,500

V. Dragan – EUR 2,500

A. Lungu – EUR 2,500

A. Cristea-Stan – EUR 2,500

costuri şi cheltuieli – EUR 3,000



83. 12 mai 2009 – MASAEV c. MOLDOVEI (cererea nr. 6303/05) – reclamantul Talgat Masaev,
reprezentat de N. Mardari a pretins, în special, că autorităţile moldoveneşti au încălcat dreptul său la libertatea
de religie şi dreptul la un proces echitabil la examinarea acuzaţiei în materie penală îndreptată împotriva sa.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei şi art. 9.

prejudiciu material – EUR 26

prejudiciu moral – EUR 1,500

costuri şi cheltuieli – EUR 1,000



84. 16 iunie 2009 – GURGUROV c. MOLDOVEI (cererea nr. 7045/08) – reclamantul Sergiu Gurgurov,
reprezentat de V. Ţurcan a pretins că a fost supus unei brutalităţi severe din partea poliţiei şi că autorităţile nu
au efectuat o investigaţie adecvată a incidentului, contrar art. 3 al Convenţiei. De asemenea, el s-a plâns în
temeiul art. 13 al Convenţiei.


                                                                                                                22
Violarea art. 3 al Convenţiei în ceea ce priveşte maltratarea reclamantului de către colaboratorii de poliţie;
omisiunea de a efectua o investigaţie efectivă a plângerilor reclamantului cu privire la maltratarea în detenţie;
violarea art. 13 al Convenţiei în ceea ce priveşte lipsa recursurilor efective pentru actele de maltratarea
pretinse.

prejudiciu moral – EUR 45,000



85. 23 iunie 2009 – BUZILOV c. MOLDOVEI (cererea nr. 28653/05) – reclamantul Petru Buzilov,
reprezentat de M. Cebotari şi Eugenia Buzilov, au pretins că a fost supus unei brutalităţi severe din partea
poliţiei şi că autorităţile nu au efectuat o cercetare adecvată a incidentului, contrar art. 3 al Convenţiei. De
asemenea, el s-a plâns, în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei, de durata excesivă a procesului penal intentat
împotriva sa.

Violarea art. 3 al Convenţiei în ceea ce priveşte obligaţiile materiale şi procedurale ale statului.

prejudiciu moral – EUR 30,000

costuri şi cheltuieli – EUR 500



86. 06 octombrie 2009 – GODOROZEA c. MOLDOVEI (cererea nr. 17023/05) – reclamanta Maria
Godorozea, reprezentată de V. Nagacevschi, a pretins, în special, că Curtea Supremă de Justiţie a pronunţat o
hotărâre în lipsa sa, contrar articolului 6 al Convenţiei.

violarea art. 6 § 1 CEDO.

prejudiciu moral – EUR 1,000

costuri şi cheltuieli – EUR 530



87. 06 octombrie 2009 – PETRU ROŞCA c. MOLDOVEI (cererea nr.2638/05) – reclamantul Petru Roşca,
reprezentat de A. Postică, a invocat violarea art. 3 al Convenţiei (interzicerea torturii) pe motiv de folosire
excesivă a forţei pe durata arestării şi din cauza condiţiilor de detenţie după ce a fost arestat; violarea art. 5
CEDO (dreptul la libertate şi siguranţă), pe motiv că detenţia sa a fost ilegală, că nu a fost informat prompt
despre motivele arestării sale; violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) pe motiv că nu i-
a fost permis să fie reprezentat de un avocat, deoarece nu au fost identificaţi şi audiaţi 2 martori şi din cauza
lipsei timpului şi a facilităţilor adecvate pentru a-şi pregăti apărarea; precum şi violarea art. 10 CEDO (dreptul
la libertatea de exprimare) pe motiv că arestul său a fost provocat de critica lui faţă de partidul de
guvernământ.

Violarea art. 3 şi a art. 6 § 1 în colaborare cu art. 6 § 3 (c) şi (d) CEDO.

Prejudiciu moral - EUR 2,500

Costuri şi cheltuieli - EUR 1,000



88. 06 octombrie 2009 – DESERVIRE S.R.L. c. MOLDOVEI (cererea nr. 17328/04) – compania
reclamantă, reprezentată de V. Nagacevschi, a invocat violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces
echitabil), pe motiv de durată excesivă a procedurilor şi din cauza motivării insuficiente a deciziei Curţii
Supreme de Justiţie din 23 octombrie 2003, a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii),
deoarece reclamantul şi-a pierdut proprietatea sa în urma hotărârilor judecătoreşti naţionale precum şi a art.


                                                                                                                23
13 al Convenţiei (dreptul la un recurs efectiv), pe motiv de lipsă a recursurilor efective privind durata excesivă
a procedurilor de judecată.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei şi art. 13 combinat cu art. 6 al Convenţiei.

Prejudiciu moral – EUR 600

Costuri şi cheltuieli – EUR 1,100



89. 13 octombrie 2009 – BUSINESS ŞI INVESTIŢII PENTRU TOŢI c. MOLDOVEI (cererea nr.
39391/04) – compania reclamantă Business şi Investiţii pentru Toţi, reprezentată de T. Eremciuc, a invocat
violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil), pe motiv de dreptule sale de proprietate au
fost afectate prin adoptarea unor hotărâri judecătoreşti în cadrul unor proceduri la care compania reclamantă
nu a fost parte, în acest fel privând-o de dreptul de a pleda poziţia sa în faţa instanţelor de judecată. Compania
reclamantă a pretins că acţiunile de judecată pe care ea a iniţiat-o împotriva unei companii şi a unei instituţii
de stat nu a fost examinată de către instanţele de judecată şi că instanţele de judecată au examinat altă acţiune
care a afectat drepturile companiei reclamante, deşi aceasta nu a fost parte la acele proceduri.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei.

prejudiciu moral – EUR 2,000

costuri şi cheltuieli – EUR 1,550



90. 20 octombrie 2009 – VALERIU ŞI NICOLAE ROŞCA c. MOLDOVEI (cererea nr. 41704/02) –
reclamanţii Valeriu şi Nicolae Roşca, reprezentaţi de Fadei Nagacevschi, au pretins violarea art. 3 al
Convenţiei (interzicerea torturii), pe motiv că au fost torturaţi şi din cauza termenului de examinare a
plângerilor lor privind maltratarea, precum şi din cauza condiţiilor de detenţie.

Violarea art. 3 al Convenţiei.

prejudiciu moral – EUR 15,000

costuri şi cheltuieli – EUR 2,000



91. 27 octombrie 2009 – MATEI ŞI TUTNARU c. MOLDOVEI (cererea nr.19246/03) – reclamanţii
Constantin Matei şi Elena Tutunaru, reprezentată de N.Mardari, au invocat violarea art. 6 § 1 al Convenţiei
(dreptul la un proces echitabil), durată excesivă a procedurilor judiciare şi în urma casării unei hotărâri
judecătoreşti definitive, violarea art. 11 al Convenţiei (libertatea de întrunire şi asociere), pe motiv că au fost
forţaţi să se asocieze cu persoane cu care ei nu doreau să se asocieze, violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la
Convenţie (respectarea proprietăţii), deoarece în urma hotărârilor judecătoreşti ei au fost lipsiţi de proprietatea
lor, precum şi violarea art. 1 al Convenţiei (obligaţia de a respecta drepturile omului) şi a art. 34 CEDO (cereri
individuale), pe motiv că avocatul reclamanţilor nu a putut avea acces la dosar timp de 3 luni.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei în ceea ce priveşte durata excesivă a procedurilor.

prejudiciu moral – EUR 2,000 pentru fiecare

costuri şi cheltuieli – EUR 556




                                                                                                                24
92. 24 noiembrie 2009 – FLUX (nr.7) c. MOLDOVEI (cererea nr. 25367/05) – reclamantul ziarul Flux,
reprezentat de Vl. Gribincea şi Lilian Cazan, a pretins violarea art. 10 CEDO (libertatea de exprimare), prin
obligarea sa la plata despăgubirilor şi publicarea dezminţirii în cauza în defăimare intentată de Victor
Stepaniuc.

Violarea art. 10 al Convenţiei.

prejudiciu material – EUR 12,25

prejudiciu moral – EUR 3,000

costuri şi cheltuieli - EUR 1,800



93. 15 decembrie 2009 – LEVA c. MOLDOVEI (cererea nr. 12444/05) – reclamanţii Simion Leva şi
Octavian Leva, reprezentaţi de A. Chiriac, au invocat în faţa Curţii că au fost arestaţi în absenţa unor motive
verosimile de a bănui că au săvârşit o infracţiune, că nu au fost informaţi despre motivele arestării şi că nu au
dispus de suficient timp şi facilităţi pentru a-şi pregăti apărarea.

Violarea art. art. 5 § 1 al Convenţiei în privinţa ambilor reclamanţi; a art. 5 § 2 al Convenţiei în privinţa
ambilor reclamanţi; a art. 5 § 4 CEDO în privinţa primului reclamant privind peretele de sticlă la CCCEC
şi că nu a existat violarea art. 5 § 4 CEDO privind pretinsa lipsă a reprezentării legale în timpul primelor
audieri la poliţie, că nu a existat violarea art. 5 § 4 CEDO în privinţa celui de-al doilea reclamant; precum şi că
nu a existat violarea art. 13 al Convenţiei în privinţa ambilor reclamanţi.

prejudiciu moral – EUR 4,000 pentru fiecare dintre ei.



94. 15 decembrie 2009 – GAVRILOVICI c. MOLDOVEI (cererea nr. 25464/05) – reclamantul Alexandru
Gavrilovici, reprezentat de Vl. Gribincea, a invocat violarea art. 3 al Convenţiei (interzicerea torturii), pe
motiv că condiţiile de detenţie erau inumane şi degradante, precum şi că scopul real al sancţiunii a fost nu de a
proteja reputaţia lui I.M., dar de fapt pedepsirea sa pentru criticarea preşedintelui raionului. Reclamantul a mai
pretins violarea art. 10 CEDO (libertatea de exprimare).

Violarea art. 3 şi 10 ale Convenţiei.

prejudiciu moral – EUR 6,000

costuri şi cheltuieli – EUR 2,000



95. 15 decembrie 2009 – FEDOTOV c. MOLDOVEI (cererea nr. 6484/05) – reclamantul Eduard Fedotov,
a invocat violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil), a art. 13 al Convenţiei (dreptul la un
recurs efectiv) şi a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) în urma neexecutării
hotărârii definitive în favoarea sa în termen rezonabil, precum şi violarea art. 14 CEDO (interzicerea
discriminării), deoarece nu i s-a oferit traducerea unor documente, inclusiv a unei hotărâri judecătoreşti din 8
decembrie 2003.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei şi a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie în urma executării tardive a
hotărârii din 22 octombrie 2001, care a fost executată în totalitate la 23 decembrie 2004; violarea art. 13 al
Convenţiei în corelaţie cu art. 6 § 1 CEDO, deoarece reclamantul nu a dispus de remedii efective pentru a
preveni neexecutarea sau să obţină compensaţii.

prejudiciu material – EUR 250

prejudiciu moral – EUR 1,800

                                                                                                                25
costuri şi cheltuieli – EUR 250



96. 05 ianuarie 2010 – PĂDUREŢ c. MOLDOVEI (cererea nr. 33134/03) – reclamantul Aurel Pădureţ,
reprezentaţi de Ştefan Urâtu, Doina Străisteanu şi Andrei Briceag, a invocat violarea art. 3 al Convenţiei
(interzicerea torturii), deoarece a fost maltratat de către ofiţeri de poliţie în timp ce era deţinut şi pe motiv de
omisiune a autorităţilor de a duce o anchetă efectivă şi de a-i pedepsi pe cei vinovaţi de maltratare.

Violarea art. 3 al Convenţiei atât în privinţa maltratării, cât şi referitor la lipsa unei anchete efective din partea
autorităţilor.

prejudiciu moral – EUR, 20,000

costuri şi cheltuieli – EUR 1,650.



97. 05 ianuarie 2010 – BUCURIA c. MOLDOVEI (cererea nr. 10758/05) – compania reclamantă „Bucuria
Inc.” a pretins în faţa Curţii că nu a fost citată la o şedinţă de judecată în cadrul unei proceduri iniţiate de un
fost angajat privind concedierea ilegală, violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil), pe
motiv că nu a avut acces la instanţa de judecată, deoarece nu a fost citată pentru şedinţa de judecată, precum
şi violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii), deoarece ea a suportat pierderi
financiare în rezultatul adoptării deciziei Curţii Supreme de Justiţie în absenţa sa.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei.

Lipsa violării art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenţiei. Curtea a notat că ea nu poate specula care ar fi fost
rezultatul procedurii dacă Curtea Supremă de Justiţie ar fi audiat reprezentantul companiei reclamante.

prejudiciu moral – EUR 1,000



98. 05 ianuarie 2010 – RAILEAN c. MOLDOVEI (cererea nr. 23401/04) – reclamantul Mihai Railean, s-a
plâns de violarea art. 2 al Convenţiei (dreptul la viaţă), pe motiv că nu a fost dusă o anchetă adecvată privind
circumstanţele accidentului în urma căruia a decedat fiul său.

Violarea art. 2 al Convenţiei pe motivul lipsei unei anchete efective privind circumstanţele accidentului în
urma căruia a decedat fiul reclamantului.

Reclamantul nu a solicitat nici o sumă cu titlu de satisfacţie echitabilă.



99. 02 februarie 2010 - PPCD (nr. 2 ) c. MOLDOVEI (cererea nr. 25196/04) - partidul reclamant,
reprezentat de V. Nagacevschi a pretins violarea art. 11 al Convenţiei (libertatea de întrunire) pe motiv de
refuz al Consiliului municipal Chişinău de a autoriza demonstraţia din 25 ianuarie 2004.

Violarea art. 11 al Convenţiei.

prejudiciu moral – EUR 3,000

costuri şi cheltuieli – EUR 1,000



100. 23 martie 2010 – IORGA c. MOLDOVEI (cererea nr. 12219/05) – reclamanta Svetlana Iorga, a pretins
omisiunea autorităţilor de a efectua o anchetă efectivă cu privire la cauza morţii fiului său, Victor IORGA. La

                                                                                                                  26
9 iunie 2001, V. Iorga a dispărut, în timp ce era în luna a şaptea a serviciului militar obligatoriu. La 14 iunie
2001, corpul său neînsufleţit a fost găsit atârnat de un copac în apropierea unităţii militare. În faţa Curţii,
reclamanta a pretins violarea art. 2 al Convenţiei (dreptul la viaţă), pe motiv de omisiune a autorităţilor de a
efectua o anchetă efectivă cu privire la cauza morţii fiului său.

Violarea art. 2 al Convenţiei sub aspect procedural privind ineficienţa anchetei efectuate de autorităţi privind
cauza morţii fiului reclamantei.

prejudiciu moral – EUR 12,000



101. 30 martie 2010 – PETRENCO c. MOLDOVEI (cererea nr. 20928/05) – reclamantul Anatol Petrenco,
reprezentat de Vlad Moga, a pretins violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil), invocând
aplicarea incorectă e legii, omisiunea de a comenta pe marginea probei prezentate şi necitarea legală la şedinţa
de judecată din 1 decembrie 2004; precum şi violarea art. 10 CEDO (libertatea de exprimare), pe motiv că
dreptul său la protecţia reputaţiei a fost încălcat.

Violarea art. 8 al Convenţiei.

Lipsa violării art. 6 § 1 al Convenţiei.

prejudiciu moral – EUR 1,200

costuri şi cheltuieli – EUR 300



102. 20 aprilie 2010 – BREGA c. MOLDOVEI (cererea nr. 52100/08) – reclamantul Ghenadie Brega,
reprezentat de Vanu Jereghi şi Natalia Bayram, a pretins violarea art. 3 al Convenţiei (interzicerea torturii), pe
motiv de abuzare verbală şi fizică din partea poliţiştilor înainte de arestare şi din cauza condiţiilor proaste de
detenţie; violarea art. 5 § 1 al Convenţiei (dreptul la libertate şi siguranţă), deoarece a fost deţinut timp de 48
de ore fără nici un temei; violarea art. 11 al Convenţiei (libertatea de întrunire şi de asociere) şi a art. 10
CEDO (libertatea de exprimare).

Violarea art. 3, art. 5 § 1 (c) şi 11 ale Convenţiei.

prejudiciu moral – EUR 8,000



103. 27 aprilie 2010 – TĂNASE c. MOLDOVEI (cererea nr. 7/08) - anterior, la 18 noiembrie 2008, Curtea
a decis, în unanimitate, că a existat violarea art. 3 Protocolul nr. 1 în privinţa dlui Tănase şi a declarat
inadmisibilă cererea din partea dlui Chirtoacă.

La 6 aprilie 2009, la cererea Guvernului Moldovei, cauza a fost deferită Marii Camere, potrivit art. 43
CEDO. La 16 septembrie 2009, au avut loc audieri la Curte în această cauză.

Marea Cameră a Curţii a constatat că prevederile care interzic deputaţilor aleşi, care deţin cetăţenie multiplă,
să fie membri ai Parlamentului, sunt disproporţionate şi a considerat, în unanimitate, că a existat violarea art. 3
Protocolul nr. 1 la CEDO.

Costuri şi cheltuieli – EUR 8,881.83



104. 27 aprilie 2010 – CIUBOTARU c. MOLDOVEI (cererea nr. 27138/04) – reclamantul Mihai
Ciubotaru, reprezentaţi de A. Tănase şi V. Maximov a invocat violarea art. 8 CEDO (dreptul la respectarea
vieţii private şi familiale) pe motiv de refuz al autorităţilor de a înregistra etnia sa română în actele de

                                                                                                                27
identitate; precum şi violarea art. al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) pe motiv că, potrivit legislaţiei
moldoveneşti, el nu putea să aducă probe în susţinerea pretenţiei sale de a schimba etnia din „moldovean” în
„român”.

Violarea art. 8 al Convenţiei. Curtea a notat că, apartenenţa etnică a persoanei, concomitent cu astfel de
aspecte ca numele, sexul, religia şi orientarea sexuală, constituie un aspect esenţial al vieţii private şi identităţii
persoanei şi, prin urmare, cade sub incidenţa art. 8 CEDO.

prejudiciu moral – EUR 1,500

costuri şi cheltuieli – EUR 3,000



105. 18 mai 2010 – VETRENKO c. MOLDOVEI (cererea nr. 36552/02) – reclamantul Vilen Vetrenko,
reprezentat de N. Mardari şi Fadei Nagacevschi, a pretins violarea art. 6 § 1 al Convenţiei pe motiv că
procedurile penale împotriva lui nu au fost echitabile, deoarece a fost maltratat pentru a–şi recunoaşte vina şi
că a fost condamnat în baza acestor declaraţii, inclusiv pe motiv de omisiune a instanţelor naţionale de a
motiva suficient condamnarea sa; precum şi violarea art. 6 § 3 CEDO, deoarece la începutul urmăririi penale
nu a avut parte de un avocat ales de el.

Violarea art. 6 § 1 CEDO.

Lipsa violării art. 6 § 3 CEDO, deoarece acesta a beneficiat în prima zi a arestului de serviciile unui avocat
numit din oficiu şi dintr-a doua zi de serviciile unui avocat ales de mama sa. Curtea a considerat că în dosar nu
este nimic ce ar demonstra că prestaţia celor doi avocaţi a fost într-atât de proastă încât să compromită
echitatea întregii proceduri.

prejudiciu moral – EUR 5,000

costuri şi cheltuieli – EUR 650



106. 18 mai 2010 – ANUŞCA c. MOLDOVEI (cererea nr. 24034/07) – reclamantul Liuba Anuşca,
reprezentată de I. Ţurcanu, iniţial s-a plâns de violarea art. al Convenţiei privind investigarea morţii fiului său.
Curtea a decis că este potrivit de a examina plângerea reclamantei prin prisma art. 2 al Convenţiei privind
aspectul procedural, deoarece reclamanta nu s-a plâns de violarea art. 2 în substanţă.

Violarea art. 2 al Convenţiei. Curtea a reiterat că, în cazurile în care se prezumă suicidul soldaţilor, autorităţile
responsabile de aceştia urmează să acţioneze cu o diligenţă deosebită la investigarea circumstanţelor decesului,
pentru a exclude posibilitatea comiterii unei infracţiuni în privinţa persoanei decedate.

Având în vedere modul în care a fost investigată moartea fiului reclamantei, durata anchetei şi implicarea
foarte limitată a reclamantei în cadrul urmăririi penale, Curtea a considerat că ancheta nu a fost „efectivă” în
sensul jurisprudenţei sale şi că a avut loc o violare a art. 2 CEDO.

prejudiciu moral – EUR 8,000



107. 13 iulie 2010 – PANOV c. MOLDOVEI (cererea nr.37811/04) – reclamantul Vladimir Parnov,
reprezentat de D. Toma, a invocat violarea art. 3 al Convenţiei (interzicerea tratamentelor inumane şi
degradante) şi a art. 13 al Convenţiei (dreptul la un recurs efectiv), pe motiv că a fost supus brutalităţilor din
partea poliţiei la 22 martie 2005, când a fost arestat, fiind acuzat de posesia şi vânzarea marijuanei, precum şi
deoarece alegaţiile sale nu au fost investigate adecvat. El a fost achitat de acuzaţiile aduse împotriva lui în
februarie 2007.



                                                                                                                   28
Violarea art. 3 CEDO, pe motiv de maltratare a reclamantului de către poliţişti şi pe motiv de investigare
neadecvată a plângerilor reclamantului cu privire la maltratare; violarea art. 13 CEDO. Curtea a considerat că,
având în vedere faptul că investigaţia plângerilor reclamantului împotriva poliţiştilor care l-au maltratat a fost
neefectivă, o acţiune civilă pe aceleaşi temeiuri nu ar fi avut şanse de succes. Prin urmare, Curtea a considerat
că nu a fost demonstrat că există remedii care i-ar fi permis reclamantului să obţină compensaţii pentru
maltratarea suferită din partea poliţiştilor.

prejudiciu material – EUR 87

prejudiciu moral – EUR 9,000

costuri şi cheltuieli – EUR 800



108. 13 iulie 2010 – PARNOV c. MOLDOVEI (cererea nr.35208/06) – reclamantul Tatiana PANOV,
reprezentată de Ion Manole, a invocat violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) şi a art.
1 Protocolul nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii), pe motiv de neexecutare a unei hotărâri judecătoreşti
irevocabile din 27 noiembrie 2001, prin care Curtea de Apel Chişinău a obligat Consiliul municipal Chişinău
să asigure reclamanta cu locuinţă, în locul apartamentului avariat pe care reclamanta îl închiria.

Violarea 6 § 1 al Convenţiei şi a art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenţie în urma neexecutării hotărârii irevocabile
din 27 noiembrie 2001.

prejudiciu moral – EUR 4,000



109. 20 iulie 2010 – CIORAP (nr.2) c. MOLDOVEI (cererea nr. 7481/06) - invocând violarea art. 8 CEDO
(dreptul la respectarea vieţii private şi de familie), reclamantul, Tudor Ciorap, reprezentat de V. Iordachi s-a
plâns în faţa Curţii că a fost maltratat de poliţişti între 23 octombrie şi 6 noiembrie 2000, că a fost deţinut în
condiţii inumane, că i-a fost refuzată asistenţa medicală, precum şi că compensaţia acordată prin decizia din
21 noiembrie 2007 a fost inadecvată. Curtea a considerat că este mai potrivit de a examina pretenţiile
reclamantului prin prisma art. 3 al Convenţiei.

Violarea art. 3 al Convenţiei în urma condiţiilor inumane de detenţie în care a fost deţinut reclamantul şi în
urma neacordării asistenţei medicale la timp.

prejudiciu moral – EUR 4,000

costuri şi cheltuieli – EUR 1,000



110. 14 septembrie 2010 – HYDE PARK ŞI ALŢII (nr. 5 şi 6) c. MOLDOVEI (cererile
nr. 6991/08 şi 15084/08) - reclamanţii organizaţia neguvernamentală Hyde Park, care era înregistrată la
momentul evenimentelor la Ministerul Justiţiei, şi 4 persoane, membri sau susţinători ai Hyde Park, şi anume
Ghenadie BREGA, Anatolie JURAVELI, Oleg BREGA şi Anatol HRISTEA-STAN, reprezentaţi de Oleg
Brega, au invocat în principal art. 11 al Convenţiei (libertatea de întrunire şi de asociere), reclamanţii s-au
plâns de suprimările din partea poliţiei, precum şi de arestările care au avut loc pe parcursul celor 3 proteste.
De asemenea, în Hyde Park (nr. 5), ei s-au plâns şi de violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces
echitabil) pe motiv de omisiune a instanţelor de judecată de a prezenta motive suficiente în hotărârile de
sancţionare a reclamanţilor.

Violarea art. 11 al Convenţiei.

prejudiciu material şi moral – EUR 15, 096



                                                                                                               29
111. 21 septembrie 2010 – POPA c. MOLDOVEI (cererea nr. 29772/05) – reclamantul Tatiana POPA,
reprezentată de V. Dubrovschi, s-a plâns în faţa Curţii de violarea art. 3 al Convenţiei (interzicerea
tratamentelor inumane şi degradante) şi a art. 13 al Convenţiei (dreptul la un recurs efectiv). Reclamanta a
pretins că a fost maltratată de poliţişti la 27 iulie 2004, când a fost arestată împreună cu sora sa şi dusă la
comisariatul de poliţie pentru stare de ebrietate şi comportament turbulent.

Violarea art. 3 al Convenţiei pe motiv de omisiune a autorităţilor de a conduce o anchetă efectivă asupra
plângerii reclamantei de maltratare; violarea art. 13 al Convenţiei în conjuncţie cu art. 3 al Convenţiei. Potrivit
Codului Civil în vigoare la momentul evenimentelor, reclamanta putea doar să solicite compensaţii dacă
daunele ar fi fost cauzate în urma actelor ilegale. Deoarece investigaţia condusă de procuratură a concluzionat
că acţiunile poliţiei au fost legale, orice acţiune civilă împotriva ofiţerilor de poliţie ar fi fost ineficientă.

prejudiciu moral – EUR 3,000



112. 28 septembrie 2010 – GUŞAN c. MOLDOVEI (cererea nr. 22539/05) - reclamanta, Vera GUŞAN,
reprezentată de Fadei Nagacevschi, s-a plâns de neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 22 iulie 1998 prin
care Judecătoria Centru a decis evacuarea familiei reclamantei din locuinţa lor, în temeiul Legii nr. 1226
privind reabilitarea victimelor represiunilor politice; precum şi a obligat Consiliul municipal Chişinău să
asigure familia reclamantei cu altă locuinţă. Hotărârea din 22 iulie 1998 nu a fost executată până în prezent.

La 28 iulie 2009, Curte a adoptat hotărârea Olaru şi Alţii c. Moldovei, grup din care făcea parte şi reclamanta
Guşan, în care a constatat violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) şi a art. 1 Protocol
nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) în urma neexecutării hotărârilor definitive în favoarea reclamanţilor.
Deoarece la acel moment, chestiunea privind satisfacţia echitabilă nu era pregătită pentru a adopta o hotărâre,
Guvernul şi reclamanţii au fost invitaţi să prezinte observaţiile lor cu privire la acest subiect în termen de 3
luni.

prejudiciu moral – EUR 3,000

costuri şi cheltuieli – EUR 585



113. 02 noiembrie 2010 – MĂTĂSARU ŞI SAVIŢCHI c. MOLDOVEI (cererea nr. 38281/08) –
reclamanţii sunt Anatol Mătăsaru şi Djulieta Saviţchi, reprezentaţi de Vl. Gribincea; primul reclamant a
invocat violarea art. 3 al Convenţiei ca rezultat al anchetării insuficiente a plângerii sale cu privire la maltratare;
ambii reclamanţi au pretins violarea art. 5 § 1 al Convenţiei în urma reţinerii lor la 29 ianuarie 2008, primul
reclamant a invocat acelaşi articol în urma reţinerii sale la 18 decembrie 2008; violarea art. 11 al Convenţiei în
urma întreruperii protestului primului reclamant din 29 ianuarie 2008, precum şi violarea art. 13 al Convenţiei
în colaborare cu art. 3 CEDO.

Pretenţia reclamanţilor privind violarea art. 5 § 1 al Convenţiei a fost respinsă pe motiv de neepuizare a căilor
de recurs interne.

Pretenţia reclamanţilor privind violarea art. 11 al Convenţiei a fost respinsă pe motiv de neepuizare a căilor de
recurs interne.

Violarea art. 3 CEDO, pe motiv de încălcare a obligaţiilor procedurale a autorităţilor de a conduce o anchetă
efectivă privind plângerea reclamantului de maltratare.

prejudiciu moral – EUR 8,000

costuri şi cheltuieli – EUR 4,000




                                                                                                                   30
114. 30 noiembrie 2010 – I.D. c. MOLDOVEI (cererea nr. 47203/06) - reclamantul, I.D., care este în
prezent deţinut în Penitenciarul Cricova, reprezentat de T. Petrusin, s-a plâns că a fost torturat de poliţişti, de
condiţiile proaste de detenţie şi a susţinut că nu a dispus de remedii efective în ceea ce priveşte condiţiile
respective.

violarea art. 3 şi 13 ale Convenţiei.

prejudiciu moral – EUR 15,000



115. 21 decembrie 2010 – SOFRANSCHI c. MOLDOVEI (cererea nr. 34690/05) – reclamantul Eugen
Sofranschi, reprezentat de T. Cîrnaţ, a pretins violarea art. 10 CEDO (libertatea de exprimare), în rezultatul
admiterii acţiunii de defăimare la nivel naţional.

Violarea art. 10 a Convenţiei, deoarece instanţele judecătoreşti din Moldova nu au prezentat motive
„relevante şi suficiente” pentru a justifica ingerinţa în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare.

prejudiciu material – EUR 65

prejudiciu moral – EUR 3,000

costuri şi cheltuieli – EUR 150



116. 21 decembrie 2010 – OPREA c. MOLDOVEI (cererea nr. 38055/06) – reclamanta Daria Oprea,
reprezentată de V. Mardari, s-a plâns că i-a fost refuzată asistenţa medicală necesară în timpul detenţiei şi că
detenţia sa nu a fost bazată pe motive relevante şi suficiente.

violarea art. 3 al Convenţiei şi art. 5 § 3 CEDO.

prejudiciu moral – EUR 3,000

costuri şi cheltuieli – EUR 1,000



II. Hotărâri cu privire la fondul cauzei:

1. 18 martie 2008 – DACIA SRL c. MOLDOVEI (cererea nr. 3052/04) – reclamantul hotelul „Dacia”,
reprezentată de V. Nagacevschi, a pretins că anularea privatizării hotelului a constituit o încălcare a drepturilor
sale garantate de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie. De asemenea, ea s-a plâns, în temeiul art. 6 § 1 al
Convenţiei, de inechitatea procedurilor.

Violarea art. 1 la Protocolului nr. 1 la Convenţie; violarea art. 6 al Convenţiei din cauza încălcării principiilor
egalităţii armelor şi al securităţii raporturilor juridice.

Chestiunea cu privire la aplicarea art. 41 al Convenţiei nu a fost gata pentru decizie.



2. 8 aprilie 2008 – MAGADAT.COM SRL c. MOLDOVEI (cererea nr. 21151/04) – reclamantul
megadat.com SRL, reprezentată de J. Hanganu a pretins, în special că închiderea companiei a constituit o
încălcare a drepturilor sale garantate de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie şi că tratamentul
discriminatoriu aplicat faţă de compania reclamantă a constituit o violare a art. 14 al Convenţiei combinat cu
art.1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

                                                                                                                31
Chestiunea cu privire la aplicarea art. 41 al Convenţiei nu a fost gata pentru decizie.



3. 09 decembrie 2008 – TUDOR-AUTO S.R.L. ŞI TRIPLU – TUDOR S.R.L. c. MOLDOVEI (cererile
nr. 36344/03, 30346/05 şi 36341/03) – reclamanţii, două întreprinderi Triplu-Tudor S.R.L. şi Tudor-Auto
S.R.L, reprezentaţi de V. Nagacevschi, iniţial s-au plâns de neexecutarea timp de câţiva ani a două hotărâri
judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor şi de lipsa recursurilor efective pentru executarea acestora.
A doua întreprindere reclamantă s-a mai plâns de faptul că hotărârea judecătorească definitive pronunţată în
favoarea sa a fost, ulterior, casată ca urmare a folosirii necorespunzătoarea a procedurilor de revizuire.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei în ceea ce priveşte neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată
în favoarea companiei Triplu-Tudor S.R.L, Tudor-Auto S.R.L. şi casarea ulterioară a acesteia; violarea art. 1 al
Protocolului nr. 1 la Convenţie în ceea ce priveşte neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate
în favoarea fiecăreia dintre întreprinderile reclamante.; violarea art. 13 al Convenţiei pe motiv de lipsă a
recursurilor efective în ceea ce priveşte pretenţiile întreprinderilor reclamante cu privire la neexecutarea
hotărârilor judecătoreşti pronunţate în favoarea lor.

Chestiunea cu privire la aplicarea art. 41 al Convenţiei nu a fost gata pentru decizie.



4. 3 martie 2009 – EUGENIA ŞI DOINA DUCA c. MOLDOVEI (cererea nr. 75/07) – reclamanţii
Eugenia şi Doina Duca, reprezentaţi de A. Tănase şi Janeta Hanganu, au pretins că dreptul lor la un proces
echitabil şi dreptul lor la proprietate au fost încălcate ca urmare a casării abuzive a unei hotărâri judecătoreşti
favorabile lor.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei şi a Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Curtea a hotărât că chestiunea cu privire la art. 41 al Convenţiei nu este gata pentru decizie.



5. 07 aprilie 2009 – STRĂISTEANU ŞI ALŢII c. MOLDOVEI (cererea nr. 4834/06) – reclamanţii Gh.
Străisteanu, Natalia Străisteanu, Daniela Străisteanu, precum şi Codran – Lux , o companie din Republica
Moldova, au pretins în special că ei au fost victime ale represaliilor din partea Guvernului, care au rezultat în
detenţia ilegală în condiţii inumane a unuia din ei, procese civile inechitabile şi privarea arbitrară de
proprietate.

Violarea art. 3 al Convenţiei în privinţa primului reclamant.

Violarea art. 5 § 1 al Convenţiei în privinţa primului reclamant în ceea ce priveşte detenţia lui în perioada între
18 august şi 17 noiembrie 2005.

Violarea art. 5 § 3 al Convenţiei în privinţa primului reclamant în ceea ce priveşte detenţia lui în perioada între
22 iulie şi 18 august 2005.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei în privinţa tuturor celor patru reclamanţi ca urmare admiterii acţiunilor
Procurorului General privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare şi arendă a terenurilor.

Violarea art. 13 al Convenţiei combinat cu art. 3 în privinţa primului reclamant.

Violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie în privinţa tuturor celor patru reclamanţi ca urmare a
admiterii acţiunilor procurorului General privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare şi arendă a
terenurilor.

Lipsa violării art. 13 al Convenţiei combinat cu art. 5 în privinţa primului reclamant.

prejudiciu moral – EUR 10,000 Dlui Gheorghe Străisteanu

                                                                                                                32
costuri şi cheltuieli – EUR 100

Chestiunea cu privire la aplicarea art. 41 al Convenţiei în privinţa prejudiciului material şi moral cauzat ca
urmare a violării art. 6 § 1 al Convenţiei şi articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie nu a fost gata pentru
decizie.



6. 16 iulie 2009 – BAROUL PARTNER-A c. MOLDOVEI (cererea nr.39815/07) – reclamantul compania
Baroul Partner-A, reprezentată de către V. Nagacevschi şi V. Constantinov, a pretins, în special, că anularea
privatizării carierei sale a constituit o încălcare a drepturilor sale garantate de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la
Convenţie. De asemenea, ea s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, de inechitatea procedurilor
judiciare.

Violarea art. 6 § 1 şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Curtea şi-a rezervat chestiunea cu privire la aplicarea art. 41 la Convenţie.



7. 28 iulie 2009 – OLARU ŞI ALŢII c. MOLDOVEI (cererile nr. 476/07, 22539/05, 17911/08 şi
13136/07) – reclamanţii Vasile Olaru, dl Artur Lungu, dna Corina Lungu, dna Olivia Lungu, dna Vera Gusan
şi dl Simion Racu, reprezentaţi de A. Tănase, dl F. Nagacevschi, dna J. Hanganu şi dl A. Bizgu, au pretins au
pretins, în special, o încălcare a drepturilor lor garantate de articolul 6 § 1 al Convenţiei şi articolul 1 al
Protocolului nr. 1 la Convenţie ca urmare a neexecutării de către autorităţi a hotărârilor judecătoreşti
definitive pronunţate de către instanţele judecătoreşti naţionale în favoarea lor. La 1 iulie 2008, Curtea a
declarat una din cereri (13136/07) parţial inadmisibilă şi a decis să comunice Guvernului pretenţiile din toate
cererile cu privire la neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive.

Violarea articolului 6 al Convenţiei şi a articolului 1 al Protocolului nr. 1 din cauza neexecutării de către Stat a
hotărârilor judecătoreşti definitive naţionale pronunţate în favoarea reclamanţilor. Curtea a hotărât că violările
de mai sus se datorează unei practici incompatibile cu Convenţia, care constă în neexecutarea continuă de
către Stat a hotărârilor judecătoreşti definitive prin care s-a acordat spaţiu locativ de stat, în privinţa căreia
părţile care au avut de suferit nu au un recurs intern efectiv. Chestiunea cu privire la aplicarea art. 41 nu a fost
gata pentru decizie.



8. 17 septembrie 2009 – MANOLE ŞI ALŢII c. MOLDOVEI (cererea nr. 13936/02) – reclamanţii Larisa
MANOLE, Corina FUSU, Mircea SURDU, Dinu RUSNAC, Viorica CUCEREANU-BOGATU, Angela
ARAMĂ-LEAHU, Ludmila VASILACHE, Leonid MELNIC şi Diana DONICĂ, reprezentaţi de Vitalie
Nagacevschi şi Vl. Gribincea, au pretins, în temeiul art. 10 al Convenţiei (libertatea de exprimare), că cenzura
impusă la TVM a constituit o ingerinţă nejustificată în dreptul lor la libertatea de exprimare şi a reprezentat o
încălcare gravă a dreptului lor într-o societate democratică de a comunica informaţii publicului.

Violarea art. 10 al Convenţiei.

Curtea nu s-a expus asupra satisfacţiei echitabile, rezervând această chestiune pentru o hotărâre separată.
Guvernul Moldovei şi compania reclamantă au la dispoziţie 3 luni pentru a depune la Curte observaţii scrise
cu privire la acest subiect sau, eventual, pentru a încheia un acord amiabil.



9. 24 noiembrie 2009 – IPTEH S.A. ŞI ALŢII c. MOLDOVEI (cererea nr.35367/08) – reclamanţii
compania Ipteh SA, cu sediul în Chişinău („primul reclamant”); Worldway Limited („cel de-al doilea
reclamant”), o companie cu sediul în Regatul Unit care deţine 35.29% din acţiuni ale primului reclamant;
Kapital Invest SA („cel de-al treilea reclamant”), o companie cu sediul în România care deţine 49.63% din
acţiuni ale primului reclamant şi Ion RUSU („cel de-al patrulea reclamant”), cetăţean român, deţinător a
11.72% din acţiuni ale primului reclamant, reprezentaţi de Janeta Hanganu, s-au plâns de faptul că procedurile

                                                                                                                    33
au fost inechitabile şi contrare art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil). De asemenea,
reclamanţii au susţinut că dreptul lor la respectarea proprietăţii garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la
Convenţie (protecţia proprietăţii) a fost violat ca rezultat al inechităţii procedurilor civile.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Curtea a rezervat chestiunea aplicării art. 41 al Convenţiei pentru o hotărâre separată.



III. Hotărâri cu privire la satisfacţia echitabilă:

1. 12 februarie 2008 – OFERTA PLUS SRL c. MOLDOVEI (cererea nr. 14385/04) – reclamantul SRL
„Oferta Plus”, reprezentat de V. Gribincea – într-o hotărâre pronunţată la 19 decembrie 2006, Curtea a
constata că a avut loc o încălcare a drepturilor întreprinderii reclamante garantate de art.. 6 § 1 la Convenţie şi
art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie ca urmare a neexecutării unei hotărâri judecătoreşti definitive urmată
de casarea abuzivă a cesteia şi că a avut loc o violare a art. 34 al convenţiei ca urmare a procedurilor penale
iniţiate împotriva conducătorului întreprinderii reclamante cu scopul de a-l determina să renunţe la această
cerere la Curte, precum şi ca urmare a imposibilităţii reprezentantului reclamantului de a discuta cu
conducătorul întreprinderii reclamante fără a fi separaţi de un perete sticlă.

prejudiciu material – EUR 2,500,000

prejudiciu moral – EUR 25,000

costuri şi cheltuieli – EUR 10,104



2. 10 iunie 2008 – BOICENCO c. MOLDOVEI (cererea nr. 41088/05) – reclamantul Nicolae Boicenco,
printr-o hotărâre pronunţată la 11 iulie 2006, Curtea a constatat că reclamantul a fost agresat de către poliţie şi
că autorităţile nu au efectuat o investigaţie adecvată a incidentului, contrar art. 3 al Convenţiei. Curtea a mai
constatat violarea art. 3 al Convenţiei pe motiv de lipsă a îngrijirii medicale corespunzătoare în timpul
detenţiei, câteva violări ale art. 5 al Convenţiei şi o violare a art. 34 al Convenţiei. Ea a acordat EUR 40,000 cu
titlu de prejudiciu moral şi EUR 6, 823 cu titlu de costuri şu cheltuieli.

Deoarece chestiunea cu privire la aplicarea art. 41 al Convenţiei, în ceea ce priveşte prejudiciul material, nu era
gata pentru decizie, Curtea a rezervat-o şi a invitat Guvernul şi reclamantul să prezinte, în termen de trei luni,
observaţiile scrise cu privire la acea chestiune şi, în special, să informeze Curtea despre orice acord la care ei ar
putea ajunge.

În hotărârea principală Curtea nu a putut stabili o legătură cauzală directă între maltratarea şi starea ulterioară
de stupor a reclamantului. Totuşi Curtea a primit probe medicale noi din surse independente; totuşi ea nu
poate să conchidă că starea neurologică şi psihiatrică a reclamantului în perioada următoare maltratării a fost
generată de maltratarea din 20 mai 2005. Nici unul din rapoartele medicale nu au permis Curţii să tragă o
asemenea concluzie. Prin urmare Curtea a considerat necesar să respingă pretenţiile reclamantului formulate
cu titlu de prejudiciu material.



3. 24 februarie 2009 – DACIA S.R.L. c. MOLDOVEI (cererea nr. 3052/04) – într-o hotărâre pronunţată la
18 martie 2008 Curtea a constatat că a avut loc o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de art. 6 § 1 al
Convenţiei şi articolul 1 al Protocolului nr. 1 la convenţie ca urmare a anulării privatizării hotelului
reclamantului DACIA S.R.L. cu încălcarea principiilor egalităţii armelor şi securităţii raporturilor juridice.

Deoarece chestiunea cu privire la aplicarea art. 41 al Convenţiei nu era gata pentru decizie, Curtea a rezervat-o
şi a invitat guvernul şi reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observaţiile lor scrise cu privire la această
chestiune.


                                                                                                                   34
Curtea a hotărât că statul trebuie să restituie reclamantului în termen de trei luni de la data la care această
hotărâre devine definitivă hotelul Dacia şi echipamentul acestuia împreună cu lotul de teren pe care este situat
acesta, plus orice taxă care poate fi percepută, iar reclamantul trebuie să plătească, în acelaşi timp, guvernului
suma de EUR 374,299. În cazul nerestituirii hotelului, statul pârât trebuie să plătească reclamantului EUR
7,237,700 cu titlu de prejudiciu material.

prejudiciu moral - EUR 25,000

costuri şi cheltuieli – EUR 6,000



4. 29 septembrie 2009 – PÂNZARI c. MOLDOVEI (cererea nr. 27516/04) – reclamanta Larisa Pânzari,
reprezentată de T. Deli, a pretins violarea art. 1 al Convenţiei (obligaţia de a respecta drepturile omului), pe
motiv că instanţele judecătoreşti naţionale nu au respectat drepturile sale prin prisma Convenţiei; violarea art.
6 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil), în urma duratei excesive a procedurilor judecătoreşti, în urma
examinării recursului angajatorului său depus în afara termenului de atac şi în urma adoptării unei hotărâri
incorecte de către instanţele judecătoreşti; violarea art. 13 al Convenţiei (dreptul la un recurs efectiv) în
conjuncţie cu art. 6 Convenţiei; precum şi violarea art. 14 CEDO (interzicerea discriminării) şi a Protocolului
nr. 12 la Convenţie, pe motiv de aplicare discriminatorie a legii în cauza sa.

La 4 noiembrie 2008, Curtea a adoptat o hotărâre în această cauză prin care a constatat, în
unanimitate, violarea art. 6 § 1 al Convenţiei din cauza duratei excesiv de lungi a procedurilor în faţa
instanţelor judecătoreşti naţionale, precum şi violarea art. 13 al Convenţiei în conjuncţie cu art. 6 § 1 al
Convenţiei, pe motiv că reclamanta nu a dispus de nici un mijloc pentru a accelera procedurile sau de a obţine
compensaţii.

prejudiciu moral - EUR 1,000

costuri şi cheltuieli - EUR 745



5. 13 iulie 2010 – MANOLE ŞI ALŢII c. MOLDOVEI (cererea nr. 13936/02) - anterior, la 17 septembrie
2009 („hotărârea principală”), Curtea a decis că a existat încălcarea drepturilor reclamanţilor prevăzute de art.
10 al Convenţiei (libertatea de exprimare). Deoarece, la acel moment, chestiunea aplicării art. 41 al Convenţiei
nu era gata pentru a fi adoptată o decizie cu privire la dauna materială şi morală, Curtea a rezervat-o pentru o
hotărâre separată, invitând Guvernul şi reclamantul să prezinte observaţii, în termen de 3 luni, sau să
informeze Curtea cu privire la orice acord amiabil încheiat între părţi.

prejudiciu moral – EUR 2,000

costuri şi cheltuieli – EUR 8,940



6. 12 octombrie 2010 – OLARU c. MOLDOVEI (cererea nr. 476/07) - reclamantul, Vasile OLARU, care
este ofiţer de poliţie, reprezentat de Fadei Nagacevschi, s-a plâns de neexecutarea hotărârii judecătoreşti din
16 decembrie 2004, prin care Judecătoria Centru a obligat Consiliul municipal Chişinău să asigure reclamantul
cu locuinţă, potrivit Legii cu privire la poliţie. Hotărârea din 16 decembrie 2004nu a fost executată până în
prezent.

La 28 iulie 2009, Curtea a adoptat hotărârea Olaru şi Alţii c. Moldovei, grup din care făcea parte şi reclamantul,
în care a constatat violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) şi a art. 1 Protocol nr. 1 la
Convenţie (protecţia proprietăţii) în urma neexecutării hotărârilor definitive în favoarea reclamanţilor.
Deoarece la acel moment, chestiunea privind satisfacţia echitabilă nu era pregătită pentru a adopta o hotărâre,
Guvernul şi reclamantul au fost invitaţi să prezinte observaţiile lor cu privire la acest subiect în termen de 3
luni.


                                                                                                                 35
Reclamantul a solicitat executarea hotărârii judecătoreşti în favoarea sa din 16 decembrie 2004 în termen de 6
luni. Guvernul s-a obligat să execute hotărârea, însă şi-a exprimat dubiile asupra termenului, pe care l-a
considerat prea scurt. Curtea a decis că nu există motive de a pune la îndoială faptul că Guvernul va executa
hotărârea. În orice caz, modul de executare a hotărârii Curţii va fi supravegheat de către Comitetul de
Miniştri.

prejudiciu moral – EUR 2,000

costuri şi cheltuieli – EUR 850



IV. Hotărâri cu privire la satisfacţia echitabilă – Reglementare amiabilă:

1. 13 mai 2008 – MOLDOVAHIDROMAŞ c. MOLDOVEI (cererea nr. 30475/03) – reclamantul S.A.
„Moldovahidromaş”, printr-o hotărâre pronunţată la 27 februarie 2007, Curtea a hotărât că a avut loc o
încălcare a drepturilor companiei reclamante garantate de art. 6 § 1 al Convenţiei şi articolului 1 al
Protocolului nr. 1 la Convenţie. în temeiul art. 41 al Convenţiei, reclamantul a pretins o satisfacţie echitabilă în
mărime de EUR 7,233,040.

La 1 octombrie 2007, Curtea a primit de la părţi un document care conţinea un acord de reglementare
amiabilă. Curtea a luat formal notă de acest acord şi a scos restul cauzei de pe rolul său.



2. 26 ianuarie 2010 – AVRAMENKO c. MOLDOVEI (cererea nr. 29808/02) - La 26 ianuarie 2010, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) a pronunţat hotărârea cu privire la satisfacţia echitabilă în
cauza Avramenko c. Moldovei .

Anterior, la 6 februarie 2007 („hotărârea principală”), Curtea a decis că a existat încălcarea drepturilor
reclamantului prevăzută de art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) şi de art. 1 Protocolul nr. 1
la Convenţie (protecţia proprietăţii), pe motiv de neexecutarea timp de 21 de luni a unei hotărâri judecătoreşti
irevocabile din 26 iunie 2002 privind acordarea sumei de MDL 285,503 (EUR 20,272) .

Reclamantul a solicitat EUR 41,152 cu titlu de satisfacţie echitabilă. Deoarece, la acel moment, chestiunea
aplicării art. 41 al Convenţiei nu era gata pentru a fi adoptată o decizie cu privire la dauna materială şi morală,
Curtea a rezervat-o pentru o hotărâre separată, invitând Guvernul şi reclamantul să prezinte observaţii, în
termen de 3 luni, sau să informeze Curtea cu privire la orice acord amiabil încheiat între părţi.

La 11 şi 13 noiembrie 2009, Guvernul şi reclamantul au prezentat Curţii un acord amiabil, potrivit căruia
Guvernul s-a angajat să plătească reclamantului EUR 37,500 cu titlu de compensaţii pentru orice daună
materială şi morală, precum şi cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părţile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor
omului garantate de Convenţie şi că nu găseşte nici un motiv care ar justifica continuarea examinării cererii.



3. 06 aprilie 2010 – LUNGU c. MOLDOVEI (cererea nr. 17911/08) – reclamanţii s-au plâns de executarea
tardivă a hotărârii judecătoreşti în favoarea lor din 10 septembrie 2001 privind acordarea locuinţei. Hotărârea
în favoarea reclamanţilor a fost executată la 17 decembrie 2008.

La 28 iulie 2009, Curtea a adoptat hotărârea Olaru şi Alţii c. Moldovei, grup din care făceau parte şi reclamanţii
Lungu, în care a constatat violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) şi a art. 1 Protocol
nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) în urma neexecutării hotărârilor definitive în favoarea reclamanţilor.
Deoarece la acel moment, chestiunea privind satisfacţia echitabilă nu era pregătită pentru a adopta o hotărâre,
Guvernul şi reclamanţii au fost invitaţi să prezinte observaţiile lor cu privire la acest subiect în termen de 3
luni.


                                                                                                                36
La 1 februarie 2010, Curtea a primit un acord amiabil semnat de către reclamanţi şi Guvern, prin care
Guvernul s-a obligat să achite reclamanţilor EUR 5,000 cu titlu de daune materiale, EUR 1,200 cu titlu de
daune morale şi EUR 1,000 cu titlu de costuri şi cheltuieli, în termen de 3 luni de la data radierii cererii de pe
rol de către Curte în temeiul acordului amiabil.

Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părţile şi a declarat că acesta a fost încheiat cu respectarea
prevederilor Convenţiei, radiind cererea reclamanţilor de pe rol.



4. 19 octombrie 2010 – BAROUL PARTNER-A c. MOLDOVEI (cererea nr. 39815/07) - Anterior, la 16
iulie 2009, Curtea a pronunţat hotărârea cu privire la fondul cauzei. Curtea a constatat, în unanimitate,
violarea art. 6 § 1 al Convenţiei şi a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie în urma anulării de către instanţele
judecătoreşti a privatizării acţiunilor care aparţineau statului în cadrul Carierei de pietriş şi granit de la Soroca
de către compania reclamantă.

La momentul adoptării hotărârii cu privire la fondul cauzei, compania reclamantă a solicitat cu titlu de
prejudiciu material - EUR 4,952,382.49 plus EUR 43.24 pentru fiecare zi până la executarea finală a hotărârii;
cu titlu de prejudiciu moral – EUR 50,000, iar cu titlu de costuri şi cheltuieli – EUR 8,940. Deoarece
chestiunea privind satisfacţia echitabilă nu era gata pentru a fi decisă, Curtea a rezervat-o pentru o hotărâre
separată. Guvernul Moldovei şi compania reclamantă au fost invitaţi pentru a depune la Curte în termen de 3
luni observaţii scrise cu privire la acest subiect sau, eventual, pentru a încheia un acord amiabil.

La 31 mai 2010, Curtea a primit o declaraţie semnată de către Alexandru GRITUNIC, proprietarul companiei
reclamante, prin care acesta a comunicat că Guvernul Moldovei este gata să plătească în scopul reglementării
amiabile a cauzei EUR 320,000 cu titlu de orice daună materială şi morală, precum şi EUR 8,000 cu titlu de
costuri şi cheltuieli, în termen de 3 luni de la data adoptării deciziei de radiere a cererii în temeiul acordului
amiabil. Proprietarul companiei reclamante a indicat că este de acord cu propunerea Guvernului de
soluţionare a cauzei.

La 1 iulie 2010, Curtea a primit o scrisoare semnată de Guvernul Moldovei, prin care se reitera declaraţia
conţinută în scrisoarea expediată de reclamant.

Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părţile, a notat că acesta este echitabil în sensul art. 75 § 4 al
Regulamentului Curţii şi că a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului, după cum acestea au fost definite
prin Convenţie şi Protocoalele sale (art. 37 § 1 (c) Convenţie) şi a radiat cererea de pe rol.



V. Hotărâri de radiere:

1. 10 iunie 2008 – DUCA c. MOLDOVEI (cererea nr. 1579/02) – reclamanta Eugenia Duca, reprezentată
de A. Tănase, s-a plâns inter alia, în temeiul art. 8 al Convenţiei de ingerinţa administraţiei închisorii în dreptul
său la respectarea corespondenţei sale cu avocaţii.

Printr-o scrisoare din 29 ianuarie 2008, reclamantul a informat Curtea că el a decis să nu-şi mai menţină
cererea pe rolul Curţii. În urma solicitării Curţii de a fi informată despre motivele acestei decizii, la 22 aprilie
2008,reclamantul a comunicat în scris că a primit o compensaţie suficientă din partea instanţelor judecătoreşti
naţionale şi că, mai mult, el nu a prezentat observaţiile privind fondul cauzei şi satisfacţia echitabilă.

Curtea a luat notă de lipsa de intenţie a reclamantului de a-şi menţine cererea şi de solicitarea lui de a scoate
cererea de pe rol.



2. 20 aprilie 2010 – RACU c. MOLDOVEI (cererea nr. 13136/07) – reclamantul Simion Racu, reprezentat
de A. Bizgu s-a plâns de executarea tardivă a hotărârii judecătoreşti în favoarea sa din 7 iunie 2006. Hotărârea
în favoarea reclamantului a fost executată la 20 martie 2008.


                                                                                                                 37
La 1 februarie 2010, Curtea a primit o declaraţie a Guvernului, prin care acesta s-a obligat să achite
reclamantului EUR 1,800 cu titlu de orice daune materiale şi morale, precum şi cu titlu de costuri şi cheltuieli,
în termen de 3 luni de la data radierii cererii de pe rol de către Curte în temeiul acordului amiabil. Reclamantul
nu a fost de acord cu propunerea Guvernului, considerând că sumele propuse sunt prea mici şi a solicitat
EUR 100,000 cu titlu de daune şi EUR 2,000 pentru costuri şi cheltuieli. Curtea a considerat că examinarea
cauzei nu mai este justificată, radiind cererea de pe rol.



3. 29 iunie 2010 – IPTEH ŞI ALŢII c. MOLDOVEI (cererea nr. 35367/08) - Anterior, la 24 noiembrie
2009 („hotărârea principală”), Curtea a decis că a existat încălcarea drepturilor reclamanţilor prevăzute de art.
6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) şi de art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenţie (protecţia
proprietăţii), pe motiv de anulare a privatizării unei clădiri în Chişinău, cu încălcarea principiului egalităţii
armelor şi a securităţii raporturilor juridice. Deoarece, la acel moment, chestiunea aplicării art. 41 al
Convenţiei nu era gata pentru decizie, Curtea a rezervat-o pentru o hotărâre separată, invitând Guvernul şi
reclamanţii să prezinte, în termen de 3 luni, observaţii cu privire la satisfacţia echitabilă sau să informeze
Curtea cu privire la orice acord amiabil încheiat între părţi.

Ca urmare a hotărârii din 24 noiembrie 2009, la 22 aprilie 2010, Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea de
revizuire depusă de reclamanţi împotriva deciziei sale din 28 august 2008, prin care a fost anulată privatizarea,
şi a casat-o. Instanţa a reexaminat fondul cauzei, a respins acţiunea Procurorului General de anulare a
privatizării şi a obligat Ministerul Finanţelor să compenseze reclamanţilor daunele materiale, morale şi costuri
şi cheltuieli. Primului reclamant (Ipteh S.A.) i s-au acordat EUR 196,952.53, celui de-al doilea (Worldway
Limited) – EUR 46,545.47, celui de-al treilea (Kapital Invest S.A.) –EUR 58,000 şi celui de-al patrulea (Ion
Rusu) – EUR 18,434.88. Decizia a devenit irevocabilă la momentul pronunţării.

La 10 mai 2010, reclamanţii au informat Curtea despre hotărârea din 22 aprilie 2010, solicitând scoaterea de
pe rol a cererii deoarece litigiul a fost soluţionat la nivel naţional.

Curtea a notat că reclamanţii nu mai doresc să menţină cererea pe rolul ei, deoarece litigiul lor a fost rezolvat
(art. 37 § 1 (a) şi (b) CEDO). Curtea a notat că nu găseşte vreun motiv special care ar justifica continuarea
examinării cererii (art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rol.



                                                     DECIZII



I. Decizii de reglementare amiabilă:

1.10 mai 2007 – BOXAN c. MOLDOVEI (cererea nr. 10722/02) – reclamantul Leonid Boxan s-a plâns în
temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei, de neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 30 septembrie 1999, considerând
că a fost încălcat dreptul său la o instanţă, care să hotărască între-un termen rezonabil asupra drepturilor sale
cu caracter civil., precum şi că din cauza neexecutării hotărârii judecătoreşti el nu a putut dispune de bunurile
sale, şi, prin urmare, dreptul său la proprietate, garantat de art. 1 protocolul nr. 1 la Convenţie a fost încălcat.

La 11 mai 2004 Curtea a invitat Guvernul să prezinte observaţiile sale scrise pe marginea cererii. Printr-o
scrisoare din 1 iulie 2005, reclamantul a informat Curtea despre acordul de reglementare amiabilă semnat de el
cu consiliul local la 26 mai 2005 şi confirmat la aceeaşi dată de către o instanţă judecătorească. În baza acestui
acord reclamantul a primit suma de USD 55,000.

După ce a primit suma prevăzută în acord, prin scrisoarea sa din 1 iulie 2005, reclamantul şi-a retras
pretenţiile sale privind repararea prejudiciului material. Totuşi, el a pretins că acordul nu se referea la repararea
prejudiciului moral sau la costuri şi cheltuieli, chestiuni care trebuiau să fie decise de Curte.

Curtea a considerat că acordul, care a făcut expres referire la procedura din faţa Curţii, este suficient de clar
pentru a fi considerat ca incluzând o reglementare definitivă şi integrală a cauzei. Mai mult, reclamantul a fost


                                                                                                                 38
reprezentat de către avocatul său şi era pe deplin conştient de consecinţele semnării acordului de reglementare
amiabilă.

Prin urmare Curtea a scos cererea de pe rolul său.



2. 29 mai 2007 – PODGOREŢCHI c. MOLDOVEI (cererea nr. 940/04) – reclamantul Anatolii
Podgoreţchii, reprezentat de A. Chitic, s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei de executarea întârziată a
hotărârii definitive din 18 august 1997. El a mai pretins că executarea întârziată a hotărârii judecătoreşti a
încălcat dreptul său la protecţia proprietăţii, garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

la 25 şi 28 aprilie 2007, Curtea a primit de la părţi două declaraţii, conform cărora, în vederea reglementării
amiabile a acestei cauze, Guvernul s-a obligat să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la adoptarea
de către Curte a deciziei de scoatere a cererii de pe rol, EUR 2,300 pentru orice prejudiciu cauzat
reclamantului. În schimb, reclamantul a acceptat propunerea şi a renunţat la orice alte pretenţii împotriva
Republicii Moldova în ceea ce priveşte faptele care au generat această cerere.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



3. 05 iunie 2007 – SAMOTIUC c. MOLDOVEI (cererea nr. 3870/05) – reclamantul Ion Samotiuc s-a plâns
în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei (de încălcarea dreptului său de acces la o instanţă în urma neexecutării
hotărârii din 25 septembrie 2003 prin care Ministerul Finanţelor era obligat să-i plătească 30,000 Lei), art. 4 al
Convenţiei (supunerea lui la muncă forţată), art. 5 § 1 (detenţia sa ilegală între 1949 şi 1958), art. 6
(condamnarea sa ilegală in anul 1949), art. 3 al Protocolului nr. 4 la Convenţie (susţinând că a fost expulzat
forţat din Moldova în anul 1949), art. 3 Protocolul nr. 7 la Convenţie (neacordarea compensaţiilor pentru
condamnarea lui ilegală).

La 10 aprilie şi 8 mai 2007, Curtea a primit de la părţi două declaraţii conform cărora, în vederea reglementării
amiabile a acestei cauze, guvernul s-a obligat să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la adoptarea
de către Curte a deciziei de scoatere a cererii de pe rol, MDL 30,000 şi EUR 1,530.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



4. 05 iunie 2007 – SOSKIEV c. MOLDOVEI (cererea nr. 28495/03) – reclamantul Totraz Soskiev,
reprezentat de V. Nagacevschi s-a plâns de încălcarea drepturilor sale garantate de art. 3, 5 § 1 şi 6 § 1 al
Convenţiei (pretinsul tratament inuman, detenţia ilegală, durata procedurilor, nemotivarea hotărârilor
judecătoreşti şi parţialitatea judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie). Ulterior, reclamantul a informat Curtea
că el nu mai dorea să menţină aceste pretenţii. De asemenea, el s-a plâns în temeiul art. 6§ 1 al Convenţiei şi
art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, de casarea de către Curtea Supremă de Justiţie a hotărârii
judecătoreşti irevocabile din 26 decembrie 2002 ca urmare a recursului în anulare depus de Procurorul
General.

La 4 mai 2007, Guvernul a informat Curtea că, la 4 mai 2007, părţile au semnat un acord de reglementare
amiabilă, prin care Guvernul s-a obligat ca în termen de trei luni de la adoptarea deciziei de scoatere a cererii
de pe rol de către Curte, să-i achite reclamantului EUR 4,500 cu titlu de prejudiciu material, EUR 1,500 cu
titlu de prejudiciu moral şi EUR 700 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.

                                                                                                               39
5. 12 iunie 2007 – CRECIUN c. MOLDOVEI (cererea nr. 251/05) – reclamantul Ilarion Creciun s-a plâns
în temeiul art. 5 şi 6 al Convenţiei şi în temeiul art. nespecificate ale protocoalelor nr. 1 şi nr. 7 la Convenţie,
de neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti prin care i-a fost atribuită suma de 41,175 MDL cu titlu de
compensaţie pentru proprietatea confiscată de la familia sa.

La 22 martie şi 2 mai 2007, părţile au prezentat Curţii declaraţiile semnate, prin care a fost acceptat acordul de
reglementare amiabilă a cauzei, în conformitate cu care guvernul şi-a asumat obligaţia să plătească
reclamantului, în termen de trei luni de la adoptarea de către Curte a deciziei de scoatere a cererii de pe rol,
EUR 5,188 pentru orice prejudiciu cauzat reclamantului şi orice costuri şi cheltuieli angajate de el în cadrul
procedurilor în faţa Curţii.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



6. 19 iunie 2007 – MARDEASOV c. MOLDOVEI (cererea nr. 41244/04) – reclamantul Ion Mardeasov,
reprezentat de V. Pelin, s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie,
de neexecutarea de către autorităţi a hotărârii judecătoreşti executorii din 19 aprilie 2001 într-un termen
rezonabil.

La 20 decembrie 2006, Guvernul a informat Curtea că, la 19 decembrie 2006, părţile au semnat un acord de
reglementare amiabilă a cauzei, prin care Guvernul şi-a asumat obligaţia să plătească reclamantului, în termen
de trei luni de la adoptarea de către Curte a deciziei de scoatere a cererii de pe rol, EUR 1,709 pentru orice
prejudiciu cauzat reclamantului.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



7. 10 iulie 2007 – PLEŞCA c. MOLDOVEI (cererea nr. 3003/05) – reclamantul Dumitru Pleşca s-a plâns,
în temeiul art. 1, 4, 5 şi 6 ale Convenţiei şi a articolelor nespecificate ale Protocoalelor nr.1 şi nr.7 la Convenţie
de neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care instanţa a acordat reclamantului 70,000 Lei în
compensaţie pentru proprietatea confiscată de la familia sa.

La 8 şi 29 ai 2007, părţile au prezentat Curţii declaraţiile semnate prin care a fost acceptat acordul de
reglementare amiabilă a cauzei. Potrivit acestui acord Guvernul a propus şi reclamantul a acceptat să
primească suma de EUR 7,600 în vederea reglementării amiabile a cauzei.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



8. am 25 septembrie 2007 – IDRICEANU c. MOLDOVEI (cererea nr. 23346/04) – reclamantul Veniamin
Idriceanu s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei, de durata excesivă a procedurilor, că procesul nu a fost
echitabil, deoarece cauza a fost decisă de către o autoritate administrativă, şu nu de una judecătorească, şi de
încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice; în temeiul art. 8 al Convenţiei s-a plâns de încălcarea
dreptului său la domiciliu.

La 20 februarie 2007, părţile au prezentat Curţii declaraţiile semnate, prin care a fost acceptată reglementarea
amiabilă a cauzei, potrivit căreia Guvernul s-a oferit să plătească reclamantului EUR 2,600 în vederea
reglementării amiabile.

                                                                                                                  40
Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



9. 25 septembrie 2007 – STOIAN c. MOLDOVEI (cererea nr. 34864/03) – reclamantul Ion Stoian s-a
plâns în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei, de casarea de către Curtea Supremă de Justiţie a hotărârii
judecătoreşti irevocabile din 27 iunie 2002 în urma recursului în anulare al adjunctului Procurorului general;
de durata excesivă a procedurilor în cauza sa şi, în special, de neexecutarea hotărârii judecătoreşti irevocabile a
Curţii de Apel din 27 iunie 2002. în continuare, el a susţinut că drepturile sale garantate de art. 6 § 1 şi § 3 (b)
şi (c) al Convenţiei au fost încălcate, deoarece el nu a fost prezent la procedurile judiciare de la Curtea
Supremă de Justiţie..

la 27 aprilie 2007, Guvernul a informat Curtea că la aceeaşi dată, părţile au semnat un acord de reglementare
amiabilă a cauzei prin care Guvernul s-a obligat să-i plătească reclamantului, în decurs de trei luni de la data
pronunţării deciziei de scoatere a cererii de pe rolul Curţii, MDL 75,000 pentru orice prejudiciu suportat de
reclamant.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



10. 09 octombrie 2007 – LIPCAN c. MOLDOVEI (cererea nr. 32737/03) – reclamanta Lilia Lipcan,
reprezentată de Lilian Osoian, s-a plâns în temeiul art. 3 al Convenţiei, că condiţiile de detenţie din
Comisariatul de poliţie Călăraşi au constituit tratament inuman şi degradant; că neexaminarea de către
instanţele judecătoreşti a recursului său depus împotriva încheierii Judecătoriei Călăraşi din 20 iunie 2003 a
constituit o violare a art. 5 § 1 al Convenţiei. Reclamantul a susţinut că neexaminarea de către instanţele
judecătoreşti a recursului său depus împotriva încheierii judecătoreşti a constituit o violare a art. 13 al
Convenţiei.

La 11 iulie 2007, reclamanta a informat Curtea că la aceeaşi dată, părţile au semnat un acord de reglementare
amiabilă. El a prezentat Curţii copia acordului, potrivit căruia Guvernul s-a angajat să plătească reclamantului,
în decurs de trei luni de la data pronunţării deciziei de scoatere a cererii, EUR 10,000 cu titlu de prejudiciu
moral şi EUR 1,000 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



11. 16 octombrie 2007 – APOSTOL c. MOLDOVEI (cererea nr. 27303/04) – reclamantul Dumitru
Apostol, reprezentat de Victor Marcu, a pretins că neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată
în favoarea sa la 22 decembrie 2003 a încălcat drepturile sale garantate de art. 6 § 1 al Convenţiei şi art. 1 al
Protocolului nr. 1 la Convenţie. La 21 iunie 2006, reclamantul a susţinut că a avut loc violarea principiului
securităţii raporturilor juridice, garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei, ca urmare a casării de către Curtea de Apel
Bălţi la 21 octombrie 2004 a hotărârii judecătoreşti irevocabile pronunţată în favoarea sa. La 21 iunie 2006, el
a susţinut că nici hotărârea din 18 martie 2005 nu a fost executată.

La 27 iulie şi 29 august 2007, Curtea a primit de la părţi două declaraţii, potrivit cărora, în vederea
reglementării amiabile a acestei cauze, Guvernul s-a obligat să-i plătească reclamantului, în decurs de trei luni
de la data pronunţării deciziei Curţii de scoatere a cererii de pe rol, EUR 15,426. Reclamantul a acceptat
această propunere şi a renunţat la orice alte pretenţii împotriva Republicii Moldova în legătură cu faptele care
au generat această cerere.



                                                                                                                41
Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



12. 16 octombrie 2007 – BOGDAN c. MOLDOVEI (cererea nr. 148/05) – reclamantul Anatolie Bogdan, s-
a plâns în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei şi art. 1 al protocolului nr. 1 la Convenţie de neexecutarea hotărârii
judecătoreşti definitive din 17 februarie 2000.

La 25 mai 2007, Guvernul a informat Curtea că, la 24 mai 2007, părţile au semnat un acord de reglementare
amiabilă. El a prezentat Curţii o copie a acordului, potrivit căruia Guvernul a recunoscut violarea art. 6 § 1 al
Convenţiei şi a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 17
februarie 2000. El s-a obligat să o execute cât de repede posibil şi să plătească reclamantului, în decurs de trei
luni de la data pronunţării deciziei Curţii de scoatere a cererii de pe rol, EUR 2,600 cu titlu de compensaţii
pentru orice prejudiciu şi costuri angajate în legătură cu această cerere.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



13. 16 octombrie 2007 – ROIBU c. MOLDOVEI (cererea nr.38033/04) – reclamanta Maria Roibu,
reprezentată de I. Manole şi A. Postică, s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei şi art. 1 al Protocolului nr.
1 la Convenţie, de neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea sa.

La 18 decembrie 2006, părţile au expediat Curţii declaraţii semnate privind acceptarea reglementării amiabile a
cauzei, potrivit cărora guvernul s-a obligat să-i plătească reclamantului, în decurs de trei luni de la data
pronunţării deciziei Curţii de scoatere a cererii de pe rol, suma de EUR 893 cu titlu de compensaţii pentru
orice prejudiciu suportat de către reclamant ca urmare a executării întârziate a hotărârii judecătoreşti definitive
pronunţată în favoarea sa.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



14. 23 octombrie 2007 – GIULIANI c. MOLDOVEI (cererea nr. 44981/05) – reclamantul Giovanni
Giuliani, reprezentat de F. Nagacevschi s-a plâns în temeiul art. 6 al Convenţiei, că procesul penal intentat
împotriva sa nu a fost echitabil, deoarece el a fost judecat şi condamnat de Curtea de Apel in absentia şi i s-a
refuzat dreptul la rejudecare.

La 19 iulie 2007, Guvernul a informat Curtea că, la 18 iulie 2007, părţile au semnat un acord de reglementare
amiabilă, prin care Guvernul s-a obligat să plătească reclamantului, în decurs de trei luni de la data adoptării
deciziei Curţii de scoatere a cererii de pe rol, EUR 2,000 cu titlu de prejudiciu moral suferit şu EUR 400 cu
titlu de costuri şi cheltuieli.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



15. 27 noiembrie 2007 – DARCIUC c. MOLDOVEI (cererea nr. 24330/02) – reclamantul Piotr Darciuc,
reprezentat de V. Constantinov, s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei şi al art. 1 al Protocolului nr. 1 la
Convenţie, de casarea de către Curtea Supremă de Justiţie a hotărârii judecătoreşti irevocabile din 28 iunie
2001 în urma recursului în anulare depus de Procurorul General.

                                                                                                                42
La 25 octombrie 2007, Guvernul a informat Curtea că, la aceeaşi dată, părţile au semnat un acord de
reglementare amiabilă, potrivit căruia Guvernul s-a obligat să plătească reclamantului, în decurs de trei luni de
la data adoptării deciziei Curţii de scoatere de pe rol a cererii, EUR 770 cu titlu de prejudiciu material, EUR
1,800 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 900 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



16. 22 ianuarie 2008 – GRUŞCA ŞI ALŢII c. MOLDOVEI (cererea nr.26916/04) – reclamanţii Leonid
Gruşca, Valeriu Gruşca, Vitalie Chitoroagă şi Victor Ungureanu, reprezentaţi de I. Manole s-a plâns în
temeiul art. 3 al Convenţiei, de faptul că au fost maltrataţi de către poliţie în timpul detenţiei lor din anul 2001.
De asemenea, ei s-au plâns, în temeiul art. 6 al Convenţiei, de faptul că, acordându-le o compensaţie
necorespunzătoare, instanţele judecătoreşti au aplicat incorect legea, că recursul lor nu a fost examinat şi că
procesul a durat o perioadă excesiv de lungă.

La 25 şi 30 octombrie 2007, părţile au prezentat Curţii declaraţiile semnate, prin care a fost acceptată
reglementarea amiabilă a cauzei, potrivit căreia Guvernul s-a oferit să plătească în total EUR 1,800
reclamanţilor.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



17. 29 ianuarie 2008 – GAJIU c. MOLDOVEI (cererea nr.18569/03) - reclamanta Zinovia Gajiu, s-a plâns
în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei şi al art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, de casarea de către Curtea
Supremă de Justiţie la 20 martie şi 28 octombrie 2002, ca urmare a recursurilor în anulare depuse de
Procurorul general, a hotărârilor judecătoreşti irevocabile pronunţate în favoarea sa.

La 14 iunie 2007, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declaraţie unilaterală cu scopul
reglementării chestiunilor abordate de această parte a cererii. A recunoscut că în urma depunerii de către
procurorul general a recursurilor în anulare şi admiterii acestora de către Curtea Supremă de Justiţie, a avut loc
o ingerinţă în drepturile reclamantului garantate de art. 6 § 1 al Convenţiei şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la
Convenţie. Guvernul a fost dispus să plătească reclamantei EUR 3,000 pentru compensarea prejudiciului
material şi moral, precum şi cu titlu de costuri şi cheltuieli. Reclamantul a solicitat Curţii să respingă
propunerea guvernului, pe motiv că el dorea continuarea examinării cauzei şi ca pe marginea cauzei să fie
pronunţată o hotărâre.

Având în vedere caracterul recunoaşterii din declaraţia unilaterală a Guvernului, precum şi suma compensaţiei
propuse (care poate fi considerată rezonabilă în comparaţie cu sumele acordate de către Curte în cauze
similare), Curtea consideră că nu mai este justificată continuarea examinării acestei părţi a cererii.

Reclamantul s-a mai plâns de casarea de către curtea Supremă de Justiţie, la 20 martie 2002, a hotărârii
irevocabile a Curţii de Apel din 25 octombrie 2001.

Având în vedere că reclamantul a depus pretenţia sa privind casarea din 20 martie 2002 abia la 25 aprilie 2003,
Curtea a constatat că această parte a cererii a fost depusă după expirarea termenului şi urmează a fi respinsă.



18. 12 februarie 2002 – COREIBA c. MOLDOVEI (cererea nr. 32911/03) - reclamantul Ion Coreiba,
reprezentat de V. Constantinov, s-a plâns de încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice, garantat de
art. 6 § 1 al Convenţiei. El a susţinut că validitatea contractului său de pensie viageră a fost confirmată prin
hotărâri judecătoreşti irevocabile pronunţate în favoarea sa; însă acestea au fost mai târziu lipsite de efect,
când instanţele judecătoreşti au admis acţiunea companiei ASITO împotriva lui şi au dispus rezilierea

                                                                                                                 43
contractului. Reclamantul a susţinut că dreptul său la protecţia proprietăţii, garantat de art. 1 al Protocolului
nr. 1 la Convenţie (şi anume dreptul la pensie), a fost încălcat de către stat, în special prin hotărârile
instanţelor judecătoreşti care au reziliat contractul său de pensie viageră.

La 22 noiembrie 2007, Guvernul a informat Curtea despre semnarea, în aceeaşi zi, de către părţi a unui acord
de reglementare amiabilă. Ei au prezentat Curţii o copie a acordului, semnat de către Agentul Guvernamental
şi reprezentantul reclamantului, potrivit căruia Guvernul a recunoscut că a avut loc o violare a art. 6 § 1 al
Convenţiei şi a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie şi s-a angajat să plătească reclamantului, în termen de
trei luni de la data adoptării de către Curte a deciziei de scoatere de pe rol, EUR 600 cu titlu de prejudiciu
material, EUR 2,000 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 500 cu titlu de costuri şi cheltuieli. Guvernul s-a mai
angajat să solicite Procurorului General să ceară Curţii supreme de Justiţie revizuirea hotărârilor judecătoreşti
care au generat încălcarea drepturilor reclamantului. În schimb, reclamantul a acceptat să-şi retragă cererea şi
să renunţe la orice pretenţii ulterioare împotriva Guvernului în legătură cu această cauză. Părţile au cerut
Curţii să scoată această cerere de pe rol.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



19. 04 martie 2008 – CALBOR CORPORATION S.A. c. MOLDOVEI (cererea nr. 36001/03) –
reclamantul Calbor Corporation S.A., reprezentată de V. Nagacevschi, s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 al
Convenţiei că, prin admiterea recursului în anulare al procurorului general, Curtea Supremă de Justiţie a
încălcat dreptul său la un proces echitabil; că dreptul său la protecţia proprietăţii, garantat de art. 1 al
protocolului nr. 1 la Convenţie, a fost încălcat de către stat, în special prin hotărârea judecătorească prin care
Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare şi a modificat hotărârea judecătorească irevocabilă
pronunţată în favoarea sa; de violarea art. 6 § 1 al Convenţiei, deoarece Curtea Supremă de Justiţie nu şi-a
motivat suficient hotărârea sa şi deoarece procedurile au durat o perioadă excesiv de lungă.

La 10 octombrie 2007, părţile au informat Curtea că, la aceeaşi dată, ei au semnat un acord de reglementare
amiabilă. Ei au prezentat Curţii o copie a acordului, potrivit căruia Guvernul a recunoscut o violare a art. 6 § 1
al Convenţiei şi a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţiei. El s-a mai angajat să plătească reclamantului, în
termen de trei luni de la data adoptării deciziei Curţii de scoatere a cererii de pe rol, MDL 1,205,696,
reprezentând datoria de bază restantă, precum şi echivalentul a EUR 50,000 pentru orice prejudiciu cauzat.
Părţile au cerut Curţii să scoată cererea de pe rol.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



20. 04 martie 2008 – CERICENCO c. MOLDOVEI (cererea nr. 33069/05) – reclamanţii Galina Cericenco
şi Boris Cericenco, s-au plâns în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei şi al articolului 1 al Protocolului nr. 1 la
Convenţie, de omisiunea de a executa integral hotărârea judecătorească din 25 octombrie 2001. De asemenea,
ei s-au plâns, în temeiul art. 13 al Convenţiei combinat cu articolul 6 al Convenţiei,de lipsa unui recurs efectiv
în ceea ce priveşte executarea integrală a aceleiaşi hotărâri judecătoreşti.

La 23 noiembrie şi 6 decembrie 2007, părţile au prezentat Curţii declaraţiile semnate, prin care a fost acceptată
reglementarea amiabilă a cauzei, potrivit căreia Guvernul s-a oferit să plătească reclamanţilor MDL 566,775 şi
EUR 1,600 în vederea reglementării amiabile a cauzei.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.




                                                                                                               44
21. 01 aprilie 2008 – LUNGU c. MOLDOVEI (cererea nr. 33072/05) – reclamanta Dora Lungu,
reprezentată de V. Zamă, s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei, că, prin neexecutarea hotărârii
judecătoreşti din 24 aprilie 2001, a fost încălcat dreptul său de acces la o instanţă. De asemenea, reclamantul a
pretins că neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 24 aprilie 2001 a încălcat dreptul său la protecţia proprietăţii
garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

la 10 octombrie şi 16 noiembrie 2007, părţile au prezentat Curţii declaraţiile semnate prin care a fost acceptat
acrodul de reglementare amiabilă a cauzei, potrivit căruia Guvernul s-a oferit să plătească reclamantei 179, 042
MDL şi EUR 2,000 în vederea reglementării amiabile.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



22. 22 aprilie 2008 – CARAMAN c. MOLDOVEI (cererea nr.3755/05) – reclamantul Anatolie Caraman,
reprezentat de V. Nagacevschi, s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei, că, prin neexecutarea hotărârii
judecătoreşti din 04 iunie 2003, a fost încălcat dreptul său de acces la o instanţă. De asemenea, reclamantul a
pretins că neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 04 iunie 2003 a încălcat dreptul său la protecţia proprietăţii
garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie. În continuare el s-a plâns în temeiul art. 13 al convenţiei,
de lipsa unui recurs efectiv în ceea ce priveşte pretenţiile sale formulate în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei şi al
art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

La 14 februarie 2008, Curtea a primit o declaraţie de la Guvern prin care a fost declarat că este gata să
plătească reclamantului EUR 2,000 în vederea reglementării amiabile, şi, suplimentar se angajează să asigure
executarea urgentă a hotărârii judecătoreşti din 4 iunie 2003 pronunţată în favoarea dlui Caraman.

La 22 februarie 2008, Curtea a primit declaraţia semnată de reprezentantul reclamantului prin care a fost
acceptată propunerea Guvernului.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



23. 22 aprilie 2008 – CIOBANU ŞI ALŢII c. MOLDOVEI (cererea nr. 33607/04, 22907/04, 21376/04) –
reclamanţii Nina Ciobanu, Nina Tarutin şi Galina Cosencov, reprezentaţi de Andrei Balan şi Anatolii Tarutin,
s-au plâns de violarea principiului securităţii raporturilor juridice garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei. Ei au
susţinut că validitatea contractelor lor de pensie viageră a fost confirmată prin hotărâri judecătoreşti
irevocabile pronunţate în favoarea lor; totuşi acestea au fost lipsite de efect ca urmare a hotărârii Plenului
Curţii Supreme de Justiţie din 11 martie 2002 şi a hotărârilor judecătoreşti ulterioare din septembrie şi
decembrie 2003 pronunţate în favoarea companiei ASITO.

Dna Tarutin s-a mai plâns de inechitatea procesului judiciar, din cauza unei pretinse înţelegeri secrete dintre
ASITO şi Guvern. Ea a declarat că ASITO avea o înţelegere cu guvernul că-şi va retrage de la Curte cererea
declarată admisibilă la acea dată în schimbul asistenţei Guvernului în problema companiei cu pensionarii.

Reclamanţii au susţinut că dreptul lor la protecţia proprietăţii, garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la
Convenţie (şi anume dreptul lor la pensie), a fost încălcat de către stat, în special prin hotărârile instanţelor
judecătoreşti care au reziliat contractele lor de pensie viageră. În continuare, dna Tarutin a susţinut că a avut
loc o violare a art. 13 al Convenţiei, deoarece ea nu a avut un recurs efectiv în ceea ce priveşte încălcarea
drepturilor sale.

La 20 noiembrie 2006, Guvernul a prezentat declaraţii unilaterale şi a informat Curtea că era gata să
recunoască că a avut loc o violare drepturilor reclamanţilor garantate de art. 6 § 1 al Convenţiei şi de art. 1 al
Protocolului nr. 1 la Convenţie. guvernul a propus să acorde dnei Ciobanu, dnei Tarutin şi dnei Cosencov
echivalentul în MDL a 500 EUR, 700 EUR şi respectiv 850 EUR cu titlu de prejudiciu material.; echivalentul

                                                                                                                 45
în lei a 2,000 EUR cu titlu de prejudiciu moral. De asemenea, el a propus să acorde dnei Ciobanu şi Dnlui
Cosencov compensaţii pentru costurile şi cheltuielile lor rezonabile şi dovedite care au fost angajate în faţa
curţii, în timp ce pentru dna Tarutin el a propus să-i acorde EUR cu titlu de costuri şi cheltuieli.

La 15, 19 şi 23 februarie 2007, reclamanţii au informat Curtea că sunt de acord cu propunerile Guvernului.

Curtea a considerat că chestiunea abordată în aceste cereri a fost rezolvată şi a decis să scoată cererea de pe
rolul său.



24. 20 mai 2008 – ARDELEAN c. MOLDOVEI (cererea nr. 10154/05) – reclamantul Mihail Ardelean,
reprezentat de V. Marin, s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 al convenţiei şi al art. 1 al Protocolului nr. 1 la
Convenţie, de executarea întârziată a hotărârii judecătoreşti pronunţate în favoarea lui.

La 19 decembrie 2007, Curtea a primit de la Guvern şi reclamant o declaraţie prin care Guvernul s-a obligat
să plătească reclamantului în vederea reglementării amiabile suma de EUR 8,279 cu titlu de prejudiciu material
şi EUR 1,800 cu titlu de prejudiciu moral.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



25. 20 mai 2008 – NOVICOV c. MOLDOVEI (cererea nr. 507/04) – reclamanta Vera Novicov s-a plâns,
în substanţă, de violarea principiului securităţii raporturilor juridice garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei. El
a susţinut că validitatea contractului său de pensie viageră a fost confirmată printr-o hotărâre judecătorească
irevocabilă pronunţată în favoarea sa; totuşi, aceasta a fost lipsită de efect ca urmare a hotărârii Plenului Curţii
Supreme de Justiţie din 11 martie 2002, când instanţele judecătoreşti au admis acţiunea companiei ASITO
intentată împotriva sa şi au dispus rezilierea contractului.

La 20 martie 2008, Curtea a primit de la Guvern şi reclamant o declaraţie prin care guvernul a recunoscut că
dreptul reclamantului la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei şi dreptul lui de proprietate
garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenţiei au fost încălcate prin hotărârile judecătoreşti, respectiv s-a
angajat să plătească reclamantului în vederea reglementării amiabile ale cauzei pentru orice prejudiciu suma de
EUR 2,500.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



26. 20 mai 2008 – TELEBA c. MOLDOVEI (cererea nr. 27510/05) – reclamanta Galina Teleba,
reprezentată de V. Iordachi, Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul său de
acces la instanţă a fost încălcat ca urmare a neexecutării hotărârii judecătoreşti din 17 septembrie 2001. De
asemenea, reclamantul a pretins că neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 17 septembrie 2001 a încălcat
dreptul său la protecţia proprietăţii, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

La 1 februarie 2008, Curtea a primit de la guvern şi reclamant o declaraţie prin care guvernul s-a angajat să
plătească reclamantului, în vederea reglementării amiabile a cauzei, EUR 14,000 cu titlu de prejudiciu material
şi EUR 1,800 cu titlu de prejudiciu moral.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



                                                                                                                  46
27. 20 mai 2008 – PAVLOVSCHI ŞI 10 ALTE PERSOANE c. MOLDOVEI (a se vedea tabelul) –
reclamanţii Nina Pavlovschi şi celelalte nouă persoane, reprezentaţi în faţa curţii de V. Guţu s-au plâns, în
temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul lor de acces la instanţă a fost încălcat prin neexecutarea
hotărârilor judecătoreşti pronunţate în favoarea lor. De asemenea, reclamanţii au pretins că neexecutarea
hotărârilor judecătoreşti a încălcat dreptul lor la protecţia proprietăţii, garantat de articolul 1 al Protocolului
nr. 1 la Convenţie.

la 13 martie 2008, curtea a primit de la Guvern o declaraţie, care reproducea acelaşi text pentru fiecare
reclamant, cu excepţia numelui şi sumei oferite în calitate de compensaţie, prin care s-a angajat să plătească
conform tabelului de mai jos sume concrete în vederea reglementării amiabile.

La 13 februarie 2008, reprezentanta reclamanţilor a acceptat printr-o declaraţie propunerea Guvernului.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



Anexa – datele personale ale reclamanţilor şi sumele la care au convenit părţile în cadrul negocierilor amiabile



     Cererea nr. şi numele reclamantului                          Suma propusă de Guvern şi acceptată de
                                                                  fiecare reclamant

     1. 38647/05 Nina Pavlovschi, născută în anul 1951 şi         3,310 (trei mii trei sute zece) euro
     care locuieşte în Chişinău

     2. 38648/05 Svetlana Nalivaichin, născută în anul 1964
     şi care locuieşte în Chişinău                          3,085 (trei mii optzeci şi cinci) euro



     3. 38649/05 Ala Biriucov, născută în anul 1953 şi care 3,085 (trei mii optzeci şi cinci) euro
     locuieşte în Chişinău



     4. 38650/05 Mihail Mir, născut în anul 1933 şi care 2,720 (două mii şapte sute douăzeci)
     locuieşte în Bumbăta                                euro



     5. 38651/05 Axenia Osipov, născută în anul 1956 şi           3,430 (trei mii patru sute treizeci) euro
     care locuieşte în Ialoveni



     6. 38652/05 Galina Gheorghiu, născută în anul 1960 şi 3,010 (trei mii zece) euro
     care locuieşte în Chişinău



     7. 38653/05 Nadejda Colţisor, născută în anul 1951 şi 2,820 (două mii opt sute douăzeci) euro
     care locuieşte în Bahmut




                                                                                                                47
     8. 38654/05 Elena Grimiş, născută în anul 1948 şi care 3,020 (trei mii douăzeci) euro
     locuieşte în Chişinău



     9. 38676/05 Nina Perfiriev, născută în anul 1954 şi 2,890 (două mii opt sute nouăzeci) euro
     care locuieşte în Chişinău



     10. 38677/05 Valentina Chirilescu, născută în anul 3,412 (trei mii patru sute doisprezece)
     1953 şi care locuieşte în Chişinău                 euro



     11. 38678/05 Efimia Busuioc, născută în anul 1971 şi 2,655 (două mii şase sute cincizeci şi
     care locuieşte în Chişinău                           cinci) euro



28. 17 iunie 2008 – MELINTE ŞI 9 ALTE PERSOANE c. MOLDOVEI (a se vedea tabelul) –
reclamanţii Elena Melinte şi celelalte nouă persoane, reprezentaţi în faţa curţii de V. Guţu, Reclamanţii s-au
plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul lor de acces la instanţă a fost încălcat prin
neexecutarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în favoarea lor. De asemenea, reclamanţii au pretins că
neexecutarea hotărârilor judecătoreşti a încălcat dreptul lor la protecţia proprietăţii, garantat de articolul 1 al
Protocolului nr. 1 la Convenţie.

La 12 martie 2008, curtea a primit de la Guvern o declaraţie, care reproducea acelaşi text pentru fiecare
reclamant, cu excepţia numelui şi sumei oferite în calitate de compensaţie, prin care s-a angajat să plătească
conform tabelului de mai jos sume concrete în vederea reglementării amiabile.

La 12 ianuarie 2008, reprezentanta reclamanţilor a acceptat printr-o declaraţie propunerea Guvernului.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



Anexa – datele personale ale reclamanţilor şi sumele la care au convenit părţile în cadrul negocierilor amiabile



     Cererea nr. şi numele reclamantului                          Suma propusă de Guvern şi acceptată de
                                                                  fiecare reclamant

     1. 38656/05, Elena Melinte, născută în anul 1964 şi 3,060 (trei mii şaizeci) euro
     care locuieşte în Chişinău



     2. 38657/05, Alla Filipovici, născută în anul 1949 şi 3,450 (trei mii patru sute cincizeci) euro
     care locuieşte în Chişinău



     3. 38658/05, Nina Hanganu, născută în anul 1970 şi 2,986 (două mii nouă sute optzeci şi
     care locuieşte în Chişinău                         şase) euro

                                                                                                               48
     4. 38659/05, Maria Şoltoianu, născută în anul 1952 şi         2,657 (două mii şase sute cincizeci şi
     care locuieşte în Bumbăta                                     şapte) euro



     5. 38660/05, Liubovi Redica, născută în anul 1954 şi 3,075 (trei mii şaptezeci şi cinci) euro
     care locuieşte în Floreni



     6. 38661/05, Tatiana Pilat, născută în anul 1959 şi care 2,680 (două mii şase sute optzeci) euro
     locuieşte în Chişinău



     7. 38662/05, Tamara Şoltoianu, născută în anul 1960 şi 2,370 (două mii trei sute şaptezeci) euro
     care locuieşte în Bumbăta



     8. 38663/05, Olga Roşu, născută în anul 1956 şi care 2,910 (două mii nouă sute zece) euro
     locuieşte în Chişinău



     9. 38664/05, Ion Cojocaru, născut în anul 1952 şi care 3,454 (trei mii patru sute cincizeci şi
     locuieşte în Chişinău                                  patru) euro



     10. 38665/05, Galina Oprea, născută în anul 1967 şi 2,980 (două mii nouă sute optzeci) euro
     care locuieşte în Bumbăta




29. 08 iulie 2008 – FIONAT c. MOLDOVEI (cererea nr. 3934/05) – reclamantul Iurie Fionat, reprezentat
de I.Manole, s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul lui de acces la justiţie a fost încălcat prin
neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea lui. De asemenea, reclamantul a pretins
că această neexecutare a dus la încălcarea dreptului său la protecţia proprietăţii garantat de art. 1 al
protocolului nr. 1 la Convenţie.

la 29 ianuaire 2008, Curtea a primit de la Guvern o declaraţia prin care Guvernul republicii Moldova este gata
să plătească reclamantului suma de EUR 2,000 în vederea reglementării amiabile, sumă acordată cu titlu de
prejudiciu moral şi material.

La 30 ianuarie 2008, Curtea a primit o declaraţie semnată de către reclamant prin care ultimul a acceptat
propunerea şi a renunţat la orice pretenţii ulterioare împotriva Republicii Moldova în ceea ce priveşte faptele
care au dat naştere acestei cereri.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



                                                                                                                49
30. 02 septembrie 2008 – OLGA BUIMISTRU ŞI ALTE 9 PERSOANE c. MOLDOVEI (cererile nr.
38666/05, 38667/05, 38668/05, 38669/05, 38670/05, 38671/05, 38672/05, 38673/05, 38674/05, 38675/05)
– reclamanţii Olga Buimistru şi alte 9 persoane, reprezentaţi de V. Guţu, Reclamanţii s-au plâns, în temeiul
articolului 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul lor de acces la justiţie a fost încălcat prin neexecutarea hotărârilor
judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor. De asemenea, reclamanţii s-au plâns că neexecutarea
hotărârilor judecătoreşti a dus la încălcarea dreptului lor la protecţia proprietăţii garantat de articolul 1 al
Protocolului nr. 1 la Convenţie.

La 13 martie 2008, curtea a primit de la Guvern o declaraţie, care reproducea acelaşi text pentru fiecare
reclamant, cu excepţia numelui şi sumei oferite în calitate de compensaţie, prin care s-a angajat să plătească
conform tabelului de mai jos sume concrete în vederea reglementării amiabile.

La 13 februarie 2008, reprezentanta reclamanţilor a acceptat printr-o declaraţie propunerea Guvernului.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



Anexa – datele personale ale reclamanţilor şi sumele la care au convenit părţile în cadrul reglementărilor
amiabile



Nr. cererii şi numele reclamantului             Suma propusă de Guvern şi acceptată
                                                de fiecare reclamant

1. 38666/05 Olga Buimistru, care s-a născut 2,413 (două mii patru sute treisprezece)
în 1977 şi locuieşte în Chişinău            euro



2. 38667/05 Valentina Coptu, care s-a 2,794 (două mii şapte sute nouăzeci şi
născut în 1958 şi locuieşte în Ungheni patru) euro



3. 38668/05 Antonina Slabenco, care s-a 6,657 (şase mii şase sute cincizeci şi
născut în 1948 şi locuieşte în Chişinău şapte) euro



4. 38669/05 Chilina Armas, care s-a născut 2,890 (două mii opt sute nouăzeci)
în 1958 şi locuieşte în Ungheni            euro



5. 38670/05 Raisa Ambrosii, care s-a născut 2,807 (două mii opt sute şapte) euro
în 1950 şi locuieşte în Ungheni



6. 38671/05 Maria Macarov, care s-a născut 3,014 (trei mii paisprezece) euro
în 1954 şi locuieşte în Chişinău



7. 38672/05 Valentina Tacos, care s-a 2,840 (două mii opt sute patruzeci)

                                                                                                               50
născut în 1949 şi locuieşte în Ungheni           euro



8. 38673/05 Mihail Fistican, care s-a născut 4,465 (patru mii patru sute şaizeci şi
în 1957 şi locuieşte în Chişinău             cinci) euro



9. 38674/05 Valentina Ionesii, care s-a 2,560 (două mii cinci sute şaizeci) euro
născut în 1956 şi locuieşte în Chişinău



10. 38675/05 Valentina Cuclin, care s-a 3,004 (trei mii patru) euro
născut în 1946 şi locuieşte în Chişinău




31. 30 septembrie 2008 – CERNEŢCHI c. MOLDOVEI (cererea nr. 18675/04) – reclamanta Vera
Cerneţchi, reprezentată de Andrei Briceac, s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei şi articolului 1 al
Protocolului nr. 1 la Convenţie, de executarea întârziată a hotărârii judecătoreşti din 2 septembrie 2002.De
asemenea, ea a pretins că executarea întârziată a hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa a
încălcat drepturile sale garantate de articolele 8 şi 14 ale Convenţiei.

La 31 iulie 2008, Guvernul a informat Curtea că, la aceeaşi dată, părţile au semnat un acord de reglementare
amiabilă a cauzei. El a prezentat Curţii o copie a acordului, potrivit căruia Guvernul s-a obligat să plătească
reclamantului, în termen de trei luni de la adoptarea de către Curte a deciziei de scoatere a cererii de pe rol,
echivalentul în valută naţională a sumei de EUR 300 cu titlu de prejudiciu material, EUR 1,100 cu titlu de
prejudiciu moral şi EUR 800 cu titlu de costuri şi cheltuieli. Guvernul a solicitat Curţii să scoată cererea de pe
rol. La 2 august 2008, şi reclamantul a informat Curtea despre semnarea acordului de reglementare amiabilă a
cauzei în condiţiile menţionate mai sus şi a solicitat Curţii să înceteze examinarea cererii.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



32. am 21 octombrie 2008 – GAŢCAN c. MOLDOVEI (cererea nr. 29493/06) – reclamantul Leonid
Gaţcan, s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei, că, prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive
pronunţată în favoarea sa, a fost încălcat dreptul său de acces la o instanţă. De asemenea, reclamantul a
susţinut că, prin această neexecutare, a fost încălcat dreptul său la protecţia proprietăţii, garantat de art. 1 al
Protocolul nr. 1 la Convenţie.

La 5 septembrie 2008, Curtea a primit de la Guvern o declaraţie prin care prin care este gata să plătească
reclamantului suma de EUR 2,500 în vederea reglementării amiabile, sumă acordată cu titlu de prejudiciu
material şi moral. La 28 august 2008, Curtea a primit o declaraţie prin care reclamantul a acceptat propunerea
şi a renunţat la orice pretenţii ulterioare împotriva republicii Moldova în ceea ce priveşte faptele care au dat
naştere acestei cereri.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.


                                                                                                                51
33. 21 octombrie 2008 – MERENIUC c. MOLDOVEI (cererea nr. 29497/06) – reclamantul Tudor
Mereniuc, s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei, că, prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive
pronunţată în favoarea sa, a fost încălcat dreptul său de acces la o instanţă. De asemenea, reclamantul a
susţinut că, prin această neexecutare, a fost încălcat dreptul său la protecţia proprietăţii, garantat de art. 1 al
Protocolul nr. 1 la Convenţie.

La 10 septembrie 2008, Curtea a primit de la Guvern o declaraţie prin care prin care este gata să plătească
reclamantului suma de EUR 2,000 în vederea reglementării amiabile, sumă acordată cu titlu de prejudiciu
material şi moral. La 1 septembrie 2008, Curtea a primit o declaraţie prin care reclamantul a acceptat
propunerea şi a renunţat la orice pretenţii ulterioare împotriva republicii Moldova în ceea ce priveşte faptele
care au dat naştere acestei cereri.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



34. 09 decembrie 2008 – SOLOVIOV c. MOLDOVEI (cererea nr. 19263/05) – reclamantul Andrei
Soloviov, reprezentat de G. Chiriacov, s-a plâns, în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei, că, prin neexecutarea
hotărârii judecătoreşti din 29 noiembrie 2000, a fost încălcat dreptul său de acces la o instanţă. Reclamantul a
mai susţinut că, prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 29 noiembrie 2000, a fost încălcat dreptul său la
protecţia proprietăţii, garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

la 11 aprilie 2008, Curtea a primit o declaraţie semnată de Guvern prin care s-a obligat să plătească
reclamantului EUR 1,800 cu titlu de prejudiciu material şi moral şi EUR 400 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



35. 27 ianuarie 2009 - TATARU c. MOLDOVEI (cererea nr. 38421/05) – reclamantul Dumitru Tataru,
reprezentat de D. Grecu, s-a plâns că drepturile sale garantate de art. 6 § 1 al Convenţiei şi art. 1 al
Protocolului nr. 1 la Convenţie au fost încălcate prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 11 martie 2003.

La 25 şi 29 aprilie 2008, Curtea a primit de la părţi un document care conţinea un acord de reglementare
amiabilă, prin care Guvernul s-a obligat că va plăti reclamantului EUR 2,736, reprezentând valoarea terenului,
EUR 500 cu titlu de prejudiciu material, EUR 1,000 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 300 cu titlu de costuri
şi cheltuieli. Reclamantul a declarat că nu mai are pretenţii împotriva Guvernului.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



36. 10 februarie 2009 – TROHIN c. MOLDOVEI (cererea nr. 3630/05) – reclamantul Valerii Trohin,
reprezentat de A. Tănase şi J. Hanganu, s-a plâns, în temeiul articolului 1 al Convenţiei, că statul pârât nu a
asigurat respectarea drepturilor sale. De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 3 al Convenţiei, de
maltratarea sa de către colaboratorii de poliţie după reţinerea sa. El s-a mai plâns, în temeiul aceluiaşi articol,
de condiţiile de detenţie inumane şi degradante din izolatorul de detenţie provizorie al Comisariatului de
Poliţie Criuleni. El s-a plâns, în temeiul articolului 5 al Convenţiei, de detenţia sa ilegală fără a exista o
bănuială verosimilă că el a comis o infracţiune, de imposibilitatea de a înţelege documentele relevante care au
fost întocmite într-o limbă pe care el nu o înţelege şi de prestaţia slabă a apărării sale. De asemenea, el s-a
plâns, în temeiul articolului 6 al Convenţiei, de refuzul autorităţilor de a-i acorda un avocat pentru a-l

                                                                                                                52
reprezenta în faţa Curţii Supreme de Justiţie. Reclamantul s-a plâns în, temeiul articolului 13 al Convenţiei, de
lipsa unui recurs efectiv în ceea ce priveşte pretenţiile sale. El s-a mai plâns, în temeiul articolului 14 al
Convenţiei, de discriminare, deoarece lui nu i-au fost prezentate toate documentele într-o limbă pe care el o
înţelege. În final, el s-a plâns în temeiul articolului 17 al Convenţiei.

La 6 mai 2008, Curtea a primit o declaraţie prin care Guvernul s-a obligat să plătească reclamantului EUR
3,500 cu titlu de prejudiciu moral şi material, precum şi costuri şi cheltuieli, în vederea reglementării amiabile.

La 17 septembrie 2008, Curtea a primit o declaraţie semnată de reclamant prin care a acceptat propunerea
Guvernului.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



37. 17 februarie 2009 – CERNENCHII c. MOLDOVEI (cererea nr. 7173/05) – reclamantul Vl.
Cernenchii, s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, de aplicarea retroactivă a legii de către
instanţele judecătoreşti şi de examinarea cauzei sale în lipsa sa de către Curtea Supremă de Justiţie. De
asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 10 al Convenţiei, de încălcarea dreptului său la libertatea de
exprimare.

La 28 noiembrie 2008, Curtea a primit o declaraţie prin care Guvernul s-a obligat să plătească reclamantului
EUR 4,050 cu titlu de prejudiciu moral şi material, precum şi costuri şi cheltuieli, în vederea reglementării
amiabile.

La 01 decembrie 2008, Curtea a primit o declaraţie semnată de reclamant prin care a acceptat propunerea
Guvernului.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



38. 17 martie 2009 – BURUIAN c. MOLDOVEI (cererea nr. 13433/06) – reclamantul Ştefan Buruian,
reprezentat de S. Băieşu, s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul său de acces la justiţie a
fost încălcat prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti pronunţate în favoarea sa. El s-a mai plâns, în temeiul
articolului 13 al Convenţiei, de lipsa recursurilor interne efective în ceea ce priveşte pretenţia sa formulată în
temeiul articolului 6 § 1 din Convenţie. De asemenea, reclamantul s-a plâns că neexecutarea hotărârii
judecătoreşti a încălcat dreptul lui la protecţia protecţiei garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la
Convenţie.

La 23 ianuarie 2009, Curtea a primit de la Guvern o declaraţie prin care guvernul s-a obligat să plătească
reclamantului EUR 6,653 cu titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli.

Reclamantul a acceptat propunerea şi a renunţat la orice pretenţii ulterioare împotriva Republicii Moldova în
ceea ce priveşte faptele care au dat naştere acestei cereri.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



39. 17 martie 2009 – PASTERNAC c. MOLDOVEI (cererea nr. 49246/06) – reclamantul Andrei
Pasternac, reprezentat de E. Breazu, s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 din Convenţie, că dreptul lui de acces la
justiţie a fost încălcat prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti pronunţată în favoarea lui. Reclamantul a mai

                                                                                                                 53
pretins că neexecutarea hotărârii judecătoreşti a dus la încălcarea dreptului său la protecţia proprietăţii garantat
de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

La 23 ianuarie 2009, Curtea a primit de la Guvern o declaraţie prin care s-a obligat să plătească reclamantului
EUR 47,881 cu titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli.

Curtea a mai primit o declaraţie de la reclamant prin care a renunţat la orice pretenţii ulterioare împotriva
Moldovei în ceea ce priveşte faptele care au dat naştere acestei cereri.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



40. 17 martie 2009 – USCOV c. MOLDOVEI (cererea nr. 25398/05) – reclamantul Iurie Uscov, reprezentat
de V. Zama, s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 din Convenţie, că dreptul lui de acces la justiţie a fost încălcat prin
refuzul Curţii Supreme de Justiţie de a examina cauza lui.

La 2 februarie 2009, Curtea a primit de la Guvern o declaraţie prin care s-a obligat să plătească reclamantului
EUR 1,000 cu titlu de prejudiciu moral şi material, precum şi EUR 500 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Curtea a mai primit o declaraţie de la reclamant prin care a renunţat la orice pretenţii ulterioare împotriva
Moldovei în ceea ce priveşte faptele care au dat naştere acestei cereri.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



41. 07 aprilie 2009 – FRUNZE c. MOLDOVEI (cererea nr. 22545/05) – reclamantul Tudor Frunze,
reprezentat de V. Duca s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul său de acces la justiţie a
fost încălcat prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa într-un termen
rezonabil şi prin neoferirea redresării adecvate pentru executarea întârziată. Reclamantul a mai susţinut că
neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa a încălcat dreptul său la protecţia
proprietăţii garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

La 06 martie 2009, Curtea a primit de la Guvern un acord de reglementare amiabilă a cauzei cu reprezentantul
reclamantului, prin care s-a obligat să plătească reclamantului EUR 800 cu titlu de prejudiciu moral şi material,
precum şi costuri şi cheltuieli.

Acordul de reglementare amiabilă a fost semnat de către reprezentantul reclamantului şi Guvern şi este datat
din 6 martie 2009.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



42. 07 aprilie 2009 – MOSCAL c. MOLDOVEI (cererea nr. 37990/04) – reclamantul Ion Moscal s-a plâns,
în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul său de acces la justiţie a fost încălcat prin neexecutarea
hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa într-un termen rezonabil şi prin neoferirea
redresării adecvate pentru executarea întârziată. Reclamantul a mai susţinut că neexecutarea hotărârii
judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa a încălcat dreptul său la protecţia proprietăţii garantat de
articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.



                                                                                                                 54
La 27 februarie 2009, Curtea a primit de la Guvern un acord de reglementare amiabilă a cauzei cu
reprezentantul reclamantului, prin care s-a obligat să plătească reclamantului EUR 500 cu titlu de prejudiciu
moral şi material, precum şi costuri şi cheltuieli.

Acordul de reglementare amiabilă a fost semnat de către reprezentantul reclamantului şi Guvern şi este datat
din 27 februarie 2009.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



43. 12 mai 2009 – DEINEGO c. MOLDOVEI (cererea nr. 31428/05) – reclamantul Anatolie Deinego, s-a
plâns de încălcarea dreptului său la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei. Reclamantul s-a
mai plâns, în temeiul art. 13 al Convenţiei, de lipsa recursurilor efective disponibile lui pentru contestarea
deciziei din 20 aprilie 2005 la Curtea Supremă de Justiţie.

La 20 martie 2009, Curtea a primit de la Guvern o declaraţie semnată de părţi prin care guvernul s-a obligat să
plătească reclamantului EUR 800 cu titlu de prejudiciu moral şi material, precum şi costuri şi cheltuieli.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.




44. 12 mai 2005 – SCLIFOS c. MOLDOVEI (cererea nr. 22235/08) – reclamanta Elena Sclifos,
reprezentată de Ş. Urâtu şi A. Briceag, a pretins, în temeiul articolului 3 al Convenţiei, că neexecutarea
hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa a constituit tratament inuman şi degradant. De
asemenea, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul său de acces la justiţie a
fost încălcat prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa. Reclamantul a mai
pretins că neexecutarea hotărârii judecătoreşti a încălcat dreptul său la protecţia proprietăţii garantat de
articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie. În final, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 14 al
Convenţiei combinat cu articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, de discriminare.

La 18 martie 2009, Curtea a primit de la Guvern o declaraţie prin care s-a obligat să plătească reclamantei
EUR 1,465 cu titlu de prejudiciu material şi moral cauzat şi EUR 500 cu titlu de costuri de cheltuieli în
vederea reglementării amiabile.

La 30 martie 2009, Curtea a primit aceeaşi declaraţie semnată de reprezentantul reclamantului, precum şi o
scrisoare semnată de reclamant, prin care acesta confirma semnarea acordului şi a solicitat scoaterea cererii de
pe rolul ei.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



45. 19 mai 2009 – DICUSARI c. MOLDOVEI (cererea nr. 38655/05) – reclamantul Petru Dicusari,
reprezentat de V. Guţu, s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul său de acces la justiţie a
fost încălcat prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa într-un termen
rezonabil şi prin neoferirea redresării adecvate pentru executarea întârziată. Reclamantul a mai susţinut că
neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa a încălcat dreptul său la protecţia
proprietăţii garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.


                                                                                                                55
La 1 aprilie 2009, Curtea a primit de la Guvern, o declaraţie prin care s-a obligat să plătească reclamantului
EUR 1,946 cu titlu de prejudiciu moral şi material, precum şi costuri şi cheltuieli.

Curtea a mai primit o declaraţie de la reclamant prin care a fost acceptată propunerea Guvernului.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



46. 19 mai 2009 – MIROŞNICENCO c. MOLDOVEI (cererea nr. 38679/05) – reclamanta Maria
Miroşnicenco, reprezentată de V. Guţu, s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul său de
acces la justiţie a fost încălcat prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa
într-un termen rezonabil şi prin neoferirea redresării adecvate pentru executarea întârziată. Reclamantul a mai
susţinut că neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa a încălcat dreptul său la
protecţia proprietăţii garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

La 1 aprilie 2009, Curtea a primit de la Guvern, o declaraţie prin care s-a obligat să plătească reclamantului
EUR 2,253cu titlu de prejudiciu moral şi material, precum şi costuri şi cheltuieli.

Curtea a mai primit o declaraţie de la reclamant prin care a fost acceptată propunerea Guvernului.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



47. 26 mai 2009 – AGATIEV c. MOLDOVEI (cererea nr. 11610/06) – reclamantul Sergiu Agatiev,
reprezentat de A. Postică, s-a plâns s-a plâns, în temeiul articolului 5 § 4 al Convenţiei, că a fost împiedicat să
depună imediat plângerea împotriva hotărârii din 16 decembrie 2005 şi că Curtea de Apel Chişinău nu a
examinat prompt plângerea sa. De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că nu a
fost citat la şedinţa de judecată din 17 ianuarie 2005 şi, astfel, nu a putut să se apere, precum şi de durata
excesivă a procedurilor. În final, el s-a plâns, în temeiul aceluiaşi articol, că instanţele de judecată nu şi-au
motivat suficient hotărârile lor.

La 21 aprilie 2009, Curtea a primit un acord semnat de părţi prin care Guvernul s-a obligat să plătească EUR
850 cu titlu de prejudiciu material şi moral cauzat şi EUR 450 cu titlu de costuri şi cheltuieli. Reclamantul a
declarat că nu va mai avea alte pretenţii de ordin material, moral sau de altă natură care ar rezulta din
circumstanţele acestei cauze.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



48. 02 iunie 2009 – CAZACU c. MOLDOVEI (cererea nr. 6914/08) – reclamanta Tamara Cazacu,
reprezentată de N. Mardari, s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul său de acces la
justiţie a fost încălcat prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa într-un
termen rezonabil şi prin neoferirea redresării adecvate pentru executarea întârziată. Reclamantul a mai susţinut
că neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa a încălcat dreptul său la protecţia
proprietăţii garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

La 24 aprilie 2009, Curtea a primit de la Guvern, o declaraţie prin care s-a obligat să plătească reclamantei
EUR 3,000 cu titlu de prejudiciu moral şi material, precum şi costuri şi cheltuieli.



                                                                                                               56
Acordul de reglementare amiabilă a cauzei a fost semnat de către reprezentantul reclamantului şi Guvern şi
este datat din 23 aprilie 2009.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



49. 25 august 2009 – CARD BOX PRODUCTION S.R.L. c. MOLDOVEI (cererea nr. 38598/07) -
reclamantul, compania Card Box Production SRL, reprezentată de Andrei Chiriac, era beneficiarul unei
hotărâri judecătoreşti din 15 ianuarie 2007, prin care Judecătoria Economică de circumscripţie Chişinău a
obligat compania „Vinuri-Ialoveni” să plătească companiei reclamante o datorie în sumă de MDL 167,000
(EUR 9,824), MDL 19,283 (EUR 1,134) pentru prejudiciul material şi MDL 5,000 (EUR 294) pentru costuri
de asistenţă juridică. Instanţa a dispus executarea imediată a hotărârii.

La 28 mai şi 30 ianuarie 2007, compania reclamantă a solicitat oficiului de executare întreprinderea măsurilor
necesare în vederea executării hotărârii, dar fără succes.

La o dată nespecificată, hotărârea a fost parţial executată. La 1 iunie 2009, companiei i-a fost achitat restul
sumei datoriei, MDL 113,131.

În faţa Curţii, compania reclamantă a pretins violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) şi
a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii), pe motiv de neexecutare a hotărârii
judecătoreşti din 15 ianuarie 2007 în favoarea sa.

La 5 iunie 2009, Guvernul a prezentat Curţii un acord amiabil, prin care acesta s-a angajat să plătească
companiei reclamante suma de EUR 6,010 cu titlu de compensaţii pentru dauna materială, EUR 1,000 pentru
dauna morală, precum şi EUR 1,400 pentru costuri şi cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea cererii de
către Curte în temeiul acordului amiabil. Acordul amiabil era semnat de către reprezentantul reclamantului şi
data din 4 iunie 2009.

Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părţile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor
omului garantate de Convenţie şi că nu găseşte nici un motiv care ar justifica continuarea examinării cererii
(art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rolul său.



50. 10 noiembrie 2009 – COJOCARU ŞI ALŢII c. MOLDOVEI (16128/07, 16197/07, 16204/07,
16313/07, 16321/07 şi 16339/07) – reclamanţii Eugeniu Cojocaru, Iurie Peciul, Oleg Gorobeţ, Vitalie Peciul,
Angela Baciu şi M. Petru Malenchii, reprezentaţi de Anatolie Bîzgu, s-au plâns de neexecutarea unor hotărâri
judecătoreşti definitive în favoarea lor.

La 06 iulie 2010, Guvernul a informat Curtea că hotărârile judecătoreşti în favoarea lor au fost executate în
perioada decembrie 2007 – februarie 2008. de asemenea, Guvernul a menţionat că părţile au convenit să
soluţioneze cererile pe cale amiabilă.

La 19 iulie 2010 Curtea a primit o declaraţie de reglementare amiabilă semnată de părţi. Potrivit acesteia,
Guvernul s-a obligat să achite fiecărui reclamant suma de EUR 900 cu titlu de prejudiciu material şi
moral,precum şi costuri şi cheltuieli.

Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părţile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor
omului garantate de Convenţie şi că nu găseşte nici un motiv care ar justifica continuarea examinării cererii
(art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rolul său.




                                                                                                                57
51. am 10 noiembrie 2009 – PECIUL ŞI ALŢII c. MOLDOVEI (cererile nr. 15279/07, 15286/07,
15301/07, 15326/07, 15721/07, 15772/07, 15783/07, 15865/07, 15883/07, 15945/07) – s-au plâns de
neexecutarea unor hotărâri judecătoreşti definitive în favoarea lor.

La 06 iulie 2010, Guvernul a informat Curtea că hotărârile judecătoreşti în favoarea lor au fost executate în
perioada decembrie 2007 – februarie 2008. de asemenea, Guvernul a menţionat că părţile au convenit să
soluţioneze cererile pe cale amiabilă.

La 19 iulie 2010 Curtea a primit o declaraţie de reglementare amiabilă semnată de părţi. Potrivit acesteia,
Guvernul s-a obligat să achite fiecărui reclamant suma de EUR 900 cu titlu de prejudiciu material şi
moral,precum şi costuri şi cheltuieli.

Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părţile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor
omului garantate de Convenţie şi că nu găseşte nici un motiv care ar justifica continuarea examinării cererii
(art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rolul său.



52. 24 noiembrie 2009 – HMELEVSCHI c. MOLDOVEI (cererea nr. 43546/05) - la 12 ianuarie 2008,
Curtea a comunicat Guvernului cererea reclamantului privind pretinsa violare a art. 6 § 1 al Convenţiei, în
urma omisiunii Judecătoriei Buiucani de a cita legal reclamantul într-un dosar privind participarea la o
demonstraţie neautorizată, şi a art. 11 al Convenţiei, în privinţa dreptului reclamantului la libertatea de
asociere.

La 17 septembrie 2009, Curtea a primit un acord amiabil semnat de Guvern şi reclamant, potrivit căruia
Guvernul s-a angajat să plătească reclamantului, în termen de 3 luni de zile de la radierea cererii de către Curte
în temeiul acordului amiabil, EUR 300 cu titlu de compensaţii pentru orice daune materiale şi morale, precum
şi cu titlu de costuri şi cheltuieli, iar reclamantul a declarat că-şi retrage cererea sa de pe rolul Curţii.

Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părţile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor
omului garantate de Convenţie şi că nu găseşte nici un motiv care ar justifica continuarea examinării cererii
(art. 37 § 1 al Convenţiei), radiind-o de pe rolul său.



53. 24 noiembrie 2009 – BOGDANOV c. MOLDOVEI (cererea nr. 30173/06) – la 17 decembrie 2008,
Curtea a comunicat Guvernului cererea reclamantului privind pretinsa violare a art. 6 § 1 al Convenţiei, a art.
13 al Convenţiei şi a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii), în urma neexecutării unei
hotărâri judecătoreşti în favoarea reclamantului într-un termen rezonabil.

La 26 octombrie 2009, Curtea a primit un acord amiabil semnat de Guvern şi reclamant, potrivit căruia
Guvernul s-a angajat să plătească reclamantului, în termen de 3 luni de zile de la radierea cererii de către Curte
în temeiul acordului amiabil, EUR 3,356.95 cu titlu de compensaţii pentru orice daune materiale şi morale şi
EUR 795 cu titlu de costuri şi cheltuieli, iar reclamantul a declarat că-şi retrage cererea sa de pe rolul Curţii.

Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părţile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor
omului garantate de Convenţie şi că nu găseşte nici un motiv care ar justifica continuarea examinării cererii
(art. 37 § 1 Convenţie), radiind-o de pe rolul său.



54. 01 decembrie 2009 – NETANYAHU c. MOLDOVEI (cererea nr. 23270/09) – reclamantul, Johnattan
NETANYAHU, reprezentat în faţa Curţii de către R. Mihăieş, este un cetăţean român şi american care
locuieşte la Chişinău.

La 13 iulie 2009, Curtea a decis să comunice Guvernului cererea reclamantului în care se invoca violarea art. 3
al Convenţiei(interzicerea torturii) privind pretinsa maltratare şi insuficienţa asistenţei medicale; violarea art. 5
§ 2 al Convenţiei (informarea privind motivele arestului), deoarece autorităţile nu l-au informat despre


                                                                                                                 58
motivele arestării sale; precum şi violarea art. 5 § 3 al Convenţiei(motivarea arestului), pe motiv că autorităţile
nu au motivat suficient arestarea reclamantului şi prelungirea mandatului de arest.

La 30 septembrie 2009, noul ministru al Justiţiei a declarat că noul Guvern recunoaşte că drepturile unor
persoane au fost încălcate pe durata evenimentelor post-electorale şi că Guvernul intenţiona să încheie
acorduri amiabile în cauzele comunicate.

La 16 octombrie 2009, Curtea a primit un acord amiabil semnat de ambele părţi, prin care Guvernul s-a
angajat să plătească reclamantului suma de EUR 4,000 cu titlu de compensaţii pentru orice daună materială şi
morală, precum şi pentru costuri şi cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea cererii de către Curte în
temeiul acordului amiabil.

Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părţile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor
omului garantate de Convenţie şi că nu găseşte nici un motiv care ar justifica continuarea examinării cererii
(art. 37 § 1 al Convenţiei), radiind-o de pe rol.



55. 05 ianuarie 2010 – MADAN ŞI MUSAJI c. MOLDOVEI (cererea nr. 2856/05) - reclamanţii, Eugenia
MUSAJI şi Petru MADAN, reprezentaţi de către M. Lupu, s-au plâns de faptul că au fost deţinuţi ilegal şi
maltrataţi, contrar art. 5 şi 3 al Convenţiei.

La 28 octombrie 2009, Curtea a primit o declaraţie unilaterală din partea Guvernului, prin care acesta din
urmă a recunoscut violarea art. 3 şi 5 în privinţa fiecărui reclamant şi a oferit EUR 5,000 primului reclamant şi
EUR 3,500 celui de-al doilea reclamant ca compensaţie pentru dauna morală cauzată şi câte EUR 1,000
fiecărui reclamant pentru costuri şi cheltuieli, sume care urmează a fi achitate în termen de 3 luni de la
radierea cererii de către Curte printr-o decizie. La 13 noiembrie 2009, avocatul reclamanţilor a informat
Curtea că reclamanţii au fost de acord cu condiţiile declaraţiei unilaterale a Guvernului şi că această declaraţie
poate fi considerată un acord amiabil încheiat între părţi.

Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părţile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor
omului garantate de Convenţie şi că nu găseşte nici un motiv care ar justifica continuarea examinării cererii
(art. 37 § 1 al Convenţiei), radiind-o de pe rol.



56. 05 ianuarie 2010 – AVRAMENKO c. MOLDOVEI (cererea nr. 7467/06) - reclamantul, Valeriu
AVRAMENKO, reprezentat în faţa Curţii de către Vitalia Nagacevschi, este beneficiarul unei hotărâri a Curte
din 6 februarie 2007, Avramenko c. Moldovei (cererea nr. 29808/02). În această cauză, Curtea a constatat
violarea art. al Convenţiei şi a art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenţie în urma neexecutării unei hotărâri definitive
din 26 iunie 2002 în favoarea reclamantului. Curtea a rezervat chestiunea aplicării art. 41 al Convenţiei pentru
o hotărâre separată.

La 8 decembrie 2008, Preşedintele Camerei căreia i-a fost repartizată prezenta cerere a decis să comunice
Guvernului cauza privind redeschiderea procedurilor de către Curtea Supremă de Justiţie.

La 11 şi 13 noiembrie 2009, Curtea a primit un acord amiabil semnat de ambele părţi, prin care reclamantul a
declarat că renunţă la orice pretenţii faţă de Moldova în privinţa faptelor care au generat cererea menţionată
mai sus nr. 29808/02, precum şi prezenta cerere (a se vedea hotărârea Avramenko c. Moldovei (satisfacţie
echitabilă), cererea nr. 29808/02, 26 ianuarie 2010).

Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părţile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor
omului garantate de Convenţie şi că nu găseşte nici un motiv care ar justifica continuarea examinării cererii
(art. 37 § 1 al Convenţiei), radiind-o de pe rol.



57. 16 martie 2010 – MOSCALEV c. MOLDOVEI (cererea nr.844/06) - reclamantul, Vladimir
MOSCALEV, a fost amendat administrativ prin hotărârea Judecătoriei Buiucani din 2 iunie 2005, pentru

                                                                                                                59
participarea la o demonstraţie neautorizată. La 15 iunie 2005, Curtea de Apel Chişinău a respins cererea de
recurs a reclamantului, fără argumentare.

La 8 septembrie şi 2 decembrie 2009, Guvernul a prezentat Curţii o declaraţie unilaterală, prin care a
recunoscut violarea art. 6 şi a art. 11 al Convenţiei şi s-a obligat să achite reclamantului EUR 1,500 cu titlu de
orice daună materială şi morală, precum şi cu titlu de costuri şi cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea
cererii. Reclamantul a acceptat propunerea Guvernului.

Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părţile, a notat că nu există circumstanţe speciale care ar face
necesară continuarea examinării cauzei şi a radiat cererea de pe rol (art. 37 § 1 al Convenţiei).



58. 23 martie 2010 – STATI ŞI MARINESCU c. MOLDOVEI (cererea nr. 19828/09) - reclamanţii,
Gabriel STATI şi Aurel MARINESCU, reprezentaţi în faţa Curţii de către Vl. Gribincea şi V. Nagacevschi, au
fost arestaţi în urma protestelor care au avut loc la Chişinău la 7 aprilie 2009, fiind acuzaţi de organizarea
dezordinilor în masă cu scopul de a uzurpa puterea de stat.

În faţa Curţii, reclamanţii au invocat violarea art. 5 § 1 al Convenţiei, invocând că nu existau suspiciuni
rezonabile pentru a justifica arestul lor şi detenţia. Reclamanţii au mai pretins încălcarea principiului
prezumţiei nevinovăţiei, în urma declaraţiei preşedintelui Voronin la acel moment privind finanţarea
violenţelor din 7 aprilie 2009. Reclamanţii au mai invocat violarea art. 18 al Convenţiei pe motiv că detenţia
lor a avut alt scop decât cel prevăzut de art. 5 § 1 (c) şi art. 6 al Convenţiei, şi anume scopul real al arestului
reclamanţilor a fost intenţia de a forţa primul reclamant să-şi vândă businessul şi să-l lipsească de posibilitatea
de a finanţa partidele de opoziţie la alegeri.

La 12 februarie 2010, Curtea a primit un acord amiabil semnat de părţi şi de către tatăl primului reclamant,
Anatol STATI. Potrivit acordului, Guvernul a recunoscut încălcarea drepturilor reclamanţilor garantate de art.
5 § 1 al Convenţiei, în urma arestului şi detenţiei lor între aprilie şi iulie 2009, în absenţa suspiciunilor
rezonabile că ei ar fi comis vreo infracţiune. De asemenea, Guvernul a recunoscut violarea art. 6 § 2 al
Convenţiei şi a art. 18 al Convenţiei combinat cu art. 5 § 1 al Convenţiei. La rândul lor, reclamanţii au
consimţit că recunoaşterea violării constituie prin sine o satisfacţie echitabilă pentru ei. Ei au declarat că nu au
pretenţii de ordin material, moral sau de altă natură faţă de Moldova în privinţa acestei cereri. Primul
reclamant a declarat, din partea companiilor ce aparţin lui şi familiei sale, că aceste companii nu au pretenţii
faţa de Guvernul Moldovei în privinţa acestui caz. În acelaşi timp, reclamanţii au declarat că renunţarea la
dreptul lor de a cere compensaţii împotriva Guvernului în legătură cu acest caz nu înseamnă că ei sau
companiile lor sau familiei primului reclamant au renunţat la dreptul de a cere compensaţii împotriva altor
guverne sau terţe părţi. În final, reclamanţii au declarat că ei nu intenţionează să continue examinarea
prezentei cereri în faţa Curţii.

Curtea a luat cunoştinţă de acordul amiabil încheiat între părţi şi a considerat că nu este justificată continuarea
examinării cererilor (art. 37 § 1 al Convenţiei), radiind cererea de pe rol.

59. 18 mai 2010 – POIA c. MOLDOVEI (cererea nr.48522/06) - reclamantul, Valeriu POIA, reprezentat în
faţa Curţii de către V. Nagacevschi, a fost învinuit de faptul că, la 30 mai 2006, în faţa apartamentului fostei
sale soţii, au fost găsite o pisică decapitată, o grenadă şi fotografia fostei sale soţii. A fost iniţiată o urmărire
penală. În aceeaşi zi, automobilul reclamantului a fost percheziţionat şi în portbagaj a fost găsit un inel de la o
grenadă asemănătoare celei care a fost găsită lângă apartamentul fostei soţii a reclamantului. În aceeaşi zi,
reclamantul a fost arestat. La 2 iunie 2006, judecătorul de instrucţie de la judecătoria Buiucani a emis mandat
de arest pe numele reclamantului pe 10 zile. La 9 iunie 2006, recursul reclamantului împotriva hotărârii din 2
iunie 2006 a fost respins. Ulterior, detenţia sa a fost prelungită de două ori până la 20 iulie 2006, când
reclamantul a fost eliberat, fiind achitat.

În faţa Curţii, reclamantul a invocat violarea art. 5 § 3 al Convenţiei (dreptul la libertate şi siguranţă), pe motiv
că instanţele naţionale nu au adus motive suficiente pentru a justifica arestul său.

La 1 februarie 2010, Curtea a primit o declaraţie unilaterală din partea Guvernului, care a recunoscut violarea
drepturilor reclamantului garantate de art. 5 § 3 al Convenţiei şi s-a obligat să achite reclamantului EUR 3,000


                                                                                                                 60
cu titlu de orice daună materială şi morală, precum şi cu titlu de costuri şi cheltuieli, în termen de 3 luni de la
radierea cererii.

La 18 martie 2010, Curtea a primit o scrisoare din partea reclamantului, care confirma că este de acord cu
propunerea Guvernului.

Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părţile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor
omului garantate de Convenţie şi că nu găseşte nici un motiv care ar justifica continuarea examinării cererii
(art. 37 § 1 al Convenţiei), radiind-o de pe rol.



60. 06 iulie 2010 - STRĂISTEANU c. MOLDOVEI (cererea nr. 18928/08) - reclamantul, Gheorghe
STRĂISTEANU, reprezentat în faţa Curţii de către Doina Străisteanu, a pretins violarea art. 3 al Convenţiei,
pe motiv că condiţiile de detenţie din Închisoarea nr. 3 erau inumane şi degradante. Reclamantul a mai invocat
violarea art. 6 § 1 al Convenţiei în privinţa termenului în care s-a examinat dosarul penal împotriva sa, precum
şi art. 8 al Convenţiei, pe motiv că nu a primit unele scrisori care i-au fost expediate lui şi că unele scrisori pe
care el le-a expediat din închisoare nu au ajuns la destinaţie.

La 21 mai 2010, Curtea a primit o declaraţie din partea Guvernului Moldovei, prin care acesta a recunoscut
încălcarea drepturilor reclamantului garantate de art. 3 şi al Convenţiei şi a oferit, în scopul reglementării
amiabile, EUR 4,000 cu titlu de orice prejudiciu material sau moral, precum şi cu titlu de costuri şi cheltuieli,
care urmează a fi achitaţi în termen de 3 luni de la adoptarea deciziei de radiere a cauzei de pe rol în temeiul
acordului amiabil.

La 3 iunie 2010, Curtea a primit o declaraţie din partea reclamantului, prin care acesta accepta propunerea
Guvernului.

Curtea a luat act de acordul amiabil la care au ajuns părţile, a considerat că nu este justificată continuarea
examinării cauzei (art. 37 § 1 al Convenţiei) şi a radiat cererea de pe rol.

 61. 24 august 2010 – MOCANU c. MOLDOVEI (cererea nr. 24163/09) - reclamantul, Sergiu MOCANU,
reprezentat în faţa Curţii de către Ion Dron, este un politician moldovean, care deţine cetăţenia Republicii
Moldova şi cea a României. În faţa Curţii, reclamantul a invocat violarea art. 5 § 1 al Convenţiei, deoarece nu
au existat motive rezonabile pentru a justifica arestul şi detenţia sa, precum şi art. 18 al Convenţiei, pe motiv
că detenţia sa ar fi avut alt motiv decât cel stabilit de art. 5 § 1 (c) al Convenţiei.

La 19 mai 2010, Curtea a primit o declaraţie din partea Guvernului Moldovei, prin care acesta a recunoscut
încălcarea drepturilor reclamantului garantate de art. 5 § 1 al Convenţiei şi a oferit, în scopul reglementării
amiabile, EUR 7,000 cu titlu de daune morale, precum şi EUR 3,000 cu titlu de costuri şi cheltuieli, care
urmează a fi achitaţi în termen de 3 luni de la adoptarea deciziei de radiere a cauzei de pe rol în temeiul
acordului amiabil.

La 19 mai 2010, Curtea a primit o declaraţie din partea reclamantului, prin care acesta accepta propunerea
Guvernului.

Curtea a luat act de acordul amiabil la care au ajuns părţile, a considerat că nu este justificată continuarea
examinării cauzei (art. 37 § 1 al Convenţiei) şi a radiat cererea de pe rol.



62. 07 septembrie 2010 – EPISCOPIA DE EDINEŢ ŞI BRICENI c. MOLDOVEI (cererea nr.
22742/06) – reclamantul, reprezentat în faţa Curţii de către Janeta Hanganu, este o ramură a Bisericii
Ortodoxe din Republica Moldova (BOM), care a fost înregistrată de către autorităţi la 23 iunie 1999. La 8
octombrie 2003, Mitropolitul Vladimir, şeful BOM, a expediat o scrisoare Departamentului Vamal,
informându-l despre dreptul reclamantului de a importa şi exporta bunuri de natură religioasă independent de
BOM.



                                                                                                                61
În faţa Curţii, reclamantul a pretins violarea art. 6 § 1 al Convenţiei, deoarece a fost încălcat principiul
securităţii juridice în rezultatul casării unei hotărâri irevocabile în favoarea sa; precum şi a art. 1 Protocol nr. 1
al Convenţiei.

La 20 ianuarie 2010, Curtea a primit o declaraţie din partea Guvernului Moldovei, prin care acesta a
recunoscut încălcarea drepturilor reclamantului şi a oferit, în scopul reglementării amiabile, EUR 81,000 cu
titlu de orice prejudiciu material sau moral, precum şi cu titlu de costuri şi cheltuieli, care urmează a fi achitaţi
în termen de 3 luni de la adoptarea deciziei de radiere a cauzei de pe rol în temeiul acordului amiabil.

La 1 februarie 2010, Curtea a primit o declaraţie din partea reclamantului, prin care acesta accepta propunerea
Guvernului.

Curtea a luat act de acordul amiabil la care au ajuns părţile, a considerat că nu este justificată continuarea
examinării cauzei (art. 37 § 1 al Convenţiei) şi a radiat cererea de pe rol.



63. 14 septembrie 2010 – POPA c. MOLDOVEI (cererea nr. 29837/09) – reclamantul Radu POPA,
reprezentat în faţa Curţii de către V. Zama, a fost arestat la 23 aprilie 2009, fiind acuzat la participarea la
protestele din 7 aprilie 2009, care au avut loc în urma alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009.

La 24 aprilie 2009, un judecător de instrucţie de la Judecătoria Centru a eliberat un mandat de arest pe numele
reclamantului pe un termen de 10 zile, care a fost prelungit la 2 mai 2009 pentru încă 10 de zile, iar la 12 mai
2009 – pentru încă 30 zile. Instanţa a motivat arestul prin faptul că exista o suspiciune rezonabilă că
reclamantul a comis infracţiunea de care era acuzat şi că putea să se ascundă de organele de urmărire penală,
fără a specifica care era anume suspiciunea rezonabilă. Cererile reclamantului habeas corpus au fost respinse
de Curtea de Apel Chişinău la 30 aprilie 2009 şi la 7 mai 2009. Reclamantul a fost eliberat la 31 iulie 2009.
Potrivit reclamantului, pe perioada detenţiei, el a fost ameninţat cu maltratarea şi forţat să depună mărturii
împotriva sa. El s-a plâns Procurorului General de presiunile la care a fost supus pe parcursul urmăririi penale.

În faţa Curţii, reclamantul a invocat violarea art. 5 § 1 al Convenţiei, deoarece nu au existat motive rezonabile
pentru a justifica arestul şi detenţia sa; a art. 5 § 3 al Convenţiei, pe motiv că instanţele nu au motivat suficient
arestul său; a art. 18 al Convenţiei, pe motiv că detenţia sa ar fi avut alt motiv decât cel stabilit de art. 5 § 1 (c)
al Convenţiei; precum şi violarea dreptului la prezumţia nevinovăţiei.

La 28 iunie 2010, Curtea a primit o declaraţie din partea Guvernului Moldovei, prin care acesta a recunoscut
încălcarea drepturilor reclamantului garantate de art. 5 § 1 al Convenţiei şi a oferit, în scopul reglementării
amiabile, EUR 6,000 cu titlu de orice prejudiciu material sau moral, precum şi cu titlu de costuri şi cheltuieli,
care urmează a fi achitaţi în termen de 3 luni de la adoptarea deciziei de radiere a cauzei de pe rol în temeiul
acordului amiabil.

La 4 iunie 2010, Curtea a primit o declaraţie din partea avocatului reclamantului, prin care acesta accepta
propunerea Guvernului.

Curtea a luat act de acordul amiabil la care au ajuns părţile, a considerat că nu este justificată continuarea
examinării cauzei (art. 37 § 1 al Convenţiei) şi a radiat cererea de pe rol.



64. 12 octombrie 2010 – LEAGUN c. MOLDOVEI (cererea nr. 35316/06) – reclamantul Alexandru
Leagun, reprezentat de M. Bătrîncea, s-a plâns că drepturile sale garantate de art. 6 § 1 al Convenţiei şi art. 1 al
Protocolului nr. 1 la Convenţie au fost încălcate prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 11 martie 2003.

La 20 august şi 06 septembrie 2010, Curtea a primit de la părţi un document care conţinea un acord de
reglementare amiabilă, prin care Guvernul s-a obligat că va plăti reclamantului EUR 8, 704 cu titlu de
prejudiciu material, moral şi cu titlu de costuri şi cheltuieli. Reclamantul a declarat că nu mai are pretenţii
împotriva Guvernului.



                                                                                                                   62
Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



65. 02 noiembrie 2010 – NACU c. MOLDOVEI (cererea nr. 42374/07) – reclamantul Alexei Nacu,
reprezentat de către Teodor Bordei, s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 al convenţiei şi al art. 1 al Protocolului nr. 1
la Convenţie, de executarea întârziată a hotărârii judecătoreşti pronunţate în favoarea lui.

La 30 iunie 2010, Curtea a primit de la Guvern şi reclamant o declaraţie prin care Guvernul a declarat că
hotărârea judecătorească în favoarea reclamantului a fost executată la 2 septembrie 2008 şi s-a obligat să
plătească reclamantului în vederea reglementării amiabile suma de EUR 1,000 cu titlu de prejudiciu material şi
EUR 400 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



66. 02 noiembrie 2010 – MUNTEANU c. MOLDOVEI (cererea nr. 24092/07) – reclamanta Elena
Munteanu, reprezentată de Gh. Ionaş, s-a plâns de violarea art. 5 § 1 al Convenţiei, deoarece a fost deţinută
fără vreo bază legală după expirarea mandatului de arest; violarea art. 5 § 3 al Convenţiei, deoarece instanţele
naţionale au emis decizii de arestare şi prelungire a mandatului de arest fără a oferi careva motive relevante şi
suficiente; violarea art. 13 fără a oferi careva detalii.

La 7 iunie 2010, Curtea a primit de la Guvern şi reclamant o declaraţie prin care Guvernul a recunoscut
violarea drepturilor pretinse de reclamantă şi s-a oferit să îi plătească în vederea reglementării amiabile suma
de EUR 1,800 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 500 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



67. 09 noiembrie 2010 – JESTCOV c. MOLDOVEI (cererea nr. 50319/06) – reclamantul Petru Jestcov,
reprezentat de către A. Tighinean, s-a plâns de violarea art.6, 13 şi art.1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

La 6 octombrie 2010, Curtea a primit o declaraţie de la Guvern prin care acesta a recunoscut violarea art. 6 §
1 şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie şi s-a oferit să plătească reclamantului suma de EUR 3,000 cu titlu
de prejudiciu moral

La 7 octombrie 2010, Curtea a primit o declaraţie de la reclamant prin care acesta a acceptat propunerea
Guvernului.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



68. 07 decembrie 2010 – EPARHIA MOLDOVEI DE EST A BISERICII ORTODOXE DIN
UCRAINA ŞI ALŢII c. MOLDOVEI (cererea nr. 46157/07) – reclamanţii biserica ortodoxă Eparhia
Moldovei de Est a Bisericii Ortodoxe şi alţii: Teodor Pancu, Feodosie Cerchez, Mihail Istrati, Constantin
Marchevici, Iurie Caraus, Mihail Gangan, Gheorghe Tarasautan, Marcel Vilcu, Viorel Pruteanu and Sergiu
Morari – reprezentaţi de către Constantin Tănase s-au plâns de violarea art. 6, 9, 11 şi 13 ale Convenţiei,


                                                                                                                 63
deoarece autorităţile naţionale au evitat să se conformeze deciziei finale din 21 februarie 2007 într-un termen
rezonabil.

La 5 noiembrie 2010, Curtea a primit o declaraţie de la Guvern prin care acesta a recunoscut violările pretinse
şi a propus suma de EUR 6,000 cu titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli, în
scopul reglementării amiabile.

La 20 noiembrie 2010, Curtea a primit o declaraţie din partea reprezentantului reclamanţilor prin care acesta a
acceptat propunerea Guvernului.

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului
garantate de Convenţie şi că nu există motive care ar justifică menţinerea cererii respective pe rolul ei, radiind
cererea de pe rolul său.



II. Decizii prin care Curte a constatat că reclamantul nu mai doreşte să-şi menţină cererea:

1. 29 mai 2007 - S.C. CARTEA şi alţii c. MOLDOVEI (cererea nr. 28096/03) - reclamantul S.A. Cartea,
reprezentată de directorul său executiv Eugen Topic. Ceilalţi reclamanţi sunt Eugen Topic – directorul
executiv şi un acţionar al companiei; S.R.L. „Libris” – un acţionar al companiei, reprezentat, de asemenea de
către Eugen Topic; Irina Topic – un acţionar al companiei; şi S.A. Spirit Ardent – un acţionar al companiei,
reprezentat de Irina Topic.

Reclamanţii s-au plâns, în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei, de inechitatea procedurilor şi, în temeiul art. 1
Protocolul nr. 1 la Convenţie, de încălcarea drepturilor lor de proprietatea ca urmare a acelor proceduri.

La 16 decembrie 2005, Curtea a comunicat Guvernului cererea. La 10 martie 2006 Curtea a primit o scrisoare
de la Eugen Topic, prin care acesta informa Curtea că reclamanţii pe care îi reprezenta nu mai doreau să
continue procedurile în faţa ei, deoarece cauza a fost rezolvată la nivel naţional.

Curtea a constatat că nu există circumstanţe speciale privind respectarea drepturilor omului garantate prin
Convenţie şi Protocoalele sale care ar cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, cauza a fost scoasă de
pe rol.

2. 25 septembrie 2007 – GOREA ŞI GARŞTEA c. MOLDOVEI (cererea nr. 31656/03) – reclamanţii Raisa
Gorea şi Galina Garştea, reprezentaţi de Mihai Grivneac s-au plâns, în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei, că
dreptul lor de acces la o instanţă a fost încălcat ca urmare a neexecutării hotărârii judecătoreşti din 26
decembrie 2000. de asemenea, reclamanţii au pretins că neexecutarea hotărârii judecătoreşti a încălcat dreptul
lor la protecţia proprietăţii garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

La 13 martie 2006, Curtea a primit observaţiile Guvernului cu privire la această cauză, potrivit cărora
hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea reclamanţilor a fost executată în august 2004. La 7 aprilie
2006, Curtea a transmis aceste observaţii reclamanţilor, care au fost invitaţi să prezinte comentariile lor scrise
până la 2 iunie 2006. deoarece nu a primit nici un răspuns, printr-o scrisoare recomandată din 1 februarie
2007, Curtea a informat reclamanţii şi reprezentantul lor că termenul limită pentru depunerea observaţiilor a
expirat şi i-a avertizat că, deoarece nu a fost solicitată o extindere a termenului limită, Curtea ar putea decide
să scoată cererea de pe rolul său. Reclamanţii au primit această scrisoare, însă nu au răspuns.

Cererea a fost scoasă de pe rol.



3. 25 septembrie 2007 – LACHI c. MOLDOVEI (cererea nr. 17296/04) – reclamantul Ion Lachi,
reprezentat de V. Iordachi, s-a plâns de violarea principiului securităţii raporturilor juridice garantat de art. 6 §
1 al Convenţiei. El a susţinut că validitatea contractului său de pensie viageră a fost confirmată printr-o
hotărâre judecătorească irevocabilă pronunţată în favoarea sa, totuşi, aceasta a fost lipsită de efect ca urmare a
hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 11 martie 2002 şi deciziei ulterioare a curţii Supreme de
Justiţie din 8 octombrie 2003 pronunţată în favoarea companiei ASITO. În continuare, el s-a plâns de

                                                                                                                 64
inechitatea procesului judiciar, din cauza unei pretinse înţelegeri secrete dintre ASITO şi Guvern. El a pretins
că ASITO a avut o înţelegere cu Guvernul că-şi va retrage cererea sa de la Curte în schimbul asistenţei
Guvernului în problema ei cu pensionarii. În final, reclamantul a susţinut că dreptul său la protecţia
proprietăţii garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (şi anume dreptul său la pensie) a fost încălcat
de către stat, în special prin hotărârea instanţei judecătoreşti naţionale care a reziliat contractul său de pensie
viageră.

La 20 noiembrie 2006, Guvernul a prezentat o declaraţie unilaterală şi a informat Curtea că era gata să
recunoască că a avut loc o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de art. 6 § 1 al Convenţiei şi articolul
1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie. În cea ce priveşte prejudiciul material, guvernul a propus să acorde
reclamantului echivalentul în MDL a 850 EUR , prejudiciul moral – EUR 2,000 şi costuri şu cheltuieli – EUR
300.

La 1 martie 2007, reclamantul a informat Curtea că îşi retrage cererea de pe rol din motive legate de statutul
său de funcţionar public.

Cererea a fost scoasă de pe rol.



4. 09 octombrie 2007 – BURLEA c. MOLDOVEI (cererea nr. 24344/02) – reclamanta Galina Burlea
reprezentată de V. Constantinov s-a plâns de încălcarea dreptului său la judecarea în mod echitabil a cauzei
sale de către o instanţă instituită de lege, pe motiv de expirare a mandatului judecătorului M.P.

la 22 mai 2007, Guvernul a informat Curtea că, la 16 mai 2007, Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea de
revizuire depusă de Procurorul general, a casat decizia sa din 29 noiembrie 2001, a constatat încălcarea
dreptului reclamantului la judecarea în mod echitabil a cauzei sale de către o instanţă instituită de lege şi a
dispus rejudecarea recursului reclamantei. De asemenea, Curtea Supremă de justiţie a acordat reclamantei 200
EUR cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 800 cu titlu de costuri şu cheltuieli.

La 17 septembrie 2007, şi reclamanta a informat Curtea despre rezultatul procedurilor judiciare, care s-au
finalizat cu decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 mai 2007. deoarece Curtea Supremă de Justiţie a
constatat violarea art. 6 § 1 al Convenţiei şi i-a acordat compensaţii cu titlu de prejudiciu moral şi costuri şi
cheltuieli, el a cerut Curţii să scoată cererea de pe rol.

Prin urmare, cererea a fost scoasă de pe rol.



5. 09 octombrie 2007 – DRUŢĂ c. MOLDOVEI (cererea nr. 757/04) – reclamantul Andrei Druţă,
reprezentat de părinţii săi P. şi L. Druţă, s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei, că procedurile judiciare
nu au fost echitabile, deoarece Curtea Supremă de Justiţie a interpretat greşit prevederile acordului bilateral
dintre Moldova şi România, că decizia Curţii Supreme de Justiţie din 4 iunie 2003 nu a fost pronunţată public.
În temeiul art. 2 al art. 2 al Protocolului nr. 4 s-a plâns că nu i s-a permis să părăsească ţara.

La 20 iunie 2006, Curtea a comunicat această cerere Guvernului şi a invitat reclamantul să-şi angajeze un
reprezentant până la 1 august 2006. Deoarece nu a primit nici un răspuns, printr-o scrisoare recomandată la
13 septembrie 2006, grefa Curţii a atras atenţia reclamantului asupra faptului că termenul limită pentru
angajarea unui reprezentant a expirat şi l-a invitat repetat să-şi angajeze un reprezentant până la 11 decembrie
2006. De asemenea, grefa a avertizat reclamantul că, în lipsa unui răspuns, Curtea ar putea conchide că el şi-a
pierdut interesul în această cauză şi că nu mai doreşte să o menţină. Reclamantul a primit scrisoarea, însă nu a
răspuns. Curtea a constatat că reclamantul nu mai doreşte să-şi menţină cererea şi a scos-o de pe rol.

6. 23 octombrie 2007 – POPA c. MOLDOVEI (cererea nr. 2454/04) – reclamantul Tudor Popa,
reprezentat de V. Iordachi, s-a plâns de violarea principiului securităţii raporturilor juridice, garantat de art. 6 §
1 al Convenţiei. El a susţinut că validitatea contractului său de pensie a fost confirmată printr-o hotărâre
judecătorească irevocabilă pronunţată în favoarea sa; însă aceasta a fost mai târziu lipsită de efect, după
hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 11 martie 2002, când instanţele au dispus rezilierea
contractului. De asemenea, el s-a plâns în temeiul articolului 1 al Protocolului nr. 1 la convenţie.

                                                                                                                  65
La 8 septembrie 2007, reclamantul a informat Curtea despre rezultatul procedurilor care au fost finalizate cu
hotărârea Curţii de Apel din 9 iunie 2005. Deoarece situaţia a fost remediată prin această hotărâre
judecătorească, el a cerut Curţii să scoată cererea de pe rol.



7. 13 noiembrie 2007 - IURAŞCU c. MOLDOVEI (cererea nr.19188/04) – reclamantul Timofei Iuraşcu,
reprezentat de I. Stoian, s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei, de faptul că nu a avut parte de un proces
echitabil şi de durata excesivă a procedurilor.

La 11 aprilie 2006, Curtea a primit observaţiile Guvernului cu privire la această cauză. În aceeaşi zi, Curtea a
transmis aceste observaţii reclamantului, care a fost invitat să prezinte comentariile sale scrise până la 6 iunie
2006. la cererea reprezentantului reclamantului, Curtea a mai expediat pentru completare formulare necesare
pentru obţinerea asistenţei judiciare. La 16 mai 2006 reprezentantul reclamantului a prezentat formularele
completate, însă nu a prezentat observaţiile.

Printr-o scrisoare recomandată la 14 noiembrie 2006, Curtea a atras atenţia reclamantului şi reprezentantului
acestuia asupra faptului că termenul limită pentru prezentarea comentariilor a expirat şi i-a avertizat că,
deoarece nu a fost solicitată o extindere a termenului limită, Curtea ar putea decide să scoată cererea de pe
rolul său. Reclamantul a primit această scrisoare, însă nu a răspuns.

Curtea a considerat că reclamantul nu mai doreşte să menţină cererea sa şi a scos-o de pe rol.

8. 27 noiembrie 2007 – PLOTNIC c. MOLDOVEI (cererea nr. 10922/03) – reclamantul Petru Plotnic s-a
plâns, în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei că, din cauza neexecutării hotărârii din 29 august 2001, dreptul său la
o instanţă care să hotărască asupra drepturilor sale cu caracter civil într-un termen rezonabil şi dreptul său de
acces la o instanţă au fost încălcate.

La 7 iunie 2006, reclamantul a informat Curtea că, la scurt timp după comunicarea cauzei sale, hotărârea
judecătorească definitivă din 29 august 2001 a fost executată. Deoarece situaţia a fost remediată, el a informat
Curtea că nu mai doreşte să-şi menţină cererea şi a solicitat ca aceasta să fie scoasă de pe rol. Prin urmare,
cererea a fost scoase de pe rolul Curţii.

9. 22 aprilie 2008 – HANGANU c. MOLDOVEI (cererea nr. 34169/04) – reclamantul Constantin
Hanganu s-a plâns, în substanţă, de violarea principiului securităţii raporturilor juridice garantat de articolul 6
§ 1 al Convenţiei. El a susţinut că validitatea contractului său de pensie viageră a fost confirmată printr-o
hotărâre judecătorească irevocabilă pronunţată în favoarea sa; totuşi, aceasta a fost lipsită de efect ca urmare a
hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 11 martie 2002, când instanţele judecătoreşti au admis
acţiunea companiei ASITO intentată împotriva sa şi au dispus rezilierea contractului. Reclamantul a mai
pretins că dreptul său la protecţia proprietăţii, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (şi
anume dreptul lui la pensie), a fost încălcat de către stat, în special prin hotărârile instanţelor judecătoreşti care
au reziliat contractul său de pensie viageră. În continuare, el a susţinut că drepturile sale procedurale, garantate
de articolul 6 § 1 al Convenţiei, au fost încălcate în cadrul procedurilor de reziliere a contractului de pensie
viageră iniţiate de ASITO după hotărârea Plenului din 11 martie 2002.

La 26 decembrie 2007, Guvernul a informat Curtea despre rezultatul procedurilor care s-au finalizat cu
hotărârea Curţii Supreme de Justiţie din 20 decembrie 2007. Guvernul a considerat că reclamantului i-a fost
acordată o redresare adecvată şi a invitat Curtea să scoată cererea de pe rol în temeiul articolului 37 al
Convenţiei. La 27 decembrie 2007, reclamantul de asemenea a informat Curtea despre rezultatul procedurilor
care s-au finalizat cu hotărârea Curţii Supreme de Justiţie din 20 decembrie 2007. Deoarece Curtea Supremă i-
a acordat o redresare adecvată pentru violarea Convenţiei, el a cerut Curţii să scoată cererea de pe rol.

Având în vedere articolul 37 § 1 (a) şi (b) al Convenţiei şi faptul că situaţia reclamantului a fost rezolvată de
către instanţele judecătoreşti naţionale, Curtea a constatat că acesta nu mai doreşte să-şi menţină cererea şi a
decis să o scoată de pe rolul său.

10. 13 mai 2008 – BOGUSLAVSCHI c. MOLDOVEI (cererea nr. 13225/04) – reclamanta Galina
Boguslavschi, reprezentată de V. Iordachi s-a plâns, în substanţă, de violarea principiului securităţii
raporturilor juridice garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei. El a susţinut că validitatea contractului său de

                                                                                                                  66
pensie viageră a fost confirmată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă pronunţată în favoarea sa; totuşi,
aceasta a fost lipsită de efect ca urmare a hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 11 martie 2002, când
instanţele judecătoreşti au admis acţiunea companiei ASITO intentată împotriva sa şi au dispus rezilierea
contractului.

În continuare, el s-a plâns de inechitatea procesului judiciar, din cauza unei pretinse înţelegeri secrete dintre
ASITO şi Guvern. El a pretins că ASITO avea o înţelegere cu Guvernul că-şi va retrage de la Curte cererea
(nr. 40663/98, declarată admisibilă la acea dată) în schimbul asistenţei Guvernului în problema companiei cu
pensionarii.

În final, reclamantul a pretins că dreptul său la protecţia proprietăţii, garantat de articolul 1 al Protocolului nr.
1 la Convenţie (şi anume dreptul său la pensie), a fost încălcat de către stat, în special prin hotărârea
instanţelor judecătoreşti naţionale care au reziliat contractul său de pensie viageră.

La 25 decembrie 2007, Guvernul a informat Curtea despre rezultatul procedurilor care s-au finalizat cu
hotărârea Curţii Supreme de Justiţie din 20 decembrie 2007. Guvernul a considerat că reclamantului i-a fost
acordată o redresare adecvată şi a invitat Curtea să scoată cererea de pe rol în temeiul articolului 37 al
Convenţiei.

La 19 martie 2008, reclamantul de asemenea a informat Curtea despre rezultatul procedurilor care s-au
finalizat cu hotărârea Curţii Supreme de Justiţie din 20 decembrie 2007. Deoarece Curtea Supremă i-a acordat
o redresare adecvată pentru violarea Convenţiei, el a cerut Curţii să scoată cererea de pe rol.

Având în vedere articolul 37 § 1 (a) şi (b) al Convenţiei şi faptul că situaţia reclamantului a fost rezolvată de
către instanţele judecătoreşti naţionale, Curtea a constatat că acesta nu mai doreşte să-şi menţină cererea şi a
decis să scoată cererea de pe rolul său.



11. 20 mai 2008 – LUPAŞCU c. MOLDOVEI (cererea nr. 41463/04) – reclamantul Gheorghe Lupaşcu,
reprezentat de V. Iordachi, s-a plâns, în substanţă, de violarea principiului securităţii raporturilor juridice
garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei. El a susţinut că validitatea contractului său de pensie viageră a fost
confirmată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă pronunţată în favoarea sa; totuşi, aceasta a fost lipsită
de efect ca urmare a hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 11 martie 2002, când instanţele
judecătoreşti au admis acţiunea companiei ASITO intentată împotriva sa şi au dispus rezilierea contractului.
În continuare, el s-a plâns de inechitatea procesului judiciar, din cauza unei pretinse înţelegeri secrete dintre
ASITO şi Guvern. El a pretins că ASITO avea o înţelegere cu Guvernul că-şi va retrage de la Curte cererea
(nr. 40663/98, declarată admisibilă la acea dată) în schimbul asistenţei Guvernului în problema companiei cu
pensionarii.

La 25 decembrie 2007, Guvernul a informat Curtea despre rezultatul procedurilor care s-au finalizat cu
hotărârea Curţii Supreme de Justiţie din 20 decembrie 2007. Guvernul a considerat că reclamantului i-a fost
acordată o redresare adecvată şi a invitat Curtea să scoată cererea de pe rol în temeiul articolului 37 al
Convenţiei. La 19 martie 2008, reclamantul de asemenea a informat Curtea despre rezultatul procedurilor care
s-au finalizat cu hotărârea Curţii Supreme de Justiţie din 20 decembrie 2007. Deoarece Curtea Supremă i-a
acordat o redresare adecvată pentru violarea Convenţiei, el a cerut Curţii să scoată cererea de pe rol.

Având în vedere articolul 37 § 1 (a) şi (b) al Convenţiei şi faptul că situaţia reclamantului a fost rezolvată de
către instanţele judecătoreşti naţionale, Curtea constată că acesta nu mai doreşte să-şi menţină cererea.



12. 17 iunie 2006 – BEREZIN c. MOLDOVEI (cererea nr. 24159/04) – reclamanta Liubovi Berezin s-a
plâns, în substanţă, de violarea principiului securităţii raporturilor juridice garantat de articolul 6 § 1 al
Convenţiei. El a susţinut că validitatea contractului său de pensie viageră a fost confirmată printr-o hotărâre
judecătorească irevocabilă pronunţată în favoarea sa; totuşi, aceasta a fost lipsită de efect ca urmare a hotărârii
Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 11 martie 2002, când instanţele judecătoreşti au admis acţiunea
companiei ASITO intentată împotriva sa şi au dispus rezilierea contractului.


                                                                                                                  67
Reclamantul a mai pretins că dreptul său la protecţia proprietăţii, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la
Convenţie (şi anume dreptul lui la pensie), a fost încălcat de către stat, în special prin hotărârile instanţelor
judecătoreşti care au reziliat contractul său de pensie viageră. La 26 decembrie 2007, Guvernul a informat
Curtea despre rezultatul procedurilor care s-au finalizat cu hotărârea Curţii Supreme de Justiţie din 20
decembrie 2007. La 21 mai 2008, el a prezentat copia unei dispoziţii de plată din 23 aprilie 2008, potrivit
căreia reclamantul a primit sumele de bani acordate la 20 decembrie 2007. Guvernul a considerat că
reclamantului i-a fost acordată o redresare adecvată şi a invitat Curtea să scoată cererea de pe rol în temeiul
articolului 37 al Convenţiei.

La 11 aprilie 2008, reclamantul de asemenea a informat Curtea despre rezultatul procedurilor care s-au
finalizat cu hotărârea Curţii Supreme de Justiţie din 20 decembrie 2007. La 21 mai 2008, el a mai confirmat că
a primit sumele de bani care i-au fost acordate la 20 decembrie 2007. Deoarece Curtea Supremă i-a acordat o
redresare adecvată pentru violarea Convenţiei, el a cerut Curţii să scoată cererea de pe rol.

Având în vedere articolul 37 § 1 (a) şi (b) al Convenţiei şi faptul că situaţia reclamantului a fost rezolvată de
către instanţele judecătoreşti naţionale, Curtea a constatat că acesta nu mai doreşte să-şi menţină cererea şi a
decis să o scoată de pe rolul său.



13. 30 septembrie 2008 – PERELIGHIN ŞI ALŢII c. MOLDOVEI (cererea nr. 77611/01 ) – reclamanţii
Dimitrii Perelighin şi surorile sale, Maria Luneva şi Aksenia Lopuhova, s-au plâns că decizia Curţii Supreme
de Justiţie din 30 august 2000, prin care a fost casată hotărârea judecătorească irevocabilă pronunţată în
favoarea lor, a avut ca efect încălcarea drepturilor lor garantate de articolul 6 § 1 al Convenţiei şi articolul 1 al
Protocolului nr. 1 la Convenţie.

La 30 iulie 2008, Guvernul a informat Curtea că, la 27 iunie 2008, reclamanţilor le-au fost eliberate titlurile de
proprietate asupra terenurilor şi că, la 6 mai 2008, ei au primit sumele acordate prin hotărârea din 12
septembrie 2007. Guvernul a susţinut că, deoarece situaţia reclamanţilor a fost redresată, ei nu mai pot
pretinde că sunt „victime” ale violărilor Convenţiei. El a cerut Curţii să respingă pretenţiile reclamanţilor ca
vădit nefondate, în sensul articolului 35 §§ 3 şi 4 al Convenţiei.

La 29 iulie 2008, şi reclamanţii au informat Curtea că lor le-au fost eliberate titlurile de proprietate asupra
terenurilor şi au cerut Curţii să scoată cererea lor de pe rol.

Având în vedere articolul 37 § 1 (a) şi (b) al Convenţiei şi faptul că reclamanţilor le-a fost acordată o redresare
adecvată de către instanţele judecătoreşti naţionale, Curtea a notat că ei nu mai doresc să-şi menţină cererea şi
a decis să o scoată de pe rolul său.



14. 13 noiembrie 2008 – AROMA FLORIS c. MOLDOVEI (cererea nr. 25058/04) – compania reclamantă
Aroma Floris, reprezentat de A. Tănase, s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, de încălcarea
dreptului său de acces la o instanţă în urma neexecutării hotărârilor judecătoreşti din 5 ianuarie 2004 şi 19
februarie 2004.

De asemenea, compania reclamantă a pretins că neexecutarea hotărârilor judecătoreşti din 5 ianuarie 2004 şi
19 februarie 2004 a dus la încălcarea dreptului său la protecţia proprietăţii, garantat de articolul 1 al
Protocolului nr. 1 la Convenţie.

La 28 iunie 2005, compania reclamantă s-a plâns că drepturile sale garantate de articolul 6 § 1 al Convenţiei,
articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie şi articolul 13 al Convenţiei au fost încălcate ca urmare a folosirii
abuzive a procedurilor de revizuire (această cerere a fost înregistrată de către Curte ca o cauză separată).

La 22 septembrie 2008, Guvernul a informat Curtea că, la 19 septembrie 2008, companiei reclamante i-au fost
plătite sumele acordate prin hotărârea din 15 mai 2008. El a considerat că, deoarece companiei reclamante i-a
fost acordată o redresare adecvată, Curtea putea să scoată cererea de pe rolul său.



                                                                                                                 68
La 24 septembrie 2008, şi compania reclamantă a informat Curtea că sumele datorate i-au fost plătite şi a
solicitat Curţii scoaterea cererii sale de pe rol.

Având în vedere articolul 37 § 1 (a) şi (b) al Convenţiei şi faptul că companiei reclamante i-a fost acordată o
redresare adecvată de către instanţele judecătoreşti naţionale, Curtea a notat că compania reclamantă nu mai
doreşte să-şi menţină cererea şi a decis să o scoată de pe rolul său.



15. 18 noiembrie 2008 – BLIDARI c. MOLDOVEI (cererea nr. 2604/05) – reclamantul Maxim Blidari, s-a
plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, de neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate
în favoarea sa. De asemenea, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie,
de încălcarea dreptului său la protecţia proprietăţii prin neexecutarea hotărârilor judecătoreşti.

La 19 februarie 2007, Curtea a primit observaţiile Guvernului cu privire la această cauză. Curtea a expediat
observaţiile reclamantului, care a fost invitat să prezinte comentariile sale scrise până la 10 aprilie 2007. La
cererea reprezentantului reclamantului, Curtea a extins acest termen până la 7 mai 2007.

La 21 mai 2007, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că el nu îl mai reprezintă pe reclamant în
procedurile în faţa Curţii, deoarece clientul său nu i-a prezentat mai multe documente relevante.

La 12 iunie 2007, Curtea a expediat reclamantului scrisoarea primită de la fostul său reprezentant, precum şi
observaţiile Guvernului. Curtea a extins, cu titlu de excepţie, termenul limită pentru depunerea observaţiilor şi
pretenţiilor sale privind satisfacţia echitabilă până la 24 iulie 2007. Curtea nu a primit vreun răspuns.

Printr-o scrisoare recomandată la 13 august 2007, care a fost recepţionată la 30 august 2007, Curtea a avertizat
reclamantul că ea ar putea scoate cererea sa de pe rolul său. Reclamantul nu a răspuns.

În lumina celor de mai sus, potrivit articolului 37 § 1 (a) al Convenţiei, Curtea consideră că reclamantul nu
doreşte să-şi menţină cererea şi Curtea a decis să scoată cererea de pe rolul său.



16. 18 noiembrie 2008 – JUTOV c. MOLDOVEI (cererea nr. 2275/05) – reclamantul Mihail Jitov, s-a
plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul lui de acces la justiţie a fost încălcat prin
neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 17 mai 1994. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 2 al
Convenţiei, că statul era responsabil de moartea fiicei sale.

Printr-o scrisoare din 27 ianuarie 2007, observaţiile Guvernului au fost expediate reclamantului, care a fost
invitat să prezinte ca răspuns, până la 20 martie 2007, observaţiile sale împreună cu pretenţiile privind
satisfacţia echitabilă.

Printr-o scrisoare recomandată din 8 august 2008, reclamantul a fost notificat că perioada acordată pentru
prezentarea observaţiilor sale a expirat la 20 martie 2007 şi că nu a fost solicitată extinderea termenului.
Reclamantul a fost atenţionat despre prevederile articolului 37 § 1 (a) al Convenţiei, potrivit cărora Curtea
poate să scoată cererea de pe rol când există circumstanţe care-i permis să tragă concluzia că reclamantul nu
mai doreşte să menţină cererea. La 8 octombrie 2008, scrisoarea s-a întors cu ştampila oficiului poştal „nu a
fost ridicată”.

Curtea a considerat că, în aceste circumstanţe, reclamantul pare că nu mai doreşte menţinerea cererii, şi a
scos-o de pe rolul său.



17. 03 noiembrie 2009 – ACIK GOZ c. MOLDOVEI (cererea nr. 3586/05) - reclamantul este o ediţie
periodică înregistrată în Comrat. În faţa Curţii reclamantul a fost reprezentat de I. Topal. Printr-o hotărâre
irevocabilă din 9 iunie 2004, Curtea Supremă de Justiţie a sancţionat ziarul pentru defăimare. În faţa Curţii,
reclamantul a pretins violarea art. 10 al Convenţiei.


                                                                                                               69
Printr-o scrisoare din 18 iunie 2007, Curtea a expediat reclamantului observaţiile Guvernului şi i-a solicitat să
prezinte observaţiile sale până la 13 august 2007. Printr-o scrisoare din 21 iunie 2007, înainte de a primi
scrisoare Curţii din 18 iunie 2007, reclamantul s-a interesat de stadiul examinării cererii sale.

Printr-o scrisoare recomandată din 28 aprilie 2008, reprezentantul reclamantului a fost notificat despre
expirarea termenului pentru depunerea observaţiilor şi că nu a fost solicitată o prelungire a termenului. În
scrisoare se menţiona că Curtea putea să scoată cererea de pe rolul său în cazul în care ar fi existat
circumstanţe să se creadă că reclamantul nu mai doreşte continuarea examinării cererii. Reprezentantul
reclamantului a primit această scrisoare la 13 mai 2008, dar nu a urmat nici un răspuns.

Curtea a considerat că, în aceste circumstanţe, reclamantul nu mai doreşte să-şi menţină cererea şi că, în
conformitate cu prevederile art. 37 § 1 al Convenţiei, nu a găsit nici un motiv care ar justifica continuarea
examinării cererii, radiind-o de pe rolul său.



18. 02 februarie 2010 – CHIFORIUC c. MOLDOVEI (cererea nr. 41744/02) - reclamantul, Petru
CHIFORIUC, reprezentat de către V. Constantinov, s-a plâns Curţii de inechitatea procedurilor judecătoreşti
naţionale. Cererea sa a fost comunicată Guvernului, care a prezentat observaţii cu privire la admisibilitate şi
fondul cauzei. Acestea au fost expediate reclamantului pentru a prezenta, la rândul său, observaţii, până la 30
septembrie 2009. Printr-o scrisoare recomandată, Curtea a notificat reprezentantul reclamantului despre
omiterea termenului pentru prezentarea observaţiilor şi că nu a fost solicitat alt termen în acest sens. Nu a
urmat nici un răspuns.

În aceste circumstanţe, Curtea a considerat că reclamantul nu mai doreşte să-şi menţină cererea, în sensul art.
37 § 1 (a) al Convenţiei. Potrivit art. 37 § 1 al Convenţiei, Curtea a notat că nu există circumstanţe speciale
care ar face necesară continuarea examinării cauzei şi a radiat cererea de pe rol.



19. 15 iunie 2010 – BOLDIŞOR c. MOLDOVEI (cererea nr. 10275/07) - reclamantul, Iurie BOLDIŞOR,
reprezentat de către N. Baban, era beneficiarul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile din 7 aprilie 2005, prin
care Judecătoria Edineţ a obligat Ministerul Finanţelor să-i achite MDL 1,516 (EUR 106) cu titlu de
compensaţie pentru dauna morală şi materială cauzată de amendarea sa ilegală. La 5 ianuarie 2007, Ministerul
a achitat reclamantului suma de MDL 1,516.

În faţa Curţii, reclamantul a pretins violarea art. 6 § 1 al Convenţiei şi a art. 1 Protocol nr. 1 la Convenţie.

La 20 aprilie 2009, Curtea a expediat reclamantului observaţiile Guvernului, solicitând observaţii din partea
acestuia până la data de 2 iunie 2009. Reclamantul nu a răspuns.

La 13 noiembrie 2009, Grefa Curţii a mai expediat reclamantului o scrisoare, pe care reprezentantul
reclamantului a primit-o la 23 noiembrie 2009, dar din nou nu a urmat nici un răspuns.

Curtea a considerat că reclamantul nu mai doreşte continuarea examinării cauzei, după cum este prevăzut de
art. 37 § 1 (a) al Convenţiei, şi a radiat-o de pe rol potrivit art. 37 § 1 al Convenţiei.



20. 07 septembrie 2010 – VÎLCU c. MOLDOVEI (cererea nr.15207/07 şi 15861/07) – reclamanţii Mihai
Vîlcu şi Constantin Luchian, reprezentaţi în faţa Curţii de către A. Bîzgu, s-au plâns de neexecutarea unor
hotărâri judecătoreşti definitive în favoarea lor. La 14 iulie 2010, reprezentantul reclamanţilor a notificat
Curtea despre executarea hotărârilor judecătoreşti definitive. El a cerut Curţii scoaterea cererii de pe rolul său.

Curtea a constatat că reclamanţii nu mai doresc să menţină cererea şi a radiat-o de pe rolul său.



III. Decizii de acceptare a declaraţiilor unilaterale de reglementare amiabilă a Guvernului:

                                                                                                                   70
1. 02 octombrie 2007 – STRECHIE c. MOLDOVEI (cererea nr. 21379/04) – reclamanta Nina Strechie s-a
plâns în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei, de durata excesivă a procedurilor, de motivarea insuficientă a
hotărârilor judecătoreşti, de casarea hotărârii judecătoreşti irevocabile din 10 iunie 1996, de încălcarea
principiului egalităţii armelor, deoarece el nu a avut posibilitatea să angajeze un avocat şi să-şi asigure o
apărare corespunzătoare în cauza sa. În temeiul art. 13 combinat cu art. 6 al Convenţiei s-a plâns de faptul că
el nu a avut un recurs efectiv în privinţa pretenţiei sale referitoare la durata procedurilor. În temeiul art. 1 al
Protocolului nr. 1 al convenţiei s-a plâns că în urma hotărârilor judecătoreşti, el a pierdut atât banii săi, cât şi o
parte din casă.

La 26 martie 2007, guvernul a informat Curtea că doreşte să facă o declaraţie unilaterală, cu scopul
reglementării chestiunilor în cauză abordate de această parte a cererii. Reclamantul a solicitat Curţii să respingă
propunerea Guvernului,pe motiv că declaraţia unilaterală era insuficientă în ceea ce priveşte nivelul
compensaţiei propuse, pe care el a considerat-o inadecvată ţinând cont de prejudiciul suferit.

Având în vedere caracterul recunoaşterii din declaraţia unilaterală a guvernului, precum şi suma compensaţiei
propuse (care poate fi considerată rezonabilă în comparaţie cu sumele acordate de către Curte în cauze
similare, luând în consideraţie că doar şase ani şi două luni ale procedurilor din această cauză cad sub
competenţa Curţii), Curtea a considerat că nu mai este justificată continuarea examinării acestei părţi a cererii.

Curtea a luat notă de prevederile declaraţiei Guvernului pârât şi de modalităţile de asigurare a respectării
angajamentelor la care s-au făcut referire aceasta şi a decis să scoată cererea de pe rolul său, în partea în care
acesta se referă la pretenţiile reclamantului privind durata procedurilor, formulate în temeiul art. 6 şi 13 ale
Convenţiei.



2. 04 martie 2008 – BERZOI c. MOLDOVEI (cererea nr. 77612/01) – reclamantul Pavel Berzoi s-a plâns
în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei şi al art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, de casarea de către Curtea
Supremă de Justiţie la 30 august 2000, ca urmare a recursului în anulare depus de adjunctul Procurorului
general, a hotărârii judecătoreşti irevocabile pronunţată în favoarea sa.

La 26 noiembrie 2007, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declaraţie unilaterală cu scopul
reglementării chestiunilor abordate în cerere. El a solicitat Curţii să scoată cererea de pe rol, deoarece a
recunoscut că în urma depunerii de către Procurorul General a recursului în anulare şi admiterii acestuia de
către Curtea Supremă de Justiţie, a avut loc o ingerinţă în drepturile reclamantului garantate de art. 6 § 1 al
Convenţiei şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie şi a fost dispus să plătească reclamantului suma de EUR
3,000 pentru compensarea prejudiciului material şi moral, precum şi cu titlu de costuri şi cheltuieli.
Reclamantul a solicitat Curţii să respingă propunerea Guvernului, pe motiv că el dorea continuarea examinării
cauzei şi ca pe marginea cauzei să fie pronunţată o hotărâre. Curtea a conchis că respectarea drepturilor
omului garantate prin Convenţie şi prin Protocoalele sale nu îi cere să continue examinarea cererii. Curtea a
luat notă de prevederile declaraţiei Guvernului pârât şi de modalităţile de asigurare a respectării
angajamentelor la care s-a făcut referire în aceasta şi a decis să scoată cererea de pe rolul său.



3. 09 decembrie 2008 – GAŞITOI c. MOLDOVEI (cererea nr. 11623/05) – reclamantul Victor Gaşitoi,
reprezentat de R. Zadoinov, a pretins, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că, prin neexecutarea hotărârii
judecătoreşti din 18 aprilie 2001, a fost încălcat dreptul său ca o instanţă să hotărască într-un termen rezonabil
asupra drepturilor sale cu caracter civil, precum şi dreptul său de acces la justiţie.

La 24 iunie 2008, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declaraţie unilaterală în vederea
reglementării chestiunilor abordate în cerere, prin care Guvernul a recunoscut că a avut loc o violare a
drepturilor reclamantului şi a fost gata să-i plătească EUR 2,500 cu titlu de prejudiciu material şi moral,
precum şi costuri şi cheltuieli.

Reclamantul a solicitat Curţii să respingă propunerea Guvernului, pe motiv că el consideră suma propusă de
Guvern insuficientă. În special, el a pretins că prejudiciul material ar trebui să constituie EUR 729, prejudiciul
moral - EUR 2,500 iar costurile şi cheltuielile - EUR 2,500.


                                                                                                                  71
Având în vedere caracterul recunoaşterii din declaraţia unilaterală a Guvernului, precum şi suma compensaţiei
propuse (care poate fi considerată rezonabilă în comparaţie cu sumele acordate de către Curte în cauze
similare), Curtea consideră că nu mai este justificată continuarea examinării cererii şi a decis scoaterea ei de pe
rol.



4. 06 ianuarie 2009 – BEJAN c. MOLDOVEI (cererea nr. 5822/04) – reclamantul Anton Bejan, reprezentat
de V. Iordachi, s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul său de acces la justiţie a fost încălcat
prin executarea întârziată a hotărârii judecătoreşti definitive din 15 octombrie 2003. De asemenea, reclamantul
s-a plâns că executarea întârziată a dus la încălcarea dreptului său la protecţia proprietăţii garantat de art. 1 al
Protocolului nr. 1 la Convenţiei.

La 3 decembrie 2007, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declaraţie unilaterală în vederea
reglementării chestiunilor abordate în cerere, prin care a recunoscut că a avut loc o ingerinţă în drepturile
reclamantului garantate de art. 6 § 1 al Convenţiei şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie şi este gata să
plătească suma de 1,100 lei cu titlu de prejudiciu material, EUR 500 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 900
cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Reclamantul a solicitat Curţii să respingă propunerea Guvernului, pe motiv că el dorea continuarea examinării
cererii şi pronunţarea unei hotărâri.

Având în vedere caracterul recunoaşterii din declaraţia unilaterală a Guvernului, precum şi suma compensaţiei
propuse, Curtea a considerat că nu mai este justificată continuarea examinării cererii şi a scos-o de pe rol.



5. 17 februarie 2009 – RUSU c. MOLDOVEI (cererea nr. 75646/01) – reclamanta Ecaterina Rusu,
reprezentată de James McSweeney, a pretins, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei şi articolului 1 al
Protocolului nr. 1 la Convenţie, că, prin neexecutarea în întregime a hotărârii judecătoreşti definitive din 20
decembrie 1995, a fost încălcat dreptul său de acces la justiţie.

Prin scrisoarea sa din 17 martie 2003, reclamantul s-a mai plâns, în temeiul aceloraşi articole, de casarea ilegală
a acestei hotărâri judecătoreşti de către Curtea Supremă de Justiţie la 19 septembrie 2001.

În continuare, reclamantul a susţinut că, prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti pronunţată în favoarea sa şi
imposibilitatea de a locui în propria casă, au fost încălcate drepturile sale garantate de articolele 3 şi 8 ale
Convenţiei.

La 17 noiembrie 2005 şi la 2 martie 2006, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declaraţie
unilaterală cu scopul reglementării chestiunilor abordate în cerere, prin care Guvernul a recunoscut că a avut
loc o ingerinţă în drepturile reclamantului garantate de art. 6 § 1 al Convenţiei şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la
Convenţie ca urmare a neexecutării hotărârii judecătoreşti din 20 decembrie 1995 până la 19 septembrie 2001,
şi din septembrie 2001 până în prezent, din cauza casării acesteia de către Curtea Supremă de Justiţie; cu titlu
de prejudiciu material s-a angajat să plătească echivalentul valorii casei; cu titlu de prejudiciu moral EUR
6,000; cu titlu de costuri şi cheltuieli 100 EUR.

Reclamantul a solicitat Curţii să respingă propunerea Guvernului, pe motiv că el dorea continuarea examinării
cauzei şi pronunţarea unei hotărâri. În special, el a pretins că hotărârea nu a fost executată timp de zece ani şi
că prejudiciul material ar trebui să constituie EUR 805,161, reprezentând venitul pe care el l-ar fi obţinut din
închirierea casei. El a mai pretins EUR 110,000 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 5,675 cu titlu de costuri şi
cheltuieli.

Având în vedere caracterul recunoaşterii din declaraţia unilaterală a Guvernului, precum şi suma compensaţiei
propusă de guvern, Curtea a considerat că nu mai este justificată continuarea examinării cererii.

În ceea ce priveşte pretenţiile reclamantului formulate în temeiul articolelor 3 şi 8 ale Convenţiei, în lumina
tuturor materialelor pe care le deţine, şi având în vedere chestiunile deplânse ce ţin de competenţa sa, Curtea a
constatat că acestea nu relevă vreo aparenţă de încălcare a drepturilor şi libertăţilor garantate prin Convenţie.

                                                                                                                72
Curtea a decis să scoată cererea de pe rolul său în partea ce se referă la pretenţiile formulate în temeiul art. 6 §
1 al Convenţiei şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Restul cererii a fost declarat inadmisibil.



06. 01 decembrie 2009 – COMITETUL HELSINKI PENTRU DREPTURILE OMULUI (cererea nr.
67300/01) - reclamantul este o organizaţie neguvernamentală din Moldova, reprezentată în faţa Curţii de Ş.
Urîtu.

Organizaţia reclamantă s-a plâns la Curte de încălcarea drepturilor sale prevăzute de art. 8 al Convenţiei
(dreptul la respectarea vieţii private şi de familie), pe motiv că, între 17 şi 19 iulie 2000, convorbirile sale
telefonice au fost interceptate şi că legislaţia naţională nu prevedea suficiente măsuri de asigurare împotriva
interceptării abuzive a conversaţiilor telefonice.

După ce cererea a fost comunicată Guvernului, organizaţia reclamantă nu a depus observaţiile sale cu privire
la admisibilitate şi fondul cauzei în termenul limită indicat de Curte. La 14 iunie 2004, preşedintele Secţiunii a
Patra, căreia i-a fost alocată cererea spre examinare, a decis că observaţiile organizaţiei reclamante, care au fost
prezentate în afara termenului limită, să nu fie incluse pentru examinare în dosarul de la Curte. La 24 mai
2005, organizaţia reclamantă a prezentat observaţii suplimentare în răspuns la întrebările suplimentare
formulate de Curte şi adresate părţilor. La 17 martie 2009, Curtea a decis că fondul cauzei va fi examinat
concomitent cu admisibilitatea acesteia şi a invitat organizaţia reclamantă să prezinte observaţiile sale însoţite
de pretenţiile de satisfacţie echitabilă până la 16 aprilie 2009. Organizaţia reclamantă nu a prezentat nici un fel
de observaţii până la acest termen.

La 8 octombrie 2009, Guvernul a prezentat Curţii o declaraţie unilaterală, în care s-a referit la constatările
Curţii în hotărârea Iordachi şi Alţii c. Moldovei (10 februarie 2009, cererea nr. 25198/02) şi a recunoscut că a
existat o ingerinţă în drepturile reclamantului garantate de Convenţie, deoarece legislaţia naţională nu
prevedea o protecţie adecvată împotriva abuzurilor de putere în domeniul interceptării convorbirilor
telefonice. Guvernul a notat omisiunea organizaţiei reclamante de a prezenta observaţii în termenul indicat de
Curte şi constatările Curţii în cauza Iordachi şi Alţii c. Moldovei, în care reclamanţii au invocat pretenţii similare,
şi a solicitat radierea.

Curtea a luat act de conţinutul declaraţiei unilaterale a Guvernului şi a considerat că, având în vedere
constatările sale în cauza Iordachi şi Alţii c. Moldovei, precum şi omisiunea organizaţiei reclamante de a prezenta
observaţiile solicitate în termen, nu mai este necesară continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 al Convenţiei),
radiind-o de pe rol.



07. 05 ianuarie 2010 – X. c. MOLDOVEI (cererea nr. 37507/02) - reclamantul s-a plâns în faţa Curţii de
violarea art. 3 al Convenţiei, pe motiv că a fost maltratat de ofiţerii de poliţie şi de personalul din închisoarea
nr. 5 din Cahul şi din cauza condiţiilor inumane de detenţie şi pentru că în închisoare ar fi fost infectat
deliberat cu hepatite şi sifilis; violarea art. 5 § 1 al Convenţiei, violarea art. 6 § 1 al Convenţiei, din cauza
duratei procedurilor şi pe motiv că un martor din partea sa nu a fost audiat; violarea art. 8 al Convenţiei pe
motiv că corespondenţa sa a fost interceptată de autorităţi; violarea art. 13 al Convenţiei combinat cu toate
articolele menţionate mai sus şi violarea art. 34 al Convenţiei pe motiv că procurorul a refuzat să-i elibereze
copia unui document.

Pretenţiile reclamantului privind infectarea cu hepatite, neaudierea martorului său şi în baza art. 34 al
Convenţiei au fost respinse de Curte ca fiind în mod vădit neîntemeiate, în conformitate cu art. 35 §§ 3 şi 4
Convenţiei. Curtea a notat că reclamantul nu a demonstrat când el s-a infectat cu hepatitele B şi D, înainte sau
după detenţie. Mai mult ca atât, potrivit istoriei medicale a reclamantului, acesta suferea de un număr de boli
sexual-transmisibile înainte de a fi arestat, ceea ce sporeşte probabilitatea că a fost deja infectat până la
detenţie. În ceea ce priveşte pretenţia privind violarea art. 5 § 1 al Convenţiei, reclamantul nu a explicat în
observaţiile sale cum acesta a avut loc. Referitor la audierea martorului (M.) din partea reclamantului, acesta a
depus declaraţii care dovedeau vinovăţia reclamantului. Curtea Supremă de Justiţie a examinat declaraţiile
scrise ale acestui martor. În ceea ce priveşte pretenţia privind violarea art. 34 al Convenţiei, reclamantul s-a

                                                                                                                   73
plâns că procurorul nu a vrut să expedieze avocatul reclamantului o copie a unei declaraţii unui deţinut care ar
fi văzut cum reclamantul era bătut de poliţie, dar l-a invitat personal la procuratură pentru a lua acea copie.
Curtea a notat că reclamantul nu i-a expediat nici adresarea sa şi nici răspunsul procurorului. Totuşi, chiar
dacă acest schimb de scrisori a avut loc, Curtea nu ştie dacă acea declaraţie urma să fie folosită în procedura la
nivel naţional sau la procedura în faţa Curţii.

Printr-o scrisoare din 21 ianuarie 2008, Guvernul a expediat Curţii o declaraţie unilaterală, prin care Guvernul
a recunoscut violarea art. 3 al Convenţiei (în privinţa tratamentului inuman şi degradant, a omisiunii
autorităţilor de a organiza o anchetă efectivă şi a condiţiilor de detenţie), a art. 6 § 1 al Convenţiei (din cauza
duratei procedurilor), a art. 8 al Convenţiei (interceptarea corespondenţei sale de către autorităţi) şi a art. 13 al
Convenţiei combinat cu toate articolele menţionate mai sus. Guvernul s-a obligat să plătească
reclamantului ex gratia EUR 10,000 pentru orice daună cauzată acestuia, în termen de 3 luni de la radierea
cererii de către Curte printr-o decizie. Reclamantul a cerut continuarea examinării cauzei.

Curtea a observat că părţile nu au putut ajunge la un acord comun. Ea a notat că, în anumite circumstanţe, ea
poate să radieze o cerere, potrivit art. 37 § 1 (c), în temeiul unei declaraţii unilaterale a Guvernului pârât, chiar
dacă reclamantul doreşte continuarea examinării cauzei. În acest scop, Curtea va examina declaraţia prin
prisma principiilor ce decurg din jurisprudenţa sa (a se vedea Tahsin Acar v. Turkey, [GC], nr. 26307/95, §§
75-77, ECHR 2003-VI); şi Melnic v. Moldova, nr. 6923/03, §§ 22-25, 14 noiembrie 2006).

În ceea ce priveşte circumstanţele acestei cauze, Curtea notează că, într-un număr de cauze, ea a specificat
natura şi extinderea obligaţiilor care revin statului pârât potrivit art. 3, 6, 8 şi 13 al Convenţiei (a se
vedea Corsacov v. Moldova, §§ 54-67 şi 68-76, 4 aprilie 2006; Ciorap v. Moldova, §§ 62-71 şi 99-104, 19 iunie
2007; Ostrovar v. Moldova, §§ 97-102, 13 septembrie 2005; şi Modârcă v. Moldova, 10 mai 2007). Acolo
unde Curtea a constatat o violare a acestor articole, ea a acordat o satisfacţie echitabilă, mărimea căreia
depindea de particularităţile cauzei. Curtea a notat că, luând în consideraţie natura recunoaşterilor conţinute în
declaraţia unilaterală a Guvernului, precum şi mărimea compensaţiei propuse, Curtea consideră că propunerea
Guvernului pare a fi rezonabilă în comparaţie cu ceea ce a fost acordat de Curte în cauze similare. Curtea
consideră că nu există motive care ar justifica continuarea examinării cererii, radiind cererea de pe rolul său
potrivit art. 37 § 1 al Convenţiei.



08. 19 ianuarie 2010 – FILIMONOVA c. MOLDOVEI (cererea nr. 21136/03) - reclamanta, Natalia
FILIMONOVA, a invocat în faţa Curţii violarea art. 6 § 1 al Convenţiei şi a art. 1 Protocol nr. 1 la Convenţie,
pe motiv de neexecutare parţială a hotărârii judecătoreşti din 31 mai 2002, prin care Tribunalul Chişinău a
obligat Piaţa din Orhei să plătească reclamantei salariul pentru lipsa forţată de la locul de muncă între 25
decembrie 2001 şi 31 mai 2002, precum şi pe motiv de suspendare a executării hotărârii judecătoreşti din 3
iunie 2003, prin care Judecătoria Orhei a obligat să plătească reclamantei salariul pentru lipsa forţată de la
locul de muncă între 31 mai 2002 şi 14 martie 2003. De asemenea, reclamanta a invocat violarea art. 13 al
Convenţiei, deoarece nu a dispus de recursuri efective la nivel naţional pentru a se plânge de violarea art. 6 § 1
al Convenţiei şi a art. 1 Protocol nr. 1 la Convenţie. Guvernul a susţinut că toate sumele acordate reclamantei
prin hotărâri judecătoreşti definitive i-au fost achitate, anexând documente de achitare din partea Pieţii din
Orhei şi a Departamentului de Executare.

La 14 septembrie 2007, Guvernul a expediat Curţii o declaraţie unilaterală, prin care a recunoscut că hotărârile
au fost executate tardiv şi că a avut loc violarea articolelor invocate de reclamantă şi a oferit EUR 100 pentru
daună materială, EUR 500 pentru dauna morală cauzată şi câte EUR 20 pentru costuri şi cheltuieli, sume care
urmează a fi achitate în termen de 3 luni de la radierea cererii de către Curte printr-o decizie. La 26 mai 2008,
Curtea a recepţionat o scrisoare din partea reclamantei, prin care aceasta a susţinut că hotărârile nu au fost
executate pe deplin şi a cerut continuarea examinării cauzei.

Curtea a observat că părţile nu au putut ajunge la un acord comun. Ea a notat că, în anumite circumstanţe, ea
poate să radieze o cerere, potrivit art. 37 § 1 (c), în temeiul unei declaraţii unilaterale a Guvernului pârât, chiar
dacă reclamantul doreşte continuarea examinării cauzei. În acest scop, Curtea va examina declaraţia prin
prisma principiilor ce decurg din jurisprudenţa sa (a se vedea Tahsin Acar v. Turkey, [GC], nr. 26307/95, §§
75-77, ECHR 2003-VI); şi Melnic v. Moldova, nr. 6923/03, §§ 22-25, 14 noiembrie 2006).



                                                                                                                 74
În ceea ce priveşte circumstanţele acestei cauze, Curtea notează că, într-un număr de cauze, ea a specificat
natura şi extinderea obligaţiilor care revin statului pârât potrivit art. 6 § 1 al Convenţiei şi art. 1 al Protocolului
nr. 1 la Convenţie la executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive în favoarea reclamantului. Acolo unde
Curtea a constatat o violare a acestor articole, ea a acordat o satisfacţie echitabilă, mărimea căreia depindea de
particularităţile cauzei. Curtea a notat că, luând în consideraţie natura recunoaşterilor conţinute în declaraţia
unilaterală a Guvernului, precum şi mărimea compensaţiei propuse, Curtea consideră că propunerea
Guvernului pare a fi rezonabilă în comparaţie cu ceea ce a fost acordat de Curte în cauze similare. Deşi
sumele pentru costuri şi cheltuieli sunt destul de joase, Curtea a observat că reclamanta nu a avut un
reprezentant. Curtea consideră că nu există motive care ar justifica continuarea examinării cererii, radiind
cererea de pe rolul său potrivit art. 37 § 1 al Convenţiei.



09. 02 februarie 2010 – URSU c. MOLDOVEI (cererea nr. 28534/03) - reclamanta, Ana URSU,
reprezentată de N. Daniliuc, s-a plâns în faţa Curţii de executarea întârziată, la 21 august 2003, a unei hotărâri
judecătoreşti irevocabile din 11 iunie 2001, prin care consiliul local Ialoveni a fost obligat să acorde
reclamantei un lot de pământ. Reclamanta a pretins violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces
echitabil) şi a art. 1 Protocol nr. 1 al Convenţiei (protecţia proprietăţii).

La 26 ianuarie 2007, Guvernul a prezentat Curţii o declaraţie unilaterală, prin care a recunoscut violarea
Convenţiei şi s-a obligat să achite reclamantei EUR 700 cu titlu de orice daună materială şi morală, precum şi
cu titlu de costuri şi cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea cererii.

La 25 martie 2007, reprezentantul reclamantei şi-a exprimat dezacordul cu mărimea sumei acordate,
considerând că e prea mică, informând Curtea că, în 2006, reclamanta a iniţiat proceduri de obţinere a
compensaţiilor pentru executare tardivă. La 19 februarie 2009, Guvernul a informat Curtea că acele proceduri
erau încă pendinte.

La 28 octombrie 2009, Guvernul a modificat suma propusă la EUR 1,200 cu titlu de orice daună materială şi
morală, precum şi cu titlu de costuri şi cheltuieli. Reclamanta nu a comentat.

Având în vedere natura recunoaşterii Guvernului privind violarea Convenţiei, precum şi mărimea sumei
propuse, care este comparabilă cu sumele acordate de Curte în cauze similare, Curtea a considerat că nu este
justificată continuarea examinării cauzei (art. 37 § 1 (c) al Convenţiei) şi a radiat cererea de pe rol.



10. 02 februarie 2010 – SANDU c. MOLDOVEI (cererea nr.29729/07) - reclamanta, Nadejda SANDU,
reprezentată în faţa Curţii de către V. Tarnovschi, era beneficiara unei hotărâri judecătoreşti irevocabile din 12
aprilie 2006, prin care angajatorul său era obligat să o reangajeze şi să-i plătească MDL 13,940 pentru daune
materiale şi MDL 1,901 pentru daune morale (în total EUR 1,273 la acel moment). Hotărârea nu a fost
executată până în prezent.

Reclamanta a pretins violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) și a art. 1 Protocol nr. 1
al Convenţiei pe motiv de neexecutare a hotărârii judecătoreşti în favoarea sa din 12 aprilie 2006, precum şi
violarea art. 13 al Convenţiei (dreptul la un recurs efectiv), pretinzând că nu a dispus de vreun recurs efectiv
pentru a obţine executarea hotărârii.

La 20 februarie 2009, Guvernul a prezentat Curţii o declaraţie unilaterală, prin care a recunoscut violarea
Convenţiei şi s-a obligat să achite reclamantei EUR 3,000 cu titlu de orice daună materială şi morală, precum
şi cu titlu de costuri şi cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea cererii.

La 31 martie 2009, reprezentantul reclamantei şi-a exprimat dezacordul cu mărimea sumei acordate,
considerând că e prea mică, solicitând EUR 14,495 pentru daune materiale şi EUR 6,000 pentru daune
morale.

Având în vedere natura recunoaşterii Guvernului privind violarea Convenţiei, precum şi mărimea sumei
propuse, care este comparabilă cu sumele acordate de Curte în cauze similare, Curtea a considerat că nu este
justificată continuarea examinării cauzei (art. 37 § 1 (c) al Convenţiei) şi a radiat cererea de pe rol.

                                                                                                                   75
11. 16 martie 2010 – LAZO c. MOLDOVEI (cererea nr. 45602/07) - reclamanta, Svetlana LAZO,
reprezentată în faţa Curţii de către Janeta Hanganu, era beneficiara unei hotărâri judecătoreşti irevocabile din
23 mai 2007, prin care angajatorul său era obligat să o reangajeze şi să-i plătească echivalentul în lei
moldoveneşti a EUR 1,273 pentru daune materiale şi morale. Hotărârea a fost executată la 1 august 2008.

Reclamanta a pretins violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) şi a art. 1 Protocol nr. 1
al Convenţiei pe motiv de executare tardivă a hotărârii judecătoreşti în favoarea sa din 23 mai 2007, precum şi
violarea art. 13 al Convenţiei (dreptul la un recurs efectiv), pretinzând că nu a dispus de vreun recurs efectiv
pentru a obţine executarea hotărârii.

La 20 noiembrie 2008, reclamanta a informat Curtea că, la 7 decembrie 2007, Judecătoria Buiucani a examinat
cererea sa privind acordarea compensaţiilor pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti şi i-a acordat
echivalentul în lei a EUR 1,839 pentru daune materiale, morale şi costuri şi cheltuieli. Reclamanta a informat
Curtea că îşi menţine cererea sa pe rolul Curţii privind compensaţia pentru daunele morale.

La 20 februarie 2009, Guvernul a prezentat Curţii o declaraţie unilaterală, prin care a recunoscut violarea
Convenţiei şi s-a obligat să achite reclamantei EUR 400 cu titlu de daună morală, în termen de 3 luni de la
radierea cererii. Reprezentanta reclamantei şi-a exprimat dezacordul cu mărimea sumei acordate, considerând
că e prea mică.

Având în vedere natura recunoaşterii Guvernului privind violarea Convenţiei, precum şi mărimea sumei
propuse, care este comparabilă cu sumele acordate de Curte în cauze similare, Curtea a considerat că nu este
justificată continuarea examinării cauzei (art. 37 § 1 (c) Convenţiei) şi a radiat cererea de pe rol.



12. 16 martie 2010 – STEPULEAC c. MOLDOVEI (cererile nr. 20269/09 şi 24065/09) - reclamanţii,
Gheorghe şi Anatol STEPULEAC, reprezentaţi de către Janeta Hanganu şi Ana Ursachi, au fost arestaţi la 9
aprilie 2009, în urma protestelor care au avut loc la Chişinău la 7 aprilie 2009, fiind acuzaţi de participarea la
dezordini în masă cu scopul de a uzurpa puterea de stat.

În faţa Curţii, reclamanţii au pretins violarea art. 5 § 1 al Convenţiei, pe motiv că ei au fost arestaţi în absenţa
oricăror suspiciuni rezonabile precum că ar fi comis o infracţiune şi pe motiv că li s-a propus să fie eliberaţi
imediat în schimbul semnării unor declaraţii precum că ei au fost plătiţi de opoziţie pentru a participa la
proteste, precum şi violarea art. 5 § 3 al Convenţiei, deoarece instanţele de judecată nu au prezentat motive
suficiente şi relevante la eliberarea şi prelungirea mandatelor lor de arest, în schimbul stabilirii arestului la
domiciliu.

La 29 octombrie 2009, Guvernul a prezentat Curţii o declaraţie unilaterală, prin care a informat Curtea că, la
30 septembrie 2009, Ministerul Justiţiei a organizat o conferinţă de presă, la care a invitat reclamanţii ce s-au
plâns de evenimentele din 7 aprilie 2009 şi reprezentanţii mass-media. Ministerul Justiţiei a făcut o declaraţie
publică, prin care a exprimat regretele privind evenimentele care au urmat după 7 aprilie 2009, în special în
privinţa tuturor persoanelor care au fost implicate în aceste evenimente, inclusiv şi reclamanţii. Guvernul a
recunoscut violarea art. 5 § 1 (c) al Convenţiei şi a art. 5 § 3 al Convenţiei şi s-a obligat să achite primului
reclamant o sumă totală de EUR 6,000, iar celui de-al doilea – o sumă totală EUR 4,000, în termen de 3 luni
de la radierea cererii. La 10 decembrie 2009, Guvernul a modificat suma propusă celui de-al doilea reclamant
la EUR 6,000.

Reprezentantele reclamanţilor au cerut Curţii să respingă propunerea Guvernului pe motiv că urmărirea
penală pe numele lor nu era încetată şi că Guvernul nu a recunoscut că persoane inocente, ca şi reclamanţii,
au fost arestate şi persecutate fără nici un temei legal decât persecuţia în sine.

Curtea a notat că cererile reclamanţilor la Curte nu se refereau la stabilirea vinovăţiei acestora, dar mai degrabă
conformarea autorităţilor cu prevederile art. 5 § 1 şi 5 § 3 al Convenţiei, la care Guvernul s-a referit expres în
declaraţia sa. Având în vedere natura recunoaşterii Guvernului privind violarea al Convenţiei, precum şi
mărimea sumei propuse, care este comparabilă cu sumele acordate de Curte în cauze similare, Curtea a


                                                                                                                76
considerat că nu este justificată continuarea examinării cererilor (art. 37 § 1 (c) al Convenţiei) şi a radiat
cererea de pe rol.

Având în vedere complexitatea cauzelor şi volumul de lucru prestat de către reprezentantele reclamanţilor,
Curtea a acordat reclamanţilor câte EUR 1,000 cu titlu de costuri şi cheltuieli.



13. 23 martie 2010 – TIMPUL DE DIMINEAŢĂ c. MOLDOVEI (cererea nr. 16674/06) - Procedurile A.
Printr-o hotărâre irevocabilă din 24 mai 2005, Judecătoria Buiucani a obligat ziarul „Timpul Info-Magazin” să
publice o dezminţire, în urma publicării unui articol privind actele de corupţie în cadrul Ministerului
Afacerilor Interne.

În acelaşi timp, „Timpul Info-Magazin” a fost implicat în alt set de proceduri de defăimare, care au culminat
cu hotărârea Curte Timpul Info-Magazin şi Anghel c. Moldovei (cererea nr. 42864/05, 27 noiembrie 2007), în
care a fost constatată violarea art. 10 al Convenţiei. În procedurile la nivel naţional, o instanţă de judecată a
pus sechestru pe conturile bancare şi bunurile ziarului şi, ca rezultat, ziarul a fost forţat să-şi suspende
activitatea. Totuşi, ziarul nu a lichidat entitatea juridică „Timpul Info-Magazin”. A fost creată o nouă persoană
juridică „Timpul de Dimineaţă”, în care a fost inclus personalul de la „Timpul Info-Magazin”.

În faţa Curţii, ziarul reclamant s-a plâns că procedurile A nu au fost echitabile, după cum este garantat de art.
6 al Convenţiei, deoarece a fost implicat în proceduri la care nu a fost parte şi nu a avut posibilitatea să se
apere. În ceea ce priveşte procedurile B, reclamantul a pretins violarea art. 10 al Convenţiei, deoarece statul nu
şi-a respectat obligaţia pozitivă de a proteja libertatea de exprimare.

La 15 decembrie 2009, Curtea a primit o declaraţie din partea Guvernului, prin care acesta recunoştea
încălcarea drepturilor reclamantului în sensul art. 6 al Convenţiei, în urma deciziei Curţii de Apel Chişinău din
16 martie 2006, prin care a desemnat ziarul reclamant în calitate de succesor al ziarului „Timpul Info-
Magazin”, pe motiv că ambele ziare aveau aceeaşi adresă şi acelaşi redactor-şef. De asemenea, Guvernul a
recunoscut că a avut loc violarea art. 10 al Convenţiei în urma acţiunilor violente ale reprezentanţilor
religioase, care nu au fost oprite şi penalizate prompt şi efectiv de către autorităţi. Guvernul a declarat că
simpla recunoaştere a violării constituie prin sine o satisfacţie echitabilă şi, în cazul în care reclamantul va
disputa acest aspect, lasă la discreţia Curţii determinarea sumei compensaţiei. La 2 februarie 2010, Curtea a
primit o declaraţie semnată de către ziarul reclamant, prin care acesta a acceptat declaraţia Guvernului şi a
declarat că nu mai are pretenţii faţă de Guvern în privinţa acestei cereri.

Având în vedere natura recunoaşterii Guvernului privind violarea Convenţiei, Curtea a considerat că nu este
justificată continuarea examinării cauzei (art. 37 § 1 (c) al Convenţiei) şi a radiat cererea de pe rol.



14. 27 aprilie 2010 – BOGATU c. MOLDOVEI (cererea nr.36748/05) - reclamanta, Viorica BOGATU,
reprezentată în faţa Curţii de către Vl. Gribincea, la momentul evenimentelor era jurnalistă la compania de
stat „Teleradio-Moldova”. În 2004, în urma numeroaselor proteste împotriva cenzurii în cadrul companiei,
Guvernul a decis să reorganizeze compania. A fost luată decizia de a organiza un nou concurs de angajare
pentru toţi jurnaliştii şi, în urma concursului, jurnaliştii care anterior au protestat împotriva cenzurii nu au fost
selectaţi. Printre aceşti jurnalişti se afla şi reclamanta.

Următoarea zi după anunţarea rezultatelor concursului, circa o sută de jurnalişti au organizat o conferinţă de
presă şi au protestat împotriva rezultatelor concursului. În aceeaşi zi, Comisariatul General de Poliţie a
sancţionat reclamanta pentru comiterea contravenţiei administrative de participare la o demonstraţie
neautorizată. În octombrie 2004, Judecătoria Centru a constatat vinovăţia reclamantei şi i-a stabilit o amendă
de MDL 180 (EUR 14). În noiembrie 2004, Curtea de Apel Chişinău a respins recursul reclamantei, în
absenţa acesteia.

În faţa Curţii, reclamanta a invocat violarea art. 6 al Convenţiei, pe motiv că nu a fost citată la şedinţa de
judecată la care a fost examinată cererea sa de recurs. De asemenea, reclamanta a pretins violarea art. 11 al
Convenţiei, considerând că sancţiunea care i-a fost impusă i-a încălcat dreptul la libertatea de întrunire.


                                                                                                                 77
La 12 februarie 2009, Guvernul a informat Curtea despre o declaraţie unilaterală a sa, potrivit căreia,
Guvernul a recunoscut încălcarea dreptului reclamantei prevăzut de art. 6 § 1 al Convenţiei şi a propus
reclamantei să-i achite compensaţii de EUR 1,000 cu titlu de daune morale şi EUR 850 cu titlu de costuri şi
cheltuieli. Guvernul nu a recunoscut violarea art. 11 al Convenţiei şi a solicitat Curţii să respingă acest capăt
de cerere ca inadmisibil.La 8 iunie 2009, reclamanta a cerut Curţii să nu admită declaraţia Guvernului,
deoarece acesta nu a recunoscut violarea art. 11 al Convenţiei.

La 15 iulie 2009, Guvernul a modificat declaraţia sa iniţială, admiţând că a avut loc şi violarea art. 11 al
Convenţiei şi a propus o compensaţie de EUR 4,300 pentru orice daună cauzată şi cu titlu de costuri şi
cheltuieli.

Ulterior, reclamanta a considerat că Curtea ar fi trebuit să respingă declaraţia Guvernului, deoarece aceasta nu
era suficientă pentru a anula antecedentele reclamantei în urma sancţionării administrative şi pentru că
Guvernul nu a informat Procuratura Generală, Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Afacerilor
Interne despre motivele pentru care a recunoscut violarea Convenţiei. Suplimentar, reclamanta a menţionat că
Guvernul nu a adoptat măsuri legislative pentru a renunţa la faptul notificării autorităţilor locale despre
organizarea demonstraţiilor spontane. De asemenea, reclamanta şi-a exprimat dezacordul vis-à-vis de suma
propusă cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Guvernul a declarat că, potrivit Legii cu privire la Agentul Guvernamental, Agentul este obligat să anunţe
autorităţile direct responsabile de violarea Convenţiei constatate în hotărârile sau deciziile Curţii. Totuşi, este
inutile de a stipula acest fapt într-o declaraţie unilaterală. Agentul a mai adăugat că reclamanta nu avea
antecedente, potrivit datelor MAI şi că noua lege din 2008 privind întrunirile reglementa problema
demonstraţiilor spontane.

Având în vedere natura recunoaşterii Guvernului privind violarea Convenţiei, precum şi mărimea sumei
propuse, care este comparabilă cu sumele acordate de Curte în cauze similare, Curtea a considerat că nu este
justificată continuarea examinării cauzei (art. 37 § 1 (c) al Convenţiei) şi a radiat cererea de pe rol.



15. 18 mai 2010 – CROITORU c. MOLDOVEI (cererea nr. 29755/07) - reclamantul, Dumitru
CROITORU, reprezentat în faţa Curţii de către I. Stoian, era beneficiarul unei hotărâri judecătoreşti definitive
din 20 noiembrie 1997, prin care Judecătoria Cantemir a obligat Ministerul Afacerilor Interne să-i achite MDL
1,408 (EUR 204).

Reclamantul a pretins violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) şi a art. 1 Protocol nr. 1
al Convenţiei (protecţia proprietăţii), pe motiv de neexecutare a hotărârii judecătoreşti în favoarea sa.
Suplimentar, reclamantul a invocat şi violarea art. 6 § 3 (b) şi (c) al Convenţiei, fără a aduce detalii.

La 7 aprilie 2009, Guvernul a informat Curtea despre o declaraţie unilaterală a sa, potrivit căreia, Guvernul a
recunoscut încălcarea drepturilor reclamantului garantate de Convenţie în urma neexecutării hotărârii
judecătoreşti din 20 noiembrie 1997. Guvernul s-a obligat să achite reclamantului EUR 2,500 cu titlu de orice
daună materială şi morală, precum şi cu titlu de costuri şi cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea cererii.

Reclamantul nu a prezentat nici un comentariu la declaraţia unilaterală a Guvernului.

Având în vedere natura recunoaşterii Guvernului privind violarea Convenţiei în urma neexecutării hotărârii
judecătoreşti, precum şi mărimea sumei propuse, care este comparabilă cu sumele acordate de Curte în cauze
similare, Curtea a considerat că nu este justificată continuarea examinării cauzei (art. 37 § 1 (c) al Convenţiei)
şi a radiat acest capăt de cerere de pe rol.

În ceea ce priveşte plângerea de violare a art. 6 § 3 (b) şi (c) al Convenţiei, Curtea a reamintit că art. 6 § 3 se
aplică doar în procedurile legate de investigarea penală, ceea ce nu a existat în cauza reclamantului. Astfel,
acest capăt de cerere este incompatibil ratione materiae cu prevederile Convenţiei şi trebuie să fie respinsă
potrivit art. 35 §§ 3 şi 4 al Convenţiei.




                                                                                                                78
16. 01 iunie 2010 – FUSU c. MOLDOVEI (cererea nr.33238/06) – reclamanta Corina Fusu, reprezentată în
faţa Curţii de către Dorin Chirtoacă, s-a plâns de violarea art. 6, 10, 11 şi 13 ale Convenţiei.

La 31 decembrie 2010, Guvernul a informat Curtea despre o declaraţie unilaterală a sa, potrivit căreia,
Guvernul a recunoscut încălcarea drepturilor reclamantului garantate de art. 11 a Convenţiei. Guvernul s-a
obligat să achite reclamantului EUR 3,000 cu titlu de orice daună materială şi morală, precum şi cu titlu de
costuri şi cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea cererii.

Reclamantul nu a prezentat nici un comentariu la declaraţia unilaterală a Guvernului.

Având în vedere natura recunoaşterii Guvernului privind violarea Convenţiei în urma neexecutării hotărârii
judecătoreşti, precum şi mărimea sumei propuse, care este comparabilă cu sumele acordate de Curte în cauze
similare, Curtea a considerat că nu este justificată continuarea examinării cauzei (art. 37 § 1 (c) al Convenţiei)
şi a radiat acest capăt de cerere de pe rol.



17. 08 iunie 2010 – POPESCU c. MOLDOVEI (cererea nr. 11367/06) - reclamantul, Nicolae POPESCU,
reprezentat în faţa Curţii de către Roman Zadoinov, la momentul evenimentelor era directorul unei companii
de stat. În 2005, împotriva lui a fost iniţiată o urmărire penală privind însuşirea ilegală a MDL 35,584. Înainte
de iniţierea urmăririi penale, judecătorul de instrucţie a autorizat interceptarea convorbirilor telefonice ale
reclamantului pe 30 de zile. În 2006, reclamantul a fost informat despre interceptarea convorbirilor.
Reclamantul a contestat la Judecătoria Buiucani legalitatea măsurii de interceptare a convorbirilor. Acţiunea a
fost respinsă pe motiv că măsura respectivă a fost aplicată potrivit legii.

În faţa Curţii, reclamantul a pretins violarea art. 6 al Convenţiei, pe motiv că nu a avut acces la materialele
dosarului, că judecătorul nu a fost independent şi imparţial şi că nu a avut aceleaşi drepturi ca şi procurorul în
proces. Reclamantul a mai invocat violarea art. 8 al Convenţiei în urma interceptării convorbirilor sale,
precum şi a art. 13 al Convenţiei combinat cu art. 8 al Convenţiei.

La 1 februarie 2010, Guvernul a informat Curtea că, în lumina recentei jurisprudenţe a Curţii în
cauza Iordachi şi Alţii c. Moldovei (cererea nr. 25198/02, hotărâre din 10 februarie 2009), el a recunoscut că a
avut loc încălcarea drepturilor prevăzute de art. 8 al Convenţiei în această cauză, deoarece legislaţia privind
interceptarea convorbirilor nu oferea suficiente garanţii împotriva abuzului. Guvernul a oferit reclamantului
EUR 2,000 cu titlu de daune morale şi costuri şi cheltuieli.

La 6 mai 2010, reprezentantul reclamantului a solicitat Curţii să respingă declaraţia unilaterală a Guvernului,
pe motiv că sumele propuse nu erau suficiente, care ar fi trebuit să constituie EUR 3,000 cu titlu de daune
morale şi EUR 2,800 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Având în vedere natura recunoaşterii Guvernului privind violarea Convenţiei, precum şi mărimea sumei
propuse, care este comparabilă cu sumele acordate de Curte în cauze similare, Curtea a considerat că nu este
justificată continuarea examinării cauzei (art. 37 § 1 (c) al Convenţiei) şi a radiat cererea de pe rol.



18. 19 octombrie 2010 – SMOLEI c. MOLDOVEI (cererea nr. 246/05) – reclamantul Constantin Smolei s-
a plâns de violarea dreptului de acces la justiţie prin prisma art. 6 a Convenţiei, că instanţele naţionale nu au
fost imparţiale şi independente, precum şi de violarea art. 1 al Protocolului nr. 1, deoarece instanţele naţionale
i-au respins acţiunea patrimonială.

La 16 august 2010, Guvernul a propus să facă o declaraţie unilaterală prin care a recunoscut violarea art. 6 § 1
al Convenţiei în ceea ce priveşte accesul la justiţie şi a oferit în scopul reglementării amiabile suma de EUR
1,000 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 100 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

La 06 septembrie 2010, reclamantul a solicitat Curţii să respingă propunerea Guvernului, pe motiv că suma
propusă de Guvern este prea mică



                                                                                                               79
Având în vedere caracterul recunoaşterii din declaraţia unilaterală a Guvernului, precum şi suma compensaţiei
propuse, Curtea a considerat că nu mai este justificată continuarea examinării acestui capăt de cerere şi a scos-
o de pe rol.

În ceea ce priveşte restul pretenţiilor, Curtea le-a respins ca nefondate şi a declarat cererea inadmisibilă.



19. 02 noiembrie 2010 – ASOCIAŢIA PENTRU LICHIDAREA CONSECINŢELOR PACTULUI
MOLOTOV-RIBBENTROP c. MOLDOVEI (cererea nr. 32118/06) – reclamantul Asociaţia pentru
lichidarea Pactului Molotov-Ribbentrop, reprezentat de V. Moga, s-a plâns de violarea art. 6, 10 şi 11 ale
Convenţiei.

La 4 iunie 2010, Guvernul a propus să facă o declaraţie unilaterală prin care a recunoscut violarea art. 11 al
Convenţiei şi a oferit în scopul reglementării amiabile suma de EUR 3,023. reclamantul a solicitat ca Curtea să
respingă propunerea Guvernului.

Având în vedere caracterul recunoaşterii din declaraţia unilaterală a Guvernului, precum şi suma compensaţiei
propuse, Curtea a considerat că nu mai este justificată continuarea examinării cererii şi a scos-o de pe rol.



20. 02 noiembrie 2010 – GROSU c. MOLDOVEI (cererea nr. 36170/05) – reclamantul Victor Grosu,
reprezentat de către E. Grosu, s-a plâns de violarea art. 3, 6 şi 10 ale Convenţiei.

La 7 iunie 2010, Guvernul a propus să facă o declaraţie unilaterală prin care a recunoscut violarea art. 3 al
Convenţiei şi a oferit în scopul reglementării amiabile suma de EUR 3,000. la 7 septembrie 2010, reclamantul
a solicitat ca Curtea să respingă propunerea Guvernului.

Având în vedere caracterul recunoaşterii din declaraţia unilaterală a Guvernului, precum şi suma compensaţiei
propuse, Curtea a considerat că nu mai este justificată continuarea examinării acestui capăt de cerere şi a scos-
o de pe rol.

În ceea ce priveşte restul pretenţiilor, Curtea le-a găsit nefondate şi a declarat cererea în această parte
inadmisibilă.



21. 02 noiembrie 2010 – COGAN c. MOLDOVEI (cererea nr. 12218/05) – reclamanta Maisa Cogan,
reprezentată în faţa Curţii de către B. Druţă, s-a plâns de inechitatea procedurilor prin prisma art.6 al
Convenţiei, deoarece nu a fost citată în mod legal.

La 8 iunie 2010, Guvernul a propus să facă o declaraţie unilaterală prin care a recunoscut violarea art. 6 § 1 al
Convenţiei, însă, deoarece reclamantul nu a înaintat careva pretenţii de ordin pecuniar prin prisma art. 41 al
Convenţiei, Guvernul a considerat că reclamantul nu doreşte să înainteze aceste pretenţii.

Reclamantul nu a comentat declaraţia Guvernului.

Având în vedere caracterul recunoaşterii din declaraţia unilaterală a Guvernului, Curtea a considerat că nu mai
este justificată continuarea examinării cererii şi a scos-o de pe rol.



22. 14 decembrie 2010 – CARCEA c. MOLDOVEI (cererea nr. 24251/07) – reclamantul Mihai Carcea,
reprezentat de către I. Ţurcanu, s-a plâns că nu a fost înştiinţat despre examinarea şedinţei de la Curtea de
Apel, că instanţele naţionale nu au luat în considerare toate argumentele sale şi că Procuratura generală a
refuzat să solicite anularea hotărârii judecătoreşti definitive.



                                                                                                                80
La 27 septembrie 2010 Guvernul a propus să facă o declaraţie unilaterală prin care a recunoscut că a existat o
violare a art. 6 § 1 al Convenţiei şi a propus suma de EUR 1,500 cu titlu de prejudiciu moral şi material,
precum şi costuri şi cheltuieli, în scopul reglementării amiabile.

Reclamantul a solicitat respingerea propunerii Guvernului pe motiv că suma este pre mică.

Având în vedere natura recunoaşterii Guvernului privind violarea Convenţiei, precum şi mărimea sumei
propuse, care este comparabilă cu sumele acordate de Curte în cauze similare, Curtea a considerat că nu este
justificată continuarea examinării acestui capăt de cerere(art. 37 § 1 (c) al Convenţiei) şi a scos-o de pe rol.

Restul pretenţiilor au fost respinse ca nefondate şi cererea în această parte a fost declarată inadmisibilă



IV. Decizii în care Curte a constatat că nu mai este justificată examinarea cererii:

1. 04 decembrie 2007 – PAGÂN c. MOLDOVEI (cererea nr. 13580/04) – reclamanta Alexandra Pagân
reprezentată de Victor Marcu, s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul său de acces la o instanţă
a fost încălcat prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 24 mai 2001. De asemenea, el a susţinut că, prin
neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 24 mai 2001, a fost încălcat dreptul său la protecţia proprietăţii,
garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

La 21 octombrie 2005, Guvernul a fost invitat să prezinte observaţiile sale scrise cu privire la această cerere.
La 21 decembrie 2005, Guvernul a informat Curtea că cererea şi procura eliberată pe numele reprezentantului
reclamantului nu puteau fi semnate de către Alexandra Pagân, potrivit căreia ea a decedat în martie 2003.

De asemenea, Guvernul a prezentat un document semnat de către fiica dnei Pagân, potrivit căruia ea a primit
MDL 116,916 la 15 aprilie 2003 şi MDL 77,503 la 24 mai 2004. ea a conformat că hotărârea judecătorească
din 24 mai 2001 a fost executată şi a declarat că ea nu mai avea pretenţii către Direcţia de finanţe Edineţ şi
executorul judecătoresc.

În lipsa comentariilor la observaţiile Guvernului, Curtea a notat că în primul rând, la 22 martie 2004 când
cererea a fost expediată Curţii, dna Alexandra Pagân era decedată deja de mai mult de un an de zile; în al
doilea rând, având în vedere că dna Alexandra Pagân a decedat în anul 2003, nu este clar cine a semnat, la 27
aprilie 2004, procura eliberată pe numele reprezentantului său;în al treilea rând, Curtea a notat că datoria în
baza hotărârii judecătoreşti a fost plătită fiicei dnei Pagân şi că ea nu şi-a exprimat niciodată intenţia de a
interveni în procedurile în faţa Curţii.

Curtea a considerat că continuarea examinării cererii nu mai este justificată.



2. 14 decembrie 2010 – CHISTOL c. MOLDOVEI (cererea nr. 19042/06) – reclamantul Andrei Chistol,
reprezentat de către G. Ulianovschi, s-a plâns de violarea art. 6 § 1 al Convenţiei, deoarece cauza sa la nivel
naţional a fost examinată în două instanţe fără citarea sa şi că deciziile emise de către acestea nu au fost
motivate, iar prima instanţă în hotărârea sa a evitat să indice ce prevederi legale a încălcat reclamantul; violarea
art. 6 § 3 al Convenţiei, deoarece nu a fost informat despre procedurile administrative iniţiate împotriva sa de
către Procuror, nu i s-a comunicat data şi ora şedinţei pentru a se pregăti de apărarea sa şi că martorii acestuia
nu au fost audiaţi în instanţa de judecată.

La 18 mai 2009 Guvernul a propus să facă o declaraţie unilaterală prin care a recunoscut violarea art. 6 § 1 şi a
oferit suma de EUR 1,000 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 700 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Reprezentantul reclamantului a solicitat respingerea propunerii Guvernului pe motiv că suma este foarte mică.
Mai mult, numai prin decizia administrativă reclamantul era obligat să achite o amendă în mărime de 30, 676
LEI. Reclamantul şi-a exprimat dubii cu privire la perspectivele de succes în iniţierea redeschiderii
procedurilor administrative la nivel naţional.



                                                                                                                81
La 25 octombrie 2010, Guvernul a informat Curtea că Curtea de Apel Chişinău a admis cererea Procurorului
General în ceea ce priveşte redeschiderea procedurilor administrative împotriva reclamantului, solicitând
Curţii ca cererea să fie scoasă de pe rol pe motiv că reclamantul şi-a pierdut statutul de victimă.

La 10 noiembrie 2010, reprezentantul reclamantului a comentat memoriile Guvernului prin care şi-a exprimat
dezacordul cu privire la radierea cererii.

Curtea a decis că nu mai este necesară continuarea examinării cererii radiind-o de pe rol, acordând
reclamantului EUR 500 cu titlu de costuri şi cheltuieli.



V. Decizii de admisibilitate

a. Decizii inadmisibile:

1. 01 iulie 2008 – KIREEV c. MOLDOVEI şi RUSIEI (cererea nr. 11375/05) – reclamantul Ilja Kireev, s-
a plâns, în temeiul articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, de faptul că, în urma inflaţiei, depunerile
acumulate în contul său de depozit de la Banca de Economii şi-au pierdut puterea de cumpărare şi că
neîndeplinirea de către stat a obligaţiei acestuia de a restabili valoarea depunerilor bancare constituie o lipsire
de proprietate.

Curtea a constatat că nici potrivit legislaţiei Moldovei, nici a Rusiei, reclamantul nu avea dreptul sau speranţa
legitimă de a obţine compensaţii. Prin urmare, pretenţia lui este vădit nefondată, în sensul articolului 35 § 3 al
Convenţiei, şi urmează a fi respinsă în temeiul articolului 35 § 4 al Convenţiei. Curtea a declarat cererea
inadmisibilă.



2. 02 septembrie 2008 – NENAŞEVA ŞI ALŢII c. MOLDOVEI (cererea nr. 3108/02) - reclamanţii, dna
Valentina Nenaşeva, dna Galina Vier, dna Tatiana Zimovna şi dna Valentina Maler, reprezentaţi de Şt. Urâtu
s-au plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei şi articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, de
neexecutarea de către stat a hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor. Ei s-au mai plâns,
în temeiul articolului 13 al Convenţiei, că nu au beneficiat de un recurs efectiv pentru a asigura executarea
hotărârilor pronunţate în favoarea lor.

Pretenţiile au fost depuse cu depăşirea termenului şi au fost respinse în temeiul art. 35 § 1 al Convenţiei.

3. 16 septembrie 2008 – SALINSCHI c. MOLDOVEI (cererea nr. 22617/02) – reclamantul Victor
Salinschi, reprezentat de G. Voicu, s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul lui la un
proces echitabil a fost încălcat pe motiv că instanţele judecătoreşti au ajuns la concluzii greşite; a mai pretins
că aceste hotărâri judecătoreşti au avut ca rezultat încălcarea dreptului său la protecţia proprietăţii, garantat de
articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Curtea a considerat că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne, după cum este prevăzut de articolul 35
§ 1 al Convenţiei. Din acest motiv, cererea a fost declarată inadmisibilă în temeiul articolului 35 § 4 al
Convenţiei.

4. 04 noiembrie 2008 – LOZINSCHI ŞI RUJAVNIŢA c. MOLDOVEI (cererile nr. 33052/05 şi
31504/05) – reclamanţii Victor Lozinschi şi Maria Rujavniţa, reprezentaţi de Ivan Moscal, s-au plâns în
temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul lor de acces la justiţie a fost încălcat prin neexecutarea hotărârii
judecătoreşti din 09 octombrie 2002. De asemenea, reclamanţii s-au plâns că neexecutarea hotărârii
judecătoreşti din 9 octombrie 2002 a dus la încălcarea dreptului lor la protecţia proprietăţii garantat de art. 1 al
protocolului nr. 1 la Convenţie.

La 13 decembrie 2007, reprezentantul reclamanţilor a informat Curtea doar despre executarea în martie 2006
a hotărârii judecătoreşti din 09 octombrie 2002.



                                                                                                                82
La 27 mai 2008, ca răspuns la informaţia din 13 decembrie 2007, Guvernul a afirmat că reclamanţii au
acţionat mala fides atunci când au informat Curtea doar despre executarea hotărârii din 9 octombrie 2002, deşi,
la data prezentării informaţiei, reclamanţilor li se plătise deja compensaţia pentru executarea întârziată a
hotărârii judecătoreşti.

La 5 august 2008, reclamanţii au afirmat că au informat Curtea despre achitarea sumelor datorate şi au
solicitat acordarea în favoarea fiecărui dintre ei a câte EUR 2,000 cu titlu de prejudiciu moral suferit ca
rezultat al executării întârziate a hotărârii din 9 octombrie 2002.

Reclamanţii, care au fost reprezentaţi de un jurist în procedurile în faţa Curţii, nu au prezentat vreo explicaţie
plauzibilă pentru omisiunea de a informa Curtea despre faptul că au iniţiat proceduri pentru compensarea
sumelor acordate prin hotărârea din 9 octombrie 2002 şi au omis să informeze curtea că, în august 2007, le-au
fost deja plătite compensaţii pentru executarea întârziată a acestei hotărâri. Curtea a constatat că
comportamentul reclamanţilor a fost contrar scopului dreptului de a sesiza Curtea cu o cerere individuală.

Curtea a respins cererile pe motiv de abuz de dreptul de a sesiza Curtea şi le-a declarat inadmisibile.

5. 18 noiembrie 2008 – HAROVSCHI c. MOLDOVEI (cererea nr.33852/04) – reclamantul s-a plâns, în
temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, de diverse încălcări procedurale (omisiunea de a-l cita la şedinţa de
judecată în faţa Curţii Supreme de Justiţie din 12 mai 2004 şi din 6 iunie 2008, omisiunea de a răspunde la
pretenţia sa privind recunoaşterea contractului său ca fiind încheiat pe o perioadă nedeterminată, şi omisiunea
instanţelor judecătoreşti de a cere documente esenţiale pentru examinarea cauzei de la cealaltă parte în proces
şi de a motiva suficient hotărârile judecătoreşti). De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 1 al
Protocolului nr. 1 la Convenţie, de faptul că nu i-au fost acordaţi banii la care el avea dreptul potrivit legii.

Cererea a fost declarată inadmisibilă.

6. 27 ianuarie 2009 – COMANDARI c. MOLDOVEI (cererea nr. 12224/05) – reclamanţii Vasile şi
Dumitru Comandari s-au plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei şi articolului 1 al Protocolului nr. 1 la
Convenţie, că dreptul lor de acces la justiţie a fost încălcat prin executarea întârziată a hotărârii judecătoreşti
din 21 septembrie 2004. În observaţiile sale, Guvernul a prezentat o copie a dispoziţiei care confirma plata în
favoarea reclamanţilor a sumei indicate în hotărârea judecătorească din 21 septembrie 2004. El a susţinut că,
deoarece hotărârea judecătorească a fost executată, reclamanţii nu mai pot pretinde că sunt victime ale violării
Convenţiei.

Reclamanţii au confirmat că li s-au plătit banii, însă au susţinut că aceştia nu au fost plătiţi într-un termen
rezonabil.

Curtea notează că hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea reclamanţilor a devenit executorie la 19
octombrie 2004 şi a fost executată la 14 septembrie 2005, ceea ce a constituit mai puţin de unsprezece luni din
ziua în care hotărârea judecătorească a devenit executorie. Curtea constată că aceasta a fost executată într-un
„termen rezonabil” şi cererea a fost declarată inadmisibilă.



7. 27 ianuarie 2009 – GLACEV c. MOLDOVEI (cererea nr. 24246/05) – reclamanta Elena Glavcev, s-a
plâns în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, de neexecutarea hotărârii
judecătoreşti din 09 februarie 2005.

În observaţiile sale, Guvernul a prezentat o copie a dispoziţiei care confirma plata în favoarea reclamanţilor a
sumei indicate în hotărârea judecătorească din 9 februarie 2005. El a susţinut că, deoarece hotărârea
judecătorească a fost executată, reclamanţii nu mai pot pretinde că sunt victime ale violării Convenţiei.

Reclamantul a confirmat că s-au plătit banii, însă au susţinut că aceştia nu au fost plătiţi într-un termen
rezonabil.

Curtea a notat că hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea reclamanţilor a devenit executorie la 19
octombrie 2004 şi a fost executată la 14 septembrie 2005, ceea ce a constituit mai puţin de unsprezece luni din


                                                                                                                83
ziua în care hotărârea judecătorească a devenit executorie. Curtea a constatat că aceasta a fost executată într-
un „termen rezonabil” şi cererea a fost declarată inadmisibilă.



8. 27 ianuarie 2009 – NEDELCOV c. MOLDOVEI (cererea nr. 19261/05) – reclamantul Ion Nedelcov, s-
a plâns în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei, de încălcarea dreptului său de acces la justiţie ca urmare a executării
întârziate a hotărârii judecătoreşti din 19 mai 2004.

Guvernul a susţinut, că deoarece hotărârea judecătorească a fost executată înainte ca reclamantul să depună
cererea sa la Curte, el nu mai poate pretinde că este victimă a violării Convenţiei. Reclamantul a confirmat
faptul că hotărârea judecătorească din 19 mai 2004 a fost executată la 27 aprilie 2005, dar a susţinut că a aflat
despre acest lucru abia la 19 septembrie 2005, când a primit o scrisoare de la Consiliul municipal.

Curtea a notat că hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea reclamanţilor a devenit executorie la 01
iunie 2004 şi a fost executată la 27 aprilie 2005, ceea ce a constituit mai puţin de unsprezece luni din ziua în
care hotărârea judecătorească a devenit executorie. Curtea a constatat că aceasta a fost executată într-un
„termen rezonabil” şi cererea a fost declarată inadmisibilă.



9. 01 decembrie 2009 – TURCHIN c. MOLDOVEI (cererea nr. 32808/07) - reclamantul, Vasile
TURCHIN, reprezentat de V. Marcu, era beneficiarul unei hotărâri judecătoreşti din 21 decembrie 2006, prin
care Curtea de Apel Bălţi a obligat Direcţia financiară raională Edineţ de a plăti MDL 143,236 (EUR 8,415)
reclamantului şi fratelui acestuia cu titlu de compensaţie pentru averea familiei lor care a fost confiscată de
autorităţile sovietice. Deoarece hotărârea nu a fost contestată, ea a devenit definitivă şi executorie peste 15
zile.

La 21 februarie 2007 reclamantul a prezentat titlul executoriu spre executare. La 26 noiembrie 2007, Guvernul
a transferat bugetului raional Edineţ MDL 1,368,500. La 17 decembrie 2007, reclamantul a primit MDL
143,236, astfel hotărârea în favoarea sa a fost executată. Reclamantul nu a informat Curtea despre executarea
hotărârii în favoarea sa, dar Curtea a aflat despre acest lucru după ce Guvernul i-a prezentat observaţiile sale.

În faţa Curţii, reclamantul a invocat violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) şi a art. 1
Protocol nr. 1 la Convenţie în urma neexecutării hotărârii judecătoreşti în favoarea sa din 21 decembrie 2006.

Guvernul a susţinut că, deoarece hotărârea a fost executată, reclamantul nu mai putea să se pretindă victimă a
încălcării Convenţiei, precum şi că procedurile au durat între 21 februarie şi 17 decembrie 2007. Reclamantul a
confirmat că hotărârea a fost executată la 17 decembrie 2007.

Curtea a notat că hotărârea în favoarea reclamantului a devenit executorie la 5 ianuarie 2007 şi a fost executată
la 17 decembrie 2007, adică 11 luni şi 11 zile după ce hotărârea a devenit definitivă. Curtea a notat că
hotărârea a fost executată într-un „termen rezonabil” (a se vedea Osoian c. Moldovei, decizie din 28 februarie
2006, cererea nr. 31413/03) şi a declarat cererea ca fiind în mod vădit neîntemeiată, radiind-o de pe rol (art.
35 §§ 3 şi 4 al Convenţiei).



10. 26 ianuarie 2010 – ŞUMILA ŞI ALŢII 6 c. MOLDOVEI (cererile nr. 41369/05, 41556/05, 42308/05,
33566/06, 33567/06, 33568/06, 33570/06) - reclamanţii erau beneficiarii unor hotărâri judecătoreşti, prin
care Ministerul Afacerilor Interne era obligat să le plătească anumite sume de bani pentru pensii şi
compensaţii. La 1 noiembrie 2003, unul dintre reclamanţi, dl Semenov, a decedat. La 30 decembrie 2003, 20
ianuarie, 2 februarie, 4 martie, 24 martie şi 23 iulie 2004, hotărârile judecătoreşti definitive în favoarea
reclamanţilor dl Kudreavţev, dl Coseac, dl Sîtnic, dl Evgrafov, dl Ianiv, dl Şumila şi dl Semenov au fost
executate.

În faţa Curţii, reclamanţii au invocat violarea art. 6 § 1 al Convenţiei, a art. 1 Protocol nr. 1 la Convenţie, a art.
8 al Convenţiei şi a art. 14 al Convenţiei în urma neexecutării hotărârilor judecătoreşti în favoarea lor.


                                                                                                                  84
În observaţiile sale cu privire la admisibilitatea şi fondul cauzei, Guvernul a prezentat dovezi care au
demonstrat că cererile reclamanţilor au fost depuse după ce hotărârile au fost executate la nivel naţional, cu
termene cuprinse între 1 an, 7 luni şi 10 zile şi 2 ani şi 4 luni. Guvernul a cerut declararea cererilor ca fiind
abuzive. Reprezentantul reclamanţilor nu a prezentat nici un comentariu cu privire la acest subiect.

Curtea a notat că, de la început, reclamanţii s-au plâns de neexecutarea hotărârilor în favoarea lor, şi nu de
executarea tardivă a acestora. Prin urmare, Curtea a decis că nu este necesar de a decide dacă a avut loc vreun
abuz de dreptul de a depune o cerere, deoarece este clar că toţi reclamanţii au omis termenul de 6 luni, stabilit
în art. 35 § 1 al Convenţiei. Curtea a radiat cererea de pe rol ca fiind depusă dup expirarea termenului de 6
luni, în conformitate cu art. 35 §§ 1 şi 4 al Convenţiei.



11. 23 februarie 2010 – COŞLEŢ c. MOLDOVEI (cererea nr. 42365/07) - reclamantul, Petru COŞLEŢ, era
beneficiarul unei hotărâri judecătoreşti definitive din 30 mai 2007, care obliga Consiliul municipal Chişinău să-
i acorde un lot de teren. La 26 februarie 2008, consiliul a adoptat o decizie de acordare a lotului de teren în
favoarea reclamantului, iar la 31 martie 2008, a fost încheiat un contract de vânzare a lotului între consiliu şi
reclamant. Reclamantul nu a informat Curtea despre executarea hotărârii judecătoreşti, Curtea aflând despre
aceasta din observaţiile Guvernului.

Reclamantul a pretins violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) pe motiv de executare
tardivă a hotărârii judecătoreşti din 30 mai 2007.

Curtea a considerat că consiliul municipal a executat hotărârea judecătorească într-un termen rezonabil,
deoarece într-un termen mai scurt de 9 luni de la adoptarea hotărârii judecătoreşti a adoptat o decizie în acest
sens şi în termen de 10 luni a fost semnat contractul de vânzare. Prin urmare, Curtea a declarat această cerere
inadmisibilă, fiind în mod vădit neîntemeiată, conform art. 35 §§ 3 şi 4 al Convenţiei.



12. 08 iunie 2010 – ROMANY GAZ GROUP c. MOLDOVEI (cererea nr. 11662/05) – reclamantul,
reprezentată în faţa Curţii de către Fadei Nagacevschi, este o companie din Republica Moldova.

În faţa Curţii, compania reclamantă s-a plâns de violarea art. al Convenţiei pe motiv de încălcare a dreptului
său de acces la justiţie în urma refuzului instanţelor de judecată de a-i examina cauza.

Guvernul a susţinut că compania reclamantă, de fapt, dispunea de suficiente fonduri pentru a achita taxa de
stat, după cum rezulta din dările de seamă prezentate la organele fiscale şi din extrasele bancare. Aceste
documente au demonstrat că compania reclamantă primise câteva credite bancare, înainte şi după perioada în
cauză (1 iunie – 15 septembrie 2004), când urma să achite taxa de stat. Aceste sume depăşeau de câteva ori
suma necesară pentru achitarea taxei de stat (EUR 15,000), de exemplu la 16 iunie 2004, compania primise
EUR 88,134; la 20 iunie 2004 – EUR 36,415; la 30 iunie 2004 – USD 4,661; la 8 iulie 2004 – EUR 29,805; la
10 septembrie 2004 – EUR 14,496; şi la 13 septembrie 2004 – USD 14,767.

Compania reclamantă a informat Curtea că banii respectivi au fost folosiţi în alte scopuri care, la acel
moment, erau mai importante decât achitarea taxei de stat şi că instanţele naţionale nu au examinat aceste
argumente ridicate de Guvern.

Curtea a notat că reclamantul nu a informat-o despre starea sa financiară reală în prima cerere şi în
corespondenţa ulterioară şi că această informaţie a devenit cunoscută doar din observaţiile Guvernului. Mai
mult, în cererea sa iniţială, compania reclamantă a susţinut că starea sa financiară nu s-a schimbat între 15 iulie
şi 15 septembrie 2004. Totuşi, faptul că compania primise bani în cont este indiscutabil. Curtea a notat că
compania reclamantă nu a demonstrat că cheltuielile sale din acea perioadă nu puteau fi evitate. Mai mult, ea a
susţinut că acele cheltuieli erau mai importante decât taxa de stat. Aceasta relevă o alegere conştientă din
partea companiei reclamante de a nu cheltui banii pentru taxa de stat, dar să-i canalizeze pentru alte scopuri,
refuzând să dea detalii despre destinaţia acelor bani.

Curtea şi-a exprimat preocuparea privind omisiunea instanţelor de judecată naţionale de a da suficiente
motive pentru decizia lor de solicitare a achitării integrale a taxei de stat. Totuşi, Curtea a considerat că în

                                                                                                                85
circumstanţele excepţionale ale acestei cauze dreptul companiei reclamante la acces la justiţie nu a fost limitat
într-atât încât să devină iluzoriu, având în vedere faptul că ea dispunea de sumele necesare pentru achitarea
taxei de stat, dar a cheltuit aceste sume pentru alte destinaţii, nedivulgând acest fapt Curţii şi instanţelor
naţionale.

Prin urmare, cererea a fost respinsă fiind în mod vădit neîntemeiată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 şi 4 al
Convenţiei.



13. 14 septembrie 2010 – ŢOPA c. MOLDOVEI (cererea nr. 25451/08) - reclamantul, Ruslan ŢOPA,
reprezentat în faţa Curţii de către V. Zama, a fost arestat la 26 martie 2008, fiind acuzat că făcea parte dintr-
un grup criminal specializat în transportarea heroinei pe teritoriul Moldovei spre Uniunea Europeană. El a
fost arestat în rezultatul descoperirii unei cantităţi mari de heroină la Chişinău. Între data arestării sale şi până
la 8 iulie 2009, reclamantul a fost deţinut provizoriu. Mandatele de arest erau eliberate lunar, iar motivele de
ţinere sub arest erau aceleaşi – reclamantul era acuzat de comiterea unei infracţiuni grave, pentru care legea
prevedea privaţiune de libertate mai mare de 2 ani şi că el se putea ascunde de organele de urmărire penală.
Toate cererile habeas corpus ale reclamantului au fost respinse. La 21 octombrie 2009, reclamantul a fost
achitat de toate acuzaţiile aduse împotriva sa.

În faţa Curţii, reclamantul a invocat violarea art. 5 § 3 al Convenţiei, deoarece instanţele nu au motivat
suficient arestul său şi că deciziile lor nu au fost bazate pe motive relevante şi suficiente pentru a justifica
arestul şi detenţia sa.

La întrebarea Curţii dacă a iniţiat proceduri naţionale în virtutea Legii nr. 1545 după achitare, reclamantul a
răspuns că nu a făcut acest lucru şi că nici nu intenţiona să o facă. Potrivit lui, recursul instituit prin Legea nr.
1545 era ineficient deoarece instanţele de judecată acordă compensaţii foarte mici. El s-a referit la câteva
decizii ale Curţii Supreme de Justiţie în procedurile potrivit Legii nr. 1545 în care reclamanţilor li s-au acordat
echivalentul a EUR 1,870; EUR 3,100 şi EUR 620 pentru detenţii contrare art. 5 Convenţiei pe durate de 76
de zile; 18 zile şi, respectiv, 8 luni.

Curtea a notat că sistemul de protecţie instituit de Convenţie este subsidiar sistemelor naţionale de protecţie a
drepturilor omului. Regula epuizării căilor de recurs interne este o parte indispensabilă a funcţionării acestui
sistem de protecţie. Statele sunt scutite de a răspunde în faţa instituţiilor internaţionale pentru actele sale
înainte de a avea posibilitatea de a remedia situaţia la nivel naţionale şi cei care doresc să invoce jurisdicţia
Curţii împotriva unui stat trebuie mai întâi să se folosească de remediile prevăzute de sistemele de drept
naţionale (a se vedea, printre altele Akdivar şi Alţii c. Turciei, 16 septembrie 1996, § 65). Curtea a subliniat că ea
nu reprezintă prima instanţă şi că nu dispune de capacitatea şi nici nu are astfel de funcţii de a examina un
număr mare de cauze care necesită constatarea faptelor cauzei sau calcularea compensaţiilor pecuniare;
ambele chestiuni se află în domeniul jurisdicţiilor naţionale.

Reclamantul a menţionat că compensaţiile acordate de Curtea Supremă de Justiţie sunt prea mici, citând
câteva cauze concrete. Curtea a notat că ea nu este convinsă de acest argument şi că unele din compensaţiile
acordate de Curtea Supremă de Justiţie sunt comparabile celor acordate de Curte în cauze referitoare la
violarea art. 5 § 3 al Convenţiei. În special, ea a reamintit că în Castraveţ c. Moldovei (cererea nr. 23393/05,
13 martie 2007) Curtea a acordat reclamantului EUR 2,500 pentru violarea art. 5 §§ 3 şi 4 CEDO; în timp ce
în Becciev c. Moldovei (cererea nr. 9190/03, 4 octombrie 2005) şi Şarban c. Moldovei (cererea nr. 3456/05, 4
octombrie 2005), reclamanţilor li s-au acordat EUR 4,000 pentru violarea art. 3 al Convenţiei şi a art. 5 §§ 3 şi
4 CEDO.

În plus, Curtea nu este convinsă de faptul că jurisprudenţa naţională la care a făcut referire reclamantul pentru
a demonstra ineficienţa Legii nr. 1545 poate fi considerată un sumar cuprinzător a întregii jurisprudenţe a
instanţelor judecătoreşti naţionale prin prisma acestei Legi. În acest sens, Curtea a reamintit din jurisprudenţa
sa că în Duca c. Moldovei ((radiere) cererea nr. 1579/02, § 13, 10 iunie 2008) instanţele naţionale au acordat
reclamantului EUR 10,289 în proceduri instituite în baza Legii nr. 1545.

Prin urmare, Curtea nu a acceptat poziţia reclamantului şi a constatat că Legea nr. 1545 oferă un mecanism
eficient de oferire a compensaţiilor în cauza depusă de reclamant. Deoarece reclamantul nu s-a folosit de acest


                                                                                                                  86
mecanism, cererea sa a fost respinsă pentru neepuizarea căilor de recurs interne, ca inadmisibilă, în
conformitate cu art. 35 §§ 1 şi 4 al Convenţiei.



14. 12 octombrie 2010 – V.C. c. MOLDOVEI (cererea nr. 25470/05) – reclamantul V. C., reprezentat de R.
Zadoinov, s-a plâns de violarea art. 6 § 3 a Convenţiei, deoarece martorii cheie în procesul penal nu au fost
audiaţi. Guvernul a respins pretenţiile reclamantului.

Curtea a considerat că prezenta cerere se distinge clar de celelalte cauze unde plângeri similare au fost
abordate, dar în care Curtea a constatat că reclamantul a fost condamnat doar/sau în parte în baza probelor
incriminatorii a unui terţ care nu a putut fi interogat la nici o etapă a procedurilor penale.

Curtea a declarat cererea nefondată şi inadmisibilă.



15. 30 noiembrie 2010 – STRELŢOV c. MOLDOVEI (cererea nr. 13272/07 şi 13278/07) – reclamanţii
Alexandr Strelţov şi Ion Tătăroi, reprezentaţi în faţa Curţii de către A. Bîzgu, s-au plâns de neexecutarea unor
hotărâri judecătoreşti definitive în favoarea lor.

La 30 iunie 2010, Guvernul a informat Curtea că hotărârile judecătoreşti în favoarea reclamanţilor au fost
executate.

Curtea a notat că reprezentantul reclamantului nu a informat Curtea despre executarea hotărârilor în favoarea
reclamanţilor. În aceste circumstanţe Curtea a constatat că reclamanţii nu au motivat de ce au evitat să
informeze Curtea despre faptul că hotărârile au fost executate, ceea ce contravine art. 34 al Convenţiei.

Cererea a fost declarată inadmisibilă pentru abuz de dreptul garantat de art. 35 § 3 şi 4 ale Convenţiei.



b. Decizii parţial inadmisibile:

1. 29 ianuarie 2008 – GAJIU c. MOLDOVEI (cererea nr.18569/03) - reclamanta Zinovia Gajiu, s-a plâns în
temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei şi al art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, de casarea de către Curtea
Supremă de Justiţie la 20 martie şi 28 octombrie 2002, ca urmare a recursurilor în anulare depuse de
Procurorul general, a hotărârilor judecătoreşti irevocabile pronunţate în favoarea sa.

La 14 iunie 2007, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declaraţie unilaterală cu scopul
reglementării chestiunilor abordate de această parte a cererii. A recunoscut că în urma depunerii de către
procurorul general a recursurilor în anulare şi admiterii acestora de către Curtea Supremă de Justiţie, a avut loc
o ingerinţă în drepturile reclamantului garantate de art. 6 § 1 al Convenţiei şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la
Convenţie. Guvernul a fost dispus să plătească reclamantei EUR 3,000 pentru compensarea prejudiciului
material şi moral, precum şi cu titlu de costuri şi cheltuieli. Reclamantul a solicitat Curţii să respingă
propunerea guvernului, pe motiv că el dorea continuarea examinării cauzei şi ca pe marginea cauzei să fie
pronunţată o hotărâre.

Având în vedere caracterul recunoaşterii din declaraţia unilaterală a Guvernului, precum şi suma compensaţiei
propuse (care poate fi considerată rezonabilă în comparaţie cu sumele acordate de către Curte în cauze
similare), Curtea consideră că nu mai este justificată continuarea examinării acestei părţi a cererii.

Reclamantul s-a mai plâns de casarea de către curtea Supremă de Justiţie, la 20 martie 2002, a hotărârii
irevocabile a Curţii de Apel din 25 octombrie 2001.

Având în vedere că reclamantul a depus pretenţia sa privind casarea din 20 martie 2002 abia la 25 aprilie 2003,
Curtea a constatat că această parte a cererii a fost depusă după expirarea termenului şi urmează a fi respinsă.



                                                                                                               87
2. 01 iulie 2008 – RACU c. MOLDOVEI ŞI FEDERAŢIEI RUSE (cererea nr.13136/07) – reclamantul
Simion Racu s-a plâns, în temeiul articolului 6 şi articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, de
neexecutarea de către autorităţile naţionale a hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa.

Curtea a notat că cererea a fost îndreptată împotriva Federaţiei Ruse. Potrivit reclamantului, el a fost forţat să
părăsească locuinţa sa din Transnistria în urma acţiunilor Federaţiei Ruse, care a contribuit militar, economic
şi politic la crearea şi consolidarea regimului separatist din Transnistria.

Curtea a notat că pretenţia din cerere se referă la neexecutarea de către autorităţile Moldovei a unei hotărâri
judecătoreşti definitive prin care Guvernul şi Consiliul municipal Chişinău au fost obligaţi să acorde
reclamantului un apartament. Rezultă că, în măsura în care cererea este îndreptată împotriva Federaţiei Ruse,
ea este incompatibilă ratione personae cu prevederile Convenţiei şi urmează a fi respinsă în temeiul articolului 35
§§ 3 şi 4 al Convenţiei. În ceea ce priveşte partea din cerere care este îndreptată împotriva Moldovei, Curtea a
considerat că ea nu poate decide admisibilitatea acesteia doar în baza materialelor din dosar şi că, din acest
motiv, este necesar, în conformitate cu art. 54 § 2 (b) al Regulamentului Curţii, de a comunica Guvernului
pârât cererea.

Curtea a decis să amâne examinarea cererii în partea ce ţine de Republica Moldova.



3. 17 februarie 2009 – RUSU c. MOLDOVEI (cererea nr. 75646/01) – reclamanta Ecaterina Rusu,
reprezentată de James McSweeney, a pretins, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei şi articolului 1 al
Protocolului nr. 1 la Convenţie, că, prin neexecutarea în întregime a hotărârii judecătoreşti definitive din 20
decembrie 1995, a fost încălcat dreptul său de acces la justiţie.Prin scrisoarea sa din 17 martie 2003,
reclamantul s-a mai plâns, în temeiul aceloraşi articole, de casarea ilegală a acestei hotărâri judecătoreşti de
către Curtea Supremă de Justiţie la 19 septembrie 2001. În continuare, reclamantul a susţinut că, prin
neexecutarea hotărârii judecătoreşti pronunţată în favoarea sa şi imposibilitatea de a locui în propria casă, au
fost încălcate drepturile sale garantate de articolele 3 şi 8 ale Convenţiei.

La 17 noiembrie 2005 şi la 2 martie 2006, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declaraţie
unilaterală cu scopul reglementării chestiunilor abordate în cerere, prin care Guvernul a recunoscut că a avut
loc o ingerinţă în drepturile reclamantului garantate de art. 6 § 1 al Convenţiei şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la
Convenţie ca urmare a neexecutării hotărârii judecătoreşti din 20 decembrie 1995 până la 19 septembrie 2001,
şi din septembrie 2001 până în prezent, din cauza casării acesteia de către Curtea Supremă de Justiţie; cu titlu
de prejudiciu material s-a angajat să plătească echivalentul valorii casei; cu titlu de prejudiciu moral EUR
6,000; cu titlu de costuri şi cheltuieli 100 EUR.

Reclamantul a solicitat Curţii să respingă propunerea Guvernului, pe motiv că el dorea continuarea examinării
cauzei şi pronunţarea unei hotărâri. În special, el a pretins că hotărârea nu a fost executată timp de zece ani şi
că prejudiciul material ar trebui să constituie 805,161 euro (EUR), reprezentând venitul pe care el l-ar fi
obţinut din închirierea casei. El a mai pretins EUR 110,000 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 5,675 cu titlu
de costuri şi cheltuieli.

Având în vedere caracterul recunoaşterii din declaraţia unilaterală a Guvernului, precum şi suma compensaţiei
propusă de guvern, Curtea a considerat că nu mai este justificată continuarea examinării cererii.

În ceea ce priveşte pretenţiile reclamantului formulate în temeiul articolelor 3 şi 8 ale Convenţiei, în lumina
tuturor materialelor pe care le deţine, şi având în vedere chestiunile deplânse ce ţin de competenţa sa, Curtea a
constatat că acestea nu relevă vreo aparenţă de încălcare a drepturilor şi libertăţilor garantate prin Convenţie.

Curtea a decis să scoată cererea de pe rolul său în partea ce se referă la pretenţiile formulate în temeiul art. 6 §
1 al Convenţiei şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Restul cererii a fost declarat inadmisibil.




                                                                                                                 88
4. 10 noiembrie 2009 – MUNTEAN c. MOLDOVEI şi RUSIEI ŞI ALŢII c. MOLDOVEI (cererea
nr.13258/07) – reclamanţii Anatolie Muntean, Turceac Ivan, Veveriţa Ghenadie, Nacu Alexei, s-au plâns de
neexecutarea hotărârilor definitive de acordare a spaţiului locativ şi/sau întoarcerea unor proprietăţi ilegal
confiscate în urma regimului sovietic.

Curtea a notat că obiectul principal al cererii dlui Muntean este neexecutarea unei hotărâri pronunţate de
instanţele naţionale din Republica Moldova. În măsura în care cererea este îndreptată şi împotriva Rusiei, ea
este incompatibilă rationae personae cu dispoziţiile Convenţiei.

În ceea ce priveşte restul pretenţiilor dlui Muntean şi altor trei reclamanţi, Curtea nu s-a pronunţat asupra
admisibilităţii cererii, hotărând să comunice aceste pretenţii Guvernului.

Curtea a decis să declare inadmisibilă cererea Dlui Muntean îndreptată împotriva Rusiei.



5. 10 noiembrie 2009 – PASCAL ŞI ALŢII 30 c. MOLDOVEI (cererea nr. 79/07) şi CREŢU ŞI ALŢII 3
c. MOLDOVEI şi RUSIEI (cererea nr. 56714/08) – reclamanţii Pascal şi alţii 30 s-au plâns de neexecutarea
unor hotărâri judecătoreşti definitive. Reclamanţii Creţu, Şpedt, Ionaş şi Ciobanu s-au plâns că au fost obligaţi
să abandoneze locuinţele sale în timpul conflictului armat din regiunea Transnistreană.

Curtea a notat că obiectul principal al cererii reclamanţilor Creţu, Şpedt, Ionaş şi Ciobanu este neexecutarea
unei hotărâri pronunţate de instanţele naţionale din Republica Moldova. În măsura în care cererea este
îndreptată şi împotriva Rusiei, ea este incompatibilă rationae personae cu dispoziţiile Convenţiei.

În ceea ce priveşte restul pretenţiilor celorlalţi reclamanţi, Curtea nu s-a pronunţat asupra admisibilităţii
cererii, hotărând să comunice aceste pretenţii Guvernului.

Curtea a decis să declare inadmisibilă cererea reclamanţilor Creţu, Şpedt, Ionaş şi Ciobanu îndreptată
împotriva Rusiei.



6. 10 noiembrie 2009 – CHETRUS ŞI ALŢII 32 c. MOLDOVEI ŞI RUSIEI (cererea nr. 15953/07) –
reclamanţii s-au plâns de neexecutarea unor hotărâri judecătoreşti definitive în favoarea lor.

Curtea a notat că obiectul principal al cererii reclamanţilor este neexecutarea unei hotărâri pronunţate de
instanţele naţionale din Republica Moldova. În măsura în care cererea este îndreptată şi împotriva Rusiei, ea
este incompatibilă rationae personae cu dispoziţiile Convenţiei.

În ceea ce priveşte restul pretenţiilor celorlalţi reclamanţi, Curtea nu s-a pronunţat asupra admisibilităţii
cererii, hotărând să comunice aceste pretenţii Guvernului.

Curtea a decis să declare inadmisibilă cererea reclamanţilor îndreptată împotriva Rusiei.



7. 10 noiembrie 2009 – BÎZGU ŞI ALŢII 35 c. MOLDOVEI şi RUSIEI (cererea nr. 45653/05) – toţi
reclamanţii sunt persoane care au rămas fără locuinţă după conflictul din Transnistria şi ei au invocat
neexecutarea unor hotărâri judecătoreşti definitive în favoarea lor privind acordarea locuinţelor.

În faţa Curţii, reclamanţii au invocat violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) şi a art. 1
al Protocolului nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii), în urma neexecutării hotărârilor judecătoreşti
definitive în favoarea lor.

Curtea a notat că toate cererile au fost îndreptate şi împotriva Rusiei, pe motiv că reclamanţii au fost nevoiţi
să părăsească locuinţele lor din Transnistria în urma acţiunilor Federaţiei Ruse, care a contribuit din punct de
vedere militar, economic şi politic la crearea şi consolidarea regimului separatist din Transnistria.


                                                                                                                 89
Curtea a notat că subiectul acestor cereri este omisiunea autorităţilor Moldovei de a executa hotărârile
judecătoreşti definitive, prin care instanţele de judecată au obligat Guvernul şi Consiliul municipal Chişinău să
asigure reclamanţii cu locuinţe. Prin urmare, cererile care au fost îndreptate împotriva Federaţiei Ruse sunt
incompatibile ratione personae cu prevederile Convenţiei şi urmează a fi respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3
şi 4 CEDO. Astfel, Curtea a declarat inadmisibile cererile depuse de către reclamanţii în partea în care sunt
depuse împotriva Rusiei. În ceea ce priveşte cererile îndreptate împotriva Moldovei, Curtea a decis să
suspende examinarea acestora şi să le comunice Guvernului Moldovei.



8. 10 noiembrie 2009 - BARANOV ŞI ALŢII 15 c. MOLDOVEI (cererea nr. 20935/05) şi VARTIC ŞI
ALŢII 8 c. MOLDOVEI (cererea nr. 12674/07)- reclamanţii, reprezentaţi de către A. Iuraşco, V. Marcu,
V.Jereghi, V. Iordachi, M. Pelin, V. Onoico, A. Bîzgu, V. Pelin, A. Postică. se plâng de neexecutarea unor
hotărâri judecătoreşti definitive în favoarea lor privind acordarea unor locuinţe sociale sau bani în loc de
locuinţe sociale, precum şi compensaţii pentru prejudiciul material cauzat de exproprierea averii de către
regimul sovietic sau restituirea averii confiscate nelegitim.

În cauza Vartic şi Alţi 8 c. Moldovei, reclamanţii sunt persoane care au rămas fără locuinţă după conflictul din
Transnistria şi ei au invocat neexecutarea unor hotărâri judecătoreşti definitive în favoarea lor privind
acordarea locuinţelor.

În faţa Curţii, reclamanţii au invocat violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) şi a art. 1
al Protocolului nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii), în urma neexecutării hotărârilor judecătoreşti
definitive în favoarea lor. În cererile nr. 12674/07, 13012/07, 13272/07, 13278/07, 13322/07, 13333/07,
13339/07, 13355/07 şi 13368/07, reclamanţii au depus cererile lor şi împotriva Federaţiei Ruse. Suplimentar,
reclamanţii Ciorap şi Conovali (cererile nr. 32318/06 şi 39503/06) au mai pretins violarea art. 8 şi 14 al
Convenţiei, iar reclamantul Modrânga (cererea nr. 33328/06) a mai pretins violarea art. 13 al Convenţiei în
colaborare cu art. 6 § 1 al Convenţiei şi cu art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Curtea a notat că o parte din cereri (nr. 12674/07, 13012/07, 13272/07, 13278/07, 13322/07, 13333/07,
13339/07, 13355/07 şi 13368/07) au fost îndreptate şi împotriva Rusiei, pe motiv că reclamanţii au fost
nevoiţi să părăsească locuinţele lor din Transnistria în urma acţiunilor Federaţiei Ruse, care a contribuit din
punct de vedere militar, economic şi politic la crearea şi consolidarea regimului separatist din Transnistria.

Curtea a notat că subiectul acestor cereri este omisiunea autorităţilor Moldovei de a executa hotărârile
judecătoreşti definitive, prin care instanţele de judecată au obligat Guvernul şi Consiliul municipal Chişinău să
asigure reclamanţii cu locuinţe. Prin urmare, cererile care au fost îndreptate împotriva Federaţiei Ruse sunt
incompatibile ratione personae cu prevederile Convenţiei şi urmează a fi respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3
şi 4 al Convenţiei. Astfel, Curtea a declarat inadmisibile cererile depuse de către reclamanţii în partea în care
sunt depuse împotriva Rusiei. În ceea ce priveşte cererile îndreptate împotriva Moldovei, Curtea a decis să
suspende examinarea acestora şi să le comunice Guvernului Moldovei.



9. 15 iunie 2010 – CATAN ŞI ALŢII 27 c. MOLDOVEI ŞI RUSIEI - Reclamanţii sunt cetăţeni ai
Republicii Moldova care locuiesc în „Republica Moldovenească Nistreană” (RMN). Fiecare cerere se referă la
o şcoală distinctă cu predarea în limba română (moldovenească) şi a fost depusă de către un grup de părinţi,
copii şi profesori. În faţa Curţii, reclamanţii sunt reprezentaţi de către dl Ion MANOLE, dl Alexandru
POSTICĂ şi dl Veaceslav ŢURCAN, avocaţi din Chişinău şi dl A. UNGER, profesor de drept la
Universitatea London South Bank.

La 9 iunie 2009, au avut loc audieri în faţa Curte cu privire la admisibilitatea şi la fondul cauzelor. Reclamanţii
s-au plâns că ei au fost intimidaţi de către autorităţile RMN din cauza dorinţei lor de a continua predarea în
şcoli în limba română cu grafia latină potrivit curriculum-ului moldovenesc. Ei au invocat violarea art. 3 al
Convenţiei (interzicerea tratamentului inuman şi degradant), a art. 8 al Convenţiei (dreptul la respectarea vieţii
private şi familiale), a art. 14 al Convenţiei (interzicerea discriminării) şi a art. 2 al Protocolului nr. 1 la
Convenţie (dreptul la instruire).

Decizia Curţii

                                                                                                                 90
1. Dacă reclamanţii se află sub jurisdicţia unui sau celor două state pârâte

Curtea a considerat că întrebarea dacă se află sub „jurisdicţia” unui sau celor două state pârâte, în sensul
articolului 1 al Convenţiei, este strâns legală de fondul cauzei. Prin urmare, această chestiune preliminară a
fost conexată la fondul cauzei.

2. Dacă reclamanţii au epuizat căile de recurs interne

Având în vedere poziţia Rusiei, potrivit căreia evenimentele din Transnistria nu cad sub „jurisdicţia” sa, şi că
nu există remedii accesibile în sistemul de drept rus, Curtea a constatat că reclamanţii nu au dispus de remedii
în sistemul naţional de drept al Rusiei.

În ceea ce priveşte pretenţia împotriva Moldovei, reclamanţii şi Guvernul Moldovei au recunoscut unanim că
hotărârile judecătoreşti moldoveneşti nu se execută pe teritoriul controlat de RMN. Curtea a notat că lipsa
controlului de către autorităţile Moldovei asupra teritoriului RMN constituie subiectul central al cererilor. Nu
a fost demonstrat în faţa Curţii că ar exista careva remedii în dreptul naţional al Moldovei care ar fi obligat
Guvernul Moldovei să întreprindă măsuri suplimentare pentru a recăpăta controlul asupra Transnistriei sau în
orice alt mod să se asigure că sunt respectate drepturile garantate de Convenţie ale locuitorilor regiunii, cum ar
fi reclamanţii.

Curtea a mai examinat chestiunea dacă reclamanţii trebuiau să se adreseze instanţelor de judecată din RMN.
În acest sens, Curtea s-a referit la constatările sale în cauzele Cyprus v. Turkey (cererea nr. 25781/94)
şi Demopoulos şi Alţii v. Turcia (cererea nr. 46113/99), precum că, în interesele locuitorilor, dreptul internaţional
nu poate să nu ia în consideraţie în totalitate sistemele de drept a entităţilor de facto care nu sunt recunoscute
de comunitatea internaţională. În caz contrar, locuitorii acestor teritorii ar fi lipsiţi de un nivel minim de
drepturi. Prin urmare, locuitorii unor astfel de regiuni li se poate cere să epuizeze recursurile locale, cu
excepţia cazurilor când lipsa sau ineficienţa acestora poate fi dovedită – o chestiune ce urmează a fi examinată
în fiecare caz în parte (Cyprus v. Turkey, §§ 90-99; , §§ 92-98). Totuşi, în acest caz, măsurile litigioase au fost
întreprinse de către autorităţile RMN cu scopul de a executa Constituţia RMN şi legislaţia RMN privind
utilizarea limbilor. Curtea nu dispune de probe privind existenţa vreunui recurs efectiv în faţa instanţelor
judecătoreşti ale RMN, iar Guvernele pârâte nu au invocat că reclamanţii trebuiau să încerce să epuizeze un
astfel de recurs.

Din aceste motive, Curtea nu a constatat că ar fi existat vreun recurs disponibil reclamanţilor în privinţa
pretenţiilor lor.

3. Pretenţia privind violarea art. 3 al Convenţiei

Reclamanţii s-au plâns de tratament discriminatoriu din partea autorităţilor Transnistriei şi au pretins că criza
şcolilor le-au cauzat multora dintre ei stări grave de anxietate şi depresie. Totuşi, ei nu au prezentat probe
medicale obiective. Curtea nu a avut dubii că închiderea temporară a şcolilor şi situaţia actuală, când copiii
sunt obligaţi să studieze în condiţii proaste, cu frica de ingerinţe în viitor, a cauzat îngrijorare şi stres
reclamanţilor. Totuşi, probele de care dispune nu confirmă că a fost atins nivelul minim de severitate cerut de
art. 3 al Convenţiei. Prin urmare, această parte a cererii a fost găsită ca fiind în mod vădit nefondată şi a fost
respinsă ca fiind inadmisibilă, potrivit art. 35 § 3 al Convenţiei.

4. Pretenţiile privind violarea art. 8 al Convenţiei, art. 2 Protocol nr. 1 la Convenţie şi art. 14 al Convenţiei

Curtea a considerat că pretenţiile reclamanţilor privind violarea art. 8 al Convenţiei, a art. 2 Protocol nr. 1 la
Convenţiei, examinate separat şi în conjuncţie cu art. 14 CEDO ridică chestiuni serioase de fapt şi de drept,
inclusiv obiecţia preliminară cu privire la aplicabilitatea art. 8 faptelor cauzei, care sunt de o astfel de
complexitate încât determinarea lor depinde de examinarea fondului cauzei. Aceste pretenţii nu au fost
considerate în mod vădit nefondate, în sensul art. 35 § 3 al Convenţiei, iar alte temeiuri pentru declararea lor
inadmisibile nu au fost stabilite.



10. 19 octombrie 2010 – SMOLEI c. MOLDOVEI (cererea nr. 246/05) – reclamantul Constantin Smolei s-
a plâns de violarea dreptului de acces la justiţie prin prisma art. 6 a Convenţiei, că instanţele naţionale nu au

                                                                                                                    91
fost imparţiale şi independente, precum şi de violarea art. 1 al Protocolului nr. 1, deoarece instanţele naţionale
i-au respins acţiunea patrimonială.

La 16 august 2010, Guvernul a propus să facă o declaraţie unilaterală prin care a recunoscut violarea art. 6 § 1
al Convenţiei în ceea ce priveşte accesul la justiţie şi a oferit în scopul reglementării amiabile suma de EUR
1,000 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 100 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

La 06 septembrie 2010, reclamantul a solicitat Curţii să respingă propunerea Guvernului, pe motiv că suma
propusă de Guvern este prea mică

Având în vedere caracterul recunoaşterii din declaraţia unilaterală a Guvernului, precum şi suma compensaţiei
propuse, Curtea a considerat că nu mai este justificată continuarea examinării acestui capăt de cerere şi a scos-
o de pe rol.

În ceea ce priveşte restul pretenţiilor, Curtea le-a respins ca nefondate şi a declarat cererea inadmisibilă.



11. 14 decembrie 2010 – CARCEA c. MOLDOVEI (cererea nr. 24251/07) – reclamantul Mihai Carcea,
reprezentat de către I. Ţurcanu, s-a plâns că nu a fost înştiinţat despre examinarea şedinţei de la Curtea de
Apel, că instanţele naţionale nu au luat în considerare toate argumentele sale şi că Procuratura generală a
refuzat să solicite anularea hotărârii judecătoreşti definitive.

La 27 septembrie 2010 Guvernul a propus să facă o declaraţie unilaterală prin care a recunoscut că a existat o
violare a art. 6 § 1 al Convenţiei şi a propus suma de EUR 1,500 cu titlu de prejudiciu moral şi material,
precum şi costuri şi cheltuieli, în scopul reglementării amiabile.

Reclamantul a solicitat respingerea propunerii Guvernului pe motiv că suma este pre mică.

Având în vedere natura recunoaşterii Guvernului privind violarea Convenţiei, precum şi mărimea sumei
propuse, care este comparabilă cu sumele acordate de Curte în cauze similare, Curtea a considerat că nu este
justificată continuarea examinării acestui capăt de cerere(art. 37 § 1 (c) al Convenţiei) şi a scos-o de pe rol.

Restul pretenţiilor au fost respinse ca nefondate şi cererea în această parte a fost declarată inadmisibilă.




                                                                                                                92

				
DOCUMENT INFO
Shared By:
Categories:
Tags:
Stats:
views:35
posted:12/11/2011
language:
pages:92