Raport

Proiect 07.12.2011









Raport

cu privire la realizarea

Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului









Chişinău, 2009

Proiect 07.12.2011



CUPRINS



ABREVIERI........................................................................................................................................................................3

SUMAR EXECUTIV.......................................................................................................................................................... 4

INTRODUCERE………………………………………………………………………………….13

CONTEXT........................................................................................................................................15





CAPITOLUL I ANALIZA REALIZĂRII OBIECTIVELOR DE DEZVOLTARE ALE

MILENIULUI...........................................................................................................................................18

OBIECTIVUL 1: REDUCEREA SĂRĂCIEI EXTREME ŞI A FOAMEI……………………………………...19

OBIECTIVUL 2: REALIZAREA ACCESULUI UNIVERSAL LA ÎNVĂŢĂMÎNTUL GENERAL OBLIGATORIU....29

OBIECTIVUL 3: PROMOVAREA EGALITĂŢII DE GEN ŞI ABILITAREA FEMEILOR ................................... 42

OBIECTIVUL 4: REDUCEREA MORTALITĂŢII COPIILOR ...ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.ERROR!

BOOKMARK NOT DEFINED.50

OBIECTIVUL 5: ÎMBUNĂTĂŢIREA SĂNĂTĂŢII MATERNE .................................................................... 59

OBIECTIVUL 6: COMBATEREA HIV/SIDA, A TUBERCULOZEI ŞI A ALTOR BOLI ................................. 68

OBIECTIVUL 7: ASIGURAREA DURABILITĂŢII MEDIULUI ................................................................... 79

OBIECTIVUL 8: CREAREA PARTENERIATULUI GLOBAL PENTRU DEZVOLTARE ................................... 90



CAPITOLUL II. EGALITATEA DE GEN ÎN CONTEXTUL REPUBLICII

MOLDOVA......................................................................................................................................................................102



ANEXE:



ANEXA A: Fezabilitatea realizării ţintelor ODM pe anii 2010 şi 2015 .......................................... 130

ANEXA B: Indicatorii de monitorizare a ODM (DevInfo)………………………………………..133









2

Proiect 07.12.2011

Lista abrevierilor



BNS – Biroul Naţional de Statistică

CEDAW - Convenţia ONU asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei

CEDO – Curtea Europeană pentru Drepturile Omului

CEFTA – Acord Central European de liber schimb

CIMC – conduit integrată a maladiilor la copil

CNŞPMP – Centrul Naţional Ştiinţifico – Practic de Medicină Preventivă

CSI – Comunitatea Statelor Independente

CSRS – Creditul Structural al Băncii Mondiale pentru reducerea sărăciei

DIU – dispositive intra-uterine

EFMI – expunerea gravidelor la fumatul de ț igară din mediul înconjurător

FMI – Fondul Monetar Internaț ional

GFATM - Fondul Global de combatere a SIDA, Tuberculoză şi Malariei

IADG - Obiectivele de dezvoltare asumate pe plan internaţional

IDG – Indicele Dezvoltării Gender

IDU – Indicele Dezvoltării Umane

IRVA – infecț ii respiratorice virotice acute

KNCV - Asociaţia regală olandeză pentru Combaterea Tuberculozei

MS – Ministerul Sănătăţii

ODM – Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului

OIM – Organizaţia Internaţională a Muncii

OMC – Organizaţia Mondială a Comerţului

OMS – Organizaţia Mondială a Sănătăţii

ONU – Organizaţia Naţiunilor Unite

OSCE – Organizaţia pentru securitate şi cooperare în Europa

PCA – Preferinţe Comerciale Autonome

PNADO - Planul Naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului

PRGF - Programului de reducere a sărăciei şi creşterii economice al FMI

PPC – Paritatea Puterii de Cumpărare

SDC – Agenț ia Elveț iană pentru Dezvoltare ș i Cooperare

SIDA - Agenţia Suedeză pentru Dezvoltare Internaţională

SNEG - Strategia Naţională pentru Egalitatea de Gen

SND – Strategia Naţională de Dezvoltare

TBC – tuberculoză

TIC - tehnologii informaţionale şi comunicaţii

UNICEF – Fondul pentru Copii al Naţiunilor Unite

UNIFEM – Fondul Naţiunilor Unite pentru Femei

USAID – Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională



3

Proiect 07.12.2011

SUMAR EXECUTIV







ODM1. Reducerea sărăciei extreme şi a foamei



Relevanţa obiectivului de reducere a sărăciei ș i foamei este incontestabilă pentru o ţară cu venituri

mici precum este Republica Moldova. Începînd cu anul 1998, sărăcia în Republica Moldova a

cunoscut o creştere rapidă, revenind pe o traiectorie descendentă doar din anul 2000. În anul 2006 a

început să fie aplicată o nouă metodologie de estimare a ratelor sărăciei, ceea ce a determinat

modificarea ț intelor în contextul reducerii sărăciei ș i a foamei. Începînd cu anul 2008 sărăcia

pentru prima dată în ultimii trei ani s-a amplificat, în special datorită extinderii acesteia în zonele

rurale. Un alt motiv al creşterii sărăciei absolute este diminuarea volumului de remitenţe, care

reprezintă o sursă importantă de depăşire a sărăciei pentru populaţia ţării - cea mai înaltă rată a

sărăciei absolute a fost înregistrată anume în al patrulea trimestru, cînd remitenţele s-au diminuat. În

aspect de gen în Republica Moldova nu sînt discrepanţe majore în ratele sărăciei.



Realizarea celor trei ț inte în contextul ODM nu este uniformă. Rata populaț iei cu un consum sub

4,3 dolari pe zi/persoană (la PPC) ș i rata sărăciei absolute au atins în anul 2007 un nivel apropiat de

cel stabilit pentru anul 2010, astfel era foarte probabil ca obiectivul propus pe termen mediu să fie

atins cu succes. Însă evoluţia sărăciei din anul 2008 a redus probabilitatea atingerii ţintei

intermediare pe anul 2010. În ceea ce priveș te rata sărăciei extreme în anii 2007 şi 2008, Republica

Moldova deja a reuşit să atingă nivelul sărăciei extreme stabilit atît în contextul ţintei intermediare

pe anul 2010 cît şi în contextul ţintei finale pe anul 2015.



Criza economică din Republica Moldova, care a luat amploare în anul 2009, ar putea afecta şi mai

mult nivelul de viaţă al populaţiei şi ar putea augmenta sărăcia. Aprofundarea crizei economice în

Republica Moldova pe parcursul anului 2009 ar putea limita şi mai mult şansele Republicii Moldova

de realizare a ţintei intermediare pe anul 2010. Totodată, în cazul în care criza financiară mondială şi

cea economică din Republica Moldova va ceda eforturilor direcţionate de autorităţi, ţinta finală pe

anul 2015 ar putea fi atinsă cu succes. Lupta cu criza trebuie să fie însoț ită ș i de măsuri de

direcț ionare eficientă a prestaț iilor sociale, creare a locurilor noi de muncă ș i extindere a

oportunităț ilor de afaceri pentru populaț ie, în special pentru cei tineri ș i femei.





ODM 2. Realizarea accesului universal la învăţămîntul general obligatoriu



Realizarea Obiectivelor de Dezvotare ale Mileniului în contextul educaț iei a întîmpinat un ș ir de

dificultăț i. Una din dificultăț ile pincipale reprezintă finanț area neeficientă a învăț ămîntului

general obligatoriu ș i preș colar. În pofida eforturilor autorităţilor de atragere a copiilor în sistemul

de învăţămînt, rata de cuprindere în învăţămîntul general obligatoriu, este în continuă scădere.

Cauzele scăderii ratei de înmatriculare, inclusive a abandonului ș colar, ț in de persistenţa unui

nivel înalt al sărăciei, în special în familiile cu mulţi copii, plecarea mai multor părinţi la muncă

peste hotare şi creşterea numărului de copii rămaşi fără grijă părintească permanentă. Pe de altă

parte, infrastructura ș colară, pedagogii, programele ș colare nu sînt suficient adaptate cerinț elor în

creș tere a copiilor. Rata încadrării în zonele urbane, atît în învăț ămîntul general obligatoriu, cît ș i

în învăț ămîntul preș colar este superioară celei din zonele rurale. În cuprinderea cu învăț ămînt pe

aceste trepte nu există discrepanț e de gen majore.



În pofida acestor probleme cu care se confruntă întreaga societate, evoluţia ratei de alfabetizare la

persoanele de 15-24 ani se menţine la un nivel înalt, ceea ce asigură realizarea Obiectivului de

Dezvoltare a Mileniului în domeniul ș tiinț ei de carte. Aceasta, probabil, va fi unica ț intă din

cadrul acestui obiectiv care va fi realizată pe termen scurt ș i mediu. Totodată, o problemă care



4

Proiect 07.12.2011

justificat se află în vizorul Guvernului este cea a persoanelor cu dizabilităţi. În domeniul educaţiei,

cu toate că persoanele cu dizabilităţi au dreptul la educaţie în cadrul sistemului general de

învăţămînt, la etapa actuală acesta se realizează sporadic din cauza adaptării reduse a căilor de acces

în instituţii, a mobilierului special, a programelor de învăţămînt etc. Toleranț a scăzută a populaț iei

faț ă de această categorie de persoane este un alt factor care limitează accesul persoanelor cu

dizabilităț i la învăț ămînt.



Spre deosebire de cuprinderea cu învăț ămîntul general obligatoriu, cuprinderea copiilor cu

învăţămîntul preşcolar este în continuă creştere. Astfel, rata brută de înrolare în învăţămîntul

preşcolar, la vîrsta de 3-6 ani a fost în ascensiune începînd cu anul 2000. În acelaș i timp, estimarea

ratei de înrolare în programele preşcolare a copiilor de 6-7 ani creează dificultăţi, deoarece la această

vîrstă o mare parte de copii sînt deja încadraţi în învăţămîntul primar. Problema legată de

imperfecţiunile sistemului de evidenţă a copiilor de această vîrstă ș i lipsa unei continuităţi în

furnizarea datelor de către Ministerul Educaţiei, a condus la necesitatea utilizării în acest Raport a

datelor oferite de BNS, care pot fi actualizate permanent. Or, modificarea sursei datelor conduce,

eventual, la necesitatea considerării revizuirii repetate a ţintelor ODM stabilite în contextul

educaţiei. Astfel, suplimentar la abordarea problemelor specifice educaț iei, cum ar fi atragerea

copiilor în învăț ămînt, este crucial de depus eforturi de a îmbunătăț i statistica educaț ională ș i de

a asigura monitorizarea permanentă a indicatorilor ODM cu privire la educaț ie, inclusiv

dezagregaț i după gen ș i grupuri de vîrstă.





ODM 3. Promovarea egalităţii de gen şi abilitarea femeilor



Pentru prima dată ofensiva declarată problemelor de gen a fost integrată în contextul Obiectivelor de

Dezvoltare ale Mileniului. Cu toate acestea, progresele în asigurarea deplină a egalităţii de şanse

dintre femei şi bărbaţi persistă în continuare. Cele mai mari inegalităţi se referă la segregarea

orizontală şi verticală în dependenţă de sex: femeile mai des sînt ocupate în sectoarele în care se

plătesc salarii mai mici şi ocupă posturi mai mici în orice domeniu considerat.



Reprezentarea femeilor în procesul de luare a deciziilor este foarte neuniformă în Republica

Moldova. În anul 2008 la nivelul autorităţilor publice locale, femeile nu şi-au extins reprezentarea în

structurile de conducere. În acelaşi timp, la nivelul consilierilor, atît locali cît ș i raionali, numărul

femeilor s-a extins. La nivel local, singura poziţie unde femeile sînt mai numeroase decît bărbaţii

este cea de pe ultimul loc ierarhic, şi anume consultant/ specialist. La nivelul puterii legislative,

începînd cu alegerile parlamentare din 2009, conjunctura actuală este mai favorabilă pentru femei.

Astfel numărul de femei deputaţi în Parlament a fost în creştere. În ceea ce priveşte reprezentarea

femeilor în funcţiile de decizie la nivelul executivului central, în Republica Moldova s-a reliefat

următoarea tendinţă: chiar dacă la nivelul ministerelor şi altor autorităţi ale administraţiei centrale,

exista un echilibru de gen în distribuţia salariaţilor şi chiar a poziţiilor de decizie, pe măsură ce se

înaintează pe scara ierarhică a poziţiilor de decizie, numărul femeilor scade comparativ cu numărul

bărbaţilor.



Cu toate că reprezentarea femeilor în consiliile raionale şi locale, precum şi în Parlament este în

creştere, aflarea femeilor în structurile decizionale nu poate fi anticipată, depinzînd în mare măsură

de modul în care problemele de egalitate a şanselor sînt percepute de fiecare partid. Însă reieşind din

faptul că numărul femeilor în funcţiile decizionale este în creştere, în cazul în care ritmul de creştere

a acestuia va fi constant, s-ar putea ca ţintele ODM pentru anul 2015 să fie realizate. De asemenea

este important de accentuat faptul că dincolo de cifrele în creştere privind participarea femeilor la

luarea deciziilor, este destul de complicat să fie estimată participarea reală a acestora la luarea de

facto a deciziilor.





5

Proiect 07.12.2011

Discrepanţele dintre salariile femeilor şi bărbaţilor s-au diminuat pe parcursul ultimilor ani, în anul

2008 salariul mediu al femeilor constituind 73,3% din salariul mediu al bărbaţilor pe ţară,

Discrepanţele menţionate sînt condiţionate de faptul că femeile, în majoritatea cazurilor lucrează fie

în domenii mai slab remunerate (considerate însă, tradiţional, ocupaţii feminine), precum sistemul

educaţional, de sănătate sau prestare a serviciilor, fie ocupă posturi retribuite mai slab (adică funcţii

subordonate, fără sarcini manageriale). Deşi Guvernul Republicii Moldova a depus eforturi să

îmbunătăţească situaţia privind egalitatea de gen în ţară şi abilitarea femeilor, un progres palpabil

este încă destul de dificil de constatat. Astfel, cu toate că femeile beneficiază de aceleaşi drepturi în

sfera ocupaţională, ca şi bărbaţii, ele pot fi considerate în continuare un grup relativ vulnerabil pe

piaţa muncii.





ODM 4. Reducerea mortalităţii copiilor



Spre deosebire de celelalte Obiective de Dezvoltare ale Mileniului, în contextul reducerii

mortalităț ii copiilor au fost realizate progrese datorită eforturilor susţinute ale Guvernului. Începînd

cu anul 2008 a fost aplicată o nouă metodologie de definire a naşterii vii. Aceasta, conform

aşteptărilor, a condus la creș terea mortalităţii infantile în acel an. Însă comparativ cu anul 2000 în

anul 2008 s-a îmbunătăţit considerabil. În aceeaș i situaț ie a fost rata mortalităț ii copiilor

cuprinș i cu vîrsta de pînă la 5 ani. Astfel ţintele pe anii 2010 şi 2015 pentru ambii indicatori au fost

deja cu mult depăşite.



Motivele care influenţează în continuare rata mortalităţii infantile sînt diverse. Continuă să prevaleze

afecţiunile de origine perinatală, malformaţiile congenitale, bolile aparatului respirator. La rata

mortalităț ii copiilor cu vîrsta de pînă la 5 ani se mai adaugă şi leziunile traumatice şi otrăvirile. În

cazul băieţilor rata mortalităţii infantile ș i rata mortalităț ii copiilor în vîrsta de pînă la 5 ani este

mai înaltă decît în cazul fetelor.



Cu toate că instruirea specialiştilor şi dotarea cu echipament medical modern a maternităţilor a

contribuit direct la obţinerea rezultatelor de reducere a mortalităţii infantile, lipsa personalului

calificat continuă sa fie o problemă pentru sistemul de sănătate. Astfel, chiar dacă salariul angajaţilor

în sistemul ocrotirii sănătăţii este în continuă creştere, nivelul de remunerare nu este suficient pentru

a atrage şi menţine cadre medicale calificate în sistemul ocrotirii sănătăţii, în special în zonele

rurale. Astfel cu toate că mortalitatea infantilă s-a aflat în descreştere pe parcursul ultimilor ani, sînt

necesare în continuare măsuri pentru menţinerea tendinţelor pozitive înregistrate.



Nivelul vaccinării contra rujeolei în Republica Moldova este unul foarte înalt. Totodată, din mai

multe motive - percepț ii eronate ale părinț ilor, inclusiv din cauza contraindicaț iei medicilor,

ponderea copiilor de pînă la 2 ani vaccinaţi împotriva rujeolei a fost în descreştere în anul 2008.

Aceasta, însă, nu afectează poziț ionarea Republicii Moldova în clasamentul mondial după

imunizarea contra rujeolei. Astfel conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii nivelul de imunizare

contra rujeolei a copiilor de pînă la 2 ani, plasează Republica Moldova printre primele ţări din lume.

Totodată, reieşind din faptul că ponderea copiilor vaccinaţi este în descreştere, s-ar putea ca ţinta

intermediară pe anul 2010 să nu fie realizată. Atingerea ţintei finale pe anul 2015 depinde în mare

măsură de implementarea Programelor Naţionale de Imunizări şi sporirea gradului de conştientizare

a efectelor benefice a vaccinării copiilor împotriva rujeolei.





ODM5. Îmbunătăţirea sănătăţii materne



Pentru prima dată în ultimii cinci ani în anul 2008 mortalitatea maternă a fost în creştere. Cu toate că

acest nivel al ratei mortalităţii trezeşte îngrijorări, în termeni absoluţi acest indicator nu este foarte



6

Proiect 07.12.2011

înalt. În anul 2008 au decedat 15 femei, dintre care 11 au fost locuitoare din mediul rural şi 4 din cel

urban. În structura mortalităţii materne pe parcursul anului 2008 hemoragiile s-au plasat pe primul

loc, urmate de gestoze tardive, stări septice, tromboembolii, ciroze hepatice, şi cîte un caz

complicaţie anestetică. Din totalitatea cazurilor care au constituit mortalitatea maternă în circa

jumătate din cazuri de decese se evidenţiază existenţa problemelor majore de ordin social, aşa ca:

modul de viaţă migrator, munca femeilor peste hotare, neapelarea după ajutor medical.



Cu toate că numărul absolut al deceselor materne este mic în Republica Moldova, comparativ cu alte

state, chiar şi dezvoltate, numărul în creştere a acestora trezeşte îngrijorări. La nivelul în care s-a

plasat Republica Moldova în anul 2008, ţintele pe anul 2015, şi în special pe anul 2010 nu par a fi

realizabile. Situaţia s-ar putea agrava în anii ce urmează din cauza pandemiilor care tot mai frecvent

fac victime în rîndul femeilor însărcinate. În cazul în care această situaţie va continua şi în următorii

ani, ţinta intermediară pe anul 2010 cu siguranţă nu va fi realizată. Or, realizarea ţintei pe anul 2015

depinde în mare măsură de continuitatea finanţării acestui domeniu din ocrotirea sănătăţii, pentru

fortificarea măsurilor de depistare precoce a femeilor supuse riscului de deces.



În 2008, similar anului 2007, rata naşterilor asistate de personal medical calificat a fost de 99,5%.

Menţinerea ponderii naşterilor asistate de personal medical calificat la acest nivel înalt, indică asupra

faptului că ţintele pe anii 2010 şi 2015 vor fi cu succes realizate, în cazul în care vor fi canalizate

constant resursele financiare necesare pentru protecţia sănătăţii mamei şi copilului. Urmărind

evoluţia acestui indicator se poate de constatat că creşterea mortalităţii materne în anul 2008 nu a

survenit în cazurile femeilor, naşterile cărora au fost supravegheate de personal medical calificat,

deoarece acest indicator ar fi fost în scădere. O cauză a mortalităţii crescute ar putea fi nu doar

migraţia femeilor şi lipsa practicilor medicale moderne în unele maternităţi raionale, ci şi

complicaţiile survenite în urma avortului. Numărul încă destul de mare al avorturilor este o dovadă

în plus că există o necesitate nesatisfăcută în contracepţie de calitate înaltă şi accesibilă tuturor

grupurilor de populaţie. Implementarea efectivă a planificării familiei reduce numărul de sarcini

nedorite şi de avorturi nesigure, previne mortalitatea şi morbiditatea indusă de sarcină, micşorează

incidenţa infecţiilor cu transmisie sexuală, inclusiv a infecţiei cu HIV/SIDA, protejează sănătatea

adolescenţilor şi este una din cele mai reale şi cost-eficiente posibilităţi care poate ameliora

sănătatea şi bunăstarea femeilor, bărbaţilor, tinerei generaţii şi comunităţii în general. Scopul

planificării familiei este de a oferi posibilitate cuplurilor să decidă liber şi responsabil referitor la

timpul şi numărul naşterii copiilor, totodată oferindu-le toată gama metodelor de contracepţie

inofensive şi eficiente.





ODM 6. Combaterea HIV/SIDA, a tuberculozei şi a altor boli



Incidenţa HIV/SIDA începînd cu anul 2003 a avut o evoluţie ascendentă, iar anii 2007 şi 2008, care

au urmat după revizuirea ţintelor, nefiind o excepţie. Destul de alarmantă la acest capitol este

situaţia din regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Analiza cazurilor infecţiei HIV depistate

în ultimii ani evidenţiază creşterea ponderii persoanelor infectate pe cale heterosexuală, în paralel cu

reducerea numărului de persoane infectate în urma injectării drogurilor. Cel mai rapid infecţia HIV

afectează populaţia tînără şi fertilă, iar în ultimii ani, se atestă o feminizare a epidemiei: dacă la

debutul epidemiei majoritatea persoanelor HIV pozitive erau de sex masculin – 84,0% în comparaţie

cu 16,0% femei, apoi in ultimii ani se observă o tendinţă de sporire a ponderii persoanelor de sex

feminin. În contextul migraţiei înalte, acest fenomen poate determina evoluţia de mai departe a

epidemiei HIV în Republica Moldova. Reieşind din situaţia epidemiologică şi tendinţele de evoluţie

a infecţiei HIV/SIDA în Republica Moldova, este foarte puţin probabil ca ț intele ODM pe 2010 ș i

2015 să fie realizate.







7

Proiect 07.12.2011

Infecţia HIV/SIDA în mare măsură afectează persoanele de vîrstă reproductivă, inclusiv în vîrsta de

15-24 ani. Însă spre deosebire de incidenţa agregată HIV/SIDA, incidenţa acestei maladii la

populaţia în vîrsta între 15-24 de ani a fost anul 2008 în scădere. Similar incidenţei agregate

HIV/SIDA, incidenţa pentru această categorie de vîrstă a fost mai înaltă pe teritoriul de pe malul

stîng al Nistrului. Cu toate că în anul 2008 incidenţa HIV/SIDA printre populaţia în vîrsta între 15-

24 ani a fost în scădere, acest lucru nu este suficient pentru a declara că realizarea ţintei intermediare

pe anul 2010 este posibilă. Or, evoluţia acestui indicator nu este uniformă şi s-ar putea ca în pofida

eforturilor autorităţilor de control şi prevenire a maladiei, incidenţa HIV/SIDA printre populaţia în

vîrsta între 15-24 ani să fie din nou în creştere. Cu atît mai mult este dificil de pronosticat

fezabilitatea realizării ţintei finale pentru anul 2015. Pentru optimizarea sistemului de măsuri

orientate la prevenirea procesului epidemic prin infecţia HIV/SIDA în Republica Moldova, de rînd

cu consolidarea structurilor de asistenţă medicală întru asigurarea accesibilităţii la diagnostic şi

tratament, este necesar de a eficientiza procesul de educare şi informare a populaţiei în scopul

sporirii nivelului de cunoştinţe şi schimbării de atitudine faţă de problema infecţiei HIV/SIDA,

inclusiv şi a comportamentului său.



Spre deosebire de incidenţa HIV/SIDA, mortalitatea prin tuberculoză s-a redus în anul 2008, pentru

prima dată în ultimii trei ani. Aceasta performanţă se datorează acţiunilor întreprinse de către

autorităţi, în special în contextul optimizării conlucrării serviciului de ftiziopneumologie cu asistenţa

medicală primară prin metode de profilaxie, depistare precoce, tratament adecvat şi de reabilitare.

Mortalitatea prin tuberculoză, deşi pentru prima dată în ultimii ani a fost în descreştere în anul 2008,

continuă să reprezinte un pericol pentru populaţia Republicii Moldova, în special în contextul crizei

economice, afectînd de cele mai multe ori persoanele din categoriile socialmente vulnerabile.

Prezintă îngrijorare creşterea pe parcursul ultimilor ani a numărului de cazuri cu tuberculoză

multirezistentă, rata cărora constituie circa 42,97% din numărul total de bolnavi. De asemenea, în

ultimii anii se atestă o creştere a numărului de cazuri noi înregistrate în rîndurile emigranţilor, cea

mai mare parte a cărora, datorită frecvenţei schimbării locului de trai, nu sînt supuse tratării

tuberculozei. O situaț ie alarmantă în ceea ce priveș te incidenț a tuberculozei este în penitenciare.

Incidenţa tuberculozei în penitenciare în anul 2008 a fost de 11 ori mai înaltă decît incidenț a

globală. În aspect de gen există o discrepanţă considerabilă dintre numărul bărbaţilor şi femeilor

bolnavi de tuberculoză. Astfel, în anul 2008 mai mult de două treimi din cazurile noi de tuberculoză

au fost înregistrate în rîndul bărbaţilor. Numărul bolnavilor de tuberculoză în zonele rurale depăşeşte

numărul bolnavilor din zonele urbane.



Reieşind din progresul înregistrat în anul 2009 în contextul reducerii mortalităţii asociate cu

tuberculoza, s-ar putea ca ţinta intermediară pe anul 2010 să fie realizată. În acelaşi timp, analizînd

evoluţia mai puţin uniformă a acestui indicator pe parcursul anilor, s-ar putea de asemenea de

presupus că există un mare risc ca mortalitatea să fie din nou în creştere. Aceasta va periclita şi

realizarea ţintei finale pe anul 2015.





ODM 7. Asigurarea durabilităţii mediului



Abordarea problemelor de mediu în contextul atingerii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului

este imperativă în situaţia în care în Republica Moldova starea mediului ambiant se află la un nivel

destul de înalt de degradare în urma valorificării necruţătoare a tuturor ecosistemelor naturale. În

contextul extinderii terenurilor acoperite de păduri, pe parcursul ultimilor ani au fost realizate

progrese lente. În general în perioada 2000-2008 gradul de împădurire a crescut doar cu 1 punct

procentual. Reieşind din creşterea lentă a gradului de acoperire a terenurilor cu păduri, putem

presupune că realizarea ţintei intermediare pe anul 2010, probabil, nu va fi realizată. Totodată, deşi

există mai multe şanse pentru realizarea ţintei finale pe anul 2015, finanţarea plantării pădurilor





8

Proiect 07.12.2011

urmînd să fie deblocată începînd cu anul 2012, posibilitatea sporirii gradului de împădurire cu mai

mult de două puncte procentuale în doar trei ani, nu pare o sarcină fezabilă.



Evoluţia ponderii ariilor protejate de stat pentru conservarea diversităţii biologice a fost relativ

uniformă începînd cu anul 2000. Saltul s-a produs în anul 2006 cînd ponderea acestor arii a crescut

de peste două ori, urmată de o altă creș tere în anul 2007. În rezultat, în anul 2007 deja a fost

depăș ită ţinta revizuită (4,65%) prevăzută atît pentru anul 2010 cît şi pentru anul 2015. În acelaș i

timp este importantă creşterea nu doar cantitativă, ci şi calitativă a ariilor respective, deoarece

declararea unui teritoriu drept arie protejată implică după sine efectuarea unui şir de acţiuni aferente,

precum asigurarea alocării resurselor financiare şi umane, asigurarea întreţinerii şi regimului de

protecţie.



O problemă care persistă în continuare în Republica Moldova este accesul populaț iei la

infrastructura sanitară de calitate. În anul 2008 ponderea populaţiei cu acces durabil la surse de apă

potabilă îmbunătăţite a constituit 53%, inclusiv 92,2% din populaţia urbană şi 26,7% din populaţia

rurală. În condiţiile în care în următorii ani ritmul de creştere a accesului populaţiei la surse sigure

de apă va fi similară cu cel din anul 2008, ţinta intermediară pe anul 2010 ar putea fi realizată.

Susţinerea partenerilor de dezvoltare a ţării va putea contribui la lărgirea accesului populaţiei la

surse sigure de apă, deşi atingerea ţintei intermediare pe anul 2010, rămîne în continuare

problematică. Realizarea ţintei finale, în schimb, depinde de modul şi viteza revenirii economiei

Republicii Moldova şi acumularea veniturilor în bugetul public naţional care va permite asigurarea

unui nivel adecvat de cheltuieli publice pentru crearea şi reabilitarea infrastructurii, în general, şi

construirea apeductelor, în special.



O problemă importantă pentru populaţia ţării este cea care ț ine de construcţia, dezvoltarea şi

reabilitarea sistemelor centralizate de colectare a apelor uzate şi a staţiilor de epurare a acestora.

Spre regret, din cauza penuriei financiare, problema canalizării localităţilor nu este asigurată cu

acelaşi volum de finanţare ca şi alimentarea cu apă, progresul în extinderea accesului populaţiei la

canalizare îmbunătăţită fiind foarte lent. În urma acţiunilor întreprinse în această perioadă, ponderea

populaţiei care are acces durabil la serviciile de canalizare a constituit 45,7%. Rezultatele obţinute în

ultimii ani la realizarea ODM în domeniul canalizării atestă faptul că ţintele pentru anii 2010 şi 2015

nu vor fi, probabil, realizate. Totodată, proiectul Comisiei Europene pentru alimentarea cu apă şi

canalizare va contribui la menţinerea traiectoriei de creştere a acestui indicator.



Accesul populaț iei la salubrizare se extinde ș i mai lent. Volumul populaţiei care avea acces la

surse îmbunătăţite de salubrizare în anul 2008 nu s-a schimbat considerabil, fiind de 45,9% în anul

2008. Evoluţia lentă a acestui indicator sugerează că ţinta intermediară pe anul 2010 ar putea să nu

fie realizată, la fel ca ș i cea finală pe anul 2015.





ODM 8. Crearea parteneriatului global pentru dezvoltare



Pentru o ţară în proces de tranziţie cum este Republica Moldova, crearea parteneriatelor pentru

dezvoltare este indispensabilă pentru atingerea unui nivel de viaţă înalt pentru toată populaţia şi

integrarea ţării în structurile europene şi internaţionale. Aceasta presupune, pe de o parte, cooperarea

constantă a tuturor naţiunilor în realizarea primelor şapte ODM, iar pe de altă parte, solicită

realizarea unor progrese în alte domenii importante, dar care nu au fost acoperite de celelalte

obiective, cum ar fi comerţul exterior, sistemul financiar, infrastructura de transport şi de

telecomunicaţii, deservirea datoriei externe şi altele.



Dezvoltarea acestor domenii diverse nu este omogenă în Republica Moldova. În pofida percepţiei

răspîndite despre Republica Moldova drept un stat agrar, sectorul de telecomunicaţii se extinde



9

Proiect 07.12.2011

vertiginos, urmat de sectorul financiar, astfel punînd bazele unui sistem terţiar durabil. Astfel, în

contextul expansiunii TIC, către anul 2008 a crescut considerabil numărul utilizatorilor Internet,

telefoanelor mobile, etc. Au fost extinse esenţial numărul calculatoarelor, inclusiv conectate la

Internet, în cadrul instituţiilor de învăţământ şi autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale.

Cu suportul asistenţei din exterior, continuă crearea punctelor de acces public la Internet în

majoritatea localităţilor, amplasate în incinta şcolilor, bibliotecilor, primăriilor. În continuare piaţa

TIC va fi una mult mai puternică, menţinîndu-şi ritmul alert de dezvoltare şi atrăgînd tot mai mulţi

investitori. Totodată mai sînt administraţii locale ce nu dispun de reţea, de adresă electronică pe

domeniul MD, de bază de date electronică a actelor juridice. În acest context, este necesar de acordat

mai multă atenţie şi susţinere administraţiilor publice locale de gradul II.



Infrastructura transporturilor rămîne a fi în condiţii neadecvate, datorată în mare parte calităț ii

proaste a infrastructurii drumurilor. Problema închiderii terestre a fost parţial soluţionată prin

construcţia şi deschiderea în anul 2009 a portului de la Giurgiuleşti. Totodată în perspectiva creşterii

esenţiale a volumului comerţului extern, capacităţile portului pot fi insuficiente. Cu toate că

Republica Moldova a obţinut acces la o porţiune foarte mică de litoral dunărean, ea poate fi

considerată o ţară închisă terestru şi cu relativ puţine oportunităţi pentru expansiunea comercială

internaţională. Comerţul exterior continuă a fi puţin diversificat în materie de geografie a

exporturilor şi gamă de produse exportate. Cu toate că regimul comercial al Republicii Moldova este

liberalizat, beneficiile acestuia nu se materializează deplin. Deș i sînt în creştere, exporturile au un

ritm de expansiune mai scăzut decît importurile, contribuind la majorarea deficitului balanţei

comerciale.



Luînd în considerare că Republica Moldova, fiind o ţară în proces de tranziţie, are nevoie de

asistenţă adiţională din partea creditorilor şi donatorilor pentru implementarea unor reforme

imperative, politica publică în domeniul datoriei de stat a fost orientată spre atragerea

împrumuturilor de stat externe la condiţii cît mai favorabile, în scopuri investiţionale şi suport

bugetar. Problema datoriei externe este permanent monitorizată de către autorităţi. O analiză a

durabilităţii datoriei efectuată la începutul anului 2008 a concluzionat că perspectiva datoriei externe

a Republicii Moldova este favorabilă, cu un risc redus de probleme în domeniul datoriei. De

asemenea ponderea datoriei externe în raport cu PIB este în scădere. Analizînd principalii indicatori

de sustenabilitate a datoriei de stat externe putem conchide, că indicii acestora în anul 2008 n-au

depăşit pragul „nivelului critic‖ şi s-au încadrat în limita pragului „slab îndatorat‖ pentru ţările cu

venituri mici.



În scopul implementării Politicii de stat în domeniul medicamentului şi realizării ţintelor ODM în

contextul accesului populaţiei la medicamente esenţiale, cu susţinerea Organizaţiei Mondiale a

Sănătăţii, în Republica Moldova a demarat procesul studierii sistematice a pieţei farmaceutice,

analizîndu-se nu doar nomenclatura şi preţul medicamentelor, dar şi accesul fizic şi economic al

populaţiei la acestea. Astfel, în anul 2008 preţurile la produsele farmaceutice din ţară au înscris o

diminuare lunară cu aproximativ 0,2%, comparativ cu anul 2007 şi cu 1,57%, comparativ cu anul

2006. Funcţionarea pieţei produselor farmaceutice în Republica Moldova indică şi o dinamică

pozitivă în contextul accesului fizic la medicamente. Astfel, în anul 2008 medicamentele au fost

accesibile populaţiei în proporţie de 76,2% şi este cu 0,8% mai mult comparativ cu 2007, iar în

localităţile rurale accesibilitatea medicamentelor a înregistrat o creştere de la 68,2% la 69,8%.



Dificultăţile perioadei de tranziţie au afectat mai mulţi tineri, care s-au confruntat şi încă se mai

confruntă cu multiple probleme, cum ar fi şomajul, migraţia ilegală, traficul de fiinţe umane,

delicvenţa juvenilă, marginalizarea anumitor grupuri de persoane tinere. Oportunităţile economice

nu sînt accesibile în mod egal tinerilor din diferite zone. Tinerii din zonele rurale şi oraşele mici sînt

afectaţi mai puternic de dificultăţile socio-economice pe care le traversează Republica Moldova, dar

şi mai mult sînt afectaţi tinerii cu dizabilităţi. Insuficienţa oportunităţilor profesionale şi economice



10

Proiect 07.12.2011

îi face pe foarte mulţi tineri să părăsească ţara. În consecinţă, dimensiuni îngrijorătoare a atins

traficul cu persoane, victimele căruia sînt în majoritatea cazurilor, fete şi femei tinere, precum şi

numărul tinerilor antrenaţi în activităţi criminale. Cu toate că şomajul în rîndul tinerilor este în

scădere, plasarea tinerilor pe piaţa forţei de muncă rămîne a fi o problemă. În aspect de gen

ponderea tinerilor şomeri de sex masculin în anul 2000 a fost mai mare decît cea a tinerilor de gen

feminin, însă treptat situaţia s-a ranversat. Reducerea constantă a ratei şomajului în rîndul tinerilor a

permis deja către anul 2008 să fie realizată ţinta intermediară pe anul 2010 - de 15%. Totodată, în

rezultatul crizei economice declanşate în Republica Moldova la finele anului 2008 s-ar putea ca

numărul şomerilor să fie în creştere, mai ales că oportunităţile de angajare nu doar în interiorul ţării,

ci şi în exterior au devenit foarte limitate.





Egalitatea de gen în Republica Moldova



Problema egalităţii de gen a constituit de-a lungul ultimelor două decenii una dintre preocupările

Guvernului Republicii Moldova care a încercat prin diverse acţiuni să asigure egalitatea şanselor

dintre femei şi bărbaţi. Odată cu semnarea mai multor documente internaţionale, ratificarea unor

tratate şi angajarea plenară în realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, Republica

Moldova şi-a reiterat la nivel internaţional şi naţional, alături de alte preocupări majore, şi

consolidarea egalităţii de gen. În ultimii ani, au fost înregistrate progrese semnificative atît în ceea

ce priveşte cadrul legal şi instituţional, cît şi în conţinuturile planurilor şi programelor. Toate aceste

măsuri întreprinse au asigurat o evoluţie bună în domeniul de referinţă în toate sectoarele.



Angajamentul cel mai consistent a fost realizat de actuala conducere a Republicii Moldova, prin

includerea în programul de guvernare a unui capitol separat care vizează politicile de asigurare a

egalităţii de gen. Totodată, prin hotărîre de Guvern, recent a fost adoptat noul Program Naţional

pentru asigurarea egalităţii de gen pentru anii 2010 – 2015 şi Planul de Acţiuni pentru

implementarea acestuia.



Analiza situaţiei din Republica Moldova cu privire la tematici ale egalităţii de gen, scot în evidenţă

faptul că cele mai problematice domenii sînt: abilitarea femeilor în domeniul politic, economic şi

social şi violenţa faţă de femei. Deşi Guvernul, societatea civilă şi organismele internaţionale au

realizat şi susţinut multiple iniţiative şi proiecte cu scopul redresării situaţiei din aceste domenii,

actualmente se constată o stare încă alarmantă. Astfel, femeile continuă să fie sub-reprezentate la

nivelul forurilor politice înalte, în funcţii de conducere din APC şi APL, deşi beneficiază de educaţie

superioară şi calificări profesionale înalte. În domeniul pieţii muncii, femeile sînt frecvent

discriminate, iar retribuţia muncii acestora constituie doar puţin peste 72% din remunerarea muncii

bărbaţilor. Chiar dacă această situaţie este în mare parte condiţionată de faptul că femeile tradiţional

sînt implicate în activităţi economice ―feminizate‖, care sînt şi mai prost plătite, această problemă

cauzează inegalităţi sporite pe piaţa muncii, inducînd, totodată şi o dependenţă financiară a femeilor

faţă de bărbaţi. Lipsa serviciilor de îngrijire a copiilor în etapa preşcolară, precum şi implicarea

redusă a bărbaţilor în creşterea şi educaţia copiilor, creează mari obstacole în calea realizării

profesionale plenare a femeilor şi implicarea ei în activităţi publice şi politice. Începînd cu lipsa unor

măsuri de stimulare şi încurajare a antreprenoriatului feminin, şi pînă la anvergura migraţiei,

violenţei în familie şi a traficului de persoane, apanajul problemelor cu care se confruntă femeile din

RM este variat şi constituie importante impedimente în asigurarea unei bunăstări şi condiţii optime

de trai.



Participarea femeilor în structurile politice şi procese, unde se iau decizii cu privire la utilizarea

resurselor generate atît de bărbaţi cît şi (mai ales) de femei, rămîne a fi insignifiantă. Or, creşterea

participării politice a femeilor în structurile de guvernare este considerată una dintre modalităţile de

bază de restabilire a echilibrului de gen în societate.



11

Proiect 07.12.2011



Situaţia femeilor pe piaţa muncii, care, în pofida nivelului înalt al studiilor femeilor, este

caracterizată prin concentrarea femeilor în sectoare publice remunerate la niveluri joase, cum sînt

ocrotirea sănătăţii, asistenţa socială şi educaţia, şi prin existenţa decalajului de salarizare între femei

şi bărbaţi în sectoarele public şi privat. Legislaţia muncii a Republicii Moldova, care este extrem de

protectoare, în special cu privire la femeile gravide, limitează de fapt participarea femeilor în

anumite sfere, şi deseori crează obstacole pentru participarea femeilor pe piaţa muncii, în particular

în sectorul privat, perpetuînd stereotipurile privind rolurile de gen. Importante sectoare, privite

tradiţional ca sectoare masculine, cum sînt apărarea şi poliţia, rămîn în mare parte inaccesibile

femeilor.



În ceea ce priveşte îngrijirea copiilor, după cum era şi evident, în 97% din cazuri în acest proces

participă femeile. În 2008 numărul bărbaţilor aflaţi în concediu de îngrijire a copilului a crescut

nesemnificativ, pînă la 3% din total (comparativ cu 2% în 2007). Problema implicării bărbaţilor în

creşterea şi educarea copiilor este una crucială în contextul abilitării politice şi economice a

femeilor, totuşi procentul bărbaţilor care îşi iau concediul de îngrijire al copiilor rămîne extrem de

redus, din cauza mai multor factori de ordin economic şi persistenţei stereotipurilor de gen privitor

la rolurile de gen tradiţionale.



Problemele care se referă la dimensiunea de gen în sfera protecţiei sociale sînt determinate de

sarcina dublă a femeilor şi prestarea de către acestea a unui volum mare de munci neremunerate.

Deşi formula de calculare a pensiilor nu conţine elemente care să favorizeze femeile sau bărbaţii,

femeile au o participare mai scurtă pe piaţa muncii decît bărbaţii, astfel că perioada de contribuţie a

acestora este, respectiv, mai mică şi a constituit în 2007 - 85,2% din cea a bărbaţilor (fiind în

creştere uşoară în ultimii 7 ani).



Violenţa în familie şi traficul de fiinţe umane reprezintă cele mai grave forme de violenţă în bază de

gen în Republica Moldova, ambele fenomene fiind intercorelate şi ţin de poziţia subordonată a

femeii în societate în general.









12

Proiect 07.12.2011



INTRODUCERE





Republica Moldova, de rînd cu alte 191 de ţări ale lumii, s-a angajat să atingă Obiectivele de

Dezvoltare ale Mileniului (ODM) pînă în anul 2015. Or, avînd practic aceleaşi obiective, traseul

identificat de fiecare ţară pentru atingerea acestora este diferit, la fel ca şi progresul înregistrat pînă

în acest moment. Republica Moldova a stabilit pentru prima dată ţintele în context naţional pentru

realizarea ODM în anul 2004, după care în anul 2007 analizînd progresul înregistrat în realizarea

Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, în consultare cu societatea civilă şi partenerii de

dezvoltare a ţării, a revizuit cea mai mare parte a ţintelor stabilite. Actualmente Obiectivele de

Dezvoltare ale Mileniului se regăsesc pe agenda pe termen mediu al Guvernului, materailizată prin

Strategia Naț ională de Dezvoltare (SND) 2008-2001. Astfel, Obiectivele de Dezvoltare ale

Mileniului asumate de către Republica Moldova sînt următoarele:



Obiectivul 1: Reducerea sărăciei extreme şi a foamei

Obiectivul 2. Realizarea accesului universal la învăţămîntul general obligatoriu

Obiectivul 3. Promovarea egalităţii de gen şi abilitarea femeilor

Obiectivul 4. Reducerea mortalităţii copiilor

Obiectivul 5. Îmbunătăţirea sănătăţii materne

Obiectivul 6. Combaterea HIV/SIDA, a tuberculozei şi a altor boli

Obiectivul 7. Asigurarea durabilităţii mediului

Obiectivul 8. Crearea parteneriatului global pentru dezvoltare



Actualmente, Republica Moldova se află la jumătate de cale de la declararea ofensivei împotriva

problemelor mileniului, pînă în anul cînd această provocare va trebui să se soldeze cu rezultatele

scontate. Raportul relevă care sînt progresele înregistrate în ultimii doi ani de Republica Moldova în

contextul realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, punînd un accent deosebit pe

aspectele de gen, atît în contextul ţintelor ODM, cît şi în contextul altor obiective stabilite de

Guvern.



Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului transpun în sarcini concrete şi tangibile cele mai vitale şi

imperative probleme ce ţin de dezvoltarea unei ţări. Problematica de gen este una transversală şi

implicită pentru realizarea tuturor acestor obiective. Este evident faptul că realizarea ODM de către

Republica Moldova, şi în particular, al obiectivului de promovare a egalităţii de gen şi abilitării

femeilor, reclamă eforturi semnificative, iar progresul substanţial poate fi atins doar în condiţiile

unui angajament plenar al Guvernului şi a voinţei politice pentru schimbarea situaţiei în domeniul

egalităţii genurilor în ţară.



La fel ca şi pentru alte state ale lumii, pentru Republica Moldova, rezultatul preliminar în realizarea

Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului este mixt. Principalele realizări ale Guvernului, începînd

cu asumarea angajamentului de a realiza cele opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului, ţin de

reducerea sărăciei, a mortalităţii infantile şi materne, extinderea ariilor protejate de stat şi creşterea

vertiginoasă a penetrării tehnologiilor informaţionale în contextul creării parteneriatelor pentru

dezvoltare. Mai puţin reuşită a fost evoluţia indicatorilor în domeniul educaţiei, combaterii

HIV/SIDA şi a tuberculozei şi asigurării accesului populaţiei la infrastructura sanitară adecvată.

Totodată, în anul 2008 s-au produs schimbări considerabile în trendul indicatorilor ODM. S-a

amplificat sărăcia, mortalitatea maternă şi a copiilor a crescut, iar situaţia în educaţie şi

infrastructură nu s-a îmbunătăţit. Progresul pe care l-a înregistrat Republica Moldova în ceea ce

priveşte promovarea egalităţii de gen a fost unul instabil şi pe alocuri, accidental. Acesta s-a datorat

mai degrabă ―mersului firesc‖ al lucrurilor într-o societate post-sovietică, cu declin economic şi rate





13

Proiect 07.12.2011

de migraţie înalte, decît modificărilor legislative sau reglementărilor concrete din economie sau

sfera politicului.



Criza economică mondială care s-a resimț it în Republica Moldova la finele anului 2008 va conduce

inevitabil la apariţia unor dificultăţi în realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.

Aprofundarea crizei în anul 2009 va induce schimbări pe piaţa muncii, în sfera socială şi ar putea să

creeze disparităţi de gen. Or, reducerea veniturilor bugetare pe fundalul contractării cererii agregate

de consum va lipsi Guvernul de pîrghii pentru efectuarea investiţiilor publice şi susţinerea

categoriilor vulnerabile. Perpetuarea crizei politice ar putea submina eforturile Guvernului de

relansare şi stabilizare economică.



Cu toate că au fost înregistrate progrese în realizarea ODM în cîteva domenii, evoluţia negativă în

anul 2008 a unor indicatori care păreau să apropie Republica Moldova de atingerea ţintelor finale pe

anul 2015 şi amplificarea efectelor crizei economice, indică asupra dificultăţilor cu care se va

confrunta Republica Moldova în anii ce urmează. Revenirea indicatorilor ODM pe traiectoria dorită

va necesita eforturi susţinute din partea Guvernului, societăţii civile şi a partenerilor de dezvoltare a

ţării, atît în contextul implicării plenare în atingerea obiectivelor stabilite, cît şi în creşterea nivelului

de conştientizare în societate vizavi de importanţa acestor angajamente.









14

Proiect 07.12.2011

CONTEXT





Republica Moldova se află în proces de tranziț ie spre o economie de piaț ă de aproape două

decenii. Startul tranziț iei a fost însoț it prin auto-proclamarea Transnistriei drept stat independent.

Acest lucru a afectat Republica Moldova atît din punct de vedere politic, cît ș i din punct de vedere

economic. Or, Transnistria asigura a treia parte din producţia industrială a republicii şi aproape

întreaga producţie energetică. În absenț a unor reforme economice ș i sociale adecvate, cuplată cu

instabilitatea politică în prima decadă a tranziț iei, Republica Moldova a fost subiectul unei

recesiuni economice profunde, care a condus ș i la amplificarea sărăciei. Lipsa veniturilor

populaț iei, de rînd cu posibilităț ile tot mai limitate ale statului de a oferi servicii medicale ș i

educaț ionale de calitate au condus la înrăutăț irea dezvoltării umane în Republica Moldova.



Doar începînd cu anul 2000 economia Republicii Moldova s-a plasat pe traiectoria de creș tere, în

special datorită remitenţelor, care în prezent reprezintă o treime din PIB. În perioada 2000-2008

economia ţării a înregistrat o creştere cumulativă de 62,9%, ceea ce constituie, însă, doar 56,6% din

totalul producţiei din 1990. Creș terea economică din cea de-a doua decadă a tranziț iei a fost

însoț ită de declinul economiei tenebre, care a constituit în anul 2008 - 20,8% din PIB, în

comparaţie cu 34,6% în 2000. Însă ș ocurile externe multiple (secetă, indundaț ii, restricț ii la

export, etc.) care au afectat Republica Moldova în perioada 2006-2008, urmate în 2009 de cea mai

profundă criză de la începutul tranziț iei au subminat eforturile autorităț ilor de a schimba

paradigma creș terii economice.



Statistica conturilor naționale se compilează de către Biroul Național de Statistică (BNS) în baza

metodologiei introduse în anul 1993. Estimările efectuate de BNS nu includ regiuinea

transnistreană începînd cu 1991. Astfel, datele prezentate în Raport nu includ Transnistria. În

cazul în care există date pentru regiunea de pe malul sting al Nistrului, acest lucru este menționat

explicit.



Mai mult, datoria externă, deș i ca pondere în PIB a fost în continuă scădere în această perioadă,

rămîne în continuare să deț ină valori absolute înalte, atît în Republica Moldova cît ș i în

Transnistria. Astfel datoria externă brută a Republicii Moldova a constituit 4124.8 milioane dolari

SUA în anul 2008. Datoria externă netă a Transnistriei a crescut în prima jumătate a anului 2008 cu

încă 400 de milioane de dolari, constituind 2043,3 milioane de dolari, preponderent din contul

majorării datoriilor faţă de Gazprom (1,8 milioane de dolari). Rata inflaț iei în Republica Moldova a

constituit 7,3% în anul 2008, comparativ cu 24% în Transnistria.



Tranziţia la economia de piaţă a cauzat discrepanţe semnificative între capitală şi restul ţării, între

regiunile urbane şi rurale şi, mai recent, între cele ș ase regiuni de dezvoltare. Cel mai mare decalaj

socio-economic este între municipiul Chişinău şi alte unităţi teritorial administrative. Capitala este

centrul nu doar al consumului şi veniturilor, dar şi al cheltuielilor publice şi bunăstării. Creș terea

economică a fost însă destul de inegală nu doar din punct de vedere geografic, dar ș i în aspect de

gen. PIB-ul estimat pe cap de locuitor pentru bărbaț i este, în prezent, cu aproximativ 60% mai mare

decît PIB-ul pe cap de locuitor pentru femei.



Creşterea economică bazată pe migraț ie ș i remitenţe a contribuit la reducerea sărăciei, asociată cu

creș terea veniturilor populaț iei ș i îmbunătăț irea accesului la serviciile medicale ș i

educaț ionale. Salariile ș i pensiile au avut impact asupra nivelului de trai al populaț iei atît în

Republica Moldova cît ș i în Transnistria, însă acest impact a fost unul marginal. În anul 2008

salariul mediul lunar în Republica Moldova a constituit 243 dolari SUA. Practic acelaș i nivel al

salariului a fost înregistrat în Transnistria - 236 dolari SUA. Pensia medie în Republica Moldova în





15

Proiect 07.12.2011

anul 2008 a constituit 62,2 dolari SUA. Pensia medie în Transnistria, inclusiv majorările, a constituit

53,3 dolari SUA pe lună în anul 2008, depăşind puţin coşul minim de consum al unui pensionar.



Cu toate acestea migraţia în masă a populaţiei a creat probleme pe piaţa internă a forț ei de muncă.

Pe parcursul tranziţiei populaţia Republicii Moldova s-a redus cu peste o cincime, iar emigrarea a

aproape unui sfert din populaţia activă de muncă a afectat piaţa forţei de muncă, cauzînd reducerea

populaţiei active şi a populaţiei ocupate în cîmpul muncii (cu aproape o cincime). În acelaș i timp

populaţia inactivă a crescut dramatic, iar cu toate că rata şomajului descreşte treptat, acest lucru se

datorează, în special, emigrării forț ei de muncă. Pe piaţa muncii din Transnistria se înregistrează o

scădere stabilă a numărului populaţiei angajate (de la 180 de mii de oameni pînă la 160 de mii,

pentru anii 2003-2006), ca rezultat al migraţiei, în primul rînd din contul pierderii cadrelor calificate

şi al angajării neformale.



Dificultăț ile unor sectoare ale economiei Republicii Moldova de a face faț ă provocărilor

tranziț iei au condus ș i la o redistribuire a forţei de muncă între sectoare. Numărul angajaţilor în

sectorul agricol a scăzut considerabil – de la 50,6% din numărul total de angajaţi în 2000 la 29,8% în

2008. Ajustările structurale, migraţia şi strămutarea angajaţilor de la un sector la altul au contribuit

în ultimii trei ani la dublarea cîştigurilor din activităţile ne-agricole şi la scăderea veniturilor obţinute

din activităţile agricole – în total cu aproximativ o cincime. Cu toate că unii s-au angajat în alte

sectoare ale economiei, în special în construcţii, majoritatea au emigrat.



Pe parcursul tranziț iei Republica Moldova a fost afectată de îmbătrînirea demografică, cauzată în

special de micşorarea ratelor natalităţii, ceea ce a rezultat într-o descreştere absolută şi relativă a

populaţiei tinere şi o creştere a populaţiei vîrstnice. Atît natalitatea, cît şi mortalitatea scad, iar

speranţa de viaţă creşte. Prognozele demografice nu sînt optimiste. Conform prognozelor ONU,

populaţia Republicii Moldova ar putea descreşte cu circa 20% către 2050. În acelaș i timp, alte surse

(Cartea verde a populaț iei, 2009) menț ionează că această descreș tere ar putea fi ș i mai

semnificativă conform scenariului pesimist. Astfel efectivul populaţiei ţării poate să se micşoreze cu

circa un milion de locuitori sau cu circa o treime pînă în anul 2050. Criza demografică va avea un

impact negativ pe termen lung, în special asupra pieţei muncii, sistemului de pensii ș i educaț ional,

etc. ș i ar putea pe termen mediu să submineze realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului,

în special pe sărăcie, educaț ie ș i sănătate.



Din perspective dezvoltării umane ș i dezvoltării gender privite prin prisma Indicelui Dezvoltării

Umane (IDU) ș i Indicelui Dezvoltării Gender (IDG) Republica Moldova este una dintre ţările cel

mai puţin avansate dintre statele europene şi cele aflate în tranziţie. Totuşi, există diferenţe interne

destul de importante: femeile au o viaţă mai lungă decît bărbaţii şi au o rată de înrolare semnificativ

mai mare, în timp ce bărbaţii sînt cei care posedă resurse economice semnificativ mai mari.

Egalitatea genurilor este esenţa dezvoltării umane şi subliniază faptul că, atunci cînd dezvoltarea

umană nu ţine cont de aspectul de gen, aceasta este în pericol. Cadrul dezvoltării umane se bazează

pe ferma convingere că orice strategie sau efort de dezvoltare, care neglijează jumătate din

umanitate, nu poate avea un caracter durabil.



Ţinînd cont de faptul că nivelul de implementare al ODM-lor are legatură directă cu nivelul

respectării drepturilor omului în general, putem evidenţia următoarele probleme cu care se confruntă

autorităţile Republicii Moldova în acest domeniu: condiţiile precare de detenţie în majoritatea

penitenciarelor şi în detenţie preventivă; fenomenul traficului de fiinţe umane; durata prelungită a

detenţiei preventive; independenţa limitată a sistemului judiciar, exercitarea limitată a dreptului la

libertatea religiei; participarea nesemnificativă a femeilor în funcţiile principale de luare a deciziilor

în sectoarele public şi privat; utilizarea avortului în calitate de metodă de contracepţie şi

discriminarea cu care se confruntă unele minorităţi precum sînt romii. Anul 2009 a fost umbrit de

evenimentele din 7 aprilie, cînd au avut loc grave încălcări ale drepturilor omului ale protestatarilor



16

Proiect 07.12.2011

din cadrul demonstraţiilor de după alegerile parlamentare. În acest context au avut loc cazuri şocante

de arestări arbitrare, tortură, maltratare şi chiar decesul persoanelor deţinute - evenimente care încă

urmează a fi elucidate.



Deşi Republica Moldova a intrat pe pistă ascendentă în cea de-a doua etapă a tranziţiei, criza

financiară şi economică mondială a afectat dezvoltarea economiei moldoveneşti şi nivelul de trai al

populaţiei. La finele anului 2008 dezvoltarea economiei a încetinit, vestind începutul unei perioade

de criză economice profunde. În anul 2009 exporturile, importurile, producţia industrială şi sectorul

transporturilor s-au contractat, în timp ce numărul şomerilor şi datoriilor salariale au crescut

dramatic. Remitenț ele ș i veniturile bugetului au înregistrat o scădere continuă, în timp ce

cheltuielile bugetului au crescut. Reacţia autorităț ilor la criza economică a fost întîrziată în special

din cauza situaţiei politice ș i stării de expectativă anterior alegerilor parlamentare. Criza politică din

ţară, declanşată după alegerile parlamentare din aprilie 2009, dar care perpetuează pînă în prezent, şi

cheltuielile bugetare asociate, reprezintă un pericol pentru economie, care se află într-un declin

puternic, împiedicînd implementarea adecvată a politicilor anti-criză menite să susţină sectorul

privat şi grupurile vulnerabile. Pe fundalul crizei realizarea unor ț inte intermediare pe anul 2010 în

contextul ODM ar putea să întîmpine dificultăț i majore. Atingerea ț intelor finale ODM pe 2015

depinde de capacitatea ț ării de a-ș i reveni din criză ș i de faptul dacă priorităț ile post-criză vor

lua în calcul angajamentele asumate în contextul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.





Tabelul 1. Evoluț ia indicatorilor economici ș i demografici în Republica Moldova ș i Transnistria,

2001-2008

Indicatori 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008



Populaț ia, mii



Republica Moldova 3627.8 3618.3 3607.4 3600.4 3589.9 3581.1 3572.7 3567.5

Transnistria (estimări)

633.6 630.1 621.8 616.5 600 585 570 550

Produsul Intern Brut

(PIB) nominal,

milioane USD

Republica Moldova 1481 1662 1981 2598 2598 3408 4402 6056

Transnistria

199 250 309 405 486 586 650 770

PIB în termeni reali,

faț ă de anul

precedent, %

Republica Moldova 106.1 107.8 106.6 107.4 107.5 104.8 103 107.8

Transnistria

10.0 -2.7 18.1 16.2 11.8 7.7 10.0 12.0

Investiț ii în capital

fix, %

Republica Moldova 110.5 111.4 107.1 107.6 121.4 124 121.9 101.7

Transnistria

15.6 -9.2 -14.7 22.2 -2.5 4.3 -6.4 -2.0

Sursa: Biroul Naț ional de Statistică, Idis Viitorul









17

Proiect 07.12.2011









18

Proiect 07.12.2011









Capitolul I.

Analiza realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului









19

Proiect 07.12.2011









Obiectivul 1: Reducerea sărăciei extreme şi a foamei



1. Introducere



În contextul realizării obiectivelor de dezvoltare asumate pe plan internaţional (IADG), Republica

Moldova şi-a luat angajamentul de a reduce pînă la finele anului 2015 sărăcia extremă şi foamea.

Relevanţa acestui obiectiv este incontestabilă pentru o ţară cu venituri mici ca Republica Moldova.

Astfel, cu toate că începînd cu anul 2000 sărăcia se află pe o traiectorie descendentă, Republica

Moldova rămîne a fi în continuare calificată drept o ţară cu venituri foarte mici 1. Or, începînd cu

anul 2008 sărăcia pentru prima dată în ultimii trei ani s-a amplificat, iar criza economică din

Republica Moldova care a luat amploare în anul 2009, va afecta şi mai mult nivelul de viaţă al

populaţiei şi va augmenta nivelul sărăciei. Aceasta va necesita fortificarea eforturilor autorităţilor,

societăţii civile şi a partenerilor de dezvoltare a ţării în susţinerea persoanelor vulnerabile şi

prevenirea excluziunii sociale.





2. Tendinţe generale



Evoluţia sărăciei în Republica Moldova nu este uniformă. Începînd cu anul 1998, sărăcia în

Republica Moldova a cunoscut o creştere rapidă şi a atins unul din cele mai înalte nivele (peste

70%) înregistrate în grupul ţărilor Comunităţii Statelor Independente. Începînd cu anul 2000, sărăcia

a revenit pe o traiectorie descendentă, diminuîndu-se cu paşi rapizi. În anul 2005, în pofida creşterii

economice, nivelul sărăciei a crescut moderat, în special datorită extinderii acesteia în zonele rurale.



În anul 2006 (anul, cînd a început să fie aplicată o nouă metodologie de estimare a ratelor sărăciei),

în Republica Moldova circa 1 milion de oameni (30,2%) se aflau în sărăcie absolută şi circa 150 mii

de persoane (4,5%) erau în sărăcie extremă. În anul 2007 numărul populaţiei sărace s-a redus cu

circa 16 mii persoane. Cu toate acestea, în anul 2008 s-a repetat scenariul din anul 2005 – ratele

sărăciei au crescut datorită extinderii acesteia în mediul rural în rezultatul unei performanţe scăzute



Caseta 1. Modificarea ţintelor pe sărăcie în contextul ODM

Primele ţinte de reducere a sărăciei în contextul ODM au fost stabilite în anul 2004 şi presupuneau reducerea în

jumătate a ponderii populaţiei cu un venit de 2,15 dolari pe zi şi a celei care îndură foamea. Ţintele cuantificabile

pentru realizarea acestui obiectiv au fost modificate în anul 2007, ca urmare a traversării în anul 2006 a primului

prag intermediar în realizarea Obiectivelor de Dezvoltare a Mileniului. În contextul obiectivului de reducere a

sărăciei motivul principal de revizuire a ţintelor a constituit modificarea în anul 2006 a metodologiei de calcul a

indicatorilor sărăciei, fapt ce a contribuit la îmbunătăţirea esenţială a calităţii datelor, însă totodată a indus

incomparabilitatea datelor cu cele din anii precedenţi.

De asemenea în 2006 ţinta intermediară stabilită pentru indicatorul „ponderea populaţiei cu venit sub 2,15 dolari pe

zi‖ a fost depăşită de mai mult de 2 ori (13% comparativ cu 28%). În acest context a fost luată decizia să fie efectuată

trecerea la un standard mai înalt de măsurare a sărăciei – pragul internaţional al sărăciei, de 4,3 dolari pe zi/persoană

la PPC. Concomitent cu trecerea la pragul de 4,3 dolari s-a decis utilizarea consumului în locul venitului pentru

aprecierea bunăstării populaţiei, deoarece cheltuielile de consum constituie un indicator mai precis şi relevant pentru

Republica Moldova. Totodată, obiectivul a fost completat cu cîteva ţinte suplimentare, şi anume micşorarea ponderii

populaţiei sub pragul sărăciei absolute şi extreme.



1

Cu un PIB per capita de 2500 dolari SUA, Republica Moldova este are cele mai scăzute venituri din Europa şi se află

pe locul 171 din lume, fiind devansată de o mare parte din ţările CSI – Turkmenistan, Uzbekistan, Armenia, Azerbaijan,

Kazahstan şi altele. Albania, care în 2000 a avut cele mai scăzute venituri din Europa, a atins în 2008 un PIB per capita

de 6000 dolari SUA. Sursa: The World Factbook, Central Intelligence Agency, 2009.



20

Proiect 07.12.2011

în agricultură în anul 2007 (rezultatele din agricultură au un efect întîrziat asupra ratelor sărăciei).





3. Analiza realizării ţintelor



Ţinta 1. Reducerea ratei populaţiei cu un consum sub 4,3 dolari pe zi/persoană (la PPC) de la

34,5% în 2006 pînă la 29% în 2010 şi pînă la 23% în 2015



În anul 2007 Republica Moldova a stabilit pentru prima dată ţinte ODM în contextul reducerii

ponderii populaţiei cu un consum sub 4,3 dolari pe zi/persoană (la PPC), fiind luat drept an de bază

anul 2006 cînd indicatorul respectiv avea valoarea de 34,5%. Un an mai tîrziu, în anul 2007, rata

sărăciei conform acestui prag internaţional a constituit 29,8% şi s-a redus în comparaţie cu anul

2006 cu 4,7 puncte procentuale (vezi Graficul 1). Urmărind evoluţia acestui indicator în anul 2007 şi

comparînd nivelul sărăciei din acel an cu ţinta intermediară de 29%, stabilită pentru anul 2010, era

foarte probabil ca obiectivul propus pe termen mediu să fie atins cu succes. Însă evoluţia sărăciei din

anul 2008 a redus probabilitatea atingerii ţintei intermediare pe anul 2010. Astfel, în anul 2008 rata

sărăciei calculată conform pragului internaţional a constituit 30,4% şi a fost în creştere cu 0,6 puncte

procentuale în comparaţie

cu anul precedent.



Creşterea sărăciei este

datorată extinderii acesteia

în zonele rurale.

Dependenţa substanţială a

veniturilor populaţiei de

condiţiile climaterice

(seceta înregistrată în

2007, inundaţiile din

2008), datorită ponderii

înalte a activităţilor

agricole la sate şi

diminuarea veniturilor

obţinute din

comercializarea producţiei

agricole, în rezultatul

micşorării în 2008 a preţurilor la fructe şi legume, au fost cauzele principale ale creşterii sărăciei în

zonele rurale în care activează circa o treime din populaţia ocupată în economie.



Aprofundarea crizei economice în Republica Moldova pe parcursul anului 2009 ar putea limita şi

mai mult şansele Republicii Moldova de realizare a ţintei intermediare pe anul 2010. Totodată, în

cazul în care criza financiară mondială şi cea economică din Republica Moldova va ceda eforturilor

direcţionate de autorităţi, ţinta finală pe anul 2015 ar putea fi atinsă cu succes.







Ţinta 2. Micşorarea ponderii populaţiei sub pragul absolut al sărăciei de la 30,2% în 2006 pînă la

25% în 2010 şi pînă la 20% în 2015



În stabilirea obiectivului de reducere a ponderii populaţiei sub pragul absolut al sărăciei, anul 2006 a

fost considerat drept an de bază, valoarea acestui indicator în acel an constituind 30,2% (vezi

Graficul 2). Similar evoluţiei ratei sărăciei conform pragului internaţional, în anul 2007 nivelul

sărăciei absolute a scăzut pînă la 25,8%, fiind aproape de valoarea ţintei intermediare pe anul 2010.



21

Proiect 07.12.2011

Totodată, începînd cu anul 2008 nivelul sărăciei a început să crească, constituind 26,4%. Astfel, în

anul 2008 circa 875 mii persoane au avut un consum lunar mai mic decît pragul sărăciei absolute 2 -

945,9 lei (91 dolari

SUA). Motivele

creşterii sărăciei

absolute sînt aceleaşi

ca şi în contextul

pragului internaţional

al sărăciei, fiind

datorate unei

performanţe proaste a

agriculturii în mediul

rural. Or, în Republica

Moldova există

diferenţe esenţiale

între nivelul sărăciei

din zonele urbane şi

rurale; sărăcia în

mediul rural e de peste

2 ori mai mare decît cea înregistrată în mediul urban.



Un al motiv al creşterii sărăciei absolute este diminuarea volumului de remitenţe care reprezintă o

sursă importantă de depăşire a sărăciei pentru populaţia ţării3. Scăderea transferurilor de peste hotare

a influenţat în special creşterea sărăciei absolute. Cea mai înaltă rată a sărăciei absolute a fost

înregistrată anume în al patrulea trimestru, cînd remitenţele s-au diminuat. Un impact mai

semnificativ a diminuării veniturilor din munca rezidenţilor de peste hotare s-a manifestat în zonele

rurale. Totodată, luînd în consideraţie faptul că efectele crizei economice mondiale au continuat să

se agraveze pe parcursul anului 2009, există premise reale care ne permit să presupunem că pe

parcursul anului 2009 fenomenul sărăciei a continuat să se extindă nu doar în zonele rurale, dar şi în

cele urbane care la fel depind într-o măsură considerabilă de remitenţe.



La fel, în condiţiile unei stabilităţi economice, către 2008 existau premise ca ţinta intermediară

stabilită pentru anul 2010 să fie atinsă. Însă majorarea ratelor sărăciei în 2008, de rînd cu

intensificarea crizei economice în anul 2009 subminează atingerea ţintei intermediare pe anul 2010.

Or, pînă în 2015 şansele realizării obiectivului în cauză sînt reale în cazul în care vor fi întreprinse

măsuri de protecţie a categoriilor vulnerabile.



Analiza datelor a arătat că cele mai vulnerabile pături sociale, afectate de sărăcia absolută sînt

reprezentate de persoanele în etate, persoanele care au ca sursă principală de venit activităţile

individuale în sectorul agricol, familiile numeroase şi cele formate din mai mulţi copii, şomerii de

lungă durată. În funcţie de gen, nivelul sărăciei nu are aspecte pronunţate, gospodăriile conduse de

bărbaţi şi femei fiind practic în egală măsură supuse riscului sărăciei. Astfel, analiza datelor după

sex, arată că atît femeile cît şi bărbaţii se află aproape la acelaşi nivel de sărăcie– circa 26% (vezi

Graficul 3).



Cu toate acestea, în ultimii doi ani se observă o tendinţă de creştere a sărăciei la gospodăriile

conduse de bărbaţi. Situaţia se diferenţiază după mediile de reşedinţă. Cei care trăiesc în mediul



2

Pragul sărăciei absolute reprezintă suma cheltuielilor totale de consum pentru produsele alimentare, bunuri

nealimentare şi servicii.

3

Pe parcursul ultimilor ani remitenţele au servit drept sursă de procurare a locuinţelor, de finanţare a studiilor şi

consumului. Începînd cu sfîrşitul anului 2008 nivelul remitenţelor s-a redus brusc. Astfel, datele Băncii Naţionale arată

că volumul remitenţelor în al patrulea trimestrul al anului 2008 a scăzut cu 17% în comparaţie cu trimestrul precedent.



22

Proiect 07.12.2011

rural, atît femeile cît şi bărbaţii, au un risc de sărăcie cu circa 20 puncte procentuale mai mare decît

cei care trăiesc în oraşe.



Cu toate că nu există decalaje considerabile dintre rata sărăciei la femei şi bărbaţi, dacă analizăm

modul în care sărăcia afectează cele mai vulnerabile categorii ale populaţiei stabilite conform

Cercetării Bugetelor Gospodăriilor Casnice situaţia este puţin mai diferită. Astfel cele mai mari

discrepanţe în aspect

de gen se observă la

gospodăriile care se

întreţin din alocaţiile

pentru şomaj, cele

conduse de bărbaţi

fiind mult mai sărace

decît cele conduse de

femei (vezi tabelul

2.). O discrepanţă,

deşi mai puţin

semnificativă, se

relevă, totuşi, şi la

gospodarii conduse

de bărbaţi fără studii

primare si analfabeţi

care sînt mult mai

sărace decît cele

conduse de femei

fără studii primare şi analfabete. În ceea ce priveşte copiii şi bătrînii, nu există discrepanţe

semnificative în aspect de gen. Totodată, în cazul copiilor de pînă la 5 ani rata sărăciei extreme la

fetiţe este mult mai mare decît la băieţi, la fel ca şi în cazul adolescentelor în vîrsta de 15-18 ani.





Tabelul 2. Rata sărăciei la cele mai vulnerabile categorii în aspect gender, 2008



Rata sărăciei Rata sărăciei Rata Rata

absolute extreme sărăciei sărăciei

absolute extreme

Bărbaţi Femei Bărbaţi Femei total total



Rata sărăciei total, % 27,1 25,8 3,4 3,0 26,4 3,2

Rata sărăciei la bătrîni, total, % 35,3 36,7 3,2 3,3 36,1 3,3

inclusiv pe grupe de vîrsta:

60 - 69 ani 28,1 28,0 2,6 2,8 28,0 2,7

70 - 75 ani 42,4 41,1 2,7 3,1 41,6 2,9

> 75 ani 43,0 49,8 5,1 4,8 47,3 4,9

Rata sărăciei la copii, total, % 27,3 26,7 3,2 4,0 27,0 3,6

inclusiv pe grupe de vîrsta:

< 5 ani 29,7 27,8 2,3 6,0 28,8 4,1

5 - 9 ani 27,6 24,7 2,8 3,8 26,2 3,3

10 - 14 ani 25,5 24,3 3,5 2,3 25,0 2,9

15 - 18 ani 27,2 30,0 3,9 4,5 28,5 4,2

Fermieri 37,6 36,2 6,8 6,3 36,9 6,5

Angajaţi în sectorul agrar 44,6 41,1 8,0 8,5 42,8 8,3

Pensionari 37,6 37,0 3,7 3,3 37,3 3,5

Gospodarii cu 3 si mai mulţi copil pînă la 18 ani 41,9 42,8 7,3 8,3 42,3 7,8



23

Proiect 07.12.2011

Gospodarii cu 3 si mai mulţi copil pînă la 16 ani 42,1 41,9 6,4 7,9 42,0 7,2

Gospodarii conduse de persoane cu studii de baza si

primare 43,5 42,0 6,2 5,2 42,6 5,6

Gospodarii conduse de persoane fără studii primare si

analfabeţi 67,2 51,4 8,5 5,6 55,9 6,4

Gospodarii formate dintr-o singură persoană 26,1 30,1 5,3 2,1 29,0 2,9

Gospodarii care se întreţin din alocaţiile pentru şomaj 63,2 20,5 0,0 0,0 34,9 0,0

Sursa: Ministerul Economiei



În paralel cu ratele sărăciei, în anul 2008 a crescut şi profunzimea sărăciei, indicator care evidenţiază

cît de sărăci sînt cei aflaţi sub pragul sărăciei. Dacă în 2007 acest indicator a scăzut cu 2 puncte

procentuale şi a constituit 5,9%, atunci în anul 2008 profunzimea sărăciei a crescut la nivelul de

6,4%. Aceasta înseamnă că în 2008 fiecare persoană absolut săracă avea un deficit mediu de circa 60

lei pentru a depăşi starea de sărăcie absolută. Suma respectivă extinsă la întreaga populaţie săracă

arată că transferul monetar necesar săracilor pentru a depăşi starea de sărăcie constituie circa 52

milioane lei. Pentru comparaţie, în anul 2007 fiecare persoană săracă avea nevoie în mediu de 50 lei

pentru a ieşi din sărăcie, iar suma extinsă pe ţară a constituit 46 milioane lei.



Un indicator important în aprecierea bunăstării populaţiei, în special, a măsurării inegalităţii în ţară îl

constituie ponderea celei mai sărace chintile în totalul cheltuielilor de consum. În perioada anilor

2006-2008 acest indicator a înregistrat o evoluţie pozitivă, demonstrînd că nivelul de inegalitate în

ţară a scăzut. Astfel, în anul 2008 ponderea celei mai sărace chintile în totalul cheltuielilor de

consum a constituit 8,9%, în comparaţie cu 8,8% în anul 2007 şi 8,2% în anul 2006. Totodată, este

important de menț ionat că o cauză a creşterii sărăciei în anul 2008 a constat în scăderea consumului

persoanelor care anul trecut au fost deasupra pragului sărăciei, ca urmare a concentraţiei înalte a

populaţiei în jurul acestui prag. Astfel, anume reducerea consumului persoanelor nesărace a micşorat

discrepanţa dintre cei bogaţi şi cei săraci.





Ţinta 3. Micşorarea ponderii populaţiei sub pragul sărăciei extreme de la 4,5% în 2006 pînă la 4%

în 2010 şi pînă la 3,5% în 2015



La fel ca şi ratele sărăciei descrise anterior, rata sărăciei extreme s-a redus esenţial în anul 2007, dar

a înregistrat o

ascensiune în anul

2008. Astfel, în anul

2007 acest indicator

a constituit 2,8%,

diminuîndu-se cu

1,7 puncte

procentuale, în

comparaţie cu anul

2006 (vezi Graficul

4). În anul 2008

circa 106 mii

persoane (3,2% ) se

aflau sub pragul

sărăciei extreme,

care a alcătuit 511,5

lei (49 dolari SUA).

În anii 2007 şi 2008 Republica Moldova deja a reuşit să atingă nivelul sărăciei extreme stabilit atît în

contextul ţintei intermediare pe anul 2010 (4,0%) cît şi în contextul ţintei finale pe anul 2015

(3,5%). Totodată ţinînd cont de faptul că în 2008 rata sărăciei extreme a fost în ascensiune, iar criza



24

Proiect 07.12.2011

economică din Republica Moldova, cel mai probabil, va amplifica nivelul sărăciei extreme în ţară, s-

ar putea să existe dificultăţi în atingerea ţintei intermediare stabilite pentru anul 2010. Astfel

Guvernul trebuie să depună eforturi pentru cel puţin a menţine sărăcia extremă la nivelul actual, şi

pentru a nu permite în continuare evoluţia ascendentă a acesteia.



Copiii sînt o categorie a populaţiei care înregistrează rate mai înalte ale sărăciei decît alte categorii

de persoane. Copiii reprezintă 25,0% din totalul populaţiei sărace şi 27,8% din populaţia extrem

săracă a ț ării. În ultimii trei ani rata sărăciei absolute în rîndul copiilor s-a redus cu 5,6 puncte

procentuale, iar rata sărăciei extreme s-a majorat cu 0,5 puncte procentuale, fapt ce relevă o creştere

a numărului de copii pentru care nu este asigurat cel puţin un nivel minim de alimentaţie. Asigurarea

unei alimentări corecte şi sănătoase constituie nu doar o condiţie de reducere a mortalităţii şi

morbidităţii copiilor, dar şi de prevenire a sărăciei. Un indicator relevant, în acest sens, constituie

rata incidenţei malnutriţiei la copiii în vîrstă de 0-5 ani. Conform Ministerului Sănătăț ii Republica

Moldova a înregistrat progrese pozitive la acest capitol, ponderea copiilor subponderali de vîrsta 0-5

ani diminuîndu-se de la 14,3% în 2006, la 12,8% în 2007 şi la 11% în 2008.





4. Impactul politicilor asupra sărăciei



Politicile publice implementate de Guvern pe parcursul ultimilor ani au avut o orientare vădit

socială, mai mult de 60% din cheltuielile bugetului public naţional fiind direcţionate măsurilor cu

caracter social. Strategia Naţională de Dezvoltare care este documentul principal de planificare

strategică a Republicii Moldova a stabilit dezvoltarea resurselor umane şi promovarea incluziunii

sociale drept una din cele cinci priorităţi ale sale.



În scopul susţinerii persoanelor vulnerabile, inclusiv a celor care se află sub pragul sărăciei,

Guvernul, cu susţinerea partenerilor de dezvoltare a ţării4, prin intermediul SND şi a altor

documente de politici5 a realizat un set de acţiuni, efectul cărora este eterogen. Pe de o parte, astfel

de acţiuni ca indexarea pensiilor, majorarea salariilor şi indemnizaţiilor au contribuit la sporirea

veniturilor populaţiei şi la evitarea sărăciei extreme (vezi Caseta 2). Pe de altă parte, acţiuni de

eficientizare a asistenţei sociale şi direcţionare a beneficiilor sociale, exclusiv către persoanele

vulnerabile, nu a fost deplin realizată, bazele acestei reforme fiind puse doar la mijlocul anului 2008,

cînd Legea nr. 133-XVI din 13 iunie 2008 cu privire la ajutorul social a fost în cele din urmă

adoptată. Or, la finele anului 2009 continuau să funcţioneze două sisteme paralele de asistenţă

socială – compensaţiile nominative care sînt orientate către 11 categorii de persoane 6, o mare parte

dintre care nu este săracă, şi ajutorul social care se acordă în baza estimării veniturilor gospodăriilor

şi a cuprins la finele anului 2009 doar 45 mii de persoane (comparativ cu peste 250 mii persoane

cuprinse de compensaţiile nominative).

4

Principalii donatori care asistă Republica Moldova în lupta cu sărăcia sînt FMI prin intermediul creditelor acordate în

contextul Programului de reducere a sărăciei şi creşterii economice (PRGF) şi Banca Mondială prin intermediul

creditului pentru reducerea sărăciei (CSRS). Alţi donatori precum sînt Comisia Europeană, PNUD, DFID, SIDA, ş.a.

oferă de asemenea suport Republicii Moldova prin proiecte de asistenţă tehnică pentru reducerea sărăciei şi promovarea

incluziunii sociale.

5

Strategia pentru ocuparea forţei de muncă pentru perioada 2007-2015, Programul naţional pentru dezvoltarea

agriculturii pentru perioada 2009-2011, Concepţia de subvenţionare a producătorilor agricoli pentru anii 2008-2015 şi

altele.

6

În conformitate cu obiectivele Programului de stabilizare şi relansare economică a Republicii Moldova pentru anii

2009-2011 se prevede ca începînd cu 1 ianuarie 2010 nu vor mai fi stabilite compensaţii nominative conform Legii cu

privire la protecţia socială specială a unor categorii de populaţie nr. 933-XIV din 14 aprilie 2000. Concomitent,

persoanelor cărora li s-a stabilit dreptul la compensaţii nominative pînă la 31 decembrie 2009 vor beneficia de acestea şi

în continuare, pînă la expirarea dreptului conform legislaţiei, în modul stabilit de Guvern.









25

Proiect 07.12.2011



Totodată din punct de vedere al eficienţei direcţionării prestaţiilor sociale putem observa că în anul

2008 doar 26% dintre cele mai sărace gospodării au beneficiat de compensaţii nominative în valoare

de 26.2% din suma totală. Pe cînd gospodăriilor mai înstărite le-au revenit 14.3% din suma totală

pentru aceste tipuri de plăţi.





Caseta 2. Impactul prestațiilor sociale asupra sărăciei



Prestațiile sociale au un rol important în susținerea persoanelor vulenrabile. Analiza datelor arată că acţiunile de

majorare a pensiilor au avut un impact de reducere a sărăciei cu 12 puncte procentuale. Însă, aceste majorări nu sînt

suficiente pentru o bună parte din pensionari. Veniturile la circa 40% de pensionari nu sînt suficiente pentru

depăşirea sărăciei. Prestaţiile sociale reprezintă una din sursele de venit ale gospodăriilor cu copii. În medie acestea

contribuie la formarea veniturilor curente ale gospodăriilor cu copii in proporţie de 7,2%, cele mai importante fiind

prestaţiile de asigurare socială şi în special pensiile (5,0%). În funcţie de bunăstarea gospodăriilor cu copii,

constatăm că prestaţiile sociale, inclusiv pensiile deţin o pondere mai mare în cazul gospodăriilor cel mai puţin

asigurate. Acest fapt denotă o dependenţă mai mare a gospodăriilor sărace de prestaţiile de asigurare socială.



Cît priveşte efectul asistenţei sociale asupra sărăciei, acesta se evaluează ca fiind unul nesemnificativ. Astfel, ratele

sărăciei pentru prestaţiile de asistenţă socială (indemnizaţii pentru copii şi compensaţii nominative) diferă cu mai

puţin de o unitate procentuală înainte şi după acordarea prestaţiei. Din punct de vedere al eficienţei direcţionării

prestaţiilor sociale putem observa că în anul 2008 doar 26% dintre cele mai sărace gospodării au beneficiat de

compensaţii nominative în valoare de 26.2% din suma totală. Pe cînd gospodăriilor mai înstărite le-au revenit 14.3%

din suma totală pentru aceste tipuri de plăţi. Se prevede ca ajutorul social să îmbunătățească direcționarea prestațiilor

sociale și să contribuie și mai mult la reducerea sărăciei.



Sistemul actual de protecţie socială a copilului, în afară de prestarea diferitor servicii sociale, prevede două tipuri de

prestaţii sociale pentru copii bazate atît pe principii de asigurări sociale, cît şi asistenţă socială: i) indemnizaţii pentru

îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 1.5/3 ani, necondiţionate de venit; ii) indemnizaţii pentru întreţinerea

copilului în vîrstă de la 1.5/3 la 16 ani, condiţionate de nivelul veniturilor părinţilor. Aceste două tipuri de

indemnizații se acordă conform criteriului categorial, respectiv ponderea gospodăriilor cu copii care beneficiază de

aceste plăţi sociale practic nu diferă în funcţie de nivelul de bunăstare al gospodăriei. Dacă analizăm acoperirea

gospodăriilor cu indemnizaţiile pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 1.5/3 ani, constatăm că există

erori de includere în sistem a gospodăriilor bine asigurate, motivul principal fiind neajunsurile principiilor aplicate în

evaluarea nivelului real al bunăstării gospodăriilor. În anul 2008 circa 35% dintre cele mai sărace familii au

beneficiat de indemnizaţii pentru copii în valoare totală de 38%. Pe cînd cota familiilor înstărite a reprezentat doar

6,6%, iar sumele primite au constituit 5.3% din valoarea totală. Totodată, odată cu introducerea ajutorului social

care se bazează pe testarea veniturilor gospodăriilor, Guvernul a luat decizia ca începînd cu anul 2010 să anuleze

indemnizația pentru întreţinerea copilului în vîrstă de la 1.5/3 la 16 ani.



Direcţionarea indemnizaţiilor pentru copii către cele mai vulnerabile categorii este o metodă efectivă de utilizare a

resurselor alocate pentru copii. Totodată, crearea unui sistem echitabil de susţinere a copiilor poate avea un impact

asupra reducerii sărăciei copiilor doar în cazul, cînd mărimea plăţilor acordate este una esenţială. Pe parcursul

ultimilor ani indemnizaţiile pentru îngrijirea copilului au fost în creştere, însă mărimea acestora rămîne a fi

nesemnificativă. Astfel, indemnizaţiile pentru îngrijirea copilului în vîrstă de pînă la 1,5/3,0 ani au contribuit la

reducerea ratei sărăciei în anul 2008 cu 0,5 puncte procentuale, iar în cazul indemnizaţiilor pentru întreţinerea

copilului pînă la 16 ani, impactul acestora a fost de 0,2 puncte procentuale. Indemnizaţiile categoriale au un impact

mai mare asupra sărăciei copiilor din urban, dar fiind că plăţile salariale in mediul urban sînt mai mari si respectiv

indemnizaţia pentru ingrijirea copilului pînă la 1,5/3,0 este mai semnificativă.



Sursa: Ministerul Economiei, Raport privind sărăcia și impactul politicilor, 2009









De asemenea, a fost planificată, dar nu a fost realizată reforma sistemului de subvenţionare în

agricultură, pentru asigurarea unei eficienţe şi efectivităţi maxime a subvenţiilor acordate. Or,

acordarea subvenţiilor de o manieră eficientă şi efectivă este crucială, în situaţia în care circa

jumătate din populaţia ocupată este antrenată în activităţi agricole şi o mare parte din aceasta o

reprezintă săracii. Astfel, circa 21% din gospodăriile casnice din Republica Moldova practică

activităţi agricole, din care circa 40% se află în sărăcie.



26

Proiect 07.12.2011

Criza economică care s-a amplificat în anul 2009 în Republica Moldova constituie o provocare, dar

şi o oportunitate pentru noul Guvern în soluţionarea problemelor existente care într-o perioadă

scurtă s-au multiplicat. Astfel, prin intermediul Programului de stabilizare şi relansare economică pe

anii 2009-2011, Guvernul va implementa reformele rîvnite în domeniul eficientizării asistenţei

sociale, a subvenţiilor acordate sectorului agricol şi, în general, va întreprinde măsuri pentru

optimizarea cheltuielilor publice.



Deşi pe termen mediu şi lung acţiunile propuse în Program vor avea un efect benefic asupra

populaţiei ţării în general şi a persoanelor vulnerabile în special, pe termen scurt anumite măsuri ar

putea să încetinească creşterea veniturilor anumitor categorii de persoane. Reeşalonarea majorării

salariilor pentru anumiţi angajaţi în sectorul public este una din măsurile de acest fel. Totodată,

astfel de măsuri, care sînt necesare în condiţiile actuale cînd deficitul bugetar pentru anul 2009 ar

putea depăşi 15% din PIB, au un caracter temporar şi vor înceta acţiunea odată cu relansarea

economiei pe o traiectorie ascendentă. Revenirea economiei va avea loc, probabil, începînd cu anul

2010, doar în cazul în care acţiunile imperative din Program (inclusiv din Memorandumul de politici

economice şi financiare dintre FMI, Guvernul Republicii Moldova şi Banca Naţională) vor fi

realizate. Însă riscul ca astfel de măsuri să amplifice sărăcia nu este semnificativ, deoarece în paralel

Guvernul intenţionează să promoveze măsuri de protecţie socială a populaţiei, atît prin direcţionarea

mai bună a resurselor financiare cît şi prin majorarea cuantumului unor alocaţii, indemnizaţii şi

compensaţii sociale.





5. Concluzii şi recomandări



Primo, sărăcia este strîns corelată cu creşterea economică. O creştere economică echilibrată permite

o distribuţie echitabilă a beneficiilor către populaţie. În anul 2008 Republica Moldova a înregistrat o

creştere economică de 7,2%. Această evoluţie a influenţat diminuarea ratelor de sărăcie în oraşele

mari şi cele mici, dar nu şi în zonele rurale. Totodată, creşterea economică din ultimii ani este în

special bazată pe remitenţe, care alimentează economia ţării şi contribuie la sporirea veniturilor în

bugetul public naţional. Familiile care beneficiază de remitenţe au cel mai scăzut risc de a coborî

sub pragul sărăciei. Într-un raport recent al Băncii Mondiale (Consecinț ele cîtorva ș ocuri asupra

consumului ș i sărăciei, 2009) se menț ionează că categoriile relativ înstărite beneficiază de cea mai

mare parte a remitenţelor, şi nu săracii. Totodată criza economică a afectat cel mai mult

gospodăriile din chintilele inferioare de distribuţie a veniturilor disponibile. Astfel, gospodăriile din

chintilele I-III sînt în special afectate de reducerea veniturilor din angajarea pe piaţa de muncă în

general şi din autoangajarea în agricultură, în particular. Reducerea remitenţelor începînd cu ultimul

trimestru al anului 2009 va contribui, probabil la creşterea ratelor sărăciei nu doar în mediul rural,

dar şi în cel urban care depinde într-o măsură considerabilă de transferurile emigranţilor.



În acelaşi timp criza financiară mondială care a fost însoţită de falimentul multor întreprinderi,

concedieri în masă şi sporirea dramatică a vulnerabilităţii populaţiei a condus la revenirea

emigranţilor de peste hotarele ţării şi la reducerea volumului de remitenţe. Oportunităţile din

interiorul ţării, şi aşa limitate, s-au constrîns esenţial în urma amplificării efectelor crizei mondiale

asupra Republicii Moldova. În situaţia actuală, veniturile populaţiei s-au redus semnificativ, iar

diminuarea considerabilă a veniturilor bugetare nu permite asigurarea unei susţineri adecvate a

persoanelor vulnerabile. În condiţiile în care nu vor fi întreprinse acţiuni de acoperire a deficitului

bugetar şi atragere a resurselor pentru finanţarea politicilor sociale, nivelul sărăciei în Republica

Moldova va fi în creştere şi ţintele ODM în contextul reducerii sărăciei nu vor fi realizate. Revenirea

pieț ii muncii după criză (care perpetuează în continuare) durează mai mult decît relansarea









27

Proiect 07.12.2011

creș terii economice. Astfel, dacă Guvernul prevedere revenirea economiei pe o traiectorie de

creș tere în anul 2010, piaț a muncii ar putea da semnale de restabilire doar către anul 20117.



Totodată, creşterea economică şi reducerea sărăciei în bază de remitenţe au fost însoţite de exodul

masiv al populaţiei (cel puţin o pătrime din populaţia activă a ţării a plecat peste hotarele ţării).

Emigraţia populaţiei, deşi pe termen scurt contribuie la creşterea veniturilor gospodăriilor şi

alimentează economia cu lichidităţi pentru dezvoltare, va avea pe termen lung impact nefast asupra

economiei ţării, situaţiei demografice, creînd probleme sociale, inclusiv contribuind la creşterea

sărăciei. Or, atît timp cît alte ţări ale lumii vor fi mai atractive în materie de oportunităţi de angajare

şi remunerare decît în Republica Moldova, populaţia ţării va fi motivată să emigreze pentru a

supravieţui.



Secundo, în anumite cazuri creşterea economică nu este suficientă pentru prevenirea şi reducerea

sărăciei. Astfel, majorarea ratelor sărăciei în anii 2005 şi 2008, pe fundalul creşterii economice, s-au

datorat performanţei proaste în agricultură (în rezultatul condiţiilor climaterice nefavorabile), în care

este antrenată o mare parte a populaţiei, din care un număr considerabil îl reprezintă săracii. În acest

context, este necesar de întreprins eforturi pentru a susţine sectorul agricol, inclusiv împotriva

riscurilor provocate de condiţiile climaterice, precum şi de diversificare a activităţilor rurale. Astfel,

pentru prevenirea şi reducerea sărăciei şi a foamei se propun următoarele recomandări:



 Direcţionarea eficientă a asistenţei sociale spre persoanele vulnerabile, inclusiv prin

substituirea treptată a compensaţiilor nominative cu ajutorul social, acordat pentru chintilele

cele mai sărace în baza evaluării venitului global mediu lunar al fiecărei familii.

 Majorarea treptată a cuantumului prestaț iilor sociale acordate categoriilor vulnerabile;

 Stimularea creării întreprinderilor micro, mici şi mijlocii în zonele rurale, inclusiv prin

încurajarea investirii remitenţelor în afaceri;

 Eficientizarea direcț ionării subvenț iilor în agricultură pentru susț inerea categoriilor

vulnerabile antrenate în sectorul agricol;

 Stimularea creării locurilor de muncă, inclusiv prin reducerea poverii fiscale şi

administrative în iniţierea şi desfăşurarea afacerilor şi lărgirea accesului întreprinderilor la

mijloace financiare oferite în condiţii preferenţiale;

 Atragerea şomerilor la lucrări publice temporare (lucrări de reparaţii a reţelelor inginereşti

afectate de avarii, incendii, dezastre naturale, etc.).









7

Impactul crizei economice asupra incluziunii sociale în Republica Moldova, PNUD/UNICEF/OIM/Banca Mondială,

2009



28

Proiect 07.12.2011









Obiectivul 2. Realizarea accesului universal la învăţămîntul general

obligatoriu



1. Introducere



Conştientizînd importanţa educaţiei pentru dezvoltarea unui capital uman pregătit pentru a face faţă

provocărilor mileniului, Guvernul s-a angajat de rînd cu alte state ale lumii să sporească calitatea

educaţiei şi să extindă accesul copiilor la învăţămîntul preşcolar şi gimnazial care stau la baza

formării personalităţii. Nivelul educaț iei este direct proporț ional cu nivelul de bunăstare a

populaț iei – întreruperea timpurie a educaț iei sporeș te riscul sărăciei. În pofida ajustării repetate

a ţintelor ODM în domeniul educaţiei în anul 2007 şi a eforturilor depuse de către autorităţi, cu

suportul partenerilor de dezvoltare a ţării pentru a realiza obiectivele stabilite, evoluţia în ultimii ani

a indicatorilor în domeniul educaţiei nu oferă optimism vizavi de probabilitatea realizării

angajamentelor asumate. Mai mult, lipsa unei continuităţi în furnizarea datelor de către Ministerul

Educaţiei, conduce la necesitatea utilizării unei surse alternative de date, oferită în cazul acestui

Raport, de Biroul Naţional de Statistică care poate fi actualizată permanent. Or, modificarea sursei

datelor conduce, inevitabil, la necesitatea revizuirii repetate a ţintelor ODM stabilite în contextul

educaţiei.





2. Tendinţele generale



Anterior proclamării independenţei, sistemul educaţional din ţară a fost conceput de aşa o manieră

încît serviciile acestuia să fie accesibile întregii populaţii. Începînd cu primii ani de tranziţie spre o

economie de piaţă, dificultăţile economico-sociale aferente au condus la restrîngerea accesului

copiilor din familiile vulnerabile la educaţie şi au afectat calitatea predării, care nu mai era adecvată

noilor rigori. Cu toate că reforma educaţiei, care a început în anul 2000 şi care continuă pînă în

prezent, a avut menirea de a minimiza impactul tranziţiei asupra sistemului de învăţămînt, un şir de

probleme rămîn în continuare nerezolvate. Astfel, deşi cheltuielile pentru educaţie sînt în continuă

creştere, atingînd 8,7% din PIB în 2008, comparativ cu 5,7% în anul 2000 şi 5,6% în anul 1990,

nivelul ascendent al acestora nu s-a reflectat asupra calităţii educaţiei, iar cheltuielile intrasectoriale

rămîn a fi ineficiente8. De asemenea, există o discrepanţă considerabilă dintre finanţarea treptelor de

învăţămînt; pentru învăţămîntul general obligatoriu este alocată circa o jumătate din cheltuielile

pentru educaţie care nu sînt utilizate eficient.



Aceste probleme, cuplate cu emigrarea populaţiei, declinul natalităţii şi veniturile reduse ale

populaţiei au contribuit la diminuarea numărului de elevi înmatriculaţi în învăţămîntul general

obligatoriu. Or, în general înrolarea la toate treptele sistemului de învăţămînt în perioada 2000-2008

din Republica Moldova nu a fost uniformă. Aceasta se referă în special la învăţămîntul general

obligatoriu, cu componentele sale – învăţămîntul primar şi gimnazial. După o creştere a ratelor de

înmatriculare în învăţămîntul primar în anii 2000-2002 începînd cu anul 2003 cuprinderea cu

învăţămîntul primar a început să fie în descreştere. La fel în scădere au fost şi ratele de cuprindere în

învăţămîntul gimnazial. În acelaşi timp, cu toate că rata de înmatriculare în învăţămîntul preşcolar a

fost în continuă ascensiune, există discrepanţe enorme între nivelul de înrolare la această treaptă de

8

Doar 39% din cheltuielile pentru învăţămînt sînt utilizate pentru reformare, celelalte sînt alocate pentru retribuirea

muncii.



29

Proiect 07.12.2011

învăţămînt a copiilor din zonele urbane şi a celor din zonele rurale. Totodată, pe fundalul evoluţiei

mai puţin omogene a cuprinderii cu învăţămînt, rata alfabetizării rămîne a fi una foarte înaltă,

Republica Moldova fiind plasată pe locul 17 din 177 de ţări ale lumii după nivelul cunoaşterii de

carte9.



Caseta 3. Modificarea ţintelor pe educaţie în contextul ODM

În procesul iniţial de ajustare a ODM în contextul naţional (2004) a fost analizată evoluţia încadrării pe toate treptele

de învăţămînt, în special în învăţămîntul primar, care constituie Obiectivul de Dezvoltare a Mileniului, determinat pe

plan internaţional. Totodată, deoarece în perioada 2000-2002 cuprinderea cu învăţămîntul primar a fost în continuă

ascensiune, înregistrînd în anul 2002 - 99.5% (rata brută), a fost luată decizia de a orienta ţintele în sfera educaţiei şi

spre extinderea încadrării în învăţămîntul gimnazial, care în acel moment înregistra rate mai scăzute. În această

ordine de ideii a fost luată decizia de a aborda în contextul ODM revizuit în sfera educaţiei învăţămîntul general

obligatoriu, care cuprinde învăţămîntul primar şi gimnazial. Totodată, pentru estimarea accesului la învăţămîntul

general obligatoriu a fost luată decizia de a utiliza rata brută de înmatriculare care indică asupra nivelului de înrolare

a copiilor în învaţămînt, indiferent de vîrstă şi nu rata netă, ţinînd cont de tendinţa recentă de a începe şcoala la vîrstă

mai timpurie decît cea de şapte ani.



De asemenea în anul 2007 a fost luată decizia de a introduce o nouă ţintă ODM care vizează nivelul alfabetizării

pentru populaţia cuprinsă cu vîrsta de 15-24 ani. Astfel, pe termen mediu şi lung Guvernul îşi propune de a menţine

cel puţin nivelul de alfabetizare de 99,5%.



A treia ţintă ODM în domeniul educaţiei ţine de înmatricularea în învăţămîntul preşcolar. Deşi rata brută de

cuprindere în învăţămîntul preşcolar a crescut de la 44,1% în anul 2000 pînă la 70,1% în anul 2006, nivelul scăzut de

investiţii pentru această treaptă de învăţămînt, precum şi de venituri ale populaţiei, nu a permis realizarea ţintei

intermediare pe anul 2006 şi nu oferea optimism în realizarea celorlalte ţinte. Aceasta a determinat Guvernul de a

revizui atît valorile ţintelor pe anii 2010 şi 2015, diminuînd din ambiţii, cît şi de a separa indicatorul respectiv pe

categorii de vîrstă - 3-6 ani şi 6-7 ani, cea din urmă fiind vîrsta de pregătire pentru şcoală.









3. Analiza realizării ţintelor







Ţinta 1. Asigurarea posibilităţilor pentru toţi copiii de a frecventa învăţămîntul general obligatoriu.

Majorarea ratei brute de înmatriculare în învăţămîntul general obligatoriu de la 94,1 % în 2002,

pînă la 95 % în 2010 şi pînă la 98 % în 2015



În pofida eforturilor autorităţilor de atragere a copiilor în sistemul de învăţămînt, rata de cuprindere

în învăţămîntul general obligatoriu, este în continuă scădere. În anul 2008 rata de înmatriculare în

învăţămîntul general obligatoriu a constituit 90,9%, comparativ cu 91,6% în anul 2007 şi 95,1% în

anul 2002 (vezi Graficul 5). Această scădere se datorează atît reducerii ratei de înmatriculare în

învăţămîntul primar cît şi a celei în învăţămîntul gimnazial. Astfel în anul 2008 rata brută de

înmatriculare în învăţămîntul primar a constituit 93,6%, comparativ cu 94% în anul 2007 şi 99,4% în

anul 2000. Rata de înmatriculare în învăţămîntul gimnazial, după o creştere de la 90,2% în anul

2000 pînă la 93% în anul 2005, a început să scadă începînd cu anul 2006 şi a atins 89,3% în anul

2008.









9

Raportul de Dezvoltare Umană, PNUD, 2009



30

Proiect 07.12.2011

Este necesar de menţionat despre ponderea înaltă a copiilor înscrişi în clasele primare la o vîrstă

timpurie. În acest context, în ultimii ani, cota copiilor care se înscriu în clasa I la 6 sau chiar la 5 ani

variază în jur de 20% din contingent. Astfel, atît în treapta primară, cît şi în cea gimnazială, se atestă

şi tendinţa de a

urma 2 ani de

studii într-un

singur an, fapt ce

influenţează

valoarea

indicatorului în

sens negativ.



Alţi factori care

influenţează

negativ evoluţia

ratelor de înrolare

în învăţămîntul

general obligatoriu

ţin de persistenţa

unui nivel înalt al

sărăciei, în special

în familiile cu mulţi copii, plecarea mai multor părinţi la muncă peste hotare şi creşterea numărului

de copii rămaşi fără grijă părintească permanentă. De asemenea, aceasta se datorează existenţei

disparităţilor în finanţarea educaţiei pe niveluri şi trepte de învăţămînt, cît şi în dependenţă de

mediul de trai sat–oraş şi imperfecţiunilor sistemului de evidenţă a copiilor de vîrstă şcolară.

Totodată, lipsesc mecanismele care ar stabili responsabilităţile tuturor actorilor sociali – părinţilor,

cadrelor didactice, conducătorilor instituţiilor de învăţămînt, organelor administraţiei publice locale

– vizînd şcolarizarea copiilor.



În ceea ce priveşte repartizarea copiilor în învăţămîntul general obligatoriu după mediul de

reşedinţă, putem constata că există discrepanţe semnificative în mediul urban şi rural. Acest lucru

este în special pronunţat în învăţămîntul primar. Astfel rata de înmatriculare în învăţămîntul primar

în zonele urbane reprezintă 101,6% şi a fost la acest nivel înalt pe parcursul a mai multor ani. În

acelaşi timp, în zonele rurale rata este de 89,4% şi a fost în descreştere continuă din 2000, cînd acest

indicator a constituit 98,3%. În învăţămîntul gimnazial situaţia este similară. Astfel, în anul 2008 în

zonele urbane rata de înmatriculare a constituit 95,1%, neînregistrînd oscilaţii semnificative pe

parcursul anilor anteriori. În acelaşi timp, cu toate că rata de cuprindere cu învăţămîntul gimnazial în

zonele rurale nu s-a modificat considerabil pe parcursul anilor, nivelul de înmatriculare este mult

mai scăzut decît în zonele urbane, constituind 86,3% în anul 2008.



În aspect de gen, înmatricularea în învăţămîntul general obligatoriu nu prezintă discrepanţe

semnificative, gradul de înrolare a fetelor fiind doar puţin mai mare decît cel al băieţilor. Astfel în

învăţămîntul primar unde diferenţele în aspect de gen sînt puţin mai pronunţate decît în învăţămîntul

gimnazial, în anul 2008 rata de înmatriculare la fete şi băieţi a fost de 92,7% şi 94,4% respectiv. În

acelaşi timp, în învăţămîntul gimnazial discrepanţele sînt nesemnificative, în anul 2008 rata de

înmatriculare la fete şi băieţi fiind de 88,8% şi 89,8% respectiv.



Evoluţia ratei de înmatriculare în învăţămîntul general obligatoriu denotă posibilitatea limitată a

Guvernului de realizare a ţintelor pe anii 2010 şi 2015, care reprezintă 95% şi 98% respectiv. Or,

criza economică care a condus la reducerea veniturilor populaţiei şi la reducerea veniturilor publice,

va submina şi mai mult realizarea ţintelor ODM în sfera educaţiei. Copiii din familiile sărace vor fi

în continuare cei mai afectaţi. Pregătirea copilului pentru şcoală şi achitarea plăţilor pentru serviciile



31

Proiect 07.12.2011

educaţionale rămîne a fi o povară pentru bugetul familiilor cu copii. În medie, o familie săracă, în

cazul copiilor din ciclul primar efectuează cheltuieli de 2 ori mai mici decît familiile non-sărace şi

de 3 ori mai mici pentru copiii din ciclul gimnazial. Discrepanţele sînt mai mari în funcţie de mediul

de reşedinţă a familiilor cu copii, familiile sărace din mediul urban fiind în situaţia de a efectua

cheltuieli mai mari comparativ cu cele din mediul rural.



Dificultăț ile financiare împiedică copiii din familiile sărace să beneficieze de serviciile

educaț ionale în aceaș i măsură ca ș i copiii din familiile nesărace. Conform unui studiu efectuat de

Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei la care au participat învăţători, profesori şi directori din 128

localităţi rurale ale Republicii Moldova în ultimii ani a avut loc o deplasare a accentelor referitor la

cauzele absenteismului: alături de lipsa clară a unor mijloace de ordin material, apar cauze

dependente de atitudinea părinţilor şi a comunităţii. Conform opiniilor cadrelor didactice şi

manageriale, principalele cauze ale nefrecventării şcolii sînt lipsa supravegherii copiilor în cazul

plecării părinţilor la munci peste hotare (35,1%), atitudinea neglijentă a părinţilor faţă de educaţia

propriilor copii (28,1%), lipsa manualelor şi a altor rechizite şcolare (25,4%), atragerea copiilor la

munci alături de părinţi (11,4%)10.



Totodată numărul copiilor necuprinș i cu educaț ie generală obligatorie este în scădere. Conform

datelor Ministerului Educaţiei, numărul de copii rămaşi în afara şcolii a scăzut de la 3980 în anul de

studii 2000/2001 până la 28 de copii în anul de studii 2007/2008. De asemenea, a scăzut numărul

copiilor care au abandonat şcoala, şi anume, de la 438 în anul de studii 2006/2007 la 28 de copii în

anul de studii 2007/2008. S-a constatat însă că chiar dacă numărul elevilor ce nu frecventează deloc

şcoala este redus, atunci numărul celor care frecventează şcoala rar este mult mai mare.





Ţinta 2. Menţinerea ratei de alfabetizare la persoanele de 15-24 ani la nivelul de 99,5%



Evoluţia ratei de alfabetizare la persoanele de 15-24 ani se menţine la un nivel înalt, în pofida

dificultăţilor cu care

se confruntă

sectorul

educaţional. Astfel,

în Republica

Moldova nivelul de

alfabetizare general

şi cel pentru

persoanele cuprinse

cu vîrsta de 15-24

ani este destul de

înalt, constituind în

anul 2008 - 98,9 %

şi 99,6% respectiv

(vezi Graficul 6).









10

Educaţia de bază în Republica Moldova din perspectiva şcolii prietenoase copilului. Studiu elaborat de Institutul de

Politici Publice cu suportul financiar şi asistenţa UNICEF Moldova, 2008.



32

Proiect 07.12.2011

Această rată s-a menţinut constantă pe parcursul ultimilor trei ani, fiind în creştere faţă de anul 2005,

cînd rata alfabetizării la persoanele cuprinse cu vîrsta de 15-24 ani a constituit 99,5%. Aceasta

presupune că practic toată populaţia ţării a absolvit cel puţin nivelul primar de instruire. Reieşind din

evoluţia acestui indicator, care este una constantă şi pozitivă, există premise serioase ca ţintele ODM

intermediară şi finală care ţin de menţinerea ratelor de alfabetizare a populaţiei cuprinse cu vîrsta de

15-24 ani să fie realizate cu succes.





Ţinta 3. Majorarea ratei de înrolare în programele preşcolare pentru copii de 3-6 ani de la 41,3%

în 2002 pînă la 75% în 2010 şi 78% în 2015, iar pentru copii de 6-7 ani de la 66,5% în 2002 pînă la

95 % în 2010 şi 98% în 2015, precum şi reducerea cu cel puţin 5 % a discrepanţelor dintre

regiunile rurale şi urbane, dintre grupele dezavantajate şi cele cu venituri medii



Cuprinderea copiilor cu învăţămîntul preşcolar este în continuă creştere. Astfel, rata brută de

înrolare în învăţămîntul preşcolar, la vîrsta de 3-6 ani a fost în ascensiune începînd cu anul 2000. În

anul 2008 rata de

înrolare a copiilor de

această vîrstă în

învăţămîntul

preşcolar constituia

74,4%, comparativ

cu 44,1% în anul

2000 (vezi Graficul

7). Rata încadrării în

zonele urbane este

superioară celei din

zonele rurale, fiind

de 90,8% faţă de

65,2%, această

discrepanţă fiind

totuşi în scădere pe

parcursul ultimilor

ani. Astfel, dacă în anii 2000 şi 2002 diferenţa dintre cuprinderea cu educaţia preşcolară a copiilor

cu vîrsta de 3-6 ani a constituit 29,6 puncte procentuale şi 27,8 puncte procentuale respectiv, în anul

2008 această diferenţă s-a redus şi a constituit 25,6 puncte procentuale. În aspect de gen, nu există

discrepanţe semnificative în înrolarea la această treaptă de învăţămînt pentru categoria de vîrstă

respectivă. Astfel, rata înrolării fetiţelor cuprinse cu vîrsta de 3-6 ani este de 73,8%, comparativ cu

74,9% pentru băieţii de aceeaşi vîrstă.



În general, rata brută de cuprindere cu educaţia preşcolară se majorează pe măsura îmbunătăţirii

nivelului de bunăstare al gospodăriei, de la 70,9% în cazul gospodăriilor cel mai puţin asigurate

(chintila I) pînă la 85,3% pentru gospodăriile cel mai bine asigurate (chintila V).



Estimarea ratei de înrolare în programele preşcolare a copiilor de 6-7 ani creează dificultăţi,

deoarece la această vîrstă o mare parte de copii sînt deja încadraţi în învăţămîntul primar. Gradul de

cuprindere al copiilor de 6-7 ani în învăţămînt, indiferent de nivelul la care studiază constituie

91,1% şi nu diferă de nivelul înregistrat în anul 2000. În ceea ce priveşte rata de înrolare a copiilor

de 6-7 ani în învăţămîntul preşcolar, nivelul acesteia nu a crescut semnificativ în ultimii ani,

constituind 41,8% în anul 2008, comparativ cu 36,8% în anul 2000. Analiza datelor demonstrează că

la moment mai mulţi copii cuprinşi cu această vîrstă sînt deja înmatriculaţi în clasele primare, deşi

rata de înmatriculare în învăţămîntul primar este în scădere în favoarea cuprinderii copiilor cu vîrsta





33

Proiect 07.12.2011

de 6-7 ani în învăţămîntul preşcolar. Astfel, rata de înmatriculare în învăţămîntul primar a copiilor

cuprinşi cu vîrsta de 6-7 ani a constituit în anul 2008 - 49,3%, comparativ cu 54,4% în anul 2000.



Totodată, este necesar de menţionat că valorile indicatorilor care au fost luate în anul 2007 drept

bază pentru stabilirea ţintelor pe anii 2010 şi 2015, nu coincid cu datele prezentate de Biroul

Naţional de Statistică. Acest lucru se referă în special la valorile ratei de înrolare în învăţămîntul

preşcolar a copiilor cuprinşi cu vîrsta de 6-7 ani, care conform Raportului ODM elaborat de către

Guvern în anul 2007, a constituit 66,5% pentru anul 2002, care a fost luat drept an de bază, iar

conform Biroului Naţional de Statistică valoarea acestui indicator a fost de doar 37,1% pentru acel

an. Deoarece cifrele prezentate în Raportul ODM elaborat în anul 2007 au fost bazate pe date

administrative ale Ministerului Educaţiei care, din anumite motive, nu au putut fi actualizate şi

pentru anii ulteriori, în analiza acestui indicator vor fi utilizate datele disponibile la moment,

furnizate de Biroul Naţional de Statistică care pot fi oferite şi pe viitor constant şi consecvent.



Problema principală, însă, este cea de monitorizare a realizării ţintei pentru acest indicator care

reprezintă 95% în anul 2010 şi 98% în anul 2015. Astfel dacă pe viitor vor fi preluate datele utilizate

de BNS, ar putea apărea necesitatea ca ţintele pentru acest obiectiv să fie modificate. Totodată, este

necesar de reflectat asupra relevanț ei acestei ț inte. Or, pentru Guvern este important ca copiii cu

vîrsta de 6-7 ani să fie cuprinș i cu educaț ie, indiferent de treapta pe care o urmează.





4. Impactul politicilor asupra educaţiei



Pe parcursul ultimilor ani, eforturile Guvernului şi asistenţa oferită din partea partenerilor de

dezvoltare a ţării în domeniul educaţiei au fost importante, atît în materie de intervenţii, cît şi în

contextul resurselor financiare alocate. În acest context, implementarea documentelor de politici

publice în domeniul educaţiei a contribuit la sporirea calităţii şi îmbunătăţirea accesului la

educaţie11. Acest lucru a putut fi realizat inclusiv cu suportul proiectelor de asistenţă tehnică şi

consultativă, oferite de către partenerii de dezvoltare a ţării.



În ceea ce priveşte învăţămîntul preşcolar, cu asistenţă tehnică din partea UNICEF, Banca Mondială

şi altor parteneri, Guvernul a elaborat politici noi privind educaţia timpurie (un curriculum nou

orientat pe nevoile copilului, standarde privind dezvoltarea timpurie pentru copii cu vîrste cuprinse

între 0-7 ani, standarde profesionale pentru educatori) şi material didactic şi metodologic care să

includă grupurile vulnerabile. Conform datelor oferite de Ministerul Educaț iei, 89,7% din

instituţiile preşcolare aplică noile politici privind educaț ia timpurie ș i folosesc material didactic

care a fost distribuit tuturor instituţiilor preşcolare din Republica Moldova. Aproximativ 60% din

instituţiile preşcolare au elaborat planuri privind dezvoltarea profesională în conformitate cu noile

standarde profesionale pentru educatori. Aproximativ 4,500 de manageri ai instituţiilor preşcolare,

personal didactic şi reprezentanţi ai autorităţilor publice locale au fost instruiţi şi sînt capabili să

aplice diferite abordări centrate pe nevoile copilului şi să promoveze principiile educaţiei timpurii la

nivel local. În baza grantului EFA/FTI, 569 de instituţii preşcolare (din totalul de 1,349), inclusiv

două centre de reabilitare pentru copiii cu dizabilităţi au fost dotate cu echipament tehnic, materiale

didactice, jucării, terenuri de joacă, etc., ceea ce în mod semnificativ a îmbunătăţit localurile şi

mediul de studii, astfel devenind mai accesibile şi incluzive. De asemenea, pentru îmbunătăţirea

accesului la învăţămîntul preşcolar în cadrul proiectului ,,Educaţie pentru Toţi – Iniţiativă de





11

Documentele de politici publice principale în domeniul educaţiei sînt următoarele: Programul de modernizare a

sistemului educaţional în Republica Moldova (2005-2008), Planul Naţional „Educaţie pentru toţi‖ (2004-2008),

Programul „Salt‖ de implementare a tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale în educaţie, Strategia şi Planul de

acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial pentru anii 2007-2012, Strategia şi Planul Naţional de acţiuni comunitare

pentru anii 2007-2009, etc.



34

Proiect 07.12.2011

Acţiune Rapidă‖ peste 300 grădiniţe au fost dotate cu materiale didactice, mobilier, jocuri, jucării,

terenuri de joc12.



În acelaşi timp, pentru extinderea semnificativă a accesului la educaţia preşcolară de calitate, în

zonele urbane şi în special în zonele rurale, sînt necesare eforturi susţinute din partea autorităţilor.

Cu toate că în perioada 2000-2008 numărul instituţiilor preşcolare a crescut cu circa 214 de unităţi,

sistemul preşcolar nu poate face faţă numărului în creştere a copiilor (creştere de 18,5% în acea

perioadă). Grădiniţele din zonele rurale sînt cele mai afectate, o mare parte a acestora neavînd

resurse financiare pentru a face faţă cerinţelor crescute din sistem.



Altă provocare majoră pentru Guvern constă în extinderea serviciilor alternative pentru a include şi

restul celor 25% din copii mici care nu au acces la educaţie timpurie. În rezultatul implementării

unui proiect pilot de către UNICEF şi UNESCO, Ministerul Educaț iei a instituţionalizat şi a

început replicarea aranjamentelor alternative pentru serviciile de educaţie timpurie (centre

comunitare) în localităţile în care nu existau instituţii preşcolare. Proiectului noului Cod al

Învăț ămîntului, elaborat în anul 2009 conț inea prevederi cu privire la centrele comunitare, care

urmează să presteze servicii oficiale de educaţie timpurie alături de grădiniţe şi creşe în special celor

230 localităţi în care la moment lipsesc instituț ii preș colare. Însă acest proiect al Codului

Învăț ămîntului nu a fost aprobat, Guvernul actual fiind la moment în proces de elaborare a unui alt

act normativ care să reglementeze (alt Cod al Învăț ămîntului) sectorul educaț iei.



Spre deosebire de instituţiile preşcolare, numărul şcolilor s-a diminuat în perioada 2000-2008.

Astfel, 47 de şcoli au fost închise, cele rămase fiind utilizate la o capacitate medie de 67%. O parte

considerabilă din instituţiile şcolare sînt într-o stare fizică nesatisfăcătoare, nu dispun de sisteme

centralizate de încălzire şi de infrastructură sanitară adecvată. Circa 41% din toate edificiile şcolare

necesită reparaţii capitale şi doar în 11,2% din ele pot fi construite pante pentru accesul copiilor cu

posibilităţi locomotorii limitate. Indiscutabil, în astfel de condiţii este foarte dificil de a organiza

procesul de studii la nivelul cerinţelor înaintate faţă de şcolile prietenoase copilului.



Numărul elevilor în clasele primare s-a diminuat cu circa 60% în perioada 2000-2008. Declinul

natalităţii şi menţinerea acesteia la un nivel scăzut va determina şi evoluţia populaţiei de vîrstă

şcolară (Cartea verde a populaț iei, 2009). Dacă în anul 2008 populaţia de vîrstă şcolară şi

preşcolară (3-23 ani) constituia 1113,9 mii persoane, atunci către anul 2015 (conform scenariului I –

pesimist) numărul acestora se va micşora pînă la 891,3 mii, în 2020 – 803,2 mii, 2030 – 707,8, iar

către 2050 – 468,2. Reducerea în jumătate a populaţiei de vîrstă şcolară va influenţa întregul sistem

educaţional, avînd implicaţii majore asupra vieţii economice şi sociale.



Actualmente, finanţarea sistemului educaţional se bazează pe o formulă care oferă flexibilitate

limitată administraţiei publice locale şi conducerii şcolilor pentru gestionarea mai eficientă a

fondurilor pentru sfera educaţională. Problema finanţării şi utilizării insuficiente a capacităţilor

şcolilor urmează a fi soluţionată pe termen mediu prin intermediul Programului de stabilizare şi

relansare economică care propune reorganizarea a circa 130 de instituţii de învăţămînt general prin

schimbarea statutului actual şi instituirea a circa 50 de şcoli de circumscripţie şi arondarea la acestea

a circa 60 de şcoli, oferind şcolilor o mai mare autonomie în utilizarea fondurilor. Totodată, în

scopul asigurării accesului elevilor la instituţiile şcolare, Guvernul mizează pe susţinerea

partenerilor de dezvoltare a ţării pentru crearea infrastructurii de acces la instituţiile de

circumscripţie (construirea sau repararea drumurilor, asigurarea funcţionalităţii acestora pe timp

nefavorabil) şi procurarea a circa 80 de unităţi de transport pentru transportarea elevilor la şcoală.

Optimizarea reţelei şcolare este de asemenea relevantă în contextul reducerii continue a numărului





12

Grant oferit de Fondul Fiduciar Catalitic – iniţiativa de acţiune rapidă prin intermediul Băncii Mondiale, în valoare

totală cca. 8,8 mln. dolari SUA.



35

Proiect 07.12.2011

de elevi, care se va diminua în anul de studii 2014/2015 cu mai mult de 24%, comparativ cu

2006/2007.



În pofida stimulentelor oferite de către Guvern tinerilor pedagogi pentru activarea în zonele rurale,

nivelul scăzut de remunerare a profesorilor nu face sistemul educaţional atractiv 13. Astfel salariul

mediu în sistemul educaţional reprezintă doar 66% din salariul mediu pe economie. Aşa se explică

insuficienţa de cadre, în special în zonele rurale, lipsite de infrastructura adecvată pentru activitate şi

trai. Mai mult, reeşalonarea majorării salariilor angajaţilor din învăţămînt, cu implementarea acestei

majorări gradual în perioada 2009-2011, propusă în Programul de stabilizare şi relansare economică

va diminua, probabil, pe termen scurt, şi mai mult din atractivitatea sistemului de învăţămînt.

Această reducere, ar putea fi însă compensată din contul optimizării reţelei şcolare, care la fel este

planificată de Guvern prin intermediul acestui Program.



În contextul reducerii discrepanţelor dintre ratele de înmatriculare în învăţămîntul general

obligatoriu a copiilor din zonele urbane şi rurale a fost implementat proiectul Băncii Mondiale

„Educaţia de calitate în mediul rural din Moldova‖, fiind elaborate şi editate standardele de formare

continuă a cadrelor didactice din învăţămîntul secundar general şi Ghiduri metodologice pentru

cadrele didactice din învăţămîntul preuniversitar şi efectuate activităţi de perfecţionare a cadrelor

didactice din 10 raioane selectate ale ţării. De asemenea au fost asigurate cu echipament de laborator

şi materiale didactice 1190 de instituţii de învăţămînt din mediul rural: licee, şcoli medii, gimnazii.

În acelaşi timp în anul de studii 2008-2009, toţi elevii din învăţămîntul primar şi gimnazial au fost

asiguraţi gratuit cu manuale şi mic dejun. Însă normativul limitat, stabilit de stat pentru acoperirea

costului unei mese, este insuficient pentru o masă nutritivă



Este important de menț ionat că instituţiile de învăţămînt din regiunea transnistreană, subordonate

Ministerului Educaţiei, se confruntă la fel cu probleme dificile, cum ar fi: imposibilitatea de a-şi

recupera clădirile, de care au fost deposedate; capacitatea insuficientă a mijloacelor de transport

şcolar; impedimente în procesul de trecere a materialelor didactice, manualelor, salariilor cadrelor

didactice, produselor alimentare destinate elevilor prin posturile vamale ale autorităţilor

autoproclamate. Anual, pentru buna funcţionare a instituţiilor respective, Ministerul Educaţiei alocă

circa 30,0 mil. lei. În perioada de raportare, cu susţinerea Fondului de Investiţii Sociale, în toate

instituţiile de învăţământ s-au efectuat reparaţii capitale, toate instituţiile au fost asigurate cu

transport şcolar. Toţi elevii din clasele IXII sunt asiguraţi cu alimentaţie gratuită. Instituţiile sunt

eligibile în cadrul Proiectului ―Educaţie de calitate în mediu rural din Moldova‖ şi Programul

Educaţional SALT.



O problemă care justificat se află în vizorul Guvernului este cea a persoanelor cu dizabilităţi. În

Republica Moldova sînt peste 170 mii persoane cu dizabilităţi, dintre care aproape a zecea parte sînt

copii sub vîrsta de 16 ani. Doar 10-12% din copiii cu dizabilităţi sînt acoperiţi cu careva servicii,

inclusiv în formă de servicii nerezidenţiale. În domeniul educaţiei, cu toate că persoanele cu

dizabilităţi au dreptul la educaţie în cadrul sistemului general de învăţămînt, la etapa actuală acesta

se realizează sporadic din cauza adaptării reduse a căilor de acces în instituţii, a mobilierului special,

a programelor de învăţămînt etc. În opinia managerilor organizaţiilor neguvernamentale active în

domeniul protecţiei drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, în Republica Moldova nu există nici

măcar o instituţie de educaţie de profil general (nonspecializată) care să deţină o infrastructură ce

permite accesul cel puţin al persoanelor cu dizabilităţi locomotorii. Iar şansa de a beneficia de

educaţie şcolară şi profesională este foarte subiectivă, depinzînd în mare măsură de efortul persoanei

cu dizabilităţi, dar şi de posibilităţile sociale, morale şi economice ale familiei acesteia (vezi caseta

4).

13

Regulamentul Fondului pentru susţinerea cadrelor didactice tinere din mediul rural, aprobat prin Hotărîrea Guvernului

nr.1171 din 08.11.2005.





36

Proiect 07.12.2011



Totodată, reprezentanţii mai multor ONG-uri active în domeniul drepturilor omului susţin că legile

existente nu interzic, dar nici nu favorizează includerea copiilor cu nevoi speciale în şcolile generale.

De exemplu, Legea privind protecţia socială a invalizilor prevede că «Invalizii fac studii generale,

medii de specialitate şi superioare în instituţii de învăţămînt de tip general, iar în caz de necesitate,

în instituţii de învăţământ speciale». În acelaşi timp, Legea învăţămîntului şi Legea privind

drepturile copilului fac referinţă la educaţia copiilor cu dizabilităţi doar în contextul învăţămîntului

special. Aceste prevederi ale legislaţiei naţionale vin în contradicţie cu prevederile Convenţiei ONU

privind drepturile copilului. Pentru că legislaţia în domeniu este extrem de permisivă, unii directori

refuză şcolarizarea copiilor cu dizabilităţi.



Caseta 4. Accesul la educaț ie a copiilor cu dizabilităț i



Odată diagnosticat «cu nevoi speciale», un copil din Republica Moldova are şanse minime să se integreze în

societate. Sistemul educaţional are o singură referire pentru această categorie de copii — şcolile speciale, instituţii

care îi ţin departe de familiile lor, dar şi de restul lumii. Părinţii care aleg să-şi dea copiii la şcolile din comunitate au

de înfruntat o sumedenie de bariere: accesul propriu-zis în instituţie, refuzul directorilor de a-i şcolariza, lipsa unor

programe speciale de instruire şi multe altele. Potrivit ONG-urilor active în domeniul drepturilor copiilor, în jur de

90% dintre copiii cu dizabilităţi sînt privaţi de dreptul de a frecventa şcoala.



Un studiu efectuat de asociaţia «Motivaţie» în trei raioane ale republicii relevă că mai mult de jumătate dintre cei

chestionaţi nu au avut sau nu au acces la educaţie, această constatare fiind valabilă atît pentru instruirea în instituţii

de cultură generală, cît şi pentru învăţămîntul special. Şi asta în condiţiile în care în Republica Moldova învăţămîntul

preşcolar şi cel gimnazial este obligatoriu. Doar 2% dintre copiii cu dizabilităţi spun că au prieteni cu care comunică.

Ceilalţi se referă doar la membrii familiei şi la rude.



Numărul copiilor cu dizabilităţi care merg la şcolile din comunitate se cifrează la cîteva sute în toată Republica

Moldova. Instruirea la domiciliu, propusă de autorităţi pentru copiii cu asemenea probleme, este o soluţie parţială,

susţin specialiştii. Stînd acasă, ei nu au parte de comunicare, ceea ce este chiar mai important decât instruirea.

«Şcoala nu presupune doar acumularea de cunoştinţe academice, ea ne învaţă să trăim împreună, să colaborăm, să ne

descurcăm în viaţă. Şcoala e un model în miniatură al societăţii, în care copilul învaţă a interacţiona cu ceilalţi»,

spune Viorica Cojocaru, director la Centrul de zi «Speranţa».



Unul dintre motivele pentru care mulţi copii cu dizabilităţi nu frecventează şcoala este reticenţa directorilor. Deşi

Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului prevede asistenţă specială şi educaţie pentru copiii cu nevoi

speciale, acest document internaţional nu reprezintă un argument convingător pentru unii manageri şcolari, care

găsesc o sumedenie de motive ca să nu înscrie un copil cu dizabilităţi la şcoala din comunitate. Directorii fie că îi

sfătuiesc să-şi dea copiii la internat, fie le propun instruire la domiciliu.



În toată lumea, copiii cu nevoi speciale învaţă alături de ceilalţi copii, în aşa-numite clase incluzive. Potrivit unei

definiţii UNESCO, educaţia incluzivă este un mod de educaţie adaptat şi individualizat în funcţie de nevoile tuturor

copiilor în cadrul claselor în care se regăsesc copii cu nevoi, capacităţi şi nivele de competenţă foarte diferite. În

Republica Moldova clasele incluzive sunt o raritate. Puţinele clase existente au fost deschise la insistenţa şi cu efortul

părinţilor, care au dorit să le ofere copiilor lor o şansă de a se integra în societate. Ministerul Educaţiei recunoaşte că

procesul de organizare a învăţământului incluziv e abia la început de cale. Agnesa Eftodi, şefa Direcţiei educaţie

preşcolară şi învăţământ general la Ministerul Educaţiei, este de părerea că sistemul educaţional din ţara noastră încă

nu este pregătit sub aspect de infrastructură, dar şi sub aspect atitudinal pentru realizarea educaţiei incluzive. «Deşi

70 la sută din cadrele didactice indică faptul că în şcoala în care predau sunt copii cu dizabilităţi, doar jumătate din

cadrele didactice consideră că aceşti copii ar trebui să înveţe în şcolile din comunitate. Totodată, fiecare al treilea

elev din clasele superioare nu este de acord cu afirmaţia că în şcoala lor pot învăţa şi copiii cu dizabilităţi», se arată

în Studiul sociologic «Educaţia de bază în Republica Moldova» realizat în anul 2008.



Sursa: Centrul de Investigaț ii Jurnalistice, cu suportul UNICEF, 2009,

http://www.investigatii.md/index.php?art=403









37

Proiect 07.12.2011

În ceea ce privesc romii, conform datelor unui studiu efectuat în 200714 există o diferenţă

semnificativă între nivelul de educaţie şi gradul de alfabetizare a populaţiei roma şi non-roma.

Astfel, fiecare al cincilea rom nu poate să scrie şi nici să citească, iar numărul romilor care a absolvit

colegiul sau universitatea este de doar 4% faţă de 38% la populaţia non-roma. Deşi Guvernul a

întreprins anumite acţiuni pentru a soluţiona problema înmatriculării scăzute şi abandonului şcolar,

situaţia privind accesul romilor la educaţie rămâne a fi dificilă.



În scopul soluţionării problemelor cu care se confruntă copiii romi, Ministerul Educaţiei a

desfăşurat, în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale, mai multe activităţi, printre care

identificarea cauzelor de neşcolarizare, susţinerea directă a copiilor ce întîmpină dificultăţi în

frecventarea instituţiilor de învăţământ, mobilizarea opiniei publice în sensibilizarea asupra

problemelor cu care se confruntă aceşti copii, dezvoltarea unui cadru normativ-juridic pentru

organizarea activităţii şcolilor duminicale, introducerea cursurilor de „Istoria şi cultura romilor‖ în

şcolile din localităţile populate compact de romi. Aceste activităţi nu au dus însă la rezultatele

scontate, fapt ce impune noi abordări, bazate atît pe o implicare mai largă a familiilor şi

comunităţilor de roma şi non-roma, cît şi pe sensibilizarea corpului didactic din şcoli.



O altă problemă care afectează sistemul educaț ional este migraț ia. Din analiza datelor furnizate de

către Sistemul de cartografiere a instituţiilor de învăţămînt general, rezultă că 4% din copiii ce

frecventează şcoala au ambii părinţi plecaţi, iar 12% din ei – cîte un părinte plecat peste hotare în

căutarea unui loc de muncă. Dacă ponderea unor astfel de elevi este mai mică în localităţile urbane,

în cazul localităţilor rurale ea atinge cifra de 17%. În absenţa serviciilor specializate şi a cadrelor

didactice special pregătite pentru a face faţă acestei situaţii, problemele copiilor cu părinţi plecaţi

pestre hotare rămân în afara sistemului educaţional.



Analizînd impactul crizei economice asupra realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în

sfera educaţiei se poate de constatat că acesta este unul eterogen. Pe de o parte, revenirea

emigranţilor şi ca rezultat, reintegrarea familiilor, ar putea să influenţeze pozitiv ratele de

înmatriculare, în special în învăţămîntul general obligatoriu. Pe de altă parte, reducerea veniturilor

populaţiei în rezultatul crizei ar putea limita accesul persoanelor vulnerabile la educaţie, în special în

lumina creşterii treptate a costului oficial şi neoficial al studiilor. Ceea ce este cert însă, este faptul

că criza economică are un component ―uman‖ şi ar putea degenera într-o criză socială dacă nu vor fi

întreprinse măsurile de rigoare de protecţie a categoriilor vulnerabile a populaţiei.







5. Concluzii şi recomandări



Cu toate că alocaţiile pentru sfera educaţiei au crescut de peste trei ori în perioada 2000-2008,

calitatea sistemului educaţional şi accesul la educaţie, rămîn a fi scăzute. Mai mult, există

discrepanţe considerabile în cuprinderea cu învăţămîntul preşcolar şi general obligatoriu dintre

zonele urbane şi rurale, în cele din urmă fiind înregistrate cele mai reduse rate de înmatriculare.



Asigurarea accesului fiecărui copil la studii este împiedicat de lipsa instituţiilor de învăț ămînt

degradarea clădirilor, bazei materiale şi didactico-metodice, insuficienta serviciilor integrate

destinate copiilor aflaţi în dificultate, sărăcia copiilor, care are drept consecinţă malnutriţia, lipsa de

haine şi rechizite şcolare, insuficienţa cadrelor didactice, manageriale şi tehnice cu o pregătire

profesională în domeniu, în special în instituţiile de învăţământ din localităţile rurale, costurile pe

care părinţii trebuie să le asigure pentru şcolarizarea copiilor.





14

p. 59 Romii în Republica Moldova, PNUD, 2007



38

Proiect 07.12.2011

Analizînd nivelul de îndeplinire a prevederilor ODM în sfera educaţiei s-a constatat că în Republica

Moldova în prezent calitatea învăţămîntului este o problemă care limitează înrolarea în învăţămînt.

Condiţiile proaste în care sînt instituţiile preşcolare şi şcolile, lipsa cadrelor didactice, calitatea

predării ajustată insuficient rigorilor contemporane, sînt cîteva din impedimentele în accesul la

educaţie, în special la învăţămîntul general obligatoriu. În acelaşi timp, dincolo de politicile publice

implementate de Guvern, cu suportul partenerilor de dezvoltare a ţării pe dimensiunea educaţiei,

înmatricularea şi prezenţa la studii ţine în mare parte şi de situaţia social-economică din ţară.

Emigrarea părinţilor, însoţită de supravegherea limitată a copiilor rămaşi în ţară şi veniturile scăzute

ale populaţiei contribuie la frecvenţa redusă şi chiar la abandonul şcolar.



Un alt aspect important care influenţează direct rata înrolării şi frecventării instituţiilor educaţionale

de toate nivelurile, începând cu educaţia timpurie, este în legătură strânsă cu cunoştinţele, atitudinile

şi practicile adecvate ale părinţilor cu privire la îngrijirea, educaţia şi sănătatea propriilor copii.

Astfel conform Studiului din 2009 privind cunoştinţele, atitudinile şi practicile desfăşurat cu

suportul UNICEF, un mare număr de părinţi din Republica Moldova posedă cunoştinţe limitate

privitor la educaţia şi sănătatea copiilor lor. Părinţii şi îngrijitorii care posedă un nivel superior de

educaţie şi bunăstare adoptă practici de îngrijire mai pozitive comparativ cu familiile mai sărace,

ceea ce indică asupra necesităţii focusării asupra familiilor vulnerabile inclusiv cele din comunitatea

Roma. Aptitudinile părinteşti ar trebui ameliorate în special în rîndurile părinţilor tineri, în special

din zonele rurale sau din familii dezavantajate, ţinând cont de faptul că părinţii care nu dispun de

cunoştinţe privind creşterea şi îngrijirea copiilor sunt incapabil de a oferi copiilor lor condiţiile

necesare pentru o dezvoltare adecvată. În rezultat, pregătirea pentru şcoală a acestor copii este

scăzută, ceea ce are un impact direct asupra rezultatelor şcolare, frecventării şcolii şi absenteismului

şcolar în viitor.



Totodată, promovarea unor politici educaţionale relevante şi eficiente, care ar lua în considerare şi

interesele copiilor aflaţi în dificultate, devine dificilă în lipsa unor date statistice complete şi

veridice. Necorespunderea între datele statistice obţinute din diferite surse, lipsa unor indicatori

detaliaţi, ce ar reflecta progresele înregistrate de fiecare elev, fiecare cadru didactic, fiecare instituţie

de învăţămînt, nivelul insuficient de dezagregare al indicatorilor existenţi, creează obstacole serioase

în implementarea managementului educaţional bazat pe rezultate.



Există imperfecț iunea sistemului de evidenț ă a copiilor de vîrsta preș colară ș i ș colară, care este

determinată de către Ministerul Educaț iei, datele cu privire la înrolarea în învăț ămîntul preș colar

ș i primar la moment fiind estimate ș i furnizate doar de BNS, în urma solicitării de rigoare. Această

carenț ă ar putea fi determinată de o serie de factori: i) ponderea înaltă a copiilor înmatriculaț i în

clasele primare la o vîrstă mai timpurie (6 sau chiar 5 ani), fapt ce diminuează ratele de

înmatriculare în învăț ămîntul preș colar a copiilor de 6-7 ani; ii) numărul copiilor de 7 ani care,

conform legislaț iei, ar trebui să fie înmatriculaț i în clasa I, dar continuă să se afle în instituț iile

preș colare, fapt ce diminuează ratele de înmatriculare în învăț ămîntul primar; iii) deplasările de

contingent la confluenț a dintre învăț ămîntul primar ș i cel gimnazial, fapt care distorsionează

ratele de înmatriculare atît în învăț ămîntul primar, cît ș i în cel gimnazial; ș i iv) eventualitatea

unei evidenț e defectuoase a populaț iei în primării. Or fără a avea date pe anumiț i indicatori este

imposibil de urmărit progresul în realizarea ODM ș i de a face anumite concluzii vizavi de accesul

ș i înrolarea copiilor în învăț ămînt.



Astfel, pentru avansarea în realizarea ODM în sfera educaţiei sînt necesare măsuri, nu doar de

eficientizare a calităţii educaţiei, ci şi de îmbunătăţire a situaţiei social economice în ţară. În linii

mari, sînt necesare următoarele acţiuni care ţin de sistemul educaţional:



 Optimizarea reţelei şcolare şi introducerea unei formule adecvate de finanţare prin

consolidarea cadrului legislativ pentru a soluţiona disparităţile în accesul la serviciile



39

Proiect 07.12.2011

educaţiei de calitate şi sporirea nivelului responsabilităţii tuturor autorităţilor din domeniul

educaţiei copiilor pentru a preveni şi combate absenteismul şi abandonul şcolar;

 Elaborarea/revizuirea principalelor politici de dezvoltare educaţionale în conformitate cu

practicile avansate europene orientate spre asigurarea accesului la educaţia pre-şcolară şi

elementară pentru toţi copiii în special pentru cei mai vulnerabili;

 Continuarea promovării măsurilor care să sporească participarea în educaţie, inclusiv prin

oferirea manualelor şi alimentaţiei gratuite şi crearea Centrelor comunitare pentru a acoperi

25% dintre copiii care nu au acces la instituţii de educaţie timpurie pe teritoriul întregii ţări;

 Investirea în programele comprehensive de educaţie timpurie comunitare care să fie deschise

tuturor copiilor şi familiilor, începând cu educaţia anterior conceperii şi educaţia şi îngrijirea

prenatală şi continuând cu programele de educaţie a părinţilor integrate instituţiilor

preşcolare şi sistemului de protecţie a copilului.

 Perfecţionarea cadrului legal pentru responsabilizarea tuturor actorilor implicaţi în educaţia

copilului pentru prevenirea şi combaterea frecventării întrerupte a studiilor şi abandonului

şcolar;

 Îmbunătăţirea pregătirii cadrelor didactice şi a curriculei şcolare.

 Îmbunătăț irea statisticii educaț ionale ș i asigurarea monitorizării permanente a

indicatorilor ODM cu privire la educaț ie, inclusiv dezagregaț i după gen ș i grupuri de

vîrstă;

 Ajustarea sistemului de învăţămînt de toate nivelurile la noile condiţii, în corespundere cu

evoluţia tendinţelor demografice.









40

Proiect 07.12.2011









Obiectivul 3. Promovarea egalităţii de gen şi abilitarea femeilor





1. Introducere



Problema egalităţii de gen a constituit de-a lungul ultimilor ani una dintre preocupările Guvernului

Republicii Moldova care a încercat prin diverse acţiuni să asigure egalitatea şanselor dintre femei şi

bărbaţi. Odată cu semnarea şi angajarea plenară în realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale

Mileniului, Republica Moldova şi-a reiterat la nivel internaţional şi naţional, alături de alte

preocupări majore, şi egalitatea de gen. Alinierea Republicii Moldova la Obiectivele de Dezvoltare

ale Mileniului a generat un aport incomensurabil în ceea ce priveşte revigorarea activităţii de

promovare a egalităţii de gen, atît în plan guvernamental, cît şi non-guvernamental. Aceasta a

condus la abordarea mai multor sectoare şi sfere de activitate în aspect de gen şi la extinderea

prezenţei femeilor în diverse activităţi, în care accesul acestora era anterior mai limitat. Totodată

problemele ce ţin de asigurarea deplină a egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi persistă în

continuare. Cele mai mari inegalităţi se referă la segregarea orizontală şi verticală în dependenţă de

sex: femeile mai des sînt ocupate în sectoarele în care se plătesc salarii mai mici şi ocupă posturi mai

mici în orice domeniu considerat. Respectarea acestui obiectiv în mod implicit va asigura

respectarea celorlalte Obiective de Dezvoltare ale Mileniului, precum mortalitatea infantilă,

sănătatea maternă şi sănătatea reproductivă, combaterea HIV/SIDA şi managementul durabil al

resurselor umane, toate fiind afectate de rolul femeii ca mamă, îngrijitoare şi manager de resurse

umane.





2. Tendinţele generale



Constituţia Republici Moldova stabileşte că femeile şi bărbaţii sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor

publice.15 În realitate, legislaţia din domeniul egalităţii genurilor rămâne, în mare parte declarativă în

esenţă, inclusiv din cauza tradiţiilor şi percepţiei despre rolul femeii în societate. În anul 2005 doar

20,7% femei deţineau mandate de deputat în parlament. Deşi această cifră este superioară celor din

anii 1998 şi 2001 (8,7% şi 15,8% respectiv), acest nivel de reprezentativitate a femeilor nu este

suficient pentru a asigura egalitatea mandatelor între ambele genuri.



Actualmente16 din numărul total de 70 persoane care formează Cabinetul de Ministri şi deţin funcţii

manageriale în instituţii care reprezintă autorităţi guvernamentale, femeile sînt în număr total de 11,

iar bărbaţii – 59 (ceea ce reprezintă 16% versus 84%). Dintre aceste, doar o femeie deţine funcţia de

ministru, iar altele 6 – vice-ministru.. În poziţie de director al instituţiilor subordonate ministerelor

sînt 104 bărbaţi şi 18 femei (ceea ce reprezintă aprox.15% versus 85%).



În anul 2003 doar 10% din femei conduceau consiliile raionale, iar 15% deţineau funcţia de primar,

în timp ce în anul 2007 cota femeilor reprezentate în aceste funcţii a constituit 13,2% şi respectiv,

18%.









15

Articolul 16 (2), Constituţia Republicii Moldova.

16

Date care reflectă situaţia din ianuarie 2010.



41

Proiect 07.12.2011



Caseta 5. Modificarea ţintelor în contextul promovării egalităţii de gen şi abilitării femeilor



Deşi sarcina propusă pe plan internaţional în contextul ODM3 vizează eliminarea disparităţilor de gen în sfera

educaţională, o mare parte din ţări, pentru care această problemă nu este actuală, au stabilit ţinte specifice contextului

naţional de dezvoltare. La fel şi pentru Republica Moldova problema în cauză nu este cea mai stringentă. Or,

problema constă în faptul că în pofida unui număr mai mare de femei care parcurg sistemul educaţional, locurile de

muncă şi, respectiv, salariile de care beneficiază ulterior femeile sînt inferioare decît cele ale bărbaţilor. În acelaşi

timp, prima ţintă stabilită în anul 2004 în contextul ODM a fost extinderea participării femeilor în viaţa socială.

Aceasta ţintă avea un caracter foarte general şi nu indica acele dimensiuni care necesită o abordare specială în aspect

de gen. În acest context prin intermediul ODM în anul 2007 Guvernul a decis să fie accentuată importanţa

oportunităţilor economice şi politice ale femeilor şi extinderea prezenţei acestora în structurile de luare a deciziilor,

inclusiv la nivelul autorităţilor publice locale, precum şi redusă discrepanţa dintre salariul femeilor şi bărbaţilor.









3. Analiza realizării ţintelor



Ţinta 1. Majorarea reprezentării femeilor în funcţii decizionale. Creşterea reprezentării femeilor la

nivelul de luare a deciziilor (de la 26,5% în consiliile locale în 2007 la 40% în 2015, de la 13,2% în

consiliile raionale în 2007 la 25% în 2015, de la 18% femei primari în 2007 la 25% în 2015 şi de la

22% femei deputaţi în Parlament în 2005 la 30% în 2015)



Creşterea participării politice a femeilor în structurile de guvernare este considerată una dintre

modalităţile de bază pentru consolidarea echilibrului de gen în societate. În realitate, reprezentarea

femeilor în procesul decizional este foarte neomogenă şi depinde de nivelul administrativ şi de

evenimentele politice din fiecare an.



La nivelul autorităţilor publice locale, femeile nu şi-au extins reprezentarea în structurile de

conducere. Astfel, în anul 2008, ponderea femeilor în funcţie de primar a constituit 17,4%, fiind în

scădere faţă de 2007, cînd această pondere era de 18% (anterior alegerilor locale din iunie 2007) . În

acelaşi timp, faţă de anul 2004, numărul femeilor care deţineau această funcţie a crescut cu 24 de

persoane; în 2004 cota femeilor care exercitau funcţia de primar în total a constituit 14,8%. În ceea

ce priveşte numărul de femei în funcţie de preşedinte de raioan, în 2008 acesta nu s-a schimbat faţă

de anul 2004. Astfel, doar o femeie (3,1% din total) este preşedintă de raion. La nivel local, singura

poziţie unde femeile sînt mai numeroase decît bărbaţii este cea de pe ultimul loc ierarhic, şi anume

consultant/ specialist (68,4% femei). Atunci cînd este vorba despre şefi de departamente/ direcţii,

distribuţia de gen este relativ echilibrată (47,3% femei).



În acelaşi timp, la nivelul consilierilor, numărul femeilor s-a mărit. Astfel numărul de femei în

funcşţie de consilier raional femei a crescut în anul 2008 şi a constituit 16,9% din totalul

consilierilor raionali, comparativ cu 13,2% în anul 2007. Situaţia este la fel mai bună şi în consiliile

locale, unde ponderea femeilor în numărul total al consilierilor locali a constituit în anul 2008 –

28,7%, comparativ cu 26,5% în anul 2007.



La nivelul puterii legislative, conjunctura actuală la fel este destul de favorabilă pentru femei. Astfel

numărul de femei deputate în Parlament a fost la fel în creştere, de la 22% în anul 2005 pînă la

25,7% în anul 2009; în legislatura a XVIII-a a Parlamentului Republicii Moldova, ales la 29 iulie

2009, au intrat 26 de deputate, iar în prezent sînt 25 femei. Conducerea Parlamentului este formată

exclusiv de bărbaţi (4 persoane), în timp ce în Biroul permanent al Parlamentului (12 persoane) este

doar o singură femeie. Dintre cele 5 fracţiuni parlamentare, una singură are o femeie în funcţia de

preşedint şi o altă fracţiune are o femeie în funcţia de vice-preşedinte. Printre cei 4 deputaţi

independeţi se află şi o femeie. Parlamentul actual are 9 comisii în care activează 2 femei în calitate

de preşedinte şi 4 femei în funcţie de vice-preşedinte. Totodată, deoarece în ultima perioadă au fost



42

Proiect 07.12.2011

operate modificări şi desemnări noi în cadrul Guvernului, la expirarea celor 6 luni în care deputaţii

beneficiază de dreptul de a combina funcţia nouă cu calitatea de deputat/ă, aceste cifre pot arăta

diferit.



În Transnistria, printre cei 42 de deputaţi sînt şi 4 femei deputate, ele fiind implicate şi în activitatea

a 5 comisii parlamentare (dintre cele 9). Organele de conducere a Comitetului Suprem al

Transnistriei este format în exclusivitate de bărbaţi, iar Aparatul Comitetului Suprem – de femei.

Dintre cei 12 miniştri, 3 sînt femei, iar din numărul total de zece preşedinţi ai administraţiei locale, 3

sînt femei. Conducerea Judecătoriei Supreme este formată din 4 persoane: două femei şi doi bărbaţi,

în timp ce Consiliul Judecătoriei Supremă este format din 5 membrii, printre care 2 femei.



În ceea ce priveşte reprezentarea femeilor în funcţiile de decizie la nivelul executivului central, în

Republica Moldova s-a reliefat următoarea tendinţă: chiar dacă la nivelul ministerelor şi altor

autorităţi ale administraţiei centrale, exista un echilibru de gen în distribuţia salariaţilor şi chiar a

poziţiilor de decizie, pe măsură ce se înaintează pe scara ierarhică a poziţiilor de decizie, numărul

femeilor scade comparativ cu numărul bărbaţilor. Astfel, pentru poziţiile de Viceministru/

Vicedirector s-a atestat un procentaj sub 20%, iar pentru cele de Ministru/ Director, femeile au

reprezentat doar 26,7%.



Cu toate că reprezentarea femeilor în consiliile raionale şi locale, precum şi în Parlament este în

creştere, aflarea femeilor în structurile decizionale nu poate fi anticipată, depinzînd în mare măsură

de modul în care problemele de egalitate a şanselor sînt percepute de fiecare partid. Însă reieşind din

faptul că numărul femeilor în funcţiile decizionale este în creştere, în cazul în care ritmul de creştere

a acestuia va fi constant, s-ar putea ca ţintele ODM pentru anul 2015 să fie realizate.



De asemenea este important de accentuat faptul că dincolo de cifrele în creştere privind participarea

femeilor la luarea deciziilor, este destul de complicat să fie estimată participarea reală a acestora la

luarea de facto a deciziilor. Cu atît mai relevantă această presupunere atunci cînd este vorba de

femeile implicate în politică, promovate deseori în baza apartenenţei de partid şi loialităţii pentru

acesta. La fel a fost şi este situaţia cu femeile parlamentare:În lipsa unor studii care să analizeze

prestaţia deputaţilor – femei şi bărbaţi – deopotrivă, nu putem presupune în ce măsură era şi este

auzită şi considerată vocea femeilor.



Conform Recomandărilor Comitetului ONU pentru Drepturile Femeii, trebuie întreprinse măsuri

pentru a spori numărul femeilor care reprezintă Guvernul Republicii Moldova la nivel internaţional

(în misiuni diplomatice sau organizaţii internaţionale). În ianuarie 2009, în cele 33 misiuni

diplomatice femeile ocupau doar 7 posturi de şefe de misiune. Conform datelor oficiale, numărul

femeilor care ocupă posturi administrative şi tehnice în ambasade este de două ori mai mare decît cel

al bărbaţilor. În anul 2000 erau 46 de femei în posturi administrative şi 23 bărbaţi, în 2001 – 49 de

femei şi 24 bărbaţi, iar în 2002 – 51 femei şi 26 bărbaţi.





Ţinta 2. Reducerea inegalităţii de gen în angajarea la muncă. Reducerea inegalităţii de gen pe

piaţa muncii prin micşorarea discrepanţei între salariile femeilor şi bărbaţilor cu cel puţin 10%

pînă în 2015 (salariul mediu al femeilor constituind 68,1% din cel al bărbaţilor în 2006.



Principiul plăţii egale pentru lucrul de valoare egală a devenit pe larg acceptat şi este reflectat în mai

multe convenţii ale OIM. Cu toate acestea, diferenţa dintre veniturile bărbaţilor şi femeilor rămîne

una din cele mai persistente forme de inegalitate pe piaţa de muncă în mai multe regiuni ale lumii.

Republica Moldova nu este o excepţie în acest sens.







43

Proiect 07.12.2011

Discrepanţele dintre salariile femeilor şi bărbaţilor s-au diminuat pe parcursul ultimilor ani (vezi

Graficul 8). Astfel,

în anul 2008

salariul mediu al

femeilor a

constituit 73,3%

din salariul mediu

al bărbaţilor pe

ţară, majorîndu-se

faţă de anul 2007

cu 0,7 puncte

procentuale (de la

anul 2002 – 75,7%

, pînă la 73,3% în

anul 2008).

Discrepanţele

menţionate sînt

condiţionate de

faptul că femeile,

în majoritatea cazurilor lucrează fie în domenii mai slab remunerate (considerate însă, tradiţional,

ocupaţii feminine), precum sistemul educaţional, de sănătate sau prestare a serviciilor, fie ocupă

posturi retribuite mai slab (adică funcţii subordonate, fără sarcini manageriale).



Astfel cea mai mare pondere o au salariile femeilor în pescuit şi piscicultură (123,3%), transporturi

şi comunicaţii (91%) şi tranzacţii imobiliare (90,2%). În acelaşi timp, cel mai redus decalaj este

înregistrat în industrie (69,5%), activităţi financiare (70%), comerţ cu ridicata şi amănuntul (79,7%)

şi hoteluri şi restaurante (79,8%). În acelaşi timp în perioada 2002-2008 pe mai multe tipuri de

activităţi salariul mediu al femeilor faţă de cel al bărbaţilor s-a schimbat considerabil. În industrie

ponderea salariului femeilor în cel al bărbaţilor s-a diminuat de la 85% în 2002 pînă la 69,5% în anul

2008. În tranzacţii imobiliare s-a redus de la 105,6% pînă la 90,2% Totodată în administraţia publică

salariul femeilor a crescut faţă de cel a bărbaţilor de la 78,9% pînă la 85,4%, iar în domeniul

construcţiilor, de la 73,8% pînă la 82,1%.



Diferenţele salariale se datorează, aşa cum a fost menţionat mai sus, şi faptului că în Republica

Moldova sînt mai puţine femei în funcţii de management superior. De exemplu, dacă analizăm

acelaşi domeniul al educaţiei, unde sînt mai multe femei - în anul 2007, peste 74,3% din personal -

salariul mediu lunar al femeilor constituie doar 82,0% din salariul bărbaţilor. Astfel, se poate deduce

că şi aici, funcţiile mai bine plătite, adică cele de conducere, sînt deţinute de bărbaţi. În sănătatea

publică şi asistenţa socială femeile constituie circa 79,1% din totalul salariaţilor, iar salariul mediu

lunar - doar 73,4% din salariul bărbaţilor antrenaţi în acelaşi domeniu.



În ceea ce priveşte plasarea femeilor în cîmpul muncii în general, situaţia în Republica Moldova este

eterogenă. Disparităţi importante pe sexe în cadrul persoanelor active în anul 2008 nu s-au

înregistrat: numărul bărbaţilor a fost practic egal cu cel al femeilor (50,6% şi 49,4%). La fel

repartiţia pe sexe a populaţiei ocupate relevă că ponderea bărbaţilor a fost practic egală cu cea a

femeilor. Totodată rata de ocupare a populaţiei de 15 ani şi peste la bărbaţi a fost mai înaltă (45,2%)

în comparaţie cu femeile - 40,1%.



Conform datelor Biroului Naţional de Statistică în Republica Moldova femeile reprezintă 40,2% din

numărul total de manageri şi înalţi funcţionari în administraţia publică şi unităţile economice şi

sociale şi 64,4% femei sînt antrenate în ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice. Produsul intern brut (PIB)

pe locuitor la PPC reprezintă 2118 dolari SUA pentru femei ș i 3357 dolari SUA pentru bărbaţi. Ca



44

Proiect 07.12.2011

statut profesional sînt în marea majoritate salariate (69,7%, comparativ cu 0,7% care au o afacere

proprie şi 26,3% care lucrează pe cont propriu).



În ceea ce priveşte ponderea femeilor şi bărbaţilor după activităţile economice, se atestă faptul că

cele mai mari diferenţe există în domeniul construcţiilor care antrenează circa 88,5% de bărbaţi şi

doar 11,5% de femei (vezi Graficul 9). O diferenţă considerabilă dintre ponderea bărbaţilor şi cea a

femeilor este şi în

domeniul

transporturilor şi

comunicaţiilor –

75% la bărbaţi şi

25% la femei. În

acelaşi timp, situaţia

este inversă în

domeniul

administraţiei

publice,

învăţămîntului,

sănătăţii şi asistenţei

sociale unde

activează doar

30,3% de bărbaţi şi

69,7% de femei.

Femeile în Republica Moldova sînt, cu precădere, lucrători necalificaţi în agricultură (23,1%),

lucrători în servicii şi comerţ (19,4%) şi specialişti cu nivel superior de calificare (16,6%).



Conform legislaţiei naţionale, femeilor le sînt interzise practicarea anumitor categorii de munci în

condiţii nocive, conform unei hotărâri a Guvernului din 1993.17 Această hotărîre interzice femeilor

să practice lucrările de turnătorie, sudare, lucrări de forjare-presare termice, lucrări de lăcătuşărie şi

lacătuşărie-asamblare, etc. şi ridicarea unor greutăţi mai mare de 10 kg. 18 Codul Muncii de

asemenea interzice femeilor însărcinate şi femeilor aflate în concediu de maternitate şi care au copii

mai mici de 3 ani să plece în deplasare de serviciu.19 Aceste prevederi, însă, sînt discriminatorii şi ar

trebui abrogate. Pe parcursul anului 2009, o echipă de experţi au elaborat anumite îmbunătăţiri la

Codul Muncii, din perspectiva de gen, care au fost discutate cu experţi internaţionali ai Organizaţiei

Internaţionale a Muncii şi au fost prezentate tuturor actorilor sociali. Actualmente, proiectul legii cu

privire la modificările la Codul Muncii se află în proces de consultare şi avizare la ministere şi

parteneri sociali.



Avînd în vedere pregătirea profesională înaltă a femeilor, această dublă cauzalitate paradoxală

exclude a priori careva discriminări directe şi explicite în baza criteriului de gen. Pe de altă parte,

acelaşi paradox devine, la rîndul său, un impediment în implicarea bărbaţilor în activităţi sociale

importante, dar slab remunerate (de ex., învăţămînt), pentru că chiar dacă unui băiat îi place această

meserie şi are vocaţie pentru ea, este mai mică probabilitatea că el va profesa deoarece acest

domeniu este plătit mai slab, iar el, care conform altor stereotipuri de gen, trebuie să fie cel care

asigură bunăstarea familiei, nu poate să admită să cîştige mai puţini bani decît partenera sa de viaţă.

Acelaşi lucru se întîmplă şi femeilor, doar că diametral opus: deşi au pregătire profesională în

domeniile considerate prerogativa bărbaţilor (la facultăţile respective % studentelor e mai mare decît

al tinerilor), femeile se regăsesc mai puţin în domeniile bine plătite, inclusiv din cauza modului de

viaţă care este întreţesut deopotrivă de ambiţii profesionale şi familiale.



17

Hotărîrea Guvernului Nr. 264 din 06.10.1993cu privire la muncile proscrise femeilor.

18

Art. 249, Codul Muncii al Republicii Moldova, Legea Nr. 154-XV din 28.03.2003.

19

Art. 248(1), Codul Muncii al Republicii Moldova, Legea Nr. 154-XV din 28.03.2003.



45

Proiect 07.12.2011



În acelaşi timp, în pofida remunerărilor mai mici de care beneficiază femeile, venitul lor are o

importanţă mai mare pentru susţinerea familiilor acestora, cu/sau fără copii, deoarece femeile sînt

mai predispuse decît bărbaţii să utilizeze veniturile pentru procurarea produselor alimentare,

serviciilor de educaţie şi celor medicale, care au un impact asupra bunăstării copiilor.





4. Impactul politicilor asupra egalităţii de şanse



Recunoaşterea importanţei egalităţii şanselor şi abilitării femeilor, sînt materializate explicit în

angajamentele internaţionale asumate de Republica Moldova (de ex., semnarea CEDAW,

Platformei de la Beijing, unele convenţii ale OIM), precum şi în demersuri concrete efectuate de

Guvern întru atingerea egalităţii între femei şi bărbaţi (de ex., adoptarea Legii cu privire la egalitatea

de şanse între femei şi bărbaţi, a Legii cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie,

etc.).



În angajarea pe piaţa muncii din punct de vedere legislativ nu există discriminări dintre bărbaţi şi

femei. Legea nr.102-XV din 13 martie 2003 privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a

persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă prevede acordarea de servicii privind angajarea în

cîmpul muncii, protecţia concedierii şi reintegrarea profesională, orientarea şi formarea profesională

fără discriminare în funcţie de sex. Astfel legea prevede expres că „la aplicarea prevederilor

prezentei legi este exclusă orice discriminare pe criterii de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă,

religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială‖20. Mai mult decît atît,

persoanele care se adresează agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă beneficiază de servicii de

ocupare, orientare şi formare profesională indiferent de apartenenţa la o categorie de sex sau alta.

Totodată reprezentarea femeilor în procesul de luare a deciziilor nu este uniformă. Acest lucru este

datorat ș i reprezentării limitate a femeilor pe listele electorale (vezi Caseta 6).









20

Articolul 8, Legea nr.102-XV din 13 martie 2003 privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor

aflate în căutarea unui loc de muncă



46

Proiect 07.12.2011





Caseta 6. Reprezentarea femeilor pe listele electorale



Analiza alegerilor Parlamentare din 2009 conform informaţiei prezentate de Comisia Electorală Centrală relevă că în

linii generale, scrutinele s-au desfăşurat cu respectarea valorilor democratice, iar întreaga activitate a Comisiei

Electorale Centrale s-a axat pe respectarea cadrului legal, inclusiv şi sub prisma asigurării egalităţii de gen. Analizînd

componenţa listelor candidaţilor la funcţia de deputat în Parlamentul Republicii Moldova la alegerile din 5 aprilie

curent se constată că din 1386 de persoane, 409 reprezentau femeile. La fel, printre cei şase candidaţi independenţi se

numărau două femei. Practic, aceeaşi componenţă se remarcă şi pe lista candidaţilor la funcţia de deputat în

Parlamentul Republicii Moldova la alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009. Prin urmare, din numărul

total de 996 candidaţi, femeile reprezentau 303 sau 31,3 %. În cadrul alegerilor parlamentare din 5 aprilie, cît şi a

celor din 29 iulie 2009, sub aspect constitutiv organele electorale la nivelul consiliilor electorale de circumscripţie au

fost reprezentate de femei în proporţie de 42,3 %. În calitate de preşedinte, vicepreşedinte şi secretar al consiliilor

electorale de circumscripţie de nivelul doi au fost alese prin vot – 46 de femei sau 43,8 %.



Analizînd ultimele patru scrutine electorale pentru Parlamentul Republicii Moldova, se poate constata că de fiecare

dată a existat o sub-reprezentare crasă a femeilor, cota acestora variind de la 15,7% (1998) la 29,0% (2005). În plus,

trebuie menţionate următoarele aspecte: i) procentul femeilor pe liste a înregistrat o creştere continuă, cu un progres

semnificativ de la scrutinul din 1998 la cel din 2005, cînd numărul acestora practic s-a dublat (15,7% la 29% în

2005); ii) la scrutinul din 5 aprilie 2009 cota femeilor pe liste (12 formaţiuni şi 5 candidaţi independenţi) este de

27,7%, un pic sub nivelul înregistrat în anul 2005 (29%); iii) la alegerile anticipate din 29 iulie 2009 cota parte a

femeilor pe listele candidaţilor s-a majorat faţă de aprilie, constituind 28,5%, însă a rămas sub nivelul maxim de 29%

înregistrat în 2005. Aparent, scrutinele din 2009 nu au continuat trend-ul crescător din anii precedenţi, ci dimpotrivă

au înregistrat o diminuare a numărului de femei pe listele de candidaţi la funcţia de deputat, elucidînd astfel faptul că

interesul, voinţa şi angajamentul pentru principiile egalitariste au scăzut. La capitolul poziţionare pe liste, trebuie de

menționat că poziţionarea pe liste a candidatelor este una nefavorabilă și că şi în cazul procentului general de femei

pe liste, situaţia a înregistrat unele evoluţii pozitive pe parcursul primilor trei din cele cinci scrutine, în timp ce în

2009 acesta a început să se diminueze.



Astfel poziţia medie pe care o ocupă în listă un bărbat este cu 5-10 poziţii mai aproape de începutul listei. Diferenţa a

evoluat semnificativ. Astfel, în scrutinul din 1998, diferenţa constituia 10 poziţii (46 – poziţia medie pentru bărbaţi şi

56 – pentru femei). În scrutinul din 2001, diferenţa se reduce la 8 puncte, în 2005 – la 5, iar în 2009 constituie 6

puncte în aprilie şi tocmai 8 puncte în iulie. Femeile aproape că nu sînt de găsit în fruntea listelor electorale (pe

prima poziţie). În 1998, prima poziţie de pe listă a fost ocupată de o femeie în cazul a 2 formaţiuni din 15, în 2001 de

nici una, în 2005 – o femeie, în aprilie 2009 – 2 femei, iar în iulie - nici una. De asemenea, a crescut semnificativ

ponderea femeilor pe primele 5 poziţii de pe listă, de la 5,3% (1998) la 21,7% (aprilie, 2009), în timp ce în iulie s-a

înregistrat din nou o situaţie mult mai proastă, cînd doar 10% din primele 5 poziţii pe liste sunt ocupate de femei .

Sursa: Centrul "Parteneriat pentru Dezvoltare". Egalitatea de gen in Alegerile parlamentare 2009, Chisinau, 2010.





De asemenea, problematica de gen transpare în câteva documente naţionale, planuri de dezvoltare

(de ex., SND, PNADO, etc.). Mai mult decît atăt şi cel mai important, Programul de guvernare

conţine angajamentul actualului Guvern pentru egalitatea de gen, detaliat în cîteva obiective şi

activităţi relevante acestora.



O importanţă deosebită o are suportul şi insistenţa unor organisme internaţionale în promovarea

egalităţii de gen în ţară (UNIFEM şi alte agenţii ONU, SIDA, etc.). Rolul partenerilor de dezvoltare

a ţării este crucial în atingerea progresului în domeniul de referinţă, atît din punct de vedere al

suportului financiar, cît şi al celui informaţional şi experienţa deţinută de către aceste organizaţii. De

asemenea, realizările societăţii civile din domeniul de referinţă sînt valoroase şi vor fi, probabil, şi

mai utile în cazul în care angajamentele Guvernului de cooperare şi consultare cu societatea civilă a

proiectelor politicilor publice elaborate vor fi realizate.



În acelaşi timp, o serie de politici publice implementate de Guvern, deşi dictate de austeritatea

bugetului, în special în situaţie de criză în care se află Republica Moldova, au avut şi vor avea,

probabil, în continuare impact asupra remunerării angajaţilor şi poate chiar într-o măsură mai mare a

femeilor. Astfel, ca urmare a implementării noului sistem de salarizare şi sporirii nivelului

garanţiilor de salarizare minime de stat, la 31 decembrie 2008 a fost asigurată o creştere a salariului

47

Proiect 07.12.2011

mediu lunar al unui lucrător din economia naţională de 2529,7 lei, fiind în creştere cu circa 9% în

termeni reali faț ă de anul 2007.



Totodată, în sfera bugetară salariul mediu a constituit 2627 lei, alcătuind 99,4% din nivelul anului

precedent. Micşorarea salariului mediu lunar în sectorul bugetar în iunie 2009 faţă de iunie 2008 se

explică prin faptul că în acest an, pentru instituţiile de învăţămînt a fost stabilită o nouă modalitate

de raportare a indemnizaţiei de concediu: sumele calculate pentru concediile anuale se reflectă

pentru fiecare lună de concediu în parte, spre deosebire de anul trecut, cînd plăţile respective erau

trecute în întregime în luna cînd erau calculate. Şi pentru că majoritatea angajaţilor din sfera

educaţională o constituie femeile, putem deduce cu uşurinţă că salariile acestora au avut de suferit

în rezultatul acestei modificări.



În acelaşi timp acţiunea de îngheţare a majorării salariului pentru profesori prevăzută în Programul

de stabilizare şi relansare economică pe anii 2009-2011, deşi deplin justificată de insuficienţa

mijloacelor financiare în bugetul public naţional în rezultatul aprofundării crizei economice în

Republica Moldova, ar putea contribui şi mai mult la creşterea discrepanţei dintre salariile femeilor

şi bărbaţilor, datorită aflării într-un număr mai mare a femeilor în sectorul educaţiei. La creşterea

discrepanţei salariale va contribui, probabil şi implementarea Legii cu privire la funcţia publică şi

statutul funcţionarului public care prevede că persoanele care îndeplinesc funcţii administrative nu

sînt funcţionari publici. Respectiv, remunerarea persoanelor în cauză, care conform datelor statistice

sînt în mare parte femei, va fi redusă esenţial.





5. Concluzii şi recomandări



Inegalităţile semnificative de gen în materie de oportunităţi şi remunerare constituie o problemă cu

care se confruntă majoritatea ţărilor din Comunitatea Statelor Independente, precum şi ţările din

Europa Centrală şi de Est. Această problemă este actuală şi pentru Republica Moldova.



În Republica Moldova problema egalităţii de gen pe piaţa muncii constituie o preocupare implicită a

Guvernului, alături de alte subiecte legate de piaţa muncii şi retribuirea salarială. Cu toate că

prezenţa femeilor pe piaţa muncii din Republica Moldova este destul de mare, ele sînt ocupate, de

regulă, la aşa-numitele locuri de muncă „feminine‖, adică în acele domenii care reprezintă, într-o

oarecare măsură, o continuare a activităţilor lor casnice, aşa ca educaţia, ocrotirea sănătăţii, sfera

serviciilor etc.



Deşi Guvernul Republicii Moldova a depus eforturi să îmbunătăţească situaţia privind egalitatea de

gen în ţară şi abilitarea femeilor, un progres palpabil este încă destul de dificil de constatat. Astfel,

cu toate că femeile beneficiază de aceleaşi drepturi în sfera ocupaţională, ca şi bărbaţii, ele pot fi

considerate un grup relativ vulnerabil pe piaţa muncii. De asemenea, în pofida realizării anumitor

progrese în reprezentarea femeilor în procesul decizional per ansamblu, situaţia rămîne a fi critică:

femeile sînt o categorie vulnerabilă, fiind într-o mai mare măsură afectate de sărăcie. Totodată, ele

sînt mai frecvent victime ale violenţelor bărbaţilor, traficului de fiinţe umane, migraţiei ilegale, ale

hărţuirii sexuale la locul de muncă şi ale discriminării. Din acest considerent, se atestă necesitatea

revizuirii unor politici de protecţie socială, precum şi de egalitate a genurilor pe piaţa muncii.



Cu toate că în ultimii ani femeile sînt mai mult reprezentate la nivelul forurilor politice înalte, atunci

cînd se insistă pe creşterea participării femeilor la luarea deciziilor se porneşte de la premisa că

opiniile acestora vor avea aceiaşi pondere. Departe de realitate această premisă, ea continuă să mai

fie sabotată de tradiţiile de gen specifice şi atitudinilor colegilor şi populaţiei, pentru femei în

general, iar pentru cele implicate în politică, în special.





48

Proiect 07.12.2011

Astfel fără un demers coerent şi transversal, egalitatea de gen va continua să rămînă o sarcină greu

de atins. Din acest motiv, este imperativ ca atît Guvernul, cît şi întreaga societate să iniţieze un

proces de re-gîndire şi re-considerare a conceptelor de bună guvernare şi dezvoltare prin prisma

egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi. Acest proces trebuie să aibă ca fir roşu problematica de

gen, trecut prin toate etapele şi toate sectoarele, atît în ceea ce priveşte participarea cît şi beneficiile.

Doar abordînd astfel problema, conceptele bunei guvernări şi ale dezvoltării vor putea fi înţelese şi

respectiv, implementate, cu succes şi în Republica Moldova.



Deoarece se constată că egalitatea de gen şi problema promovării femeilor nu sînt incluse în toate

fazele proceselor care au loc la nivel naţional, în prezent este nevoie de o abordare mai intensă, mai

coerentă şi mai fermă din partea tuturor actorilor implicaţi şi vizaţi în procesul decizional. În acest

context se recomandă următoarele acţiuni:



 Realizarea angajamentelor asumate în contextul acordurilor internaţionale cu privire la

problematica de gen, inclusiv a concluziilor comitetului CEDAW care ţin de integrarea

egalităţii de gen ca aspect central şi indispensabil în programarea, implementarea,

monitorizarea şi evaluarea politicilor publice şi de oferirea unui suport special pentru femei;

 Implementarea Programului Naţional pentru asigurarea egalităţii de gen şi a Planului de

Acţiuni pentru 2010 - 2013;

 Consolidarea capacităţii Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (în speţă, a

Departamentului Oportunităţi Egale şi Prevenirea Violenţei);

 Modificarea legislaţiei muncii referitor la garantarea drepturilor egale pentru femei, inclusiv

sub aspectele de protecţie a muncii;

 Cooperarea dintre Guvern şi societatea civilă, inclusiv cu reprezentanţii organizaţiilor de

promovare a egalităţii de şanse în formularea politicilor publice, precum şi în realizarea

activităţilor în domeniul de referinţă;

 Sporirea nivelului de conştientizare în rîndul populaţiei din Republica Moldova, cu privire la

angajamentele asumate de către Guvern în contextul ODM, în particular cu privire la

aspectele ce ţin de gen.









49

Proiect 07.12.2011









Obiectivul 4. Reducerea mortalităţii copiilor





1. Introducere



Dificultăţile tranziţiei şi multiplele crize prin care trece Republica Moldova în ultimii ani, lovesc

categoriile vulnerabile ale populaţiei, iar copiii se află printre cei mai afectaţi. Sănătatea copiilor este

o preocupare primordială pentru Guvern care a fost integrată în contextul Obiectivelor de Dezvoltare

ale Mileniului, asumate pe plan naţional. Or, mortalitatea copiilor pe care Guvernul s-a angajat să o

reducă considerabil pînă în anul 2015, este un indicator important pentru evaluarea disponibilităţii

serviciilor de ocrotire a sănătăţii pentru populaţie, cunoştinţelor generale ale părinţilor referitor la

îngrijirea copiilor, fiind, de asemenea, direct corelată cu sărăcia. Deşi datorită eforturilor susţinute

ale Guvernului mortalitatea infantilă s-a aflat în descreştere pe parcursul ultimilor ani, sînt necesare

în continuare măsuri pentru menţinerea tendinţelor pozitive înregistrate.





2. Tendinţe generale



Dinamica deceselor perinatale, inclusiv neonatale precoce a suferit pe parcursul ultimilor 18 ani

schimbări semnificative. În perioada 1990-2008 mortalitatea infantilă s-a redus de la 19 la 1000

născuţii vii la 13,1 la 1000 născuţi vii în categoria de greutate la naştere de la 1000 g şi de la 21,7 la

1000 născuţi vii la 21,1 la 1000 născuţi vii în categoria de greutate la naştere de la 500 g, ceea ce

alcătuieşte în jur de 40%. Tempoul de reducere al mortalităţii infantile a fost diferit în diverse

perioade de timp, remarcîndu-se două momente de scădere importantă - în anii 1975-1999 - cu

56,1% şi în anii 2000-2008 - cu 34,9%.





Caseta 7. Modificarea ţintelor referitor la mortalitatea copiilor în contextul ODM

În anul 2007 au fost revizuite ţintele ODM în contextul mortalităţii infantile. Evoluţia mortalităţii infantile şi a

copiilor în vîrsta de pînă la 5 ani a fost pozitivă, astfel că ţinta preliminară pentru anul 2006 a fost realizată cu

succes. Totodată, începînd cu anul 2008 Guvernul a aplicat metodologia de definire a naşterii vii, recomandată

de OMS, care defineşte naşterea vie drept naşterea care survine după 22 săptămîni încheiate de gestaţie şi cu

masa copilului de la 500 grame. Anterior, indicatorul în cauză a fost estimat în baza naşterii care este considerată

vie după a 28-a săptămînă încheiată de gestaţie şi masa copilului de la 1000 grame. Trecerea la noua

metodologie reprezintă o provocare pentru Republica Moldova, deoarece, îngrijirea pentru supravieţuirea

copiilor cu astfel de greutate necesită investiţii şi tehnologii moderne, care astăzi în ţară sînt insuficiente.

Evoluţia pozitivă a acestor indicatori, dar în special modificarea metodologiei a determinat Guvernul să

revizuiască ţintele pentru aceşti indicatori.



În acelaşi timp cea de-a treia ţintă în contextul acestui obiectiv, care ţine de vaccinarea împotriva rujeolei a

copiilor sub vîrsta de 2 ani, care viza atingerea universală a vaccinării copiilor (100%) a fost modificată, fiind

redusă la 96%. Reducerea ţintei se explică prin imposibilitatea atingerii unei imunizări universale, chiar şi în cele

mai pozitive circumstanţe, deoarece, în primul rînd, o parte din copii au contraindicaţii medicale pentru această

vaccinare, iar în al doilea rînd, datorită dificultăţii de a convinge părinţii de a-şi vaccina copiii.





Analiza structurii de vîrstă a mortalităţii infantile în perioada 2000-2008 arată că ea are loc pe contul

mortalităţii neonatale precoce şi postneonatale. Ponderea mortalităţii neonatale precoce este în

creştere în mortalitatea infantilă - de la 46,4% în anul 2000 pînă la 51% în anul 2008, ceea ce este

condiţionat de trecerea înregistrării copiilor la vîrsta de gestaţie 22 săptămîni şi greutatea la naştere



50

Proiect 07.12.2011

500 g. Rata mortalităţii copiilor de pînă la 5 ani a avut o scădere continuă din 2000 pînă în 2004, în

general fiind mai mare în mediul rural comparativ cu mediul urban. După o ulterioară reducere a

ratei în anul 2006, în anul 2007 rata mortalităţii copiilor de pînă la 5 ani a fost în creştere.



Vaccinarea contra rujeolei nu a fost efectuată permanent în Republica Moldova. În perioada

prevaccinală în Republica Moldova anual în medie au fost înregistrate circa 23 mii bolnavi de

rujeolă (845 cazuri la 100 000 populaţie). Imunizarea copiilor în anii 1961-1962 a condus la

reducerea morbidităţii cu 95%. Ultima epidemie de rujeolă în ţară a avut loc în anul 2002 care a fost

stopată prin realizarea unei campanii de imunizare în masă. În anii 2006-2008 în medie au fost

înregistrate 12 cazuri de rujeolă anual. În anul 2008 cazuri de rujeolă nu au fost înregistrate. Acest

lucru se datorează implementării Programului de Imunizări care la nivel naţional începînd cu anul

2006 asigură acoperirea vaccinală antirujeolică (vaccin combinat împotriva rujeolei, oreionului,

rubeolei) de peste 95% cu prima doză a copiilor pînă la 2 ani şi cu o revaccinare la vîrsta de 7 ani.







3. Analiza realizării ţintelor



Ţinta 1. Reducerea ratei mortalităţii infantile de la 18,5 (la 1.000 născuţi vii) în 2006 pînă la 16,3

în 2010 şi pînă la 13,2 în 2015



Aplicarea începînd cu anul 2008 a noii metodologii de definire a naşterii vii, conform aşteptărilor, s-

a soldat cu creşterea mortalităţii infantile în acel an, care a constituit 12,2 cazuri la 1000 de născuţi

vii, comparativ cu

11,3 cazuri în anul

2007. Totodată

comparativ cu anul

2000 cînd

mortalitatea infantilă

constituia 21,7

cazuri la 1000

născuţi vii, situaţia

în anul 2008 s-a

îmbunătăţit

considerabil (vezi

Graficul 10). Aceste

rezultate plasează

Republica Moldova

în fruntea

clasamentului cu

privire la reducerea mortalităţii neonatale.21 Cu toate că, Republica Moldova a trecut doar din anul

2008 la înregistrarea naşterilor vii conform definiţiei OMS, monitoringul deceselor perinatale de la

500 gr a fost implementat încă din anul 2000. Totodată, este necesar de menţionat că valoarea

acestui indicator în anul care a servit drept bază pentru stabilirea ţintelor (2006) a constituit 18,5

cazuri la 1000 de născuţi vii. Această cifră este net superioară celei obţinute în urma monitoringului



21

Rezultatele Studiului au fost publicate în seria de materiale „Neonatal survival‖ din revista Lancet (martie, 2005).

Situaţia din Republica Moldova a fost examinată în cadrul acestui studiu de analiză a mortalităţii neonatale, efectuat de

Grupul de lucru Belagio asupra situaţiei din 74 tari ale lumii cu venit jos şi moderat. Conform rezultatelor obţinute

numai în 6 ţări din cele incluse în studiu s-a reuşit în ultimii ani de a reduce mortalitatea neonatală, printre acestea fiind

şi Republica Moldova.







51

Proiect 07.12.2011

efectuat de Ministerul Sănătăţii pentru acel an, de 13,9 cazuri la 1000 născuţi vii. Această

discrepanţă este explicată prin faptul că în anul 2007, în momentul revizuirii ţintelor în contextul

mortalităţii infantile, se considera că datele obţinute în rezultatul monitoringului efectuat de

Ministerul Sănătăţii sînt subevaluate, instituţiile medicale oferind doar informaţie parţială cu privire

la numărul de decese în rîndul copiilor. Aceasta a determinat Ministerul Sănătăţii să ajusteze

indicatorul respectiv, în sensul creşterii valorii sale la o cifră care părea mai reală la acel moment.

Ajustarea nu a fost bazată pe o metodologie specială, ci doar pe ipoteze. În acelaşi timp, odată cu

introducerea noii metodologii de estimare a acestui indicator şi obţinerii în cele din urmă a unor cifre

reale cu privire la evoluţia ratei mortalităţii în rîndul copiilor, s-a constatat că presupunerea cu

privire la subestimarea datelor a fost greşită şi că datele oferite de instituţiile medicale au fost

veridice, iar ajustarea făcută de Ministerul Sănătăţii nu a fost necesară.



În acest context, deoarece valoarea mortalităţii infantile în anul de bază (2006) a fost supraestimat,

ţintele pe anii 2010 şi 2015 au fost la fel subestimate. Or, în situaţia în care pentru anul 2006 rata

mortalităţii corectată este 13,9 cazuri şi nu 18,5% cazuri la 1000 născuţi vii, cum a fost stabilit

anterior, iar în 2008 a constituit 12,2 cazuri la 1000 născuţi vii, ţintele pe anii 2010 şi 2015 de 16,3 şi

13,2 cazuri la 1000 născuţi vii au fost deja realizate. În acest context Ministerul Sănătăţii trebuie să

considere revizuirea repetată a ţintelor sau asumarea angajamentului de a menţine nivelul

mortalităţii infantile la aceste rate scăzute, fără a permite creşterea acestora pe termen mediu şi lung.



În cazul băieţilor rata mortalităţii infantile este mai înaltă decît în cazul fetelor şi se explică prin

faptul, că anual se nasc mai puţine fete decît băieţi (în anul 2006 s-au născut 48,3% fete din numărul

total de născuţi vii), însă rata s-a egalat în anul 2007, cînd indicatorul respectiv a constituit 11,3 în

ambele cazuri. În anul 2008 mortalitatea infantilă în cazul fetelor în mediul urban, a crescut faţă de

2007 şi a constituit 10 cazuri la 1000 născuţi vii, comparativ cu 9,4 cazuri în 2007 şi 11,7 cazuri în

2006. Mortalitatea infantilă la băieţi în mediul urban este în continuare mai mare, constituind 12,3

cazuri la 1000 născuţi vii. În cazul mediului rural, mortalitatea infantilă atît la fete cît şi la băieţi este

mai înaltă decît în mediul urban. Totodată, mortalitatea infantilă la băieţi, este şi în acest caz

superioară decît la fete, reprezentînd în anul 2008 - 13,1 cazuri la 1000 născuţi vii, comparativ cu

12,4 cazuri la 100 născuţi vii la fete.



Motivele care influenţează rata mortalităţii infantile sînt diverse. Continuă să prevaleze unele

afecţiuni de origine perinatală 37.6%, malformaţiile congenitale 32,1%, bolile aparatului respirator

14,4%. Rata bolilor infecţioase au o tendinţă de reducere şi reprezintă 2,3%, iar rata leziunilor

traumatice şi otrăvirile au o tendinţă de stabilizare şi reprezintă 7,4% (2008). Astfel problemele cele

mai importante, ţin de sănătatea mamei şi a fătului în perioada sarcinii. Or, nesupravegherea

suficientă a femeilor însărcinate, inclusiv datorită modului migrator de trai al acestora este o cauză

principală a mortalităţii copiilor de pînă la un an.



Comportamentul mamei, ș i în special modul nesănătos de viaț ă pe parcursul sarcinii sporeș te

riscul îmbolnăvirii ș i decesului prematur al copilului. Fumatul in cursul sarcinii a fost asociat cu o

încetinire a creşterii intrauterine ș i, implicit, cu o greutate mai mică la naştere, cu sindromul morţii

subite la copil, cu naşterea prematură, cu creşterea riscului de avorturi spontane ș i de sîngerare în

timpul gestaţiei. Efectele adverse ale fumatului matern asupra greutăţii la naştere par să opereze

printr-o încetinire a creşterii intrauterine, raportîndu-se feț i născuţi din mame fumătoare cu o

greutate mai mică faț ă de normal22. În cazul sarcinilor gemelare ale fumătoarelor, deoarece gemenii

au necesitaţi crescute de oxigen ș i probabilitatea unei naşteri premature, o greutate mai mică la

naştere ș i decesul în primele 12 luni de viaț ă extrauterină sînt mult mai frecvente, faț ă de

sarcinile cu făt mic. Ș i expunerea gravidelor la fumul de ţigară din mediul înconjurător (EFMI) a

fost asociată cu o diminuare a greutăţii corporale a nou-născuţilor de 15-90 de grame, raportată la



22

Ghidul Naţional de Perinatologie „Principii de organizare şi acordare a asistenţei perinatale‖, MSPS, Chişinău 2006.



52

Proiect 07.12.2011

vîrsta gestaţională. Copiii ai căror mame sînt mari fumătoare au tendinţa de 2 ori mai frecventă de a

întrerupe alimentaţia la sîn, faț ă de cei proveniţi din mame care nu fumează. Este deci evident că

femeile care continuă să fumeze în timpul sarcinii se expun atît ele, cît si copiii lor, unor riscuri

majore pentru sănătate.





Ţinta 2. Diminuarea ratei mortalităţii copiilor în vîrstă de pînă la 5 ani de la 20,7 (la 1.000 născuţi

vii) în 2006 pînă la 18,6 în 2010, şi pînă la 15,3 în 2015



Similar indicatorului anterior, utilizarea noii metodologii de definire a naşterii vii s-a soldat cu o

creştere

nesemnificativă a

mortalităţii copiilor

de pînă la 5 ani în

anul 2008, care a

constituit 14,4

cazuri la 1000 de

născuţi vii,

comparativ cu 14,04

cazuri în anul 2007

şi 14,0 cazuri în

2006. În acelaşi

timp, faţă de anul

2000 (23,2 cazuri)

rata mortalităţii

copiilor în vîrsta de

pînă la 5 ani a

scăzut considerabil (vezi Graficul 11).



Totodată, la fel ca şi în cazul mortalităţii infantile, datele pentru anul 2006 cu privire la mortalitatea

copiilor de pînă la 5 ani care au fost luate drept bază pentru stabilirea ţintelor, au fost supraestimate,

ceea ce a condus la stabilirea unor ţinte cu valori foarte ridicate. Astfel, în realitate, mortalitatea

copiilor de pînă la 5 ani a constituit în anul 2006 - 14 cazuri la 1000 născuţi vii, comparativ cu 20,7

cazuri la 1000 născuţi vii, iniţial considerate. Astfel, reieşind din datele revizuite, ţintele pe anii

2010 şi 2015 au fost deja cu mult depăşite. Aceasta impune la fel ca şi în cazul indicatorului

precedent analiza opţiunii de revizuire a ţintelor cu luarea valorilor reale pentru mortalitatea copiilor

de pînă la 5 ani sau păstrarea ţintelor existente cu neadmiterea creşterii mortalităţii şi chiar

asigurarea reducerii treptate a acestui indicator.



În structura mortalităţii copiilor în vîrstă de pînă la 5 ani, ca şi în structura mortalităţii infantile,

prevalează afecţiunile în perioada perinatală (31,7%), malformaţiile congenitale (30,3%), bolile

aparatului respirator (13,7%), leziunile traumatice şi otrăvirile (11,7%), iar rata bolilor infecţioase ca

au o tendinţă de reducere şi reprezintă (3,4%). În aspect de gen, la fel ca şi la mortalitatea infantilă,

în contextul mortalităţii copiilor de pînă la 5 ani rata este mai mare în rîndul băieţilor decît a fetelor,

atît în anul 2007 cît şi în anul 2008, indiferent de mediul de reşedinţă.





Ţinta 3. Menţinerea ponderii copiilor în vîrstă de pînă la 2 ani vaccinaţi împotriva rujeolei către

anii 2010 şi 2015 la nivel de cel puţin 96%



Cu toate că autorităţile publice, cu suportul partenerilor de dezvoltare a ţării pot controla procesul de





53

Proiect 07.12.2011

vaccinare a populaţiei ș i de a-l face obligatoriu23, decizia cu privire la efectuarea vaccinării este în

practică la discreţia părinţilor. Din aceste considerente ponderea copiilor de pînă la 2 ani vaccinaţi

împotriva rujeolei este în descreştere. Astfel în anul 2008 acoperirea vaccinală împotriva rujeolei a

atins 94,4% şi a înregistrat o descreştere cu 0,3 puncte procentuale faţă de indicatorul obţinut în anul

2007 (94,7%). În pofida reducerii ponderii copiilor de pînă la 2 ani vaccinaţi împotriva rujeolei,

conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii nivelul de imunizare contra rujeolei plasează Republica

Moldova printre primele ţări din lume. În acelaşi timp, după nivelul vaccinării contra rujeolei,

conform altor surse, Republica Moldova continuă să deţină locul întîii, de rînd cu aşa state ca

Monaco, Ungaria, Slovacia, Ucraina şi altele24.



Reieşind din faptul că ponderea copiilor vaccinaţi este în descreştere, s-ar putea ca ţinta intermediară

pe anul 2010 să nu fie realizată. Atingerea ţintei finale pe anul 2015 depinde în mare măsură de

implementarea Programelor Naţionale de Imunizări şi sporirea gradului de conştientizare a efectelor

benefice a vaccinării copiilor împotriva rujeolei.





4. Impactul politicilor asupra mortalităţii copiilor



Conform Pactului Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice25 şi Convenţiei privind

Drepturile Copilului26, ţările lumii sînt responsabile să întreprindă toate măsurile posibile pentru

reducerea mortalităţii copiilor şi să sporească durata vieţii, în special prin adoptarea măsurilor de

eliminare a malnutriţiei şi epidemiilor. Aceste măsuri fac parte din respectarea standardelor

menţionate cu privire la dreptul la viaţă şi dreptul la sănătate.



Republica Moldova respectă aceste angajamente şi întreprinde eforturi pentru realizarea cu succes a

Obiectivului de Dezvoltare a Mileniului în contextul reducerii mortalităţii copiilor. Rezultatele

pozitive reflectate în dinamica indicatorilor sănătăţii copiilor (cu excepţia anului 2008 cînd ratele au

crescut) se datorează implementării Programului Naţional de Perinatologie (1998-2008), elaborat în

baza principiilor programului OMS ―Maternitate fără riscuri‖, Politicii Naţionale în Sănătate,

Programelor Naţionale de imunizări, Programul Naţional Conduita Integrată a Maladiilor la Copii,

Strategiei de dezvoltare a sistemului de sănătate în perioada 2008-2017 şi Strategiei Naţionale de

Dezvoltare 2008-2011.



Prin intermediul acestor documente de politici publice au fost întreprinse mai multe măsuri care au

menţinut mortalitatea infantilă la niveluri relativ scăzute. Astfel a fost regionalizată asistenţa

medicală perinatală, fapt care a asigurat trierea adecvată a gravidelor şi nou-născuţilor, precum şi

implementarea transportării in utero, în ultimii ani a fost asigurată optimizarea funcţionării

sistemului regionalizat datorită fortificării lui cu o ambulanţă specializată pentru transportarea nou-

născuţilor. Totodată au fost elaborate şi ulterior actualizate politicile naţionale în domeniul

asistenţei medicale perinatale şi a fost stabilit un sistem naţional de monitoring şi supraveghere a

asistenţei medicale perinatale. Suplimentar au fost pregătiţi teoretic şi practic medici obstetricieni-

ginecologi, neonatologi, moaşe, asistente medicale, precum şi medici de familie în acordarea

asistenţei medicale perinatale calificate, fapt care a contribuit la ameliorarea îngrijirilor în timpul

sarcinii, naşterii şi a nou-născutului, bazate pe tehnologiile moderne şi efective propuse de OMS. De







23

Legea nr.10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice.

24

Sursa: NationMaster – bază de date mondială efectuată în baza informaţiei colectate de la ONU, OCDE şi Agenţia

Centrală de Inteligenţă.

25

Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, ratificat prin Hotărîrea Parlamentului nr.217-XII din

28.07.1990, în vigoare din 26.04.1993.

26

Convenţia privind Drepturile Copilului, ratificat prin Hotărîrea Parlamentului nr.408-XII din 12.12.1990, în vigoare

din 25.02.1993.



54

Proiect 07.12.2011

asemenea au fost depuse eforturi pentru integrarea asistenţei medicale perinatale în familie şi

comunitate.



Totodată, Republica Moldova este unica ţară printre statele CSI şi în regiune care implementează

auditul confidenţial al deceselor perinatale al feţilor/nou-născuţilor cu greutatea ≥2500 g (din 2006),

reieşind din rata înaltă de deces perinatal în categoria acestor copii. Pe parcursul a trei ani de

implementare a auditului, ponderea copiilor cu greutate normală la naştere printre cei decedaţi în

perioada perinatală s-a redus de la 52% (2005) la 46% (2008).



Suportul partenerilor de dezvoltare a ţării este considerabil în acest context. Astfel în ultimii trei ani

în asistenţa obstetricală şi neonatală sînt implementate tehnologii moderne de îngrijire şi tratament,

graţie echipamentului donat nivelului III şi cîtorva centre de nivel II de Guvernul Confederaţiei

Elveţiene. Din granturile oferite de Guvernul Japoniei şi Elveţiei, centrele de perinatologie de diferit

nivel din ţară au fost asigurate cu aparataj medical, conform nivelului respectiv. Adiţional, întru

sprijinirea implementării definiţiei internaţionale privind naşterea vie, UNICEF cu suportul financiar

al Băncii de Dezvoltare a Consiliului Europei, două centre perintale au fost echipate cu echipament

performant pentru supravieţuirea copilului.



În ceea ce priveşte vaccinarea împotriva rujeolei (în timpul epidemiei de parotidită în 2008),

UNICEF cu sprijinul financiar al Băncii Mondiale a furnizat numărul necesar de vaccinuri pentru

stoparea epidemiei. Cu suportul UNICEF şi Agenţiei Elveţiene pentru Dezvoltare şi Cooperare

(SDC) a fost cu succes implementat programul de conduită integrată a maladiilor la copil (CIMC),

prin intermediul căruia a crescut nivelul de cunoştinţe şi aptitudini practice a cadrelor medicale din

sectorul de medicină primară despre conduita copilului cu infecţii respiratorii virotice acute (IRVA),

pneumonie şi boli diareice.



Concomitent, Republica Moldova prin Programul de Imunizări, ţine să acorde suport realizării

obiectivelor de reducere a mortalităţii infantile prin implementarea din 2009 a vaccinului contra

infecţiei cu Hib - responsabil de meningite şi pneumonii severe care este oferit de GAVI prin

UNICEF, cu suportul Guvernului. De asemenea, se planifică de a utiliza, din 2012, vaccinul contra

infecţiei pneumococice, care astfel va contribui la reducerea morbidităţii şi mortalităţii prin

pneumonii şi meningite bacteriene. În acest context, susţinerea partenerilor de dezvoltare a ţării este

crucială, în special pe fundalul crizei economice din Republica Moldova care a condus la reducerea

dramatică a veniturilor bugetare şi, ca rezultat, la reducerea cheltuielilor publice, inclusiv în sfera

ocrotirii sănătăţii.









55

Proiect 07.12.2011

Caseta 8. Importanț a vaccinării ș i consecinț ele nevaccinării



Exista istorici medicali care spun că declinul general al bolilor nu se datoreaza vaccinurilor ci conditiilor

îmbunatăț ite de viaț ă. Apa care se consumă este mai curată, iar sistemele de canalizare avansat de canalizare.

Alimentaț ia populaț iei este mai bună, iar sărăcia este în scădere. Conform acestora în vaccinuri rămîn de fiecare

dată variaț i viruș i din care s-a obț inut vaccinul ș i nu există niciodată o garanț ie că un vaccin nu conț ine ș i alte

elemente decît cele menț ionate în prospect. Opinia alternativă vizavi de vaccinare determină mai mulț i părinț i să

refuze vaccinarea copiilor. Totodată, conform Ministerului Sănătăț ii refuzul nu este justificat ș i trebuie să se

limiteze doar la cazurile în care vaacinurile sînt contraindicate de medici.



În pofida eforturilor depuse de Ministerul Sănătăț ii cu suportul partnerilor de deyvoltare a ț ării, continuă abuzul de

omiteri neargumentate ale copiilor de la vaccinări, în rezultatul cărora copiii nu se vaccinează la vîrsta de risc a

îmbolnăvirii. Ani la rînd cel mai jos nivel de cuprindere cu vaccinări, inclusiv mai jos de nivelul de risc se atestă în

teritoriile transnistrene. Analiza comparativă a numărului reacţiilor adverse postvaccinale (RAP) denotă, că în anul

2008 au fost înregistrate 64 cazuri (2007 - 54).



Imunizările, măsurile profilactice şi antiepidemice efectuate au permis menţinerea în anul 2008 a situaţiei epidemice

favorabile. N-au fost înregistrate cazuri de poliomielită, provocată de virusul sălbatic sau vaccin-asociate, tetanos şi

tetanos neonatal, rubeolă congenitală, difterie, rujeolă, co-super infecţie cu hepatita virală D la copii. Numărul

cazurilor de hepatită virală B la copii s-a redus la 3 cazuri (2007 – 19 cazuri), rubeolă la 1 caz (2007 – 3 cazuri). A

fost menţinută, de asemenea, la nivel jos morbiditatea prin tusea convulsivă.



Pe parcursul anului 2008 ţara s-a confruntat cu o epidemie intensă de oreion, care a început în luna octombrie 2007.

Total în anul 2008 au fost înregistrate 29783 cazuri de oreion (inclusiv în perioada ianuarie-iulie - 29430) incidenţa

atingînd 709 cazuri la 100000 populaţie, fiind cea mai înaltă pe parcursul supravegherii epidemiologice, inclusiv în

perioada prevaccinală. Realizarea unei campanii de imunizări în masă pe parcursul lunilor martie – mai, cu

revaccinarea a 322025 (73%) persoane din grupa de risc, a permis a prelua controlul asupra oreionului, morbiditatea

revenind la nivelul din luna august.



În cazul stopării imunizărilor situaţia epidemică în ţară treptat se va reîntoarce la nivelul etapei prevaccinale. Pe

parcursul primilor 5 ani incidenţa prin tuse convulsivă va spori pînă la 15 - 20 cazuri la 100000 populaţie, rujeolă şi

parotidită epidemică 150 - 200% difterie - 2-3% , hepatita virală B - pînă la 0,3 - 0,5 cazuri la 1000 copii în

000, 000

vîrsta pînă la 3 ani, vor apărea cazuri de poliomielită, provocate de poliovirusuri sălbatice, forme generalizate de

tuberculoză la copii. Pe parcursul a 10 - 20 ani unele boli infecţioase vor căpăta o răspîndire epidemică similară cu

cea din anii 50. În medie anual se vor înregistra circa 235 bolnăvi de poliomielită dintre care 12 vor deceda, iar 120

vor rămîne invalizi pe viaţă; 850 bolnavi prin difterie dintre care 40 vor deceda; 230 bolnavi prin tetanos dintre care

110-120 vor deceda; 13160 bolnavi prin tusea convulsiva; 37600 bolnavi prin rujeolă. Incidenţa generală prin

hepatita B va atinge din nou cifre de circa 60 - 70 cazuri la 100000 populaţie.



Drept exemplu poate servi situaţia, care a avut loc în ţară pe parcursul anilor 1992-1995, cînd din cauza lipsei

mijloacelor financiare pentru procurarea vaccinurilor şi seringilor, criza politică şi economică, au favorizat scăderea

nivelului acoperirii vaccinale, urmată de o nouă răspîndire epidemică a unor boli contagioase. În anii 1994-1996 a

căpătat răspîndire epidemică difteria. Au fost înregistraţi 888 bolnavi de difterie dintre care 46 (5,2%) au decedat.

Epidemia a fost luată sub control doar datorită asistenţei umanitare internaţionale. Organizaţia Mondială a Sănătăţii,

UNICEF, Comunitatea Europeană, Guvernele SUA şi Japoniei au alocat vaccinuri, seringi, antibiotice, ser

antidifteric, etc. la un cost de circa 3,5 mln. dolari SUA.



Sursa: Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă, 2009









5. Concluzii şi recomandări



În general, scăderea ratei mortalităţii infantile şi a mortalităţii copiilor pînă la 5 ani în perioada

2000-2007 se datorează în mare parte accesului sporit şi calităţii serviciilor de ocrotire a mamei şi

copilului. Datorită introducerii pachetului minim de asigurare a sănătăţii începînd cu anul 2003 şi a

asigurărilor medicale obligatorii din 2004 a fost facilitat accesul gratuit al femeilor însărcinate şi

copiilor la asistenţa medicală şi medicamente compensate. Totodată creşterea acestor indicatori în

anul 2008 se datorează aplicării metodologiei noi de definire a naşterilor vii şi, în acest sens,

prezentării de către instituţiile medicale a datelor veridice cu privire la decesul timpuriu al copiilor.



56

Proiect 07.12.2011

Cu toate că instruirea specialiştilor şi dotarea cu echipament medical modern a maternităţilor a

contribuit direct la obţinerea rezultatelor de reducere a mortalităţii infantile, lipsa personalului

calificat continuă sa fie o problemă pentru sistemul de sănătate. Astfel, chiar dacă salariul angajaţilor

în sistemul ocrotirii sănătăţii este în continuă creştere, nivelul de remunerare nu este suficient pentru

a atrage şi menţine cadre medicale calificate în sistemul ocrotirii sănătăţii27.



Cu toate că mortalitatea infantilă pe ţară s-a redus, la nivel de localităţi situaţia diferă. Astfel, de

exemplu, în anul 2008, cele mai scăzute rate ale mortalităţii infantile au fost înregistrate în raioanele

Ocniţa (3,9%o), Donduşeni (5,1%o), Cahul şi Criuleni (cîte 8,1%o), iar cele mai înalte - în raioanele

Rezina (30,1%o), Ştefan Vodă (19,0%o), Făleşti, Edineţ şi Cantemir (aproximativ cîte 16%o).28

Acest lucru se datorează diferenţei de calitate a serviciilor prestate în zonele rurale şi urbane,

inclusiv dintre diferite localităţi din zonele rurale, distribuirii inegale a resurselor financiare,

specialiştilor şi dotării cu echipament medical. Numărul medicilor de familie la 1000 de locuitori

este de zece ori mai mic în zonele rurale, comparativ cu cele urbane, iar 15% din localităţii nu

dispun de medici de familie29.



Conform datelor prezentate anterior, cauzele majore al mortalităţii copiilor de pînă la 5 ani sînt

afecţiunile de origine perinatală, malformaţiile congenitale, bolile aparatului respirator şi leziunile

traumatice şi otrăvirile. Deşi s-au înregistrat progrese, în special la reducerea deceselor datorită

scăderii ratei bolilor infecţioase, totuşi există multe afecţiuni care se puteau preveni sau trata. Rata

înaltă a mortalităţii copiilor la domiciliu (20%) se datorează unor cauze care puteau fi evitate şi se

explică prin cunoştinţe scăzute ale părinţilor referitor la creşterea şi îngrijirea copiilor, şi

incapacitatea de a recunoaşte semnele de pericol care necesită asistenţă medicală de urgenţă.



Metodele de prevenire a mortalităţii infantile şi de fortificare a sănătăţii copiilor nu ţin doar de

asistenţa oferită de sistemul medical. Cultura creşterii copilului şi respectarea igienei sînt foarte

importante pentru prevenirea diverselor maladii la copii. Un rol important în acest sens îl are

alăptarea30. Deşi numărul copiilor alăptaţi la sîn a crescut, de la 86,2% în 2000 la 93,0% în 2006,

alimentarea copilului doar cu laptele matern se efectua doar în 45,5% din copii, iar durata

alimentaţiei naturale nu este prea lungă. Intervievarea a circa 4000 mame în cadrul studiului de

evaluare a Programului Naţional de Perinatologie la sfîrşit de termen (2008) privind experienţa de

alăptare a copiilor lor a arătat următoarea frecvenţă pe parcursul primului an de viaţă: pînă la 3 luni

- 88,4%, pînă la 6 luni - 72,3%, pînă la 9 luni - 62%, pînă la un an - 40,4% copii sînt alăptaţi la sîn.

Cu toate acestea, deja la 12-15 luni majoritatea copiilor (59%) nu mai sînt alăptaţi la sîn, iar la vîrsta

de 20-23 de luni, aproape toţi copiii sînt înţărcaţi. Deşi media este înaltă, peste 47,8% din mame nu

practică alimentaţia naturală exclusivă şi introduc mîncarea complementară deja la vîrsta de 2-3 luni,

astfel privînd copiii de importante avantaje pentru sănătatea lor.31



În contextul reducerii mortalităţii copiilor sînt necesare anumite măsuri care pot fi realizate de

Guvern, cu suportul partenerilor de dezvoltare a ţării. Principalele recomandări în acest sens, sînt

următoarele:



 Fortificarea continuă a serviciilor perinatale şi pediatrice prin aplicarea metodelor moderne

de îngrijire şi tratament, bazate pe medicina pe dovezi;



27

„Femei şi bărbaţi în Republica Moldova―, BNS, Chişinău 2008. Salariul mediu pentru surori medicale constituie 1250

lei şi 2083 pentru medici.

28

Situaţia demografică în Republica Moldova în anul 2008, BNS, 03.06.2009.

29

Raportul Anual al Ministerului Sănătăţii, anul 2008 ,

http://www.ms.gov.md/public/info/analiza/statistics/200/Anuar2008/

30

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii dacă 90% dintre mamele din întreaga lume şi-ar alăpta bebeluşii în

primele şase luni de viaţă, 13% din cele 10 milioane de copii sub cinci ani care mor prematur în fiecare an ar fi salvaţi.

31

Studiul Demografic şi de Sănătate în Moldova, 2006.



57

Proiect 07.12.2011

 Fortificarea continuă a bazei tehnico-materiale a instituţiilor medicale, inclusiv prin dotarea

cu dispozitive medicale;

 Prevenirea şi diagnosticul precoce a malformaţiilor congenitale;

 Continuarea perfecţionării sistemului de definiţii şi indicatori ai asistenţei medicale

perinatale şi neonatale şi instrumentelor de evaluare a serviciilor perinatale şi pregătirea

continuă a personalului implicat în colectarea şi prelucrarea datelor;

 Continuarea instruirii prestatorilor de servicii perinatale în domeniile prioritare cum ar fi

medicina bazată pe dovezi, îngrijirile esenţiale în obstetrică şi neonatologie, prevenirea

transmiterii infecţiei HIV de la mamă la făt, managementul calităţii totale;

 Crearea serviciilor integrate (medicale ș i sociale) pentru cele mai vulnerabile familii cu

copii;

 Creşterea accesului la serviciile de asistenţă medicală primară, preponderent în zonele rurale;

îmbunătăț irea monitorizării vizitelor medicilor la domiciliu;

 Asigurarea includerii familiilor tinere şi vulnerabile în sistemul de asigurări sociale;

 Sporirea cunoştinţelor familiilor şi comunităţilor cu privire la semnele de pericol pentru viaţa

şi sănătatea copilului, dezvoltarea şi îngrijirea copiilor;

 Regionalizarea serviciului pediatric de asistenţă medicală.









58

Proiect 07.12.2011









Obiectivul 5. Îmbunătăţirea sănătăţii materne





1. Introducere



Ţinînd cont de faptul că între starea sănătăţii populaţiei, în special cea a copiilor, şi funcţia

reproductivă a femeilor, există o corelaţie strînsă, atenţia faţă de sănătatea femeii, mamei, este

justificată deplin. Numai o mamă sănătoasă poate naşte un copil sănătos şi, implicit, numai un copil

sănătos poate deveni o mamă sănătoasă. Mortalitatea maternă este unul din indicii cei mai sensibili

şi integri ai sănătăţii reproductive, pe care Guvernul depune eforturi să-l diminueze prin intermediul

Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Cu toate că numărul absolut al deceselor materne este

mic în Republica Moldova, comparativ cu alte state, chiar şi dezvoltate, numărul în creştere a

acestora în ultima perioadă trezeşte îngrijorări. Or, criza economică, cuplată cu pandemiile care

recent au luat amploare în lume, dar şi în Republica Moldova, pune în pericol nu doar realizarea

ţintelor ODM în contextul mortalităţii materne, dar şi creează premise pentru atingerea unui nivel

alarmant al mortalităţii materne.





2. Tendinţe generale



Mortalitatea maternă32 nu a avut o evoluţie liniară pe parcursul ultimilor ani, deşi s-a redus

semnificativ comparativ cu anii 90. Astfel mortalitatea maternă a scăzut de la 55,2 cazuri la 100 mii

născuţi vii în anul 1990 pînă la 27,1 cazuri în 2000 la 100 mii născuţi vii. După o creştere

considerabilă a mortalităţii materne în anul 2001 (43,9 la 100 mii născuţi vii), acest indicator a avut

în continuare o evoluţie descrescătoare, ajungînd la un nivel de 15,8 cazuri la 100 mii născuţi vii în

anul 2007. Dar în anul 2008 a fost înregistrată o creştere esenţială a mortalităţii materne, la nivel de

38,4 la 100 mii născuţi vii, depăşind cu mult valorile înregistrate în ultimii ani.



Caseta 9. Modificarea ţintelor referitor la îmbunătăţirea sănătăţii materne în contextul ODM

Cu toate că evoluţia mortalităţii materne în ultimii ani nu a fost omogenă, ţinta intermediară stabilită pentru anul

2006 a fost realizată cu succes. Aceasta a determinat Guvernul să reconsidere în anul 2007 ţintea ODM

intermediară pe anul 2010, în sensul micşorării acesteia de la 21 cazuri la 100 mii născuţi vii la 15,5 cazuri la 100

mii născuţi vii. Totodată ţinta finală pe anul 2015 în contextul mortalităţii materne a rămas neschimbată, fiind de

13,3 cazuri la 100 mii născuţi vii, reieşind din faptul că realizarea unor ţinte mai ambiţioase necesită investiţii

enorme în instituţiile medicale (dotare cu echipament, tehnologii medicale moderne etc.) de care Guvernul nu

dispune în volum suficient.

În ceea ce priveşte a doua ţintă care ţine de asistarea naşterilor cu personal medical calificat, s-a considerat practic

imposibil de asigurat ca 100% de naşteri să fie asistate de personal medical calificat, deoarece mereu vor exista

anumiţi factori exogeni, care nu depind de politicile şi acţiunile întreprinse de Guvern sau instituţiile medicale, şi

care vor împiedica realizarea acestei ţinte. În acest context, a fost luată decizia ca ţintele pe anii 2010 şi 2015 să fie

menţinute la nivelul de 99%, accentul fiind pus pe mediul rural, unde acest indicator este inferior mediului urban.









32

În Republica Moldova coeficientul mortalităţii materne este un indicator bine stabilit şi corespunde cu definiţia şi

metodologia propusă de OMS. Conform definiţiei, un deces matern este decesul unei femei în timpul sarcinii sau pînă la

42 de zile în urma terminării sarcinii, din orice cauză asociată cu/sau agravată de sarcină sau dirijarea acesteia, însă nu

din cauza traumelor sau otrăvirilor.





59

Proiect 07.12.2011

În ceea ce priveşte naşterile care sînt asistate de personal medical calificat, numărul acestora a fost şi

este în continuare destul de înalt. Astfel în anul 2000 ponderea femeilor asistate la naştere de

personal medical calificat a constituit 98,3%, fiind o realizare destul de semnificativă pentru o ţară

în proces de tranziţie cum este Republica Moldova. Ulterior acest indicator, cu toate că a avut o

evoluţie mai puţin lineară, nu a coborît niciodată sub nivelul de 99%.





3. Analiza realizării ţintelor



Ţinta 1. Micşorarea ratei mortalităţii materne de la 28 (la 100 mii născuţi vii) în 2002 pînă la 15,5

în 2010 şi pînă la 13,3 în 2015



Pentru prima dată în ultimii cinci ani, în anul 2008 mortalitatea maternă a fost în creştere. Astfel în

anul 2008 rata mortalităţii materne s-a ridicat la 38,4 cazuri la 100 mii născuţi vii, comparativ cu

15,8 cazuri la 100 mii născuţi vii în anul 2007 (vezi Graficul 12). Cu toate că acest nivel al ratei

mortalităţii trezeşte îngrijorări, în termeni absoluţi acest indicator nu este foarte înalt. Astfel, în

valori absolute în anul 2005 au fost înregistrate 7 cazuri de deces, faţă de 6 cazuri de deces în anii

2006 şi 2007. În anul 2008 au decedat 15 femei, dintre care 11 au fost locuitoare din mediul rural şi

4 din cel urban. S-au aflat sub supraveghere medicală primară doar 8 femei, iar 7 femei pe parcursul

sarcinii nu au beneficiat de asistenţă medicală, factorul de baza fiind modul migrator de viaţă.



În structura

mortalităţii materne

pe parcursul anului

2008 hemoragiile s-

au plasat pe primul

loc, constituind 33%,

urmate de gestoze

tardive, stări septice,

tromboembolii,

ciroze hepatice a cîte

13%, şi cîte un caz

complicaţie

anestetică (7%)33.

Din totalitatea

cazurilor care au

constituit

mortalitatea maternă

în circa 47% din cazuri de decese se evidenţiază existenţa problemelor majore de ordin social, aşa

ca: modul de viaţă migrator în 13% cazuri, munca femeilor peste hotare – 27%, neapelarea după

ajutor medical – 7%.



În acelaşi timp nivelul mortalităţii materne în Republica Moldova este influenţat şi de un şir de

probleme medico-sociale, cum sînt şomajul, morbiditatea femeilor, avorturile, etc. Condiţiile de

muncă a femeilor gravide antrenate în sectorul individual, nu sînt suficient de bine monitorizate în

Republica Moldova. Adesea forţa de muncă a femeilor, adolescentelor este exploatată în cea mai

importantă perioadă a vieţii lor (de dezvoltare si maturizare a funcţiei reproductive), la lucrări ce

periclitează sănătatea: ridicarea greutăţilor, temperaturile joase şi umiditatea sporită a aerului,

vibraţia si concentraţia sporita a prafului, utilizarea erbicidelor şi altor substanţe toxice.





33

Datele Ministerului Sănătăţii.



60

Proiect 07.12.2011

O cauză a mortalităţii crescute ar putea fi nu doar migraţia femeilor şi lipsa practicilor medicale

moderne în unele maternităţi raionale, ci şi complicaţiile survenite în urma avortului. Cu toate că

numărul avorturilor s-a micşorat semnificativ - de la 37 de mii în anul 1997 la 14 mii în 2008, graţie

implementării unor măsuri în planificarea familiei, complicaţiile în urma avorturilor continuă să fie

o cauză a decesului matern34. Astfel, în continuare persistă calitatea joasă a serviciilor de avort, rata

înaltă a complicaţiilor după avort, nivelul înalt de mortalitate maternă în rezultatul întreruperii de

sarcină. În perioada anilor 1996 – 2005 rata complicaţiilor avortului în structura mortalităţii materne

a constituit 30,3%. Deşi rata mortalităţii materne cauzată de avorturi s-a micşorat de la 8,23 în 2001

la 2,6 în 2008 la 100 mii nou-născuţi vii, problema nu a fost depăşită în totalitate. Este cazul de

menţionat că cifra avorturilor prezentată în statisticile oficiale nu reflectă numărul real de întreruperi

ale sarcinilor, deoarece o bună parte din ele nu se înregistrează şi multe femei de vîrstă reproductivă

sînt plecate la muncă peste hotarele ţării, unde devinind gravide, avortează sau nasc.35



Numărul încă destul de mare al avorturilor este o dovadă în plus că există o necesitate nesatisfăcută

în contracepţie de calitate înaltă şi accesibilă tuturor grupurilor de populaţie. Acesta evidenţiază

încă o dată necesitatea implementării metodelor moderne de planificare a familiei, de perfecţionare a

cursurilor şcolare de educaţie pentru sănătate. Lipsa accesului la informaţii în planificarea familiei,

împreună cu imposibilitatea de a folosi contraceptive, duce la creşterea numărului sarcinilor

nedorite. Este foarte important ca atît femeile cît şi bărbaţii să posede cunoştinţe referitor la

metodele de contracepţie tradiţionale şi moderne, deoarece avortul este utilizat în calitate de metodă

de control al fertilităţii din cauza accesului inadecvat la mijloacele contraceptive. Cu regret, studiile

efectuate în ţară nu ne oferă date referitor la cunoştinţele bărbaţilor. Totodată este necesar de

menţionat că în Republica Moldova 15% din bărbaţi consideră că doar femeia este responsabilă de

problema contracepț iei.36



Caseta 10. Situaț ia privind avorturile în Republica Moldova



Avortul în Republica Moldova a fost legalizat în anul 1955. Din anii 60 pînă în 90 avortului îi revenea statutul de

metoda esenţială de regalare a natalităţii. Ponderea întreruperii de sarcină în grupa de vîrstă 15-19 ani (conform statisticii

oficiale) este mai mult ori mai puţin constantă pe parcursul ultimilor 10 ani, constituind circa 10% din numărul total de

avorturi printre femeile de vîrstă reproductivă (Datele MS, Centrul Naţional de Management în Sănătate). Acest

fenomen era tolerat deoarece lipsea accesul la metode moderne de contracepţie şi nivelul cunoştinţelor populaţiei în

domeniul planificării familie era limitat.



Statistica oficială nu furnizează date referitor la numărul cazurilor de complicaţii în rezultatul avorturilor nesigure şi

numărul internărilor în staţionar din cauza avorturilor nesigure (la 1000 femei) şi de fapt, pînă la moment, nu se operează

cu noţiunile de avort sigur şi avort nesigur. Nici în actele legislative şi normative în vigoare (cu excepţia Strategiei

Naţionale a Sănătăţii Reproducerii) nu figurează noţiunile de avort sigur şi nesigur.



În republică există fenomenul avorturilor neînregistrate. Se consideră că motivul pentru care nu se înregistrează este că

acestea servesc drept sursă de venit pentru prestatorii de servicii de întrerupere a sarcinii (Evaluarea strategică a

aspectelor de politici, calitate şi acces ale serviciilor de contracepţie şi avort în Republica Moldova, Chişinău, 2006).

Deşi legislaţia privind avortul în Republica Moldova este printre cele mai liberale din lume, totuşi din diferite motive,

cum ar fi cele sociale, economice, educaţionale există un număr de avorturi ilegale. Numărul avorturilor ilegale din

numărul total de avorturi constituie 0,1% (Datele MS, Centrul Naţional de Management în Sănătate). Totodată este

necesar de menţionat că nu s-au efectuat studii referitor la nivelul de cunoştinţe corecte ale prestatorilor de servicii de

sănătate a reproducerii referitor la statutul legal al avortului.



Populaţia, în deosebi din mediul rural, are cunoştinţe vagi despre legislaţia în vigoare cu privire la întreruperea de

sarcină, deşi cunosc că femeile se pot adresa la medic pentru a obţine un avort dar nu cunosc regulamentele cu privire la

obţinerea gratuită a avortului pentru anumite categorii de populaţie şi nu întotdeauna ştiu unde se pot adresa pentru acest





34

Dacă în anul 1997 la 100 nou-născuţi se înregistrau 75,2 avorturi, apoi către anul 2008 acest indicator a scăzut la 36,2.

Ponderea întreruperii de sarcinii în grupa de vîrstă 15-19 ani este mai mult ori mai puţin constantă pe parcursul ultimilor

10 ani, constituind circa 10% din numărul total de avorturi printre femeile de vîrstă reproductivă.

35

Cartea verde a populaţiei, 2009.

36

Ibidem.



61

Proiect 07.12.2011

gen de servicii (Evaluarea strategică a aspectelor de politici, calitate şi acces ale serviciilor de contracepţie şi avort în

Republica Moldova, Chişinău, 2006).



Adolescentele nu beneficiază de servicii de avort cu respectarea confidenţialităţii, actualmente mai este necesar acordul

părinţilor ori a unei rude pentru o întrerupere de sarcină (adolescentele cu vîrsta de pînă la 18 ani ori 16 ani) fapt care le

determină să achite plăţi neoficiale, uneori destul de semnificative, alteori le determină să recurgă la avort ilegal. Sarcina

la adolescente reprezintă o problemă serioasă de sănătate publică şi se întîmplă frecvent din cauza informării insuficiente

a adolescenţilor referitor la metode de contracepţie şi oferirea gratuită a contracepţiei ori la un preţ mai mic. Sarcina la

adolescente de cele mai multe ori se finalizează cu avort care nu întotdeauna este efectuat în condiţii de siguranţă,

punînd astfel în pericol sănătatea şi uneori viaţa acestora. În ceea ce priveşte vîrsta la careadolescenta poate decide în

mod independentasupra întreruperiia de sarcină (fără acordul părinţilor), nu există păreri unanime. În legislaţia în

vigoare se operează cu vîrsta de 16 şi 18 ani.



Pentru a beneficia de întrerupere de sarcină, femeile din mediul rural (sate) sînt nevoite să se deplaseze în centrul

raional, din unele localităţi, timp de 2-3 ore, plătind pentru călătorie. Totodată, entru a beneficia de servicii de

întrerupere a sarcinii au nevoie de bilet de trimitere de la medicul de familie. Din frică de a nu li se respecta

confidenţialitate, uneori aceste femei pleacă în alte localităţi pentru a efectua avort, evident plătind sume neoficiale care

întrec de cîteva ori costul avortului specificat în Catalogului unificat de tarife pentru serviciile medico-sanitare acordate

de către instituţiile medico-sanitare publice republicane, municipale şi raionale, aprobat de Ministerul Sănătăţii. Astfel,

accesibilitatea la servicii de întrerupere a sarcinii pentru femeile din mediul rural este cu mult mai anevoioasă,

comparativ cu cele din mediul urban, unde există mai multe instituţii medicale care prestează servicii de avort.

Sursa: Evaluarea strategică a aspectelor de politici, calitate şi acces ale serviciilor de contracepţie şi avort în

Republica Moldova, Chişinău, 2006, Datele MS, Centrul Naţional de Management în Sănătate



În ceea ce priveș te utilizarea curentă a metodelor de contracepţie printre toate femeile cu

vîrsta de 15-49 ani, aceasta este următoarea: Dispozitive intra-uterine (DIU) – 17,7% (printre

cele căsătorite – 25%); prezervativul – 7% (în grupul femeilor sexual active, necăsătorite –

28,5% iar în grupul adolescenţilor sexual-activi, necăsătoriţi - 48,2% ); sterilizarea feminină

– 3,4% (4,7 printre cele curent căsătorite); pilula – 2,8% (6,1% printre femeile sexual-active

necăsătorite); coitus întreruptus – 13,9%; abstinenţa periodică – 2,5%; altele – 4%; nu

utilizează contracepţie 50,2% din numărul total de femei cu vârsta de 15-49 ani.37 Nu există

diferenţe semnificative vizavi de utilizarea contraceptivelor de către femeile căsătorite din

mediul urban şi rural (67-68%), femeile din mediul urban utilizează mai frecvent metode

moderne (48 şi 41 % respectiv) şi invers, femeile din mediul rural utilizează mai frecvent

metode tradiţionale decât cele din mediul urban (27 vizavi de 19%). Utilizarea contracepţiei

creşte odată cu creşterea nivelului de instruire a femeilor (72% printre femeile cu studii

superioare şi 65% printre femeile cu studii medii). Se observă o tendinţă de creştere a

utilizării contraceptivelor în dependenţă de numărul copiilor (36% pentru femeile căsătorite

care nu au copii la 74% printre femeile care au 3-4 copii).



Anemia este la fel una din cauzele complicaţiilor în timpul sarcinii şi naşterii. Cu toate că prevalenţa

anemiei la femeile însărcinate s-a redus de la 48,1% în anul 2000 pînă la 40,9% în anul 2008, acest

nivel rămîne în continuare a fi înalt şi trezeşte îngrijorări, datorită faptului că în rîndul femeilor

anemice probabilitatea unui avort spontan este foarte înaltă. Statistica oficială nu prezintă date

referitor la procentajul femeilor însărcinate testate la anemie. Totodată este necesar de menţionat că

practic toate femeile luate la evidenţă sînt testate la anemie (100%). Mai mult în cadrul asigurărilor

obligatorii de asistenţă medicală femeile gravide sînt asigurate cu preparate de fier şi acid folic,

compensate la nivel de 100%, în condiţii de ambulator. Cu toate acestea, nivelul anemiei nu s-a

redus semnificativ, ceea ce înseamnă că trebuie de considerat ale acț iuni de reducere a anemiei,

cum ar fi fortificarea făinii cu fier ș i acid folic.



Evoluţia neuniformă a ratei mortalităţii materne nu permite de a prevedea care ar putea fi tendinţele

şi dinamica acestui indicator pe viitor. La nivelul în care s-a plasat Republica Moldova în anul 2008,

ţintele pe anul 2015, şi în special pe anul 2010 nu par a fi realizabile. Situaţia s-ar putea agrava în



37

Studiul Demografic şi de Sănătate din Republica Moldova, 2005, p.369.



62

Proiect 07.12.2011

anii ce urmează din cauza pandemiilor care tot mai frecvent fac victime în rîndul femeilor

însărcinate38. În cazul în care această situaţie va continua şi în următorii ani, ţinta intermediară pe

anul 2010 nu va fi realizată. Or, realizarea ţintei pe anul 2015 depinde în mare măsură de

continuitatea finanţării acestui domeniu din ocrotirea sănătăţii, pentru fortificarea măsurilor de

depistare precoce a femeilor susceptibile riscului de deces.



Totodată, în anul 2007, în urma revizuirii pe plan internaţional a Obiectivelor de Dezvoltare ale

Mileniului, au fost incluse în sistemul de monitorizare următorii indicatori: 1) rata prevalenţei

contraceptivelor; 2) rata adolescentină a naşterilor; 3) acoperirea cu asistenţă antenatală; 4) cererea

neacoperită a planificării familiale. Ţinînd cont de importanţa măsurilor de prevenire a mortalităţii

materne, analiza acestor indicatori se înscrie reuşit în sarcinile pe care şi le-a stabilit Republica

Moldova în contextul acestui obiectiv. Astfel, includerea acestor indicatori în sistemul de

monitorizare a mortalităţii materne ar putea contribui la formularea unor politici mai coerente şi mai

bine direcţionate pentru prevenirea mortalităţii materne. Această ajustare se înscrie în recomandările

Comitetului ONU privind Drepturile Femeilor care ţin de concentrarea unor eforturi sporite în

vederea îmbunătăţirii sănătăţii reproductive a femeilor. În special, Comitetul a solicitat Guvernului

să sporească disponibilitatea, acceptarea şi folosirea mijloacelor moderne de contracepţie, pentru a

elimina folosirea avortului ca metodă de planificare a familiei.39





Ţinta 2. Menţinerea numărului naşterilor asistate de personal medical calificat, pe parcursul anului

2010 şi 2015 la nivel de 99%



Indicatorul cu privire la „numărul naşterilor asistate de personal medical calificat‖ oferă nu doar

informaţii referitoare la numărul real de naşteri asistate de personal medical calificat, însă, de

asemenea, serveşte în calitate de indicator alternativ care denotă accesul populaţiei la serviciile de

sănătate. În 2008, similar anului 2007, această rată a fost de 99,5%. În acelaşi timp, acest nivel este

puţin mai redus decît cel din 2006, cînd numărul naşterilor asistate de personal medical calificat a

fost de 99,6%. Menţinerea ponderii naşterilor asistate de personal medical calificat la acest nivel

înalt, indică asupra faptului că ţintele pe anii 2010 şi 2015 vor fi cu succes realizate, în cazul în care

vor fi canalizate constant resursele financiare necesare pentru protecţia sănătăţii mamei şi copilului.



În ceea ce priveș te infrastructura serviciilor de asistenţă medicală, aceasta este cu mult mai puţin

accesibilă în mediul rural. Mai mult decît atît, numărul de persoane care nu sînt înregistrate la

medicul de familie este cu mult mai mare în rîndurile populaţiei rurale (62% din totalul celor

neînregistraţi ), la fel cum este cu mult mai mare şi numărul celor care nu dispun de poliţa de

asigurare medicală obligatorie (27.3% pentru populaţia rurală faţă de 19.9% pentru cea urbană). De

asemenea, fiecare a treia persoană care nu dispune de asigurare medicală face parte din a 5-a cea mai

săracă chintilă.





4. Impactul politicilor asupra îmbunătăţirii sănătăţii materne



Rezultatele care le-a înregistrat Republica Moldova pe parcursul ultimilor ani în contextul reducerii

mortalităţii materne se datorează în mare parte politicilor publice realizate, inclusiv cu suportul

partenerilor de dezvoltare a ţării. Este necesar de menţionat că la moment există programe naţionale,

strategii, unde şi-a găsit reflectare problema sănătăţii materne şi neonatale, precum ș i accesul la

38

Conform datelor operative ale Ministerului Sănătății în anul 2009 o treime din numărul total al femeilor însărcinate

decedate au fost bolnave de gripa pandemică. În primele două săptămîni ale anului 2010 au decedat în rezultatul

îmbolnăvirii cu gripa pandemică – 2 femei însărcinate.

39

Recomandările Comitetului privind eliminarea discriminării faţă de femei: Republica Moldova, CEDAW

/C/MDA/CO/3, august 2006.



63

Proiect 07.12.2011

servicii în sarcină, naştere şi perioada postpartum. Măsurile de protecţie a maternităţii sînt prevăzute

în legea ocrotirii sănătăţii40 şi în legea cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea

familială41, precum şi în alte acte legislative generale, cu precădere în legislaţia muncii şi cea cu

privire la securitatea socială.



Programul Naţional „Fortificarea asistenţei medicale perinatale în Republica Moldova‖ pentru anii

1998-2002 care a avut drept scop reducerea mortalităţii perinatale şi neonatale precoce, constituirea

unui sistem regionalizat de asistenţă medicală neonatală şi implementarea tehnologiilor promovate

de OMS la toate nivelurile de asistenţă medicală perinatală, a fost realizat cu succes 42. Programul

„Promovarea serviciilor perinatale de calitate‖ (2003 - 2006) a continuat eforturile programului

anterior punînd la fel accent pe serviciile de perinatologie, de genetică medicală, sănătate

reproductivă şi planificare a familiei 43. Obiectivele Programului au fost crearea condiţiilor sanitare

necesare în maternităţi, înzestrarea centrelor perinatale cu aparataj medical, crearea sistemului de

regionalizare în asistenţa medicală perinatală şi de triere a naşterilor în trei niveluri şi instruirea

cadrelor medicale, cu accentul pe îngrijirea individuală, diminuarea polipragmaziei,

demedicamentizarea naşterilor, parteneriatul în naştere, etc.



Un set de măsuri pe termen lung, menite să amelioreze substanţial sănătatea reproducerii şi sănătatea

maternă în ţară a fost expus în continuare în Strategia Naţională a sănătăţii reproducerii pentru anii

2005-2015.44 Este necesar de menţionat că unul din obiectivele generale ale Strategiei este reducerea

morbidităţii şi mortalităţii materne şi perinatale prin ameliorarea calităţii şi creşterea accesibilităţii la

servicii medicale45. De asemenea prin Politica Naţională de Sănătate a Republicii Moldova 2007-

2021 se va asigura ca toate femeile gravide, indiferent de originea etnică, statutul social şi marital,

apartenenţa politică şi religioasă, precum şi nou-născuţii vor beneficia de acces echitabil şi gratuit la

un volum stabilit de servicii calitative de sănătate în timpul sarcinii, naşterii şi perioadei postnatale.



În acelaşi timp, cu toate că numărul avorturilor este în descreştere, Comitetul ONU pentru Drepturile

Omului, la sesiunea din 12-30 octombrie 2009, se îngrijorează de faptul că utilizarea avorturilor

drept măsură contraceptivă este încă pe larg răspîndită în Republica Moldova. În această ordine de

idei, Comitetul denotă, că includerea în cadrul asigurării obligatorii de asistenţă medicală a

Dispozitivelor Intrauterine şi a contraceptivelor cu acţiune prelungită (Depo – Provera) pentru

grupurile vulnerabile este o acţiuni importantă în diminuarea ratei avortului în ţară, dar care necesită

de a fi suplimentată continuu prin asigurarea populaţiei, preponderent din grupurile vulnerabile, şi

cu alte preparate contraceptive moderne. Mai mult ca atît, Comitetul se îngrijorează de faptul că deşi

avortul nu este interzis prin lege, au existat cazuri cînd femeile au fost urmărite în justiţie pentru

omucidere sau infanticid după ce şi-au făcut un avort, iar femeile din închisoare nu beneficiază de

asistenţă medicală după avort.



Sterilizarea este un process ireversibil care stopează reproducerea. Legea Nr. 411 din 28.03.1995 cu

privire la ocrotirea sănătăţii garantează accesul la sterilizarea chirurgicală voluntară. Conform Legii

sterilizarea chirurgicală voluntară la femei ș i la bărbaţi poate fi efectuată la dorinţa lor sau la

indicaţia medicului cu consimţămîntul scris al persoanei numai în unităţi medico-sanitare publice de

către persoane cu studii medicale corespunzătoare, în cazurile ș i în modul stabilit de Ministerul

Sănătăţii. Totodată, în Legea Republicii Moldova Nr. 185-XV din 24 mai 2001 „Cu privire la

ocrotirea sănătăţii reproductive ș i planificarea familială‖ se specifică că metoda chirurgicală de

contracepţie se aplică în baza acordului benevol informat şi modalitatea de aplicare a metodei



40

Legea ocrotirii sănătăţii nr.411 din 28.03.1995

41

Legea cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea familială nr.185 din 24.05.2001

42

Aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1171 din 18 decembrie 1997 şi ordinul MS nr.58 din 25.02.1998.

43

Aprobat prin ordinul MS și PS nr. 185 din 18.06.2003

44

Aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.913 din 26.08.2005.

45

Strategia Naţională a sănătăţii reproducerii, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.913 din 26.08.2005



64

Proiect 07.12.2011

chirurgicale de contracepţie este stabilită într-un regulament aprobat de Ministerul Sănătăţii46.

Trebuie de evidenţiat faptul că acest regulament se referă doar la sterilizarea chirurgicală voluntară

feminină, iar un regulament separat privind sterilizarea chirurgicală voluntară generală (bărbaţi şi

femei) lipseşte.



Conform Legii cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive ș i planificarea familială, femeia care

alege metoda de sterilizare este consiliată în mod obligatoriu de către medicul obstetrician -

ginecolog cu pregătire respectivă. Conform Ordinului cu privire la sterilizarea chirurgicală feminină

voluntară, sterilizarea chirurgicală se efectuează doar cu acordul şi la cererea confirmată în scris a

femeii după următoarele indicaţii: existenţa a trei şi mai mulţi copii; vîrsta de 30 de ani şi mai mult,

cu doi copii vii; vîrsta mai mare de 40 de ani şi indicaţii medicale. Conform Ordinului menţionat

confidenţialitatea este garantată, iar pentru sterilizarea chirurgicală este suficient acordul şi cererea

confirmată în scris a femeii şi nu este nevoie de consimţămîntul sau autorizarea soţului.



Totuşi, în realitate există foarte multe semne de întrebare referitor la consimţămîntul informat al

femeilor supuse sterilizării. Conform datelor disponibile, doar 87,4% din femei au fost informate că

sterilizarea are consecinţe permanente, iar peste 12% nu au fost informate despre acest lucru. Mai

mult decît atît, doar 33,6% au fost informate despre efectele secundare posibile, iar 21,6% dintre

femei au raportat că au fost informate despre disponibilitatea altor metode de contracepţie. 47 Pentru

a se conforma standardului de „consimţământ informat‖, procedura de solicitare a sterilizării trebuie

să includă informarea solicitantului despre alternativele existente într-o limbă pe înţelesul persoanei;

să fie informat cu privire la efectele secundare, toate explicaţiile să fie efectuate într-un limbaj clar

solicitantului; să fie informat privitor la faptul că procedura de sterilizare este ireversibilă. De

asemenea, datorită gravităţii acestei intervenţii, consimţămîntul solicitantului ar trebui să fi acordat

de două ori: o dată la momentul solicitării şi a doua oară după o perioadă de cîteva luni.



Conform Programului Unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală, în lista maladiilor şi

stărilor care necesită asistenţă medicală finanţată din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă

medicală este nominalizată şi sarcina, naşterea, lăuzia. În acelaşi timp, asistenţa medicală primară

acordată de medicul de familie, în comun cu echipa sa, include pe lîngă multe alte servicii şi

îngrijirea antenatală, supravegherea gravidelor şi îngrijirea postnatală a lăuzelor, în conformitate cu

actele normative aprobate de Ministerul Sănătăţii, cu prescrierea investigaţiilor paraclinice necesare,

stabilite în Normele metodologice.48 Totodată deș i conform Programului Unic al asigurării

obligatorii de asistenţă medicală nr. 1387 din 10.12.2007 sînt acoperite de asigurarea obligatorie de

asistenţă medicală cheltuielile pentru întreruperile sarcinii, confirmată prin examenul clinic şi

ultrasonografic, în baza indicaţiilor medicale şi /sau sociale şi pentru tratamentul în caz de

complicaţii a întreruperii sarcinii, în Republica Moldova continuă să persiste fenomenul avorturilor

neînregistrate.



La nivel instituț ional Ministerul Sănătăţii este responsabil de implementarea politicilor privind

sănătatea reproductivă. În acest sens a fost creat Serviciul Naţional de Planificare a Familiei care

cuprinde 47 de cabinete de planificare familială care funcţionează în cadrul centrelor medicilor de

familie pe teritoriul ţării. Totuşi, accesul la serviciile de planificare familială este insuficient din

cauza nivelului scăzut de informare şi al consultaţiilor, unui număr scăzut de contraceptive gratuite

disponibile şi unui sistem confuz de distribuire a contraceptivelor din loturile de ajutoare umanitare.





46

Ordinul nr.370 al Ministerului Sănătăţii din 27.10.05 Cu privire la sterilizarea chirurgicală feminină voluntară (Anexa

nr. La ordinul Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale nr. 370 din 27.10.2005 INSTRUCŢIUNE despre folosirea

metodei chirurgicale de sterilizare voluntară a femeii).

47

Studiul Demografic şi de Sănătate din Republica Moldova, 2005, p.369.

48

Hotărâre cu privire la aprobarea Programului unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală nr. 1387 din

10.12.2007 Monitorul Oficial nr.198-202/1443 din 21.12.2007.



65

Proiect 07.12.2011

În ceea ce priveşte infrastructura de îngrijire a femeilor însărcinate şi a lăuzelor, în Republica

Moldova există 38 de maternităţi care oferă îngrijiri obstetricale de urgenţă, ceea ce constituie circa

5,8 instituţii la 500 000 populaţie. Reieşind din suprafaţa mică a teritoriului Republicii Moldova şi

numărul suficient de instituţii care asigură necesitatea populaţiei în servicii obstetricale), distanţa

pînă la cea mai apropiată instituţie medicală de aşa tip nu depăşeşte o oră. Totodată este cazul de

menţionat că femeile din mediul rural au un acces mai redus comparativ cu cele din mediul urban,

confruntîndu-se uneori cu probleme legate de cheltuieli ridicate pentru transport. Afirmaţia dată nu

se referă în cazul transportării urgenţelor medico-chirurgicale, care se acordă de serviciul de

asistenţă medicală urgentă, ce dispune de o infrastructură care acoperă toate localităţile din ţară la o

rază de 25 km.







5. Concluzii şi recomandări



Dreptul la sănătate adecvată în timpul sarcinii şi la momentul naşterii au fost recunoscute universal

în cîteva instrumente juridice internaţionale, inclusiv în art. 25 al Declaraţiei Universale a

Drepturilor Omului cu privire la dreptul mamelor şi copiilor lor la „îngrijire şi asistenţă specială‖.

Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice garantează dreptul la viaţă, care include

întreprinderea unor măsuri pozitive pentru evitarea mortalităţii, iar Pactul Internaţional privind

Drepturile Sociale, Economice şi Culturale în art. 10 prevede dreptul mamelor la „protecţie

specială… pe parcursul unei perioade rezonabile înainte şi după naşterea copiilor‖. Convenţia

privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare împotriva Femeilor în Art. 12 interzice

discriminarea femeilor în accesul la servicii de sănătate şi include o obligaţie concretă pentru State

privind „asigurarea unor servicii adecvate femeilor în legătura cu sarcina‖.



Nivelul mortalităţii materne reflectă eficacitatea sistemului ocrotirii sănătăţii, precum şi accesul

femeii la asistenţa medicală de calitate. Pentru a reduce mortalitatea maternă şi a atinge ţintele

propuse este necesar ca Republica Moldova să întreprindă acţiuni la nivel naţional şi local pentru

prevenirea cazurilor de mortalitate maternă, inclusiv prin îmbunătăţirea asistenţei medicale mamei şi

copilului, în special în zonele rurale.



Deşi a înregistrat progrese semnificative, Guvernul urmează să întreprindă măsuri pentru menţinerea

unor niveluri scăzute a decesului matern, mai ales în lumina schimbării trendului în anul 2008, cînd

mortalitatea maternă a atins un nivel alarmant. Mortalitatea maternă, cu multiplele sale implicaţii, cu

o cauzalitate numeroasă, reprezintă o problemă complexă, deosebit de dificil de soluţionat, dar care

poate fi în continuare rezolvată prin diminuarea sărăciei, creşterea responsabilităţilor şi nivelului de

cunoştinţe a femeii referitor la sănătate, atingerea unui nivel adecvat de implementare a

protocoalelor în supravegherea, conduita şi tratamentul gravidelor. Astfel, Guvernul trebuie să

asigure ca nici o femeie să nu moară dînd viaţa altcuiva.



Implementarea efectivă a planificării familiei reduce numărul de sarcini nedorite şi de avorturi

nesigure, previne mortalitatea şi morbiditatea indusă de sarcină, micşorează incidenţa infecţiilor cu

transmisie sexuală, inclusiv a infecţiei cu HIV/SIDA, protejează sănătatea adolescenţilor şi este una

din cele mai reale şi cost-eficiente posibilităţi care poate ameliora sănătatea şi bunăstarea femeilor,

bărbaţilor, tinerei generaţii şi comunităţii în general. Scopul planificării familiei este de a oferi

posibilitate cuplurilor să decidă liber şi responsabil referitor la timpul şi numărul naşterii copiilor,

totodată oferindu-le toată gama metodelor de contracepţie inofensive şi eficiente.



În acest context, problemele care conduc la creşterea mortalităţii materne trebuie să fie abordate de

Guvern, prin implementarea unor acţiuni consecvente, printre care:





66

Proiect 07.12.2011

 Elaborarea unei noi ţinte pentru Republica Moldova cu privire la sănătatea reproductivă;

 Concentrarea unor eforturi sporite în vederea îmbunătăţirii sănătăţii reproductive a femeilor,

în special prin sporirea disponibilităţii, acceptării şi folosirii mijloacelor moderne de

contracepţie, pentru a elimina folosirea avortului ca metodă de planificare a familiei;

 Fortificarea capacităţilor asistenţei medicale primare în prestarea serviciilor medicale de

calitate prevăzute pentru gravide la acest nivel de asistenţă medicală, inclusiv prin

introducerea mecanismului de monitorizare a standardelor de supraveghere a gravidei şi

instruirea personalului din medicina primară în domeniul sănătăţii reproducerii;

 Îmbunătăţirea procesului de supraveghere a evoluţiei sarcinii prin asigurarea accesului la

serviciile medicale specializate, dotate cu echipament modern şi personal medical instruit, în

special al femeilor din localităţile rurale şi a celor din familiile defavorizate;

 Continuarea perfecţionării sistemului de definiţii şi indicatori ai asistenţei medicale

perinatale şi instrumentelor de evaluare a serviciilor perinatale, precum şi pregătirea continuă

a personalului implicat în colectarea şi prelucrarea datelor;

 Continuarea instruirii prestatorilor de servicii perinatale în domeniile prioritare cum ar fi

medicina bazată pe dovezi, îngrijirile esenţiale în obstetrică şi neonatologie, prevenirea

transmiterii infecţiei HIV de la mamă la făt, managementul calităţii totale;

 Crearea unor mecanisme pentru colectarea sistematică a informaţiei veritabile, în baza

auditelor independente a tuturor cazurilor de proximitate de deces matern la nivel de

instituţii;

 Elaborarea unor programe orientate spre micşorarea sarcinilor nedorite prin utilizarea

raţională a metodelor moderne de contracepţie;

 Elaborarea unor standarde de calitate care să corespundă standardelor internaţionale în

domeniul sterilizării voluntare, respectând principiul „consimţămîntului informat‖.









67

Proiect 07.12.2011









Obiectivul 6. Combaterea HIV/SIDA, a tuberculozei şi a altor boli



1. Introducere



Combaterea maladiilor social condiţionate, cum este HIV/SIDA şi tuberculoza constituie o

prioritate a Guvernului în contextul menţinerii sănătăţii publice, fiind transpusă în angajamentele

asumate în contextul realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Pandemia HIV/SIDA

continuă să prezinte un pericol real pentru omenire, cauzînd prejudicii morale, sociale şi economice,

iar incidenţa HIV/SIDA este în creştere, în pofida eforturilor consecvente depuse de Guvern, cu

susţinerea partenerilor de dezvoltare a ţării. Mortalitatea prin tuberculoză, deşi pentru prima dată în

ultimii ani a fost în descreştere în anul 2008, continuă să reprezinte un pericol pentru populaţia

Republicii Moldova, în special în contextul crizei economice, afectînd de cele mai multe ori

persoanele din categoriile socialmente vulnerabile.





2. Tendinţele generale



Primele cazuri de infectare cu HIV în Republica Moldova s-au înregistrat în anul 1987. Pînă în anul

1995 au fost înregistrate 40 de persoane cu virusul HIV, dintre care 21 erau cetăţeni străini, care au

fost expulzaţi din ţară conform legislaţiei în vigoare. Situaţia epidemiologică a început să se

agraveze începînd cu anul 1996, la etapa iniţială epidemia fiind condiţionată de utilizatorii de

droguri injectabile (UDI), care răspîndeau virusul prin utilizarea în comun a echipamentului de

injectare contaminat. Din anul 1987 şi pînă în anul 2008 în ţară au fost depistate şi oficial

înregistrate 4996 persoane purtătoare ale virusului HIV, inclusiv în teritoriile de pe malul drept al

rîului Nistru – 3461 cazuri şi pe malul stîng – 1535 persoane. Prevalenţa rămîne înaltă pe malul stîng

al rîului Nistru, în mun. Bălţi şi Chişnău, şi în raioanele Glodeni, Basarabeasca, Sîngerei, Făleşti,

Căuşeni, Donduşeni, Soroca, Ştefan-Vodă, Orhei şi Hînceşti.





Caseta 11. Modificarea ţintelor pe HIV/SIDA şi tuberculoză în contextul ODM

Cu toate că au fost întreprinse o serie de măsuri active în domeniul combaterii HIV/SIDA şi a tuberculozei,

Republica Moldova nu a atins ţintele intermediare stabilite în contextul ODM de a reduce către anul 2006

incidenţa HIV/SIDA şi mortalitatea asociată cu tuberculoza. Mai mult, extinderea acestor maladii s-a produs în

aşa măsură, încît realizarea ţintelor ambiţioase pe anii 2010 şi 2015 a devenit imposibilă. Aceasta a condus la

necesitatea revizuirii ț intelor în anul 2007, cu stabilirea unor valori mai realizabile pentru aceşti indicatori.

Totodată, în contextul revizuirii ODM în anul 2007 s-a modificat denumirea acestui obiectiv prin excluderea

malariei drept o maladie pentru care Republica Moldova va stabili ţinte pe termen mediu şi lung. În raportul iniţial

pe ODM nu a fost efectuată această modificare, deoarece măsurile de prevenire şi combatere a malariei,

întreprinse pe parcursul ultimilor ani, au avut ca rezultat dispariţia cazurilor de malarie autohtonă.





Evoluţia tuberculozei în Republica Moldova a căpătat un caracter epidemic în anii '90 ai secolului

trecut, din cauza crizei socioeconomice, finanţării insuficiente a sistemului sănătăţii, lipsei

medicamentelor antituberculoase în perioada anilor 1997-2000, migraţiei populaţiei, precum şi a

răspîndirii tuberculozei în instituţiile penitenciare. În perioada anilor 2000-2004 numărul bolnavilor

de tuberculoză diagnosticaţi, cazuri noi şi recidive, a crescut cu 43%, variind între 2935 în 2000 şi

5154 în 2004, iar numărul pacienţilor decedaţi de tuberculoză a constituit 734 persoane în 2000 şi

726 în 2004. Cu toate că incidenţa tuberculozei s-a redus în anul 2008, situaţia epidemiologică în



68

Proiect 07.12.2011

Republica Moldova continuă să rămînă o provocare, fiind manifestată prin menţinerea indicatorilor

epidemiometrici la nivel înalt.







3. Analiza realizării ţintelor



Ţinta 1. Stabilizarea răspîndirii infecţiei HIV/SIDA către anul 2015. Reducerea incidenţei

HIV/SIDA la 100 mii populaţie de la 10 în 2006 pînă la 9,6 către anul 2010 şi 8 către anul 2015



În anul 2007, analizînd modul în care a fost traversat primul prag intermediar din 2006, ţintele în

contextul reducerii incidenţei HIV/SIDA la 100 mii populaţie au fost modificate, valoarea acestora

fiind diminuată de mai mult de două ori. Astfel în anul 2006 incidenţa HIV/SIDA a constituit 14,7

comparativ cu ţinta

intermediară iniţială

de 4 cazuri la 100

mii populaţie (vezi

Graficul 13).

Incidenţa

HIV/SIDA începînd

cu anul 2003 a avut

o evoluţie

ascendentă, anii

2007 şi 2008 care

au urmat după

revizuirea ţintelor,

nefiind o excepţie.

Astfel în anul 2007

incidenţa

HIV/SIDA a

constituit 17,4, iar în anul 2008, 19,4 cazuri la 100 mii persoane (vezi figura). Destul de alarmantă la

acest capitol este situaţia din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, ţinînd cont de faptul că,

dacă dezagregăm indicatorul respectiv pentru această regiune, atunci în 2008 s-au înregistrat 63,86

cazuri la 100 mii populaţie, comparativ cu 12,56 cazuri la 100 mii populaţie pentru regiunile situate

pe malul drept al rîului Nistru.



Analiza cazurilor infecţiei HIV depistate în ultimii ani evidenţiază creşterea ponderii de persoane

infectate pe cale heterosexuală (75,6% în 2008 comparativ cu 20,3 în 2001), paralel cu reducerea

numărului de persoane infectate în urma injectării drogurilor (17,9% în 2008 comparativ cu 76,7%

în 2001) (vezi tabelul 3). În contextul migraţiei înalte, acest fenomen poate determina evoluţia de

mai departe a epidemiei HIV în Republica Moldova49. Datele preliminare ale unui studiu recent în

populaţia generală indică o probabilitate mai mare de angajare în relaţii sexuale cu parteneri

ocazionali şi comerciali printre migranţi, şi rate scăzute de utilizare consecventă a prezervativului50.









49

Raportul Oxford Analytica, 2008.

50

Bivol, Scutelniciuc, Vladicescu. Date preliminare, studiul „“Vulnerabilitatea femeilor din Republica Moldova la

infectia HIV‖‖, CNMS, UNAIDS 2009



69

Proiect 07.12.2011

Tabelul 3. Calea infectării persoanelor cu infecţia HIV în Republica Moldova în perioada anilor

2001-2008



2001 2003 2005 2007 2008

% % % % %

Abs. din Abs. din Abs. din Abs. din Abs. din

total total total total total

Drogarea i/v 178 76,72 138 54,54 228 42,77 222 30,37 135 17,85

Heterosexual 47 20,26 110 43,48 290 54,40 502 68,67 597 75,56

Homosexual 0 0 1 0,39 5 0,93 0 0 2 0.25

Perinatal 0 0 4 1,58 10 1,88 7 0.95 18 2,27

Nedeterminat 7 3,01 0 0 0 0 0 0 37 4,68

TOTAL 232 100 253 100 533 100 731 100 789 100

Sursa: Ministerul Sănătăț ii



Cel mai rapid infecţia HIV afectează populaţia tînără şi fertilă, iar în ultimii ani, se atestă o

feminizare a epidemiei: dacă la debutul epidemiei majoritatea persoanelor HIV pozitive erau de sex

masculin – 84,0% in comparaţie cu 16,0% femei, apoi in ultimii ani se observă o tendinţă de sporire

a ponderii persoanelor de sex feminin. Evenimentul de cotitură a avut loc in anul 2004, cînd pe

fundalul creşterii relativ lente a numărului de persoane infectate de sex masculin a sporit brusc

numărul femeilor seropozitive, modificînd esenţial coraportul înregistrat de-a lungul anilor. Analiza

comparativă a numărului de cazuri cu HIV în funcţie de gen în ultimii ani demonstrează evident

tendinţa de sporire a ratei femeilor infectate. De menţionat faptul, că în aceşti ani numărul bărbaţilor

infectaţi cu HIV s-a dublat, pe cînd numărul persoanelor seropozitive de gen feminin a crescut de 4

ori. Acest fapt poate fi considerat un rezultat al reducerii ponderii utilizatorilor de droguri injectabile

printre persoanele infectate şi sporirea modului heterosexual de transmitere a infecţiei.



Vulnerabilitatea femeii este condiţionată biologic, rata transmiterii pe cale sexuală cu penetrare

vaginală fiind de 10 ori mai mare de la bărbat la femeie decît de la femeie la bărbat, dar şi

determinată de normele patriarhale de gen şi de context social. Normele privind sexualitatea în

familie care predomină în rîndul populaţiei generale indică o vulnerabilitate crescută a femeii la

HIV, existînd percepţia că bărbaţii au dreptul la relaţii sexuale extramaritale mai extinse decît

femeile. Violenţa de gen este de o prevalenţă înaltă în Republica Moldova, micşorînd puterea de

negociere femeilor a unor relaţii sexuale cu risc crescut în cazul soţului/partenerului permanent

infidel. Puterea de negociere a utilizării şi disponibilitatea prezervativului este redusă, în special in

cazul femeilor din mediul rural.51



Odată cu modificările în raportul pe sexe, caracterizat prin ponderea înaltă a femeilor infectate, a

început înregistrarea cazurilor de infecţie HIV în rîndul femeilor gravide, iar numărul lor este in

creştere. Pe parcursul perioadei 2003-2007, între 96 % şi 99,4% de femei însărcinate au fost testate

la HIV pe parcursul sarcinii52, şi prevalenţa HIV în rândul acestora continuă să crească: 0,1% în

2005; 0,21% în 2006; 0,23% în 2007. Proporţia transmiterii perinatale rămîne mică, constituind

1.15% din toate cazurile înregistrate, însă evaluarea recentă a sistemului de prevenire a transmiterii

de la mamă la făt a identificat carenţe şi inconsecvenţe care ar putea periclita eficacitatea acestuia53.



Reieşind din situaţia epidemiologică şi tendinţele de evoluţie a infecţiei HIV/SIDA în Republica

Moldova, este foarte puţin probabil ca pentru anul 2010 să fie atinsă ţinta intermediară de 9,6 cazuri

51

Ibidem

52

Date ale Centrului Național de Management Sanitar (raport nepublicat, 2008)

53

Dr. Zhanna Parkhomenko, Studiul de Evaluare a Necesităților. Programul Republicii Moldova de prevenire a

tranmsiterii de la mamă la copil. Raport final, 2009





70

Proiect 07.12.2011

la 100 mii persoane. Deşi mai probabil decît în cazul ţintei intermediare pe anul 2010, ţinta finală pe

anul 2015, de 8 cazuri la 100 mii persoane, va fi la fel foarte dificil de realizat.





Ţinta 2. Reducerea incidenţei HIV/SIDA la 100 mii populaţie în vîrstă între 15-24 ani de la 13,3 în

2006 pînă la 11,2 către anul 2010 şi 11 către anul 2015



Infecţia HIV/SIDA în mare măsură afectează persoanele de vîrstă reproductivă, inclusiv în vîrsta de

15-24 ani. Similar indicatorului precedent, ţinta intermediară pe anul 2006 stabilită în contextul

incidenţei HIV printre populaţia în vîrsta 15-24 ani, nu a fost realizată, atingînd un nivel de circa trei

ori mai mic decît cel dorit. Acest lucru, la fel, a indicat modificarea în anul 2007 a ţintelor de la 4,2

şi 4 pentru 2010 şi

2015 respectiv, la

11,2 şi 11 la 100 mii

populaţie (vezi

Graficul 14). Însă

spre deosebire de

incidenţa agregată

HIV/SIDA,

incidenţa acestei

maladii la populaţia

în vîrsta între 15-24

de ani a fost în anul

2008 în scădere.

Astfel, incidenţa

HIV printre

populaţia în vîrsta

15-24 ani în anul

2008 a constituit 16,1 la 100 mii populaţie din grupul respectiv de vîrstă, faţă de 21,2 în anul 2007 şi

18,7 în anul 2006 (vezi figura). Similar incidenţei agregate HIV/SIDA, incidenţa pentru această

categorie de vîrstă a fost mai înaltă pe teritoriul de pe malul stîng al Nistrului.



Indicatorul agregat de cunoştinţe HIV (cunoaşterea metodelor de transmitere şi respingerea

concepţiilor eronate despre HIV) în rîndul tinerilor demonstrează pericolul complacenţei în

interpretarea tendinţelor de scădere a incidenţei. Este dificil de a face afirmaţii despre succesul

intervenţiilor de prevenire atunci cînd doar 40,8% din tineri au răspuns corect la toate întrebările

care constituie indicatorul de cunoştinţe; în grupul de vîrstă 15 – 19 ani nivelul de cunoştinţe este

mai jos (38,3%) decît în grupul de vîrstă 20 – 24 ani (45,6%), iar în mediul rural această valoare a

atins doar 34,9% comparativ cu 49,3% în mediul urban54.



Cu toate că în anul 2008 incidenţa HIV/SIDA printre populaţia în vîrsta între 15-24 ani a fost în

scădere, acest lucru nu este suficient pentru a declara că realizarea ţintei intermediare pe anul 2010

este posibilă. Or, evoluţia acestui indicator nu este uniformă şi s-ar putea ca în pofida eforturilor

autorităţilor de control şi prevenire a maladiei, incidenţa HIV/SIDA printre populaţia în vîrsta între

15-24 ani să fie din nou în creştere. Cu atît mai mult este dificil de pronosticat fezabilitatea realizării

ţintei finale pentru anul 2015.









54

Cunoştinţele, atitudinile şi practicile tinerilor cu referire la HIV/SIDA= Youths knowledge, attitudes and practices

regarding HIV/AIDS : Studiul de evaluare : Raport final / Otilia Scutelniciuc, Igor Condrat, Luminiţa Guţu. - Ch. :

‖Rolsi Media‖ SRL, 2008 (Tipogr. ―MultiArt‖). - 80 p.



71

Proiect 07.12.2011

Ţinta 3. Stoparea către anul 2015 a răspîndirii şi începerea procesului de reducere a tuberculozei.

Reducerea ratei mortalităţii asociate cu tuberculoză de la 15,9 (la 100.000 locuitori) în 2002 pînă

la 15,0 în 2010 şi pînă la 10,0 în 2015





O prioritate a sănătăţii publice în Republica Moldova o constituie combaterea tuberculozei. Similar

ţintelor precedente, diminuarea lentă a mortalităţii asociate cu tuberculoza a fost motivul principal

de revizuire a ţintelor ODM pe anii 2010 şi 2015. Însă spre deosebire de incidenţa HIV/SIDA,

mortalitatea prin tuberculoză s-a redus în anul 2008, pentru prima dată în ultimii trei ani. Astfel, în

anul 2008

mortalitatea asociată

cu tuberculoza a

constituit 17,4 cazuri

la 100 mii locuitori,

fiind mai mică decît

în anul 2007 cînd s-a

înregistrat un nivel

de 20,2 cazuri la 100

mii locuitori şi 2006,

cînd valoarea

acestuia a constituit

19,3 (vezi Graficul

15).



Aceasta performanţă

se datorează

acţiunilor întreprinse de către autorităţi, pentru optimizarea conlucrării serviciului de

ftiziopneumologie cu asistenţa medicală primară prin metode de profilaxie, depistate precoce,

tratament adecvat şi de reabilitare.



Totodată, rata succesului tratamentului în ultimii 5 ani nu depăşeşte 62% şi rămâne nesatisfăcătoare,

faţă de 85% stabilite de OMS: Cauzele principale ale ratei succesului nesatisfăcătoare a

tratamentului antituberculos sînt: (i) abandonul tratamentului în condiţii de ambulatoriu în faza de

continuare, (ii) absoluta majoritate a bolnavilor sînt din păturile social-vulnerabile, necomplianţi cu

cadrele medicale, cu un nivel de cultură sanitară joasă, (iii) eşecul terapeutic, condiţionat mai

frecvent de chimiorezistenţă, (iv) tratamentul neregulat, (v) numărul mare de decese a pacienţilor

din motivele depistării tardive cu forme clinice grave, cu tuberculoză evolutivă extinsă acut

progresivă, (vi) patologie asociată concomitentă.



Prezintă îngrijorare creşterea pe parcursul ultimilor ani a numărului de cazuri cu tuberculoză

multirezistentă, rata cărora constituie circa 42,97% din numărul total de bolnavi. Dinamica acestui

indicator este determinată de următorii factori: (i) tratamentul inadecvat al tuberculozei efectuat pe

parcursul anilor 1997-2000, cînd aprovizionarea cu medicamente antituberculoase a constituit doar

11-30% din necesitate; (ii) rata mare (circa 10-12% în ultimii ani) a abandonului de către bolnavi a

tratamentului; (iii) îmbunătăţirea depistării ca urmare a ameliorării activităţii laboratoarelor de

referinţă în bacteriologia tuberculozei.



De asemenea, în ultimii anii se atestă o creştere a numărului de cazuri noi înregistrate în rîndurile

emigranţilor, cea mai mare parte a cărora, datorită frecvenţei schimbării locului de trai, nu sînt

supuse tratării tuberculozei. Astfel, datorită aderenţei scăzute la tratament şi mobilităţii înalte a

populaţiei, creşte incidenţa tuberculozei multi-drog rezistente, fiind identificate 1.048 de cazuri pe

parcursul 2008.



72

Proiect 07.12.2011



În aspect de gen există o discrepanţă considerabilă dintre numărul bărbaţilor şi femeilor bolnavi de

tuberculoză. Astfel, în anul 2008 mai mult de două treimi din cazurile noi de tuberculoză au fost

înregistrate în rîndul bărbaţilor. Numărul bolnavilor de tuberculoză în zonele rurale depăşeşte

numărul bolnavilor din zonele urbane. Astfel circa 60% de bolnavi de tuberculoză sînt din zonele

rurale, dintre care peste 70% sînt bărbaţi.



O situaț ie alarmantă în ceea ce priveș te incidenț a tuberculozei este în penitenciare. Incidenţa

tuberculozei în penitenciare în anul 2008 în Republica Moldova a constituit 1400 la 100 mii

populaţie, ori de 11 ori mai înaltă decît incidenț a globală. Din momentul implementării în

instituţiile penitenciare în anul 2001 a strategiei DOTS, incidenţa cazurilor noi de îmbolnăvire s-a

micşorat de 3 ori de la 497 cazuri, pînă la 153 cazuri în anul 2008 (cu 69,2%).



În conformitate cu recomandările internaţionale, în sistemul penitenciar al Republicii Moldova este

efectuată examinarea radiologică obligatorie a tuturor reţinuţilor la intrarea în sistemul penitenciar.

Astfel, în anul 2006, 20% din cazurile de tuberculoză declarate de sistemul penitenciar au fost

depistate graţie examinării de santinelă la intrare în penitenciare. În anul 2008 se constată o creştere

a ratei de depistare pînă la 25% din numărul total de 245 cazuri.



Alt indicator epidemiologic important este mortalitatea prin tuberculoză. Mortalitatea prin

tuberculoză în sistemul penitenciar a constituit 85,4 la 100 000 deţinuţi. Astfel numărul total al

cazurilor de deces prin tuberculoză în detenţie, a fost de 4 ori mai mare decît media pe ţară şi

comparativ cu anii precedenţi a survenit o micşorare considerabilă (în anul 2001 diferenţa a fost de

circa 50 ori). În anul 2001, mortalitatea prin tuberculoză la deţinuţi a constituit 54% din numărul

total de decese constatate la deţinuţi. Pe parcursul anilor 2006-2007, tuberculoza ca ș i cauză de

deces a deţinutului a constituit 25,5% - 27,0% , adică comparativ cu anul 2001 s-a micşorat de 2 ori.

În anul 2008 pe Republica Moldova au fost înregistrate 718 cazuri de deces prin tuberculoză, dintre

care 15 cazuri la deţinuţi. Din aceste 15 cazuri notificate, în 40% s-a constatat SIDA propriu-zis

(asocierea TB la deţinuţi cu infecţia HIV).



Situaţia tuberculozei rezistente în penitenciarele transnistrene este practic foarte dificil de analizat.

La data de 08 mai 2009 a fost efectuată o vizită de monitorizare a departamentului medical al

sistemului penitenciar din Transnistria. Pacienţii cu TB primară sau recidive sînt examinaţi sporadic.

Medicii nu cunosc criteriile de includere şi excludere a pacienţilor diagnosticaț i cu tuberculoză

multirezistentă. De asemenea nu există un algoritm de examinare al acestor pacienţi, atît pentru

diagnosticul cu tuberculoză multirezistentă, cît şi pentru reconfirmarea şi monitorizarea acestor

pacienţi. Această situaţie este cauzată de lipsa de transport pentru transportarea probelor de spută

către laboratorul din Bender, lipsa personalului medical calificat etc.



Reieşind din progresul înregistrat în anul 2009 în contextul reducerii mortalităţii asociate cu

tuberculoza, s-ar putea ca ţinta intermediară pe anul 2010 să fie realizată. În acelaşi timp, analizînd

evoluţia mai puţin uniformă a acestui indicator pe parcursul anilor, s-ar putea de asemenea de

presupus că există un mare risc ca mortalitatea să fie din nou în creştere. Aceasta va periclita şi

realizarea ţintei finale pe anul 2015.





4. Impactul politicilor asupra combaterii HIV/SIDA şi tuberculozei



Succesul în combaterea HIV/SIDA şi tuberculozei depinde în mare măsură de eforturile comune ale

întregii societăţi, inclusiv de stilul de viaţă şi atitudinea fiecărei persoane în parte. În mare parte,

profilaxia răspîndirii infecţiei HIV şi reducerea impactului HIV/SIDA în rîndul populaţiei sînt

determinate de succesul implementării programelor şi politicelor naţionale. Acţiunile întreprinse în



73

Proiect 07.12.2011

ultimii ani cu referire la HIV/SIDA în cadrul optimizării accesului universal la asistenţă, tratament şi

prevenţie prin implementarea Programului naţional de profilaxie şi control al infecţiei HIV/SIDA şi

infecţiilor cu transmitere sexuală pe anii 2006-2010 au contribuit la depistarea, controlul răspîndirii

şi prevenirea acestor maladii. În acest context, începînd cu anul 2001 în Republica Moldova sînt

implementate programe de reducere a noxelor pentru UDI, care includ tratamentul de substituire a

drogurilor şi schimbul de seringi. Ca rezultat, este înregistrată reducerea ponderii căii de transmitere

prin injectare de droguri.



Programul naț ional HIV/SIDA include nouă strategii ample, inclusiv activităţi de prevenire,

consolidarea şi creşterea capacităţii instituţionale, extinderea consilierii voluntare şi a tratamentului

şi prevenirii transmiterii materno-fetale. Programul naț ional HIV/SIDA este finanţat preponderent

din asistenţa donatorilor internaţionali, Guvernul Republicii Moldova contribuind circa 20% din

suma totală, astfel durabilitatea intervenţiilor şi un plan de preluare graduală a finanţării ar trebui să

reprezinte preocupări esenţiale pentru Guvern. Analiza categoriilor de cheltuieli din anul 2007 a

indicat că 76,7% din cheltuielile totale pentru HIV/SIDA au fost înregistrate la capitolul prevenire,

8,3% au fost alocate tratamentului şi îngrijirii, 14,1% au fost cheltuite pentru fortificarea

administrării şi gestiunii programului şi, doar 1% a fost alocat pentru stimularea resurselor umane.



De asemenea, persoanele cu HIV/SIDA sînt asigurate cu tratament antiretroviral gratuit, iar pentru

pacienţii infectaţi cu virusul HIV (din întreaga republică, inclusiv din raioanele de Est) se

rambursează drumul pentru deplasarea la specialiştii din cadrul Dispensarului Dermatovenerologic

Republican. Cheltuielile pentru deplasare sînt acoperite din grantul Fondului Global pentru

combaterea HIV/SIDA, Tuberculozei, şi Malariei55.



Printre eforturile întreprinse de Guvern se include ș i Legea nr. 23-XVI "cu privire la profilaxia

infecț iei cu HIV/SIDA" adoptată de către Parlamentul Republicii Moldova la data de 16 februarie

2007. Această lege a înlocuit Legea învechită cu privire la profilaxia SIDA din 1993 ș i conț ine

prevederi importante cu privire la măsurile strategice de prevenire a infecț iei cu virusul

imunodeficienț ei umane, inclusiv măsuri educaț ionale ș i de prevenire în rîndul grupurilor sociale

cu un grad sporit de expunere. Legea dată constituie fundamentul pentru consilierea ș i testarea

voluntară, reglementînd laboratoarele ș i centrele speciale. Capitolul V face referinț ă clară la

dreptul cetăț enilor la îngrijire ș i tratament (tratament antiretroviral, îngrijirea paliativă, prevenirea

transmiterii infecț iei de la mamă la făt, etc.). Una dintre realizările esenț iale ale Legii este

interzicerea expresă a discriminării persoanelor care trăiesc cu HIV în Republica Moldova, stipulînd

răspunderea pentru nerespectarea drepturilor persoanelor care trăiesc cu HIV.



În general, datorită prezenţei a mai multor parteneri externi şi resurselor financiare străine, lupta

contra infecţiei HIV s-a intensificat. În anul 2005 a fost instituit Consiliul Naţional de Coordonare în

domeniul TBC/HIV care include partenerii guvernamentali, reprezentanţii persoanelor cu statut HIV

seropozitiv, ONG-le, la fel ca şi comunitatea internaţională şi asigură caracterul participativ şi

multisectoral al intervenţiilor de prevenire şi control a HIV/SIDA şi TB. 56 De asemenea pentru

sporirea accesului populaţiei la servicii de consiliere şi testare voluntară la HIV începînd cu anul

2008 în Republica Moldova funcţionează 47 de centre de consiliere şi testare voluntară la HIV,

serviciile fiind prestate gratuit. Cu toate acestea există o necesitate urgentă pentru o mai bună

coordonare între diferite sectoare şi la diferite nivele a răspunsului naţional şi o armonizare între

diferiţi parteneri ai sistemului existent.







55

Fondul Global pentru SIDA, Tuberculoza şi Malarie (GFATM) a fost creat pentru asigurarea unei finanţări comune a

prevenirii şi luptei cu aceste maladii de către agenţiile ONU, OMS, Fundaţia Soros-Institutul Societăţii Deschise,

Asociaţia regală olandeză pentru Combaterea Tuberculozei (KNCV), Sida-Suedia, USAID şi Guvernul Japoniei.

56

Creat prin Hotărîrea Guvernului, nr.825, din 3 august 2005.



74

Proiect 07.12.2011

În pofida eforturilor întreprinse de autorităţi cu suportul societăţii civile şi a partenerilor de

dezvoltare a ţării, în contextul prevenirii şi tratării HIV/SIDA există un şir de probleme. Astfel,

identificarea persoanelor cu statut seropozitiv este foarte limitată, supravegherea medicală a

persoanelor seropozitive este ineficientă pe verticală şi, ca rezultat, se înregistrează bariere în

accesibilitatea şi aderenţa la tratamentul antiretroviral. În acest context, o atenţie deosebită necesită

copiii seropozitivi şi cei născuţi din mame cu HIV infecţie.



Caseta 12. Situaț ia persoanelor infectate cu HIV



În general persoanele care au HIV sînt socialmente vulnerabile, avînd un statut socio-economic scăzut, rate scăzute

de angajare în cîmpul muncii ș i un nivel scăzut de venituri. Conform unui sondaj realizat de Centrul Naț ional de

Management Sanitar pe un eș antion de 576 de respondenț i, fiecare al cincilea respondent ș i-a schimbat/a pierdut

locul de muncă din cauza HIV. În acelaș i timp, suplimentar la costurile înalte pentru existenț ă, ei cheltuie o mare

parte din venituri pentru ocrotirea sănătăț ii (inclusiv deplasările la Dispensarul Republican Dermato-Veneorlogic

ș i medicamente).



Evaluarea sănătăț ii reproductive a demonstrat că cea mai mare parte a sarcinilor la femeile infectate cu HIV erau

dorite. Circa jumătate din din femeile respondente cu copii au aflat despre faptul că sînt infectate cu HIV în timpul

sarcinii ș i au decis sa păstreze copilul. În acelaș i timp, aproape o jumătate din respondenț i nu au utilizat metode

de control al naș terii. Cea mai mare parte din femei au primit îngrijire înainte de naș tere, la naș tere ș i consiliere

postnatală referitor la îngrijirea copilului. Însă un număr considerabil – 11,6% din femei infectate cu HIV ș i-au

alăptat copiii. Aproape o jumătate din respondenț i au simț it atitudini negative din partea personalului medical, în

special la capitolul confidenț ialitatea.



Stigmatizarea societăț ii faț ă de persoanele cu HIV este înaltă în Republica Moldova ș i circa jumătate din

respondenț i au simț it discriminare în diverse situaț ii, de aceea pentru cea mai mare parte a persoanelor infectate

este dificil să dezvăluie statul său chiar ș i membrilor familiei, iar fiecare al 7-lea respondent nu a spus nimănui

despre faptul că este infectat. Acest lucru a fost resimț it în special în instituț iile medicale. În ceea ce priveș te

incluziunea socială a copiilor, părinț ii preferă să nu dezvăluie statutul său la grădiniț ă sau ș coala pe care o

frecventează copilul. În cîteva cazuri în care s-a descoperit că sînt infectaț i de HIV, părinț ii au fost nevoiț i să

schimbe copilul la altă grădiniț ă sau ș coală.



Majoritatea persoanelor infectate cu HIV contactează cu alte persoane infectate ș i circa jumătate au se adresează la

ONG-uri pentru a beneficia de diverse servicii, în special comunicare, informaț ie ș i suport financiar. Totodată cea

mai mare parte a respondenț ilor ș i-au exprimat dorinț a de a obț ine ajutor financiar, protecț ie socială, susț inere

pentru angajarea în cîmpul muncii, mai multe informaț ii despre HIV.



Sursa: Sondaj cu privire la situaț ia copiilor ș i familiilor infectate cu HIV ș i a persoanelor care trăiesc cu HIV în

Republica Moldova, Centrul Naț ional de Management Sanitar, 2008





De asemenea este frecventă încadrarea joasă a persoanelor care trăiesc cu HIV în mecanismele

existente de protecţie socială, programele de prevenire axate pe tineri, în special grupul de vîrstă de

15 – 24 ani şi cea cu comportament cu risc sporit de infectare fiind implementate de o manieră

limitată. Mai mult, cu toate că a fost iniţiat serviciul de Consiliere şi Testare Voluntară, numărul

persoanelor testate voluntar la HIV rămîne a fi redus. Drept bariere în adresarea la servicii, inclusiv

la cele de consiliere şi testare, sînt identificate probleme de lipsă de confidenţialitate, carenţe în etica

şi deontologia medicală, persistenţa stigmei şi discriminării, inclusiv în sistemul de ocrotire a

sănătăţii şi în sistemul asistenţei sociale. Studiile arată că o mare parte din persoanele care trăiesc cu

HIV şi din familiile cu HIV fac parte din categorii social-vulnerabile, însă încadrarea acestora în

mecanismul actual de servicii şi prestaţii sociale necesită a fi îmbunătăţită. O proporţie mare din

persoanele care trăiesc cu HIV (circa 39%) nu sînt încadrate în cîmpul muncii; o mare parte nu

beneficiază de asigurări medicale57.







57

Scutelniciuc, Bivol, Osoianu, Sondaj cu privire la situația copiilor și familiilor infectate cu HIV și a persoanelor care

trăiesc cu HIV în Republica Moldova, Centrul Național de Management Sanitar, 2008.



75

Proiect 07.12.2011

Majoritatea programelor educaţionale şi de prevenire a HIV sînt fragmentate şi sînt focusate pe

îmbunătăţirea cunoştinţelor cu privire la HIV şi SIDA şi nu asupra schimbării comportamentului. Au

fost întreprinse eforturi limitate de prevenire pentru copii şi adolescenţi care se află în situaţie de risc

din cauza datelor limitate cu privire la numărul estimativ al acestor categorii de persoane, lipsa

capacităţilor prestatorilor de servicii de a identifica, referi şi oferi servicii. Un număr foarte mic de

adolescenţi care injectează droguri apelează la serviciile de reducere a noxelor. Un sondaj efectuat

cu sprijinul UNICEF cu grupul de adolescenţi în situaţie de risc sporit a arătat că doar 13% din UDI

cu vîrste cuprinse între 15-17 ani au accesat programele de schimb al seringilor comparativ cu 30%

din UDI cu vîrste cuprinse între 18-24 ani.58



Programele existente privind reducerea noxelor nu au un efect „de spargere a ciclului‖, de

descurajare a altor UDI să iniţieze alţi tineri referitor injectarea drogurilor. Aceste programe, din

păcate, nu sunt completate cu alte intervenţii de prevenire a folosirii drogurilor, în rezultant

adolescenţii şi tinerii devin extrem de vulnerabili la infectarea cu HIV.



Lipsa datelor cu privire la categoriile de populaţie în situaţie de risc, inclusiv adolescenţii, creează o

situaţie dificilă în procesul de planificare şi implementare a unor programe de prevenire HIV bazate

pe realitate. Conform statisticilor oficiale, la sfîrşitul anului 2008 au fost înregistraţi doar 9

adolescenţi cu adicţie testată clinic la orice fel de drog şi 152 de adolescenţi utilizatori de droguri în

grupul de vârstă 0-18 ani.59 Totuşi, conform studiului efectuat asupra adolescenţilor UDI în trei

oraşe (Chişinău, Bălţi şi Tiraspol) au fost recrutaţi timp de patru luni 193 UDI cu vîrste cuprinse

între 12-18 ani.60



Predarea obligatorie în şcoli a cursului cu privire la deprinderile de viaţă poate crea un mediu

protector, echipînd adolescenţii cu cunoştinţe şi practici referitor la prevenirea HIV. Programele de

reducere a noxelor trebuie revizuite pentru a reflecta necesităţile grupurilor mai tinere de adolescenţi

în situaţie de risc şi ar trebui să fie sensibile la gen. La moment în şcoli nu există educaţie obligatorie

în domeniul educaţiei sexuale sau sănătăţii reproductive61. Cursul „Deprinderi de viaţă‖ a fost

elaborat în 2005, dar nu a fost introdus în calitate de disciplină obligatorie din cauza opoziţiei

Bisericii Ortodoxe din Moldova. Totodată, implementarea cursului "Deprinderi de viata" a fost una

dintre obligaţiile pe care si le–a asumat Republica Moldova pentru a obţine finanţare de la Fondul

Global în stoparea si prevenirea tuberculozei, bolilor sexual–transmisibile si maladiei HIV/SIDA.

Mai mult, conform Planului Naţional de Acţiune „Educaţie pentru Toţi‖, Guvernul şi-a asumat

angajamentul ca pînă în 2015 să asigure accesul tuturor la educaţie de calitate şi să promoveze

deprinderile de viaţă, educaţie pentru sănătate, educaţia civică, de familie şi instruirea profesională.



Implementarea Programului DOTS, conform Programelor Naţionale de control şi profilaxie a

tuberculozei pentru anii 2001-2005/2006-2010, a contribuit la depistarea tuberculozei şi dezvoltarea

statisticii în domeniu, ceea ce va permite monitorizarea şi prognozarea incidenţei în următorii ani.

Anume accesul la diagnosticare, tratament gratuit, dar şi sărăcia şi marginalizarea, de rînd cu

deprinderile de viaţă nesănătoase, explică menţinerea în continuare a incidenţei înalte a tuberculozei.



De asemenea s-a lărgit accesul la tratamentul cu preparate de linia a doua. Astfel, de la începutul

implementării strategiei DOTS Plus şi pînă la finele anului 2008, s-au aflat în tratament circa 836



58

Scutelniciuc, Iliinschi. Supravegherea Comportamentului de Risc asociat cu HIV. Evaluarea riscului infectării cu HIV

în rîndul adolsecenților cle mai mult supuși riscului, Chișinău, 2008.

59

Dispensarul Republican de Narcologie. Notă informativă privind sănătatea și dezvoltarea adolescenților în anul 2008,

Lucrare nepublicată.

60

Scutelniciuc, Iliinschi. Supravegherea Comportamentului de Risc asociat cu HIV. Evaluarea riscului infectării cu HIV

în rîndul adolsecenților cle mai mult supuși riscului, Chișinău, 2008

61

La moment există discipline opţionale cu următoarea tematică: „Educaţia civică şi morală‖, „Educaţie pentru

sănătate‖, „Educaţie Civică‖, „Eu şi legea‖, „Educaţie pentru viaţa de familie‖.



76

Proiect 07.12.2011

bolnavi. Pentru tratamentul în condiţii de ambulator al bolnavilor cu tuberculoză, caz nou readmis,

nebaciliferi, s-a iniţiat implementarea mecanismului de suport financiar în procurarea produselor

alimentare şi achitarea transportului public tur-retur. În scopul executării prevederilor art.15 din

Legea nr. 153-XVI din 04.07.2008 cu privire la controlul şi profilaxia tuberculozei s-a aprobat

Hotărîrea de Guvern nr. 472 din 07.08.2009 „Pentru aprobarea Regulamentului privind modul de

aplicare a tratamentului coercitiv persoanelor bolnave de tuberculoză contagioasă‖.





5. Concluzii şi recomandări



A trecut deja aproape un sfert de secol de la înregistrarea primelor cazuri de infecţie cu HIV în

Republica Moldova. Rezultatele deţinute privitor la evoluţia procesului epidemic în infecţia HIV

demonstrează faptul, că situaţia epidemiologică prin această infecţie este în agravare continuă şi

păstrează statutul de problemă prioritară de sănătate publică în Republica Moldova. Situaţia socio-

economică dificilă, şomajul, răspîndirea înaltă a consumului de droguri şi infecţiilor cu transmitere

sexuală, migraţia sporită, scăderea valorilor familiale condiţionează şi în continuare un pronostic

nefavorabil al infecţiei HIV/SIDA.



Pentru optimizarea sistemului de măsuri orientate la prevenirea derulării procesului epidemic prin

infecţia HIV/SIDA în Republica Moldova, de rînd cu consolidarea structurilor de asistenţă medicală

întru asigurarea accesibilităţii la diagnostic şi tratament, este necesar de a eficientiza procesul de

educare şi informare a populaţiei în scopul sporirii nivelului de cunoştinţe şi schimbare a atitudinii

faţă de problema infecţiei HIV/SIDA, inclusiv şi a comportamentului său. Cursurile predate în

ș coli, sensibile în aspect de gen, care promovează deprinderi de viaț ă/sănătate ar putea crea un

mediu protector pentru adolescenț i, oferindu-le atît cunoș tinț e ș i aptitudini practice pentru a ș ti

cum să prevină infecț ia HIV.



Succesul strategiei de combatere a infecţiei HIV/SIDA, a reducerii vitezei de răspîndire a acestei

maladii constă în măsuri de profilaxie focusate pe schimbarea comportamentului, formarea modului

sănătos de viaţă, terapia antiretrovirală, tratamentul ITS, tratamentul co-infecţiilor HIV/TB şi/sau

hepatite, asistenţa juridică şi socială în vederea respectării drepturilor omului inclusiv şi a

persoanelor infectate.



Implementarea activităţilor multisectoriale de control al tuberculozei conform Programelor

Naţionale de control a tuberculozei coordonate de ―Consiliul naţional de coordonare al programelor

naţionale TB/HIV‖, implementarea strategiilor DOTS şi DOTS Plus, recomandate de OMS,

perfecţionarea şi instruirea continuă a cadrelor au contribuit la stabilizarea indicatorilor

epidemiometrici. Totodată în pofida unor rezultate pozitive atinse pe parcursul implementării

Programelor există o serie de probleme, soluţionarea cărora va permite ameliorarea esenţială a

situaţiei epidemiologice prin tuberculoză, şi anume: rata înaltă a tuberculozei chimiorezistentă şi

asigurarea insuficientă cu cadre medicale pentru realizarea activităţilor programelor.



În acest context, în scopul prevenirii şi combaterii maladiilor social condiţionate se recomandă

următoarele acţiuni:



 Sporirea accesului populaţiei generale, în special a tinerilor de 15 – 24 ani din zonele

rurale ale ţării, la servicii de profilaxie, inclusiv Educaţie pentru deprinderi de viaţă în

şcoli şi servicii de consiliere şi testare voluntară şi confidenţială la HIV;

 Aplicarea măsurilor de tratament forţat la persoane bolnave de tuberculoză contagioasă

care se eschivează de la tratament;

 Asigurarea sprijinului social emigranţilor muncitori cu TBC indiferent de statutul său de

asigurare medicală;



77

Proiect 07.12.2011

 Ameliorarea serviciilor de control asupra infecţiei TBC în penitenciare (evaluarea,

îmbunătăţirea măsurilor administrative, de protecţie a ambianţei şi personale);

 Dezvoltarea capacităţilor de educare, informare şi comunicare a cadrelor din sistemul

medical, educaţional, public, social, militar cu privire la maladiile social condiţionate;

promovarea activităț ilor de comunicare pentru schimbarea comportamentului;

 Includerea educaț iei cu privire la deprinderi de viaț ă/mod sănătos de viaț ă în ș coli

pentru a oferi adolescenț ilor ș i tinerilor pregătire pentru a preveni maladiile social

condiț ionate;

 Eficientizarea utilizării tuturor surselor de difuzare a informaţiei corecte la capitolul

prevenirii răspîndirii maladiilor social condiţionate, întru diminuarea fenomenelor de

stigmă şi discriminare.

 Elaborarea strategiilor de asigurare a durabilităţii intervenţiilor, inclusiv prin preluarea

graduală a finanţării programelor de profilaxie şi combatere a HIV/SIDA şi TB din

bugetul de stat.









78

Proiect 07.12.2011









Obiectivul 7. Asigurarea durabilităţii mediului



1. Introducere



Abordarea problemelor de mediu în contextul atingerii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului

este imperativă în situaţia în care în Republica Moldova starea mediului ambiant se află la un nivel

destul de înalt de degradare în urma valorificării intensive a ecosistemelor naturale. Dezechilibrul

ecologic din Republica Moldova este o consecinţă a factorilor de nivel global – degradarea globală a

calităţii mediului, şi de nivel naţional – exploatarea iraţională a resurselor naturale, în special a

resurselor regenerabile. Cu toate că ariile protejate de stat pentru conservarea diversităţii biologice şi

terenurile acoperite cu păduri sînt în continuă creştere, progresul în extinderea ponderii populaţiei cu

acces la surse îmbunătăţite de apă şi canalizare este destul de lent. Mai mult, în condiţiile în care în

scopul prevenirii amplificării crizei economice vor fi reduse esenţial cheltuielile bugetare pentru

protecţia mediului înconjurător şi investiţiile capitale, durabilitatea mediului în Republica Moldova

ar putea fi pusă în pericol. Or, starea mediului înconjurător are un efect direct asupra sănătăț ii

oamenilor ș i din acest motiv protecț ia mediului înconjurator devine imperativă.



2. Tendinţele generale



Cu aproape două secole în urmă pădurile aveau o pondere de 30% din teritoriul actual al ţării. Cu

timpul fondul forestier a deţinut o pondere tot mai mică, înregistrînd cel mai scăzut nivel în anul

1945, după care teritoriul plantat cu păduri a fost în continuă creştere. În prezent ponderea pădurilor

pe teritoriul Republicii Moldova este mai mică de 11%. Republica Moldova este una din ț ările cu

cel mai mic procent de împadurire din Europa: România - 27%, Bulgaria - 30%, Portugalia - 37%

etc. Pădurile sînt repartizate extrem de neuniform: zona de nord – 7,2%, zona de centru – 13,5%,

zona de sud – 6,7%.



Ponderea ariilor naturale protejate de stat este mult mai mică decît cea a pădurilor. În 1998 reţeaua

de arii naturale protejate de stat alcătuia circa 66 467,3 ha, ceea ce constituia 1,96% din teritoriul

ţării, fiind una din cele mai mici din Europa. Acest indice s-a menţinut pînă la finele anului 2006

cînd ponderea ariilor naturale a crescut pînă la 4,65%. În anul 2007 în fondul ariilor naturale

protejate de stat au fost incluse 94705,5 ha de zone umede de importanţă internaţională 62. Ca urmare

suprafaţa totală a ariilor naturale protejate de stat s-a mărit de cel puţin două ori, atingînd 4,78% din

întreg teritoriul ţării.









62

În special, lacurile Prutului de Jos, Nistrul de Jos (raioanele Căuşeni, Ştefan Vodă) şi Unguri-Holoşniţa (raioanele

Ocniţa, Donduşeni, Soroca).



79

Proiect 07.12.2011

În acelaşi timp, condiţiile de viaţă ale unei părţi considerabile a populaţiei din Republica Moldova

nu sînt adecvate, deoarece accesul la infrastructura sanitară rămîne a fi limitat. Astfel, deşi în

creştere faţă de anul 2000 (37,8%), doar puţin mai mult de jumătate din populaţia ţării (53%) are

acces la sursele îmbunătăţite de apă. De asemenea, deşi în creşterea faţă de anul 2000 (31,8%), mai

puţin de jumătate de populaţie are acces la canalizare. Cel mai mare salt s-a produs în anul 2005

cînd după o evoluţie relativ uniformă a ponderii populaţiei cu acces la canalizare, aceasta a crescut

comparativ cu anul 2004 cu 11 puncte procentuale. Ponderea populaţiei cu acces la salubrizare este

şi mai redusă, crescînd neesenţial în ultimii opt ani – de la de la 41,1% în anul 2000 pînă la 45,9% în

anul 2008.



Caseta 13. Modificarea ţintelor pe mediu în contextul ODM



Cea mai mare parte a ţintelor în contextul Obiectivului de Dezvoltare a Mileniului pe mediu au fost revizuite în anul

2007, ca urmare a traversării primului prag intermediar în 2006. Singura ţintă care nu a suferit schimbări este cea

pentru asigurarea împăduririi, ponderea terenurilor acoperite cu păduri în anul 2006 fiind foarte aproape de ţinta

intermediară stabilită pentru acel an şi astfel, ţintele iniţiale pentru 2010 şi 2015 au fost considerate în continuare

relevante. În acelaşi timp, a avut loc creşterea vertiginoasă a ponderii ariilor protejate pentru conservarea diversităţii

biologice în anul 2006 (4,65%), astfel ca pe parcursul unui singur an au fost depăşite nu doar ţintele preliminare ale

ODM pentru anii 2006 şi 2010, cît şi ţinta finală pentru anul 2015, care constituia 2,4%. În acest context a fost luată

decizia ca pînă în anul 2015 să fie menţinută aceeaşi pondere de arii şi să nu fie permisă degradarea acestora.



Ţintele pentru majorarea ponderii populaţiei cu acces la surse sigure de apă au fost puţin ajustate, ţinînd cont de

posibilităţile actuale ale Republicii Moldova în materie de investiţii pentru sectorul respectiv. Totodată a fost

modificată sursa de date, fiind considerate mai precise datele furnizate de Centrul naţional ştiinţifico-practic de

medicină preventivă (CNŞPMP), decît cele de la Biroul Naţional de Statistică. În acelaşi timp, ţinta iniţială cu privire

la accesul populaţiei la salubrizare a fost supraevaluată, fiind necesar de a efectua ajustările de rigoare. Este

important de menţionat că în primul raport ODM au fost stabilite ţinte doar pentru indicatorul care ţine de

salubrizare, nefiind consideraţi indicatorii care ţin de accesul populaţiei la canalizare. Această omitere a fost evitată,

fiind stabilite ţintele de rigoare. Astfel, s-a decis de a stabili un scenariu optimist, reieşind din care fiecare gospodărie

care are acces la apeduct, va avea, de asemenea, un sistem adecvat de canalizare.







3. Analiza realizării ţintelor



Ţinta 1. Integrarea principiilor dezvoltării durabile în politicile şi programele ţării şi reducerea

degradării resurselor naturale, creşterea gradului de împădurire de la 10,3% în 2002 pînă la 12,1%

în 2010 şi pînă la 13,2% în 2015





Integrarea principiilor de dezvoltare durabilă în politicile şi programele ţării este o necesitate a

timpului, deoarece este important ca în soluţionarea problemelor economice din ţară să se ţină cont

de mediul înconjurător. Actualmente în Republica Moldova există un set de legi şi acte normative ce

reglementează direct relaţiile dintre mediu şi societate. Astfel, de rînd cu legislaţia şi documentele

de politici publice în domeniul mediului înconjurător, în multe legi, programe, din domeniul

economic, agrar, industrial cerinţele protecţiei mediului au început să fie treptat integrate.



Guvernul Republicii Moldova a recunoscut protecţia mediului drept una din priorităţile sale de

guvernare, integrînd acţiuni şi activităţi ecologice în politicile şi programele ţării, cum ar fi:

Programul de activitate a Guvernului, Strategia Naţională de Dezvoltare, Planul Naţional de acţiuni

în domeniul drepturilor omului, Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2020,

Strategia infrastructurii transportului terestru pe anii 2008-2017, Strategia de aprovizionare cu apă

şi de canalizare a localităţilor din Republica Moldova. Cu toate acestea principiile de protecţie a

mediului rămîn a fi slab reflectate în documentele de politici sectoriale.







80

Proiect 07.12.2011

În ceea e priveşte realizarea ţintei cu privire la împădurire, în anii 2007 şi 2008 situaţia nu s-a

schimbat semnificativ. Astfel în perioada 2005-2007 ponderea terenurilor acoperite cu pădure a fost

constantă, menţinîndu-se la nivelul de 10,7%. În anul 2008 ponderea acestora a crescut

nesemnificativ, constituind 10,9% din totalul terenurilor ţării, fiind îndeplinite lucrări de extindere a

suprafeţelor terenurilor acoperite cu vegetaţie forestieră pe terenuri degradate pe o suprafaţă de 7,5

mii ha. În general în perioada 2000-2008 gradul de împădurire a crescut doar cu 1 punct procentual.



Reieşind din creşterea lentă a gradului de acoperire a terenurilor cu păduri, putem presupune că

realizarea ţintei intermediare pe anul 2010, probabil, nu va fi realizată. La acest rezultat, mai puţin

pozitiv, va contribui inevitabil şi Programul de stabilizare şi relansare economică pe anii 2009-2011

care are menirea de a eficientiza cheltuielile bugetare pe fundalul crizei economice din ţară şi a

deficitului bugetar în creştere. Astfel, renunţarea în anii 2010-2011 a alocării mijloacelor de la

bugetul de stat direcţionate plantării pădurilor noi (fiind totodată asigurată menţinerea deplină a

plantaţiilor sădite) cu siguranţă va afecta realizarea ţintei intermediare pe anul 2010. Totodată, deşi

există mai multe şanse pentru realizarea ţintei finale pe anul 2015, finanţarea plantării pădurilor

urmînd să fie deblocată începînd cu anul 2012, posibilitatea sporirii gradului de împădurire cu mai

mult de două puncte procentuale în doar trei ani, nu pare o sarcină fezabilă. Totodată, realizarea

acestui obiectiv poate fi susţinută cu suportul Băncii Mondiale care oferă asistenţă financiară pentru

sporirea gradului de împădurire pe termen lung. De asemenea, cu suportul Băncii Mondiale vor fi

procurate reduceri de CO2 din plantările de păduri care au avut loc în perioada anilor 2002-2006.





Ţinta 2. Creşterea proporţiei ariilor protejate pentru conservarea diversităţii biologice de la 1,96 în

2002, la 4,65 % în 2010 şi pînă la 4,65 % în 2015



Evoluţia ponderii ariilor protejate de stat pentru conservarea diversităţii biologice a fost relativ

uniformă începînd cu anul 2000. După cinci ani în care această pondere a fost menţinută constantă,

în cele din urmă în anul 2006 s-a produs un salt, care a permis atingerea chiar a ţintei finale pe anul

2015. Sarcina ulterioară a Guvernului a fost de a menţine această pondere pînă în anul 2015.

Totodată, în anul 2007 ponderea ariilor protejate de stat pentru conservarea diversităţii biologice a

crescut din nou, atingînd nivelul de 4,76% (vezi Graficul 16). În rezultat, suprafaţa acestora s-a

mărit pînă la 161 182.1 ha, depăşind din nou ţinta revizuită (4,65%) prevăzută atît pentru anul 2010

cît şi pentru anul 2015.



Progresul semnificativ în realizarea acestui obiectiv implică necesitatea menţinerii pe termen mediu

a ariilor naturale

care sînt deja sub

protecţia statului şi

nepermiterii

degradării lor.

Astfel este

importantă creşterea

nu doar cantitativă,

ci şi calitativă a

ariilor respective,

deoarece declararea

unui teritoriu drept

arie protejată

implică după sine

efectuarea unui şir

de acţiuni aferente,

precum asigurarea



81

Proiect 07.12.2011

alocării resurselor financiare şi umane, asigurarea întreţinerii şi regimului de protecţie. Or, pe

parcursul mai multor decenii calitatea ariilor naturale s-a înrăutăț it. Cauzele principale de

degradare a biodiversităţii constau în: i) perturbarea echilibrului geoecologic general al

landşafturilor; ii) degradarea continuă a ecosistemelor naturale; iii) reducerea diversităţii specifice şi

sărăcirea biocenozelor; iv) degradarea fondului genetic al florei spontane şi a animalelor sălbatice;

iv) distrugerea căilor de migrare a animalelor sălbatice şi de dispersie a plantelor din flora spontană.

În plus, schimbările climatice observate au afectat diferite specii locale ale florei şi faunei, care, la

rîndul lor, au avut un impact semnificativ asupra compoziţiei ecosistemului şi degradării serviciilor

ecosistemului oferite locuitorilor locali.





Ţinta 3. Majorarea ponderii populaţiei cu acces la surse sigure de apă de la 38,5% în 2002 pînă la

59% în 2010 şi pînă la 65% în 2015



După o evoluţie relativ uniformă în ultimii ani a ponderii populaţiei cu acces la surse sigure de apă,

fiind în creştere doar cu circa 1 punct procentual anual, în anul 2008 acest indicator a crescut

semnificativ, cu şase puncte procentuale comparativ cu anul 2007. Astfel în anul 2008 ponderea

populaţiei cu acces durabil la surse de apă potabilă îmbunătăţite a constituit 53%, inclusiv 92,2% din

populaţia urbană şi 26,7% din populaţia rurală (vezi Graficul 17). Această creştere se datorează în

special implementării, cu susţinerea partenerilor de dezvoltare a ţării, a unor proiecte de construcţie

sau reabilitare a sistemelor de apă potabilă în cîteva localităţi ale ţării63.



În condiţiile în care în următorii ani ritmul de creştere a accesului populaţiei la surse sigure de apă

va fi similară cu cel din anul 2008, ţinta intermediară pe anul 2010 ar putea fi realizată. Totodată,

ţinînd cont de faptul

că în contextul

optimizării finanţelor

publice pentru

diminuarea

deficitului bugetar şi

prevenirea

amplificării crizei

economice vor fi

reduse considerabil

cheltuielile publice,

realizarea ţintei

intermediare va

depinde într-o

măsură considerabilă

de asistenţa

financiară oferită de

partenerii de dezvoltare a ţării. Astfel, Comisia Europeană susţine Republica Moldova în atingerea

acestui obiectiv prin alocarea a 45 milioane Euro pentru proiecte de alimentare cu apă şi canalizare.

Proiectul va asigura o mai bună direcţionare a implementării obiectivului privind aprovizionarea cu

apă şi epurarea apelor reziduale, precum şi îmbunătăţirea accesului populaţiei Republicii Moldova la

apă potabilă sigură pentru consum şi infrastructură de canalizare, în conformitate cu standardele UE

în domeniu. Susţinerea partenerilor de dezvoltare a ţării va putea contribui la lărgirea accesului

populaţiei la surse sigure de apă, deşi atingerea ţintei intermediare pe anul 2010, rămîne în

continuare problematică.



63

Activităţile de lărgire a accesului populaţiei la surse îmbunătăţite de apă sunt efectuate cu susţinerea Băncii Mondiale,

prin Fondul de Investiţii Sociale, Agenţiei Elveţiene de Cooperare Internaţională, Comisiei Europene şi Guvernului

Republicii Cehia.



82

Proiect 07.12.2011



Realizarea ţintei finale, în schimb, depinde de modul şi viteza revenirii economiei Republicii

Moldova şi acumularea veniturilor în bugetul public naţional care va permite asigurarea unui nivel

adecvat de cheltuieli publice pentru crearea şi reabilitarea infrastructurii, în general, şi construirea

apeductelor, în special. Atragerea asistenţei externe în acest context, este la fel importantă. Totodată,

realizarea ț intelor va depinde ș i de modalitatea în care Guvernul promovează măsuri de prevenire

a deficitului de apă. Raportul de Dezvoltare Umană 2009-2010 menț ionează că se poate anticipa că

în viitorul apropiat circa jumătate din teritoriul ţării, populaţia ei şi potenţialul ei economic se vor

confrunta cu riscul deficitului de apă.64 Vor fi necesare investiţii serioase pentru distribuirea egală a

apei disponibile; în caz contrar, dezvoltarea umană în multe regiuni ale Republicii Moldova va fi

ameninţată de necorespunderea dintre cererea de apă cu capacităţile de aprovizionare cu apă.





Ţinta 4. Majorarea ponderii populaţiei cu acces la canalizare îmbunătăţită de la 31,3% în 2002

pînă la 50,3% în 2010 şi 65% în 2015



O problemă importantă pentru populaţia ţării este cea de construcţie, dezvoltare şi reabilitare a

sistemelor centralizate de colectare a apelor uzate şi a staţiilor de epurare a acestora. Spre regret, din

cauza penuriei financiare, problema canalizării localităţilor nu este asigurată cu acelaşi volum de

finanţare ca şi alimentarea cu apă, progresul în extinderea accesului populaţiei la canalizare

îmbunătăţită fiind foarte lent.



Pe parcursul anului

2007 au fost

efectuate lucrări

pentru reparaţia şi

reconstrucţia

reţelelor de

canalizare în doar

11 localităţi şi

reparate staţii de

epurare a apelor

uzate în 7 localităţi.

În urma acţiunilor

întreprinse ponderea

populaţiei care are

acces durabil la

serviciile de

canalizare a

constituit 43,9% (vezi Graficul 19). În anul 2008 au fost executate lucrări pentru reparaţia a doar 29

km reţele de canalizare. În urma acţiunilor întreprinse în această perioadă, ponderea populaţiei care

are acces durabil la serviciile de canalizare a constituit 45,7%. Rezultatele obţinute în ultimii ani la

realizarea ODM în domeniul canalizării atestă faptul că ţintele pentru anii 2010 şi 2011 nu vor fi,

probabil, realizate. Totodată, proiectul Comisiei Europene pentru alimentarea cu apă şi canalizare va

contribui la menţinerea traiectoriei de creştere a acestui indicator.









64

Sirodoev I.G., Knight C.G., 2008: Vulnerability to Water Scarcity in Moldova: Likely Th reats for Future

Development (Vulnerabilitatea faţă de defi citul de apă din Moldova: Ameninţări probabile pentru dezvoltarea viitoare



83

Proiect 07.12.2011

Ţinta 5. Majorarea ponderii populaţiei cu acces la salubrizare de la 41,7% în 2002 pînă la 51,3%

în 2010 şi pînă la 71,8% în 2015





Aspectele ce ţin de salubrizare în Republica Moldova nu au avut suficientă atenţie pe parcursul

ultimilor ani. Majoritatea covîrşitoare a localităţilor rurale nu dispun de servicii publice de

salubrizare (cu excepţia celor de lîngă oraşele mari), funcţiile colectării şi transportării deşeurilor

fiind exercitate de către sectoarele specializate în cadrul întreprinderilor municipale de gestionare a

fondului de locuinţă, aprovizionare cu apă şi canalizare sau de gospodărie locativ-comunală.



Prin urmare, pe parcursul a mai multor ani ponderea populaţiei cu acces la salubrizare nu a suferit

modificări esenţiale.

Volumul populaţiei

care avea acces la

surse îmbunătăţite de

salubrizare în anul

2008 nu s-a schimbat

considerabil, fiind de

45,9%, comparativ

cu 45,4% în anul

2007 (vezi Graficul

18). Evoluţia lentă a

acestui indicator

sugerează că ţinta

intermediară pe anul

2010 ar putea să nu

fie realizată.

Totodată, ţinta finală

pe anul 2015 care pare destul de ambiţioasă pe fundalul extinderii modeste a accesului populaţiei la

salubrizare, ar putea la fel, să nu fie realizată.







4. Impactul politicilor asupra mediului



Analiza impactului politicilor publice asupra mediului este o activitate importantă, căreia nu i s-a

acordat suficientă atenţie în trecut. Doar începînd cu anul 2008 analiza impactului regulatoriu,

inclusiv într-o oarecare măsură asupra mediului înconjurător, a devenit obligatorie pentru autorităţile

publice care elaborează acte legislative şi normative65. Or, politicile publice anterioare, în special în

domeniul economic, nu ţineau cont în măsură adecvată de impactul pe care îl vor exercita asupra

mediului înconjurător, fiind concepute pentru a vedea în prim plan beneficiile de ordin economic.

De aceea este important de iniţiat aplicarea practicii internaţionale de efectuare a evaluării strategice

de mediu a documentelor de politici publice în conformitate cu Directiva 2001/42 privind evaluarea

strategică de mediu.



Pe de altă parte, autorităţile care activează în domeniul mediului înconjurător încearcă să

compenseze daunele asupra mediului prin formularea unor politici publice specifice în acest

domeniu. Astfel, Strategia dezvoltării durabile a fondului forestier naţional, aprobată în anul 2003 şi

care a fost luată în calcul în stabilirea ţintelor în contextul ODM, stabileşte ca în anul 2020 ponderea

65

Conform Legii nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de

întreprinzător, începînd cu 1 ianuarie 2008 proiectele de acte normative urmează să fie însoţite de analiza impactului de

reglementare.



84

Proiect 07.12.2011

terenurilor acoperite de pădure să atingă 15% din întreg teritoriul ţării. La fel de ambiţioase sînt

obiectivele Programului de alimentare cu apă şi de canalizare a localităţilor din Republica Moldova

pînă în anul 2015 şi ale Strategiei de alimentare cu apă şi canalizare a localităţilor Republicii

Moldova. De asemenea, în prezent, Ministerul Mediului şi Agenţia de Stat „Apele Moldovei‖

elaborează o serie de legi şi regulamente, care vor avea un impact semnificativ asupra conservării

biodiversităţii.66 Accesul la salubrizare a localităţilor din Republica Moldova este reglementat prin

Concepţia salubrizării localităţilor din Republica Moldova (Hotărîrea Guvernului nr. 486 din

02.05.2007) şi Planul de acţiuni cu privire la implementarea Concepţiei. Or, în pofida acestor

documente de politici, accesul populaţiei la salubrizare creşte extrem de lent.



Pădurile din ț ară sînt formate preponderent din specii de foioase (97,8%), speciile de răș inoase

constituind doar 2,2%. Aproximativ o jumătate din suprafaț a pădurilor revine stejaretelor, circa

12% - altor specii autohtone. În ultimii 50 de ani, suprafata pădurilor s-a majorat considerabil

datorită plantării salcametelor ș i răș inoaselor. Deș i suprafaț a totală a stejaretelor a crescut cu

18%, ponderea acestora în structura pădurilor s-a redus cu 13,6%. Astfel, peste o treime din

arboreturi sînt create din specii introduse artificial care nu se înscriu in ecosistemele naturale ale

Republicii Moldova, iar circa 90% din arboreturile de gorun ș i peste 60% din arboreturile de stejar

provin din lăstari de generaț iile II-IV. Din aceste considerente, starea de vegetaț ie a ultimelor ș i

rezistenț a lor la factorii biotici ș i abiotici nefavorabili sînt foarte reduse. Plantarea speciilor

nespecifice climatului autohton, precum ș i întreț inerea necorespunzătoare a culturilor silvice,

nerespectarea cuvenită a îndrumărilor tehnice în cadrul lucrărilor de gospodărire a arboretelor,

creș terea volumului tăierilor ilicite sînt unele din acele cauze care au contribuit la degradarea

pădurilor. Astfel, majoritatea pădurilor necesită lucrări urgente de reconstrucț ie ecologică, în

special de ameliorare ș i refacere a structurii ș i compoziț iei lor, în corespundere cu potenț ialul

staț ional.



În ceea ce priveşte ariile naturale protejate de stat, acţiunile întreprinse de Guvern în acest sens au

avut menirea de a restabili la un nivel optim diversitatea biologică şi peisagistică, fiind elaborate şi

implementate măsurile adecvate pentru protecţia şi conservarea ariilor naturale în conformitate cu

cerinţele internaţionale. Acţiunile de protecţie şi conservare a diversităţii biologice care sînt

reglementate de Strategia Naţională şi Planul de acţiuni în domeniul conservării diversităţii

biologice (Hotărîrea Guvernului nr. 112-XV din 27.04.2001) şi încă 11 legi din domeniu, inclusiv şi

o lege specială – Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538 din 25.02.1998, care

include toate obiectele şi complexele cu statut de protecţie, au fost realizate cu succes. În continuare,

însă rămîne de asigurat menţinerea acestor arii naturale demarcate la nivelul adecvat.



Totodată formele cele mai avansate, cu mari posibilităţi de valorificare a resurselor locale în opera

de protejare a patrimoniului natural ș i cultural sînt Parcurile Naț ionale ș i rezervaț iile biosferice.

În Republica Moldova crearea parcurilor naț ionale ș i rezervatiilor biosferice, care sînt foarte

raspîndite în Europa ș i în întreaga lume, se află la un stadiu incipient. Aceste categorii superioare

de arii protejate trebuie înființ ate ș i în Republica Moldova, inclusiv în baza rezervatiilor

ș tiintifice existente.



Alte formă eficientă pentru conservarea diversităţii biologice este crearea Reţelei ecologice

naţionale şi conştientizarea publicului larg despre importanţa patrimoniului naţional. Prin extinderea

reţelei de arii protejate pînă la 10% din teritoriul ţării se poate asigura protecţia a 50% din totalul de

specii care reflectă biota ecosistemelor. Dezechilibrul ecologic, situaț ia socioeconomică actuală,

exploatarea intensivă si extensivă a resurselor naturale ș i a întregului spaț iu vital al ț ării impun

urgentarea identificării, recunoaș terii ș i dezvoltării Reț elei ecologice naț ionale, care ar cuprinde

reț eaua tuturor ariilor protejate, geosistemele ș i ecosistemele reprezentative naturale, care s-au

66

Legea cu privire la Protecţia Mediului, Legea cu privire la Deşeuri, Legea cu privire la Ape, care urmează să

înlocuiască vechiul Cod al Apelor.



85

Proiect 07.12.2011

pastrat în diferite regiuni landsaftice ale ț ării. Crearea Parcurilor Naț ionale ș i rezervaț iilor

biosferice, ș i a Reț elei ecologice naț ionale se înscrie prevederile Conventiei cu privire la

diversitatea biologică de la Rio de Janeiro, ratificată de către Republica Moldova în anul 1995.



Calitatea apei potabile, utilizată de circa o jumătate din populaț ie ț ării, este nesatisfăcătoare, avînd

impact negativ asupra sănătăț ii umane (vezi caseta 14). O altă problemă constă în distribuirea

surselor de apă subterană pe teritoriul ț ării. În prezent în Republica Moldova se exploatează peste

4000 de sonde arteziene ș i circa 150 000 de fîntîni ș i izvoare din stratul acvifer freatic.

Repartizarea resurselor de apă subterană pe teritoriul republicii este neuniformă, cea mai mare parte

a lor fiind concentrată în luncile fluviului Nistru ș i rîului Prut. Pe măsura îndepărtării de aceste

rîuri, alimentarea cu apă a orizonturilor acvifere subterane scade. Gradul de regenerare a resurselor

acvatice este de 11% anual, ceea ce este insuficient pentru a mentine ciclul acestor resurse la un

nivel stabil. Ț inînd cont de faptul că în Republica Moldova foarte frecvent sînt secete, debitul

resurselor acvatice se reduce substanț ial, ceea ce se răsfrînge negativ asupra necesităţilor

consumului de apă în ansamblu. Gradul de asigurare cu apă potabilă este neuniform după teritoriu:

valoarea medie a debitului descreș te semnificativ de la nord spre sud. Consumul mediu zilnic

individual de apă potabilă pe republică este de 163 litri, ceea ce este mai puț in ca în majoritatea

statelor din Europa Centrală ș i de Sud (255 litri/persoană) ș i cu mult în urma statelor occidentale

(300 litri/persoană). De remarcat faptul că în multe localităț i din sudul Republicii Moldova acest

indicator nu depăș eș te 20 litri/persoana.



Programul de stabilizare şi relansare economică care conţine acţiuni de reducere şi eficientizare a

cheltuielilor publice în contextul prevenirii amplificării crizei economice, va afecta în acelaşi timp

realizarea cîtorva ţinte din cadrul acestui obiectiv. Astfel reducerea cheltuielilor pentru plantarea

pădurilor va afecta inevitabil atingerea obiectivului de sporire a gradului de împădurire. Totodată,

redistribuirea cheltuielilor publice de la investiţii capitale spre sfera socială pentru susţinerea

categoriilor vulnerabile ar putea tergiversa construcţia apeductelor, a sistemelor de canalizare şi

salubrizare şi ar încetini extinderea accesului populaţiei la infrastructura sanitară. Or, în acest

context suportul partenerilor de dezvoltare a ţării va fi crucial.









86

Proiect 07.12.2011

Caseta 14. Utilizarea apei poluate în Republica Moldova



În Republica Moldova circa 2 milioane de oameni utilizează în consumul zilnic apă poluată. Lipsa apei potabile în

gospodariile oamenilor este cauzată de starea deplorabilă a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitățile

urbane, dar și de inexistența apeductelor la sate. Circa 50% din numărul total al locuitorilor țării consumă apă

poluată. În opt din zece fîntîani și izvoare apa nu corespunde normativelor sanitare.



Lipsa apei potabile de bună calitate, reprezintă un risc de răspîndire a infecţiei. De fapt, există o corelaţie directă între

frecvenţele maximale ale maladiilor diareice şi salmonelozei şi cele mai călduroase luni ale anului și toată populaţia

şi, în special, copiii se afl ă în grupul de risc în timpul acestei perioade. Consumul zilnic al apei poluate pune în

pericol starea sănătații, în special, a persoanelor în vîrstă, a invalizilor și a copiilor. Aceasta sporeşte şi mai mult

riscurile cauzate de deficitul deja simţitor de apă în unele părţi ale ţării, în special în regiunea de Sud .



Pe zi ce trece calitatea apei din fîntîni se înrăutățește. Nici apa din apeduct nu corespunde normelor în vigoare. Din

cauza avariilor, a sistărilor în procesul de alimentare, se creeaza condiții pentru dezvoltarea bacteriilor patogene în

țevi. Ca rezultat, apa se contaminează. Analiza datelor arată că indicii chimici, sanitari şi microbiologici care descriu

calitatea apei în fîntîni s-au micşorat brusc în ultimii 6 ani. În 2003, 82.0% din fîntînile cu apă potabilă nu

corespundeau standardelor sanitare. Acest procent a crescut pînă la 84.8% în anul 2008. Dacă această tendinţă va

continua, ne putem aştepta că în următorii 5 ani cota fîntînilor cu apă care nu corespunde standardelor va atinge

86.7%. De asemenea, Investigațiile Centrului Național Științifico-Practic de Medicină Preventivă au constatat

înrăutăţirea indicilor microbiologici pentru acest tip de apă, procentul apei a cărei calitate este nesatisfăcătoare a

crescut de la 30.0% până la 38.4% în 2008. În cazul continuării acestei tendinţe, procentul de apă, care nu

corespunde standardelor microbiologice, poate ajunge la 44.1% în 2012.

În aceste condiții s-a dublat morbiditatea în urma maladiilor cauzate de poluarea apei. Circa 80% din maladiile legate

de calitatea nesatisfacatoare a mediului sînt provocate de poluarea excesivă a apei potabile și doar 20% - de ceilalți

factori de mediu. Din cauza calității apei, speranța de viață a fiecarui sătean se reduce cu 4-5 ani.



În al doilea rînd, populaţia rurală (în jur de 60% din total) depinde cu mult mai mult de furnizarea necentralizată a

apei decît populaţia urbană. Astfel, declinul în calitatea apei, menţionat anterior, va lovi într-un mod disproporţional

locuitorii din mediul rural. Nu mai puţin important este faptul că unul din grupurile cele mai vulnerabile la bolile

intestinale sunt copiii şi, datorită acestui fapt, copiii de la sate vor fi afectaţi în mod deosebit. Aceasta este o

perspectivă foarte îngrijorătoare, pentru că există riscul unui impact advers asupra dezvoltării umane, precum şi

asupra oportunităţilor educaţionale şi de muncă pentru aceşti copii. Sănătatea proastă poate devia resursele

gospodăriilor casnice pentru tratament medical în locul asigurării educaţiei necesare, care, în mod implicit, înseamnă

şi oportunităţi mai bune de angajare şi standarde mai înalte de viaţă în viitor. Acest impact, de asemenea, poate fi

amplificat şi mai mult de incidenţa mai înaltă a sărăciei printre gospodăriile casnice rurale decât printre cele urbane.

O soluție reușită pentru ieșirea din impas ar fi implementarea proiectelor de imbunătățire a calității apei, dar și

conștientizarea de către populație a riscurilor la care se expune în momentul aruncării deșeurilor în locurile

neautorizate.



Sursa: Raportul Naţional de Dezvoltare Umană în Moldova 2009 – 2010, Schimbările Climatice în Republica

Moldova, Impactul socio-economic şi opţiunile de politici pentru adaptare









5. Concluzii şi recomandări



Gradul de realizare a ţintelor în contextul Obiectivului de Dezvoltare a Mileniului care ţine de

durabilitatea mediului diferă. Extinderea ariilor protejate de stat a depăşit chiar sarcina pe 2015, iar

gradul de împădurire este în creştere şi ar putea ajunge la nivelul stabilit în ţinta finală pe anul 2015.

În acelaşi timp, indicatori importanţi care reflectă atît starea mediului cît şi sănătatea populaţiei, cum

sînt accesul la apă, canalizare şi salubrizare au o evoluţie mai lentă, astfel că riscul nerealizării

ţintelor pe anii 2010 şi 2015 este foarte sporit. Activităţile pe termen scurt şi mediu pe care urmează

să le realizeze Guvernul, cu suportul societăţii civile şi a partenerilor de dezvoltare a ţării în

contextul atingerii obiectivelor stabilite trebuie să fie orientate spre păstrarea rezultatelor pozitive

realizate şi amplificarea eforturilor pentru atingerea celorlalte ţinte. În acest context este necesar de

eliminat acele bariere care stau în calea realizării ţintelor şi de asigurat ca schimbările realizate să nu

fie doar în plan cantitativ, dar şi calitativ.



87

Proiect 07.12.2011



În ceea ce priveşte ariile naturale protejate de stat, analiza sistemului acestor teritorii prin prisma

corespunderii criteriilor de integrare, extindere şi distribuire spaţială evidenţiază faptul că fondul

ariilor naturale protejate de stat nu este lipsit şi de lacune serioase. În primul rînd ariile protejate au

o repartizare neuniformă în teritoriul ţării67. Un alt neajuns este suprafaţa mică (deşi în creştere) a

rezervaţiilor, din care cauză ele nu pot asigura o vitalitate eficientă a populaţiilor speciilor

periclitate. În aceste condiţii speciile periclitate sînt lipsite de posibilitatea de a restabili efectivul

numeric al populaţiilor, de a diversifica structura de vîrstă şi sex a indivizilor din populaţie, şi ca

urmare, eficienţa managementului ariei protejate este nesatisfăcătoare.



De asemenea caracteristic pentru reţeaua de arii naturale protejate de stat este faptul, că majoritatea

obiectelor sînt amplasate în sectorul silvic, ceea ce reprezintă 15,3% din suprafaţa fondului forestier

şi circa 17% din păduri. Din aceste considerente sînt necesare măsuri de raportare a amenajamentului

silvic (suprafaţa, parcela, ocoale şi întreprinderi silvice) la cerinţele Legii privind fondul ariilor naturale

protejate de stat, de excludere a unor suprafeţe care nu corespund scopului de conservare (plantaţii de

nucifere, de arbori şi arbuşti fructiferi, salicacee, terenuri arabile etc), de definitivare (pentru unele

obiecte) a scopului şi obiectivelor conservării şi respectiv a elaborării unui plan de management

adecvat.



În ceea ce priveşte accesul populaţiei la infrastructura sanitară, pentru atingerea ţintelor incluse în

Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, ţinînd cont de faptul că alocările de la bugetul de stat sînt

insuficiente, problema principală a autorităţilor centrale de specialitate şi a autorităţilor

administraţiei publice locale rămîne a fi luarea de măsuri concrete pentru atragerea mijloacelor

financiare externe necesare pentru construcţia noilor sisteme de alimentare cu apă şi de canalizare

întru asigurarea populaţiei republicii cu servicii calitative şi stabile şi asigurarea accesului permanent

al majorităţii locuitorilor republicii la apă potabilă calitativă.



În domeniul alimentării cu apă a localităţilor urbane este imperativă menţinerea acestor sisteme de

alimentare cu apă existente în limitele capacităţilor de proiect. În primul rînd este necesară

soluţionarea problemelor privind exploatarea lor raţională, în aşa mod, încît sistemele să poată trece

la autofinanţare, la preţuri acceptate de populaţie, la nivelul respectiv de prestare a serviciilor şi

veniturilor reale, ceea ce va da posibilitate la accesul neîntrerupt al consumatorilor la apă potabilă.



Totodată, pe parcursul următorilor ani, datorită insuficienţei resurselor financiare, alimentarea cu

apă a unor localităţi rurale ar putea rămîne la nivelul alimentării cu apă din surse descentralizate,

sisteme centralizate fiind construite doar în localităţile, în care sănătatea populaţiei este supusă deja

unui risc sporit din cauza insuficienţei apei potabile sau a calităţii proaste a acesteia. Reieşind din

problemele care ar putea periclita realizarea ţintelor ODM pe mediu, sînt recomandate următoarele

acţiuni principale:



 Inventarierea şi paşaportizarea potenţialului fondului existent de arii naturale protejate de

stat;

 Introducerea politicilor noi bazate pe abordarea integrată a peisajului în vederea protecţiei

biodiversităţii în cadrul schimbărilor climatice;

 Crearea Parcurilor Naț ionale, rezervaț iilor biosferice ș i a Reț elei ecologice naț ionale;

 Elaborarea strategiilor de majorare a rezistenţei şi elasticităţii ecosistemelor;





67

Zona de centru are o cotă mai mare de arii naturale protejate decît nordul şi, mai ales, sudul şi estul ţării. Totodată ele

sînt spaţial izolate şi lipsesc coridoarele de conexiune (migraţie) între ele, ceea ce duce la o izolare şi degradare

genetică a speciilor acestor teritorii.





88

Proiect 07.12.2011

 Crearea unor noi centre de conservare a biodiversităţii, care ar monitoriza şi ar întreprinde

acţiuni imediate de protecţie a biodiversităţii în starea ei naturală;

 Asigurarea menţinerii pădurilor plantate la un nivel adecvat;

 Reconstrucț ia ecologică a pădurilor, în special ameliorarea ș i refacerea structurii ș i

compoziț iei lor, în corespundere cu potenț ialul staț ional;

 Atragerea asistenţei externe pentru extinderea accesului populaţiei la surse îmbunătăţite de

apă şi canalizare;

 Ajustarea sistemelor actuale de aprovizionare cu apă la necesităţile curente ale economiei

naţionale cu scopul diminuării pierderilor de apă în reţeaua de transportare şi în dispozitivele

de irigare;

 Aprobarea şi implementarea Legii cu privire la salubrizare care prevede instituirea serviciilor

de salubrizare a localităţilor şi plăţile pentru efectuarea acestui serviciu.









89

Proiect 07.12.2011









Obiectivul 8. Crearea parteneriatului global pentru dezvoltare



1. Introducere



Pentru o ţară în proces de tranziţie cum este Republica Moldova, crearea parteneriatelor pentru

dezvoltare este indispensabilă pentru atingerea unui nivel de viaţă înalt pentru toată populaţia şi

integrarea ţării în structurile europene şi internaţionale. Aceasta presupune, pe de o parte, cooperarea

constantă a tuturor naţiunilor în realizarea primelor şapte ODM, iar pe de altă parte, solicită

realizarea unor progrese în alte domenii importante, dar care nu au fost acoperite de celelalte

obiective, cum ar fi comerţul exterior, sistemul financiar, infrastructura de transport şi de

telecomunicaţii, deservirea datoriei externe şi altele. Dezvoltarea acestor domenii diverse nu este

omogenă. În pofida percepţiei răspîndite despre Republica Moldova drept un stat agrar, sectorul de

telecomunicaţii se extinde vertiginos, urmat de sectorul financiar, astfel punînd bazele unui sistem

terţiar durabil. Totodată, infrastructura transporturilor rămîne a fi în condiţii neadecvate, iar

comerţul exterior continuă a fi puţin diversificat în materie de geografie a exporturilor şi gamă de

produse exportate.





2. Tendinţele generale



Volumul comerţului exterior al Republicii Moldova este în continuă creştere. Totodată, ţinînd cont

de specificul economiei ţării, care în mare parte este bazată pe consum, volumul importurilor care

satisfac cea mai mare parte a consumului a crescut în ultimii ani cu ritmuri mai rapide decît cel al

exporturilor. Astfel, în ultimii nouă ani deficitul balanţei comerciale a crescut de peste 10 ori. În

ceea ce privesc investiţiile străine directe, volumul net al acestora a fost în continuă creştere, deşi cu

ritmuri mult mai lente decît remitenţele. Astfel investiţiile străine directe în raport cu PIB s-au

majorat de circa trei ori în ultimii zece ani, de la 4,4% în anul 1998 pînă la 11,8% în anul 2008.





Caseta 15. Modificarea ţintelor în contextul creării parteneriatelor pentru dezvoltare



Primul raport ODM, elaborat în anul 2004 a stabilit două sarcini distincte în contextul acestui obiectiv: (i) elaborarea

şi implementarea strategiilor pentru tineret şi (ii) edificarea societăţii informaţionale. Cu toate că aceste două aspecte

sînt importante pentru dezvoltarea Republicii Moldova pe termen lung, angajamentele internaţionale în contextul

acestui Obiectiv de Dezvoltare a Mileniului abordează un spectru mai vast de probleme, care sînt foarte actuale

pentru Republica Moldova. În acest context, în anul 2007 au fost introduse ţinte specifice pe cîteva dimensiuni

importante, dar neabordate în celelalte obiective. Astfel Obiectivul de Dezvoltare a Mileniului care ţine de crearea

parteneriatelor globale pentru dezvoltare a fost ajustat la angajamentele asumate pe plan internaţional, fiind

completat cu ţinte generale şi specifice în domeniul comerţului exterior şi investiţiilor, sectorului financiar, datoriei

externe, deschiderii terestre şi politicii medicamentului.







În ceea ce priveşte dezvoltarea sectorului financiar, care este constituit din sectoarele bancar şi non-

bancar, evoluţia acestuia pe parcursul ultimilor ani nu este omogenă. Sistemul financiar al

Republicii Moldova este dominat de sectorul bancar, ceea ce este caracteristic ţărilor în curs de

dezvoltare. Intrarea în anul 2006 a operatorilor străini pe piaţa bancară a determinat intensificarea

concurenţei în acest sector. Începînd cu anul 2002 sectorul bancar înregistrează o îmbunătăţire a

indicatorilor de activitate, fiind afectat, totodată, în 2009, odată cu amplificarea crizei economice în



90

Proiect 07.12.2011

Republica Moldova. Sectorul non-bancar are o evoluţie mai lentă, fiind caracterizat prin ritmuri

scăzute de creştere.



În ceea ce priveşte problema datoriei externe, aceasta a apărut în Republica Moldova la mijlocul

anilor 90 şi s-a agravat după criza financiară regională declanşată în anul 1998. La începutul

procesului de tranziţie, în anul 1991, Republica Moldova nu avea datorii externe, dar către finele

anului 2000 datoria externă totală a constituit 133% din PIB, iar datoria de stat externă circa 60,4%

din PIB. Pe parcursul ultimilor ani, Guvernul Republicii Moldova a întreprins eforturi susţinute

pentru deservirea datoriei externe, aceasta fiind redusă pînă la 67,5% şi 12,9% respectiv în 2008.

Totodată criza economică din Republica Moldova care a condus la necesitatea negocierii unor

credite cu partenerii de dezvoltare a ţării va conduce la sporirea poverii datoriei externe.



În crearea parteneriatului pentru dezvoltare un rol considerabil îl au tinerii68. Transformările sociale

din anii 90 au oferit mai multe oportunităţi tinerilor, care în virtutea vîrstei şi a potenţialului lor

creativ au mai multe posibilităţi de a valorifica avantajele unei democraţii autentice ale economiei

bazate pe libera iniţiativă şi orientarea europeană a ţării noastre. Totodată, tranziţia lentă a ţării spre

o economie de piaţă nu permite valorificarea deplină a oportunităţilor existente.



Asigurarea deschiderii terestre este la fel importantă în procesul de globalizare, care tot mai mult ia

amploare în ultimii ani. Cu toate că Republica Moldova se află la hotarul dintre estul şi vestul

Europei, calitatea infrastructurii drumurilor nu permite valorificarea deplină a beneficiilor amplasării

geografice şi tergiversează transformarea ţării într-un „hub‖ regional. Republica Moldova îşi

propune să soluţioneze problema închiderii terestre prin modernizarea infrastructurii de transport şi

vamale. În acest context este necesară dezvoltarea în continuare a infrastructurii de transport terestru

şi aerian, îmbunătăţirea magistralelor rutiere şi feroviare internaţionale şi ridicarea capacităţilor de

trafic ale sistemului vamal.



Nivelul decent de trai al populaţiei în general şi accesul la mărfuri şi servicii de calitate şi la preţ

rezonabil sînt indispensabile pentru asigurarea unei dezvoltări durabile a societăţii. Accesul

populaţiei la medicamente la preţ acceptabil reprezintă unul din elementele siguranţei şi sănătăţii

populaţiei. În asigurarea populaţiei cu medicamente esenţiale un rol primordial i se atribuie prezenţei

legale a medicamentului pe piaţa farmaceutică şi accesului fizic al medicamentelor, care actualmente

diferă dintre zonele urbane şi cele rurale, populaţia din cele din urmă avînd un acces mai limitat la

medicamente.



În ceea ce privesc tehnologiile informaţionale şi de comunicare (TIC), care reprezintă al şaselea

component din acest ODM, în ultimii ani Republica Moldova a înregistrat progrese considerabile în

aplicarea acestora. În doar opt ani penetrarea cu tehnologiile informaţionale şi de comunicare a

crescut vertiginos, ponderea sectorului TIC în PIB constituind circa 10 %. Această cifră este

considerabil mai mare decît în alte ţări din regiune şi mult mai mare decît media Uniunii Europene.

Republica Moldova a reuşit să ocupe locul patru între ţările Comunităţii Statelor Independente, fiind

avansată de Rusia, Ucraina şi Bielorus la capitolul dezvoltării structurii informaţionale şi a indicilor

de „pregătire electronică69.









68

Tinerii reprezintă categoria populaţiei cuprinsă cu vîrsta între 15 şi 24 ani constituie circa 10% din totalul populaţiei în

Republica Moldova.

69

Conform Raportului UIT „Measuring the Information Society‖, care prezintă datele privind gradul dezvoltării

informaţionale în 183 de ţări ale lumii, Republica Moldova se plasează pe locul 68, în categoria ţărilor cu nivel mediu al

Indicelui de Oportunitate (IO TIC) (în anul 2007, Republica Moldova deţinea locul 83-lea). Apreciabilă este rata medie

anuală de creştere a IO TIC, conform căreia Moldova deţine locul 28 (în anul 2007, RM deţinea locul 35).



91

Proiect 07.12.2011

3. Analiza realizării ţintelor





Ţinta 1. Dezvoltarea în continuare a unui sistem comercial şi financiar transparent, baza pe reguli,

previzibil şi non-discriminatoriu, prin promovarea exporturilor şi atragerea investiţiilor



În contextul acestei ţinte Guvernul şi-a asumat angajamentul de a realiza ritmuri de creştere a

exporturilor de mărfuri şi servicii de 10-15% anual şi de a diversifica sortimentul producţiei exportate

şi pieţele de export şi sporirea nivelului de valorificare a beneficiilor regimului de comerţ preferenţial.

De asemenea Guvernul s-a angajat să asigure operarea unui cadru normativ şi instituţional favorabil

dezvoltării sectorului financiar, inclusiv accesului instituţiilor financiare străine pe piaţa locală, pentru

a stimula concurenţa şi a oferi un spectru de produse şi servicii mai accesibile atît pentru persoanele

fizice, cît şi pentru persoanele juridice.



În contextul facilitării comerţului exterior şi în special diversificării geografiei şi gamei de exporturi

Guvernul s-a integrat începînd cu anul 2000 în diverse structuri europene şi internaţionale,

principalele fiind Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), Acordul de liber schimb al

comunităţii europene (CEFTA) şi altele. De asemenea Republica Moldova a obţinut Preferinţele

Comerciale Autonome (PCA) din partea Uniunii Europene, astfel fiind extinsă gama de produse

exportate şi stabilite condiţii mai avantajoase de export în ţările UE (decît în sistemul precedent,

Sistemul Generalizat de Preferinţe – GSP Plus). Noua dimensiune a relaţiilor comerciale dintre

Republica Moldova şi UE a condiţionat necesitatea creării unui mecanism de distribuire a cotelor la

produsele originare din Republica Moldova pentru care au fost stabilite contingente tarifare70.

Totodată valorificarea cotelor oferite în cadrul PCA nu este deplină. De asemenea, în ceea ce

priveşte acordurile de liber schimb pe parcursul ultimilor ani au avut loc schimbări atît în termeni

reali cît şi relativi în ce priveşte volumul şi structura schimburilor comerciale efectuate în baza

acestor acorduri, fapt indicat de diminuarea ponderii acestora în totalul tranzacţiilor internaţionale

ale ţării (în 2006 acestea reprezentau 53,6% iar în 2008, doar 36,8%).



Dacă cu cîţiva ani în urmă principala piaţă de desfacere pentru produsele moldoveneşti erau ţările

din CSI, în ultimul timp se observă o tendinţă de reorientare a exporturilor spre piaţa Uniunii

Europene. Astfel dacă în anul 2007 ponderea exporturilor către UE (27) şi CSI în total exporturi a

constituit 50,6% şi 41% respectiv, în anul 2008 această pondere a fost în creştere în favoarea ţărilor

europene, reprezentînd 51,5% şi 39,2% respectiv. Totodată, toate aceste oportunităţi, precum şi cele

oferite prin prisma acordurilor de liber schimb semnate cu statele membre ale CSI, nu sînt suficient

valorificate de către agenţii economici din ţară. Mai mult, criza financiară mondială, însoţită de

contractarea cererii agregate de consum a condus la diminuarea comerţului exterior al Republicii

Moldova. Astfel, dacă în anii 2006 şi 2007 ponderea exporturilor în PIB a constituit 30,9% şi 30,3%

respectiv, în anul 2008 exporturile reprezentau doar 26,2% din PIB. Deficitul balanţei comerciale în

raport cu PIB, la fel a fost în creştere, de la - 48,2% în 2006 pînă la - 54,4% în raport cu PIB în anul

2008 (vezi Graficul 20). Contractarea exporturilor în primele nouă luni ale anului 2009 cu 25,1%,

indică asupra faptului că la acest capitol realizarea ţintelor a fost subminată de criza financiară

mondială. Totodată, odată cu revenirea economiei mondiale din criză, comerţul exterior al

Republicii Moldova se va intensifica.









70

Hotărîrea Guvernului nr.262 din 7 martie 2008 „Privind administrarea cotelor tarifare la exportul mărfurilor în

Uniunea Europeană‖. Grupurile de produse pentru care, potrivit Regulamentului UE, au fost stabilite cote sînt: carnea,

produsele lactate, ouăle de pasăre, grîul, orzul, porumbul, zahărul alb şi vinul din struguri cu o concentraţie alcoolică ce

nu depăşeşte 15%. Devenind beneficiar al Preferinţelor Comerciale Autonome în relaţiile economice cu Uniunea

Europeană. Republica Moldova este unica ţară din spaţiul C.S.I. care atinge un asemenea nivel de cooperare cu Uniunea

Europeană.



92

Proiect 07.12.2011

Sistemul bancar a fost în ascensiune în parcursul ultimilor ani. Activele totale ale sistemului bancar

doar în 2008 au sporit cu 22,3% faţă de 2007. Pe piaţa bancară a Republicii Moldova actualmente

activează 15 bănci comerciale (o bancă a falimentat în anul 2009), dintre care cu capital străin

integral sînt 3 bănci.

Cu toate că sistemul

bancar a fost în

continuă dezvoltare

şi creştere, oferta

propusă de către

băncile din

Republica Moldova

nu este suficient de

accesibilă pentru o

mare parte din

populaţia Republicii

Moldova. Deşi

justificate prin

nivelul înalt al

inflaţiei din ultimii

doi ani, ratele înalte

ale dobînzilor la credite (20,96% pentru creditele în moneda naţională şi 12,02% pentru cele în

dolari SUA) nu permit accesul unei mari parţi a ÎMM la aceste resurse financiare. Mai mult, cu

excepţia cîtorva linii speciale de creditare deschise de către BERD în cîteva bănci comerciale,

sistemul bancar din Republica Moldova oferă un procent infim de credite pe termen lung71. Criza

financiară mondială a condus la sporirea reticenţei sectorului bancar în acordarea creditelor şi

protejarea acestora prin menţinerea unor rate înalte a dobînzilor la credite, chiar pe fundalul deflaţiei

şi reducerii repetate de către Banca Naţională a ratei dobînzii de bază şi a rezervelor obligatorii

pentru băncile comerciale.



În acelaşi timp, trebuie de menţionat că piaţa valorilor mobiliare este slab dezvoltată şi nu a devenit

o sursă principală de atragere a investiţiilor în economia ţării. Piaţa de asigurări în Republica

Moldova la fel nu este suficient dezvoltată. La moment există circa 33 de companii de asigurări (un

număr impunător pentru o ţară ca Republica Moldova) care după standardele internaţionale sînt

foarte mici, deoarece au un nivel scăzut de capitalizare. Ponderea primelor de asigurare în PIB în

ultimii ani a crescut nesemnificativ de la 1,27% în anul 2006 pînă la 1,33 în anul 2008. Această

performanţă plasează piaţa de asigurări a Republicii Moldova la nivelurile inferioare de dezvoltare

în rîndul ţărilor din Europa de Sud-est.





Ţinta 2. Soluţionarea problemei închiderii terestre a Republicii Moldova, prin modernizarea

infrastructurii de transport şi vamale



În contextul realizării acestei ţinte Guvernul s-a angajat să asigure: (i) capacitatea de trafic a

arterelor rutiere internaţionale – 10.000 de unităţi de transport rutier zilnic; (ii) ponderea investiţiilor

în sectorul de transporturi în total investiţii publice – 20%; (iii) ponderea investiţiilor în dezvoltarea





71

Doar în 2008 BERD a decis acordarea suportului sistemului unor bănci pentru lărgirea gamei de produse financiare

oferite, inclusiv finanţarea de credite ipotecare, linii de credite pentru întreprinderile mici şi mijlocii, credite de consum,

linii de credite pentru eficienţa energetică, finanţarea de leasing, facilităţi de garanţii, împrumuturi sindicalizate,

împrumuturi subordonate şi investiţii de capital.





93

Proiect 07.12.2011

transportului aerian şi naval în total investiţii în transport – 35%; (iii) capacitatea de trafic a

posturilor vamale – în medie 1.000 unităţi de transport rutier zilnic pentru fiecare post vamal rutier.



Problema închiderii

terestre a fost parţial

soluţionată prin

construcţia şi

deschiderea în anul

2009 a portului de la

Giurgiuleşti.

Totodată în

perspectiva creşterii

esenţiale a

volumului

comerţului extern,

capacităţile portului

pot fi insuficiente.

Cu toate că

Republica Moldova

a obţinut acces la o porţiune foarte mică de litoral dunărean, ea poate fi considerată o ţară închisă

terestru şi cu relativ puţine oportunităţi pentru expansiunea comercială internaţională.



Ponderea investiţiilor în sectorul de transporturi în total investiţii publice a crescut de la 13,7% în

2000 pînă la 17,6% în 2008 (vezi Graficul 21). În acelaşi timp, ponderea investiţiilor în dezvoltarea

transportului aerian şi naval în total investiţii în transport a scăzut de la 76,3% în anul 2000 pînă la

23,7% în anul 2008. Acest nivel al investiţiilor publice nu este suficient pentru atingerea ţintelor

stabilite în contextul ODM şi nu permite asigurarea unei infrastructuri adecvate a drumurilor pentru

a creşte capacitatea traficului rutier.



Totodată, în eforturile sale de construcţie şi reabilitare a drumurilor, Guvernul va fi susţinut de

partenerii de dezvoltare a ţării, în special de Corporaţia Provocările Mileniului care a oferit

Republicii Moldova un credit nerambursabil în valoare de 262 milioane dolari SUA, dintre care

circa o jumătate vor fi alocate pentru reabilitarea drumurilor. Totodată, în domeniul transportului

aerian în anul 2008 BERD a oferit un împrumut de 25,5 milioane Euro pentru modernizarea

Aeroportului Internaţional Chişinău şi anume pentru reabilitarea şi îmbunătăţirea pistelor actuale de

decolare, a pistelor de rulare, a suprafeţelor de manevrare şi încărcare a aparatelor de zbor, precum şi

a altor mijloace fixe ale aeroportului. Banca Europeană de Investiţii cofinanţează acest proiect cu un

împrumut de 20 milioane Euro. Asistenţa oferită ar putea, într-o oarecare măsură, contribui la

valorificarea oportunităţilor amplasării geografice a Republicii Moldova şi ar putea accelera

realizarea ODM în acest context.





Ţinta 3. Monitorizarea problemei datoriei externe



Luînd în considerare că Republica Moldova, fiind o ţară în proces de tranziţie, are nevoie de

asistenţă adiţională din partea creditorilor şi donatorilor pentru implementarea unor reforme

imperative, politica publică în domeniul datoriei de stat a fost orientată spre atragerea

împrumuturilor de stat externe la condiţii cît mai favorabile, în scopuri investiţionale şi suport

bugetar. Problema datoriei externe este permanent monitorizată de către autorităţi.



O analiză a durabilităţii datoriei efectuată la începutul anului 2008 a concluzionat că perspectiva

datoriei externe a Republicii Moldova este favorabilă, cu un risc redus de probleme în domeniul



94

Proiect 07.12.2011

datoriei. Ponderea datoriei externe în raport cu PIB a scăzut de la 72,9% în anul 2006 pînă la 70,4%

în anul 2007 şi 67,5% în anul 2008 (vezi Graficul 22). Totodată datoria de stat externă a constituit

12,9% din PIB, fiind în scădere faţă de 2006 şi 2007 cînd această pondere a constituit 20,7% şi

16,2% respectiv. În anul 2008 ponderea deservirii datoriei de stat externe în veniturile de bază ale

bugetului de stat s-a diminuat cu 1,1% faţă de perioada similară a anului 2007 şi a constituit 4,1%.

Analizînd principalii indicatori de sustenabilitate a datoriei de stat externe putem conchide, că indicii

acestora în anul 2008 n-au depăşit pragul „nivelului critic‖ şi s-au încadrat în limita pragului „slab

îndatorat‖ pentru ţările cu venituri mici.



Ponderea organismelor internaţionale în formarea datoriei externe este în continuă scădere. Astfel

acestea au deţinut 28,4% din totalul împrumuturilor acumulate la sfîrşitul anului 2008, comparativ

cu 32,1% în anul

2007 şi 38,1% în

anul 2006.

Analizînd volumul

intrărilor de

împrumuturi de stat

externe după

structura

creditorilor putem

constata, că

ponderea cea mai

mare îi revine

Băncii Mondiale

(IDA) (56%),

urmată de Fondul

Internaţional pentru

Dezvoltarea în

Agricultură (IFAD) (30%), Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (CEB) (10%) şi Banca

Europeană pentru Investiţii (EIB) (4%). Cea mai mare pondere a surselor externe a fost îndreptată în

ramura agriculturii – 51%, urmată de ocrotirea sănătăţii – 11,6% şi servicii sociale – 7,8 %.





Ţinta 4. Elaborarea şi implementarea strategiilor pentru tineret. Reducerea ratei şomajului în

rîndul tinerilor pînă la 15% în anul 2010 şi 10% în anul 2015



În ultimii ani tineretului i-a fost acordată o atenţie sporită din partea autorităţilor prin integrarea

politicilor publice cu privire la tineret în strategiile, concepţiile, programele şi planurile de acţiuni

din aşa sectoare, cum ar fi ocuparea forţei de muncă, educaţia, ocrotirea sănătăţii etc. Reformarea

sistemului educaţional, consolidarea bazei tehnico-materiale a instituţiilor de învăţămînt, în special a

universităţilor, au deschis noi posibilităţi pentru cei tineri, numărul studenţilor din învăţămîntul

superior fiind în continuă creştere. În acelaşi timp, Guvern a întreprins ulterior măsuri de atragere a

tinerilor în învăţămîntul vocaţional, pentru a pregăti cadre necesare economiei. Din acest motiv, în

anul 2008 în învăţămîntul superior au fost înmatriculaţi cu 5000 mai puţini tineri decît în anul 2007.

Totodată numărul de tineri care au fost înmatriculaţi în învăţămîntul secundar profesional s-a

majorat în anul 2008 comparativ cu anul 2007 cu circa 800 de persoane.



Oportunităţile economice nu sînt accesibile în mod egal tinerilor din diferite zone. Tinerii din zonele

rurale şi oraşele mici sînt afectaţi mai puternic de dificultăţile socio-economice pe care le

traversează Republica Moldova, dar şi mai mult sînt afectaţi tinerii cu dizabilităţi. Insuficienţa

oportunităţilor profesionale şi economice îi face pe foarte mulţi tineri să părăsească ţara. În

consecinţă, dimensiuni îngrijorătoare a atins traficul cu persoane, victimele căruia sînt în majoritatea



95

Proiect 07.12.2011

cazurilor, fete şi femei tinere, precum şi numărul tinerilor antrenaţi în activităţi criminale. Astfel,

conform datelor statistice, aproape jumătate din victimele traficului au o vîrstă mai mică de 18 ani,

celelalte persoane avînd la momentul traficării o vîrstă cuprinsă între 18 şi 24 de ani.



Cu toate că şomajul în rîndul tinerilor este în scădere, plasarea tinerilor pe piaţa forţei de muncă

rămîne a fi o problemă. Astfel în anul 2008, rata şomajului în rîndul tinerilor a constituit 14,4%,

comparativ cu 15,8% în anul 2000 (vezi Graficul 23). În acelaşi timp începînd cu anul 2002 se

înregistrează o dinamică continuă de diminuare a numărului de tineri ocupaţi şi a şomerilor pe de o

parte şi de creştere a numărului tinerilor inactivi, pe de altă parte. Dacă în 2002 ponderea

persoanelor inactive în totalul populaţiei tinere constituia 68,4%, către anul 2008 valoarea acestui

indicator a

constituit 79,2%.



Or, un motiv al

diminuării ratei

şomajului este

emigrarea tinerilor,

care tot mai puţin

participă pe piaţa

muncii şi în

treptele avansate

ale sistemului

educaţional.

Totodată trebuie de

menţionat că tinerii

reprezintă doar o

pătrime din

populaţia care emigrează72. În aspect de gen ponderea tinerilor şomeri de sex masculin în anul 2000

a fost mai mare decît cea a tinerilor de gen feminin, fiind de 16,6%, comparativ cu 14,9%. Treptat

situaţia s-a schimbat, ponderea femeilor în rîndul tinerilor şomeri fiind mai mare decît cea a

bărbaţilor, fiind de 12,4% comparativ cu 10,2 faţă de bărbaţi. Totodată rata de activitate a populaţiei

tinere în rîndul bărbaţilor este mai mare decît cea a femeilor, constituind în anul 2008 - 23,1%

pentru bărbaţi şi 18,4% pentru femei.



Reducerea constantă a ratei şomajului în rîndul tinerilor a permis deja către anul 2008 să fie realizată

ţinta intermediară pe anul 2010 - de 15%. Totodată, în rezultatul crizei economice declanşate în

Republica Moldova la finele anului 2008 s-ar putea ca numărul şomerilor să fie în creştere, mai ales

că oportunităţile de angajare nu doar în interiorul ţării, ci şi în exterior au devenit foarte limitate.

Femeile emigrante vor fi probabil mai puţin afectate decît bărbaţii, datorită implicării în activităţi

casnice, spre deosebire de bărbaţi, o mare parte din care sînt antrenaţi în lucrări de construcţii, care

s-au redus semnificativ pe fundalul crizei. În acelaşi timp, în cazul în care situaţia din ţările în care

se stabilesc şi activează o mare parte din cetăţenii moldoveni se va îmbunătăţi, exodul tinerilor ar

putea continua, contribuind în continuare la reducerea ratei şomajului. În aceste condiţii ţinta finală

pentru anul 2015 ar putea fi realizată.





Ţinta 5. Asigurarea accesului populaţiei la medicamentele esenţiale



În scopul implementării Politicii de stat în domeniul medicamentului şi realizării ţintelor ODM în

contextul accesului populaţiei la medicamente esenţiale, cu susţinerea Organizaţiei Mondiale a



72

Din care trei sferturi (3/4) sunt persoane între 25-54 ani. Vîrsta medie a emigranţilor este de 35 ani.



96

Proiect 07.12.2011

Sănătăţii, în Republica Moldova a demarat procesul studierii sistematice a pieţei farmaceutice,

analizîndu-se nu doar nomenclatura şi preţul medicamentelor, dar şi accesul fizic şi economic al

populaţiei la acestea.



În anul 2008 în rezultatul analizei preţurilor la medicamente s-a stabilit că 13,9% din nomenclator

posedă un preţ de pînă la 10 lei, 47,9% - un preţ de la 10 lei pînă la 50 lei, şi 38,2% - un preţ mai

înalt de 50 lei. Evoluţia preţurilor la medicamente pe parcursul anului 2008 poate fi considerată

stabilă, cu tendinţă mică spre scădere. În prima jumătate a anului indicele preţului a înregistrat o

dinamică de stabilitate şi o diminuare a preţurilor în semestrul doi, datorată aprecierii valutei

naţionale în raport cu moneda Euro. Indicele lunar de preţ a variat de la 1,0022 la 0,9913. Astfel, în

anul 2008 preţurile la produsele farmaceutice din ţară au înscris o diminuare lunară cu aproximativ

0,2%, comparativ cu anul 2007 şi cu 1,57%, comparativ cu anul 2006. Totodată, în continuare

Guvernul planifică să implementeze mecanismul de reducere a preţurilor cu amănuntul pentru o listă

de 5-10 medicamente esenţiale, utilizate în tratamentul celor mai răspîndite boli la copii şi

persoanele în etate.



Funcţionarea pieţei produselor farmaceutice în Republica Moldova indică şi o dinamică pozitivă în

contextul accesului fizic la medicamente. Astfel, în anul 2008 medicamentele au fost accesibile

populaţiei în proporţie de 76,2% şi este cu 0,8% mai mult comparativ cu 2007, iar în localităţile

rurale accesibilitatea medicamentelor a înregistrat o creştere de la 68,2% la 69,8%.



În acelaşi timp, odată cu introducerea în anul 2004 a asigurării obligatorii de asistenţă medicală, o

parte din medicamente sînt incluse în Programul unic de servicii medicale, fiind oferite prin

mecanismul de compensare de la 100% pînă la 50% în medie. În nomenclatorul medicamentelor

compensate la nivel de 100% sînt incluse medicamentele esenţiale pentru copii de la 0 pînă la 5 ani

şi pentru gravide. Totodată Guvernul planifică să extindă grupa de vîrstă a copiilor pînă la 14 ani,

beneficiari de medicamente compensate.



Astfel, unele medicamentele esenţiale sînt puse la dispoziţia a circa 79% din populaţie care

beneficiază de poliţa de asigurare. Situaţia este mai dificilă cu acele categorii de persoane care nu au

nici poliţă de asigurare, nici resurse suficiente pentru asigurarea cu medicamente indispensabile. În

anul 2008 gospodăriile sărace au cheltuit pentru serviciile de sănătate de aproape 8 ori mai puţin

decît cele bogate. Deşi există riscul că, urmare a reducerii cheltuielilor din bugetul public naţional,

ca efect al crizei economice mondiale, lista medicamentelor compensate şi cu titlu gratuit să nu fie

considerabil extinsă, Guvernul va monitoriza şi controla în continuare situaţia de pe piaţa

medicamentelor, pentru a pune mereu la dispoziţie o categorie de medicamente accesibile păturilor

vulnerabile.







Ţinta 6. Edificarea societăţii informaţionale. Dublarea către anul 2015 a numărului de abonaţi ai

telefoniei fixe şi mobile faţă de anul 2006 şi creşterea numărului de calculatoare personale şi al

utilizatorilor de internet cu o rată de cel puţin 15% anual



În ultimii ani dezvoltarea societăţii informaţionale în Republica Moldova se extinde vertiginos.

Telefonia mobilă continuă să fie unul din cele mai dinamice sectoare ale pieţei de comunicaţii

electronice din ţară, dezvoltîndu-se cu un ritm sporit, crescînd în perioada 2000-2008 cu peste 20 de

ori. Numărul beneficiarilor de servicii de telefonie mobilă în anul 2008 a depăşit cifra de 2296 mii

de abonaţi şi, raportat la 100 de locuitori, constituie 67,9%. Deja în primul semestrul 2009, nivelul

de penetrare a telefoniei mobile a atins 75%, astfel fiind practic atinsă ţinta stabilită pentru anul

2015. Totodată, ritmul de penetrare a telefoniei fixe este foarte lent.





97

Proiect 07.12.2011

Dinamica pozitivă în sectorul de telefonie mobilă este un rezultat firesc al competiţiei pe această

piaţă, care se manifestă prin reducerea tarifelor şi creşterea traficului oferit de operatori la lansarea

noilor oferte pentru utilizatori, iar diminuarea ritmurilor de creştere a sectorului telefoniei fixe se

explică prin apropierea pieţei date de stadiul saturaţiei şi existenţa pe unele segmente a unor semne

de declin. La finele anului 2008, numărul total de abonaţi, conectaţi la operatorii reţelelor de

telefonie fixă a atins cifra de 199 mii, astfel, numărul telefoanelor fixe raportat la 100 de locuitori

fiind doar 31,7%. În fond, piaţa telefoniei fixe din Republica Moldova se dezvoltă conform tendinţei

generale de îngustare a acesteia. Tendinţa dată este generată de substituţia serviciilor fixe cu cele

mobile şi de

presiunea

comunicaţiilor IP.

Aceasta face

problematică

realizarea ţintei de

dublare a numărului

de abonaţi către anul

2015. În continuă

creştere este

numărul total de

abonaţi la Internet.

În perioada anului

2008, numărul total

de abonaţi la

Internet, inclusiv şi

cele de acces mobil

a atins cifra de 1592,8 mii abonaţi, din care numai 115,1 mii revin conectărilor la banda largă. Astfel

numărul utilizatorilor Internet la 100 de locuitori a crescut de la 1,2 utilizatori în anul 2000 pînă la

37 utilizatori în anul 2008 (vezi Graficul 24). În anul 2008, pentru prima dată în istoria dezvoltării

Internetului în Republica Moldova, s-a înregistrat o creştere dinamică a bazei de abonaţi la serviciile

în bandă largă pe fundalul unei reduceri uşoare a numărului de abonaţi la Internet prin dial-up.

Această tendinţă este mai pronunţată odată cu lansarea serviciilor 3G de către companiile de

telefonie mobilă. Totodată numărul utilizatorilor Internet este mult mai mare decît numărul

abonaţilor. Aceasta are loc datorită utilizării Internetului la locul de muncă şi la domiciliu. În acelaşi

timp, penetrarea serviciilor de acces la Internet rămîne joasă în comparaţie cu nivelul mediu

înregistrat în ţările UE.



Evoluţia numărului de computere personale la 100 de locuitori este la fel în creştere. Astfel, dacă în

anul 2000 la 100 de locuitori reveneau 1,3 computere personale, deja în anul 2008 – 24,8 computere.

Numărul de utilizatori Internet creşte direct proporţional cu numărul de calculatoare personale.

Ritmul de creştere a acestor indicatori diferă, însă doar în anul 2008 ambii indicatori au crescut faţă

de anul 2007 de circa 1,5 ori. În cazul în care vor fi menţinute aceste ritmuri de creştere, ţintele cu

privire la majorarea cu 15% anual a numărului de calculatoare personale şi al utilizatorilor de

internet vor fi realizate.







4. Impactul politicilor asupra parteneriatelor pentru dezvoltare



În ceea ce priveşte cadrul legislativ existent în Republica Moldova şi politica fiscală promovată de

Guvern, acestea sînt benefice atragerii investiţilor73. O măsură importantă în contextul atragerii

73

Legea nr.81-XV din 18 martie 2004 cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător. Potrivit Legii cu privire la

investiţiile în activitatea de întreprinzător, sînt stabilite condiţii egale pentru investitorii locali şi străini.



98

Proiect 07.12.2011

investiţiilor este adoptarea Legii cu privire la parteneriatul public-privat74, elaborată pentru

stimularea implicării capitalului privat în proiectele de infrastructură. Cu referire la dezvoltarea

porturilor fluviale, în special a Portului Internaţional Liber „Giurgiuleşti‖, în anul 2009 a fost lansată

activităţii terminalului de mărfuri, fapt ce va oferi posibilitatea de creare pe teritoriului portului a

centrului logistic şi de comerţ.



Totodată, în calea comerţului exterior există mai multe bariere de ordin administrativ, pe care

Guvernul s-a angajat să le elimine odată cu implementarea Programului de stabilizare şi relansare

economică. Astfel, Guvernul va reexamina cadrul normativ şi legislativ în scopul eliminării

barierelor administrative excesive care stau în calea investiţiilor şi va depune eforturi pentru

eliminarea barierelor la export, simplificarea procedurii de certificare, precum şi reducerea

numărului şi costului certificatelor şi altor acte necesare la efectuarea exportului de mărfuri.



În ceea ce priveşte stimularea angajării tinerilor pe piaţa muncii şi reducerea şomajului, politicile

publice în acest context au fost axate pe parcursul ultimilor ani pe promovarea oportunităţilor de

angajare pe piaţa muncii, modernizarea serviciilor de mediere şi informare, crearea condiţiilor şi

serviciilor de reintegrare profesională a şomerilor, corelarea sistemului educaţional cu exigenţele

pieţei muncii, perfecţionarea sistemului de dialog social. Totodată, eforturile Guvernului de

stimulare a angajatorilor în oferirea locurilor de muncă categoriilor dezavantajate, în special

tinerilor, a eşuat. Astfel în anul 2008 doar 12 absolvenţi au fost angajaţi, faţă de 15 tineri în anul

2007. Mai mult decît atît, schema de acordare a creditelor la rate preferenţiale în schimbul angajării

tinerilor absolvenţi, la fel nu a avut succes; în anul 2007 doar o singură companie a beneficiat de

credit şi a angajat 10 tineri, în schimb în anul 2008 nu au fost acordate credite şi respectiv nu au fost

efectuate angajări în baza acestei scheme.



În scopul dezvoltării spiritului de întreprinzător al tinerilor din zonele rurale ale ţării Guvernul a

aprobat Programul Naţional de Abilitare Economică a Tinerilor (PNAET) pentru anii 2008-2010. În

acest context, Guvernul, cu suportul partenerilor de dezvoltare a ţării oferă instruire şi suport practic

în accesul la capitalul iniţial pentru începerea afacerii private prin oferirea unor credite comerciale

rambursabile din resursele împrumuturilor externe ale statului, cu component de grant de 40%,

persoanelor cu vîrsta cuprinsă între 18-30 ani. Pînă în prezent au fost finanţate, în total, 324 de sub-

proiecte ale beneficiarilor tineri, în sumă totală de 92,26 mln. lei, inclusiv grant de 36,90 mln. lei

(dintre care, în anul 2009 sînt acordate 145 de sub-împrumuturi în sumă de 40,21 mln. lei, inclusiv

grant de 16,08 mln. lei).



În acelaşi timp, cu suportul partenerilor de dezvoltare a ţării (UNICEF, Banca Mondială) este în

proces de implementare cel de-al doilea Proiect de abilitare social-economică a tinerilor care

prevede crearea a cel puţin 61 noi microîntreprinderi în zona rurală. Activităţile economice ce pot fi

creditate ţin de creşterea producţiei agricole, prelucrarea, depozitarea, ambalarea, comercializarea şi

alte activităţii aferente agriculturii, precum şi orice altă activitate economică non-agricolă în spaţiul

rural, inclusiv comercială, turism, artizanat, etc. Pînă în prezent au fost alocate circa 3 milioane lei

pentru finanţarea a 32 sub-proiecte.



Lărgirea accesului tinerilor la locuinţe sociale este la fel o politică publică promovată de către

Guvern, inclusiv cu suportul partenerilor de dezvoltare a ţării. Astfel cu suportul Băncii de

Dezvoltare a Consiliului Europei este asigurată construcţia locuinţelor pentru păturile socialmente

vulnerabile, inclusiv familii tinere în cîteva localităţi ale ţării75. Totodată în scopul susţinerii tinerilor

profesionişti şi motivarea angajării în zonele rurale, tinerii specialişti cu studii superioare şi



74

Legea nr.179-XVI din 10 iulie 2008 cu privire la parteneriatul public-privat.

75

În cadrul Proiectului, în anul 2008 au fost selectate 4 obiecte (unul la Glodeni, unul la Criuleni şi două în mun.

Chişinău – 249 apartamente), dintre care 2 obiecte au fost deja finalizate şi încă unul urmează a fi dat în exploatare pînă

la sfîrşitul anului 2009.



99

Proiect 07.12.2011

postuniversitare de rezidenţiat, care sînt repartizaţi în decurs de 3 luni după absolvirea instituţiei de

învăţămînt şi angajaţi în cîmpul muncii în instituţiile publice din sate, pot beneficia de locuinţe

gratuite din partea statului76. De aceste facilităţi se bucură cadrele didactice, medicale şi

farmaceutice, asistenţii sociali şi specialiştii din domeniul culturii. Pînă în prezent însă au fost

aprobate cererile doar a 156 de tineri specialişti care au solicitat locuinţe, majoritatea din ei fiind

cadre didactice.



Guvernul este preocupat de amploarea din ultimii ani a fenomenului emigraţiei, în special în rîndul

tinerilor, realizînd pe parcursul anului 2008 un şir de măsuri stimulatorii de ordin economic, precum

şi de sporire a atractivităţii pieţei forţei de muncă autohtone. În acest context a fost aprobat Planul de

acţiuni privind stimularea reîntoarcerii lucrătorilor emigranţi moldoveni de peste hotare pentru anii

2008-200977. În Plan sînt incluse acţiuni pentru informarea cetăţenilor, în special a tinerilor,

Republicii Moldova aflaţi peste hotare cu privire la oportunităţile de reintegrare social-economică în

Republica Moldova. Totodată, cu susţinerea Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, este în

proces de implementare Proiectul de coordonare a asistenţei pentru reintegrarea persoanelor

reîntoarse voluntar în Republica Moldova, obiectivul principal al căruia este asigurarea procedurilor

de logistică a reîntoarcerii şi crearea posibilităţilor de reintegrare în ţara de origine. În pofida acestor

eforturi, atît timp cît oportunităţile din exterior în materie de angajări şi remunerare vor fi superioare

decît cele existente în ţara de origine, atractivitatea emigraţiei va fi în creştere.



În ceea ce priveşte politica Guvernului în domeniul tehnologiilor informaţionale şi comunicaţiilor

practic în toate programele strategice de nivel naţional sînt stipulate acţiuni în acest domeniu 78. În

prezent, Republica Moldova se află la etapa cînd pentru domeniul TIC sînt adoptate marea

majoritate de acte legislative79, dar este necesară adoptarea principiilor de implementare a

reglementărilor şi ajustarea regulilor de activitate pe această piaţă.



Partenerii de dezvoltare a ţării contribuie substanţial la extinderea tehnologiilor informaţionale şi a

comunicaţiilor în Republica Moldova. Astfel, s-a îmbunătăţit considerabil situaţia în domeniul e-

medicinii, în deosebi în urma acordului semnat între Guvernul Republicii Moldova şi Banca

Mondială, privind alocarea unei finanţări de 17 milioane USD în cadrul proiectului „Servicii de

sănătate şi asistenţă socială pentru Moldova‖. Un pas important în dezvoltarea accesului la noile

tehnologii informaţionale a maselor largi de populaţie urmează să fie făcut prin intermediul

Proiectului pilot privind „Crearea punctelor de acces la Internet în localităţile rurale din republică

utilizînd tehnologiile de comunicare în bandă largă‖.



În acelaşi timp există încă rezerve pentru dezvoltarea continuă a societăţii informaţionale. Accentele

trebuie să fie puse în continuare pe dezvoltarea industriei TIC şi asigurarea competitivităţii acesteia,

dezvoltarea accesului la Internet în bandă largă, dezvoltarea serviciilor publice de bază prin mijloace

electronice de nivelul II şi III. De asemenea, asigurarea unei concurenţe loiale în sectorul TIC este

un obiectiv important pentru dezvoltarea domeniului respectiv. O condiţie esenţială, în acest context,

este liberalizarea de facto a pieţei telecomunicaţiilor şi crearea condiţiilor egale pentru toţi

operatorii. Totodată, dezvoltarea comerţului şi businessului electronic ar putea să faciliteze



76

În conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.1259 din 12.11.2008 „Cu privire la asigurarea cu locuinţă gratuită a

tinerilor specialişti cu studii superioare şi postuniversitare de rezidenţiat, repartizaţi şi angajaţi în cîmpul muncii în

instituţiile publice (bugetare) din sate (comune)‖.

77

Hotărîrea Guvernului nr.1133 din 9 octombrie 2008 „Pentru aprobarea Planului de acţiuni privind

stimularea reîntoarcerii lucrătorilor emigranţi moldoveni de peste hotare‖.

78

Strategia Naţională de Dezvoltare, Programul de guvernare, Strategia Naţională de edificare a societăţii informaţionale

―Moldova electronică‖ şi Planul de acţiuni pentru realizarea acestea, Concepţia guvernării electronice ş.a.

79

Intrarea în vigoare a Legii comunicaţiilor electronice (nr.241-XVI din 15.11.2007) permite promovarea principiilor

concurenţei loiale şi echitabile în sectorul TIC, precum şi prevenirea acţiunilor anticompetitive pe pieţele relevante.





100

Proiect 07.12.2011

integrarea Republicii Moldova în societatea informaţională globală. În acest scop sînt necesare

măsuri prin care să se acorde asistenţă agenţilor economici naţionali referitor la utilizarea TIC şi să

fie încurajată cooperarea întreprinzătorilor naţionali cu parteneri străini. Aceasta va permite crearea

unui mediu de afaceri favorabil pentru agenţii economici din domeniul TIC.



Programul de stabilizare şi relansare economică încearcă să soluţioneze aceste probleme şi să atingă

rezultatele scontate prin liberalizarea accesului la infrastructura de comunicaţii electronice,

asigurarea în condiţii echitabile a dreptului de interconectare şi acces la bucla locală, prin

demonopolizarea pieţei comunicaţiilor, inclusiv prin restructurarea „Moldtelecom‖ SA,

demonopolizarea procesului de tranzacţionare şi achiziţii digitale prin punerea în aplicare a Legii

privind documentul electronic şi semnătura digitală, etc.





5. Concluzii şi recomandări



Cu toate că regimul comercial al Republicii Moldova este liberalizat, beneficiile acestuia nu se

materializează deplin. Datorită competitivităţii scăzute a produselor moldoveneşti, geografia de

export a Republicii Moldova rămîne a fi puţin diversificată. Astfel mai mult de o treime din exportul

efectuat este direcţionat spre piaţa CSI. Deşi peste jumătate din volumul total de exporturi revine

ţărilor din UE şi din Europa de Sud-est, gama de produse exportate este puţin diversificată, fiind în

mare parte constituită din produse agricole, băuturi alcoolice şi textile. Cu toate că sînt în creştere,

exporturile au un ritm de creştere mai scăzut decît importurile, contribuind la majorarea deficitului

balanţei comerciale.



Dificultăţile perioadei de tranziţie au afectat mai mulţi tineri, care s-au confruntat şi încă se mai

confruntă cu multiple probleme, cum ar fi şomajul, migraţia ilegală, traficul de fiinţe umane,

delicvenţa juvenilă, marginalizarea anumitor grupuri de persoane tinere. Vulnerabilitatea

persoanelor tinere la dificultăţile perioadei de tranziţie se manifestă nu numai prin rata înaltă a

şomajului, dar şi prin alte fenomene reprobabile, cum ar fi creşterea consumului de droguri,

răspîndirea infecţiilor cu transmitere sexuală, cultul violenţei.



Dezvoltarea Societăţii informaţionale se caracterizează prin creşterea informaţiei „digitale‖

disponibilă prin intermediul produselor tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor. De aceea o

importanţă deosebită se acordă actualmente procesului de pregătire electronică a societăţii, gradului

de acces la şi utilizare a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în viaţa cotidiană a

cetăţenilor, agenţilor economici etc. Spre deosebire de alte domenii ale economiei Republica

Moldova, sectorul TIC este unul care se bucură de succes, un domeniu în care cooperarea strînsă

între autorităţi şi mediul privat îşi dovedeşte eficacitatea. Astfel, către anul 2008 au fost extinse

esenţial numărul calculatoarelor, inclusiv conectate la Internet, în cadrul instituţiilor de învăţământ şi

autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. Cu suportul asistenţei din exterior, continuă

crearea punctelor de acces public la Internet în majoritatea localităţilor, amplasate în incinta

şcolilor, bibliotecilor, primăriilor. În continuare piaţa TIC va fi una mult mai puternică, menţinîndu-

şi ritmul alert de dezvoltare şi atrăgînd tot mai mulţi investitori. Totodată mai sînt administraţii

locale ce nu dispun de reţea, de adresă electronică pe domeniul MD, de bază de date electronică a

actelor juridice. În acest context, este necesar de acordat mai multă atenţie şi susţinere

administraţiilor publice locale de gradul II.



Pentru realizarea ODM 8 vor fi necesare mai multe acţiuni în cele şase domenii abordate. O parte

din acţiuni, se regăsesc în Programul de stabilizare şi relansare economică şi în alte documente de

politici publice. În linii mari pentru consolidarea capacităţilor în crearea unui parteneriat durabil

pentru dezvoltare sînt necesare următoarele acţiuni:





101

Proiect 07.12.2011

 Relansarea privatizării patrimoniului de stat din domeniile liberalizate, în baza licitaţiilor

deschise, anunţate şi transparente;

 Perfecţionarea sistemului de administrare vamală şi fiscală (prevenirea subevaluării în vamă,

transferării profitului, etc.);

 Efectuarea controlului strict privind respectarea stabilirii adaosului comercial de către

operatorii economici la comercializarea mărfurilor social importante (adaosul comercial

urmează a fi nu mai mare decît cel stabilit de legislaţie);

 Extinderea căilor de informare şi consiliere a populaţiei despre cererea şi oferta forţei de

muncă, inclusiv a emigranţilor reîntorşi în ţară în urma pierderii locurilor de muncă în

străinătate;

 Susţinerea tineretului prin continuarea implementării Programului Naţional de susţinere

socială a familiilor tinere „Locuinţe pentru Tineri‖, aceasta urmînd fi extinsă şi pentru

cetăţenii, care se reîntorc în ţară;

 Crearea condiţiilor de dezvoltare a infrastructurii de telecomunicaţii, de telefonie mobilă,

accesul la Internet pe bandă largă, în deosebi în mediul rural;

 Elaborarea unui mecanism de finanţare a lucrărilor de conectare a instituţiilor preuniversitare

la Internetul în bandă largă.









102

Proiect 07.12.2011









Capitolul II.

Egalitatea de gen în contextul Republicii Moldova









103

Proiect 07.12.2011

INTRODUCERE



Promovarea continuă şi sistematică a principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, constituie

o preocupare relativ recentă pentru Republica Moldova. Demersurile pe care le face Republica

Moldova, începute odată cu proclamarea independenţei, în ceea ce priveşte armonizarea legislaţiei la

standardele internaţionale şi europene, prevederile comunitare privind egalitatea de şanse şi de

tratament egal pentru femei şi bărbaţi au fost transpuse amplu în practică: atît în documente

strategice de politici publice, cît şi în legislaţia naţională.





Documente internaţionale şi convenţii



În 1994 Republica Moldova a ratificat Convenţia cu privire la eliminarea tuturor formelor de

discriminare împotriva femeilor (engl. CEDAW). În anul 1995 Republica Moldova a ratificat

Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) privind discriminarea în domeniul

ocupării forţei de muncă şi exercitării profesiei, în 1999 – Convenţia OIM privind egalitatea de

remunerare a mîinii de lucru masculine şi a mîinii de lucru feminine, pentru o muncă de

valoare egală, iar în 2001 – Carta Socială Europeană Revizuită.



Este extrem de important faptul că toate aceste documente conţin prevederi ce reglementează

interzicerea discriminării între genuri în mai multe domenii. În anul 1998, Republica Moldova a

prezentat raportul iniţial Comitetului CEDAW, care a fost revizuit în 2000. Ulterior, Comitetul a

înaintat multiple recomandări Republicii Moldova. În anul 2004 ţara noastră a prezentat un raport

combinat cel de-al doilea şi al treilea. Acest raport a fost examinat de Comitet în 2006 împreună cu

raportul alternativ prezentat de către societatea civilă. După evaluarea raportului, Comitetul

CEDAW a elaborat un alt şir de recomandări pentru Republica Moldova, care mai aşteaptă încă să

fie respectate80.



Aspectele legate de gen au fost incluse pe agenda Guvernului ș i prin prisma Obiectivelor de

Dezvoltare ale Mileniului. În anul 2007 un grup de experț i, cu suportul financiar al UNDP ș i

UNIFEM au efectuat o analiză desfăș urată a problemelor gender abordate în toate cele opt ODM81.

Studiul asupra obiectivului 3 din ODM scoate în evidenţă aspecte importante cu privire la egalitatea

de gen în Republica Moldova, precum: participarea femeilor la luarea deciziilor, dimensiunea de gen

şi piaţa muncii, implicarea femeilor în afaceri, violenţa în baza de gen etc.





Cadrul legal-normativ şi insituţional



Pe plan naţional, în primul rînd, Constituţia Republicii Moldova afirmă egalitatea între cetăţenii săi,

fără deosebire de sex, şi, în principiu, nu conţine norme discriminatorii după acest criteriu. Legislaţia

Republicii Moldova garantează drepturile egale ale cetăţenilor de a participa la viaţa economică şi

socială, de a se pregăti şi forma într-o anumită profesie, de a se angaja, promova şi participa la

distribuirea beneficiilor, de a beneficia de protecţie socială în anumite situaţii.



Principiul egalităţii de şanse pentru femei şi bărbaţi este cuprins ș i în Legea nr.5-XVI din 9

februarie 2006 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. Această lege

reglementează măsurile pentru promovarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi şi eliminarea

discriminării directe şi indirecte după criteriul sexului, în toate sferele vieţii publice din Republica

Moldova. Este important faptul că Legea cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi



80

http://www.un.md/UNIFEM/government/CEDAW/CEDAW_Recomandari%20_2006_Rom.pdf

81

http://www.un.md/key_doc_pub/UNIFEM/A4%20rom%20tipar_sm.pdf



104

Proiect 07.12.2011

bărbaţi menţionează necesitatea includerii principiilor sale în toate „politicile, strategiile şi

programele publice, actele normative şi investiţiile financiare‖, adică asigurarea unei abordări

integratoare a dimensiunii de gen.



De asemenea, Legea prevede şi un cadru instituţional de asigurare a egalităţii de şanse între femei şi

bărbaţi prin desemnarea autorităţilor abilitate cu atribuţii în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi.

Acestea sînt următoarele: Parlamentul, Guvernul, Comisia guvernamentală pentru egalitatea între

femei şi bărbaţi, Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale (actualmente Ministerul Muncii, Protecţiei

Sociale şi Familiei, ca şi organ specializat), alte ministere ș i autorităţi administrative centrale şi

autorităţile publice locale – prin unităţile gender. Activitatea Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale

şi Familiei, prin Direcţia politici de asigurare a egalităţii de gen şi prevenirea violenţei, a contribuit

la progrese semnificative înregistrate în ultimii ani în domeniul egalităţii genurilor.



În acelaşi timp, Legea descrie explicit competenţele şi atribuţiile acestora, ceea ce oferă o imagine

comprehensivă despre mecanismul de implementare a legislaţiei respective. În conformitate cu legea

menţionată mai sus şi întru realizarea prevederilor Convenţiei ONU asupra eliminării tuturor

formelor de discriminare faţă de femei, prin Hotărîrea Guvernului nr. 350 din 07.04.2006, a fost

instituită Comisia Guvernamentală pentru egalitate între femei şi bărbaţi. Prin Hotărîrea Guvernului

nr. 895 din 07.08.2006 a fost aprobat Regulamentul Comisiei guvernamentale pentru egalitate între

femei şi bărbaţi.



Cu toate acestea, este important de evidenț iat şi anumite deficienţe la capitolul funcţionarea

mecanismului instituţional în domeniu, şi anume: (i) insuficienţa de resurse umane pregătite în

domeniu; (ii) fluctuaţia cadrelor: schimbarea frecventă a specialiştilor ce îndeplinesc funcţia de

unitate gender a dus la venirea persoanelor noi neiniţiate în domeniu; (iii) nivelul insuficient de

motivare profesională a specialiştilor, care sunt nevoiţi să îndeplinească suplimentar la atribuţiile de

bază şi funcţia de unităţi gender (neremunerată!); (iv) neinstituirea unităţii gender la nivel local din

lipsa surselor financiare; (v) insuficienţa de resurse financiare; pentru implementarea Legii au fost

alocate în 2006 şi 2007 numai finanţe pentru salariile specialiştilor Direcţiei menţionate mai sus din

cadrul Ministerului de resort ș i (vi) nedefinitivarea mecanismului de monitorizare şi evaluare a

domeniului.



Totodată, cu referinţă la situaţia din teritoriu, în lipsa unităţii de gen din cadrul administraţiei publice

locale de nivelul II, realizarea activităţilor este responsabilitatea specialiştilor în domeniul

problemelor familiilor în situaţii de risc din cadrul Secţiilor asistenţă socială ale Consiliilor raionale.

Este evident faptul că avînd un volum mare de responsabilităţi şi fără retribuţie financiară

determinată (în bugetele raionale nu sînt prevăzute alocaţii financiare pentru aceasta), persoana

responsabilă nu este aptă să-şi realizeze sarcinile de lucru în calitate de unitate de gen.



Adoptarea legislaţiei în domeniu a fost crucială pentru asigurarea de jure a tratamentului egal pentru

femei şi bărbaţi, iar asigurarea de facto a acestei egalităţii este un proces care trebuie susţinut în

continuare prin demersuri consistente şi eforturi conjugate din partea structurilor guvernamentale şi

non-guvernamentale.





Cadrul strategic în domeniul gender



Un document important, adoptat de Guvernul Republicii Moldova în 2006, a fost Planul de Acţiuni

„Promovarea egalităţii genurilor umane în societate pentru perioada 2006 – 2009”, aprobat

prin Hotărîrea Guvernului din 25 august, 2006 şi care a avut ca scop major promovarea egalităţii

genurilor ca unul dintre principiile legale de bază ale societăţii democratice în Republica Moldova.

Planul a fost, de fapt, un instrument normativ de implementare a Legii cu privire la egalitatea de



105

Proiect 07.12.2011

gen. Analiza implementării acestui plan a scos în evidenţă faptul că din cauza unei crase insuficienţe

de resurse umane şi financiare, a fost imposibil să se realizeze obiectivele stipulate în document şi să

se respecte angajamentele asumate.



În cadrul Planului de Acţiuni Uniunea Europeană – Moldova, la fel au fost stabilite un set de

priorităţi în domeniile incluse în Acordul de Parteneriat şi Cooperare. Astfel, la capitolul Dialogul

politic şi Reformele, în cadrul rubricii ―Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului‖ se

menţionează şi ―Asigurarea tratamentului egal‖, care presupune ―continuarea eforturilor pentru

asigurarea egalităţii de şanse pentru bărbaţi şi femei în societate şi viaţa economică, bazate pe

nediscriminare‖. De asemenea, în cadrul capitolului ―Reforma şi dezvoltarea social-economică‖, la

rubrica Politica Socială şi de ocupare a forţei de muncă, se menţionează şi sintagma ―echitatea

genurilor‖ în contextul obiectivului 23 - „Consolidarea dialogului şi a cooperării în sectorul social.

Asigurarea unei armonizări a standardelor şi practicilor în domeniul social şi a politicii de ocupare a

forţei de muncă din ţară cu standardele şi practicile UE‖.



Planul Naţional de Acţiuni în domeniul Drepturilor Omului 2004-2008 (PNADO), prin capitolul

11, a abordat problema drepturilor femeii. UNDP Moldova a acordat susţinere statului în

implementarea PNADO, iar concluziile finale asupra realizării obiectivelor din capitolul 11 al

PNADO au fost mai mult decît rezervate. În cadrul audierilor parlamentare din decembrie 2007 au

fost prezentate două rapoarte: cel al Guvernului şi altul alternativ, elaborat de experţi independenţi.

Ca urmare a acestor audieri, Comisia parlamentară pentru Drepturile Omului a expediat în adresa

Prim-ministrului Republicii Moldova Hotărîrea CDO-6, nr.286 privind evaluarea realizării părţii a

II-a, capitolul 11 din PNADO82, accentuînd anumite sarcini ulterioare şi recomandări concrete

pentru îmbunătăţirea situaţiei pentru Guvernul Republicii Moldova, atît la nivel central, cît ș i la

nivel local. În textul Hotărîrii se constată că ―mai multe dintre activităţile prevăzute în partea a II-a,

cap.11 din PNADO au fost îndeplinite doar parţial sau nu au fost îndeplinite, deşi pentru realizarea

acestora erau necesare resurse reduse sau nu erau prevăzute cheltuieli financiare‖. Pînă în prezent,

nici una dintre hotărîrile emise de Comisia Parlamentară abilitată nu a fost respectată.



Ministerul de resort, cu suportul UNIFEM şi prin colaborarea fructuoasă cu ONG-urile de profil83,

prin utilizarea expertizei acestora, au desfăşurat un proces amplu de sensibilizare şi pledoarie pentru

includerea paradigmei de gen în conţinutul Strategiei Naţionale de Dezvoltare 2008 - 2011. Cu

toate acestea, în versiunea finală a acestui document strategic dimensiunea de gen nu a fost inserată

transversal şi transectorial, regăsindu-se doar sporadic în subiectele ce vizează educaţia, sănătatea şi

protecţia socială.



Recent a fost aprobat Programul Naţional pentru asigurarea egalităţii de gen (PNAEG) 2010-2015 şi

Planul de Acţiuni pentru implementarea PNAEG pentru anii 2010-2012. Aceste documente au fost

elaborate prin intermediul unor procese coerente şi ample, realizate de UNIFEM, Ministerul Muncii,

Protecţiei Sociale şi Familiei şi partenerii sociali şi cuprind o analiză detaliată a domeniului egalităţii

de gen, precum şi obiective generale şi specifice pentru a o îmbunătăţi, cu indicarea activităţilor

concrete şi a responsabililor şi partenerilor pentru realizarea acestora. Implementarea cu succes a

PNAEG şi realizarea activităţilor menţionate în Planul de Acţiuni vor accelera procesele de

consolidare a egalităţii de gen în ţară şi includerea perspectivei de gen în toate documentele de

politici publice.









82

http://www.un.md/UNIFEM/government/NHRAP/Decizie%20PNADO%20Capitol%2011%20Gen_%20Dec%2007_

Rom.pdf

83

Clubul Politic al femeilor 50/50, Gender-Centru, Forul Organizaţiilor de femei, Centrul „Parteneriat pentru

Dezvoltare‖ şi altele.



106

Proiect 07.12.2011

PROBLEME MAJORE ÎN DOMENIUL EGALITĂŢII DE GEN ÎN MOLDOVA





1. Abilitarea politică a femeilor



Participarea politică a femeilor depinde de un şir de factori, precum: cunoaşterea drepturilor şi

revendicarea lor; accesul la informaţii privind legile existente, politicile, insituţiile şi structurile care

le „guvernează‖ viaţa; încrederea în sine, stima de sine înaltă şi capacitatea de a provoca şi confrunta

(în caz de necesitate) structurile de stat existente; reţele şi relaţii care să le acorde suport şi modele

de rol pozitive; un mediu care să le „împuternicească‖ – un climat politic, legal, economic şi

cultural, care să permită femeilor să se angajeze plenar în procesele de luare a deciziilor. Alţi factori

sînt: dependenţa economică şi lipsa resurselor financiare adecvate; oportunităţi diferite de angajare

în cîmpul muncii (şi, implicit, dezvoltarea carierei); atitudini socio-culturale discriminatorii şi

stereotipuri negative perpetuate în familie şi în viaţa publică; suprasolicitarea cu responsabilităţi

casnice; intimidare, hărţuire şi violenţă; lipsa accesului la informaţii.



Pe de altă parte, date obţinute din sondaje de opinie publică („ Barometrul de gen, 2006”84) relevă

faptul că cele mai importante obstacole ale neimplicării politice a femeilor sînt „împovărarea cu

grijile casnice‖ (aşa consideră 60%) şi „sistemul politic format în mare parte de bărbaţi‖ (aşa cred

37% dintre cei intervievaţi). Astfel, este evident faptul că responsabilizarea ambilor parteneri pentru

viaţa de cuplu, pe de o parte, şi acceptarea femeilor (încurajarea şi susţinerea acestora), de către

bărbaţii din sfera politică, în calitate de partenere, colege şi candidate sau contra-candidate, pe de

altă parte, ar „dilua‖ politicul exagerat masculinizat, iar rezultatele ar fi la fel de benefice pentru

ambele categorii de gen.



Dincolo de cadrul legislativ, obstacolele socio-politice pe care femeile le întîmpină în cursa către

scenele decizionale sînt, în linii generale următoarele: (i) predominanţa unui model masculin asociat

succesului politic şi vieţii politice în general (în spaţiul post comunist personajul politic se identifică

cu o serie de atribute din care nu face parte nici măcar calitatea de familist); (ii) desemnarea

bărbaţilor ca fiind „capul familiei‖ în toate domeniile sociale, economice şi politice; (iii) un suport

limitat din partea partidelor politice, care se reflectă de la resurse financiare pînă la nivel de

încredere şi suport uman; (iv) disponibilitate scăzută a partidelor politice de a colabora cu organizaţii

de femei; (v) interesul bărbaţilor ca femeile să nu intre în concurenţă cu ei pentru posturile de

conducere; (vi) absenţa unui stimul politic şi social pentru un sistem de educare şi training în

domeniul leadership-ului pentru femei şi care să orienteze tinerele către viaţa politică; (vii) lipsa

modelelor şi a sprijinului din partea femeilor aflate la putere.



La fel de dificile de surmontat sînt şi obstacolele de natură socio-economică: (i) femeile sînt în mare

măsură dependente financiar de bărbaţi; (ii) femeile nu dispun de resursele necesare sau de reţelele

economice capabile să le susţină într-o cursă electorală; (iii) femeile nu dispun de resurse de timp

net diminuate datorită dublei obligativităţi (familiale si profesionale).



Un al treilea tip de probleme cu care se confruntă femeile dornice să intre în activitatea politică sînt

cele da natură ideologică şi culturală: (i) în multe societăţi pattern-urile culturale dominante sînt

cele tradiţionale care atribuie roluri sociale predeterminate femeilor şi bărbaţilor (femeia fiind

responsabilă de îngrijire, casă, copii, spaţiul privat în general, iar bărbatul fiind responsabil în spaţiul

public); (ii) relaţii de putere inegale între femei şi bărbaţi în familie; (iii) încredere scăzută a

femeilor de a intra în alegeri; (iv) percepţia femeilor că politica este „murdară‖, „dură‖ de unde şi

interesul scăzut pentru aceasta; (v) teama de violenţă, hărţuire, critici şi divorţ; (vi) felul în care







84

http://www.progen.md/sys/files/Barometrul.pdf



107

Proiect 07.12.2011

media tratează femeile din spaţiul politic (în mod general, presa impune imaginea femeii în politică

drept o imagine atipică).



Este binecunoscut faptul că femeile constituie mai mult din jumătate din populaţia globului

pămîntesc şi peste jumătate din populaţia Republicii Moldova. Contribuţia lor la dezvoltarea socială

şi economică a societăţilor în care trăiesc este, de asemenea, „mai mult de jumătate‖ în comparaţie

cu cea a bărbaţilor, în pofida rolului dublu ancestral – în sfera productivă şi reproductivă. Însă

participarea lor în structurile politice şi procese, unde se iau decizii cu privire la utilizarea resurselor

generate atît de bărbaţi cît şi (mai ales) de femei, rămîne a fi insignifiantă. Or, creşterea participării

politice a femeilor în structurile de guvernare este considerată una dintre modalităţile de bază de

restabilire a echilibrului de gen în societate.



Astfel, Republica Moldova este una dintre ţările în care numărul femeilor în poziţii de decizie este

mic, fie că analizăm componenţa Parlamentului, a consiliilor locale s.a. (a se vedea informaţiile

prezentate la obiectivul 3). Atît actorii sociali, cît şi experţii care analizează problematica de gen în

Republica Moldova au identificat şi validat printre alte domenii prioritare de acţiune şi reprezentarea

egală la luarea deciziilor, deoarece constanta sub-reprezentare a femeilor în procesul de luare a

deciziilor politice constituie expresia unui deficit democratic cras.



Participarea civilă şi politică autentică a femeilor este mai curînd o rezultantă a demersului complex

de abilitare a femeilor, de exercitare plenară a drepturilor umane şi de consolidare a egalităţii de gen,

ca şi finalitate. Iar pentru că în Republica Moldova nu prea există o istorie consistentă în acest sens,

problema participării politice a femeilor nu a fost abordată decît sporadic.



În acelaşi timp, fie că se decide felul în care se gestionează bugetul familiei, fie că se determină şi se

influenţează felul în care se derulează lucrurile în ţară, femeile au dreptul la o „voce‖ egală în toate

aspectele care au impact asupra vieţii lor. Acest drept constituie „nucleul‖ multor instrumente ce

vizează drepturile omului, precum şi constituţiile naţionale, legile şi declaraţiile ratificate. Egalitatea

de gen ar trebui să fie un scop fundamental al oricărei democraţii care vrea să ia măsuri ca opiniile

femeilor şi ale bărbaţilor să aibă aceeaşi pondere şi influenţă. A milita pentru participarea politică a

femeilor înseamnă să tindem către o societate care oferă şanse egale şi drepturi depline pentru toţi

cetăţenii săi.



Comitetul CEDAW, în timp ce salută anumite progrese recente, şi-a exprimat îngrijorarea cu privire

la faptul că în Republica Moldova numărul de femei în posturi decizionale în viaţa publică şi politică

rămîne mic, inclusiv în Parlament, serviciul public şi în sistemul judiciar. De asemenea, Comitetul

este îngrijorat de reprezentativitatea joasă a femeilor în posturi decizionale, în serviciile ţării din

străinătate. Comitetul este preocupat de faptul că, în pofida recomandării sale anterioare, nu au fost

luate măsuri provizorii speciale în acest domeniu.



În acest context, Comitetul încurajează Guvernul Republicii Moldova să implementeze măsurile de

sporire a numărului de femei în posturi decizionale, în particular la nivel local, în Parlament,

partidele politice, sistemul judiciar şi serviciul public, inclusiv în străinătate. Se recomandă ca

Republica Moldova să stabilească scopuri concrete şi grafice pentru a accelera participarea egală a

femeilor în viaţa publică şi politică la toate nivelurile. De asemenea, Comitetul îndeamnă Republica

Moldova să implementeze programe de sensibilizare, pentru a încuraja femeile să participle la viaţa

publică, şi să creeze condiţii sociale pentru participare, inclusiv măsuri detaliate menite să

reconcilieze responsabilităţile din sferele publică şi privată. Republica Moldova este încurajată să

sublinieze importanţa pentru întreaga societate a participării depline şi egale a femeii la posturile de

lider, la toate nivelurile de luare a deciziilor pentru dezvoltarea ţării.







108

Proiect 07.12.2011

Abilitarea economică a femeilor



Femeile pe piaț a muncii



Situaţia economică în Republica Moldova devine în ultimul timp un subiect tot mai mult analizat în

cadrul unor studii şi analize de profil. Şi asta pentru că această se repercutează negativ asupra tuturor

sferelor vieţii cetăţenilor, afectînd grav asemenea domenii precum sănătatea şi educaţia, determinînd

migraţia populaţiei şi incidenţa sporită a criminalităţii. Analiza de gen a pieţii muncii scoate în

evidenţă cîteva aspecte importante şi anume: limitarea posibilităţilor de participare egală a femeilor

cu bărbaţii pe piaţa muncii, segregarea profesională şi discrepanţa salarială între femei şi bărbaţi,

nivelul scăzut al antreprenoriatului feminin şi lipsa programelor de stat pentru stimularea acestuia, în

special, în zonele rurale.



În 1999 rata de ocupare în muncă a femeilor au fost identice cu cele ale bărbaţilor pînă la vîrsta de

50 de ani, înregistrînd valori mai scăzute în grupele următoare de vîrstă. În anul 2008, rata de

ocupare în muncă a femeilor a fost mai scăzută decît în cazul bărbaţilor. Totodată, rata şomerilor în

rîndul bărbaţilor este mai înaltă. În acelaș i timp, mai mulţi bărbaţi decît femei lucrează în condiţii

de muncă care nu corespund normelor igienico-sanitare, fiind antrenaţi în munci fizice grele şi

lucîrnd în încăperi necorespunzătoare. Acest număr de bărbaţi se datorează faptului că ei sînt mai

frecvent antrenaţi în domenii cu risc sporit, precum construcţiile sau transportul. Dacă analizăm

domeniile feminizate, precum învăţămîntul, numărul femeilor care lucrează în condiţii

necorespunzătoare este mai mare decît cel al bărbaţilor.



Deşi mai multe persoane lucrează în sectorul privat decît în cel public, indiferent de sex sau mediul

de reşedinţă, numărul femeilor care lucrează în sectorul de stat este mai mare decît cel al bărbaţilor,

iar situaţia se inversează în cazul sectorului privat. Din nou, acest lucru confirmă încă o dată

atitudinile şi relaţiile de gen existente la nivelul societăţii: femeile mai degrabă decît bărbaţii preferă

stabilitatea locului de muncă, chiar dacă acesta poate implica un salariu mai mic (aşa cum de multe

ori este salariul în sectorul public) în vreme ce bărbaţii mai mult decît femeile urmăresc un salariu

mai mare chiar şi în condiţiile unei instabilităţi crescute a locului de muncă (aşa cum de multe ori

este cazul în sectorul privat).



Majoritatea populaţiei activează în ocupaţii formale, unde sînt salariaţi. Cu toate acestea, mai multe

femei decît bărbaţi din această categorie sînt nesalariate şi diferenţa de gen creşte în mediul rural. În

ce priveşte ocupaţiile informale, în mediul urban mai multe femei decît bărbaţi fac parte din această

categorie. Diferenţele de gen apar în cazul populaţiei ocupate în ocupaţii informale nesalarizate în

funcţie de mediul de reşedinţă - dacă în mediul urban mai multe femei decît bărbaţi se află în această

situaţie, în mediul rural lucrurile se inversează. În funcţie de sex şi de nivelul de instruire, cu

aproape 6% mai mulţi bărbaţi decît femei cu nivel mediu de educaţie sunt ocupaţi în sectorul

informal, în vreme ce femeile cu nivel scăzut de educaţie ocupate informal sînt cu aproximativ 5%

mai multe decît bărbaţii din aceeaşi categorie.



Analiza de gen a datelor referitoare la înlesnirile şi sporurile acordate salariaţilor pentru condiţii

nefavorabile de muncă evidenţiază faptul că mai multe femei decît bărbaţi beneficiază de concedii

suplimentare, de program de muncă redus şi de sporuri pentru condiţii de muncă nefavorabile şi mai

mulţi bărbaţi decît femei beneficiază de salarii tarifare majorate şi de drepturi la pensia de stat

acordată în condiţii avantajoase. În concluzie, se poate spune că femeile mai degrabă beneficiază de

înlesniri pentru condiţii de muncă nefavorabile, în vreme ce bărbaţii beneficiază mai mult de sporuri

şi compensaţii băneşti (―Femeile şi bărbaţii în Republica Moldova, 2008‖).



Distribuţia salariaţilor în profil teritorial arată că cea mai mare parte a salariaţilor indiferent de sex se

află la nivelul municipiului Chişinău, urmată de regiunea nord, centru, sud şi U.T.A. Găgăuzia. Dacă



109

Proiect 07.12.2011

în municipiul Chişinău există mai mulţi bărbaţi decît femei la nivelul efectivului de salariaţi, în toate

celelalte regiuni femeile sînt mai multe decît bărbaţii la nivelul efectivelor de salariaţi. Acest lucru

este valabil şi la nivelul tuturor localităţilor din fiecare regiune, cu excepţia localităţii Basarabeasca

din regiunea Sud.



În 2007 un grup de cercetători de la Academia de Studii Economice din Moldova au realizat o

cercetare sociologică amplă (1786 femei) pentru a analiza cantitativ şi calitativ situaţia femeilor pe

piaţa muncii85. Studiul furnizează o serie de date care vin să confirme situaţia dezavantajoasă a

femeilor pe piaţa muncii, completînd tabloul cu date noi. De exemplu, rezultatele sondajului arată că

38,1% dintre agenţii economici consideră că femeile întîmpină mai multe greutăţi pe piaţa muncii

decît bărbaţii. De asemenea, 42,5% dintre aceştia consideră că femeile se confruntă cu situaţii de

discriminare pe piaţa muncii. Agenţii economici au recunoscut că preferă să angajeze bărbaţi, chiar

dacă au o pregătire profesională mai slabă decît femeile aspirante la funcţia respectivă pentru a

―preveni eventualele fluctuaţii de personal cauzate de plecarea în concediu de maternitate‖. Agenţii

economici susţin că cel mai frecvent discriminarea femeilor are loc la angajare (56,7%), în timp ce

37,8% consideră că acest fenomen are loc cu precădere la promovare. Surprinzător şi alarmant, în

acelaşi timp, este faptul că agenţii economici conştientizează mai bine decît angajatele existenţa

fenomenului de discriminare.



În ceea ce priveşte abilităţile manageriale ale femeilor, 42,7% dintre agenţii economici intervievaţi

consideră că în organizaţie nu există femei cu capacităţi şi calităţi manageriale, iar 30,7% sînt

convinşi de faptul că ―doar bărbaţii sînt persoanele cele mai indicate pentru posturile de conducere‖.

Pentru 21,3% dintre agenţii economici participanţi la sondaj principalul motiv pentru care nu preferă

femei în funcţii de conducere este acela că acestea ―trebuie să împarte activitatea profesională cu cea

familială, ceea ce împiedică îndeplinirea sarcinilor de muncă la nivel cuvenit‖. Autorii studiului

concluzionează următoarele:



 Femeile întîmpină pe piaţa muncii mai multe dificultăţi decît bărbaţii;

 Nu există politici guvernamentale care să aibă drept scop protejarea intereselor

femeilor pe piaţa muncii;

 Pe piaţa muncii din Republica Moldova se atestă mai multe forme de discriminare a

femeilor;

 Nu există politici ș i strategii antidiscriminatorii la nivelul organizaţiilor;

 Se atestă cazuri de hărţuire sexuală a angajatelor;

 Femei în posturi de conducere sînt prezente pe piaţa muncii într-un număr relativ mic;

 Implicarea tot mai frecventă a femeilor în desfăşurarea unor activităţi informale (pe

cont propriu);

 Implicarea redusă a femeilor în dezvoltarea propriilor afaceri;

 Creşterea gradului de descurajare a femeilor fără ocupaţie.



Conform datelor obţinute din sondajul „Hărţuirea sexuală în Republica Moldova‖ 86, peste jumătate

dintre persoanele intervievate (studente şi angajate) consideră că angajaţii de sex masculin

avansează în funcţie mai uşor decît femeile şi peste patru din zece respondenţi că salariile bărbaţilor

sînt mai mari şi că femeile sînt supuse unui program mai dificil decît bărbaţii. Femeile angajate

resimt aceste forme de discriminare mai acut decît studentele. Totodată, analiza frecvenţei cu care au

loc aceste acte arată că femeilor angajate li se întîmplă mult mai des să fie victime ale diverselor

forme de hărţuire sexuală, situaţie care poate induce concluzia că mediul profesional este, într-o

măsură mai mare decît cel universitar, un loc unde femeile sînt agresate sexual. Mai mult de şase din

zece dintre studente şi patru din zece femei angajate consideră că în Republica Moldova există



85

„Situaţia femeilor pe piaţa muncii din Republica Moldova‖, ASEM, Chişinău, 2008. Coordonatori: A. Bîrcă,

D.Vaculovschi

86

http://www.progen.md/sys/files/Fenom_hart_sex_RM.pdf



110

Proiect 07.12.2011

discriminare de gen şi spun că, direct sau indirect – rude, prieteni, cunoştinţe – s-au confruntat cu

diverse forme de discriminare de gen. Cele mai frecvente cauze ale inegalităţilor de gen sînt, în

opinia respondentelor, monopolul pe care încearcă să îl instituie bărbaţii asupra funcţiilor de

conducere, nivelul de corupţie al mediului politic şi al celui de afaceri precum şi faptul că treburile

gospodăreşti ocupă foarte mult din timpul femeilor.



Comitetul CEDAW şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la situaţia femeilor pe piaţa muncii, care, în

pofida nivelului înalt al studiilor femeilor, este caracterizată prin concentrarea femeilor în sectoare

publice remunerate la niveluri joase, cum sînt ocrotirea sănătăţii, asistenţa socială şi educaţia, şi prin

existenţa decalajului de salarizare între femei şi bărbaţi în sectoarele public şi privat. Comitetul este

preocupat de faptul că legislaţia muncii a Republicii Moldova, care este extrem de protectoare, în

special cu privire la femeile gravide, limitează de fapt participarea femeilor în anumite sfere, dar

totuș i ar putea crea obstacole pentru participarea femeilor pe piaţa muncii, în particular în sectorul

privat, şi ar putea perpetua stereotipurile privind rolurile de gen. Comitetul este de asemenea

neliniştit de faptul că importante sectoare, privite tradiţional ca sectoare masculine, cum sînt

apărarea şi poliţia, rămîn inaccesibile femeilor. Totuşi autorităţile întreprind măsuri de schimbare a

situaţiei, astfel conform datelor recente ale MAI, aproximativ 10% din numărul efectivului de

comandă a poliţiei sînt femei (661 femei din numărul total de 6.600).87



În acest context, Comitetul CEDAW îndeamnă Republica Moldova să asigure şanse egale pentru

femei şi bărbaţi pe piaţa muncii, între altele, prin măsuri provizorii speciale, în conformitate cu

Articolul 4, alineatul 1 al Convenţiei şi recomandarea generală 25 a Comitetului, privind măsurile

provizorii speciale. Comitetul îndeamnă Guvernul Republicii Moldova să-şi intensifice eforturile de

a asigura că toate programele de sporire a locurilor de muncă şi de atenuare a sărăciei iau în

considerare aspectul de gen şi că femeile pot beneficia în deplină măsură de pe urma tuturor

programelor de susţinere a antreprenoriatului. Se recomandă intensificarea eforturilor de eliminare a

segregării pe piaţa muncii, atît a celei orizontale, cît şi a celei verticale, şi de micşorare şi lichidare a

decalajul dintre femei şi bărbaţi, între altele, prin sporuri adiţionale la salariu în sectoarele publice

dominate de femei. Comitetul recomandă Republicii Moldova să întreprindă revizuiri periodice ale

legislaţiei, în conformitate cu Articolul 11, alineatul 3 al Convenţiei, în vederea reducerii numărului

de bariere cu care se confruntă femeile pe piaţa muncii.









87

Date din scrisoarea MAI privitor la implementarea ODM, din 10.12.2009.



111

Proiect 07.12.2011



Caseta 16. Discriminarea femeilor şi bărbaţilor pe piaţa muncii



Din păcate, şi femeile, şi bărbaţii, în anumite contexte, în raport cu anumite grupuri, sînt discriminaţi. Atunci cînd

vorbim de discriminare, precizarea care trebuie făcută este următoarea: în baza studiilor şi observaţiilor, experţii

constată că discriminarea bărbaţilor are loc preponderent în sfera privată (responsabilităţi familiale şi creşterea

copiilor), iar discriminarea femeilor are loc, cu precădere, în sfera publică (în domeniul social, economic şi politic).



Astfel, bărbaţii sînt excluşi practic sau, în virtutea educaţiei şi stereotipurilor, se auto-exonerează de implicarea în

viaţa familiei, în timp ce femeile nu sînt admise sau nu îndrăznesc să ceară participare egală cu a bărbaţilor în

domeniile vieţii publice. Discriminarea femeilor este un fenomen pe care civilizaţia modernă încearcă să-l elimine.

Totuşi, zi de zi, femeile se lovesc de mentalitatea arhaică a patriarhatului. Contextul Republicii Moldova ne arată că

în domeniul muncii femeile suferă o serie de discriminări. Acestea se datorează faptului că există domenii ale

economiei în care, tradiţional, femeile sînt majoritare precum şi domenii în care bărbaţii sînt majoritari. Acest fapt

duce la o segregare pe sexe a ocupaţiilor, observîndu-se că cele feminizate sînt, în general, mai prost plătite.



Contrar legilor în vigoare, care interzic discriminarea în bază de gen, cazurile de discriminare de gen la exercitarea

anumitor drepturi în diferite domenii sînt întîlnite destul de frecvent. De exemplu, legea interzice discriminarea în

baza criteriului de gen la angajare. Cu toate acestea, o femeie care are o sarcină deja vizibilă este respinsă, de

regulă, la angajare. De asemenea, legea interzice discriminarea pe criteriul vîrstei, însă acesta este cel mai frecvent

criteriu de respingere şi, implicit, de discriminare la angajare. O femeie care a trecut de 40 - 45 de ani întîmpină

mari dificultăţi în a-şi găsi un loc de muncă. Legea interzice discriminarea pe criteriul aspectului fizic, dar de multe

ori o femeie este respinsă la angajare dacă nu se încadrează în anumite standarde estetice, deşi profilul postului nu

necesită prezenţă fizică agreabilă (postul de contabilă, economistă, operatoare calculator, etc.). Legea interzice

discriminarea pe criteriul sexului, dar de multe ori candidatele la un post oarecare sînt respinse tocmai din această

cauză. Şi este cazul, în special, atunci cînd e vorba de posturi de conducere care, fireşte, sînt şi mai bine retribuite.

Cel mai adesea, angajatorii nu precizează în anunţul de angajare criteriile menţionate mai sus pe baza cărora vor

face selecţia (aspectul fizic, vîrsta, sexul, numărul de copii) pentru că, de cele mai multe ori, aceste criterii sînt

nejustificate şi, în consecinţă, discriminatorii. Totuşi, se întîlnesc şi multe anunţuri, în care se menţionează clar,

sexul candidatului ―perfect‖, cît şi ―calităţile‖ sale, mai des cele fizice, decît cele profesionale. Spre regret, aceste

sesizări rămîn în oficiile ONG-urilor pentru că persoanele de regulă nu au curaj să încerce soluţionarea problemei

pe cale legală. Mai mult decît atît, această procedură ar fi foarte complicată avînd în vedere faptul că legea invocată

mai sus doar ―interzice‖, nu şi ―sancţionează‖ discriminarea în bază de gen.









Fenomenul migraţiei



Analiza fenomenului migraţional din perspectiva de gen evidenţiază faptul că în al doilea trimestru

al anului 2009 au plecat la muncă peste hotarele ţării circa 295 mii persoane, dintre care 1/3 sînt

femei (CBS-AXA, 2009). Cele mai multe femei sînt plecate la muncă în ţările Europei de vest, CSI,

Turcia şi Israel. Din numărul total al persoanelor angajate în construcţii, 95% sunt bărbaţi şi 5%

femei. În sfera socială, în speţă îngrijirea bolnavilor, bătrînilor şi copiilor, precum şi lucrul casnic

lucrează 96% femei şi 4% bărbaţi. Femeile emigrante lucrează în comerţ în proporţie de 63.6%,

comparativ cu 36,4% - bărbaţi. În sectorul industrial muncesc 68,6% bărbaţi şi 31,4% femei, în timp

ce în agricultură bărbaţii reprezintă majoritatea – 75%. În al doilea trimestru al anului 2009

transferurile băneşti de peste hotare au scăzut cu 30%, fiind în valoare de 322 milioane dolari SUA.



În conformitate cu datele studiului analitic elaborat de către Michele Bruni şi editat de Andrea

Salvini, la solicitarea oficiului subregional al Biroului Internaţional al Muncii pentru Europa

Centrală şi de Est din Budapesta (2009), cu referinţă la Sondajul Forţei de Muncă, emigranţii din

regiunile rurale au un nivel educaţional mai scăzut, iar femeile, atît din regiunile urbane cît şi din

regiunile rurale, au un nivel educaţional mai înalt comparativ cu bărbaţii, diferenţa fiind mai

pronunţată în cazul emigranţilor din regiunile rurale88.









88

Piaţa muncii din Republica Moldova, Michele Bruni, 2009



112

Proiect 07.12.2011

După prezentarea ultimului raport privind implementarea CEDAW (în 2006), Comitetul şi-a

manifestat preocuparea privind impactul asupra femeilor al restructurării economice şi de

feminizarea sporită a sărăciei, în particular cu referire la asemenea categorii vulnerabile ca femeile

din zonele rurale, femeile singure, care îşi gestionează gospodăria, femeile din anumite grupuri

etnice, în particular femeile de etnie romă, femeile cu dizabilităț i şi cele în vîrstă. Comitetul regretă

că Obiectivul de Dezvoltare a Mileniului în contextul reducerii sărăciei ș i foamei nu a inclus

perspectiva gender.



În acest context, Comitetul cere Guvernului Republicii Moldova să studieze impactul restructurării

economice asupra femeilor şi să asigure că toate programele şi strategiile de atenuare a sărăciei sînt

multidimensionale, sensibile la aspecte de gen şi direcţionate către anumite grupuri de femei, în

conformitate cu necesităţile lor specifice şi discriminarea pe planuri multiple cu care se confruntă

acestea, şi să prezinte în următorul său raport periodic informaţie privind măsurile luate şi rezultatele

obţinute la ameliorarea situaţiei economice a femeilor, în particular a celor din categoriile

vulnerabile, cum sînt femeile din zonele rurale, femeile singure - cap de familie, femeile din anumite

grupuri etnice, în particular femeile de etnie romă, femeile cu dizabilităț i şi cele în vîrstă.





Abilitarea socială a femeilor





Îngrijirea copilului



În ceea ce priveşte îngrijirea copiilor, după cum era şi evident, femeile sînt cele care îşi asumă rolul

de gen tradiţional în creşterea şi îngrijirea copiilor: atît în 2006, cît şi 2007, mai mult de 97% dintre

persoanele aflate în concediul de îngrijire a copilului erau femei şi doar puţin peste 2% - bărbaţi. În

2008 numărul bărbaţilor aflaţi în concediu de îngrijire a copilului a crescut nesemnificativ, pînă la

3% din total. În cifre absolute, aceasta reprezintă 3.200 bărbaț i, în timp ce numărul femeilor care au

beneficiat de acest concediu a fost de 106.500 persoane. Deoarece un anumit număr de bărbaţi din

cei 3.200 îşi iau concediul pentru a pleca la muncă peste hotare, cifra reală a taţilor care îngrijesc

efectiv copilul, nu este cunoscută.



Procentul bărbaţilor care îşi iau concediul de îngrijire a copiilor rămîne a fi extrem de redus, fapt ce

se datorează mai multor factori, printre care: (i) venitul tatălui este considerabil mai mare decît al

mamei; (ii) persistenţa stereotipurilor de gen şi a rolurilor de gen tradiţionale; (iii) lipsa programelor

de încurajare a implicării bărbaţilor în creşterea şi educaţia copiilor; (iv) lipsa educaţiei de gen (atît

în familie, cît şi în instituţiile de învăţămînt).



Problema implicării bărbaţilor în creşterea şi educaţia copiilor este una crucială în contextual

abilitării politice şi economice a femeilor. Atunci cînd grijile casnice vor fi responsabilitatea atît a

bărbaţilor cît şi a femeilor, acestea din urmă vor beneficia de timp suplimentar şi forţe pentru a fi

active din punct de vedere profesional şi politic.



Totodată, se atestă o crasă insuficienţă a serviciilor şi instituţiilor de îngrijire a copiilor de vîrstă

preşcolară, fapt ce determină femeile să-şi ia concediu prelungit (pînă la 6 ani) pentru creşterea şi

îngrijirea copiilor. Astfel, în cazul cînd o femeie devine mama a doi copii, cu un interval de 1-5 ani

între aceştia, ea se află în concediu de îngrijire a copiilor o perioadă prelungită (maxim 12 ani), timp

în care îşi poate pierde competenţele profesionale, iar la revenirea pe piaţa muncii, poate deveni

neatractivă pentru angajatori. Deseori, femeile care au fost un timp prelungit în concediu de îngrijire

a copiilor, acceptă poziţii slab remunerate şi nu îşi mai pot continua creşterea în carieră din poziţia

de la care au plecat în concediu.





113

Proiect 07.12.2011

Mai mult decît atît, observaţiile empirice şi unele studii arată că angajatorii preferă să nu angajeze la

serviciu femei de vîrstă reproductivă tocmai din motivul că acestea vor trebui la un moment dat să-şi

ia concediu de îngrijire a copiilor. Deşi legislaţia în vigoare interzice discriminarea la angajare sau

promovare, în realitate există multe cazuri de discriminare în acest domeniu.





Sistemul de pensionare



Problemele care se referă la dimensiunea de gen în sfera protecţiei sociale sînt determinate de

sarcina dublă a femeilor (responsabilităţi în viaţa de familie şi cea profesională), prestarea de către

acestea a unui volum mare de munci neremunerate (servicii de îngrijire a membrilor dependenţi din

familie). Potrivit Strategiei Naţionale pentru Egalitatea de Gen, sistemul de asistenţă socială se

bazează pe un model patriarhal al societăţii, unde, de regulă, femeilor le revine îngrijirea

neremunerată a copiilor, bătrînilor şi bolnavilor. Acest model este alimentat de realităţile din

Republica Moldova, dar în mod evident limitează participarea socială, politică şi economică a

femeilor, care, în asemenea caz, sînt prestatoare de servicii de îngrijire (neremunerate).



Numărul femeilor pensionate este mai mare decît cel al bărbaţilor, iar structura de gen existentă la

nivelul beneficiarilor de pensii, denotă diferenţe dintre procentajul femeilor şi cel al bărbaţilor, în jur

de 8%. Acest lucru este determinat de faptul că femeile în Republica Moldova trăiesc mai mult decît

bărbaţii (cu circa 8 ani). Analiza sferei protecţiei sociale relevă faptul că diferenţele de gen ale

vîrstei de pensionare şi durata prognozată a vieţii la pensie dezavantajează atît femeile, cît şi

bărbaţii. Altfel spus, datele statistice confirmă faptul că în Republica Moldova femeile trăiesc ―mai

rău, dar mai mult, iar bărbaţii mai bine, dar mai puţin‖. Păstrarea formelor tradiţionale de realizare a

responsabilităţilor casnice, prin supra-implicarea femeilor şi procesele fireşti de naştere a copiilor,

cumulate cu cele ―determinate socio-cultural‖ de îngrijire a copiilor, pare să fie oarecum

―compensată‖ prin pensionarea femeilor la o vîrstă mai tînără. Lipsa cotizărilor femeilor egale cu a

bărbaţilor, datorate perioadelor de naştere/creştere a copiilor sau îngrijire a bolnavilor şi bătrînilor,

precum şi discrepanţelor de gen la salarizare, se repercutează negativ asupra cuantumului pensiilor

acestora, care este mai mic decît al bărbaţilor.



Programul UNIFEM în Moldova a realizat o analiză succintă a sistemului de pensii din perspectiva

de gen, care a scos în evidenţă faptul că femeile au o participare mai scurtă pe piaţa muncii decît

bărbaţii, astfel că perioada de contribuţie a acestora este, respectiv, mai mică şi a constituit în 2007 -

85,2% din cea a bărbaţilor (fiind în creştere uşoară în ultimii 7 ani). De asemenea, s-a stabilit că deşi

formula de calculare a pensiilor nu conţine elemente care să favorizeze femeile sau bărbaţii, ea se

bazează pe istoria contribuţiilor vechi şi astfel, se reduce esenţial diferenţierea nivelurilor de pensii.

Totodată, formula de calculare a pensiilor bazată pe istoria contribuţiilor noi nu conţine asemenea

criteriu care ar conduce inevitabil la creşterea gradului de diferenţiere dintre diferite niveluri ale

pensiei. Cercetătorii au stabilit 2 profiluri – bărbaţi şi femei - pentru persoanele cu venituri mici, dar

contribuţii depline şi acestea sînt următoarele: o femeie care munceşte full time, de la vîrsta de17 ani

pînă la 57 şi cîştigă în medie aproximativ 60% din venitul mediu al femeilor. Ea va avea o pensie

care constituie aproximativ 90% din pensia unui bărbat cu acelaşi profil (491 lei). Bărbatul şi-a

exercitat serviciul militar între vîrsta de 18-20 ani, iar între 21-62 ani munceşte full-time şi cîştigă

60% din venitul mediul al bărbaţilor. Pensia lui va fi în valoare de 545 lei.



În concluzie, sistemul actual de pensii este în mare parte dependent de factori din afara sistemului

propriu-zis, precum: diferenţe demografice dintre femei şi bărbaţi, stereotipuri de gen în familie şi

societate, roluri de gen tradiţionale în relaţie cu piaţa muncii, etc. Există totuşi anumite particularităţi

din cadrul sistemului de pensionare care se repercutează asupra diferenţei constante dintre volumul

pensiilor la bărbaţi şi femei.





114

Proiect 07.12.2011

Alte aspecte problematice





Bugetarea de gen



Bugetul sensibil la gen (BSG) asigură includerea în politicile de cheltuieli şi de venit a nevoilor şi

intereselor indivizilor din diferite grupuri sociale (sex, vîrstă, etnie, mediul de reşedinţă, etc.).

Bugetarea de gen este un subiect care se află tot mai des în ultimul timp şi pe agenda Uniunii

Europene. Aceasta nu presupune construirea unor bugete separate pentru femei sau alocarea unor

bani care să sprijine derularea unor programe pentru femei sau analiza doar a acelor segmente din

buget explicit de gen, ci conştientizarea faptului că bugetul public nu este neutru la gen şi că are un

impact diferit asupra femeilor şi bărbaţilor.



Gradul în care un buget este sensibil la dimensiunea de gen constituie un instrument de măsurare a

angajamentelor Guvernului faţă de egalitatea dintre femei şi bărbaţi. Norvegia (ţara cu cel mai înalt

Indice al Dezvoltătii Umane, 0,971), Marea Britanie (Indicele Dezvoltătii Umane – 0,947), Suedia

(Indicele Dezvoltării Umane – 0,963), Franţa (Indicele Dezvoltării Umane - 0,961), Spania (Indicele

Dezvoltării Umane – 0,955) sînt cîteva ţări unde se implementează deja bugetarea de gen. Pentru

comparaţie, Indicele Dezvoltării Umane în Republica Moldova este de 0,720, iar aceasta ne plasează

pe locul 117 printre alte 182 ţări ale lumii. În baza unei cartografieri iniţiale a procesului bugetar al

Republicii Moldova, experţii programului UNIFEM au constatat că sistemul şi procesele bugetare

nu sînt sensibile la dimensiunea de gen. Cu toate că clasificarea pe programe a bugetului, iniţiată cu

cîţiva ani în urmă, oferă posibilităţi mari pentru aplicarea instrumentelor BSG, acest lucru nu are loc

din lipsa de cunoştinţe privind utilizarea abordărilor de bugetare sensibile la gen.



Treptat, însă, cu suportul partenerilor de dezvoltare a ţării, bugetarea de gen, devine tot mai

cunoscută ca şi instrument de promovare a egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi. Astfel graţie

implementării programului UNIFEM în Moldova89 subiectul bugetării de gen a devenit cunoscut

publicului larg şi unor grupuri-ţintă. Au fost realizate trei studii de caz care să elucideze problema

opacităţii de gen în procesele bugetare. De asemenea, la Academia de Studii Economice s-a introdus

pentru prima dată ca şi disciplină facultativă „Bugetarea sensibilă la gen‖, iar în cadrul a două

discipline opţionale (Politici şi tehnici bugetare şi Planificarea fiscală) s-a introdus un capitol separat

cu privire la bugetarea de gen. La studiile de masterat ale aceleiaşi instituţii de învăţămînt superior,

la specializarea Finanţe Publice şi Taxe a fost introdusă component de gen.



De asemenea, iniţiativele de bugetare sensibilă la gen coroborează angajamentele guvernelor

conform cerinţelor CEDAW cu cele patru dimensiuni principale ale bugetelor: venit, cheltuieli,

macroeconomia bugetului şi procesele de luare a deciziilor bugetare. Aceste legături mai contribuie

şi la clarificarea modului în care analiza bugetului prin prisma de gen poate asigura: monitorizarea

conformităţii guvernului cu prevederile CEDAW; identificarea modului de utilizare a CEDAW

pentru a stabili criteriile de promovare a egalităţii în activităţile bugetare, precum şi orientarea

iniţiativelor de bugetare de gen şi a altora spre realizarea egalităţii de gen 90.





Aspecte de gen în educaţie



Domeniul educaţiei este, prin excelenţă, unul în care demersul egalităţii de gen poate şi trebuie să

aibă cea mai mare zonă de intervenţie. Sistemul educaţional, prin instituţiile sale, este un segment

major de socializare şi educaţia de gen trebuie realizată sine-qua-non şi consecvent. Asta ar însemna





89

http://www.un.md/UNIFEM/programme_areas/GRB/Fact_sheet_GRB_Moldova%202008_Final.pdf

90

GENDER. Buletin informativ bi-lunar, nr. 3, 2009 (susţinut de Grupul Donatorilor privind Egalitatea de gen în RM)



115

Proiect 07.12.2011

că dimensiunea de gen să fie o parte constituentă şi indispensabilă a educaţiei, să existe o abordare

integratoare a egalităţii de gen, astfel încît să devină una din valorile educaţionale.



La nivel naţional, nu există o disciplină aparte pentru egalitatea de gen şi nici nu este recomandat să

existe, deşi în multe ţări asemenea discipline sînt deja o tradiţie şi se bucură de mare interes la copii

şi studenţi. Cel mai indicat este să se procedeze în conformitate cu următoarele două scenarii, care

trebuie combinate: să existe module pentru egalitatea de gen în cadrul unor discipline educaţionale

relevante (de exemplu, acelaşi mult disputatul curs „Deprinderi de viaţă‖ sau „Educaţia pentru viaţa

de familie‖, „Educaţia civică‖ etc.) şi, cel mai important, să se integreze aspecte ale educaţiei de gen

în cadrul tuturor disciplinelor, astfel încît, aceasta să aibă loc continuu şi intrinsec disciplinelor de

bază. Mai mult decît atît, ideal ar fi ca, în special, cadrele didactice să beneficieze de instruire pentru

acest subiect, aşa încît să fie sensibilizaţi cu privire la acesta şi să cunoască modalităţile prin care pot

face o veritabilă educaţie de gen, fără a ţine un curs special pentru aceasta, ci implicit, în întregul

proces instructiv şi prin propriul comportament, atitudini şi valori.



Ca rezultat al iniţiativei Ministerului Educaţiei, universităţile şi instituţiile de învăţămînt

preuniversitar au inclus în planurile instituţionale, activităţi pentru promovarea egalităţii genurilor

umane, preponderent prin măsuri extracurriculare. Această iniţiativă a Ministerului Educaţiei a fost

una eficientă, dar, spre regret, din tot apanajul de activităţi ce se pot realiza la aceste subiecte, au fost

realizat preferenţial, totuşi, cele ce ţin de domeniul violenţei în familie. Mai mult decît atît, doar o

singură instituţie a fost mai deschisă către această tematică şi anume, Academia de Poliţie „Ştefan

cel Mare‖ al Ministerului Afacerilor Interne. Este regretabil faptul că nu toate instituţiile au dat curs

circularei Ministerului şi astfel, nu au realizat demersul educaţional în domeniul egalităţii de gen.

Una din cauze ar putea fi şi suprasolicitarea atît a cadrelor didactice, cît şi a copiilor.



În 2005 Fundaţia Soros-Moldova a susţinut implementarea unui proiect fără precedent în Republica

Moldova, care să examineze din perspectiva de gen curricula şcolară şi manualele şi să elucideze în

ce măsură educaţia de gen se realizează în cadrul învăţămîntului public din Republica Moldova.

Rezultatele acestei cercetări au arătat că în învăţămîntul preuniversitar există anumite modele şi

valori de gen care se perpetuează, ele însă sînt de natură să agraveze situaţia privind dezechilibrele

de gen din societate. Atît comportamentul cadrelor didactice, cît şi conţinutul manualelor şcolare,

imaginile şi pozele din manual oferă copiilor un cadru de socializare de gen care nu favorizează

educaţia de gen a discipolilor. S-a constatat că dimensiunea de gen nu este luată în considerare de

către autorii de curriculum şi autorii de manual, problematica de gen fiind una invizibilă pentru ei

sau neimportantă. Totodată promovarea unui conţinut de gen discriminatoriu şi dezechilibrat nu este

intenţionată. De asemenea, experţii au ajuns la concluzia că prin intermediul curriculumului scris şi

a imaginilor se conturează un model de socializare de gen de tip tradiţional cu puternice diferenţieri

de gen în favoarea dominante masculine91.



Astfel, în condiţiile în care în învăţămînt există o atare invizibilitate a problematicii de gen, nu se

poate vorbi despre o reală educaţie pentru democraţie, despre cunoaşterea şi respectarea diversităţii

umane, despre o socializare completă şi urmărirea realizării propriului potenţial, fără constrîngeri şi

norme conservatoare, care limitează alegerile şi comportamentele individului. Din păcate, nici

cadrul familial nu oferă alternative educaţionale optime pentru educaţia de gen. Din cauza unei slabe

sensiblizări a părinţilor pentru problematica de gen şi a necunoaşterii acestui domeniu, în familie

copiii continuă să fie socializaţi tradiţional, astfel părinţii, contribuind, cu sa fără ştiinţă, la

perpetuarea stereotipurilor de gen, care în timp pot determina apariţia prejudecărilor şi discriminării

de gen.







91

―Modele şi valori de gen în învăţămîntul public din Republica Moldova‖ (CNSIPF, 2005). Coordonatoare: Doina-

Olga Ştefănescu.



116

Proiect 07.12.2011

După prezentarea ultimului raport privind implementarea CEDAW (în 2006), Comitetul a

recomandat Guvernului Republicii Moldova să ―răspîndească informaţia privind conţinutul

Convenţiei prin sistemul său educaţional, să se includă perspective de gen în manuale şi curriculum,

la toate nivelurile, şi să se asigure instruirea de gen pentru profesori, în vederea modificării

actualelor viziuni stereotipe privind rolurile femeilor şi bărbaţilor în familie şi societate‖.



Dimensiunea de gen şi mass-media



Dimensiunea de gen, cu toate implicaţiile sale, este un domeniu în care mass-media are un rol

crucial. Mass-media face mult mai mult decît doar „reflectă‖ norme culturale şi realităţi. De fapt,

mass-media formează şi re-creează cultura. Media şi discursurile mediatice socializează, în mare;

influenţează deciziile şi comportamentele umane; transmite stereotipuri şi modele sociale; impune

constrîngeri, promovează standarde şi valori. Mass-media educă şi formează oamenii în ceea ce

priveşte, în speţă, rolurile şi expectanţele de gen – felul în care percepem diferenţa.



Coordonata de gen a mesajului mediatic este una importantă şi din cîteva considerente factologice

de ordin general. Femeile, în raport cu bărbaţii, reprezintă 52,8% din totalul populaţiei ţării, mai

mult de jumătate din forţa de muncă, 52% din specialiştii calificaţi, 59% din alegători, etc.

Dimensiunea de gen a conţinutului media nu poate fi ignorată sau minimalizată, dacă ţinem cont şi

de unele prevederi legislative, pe care ne-am angajat să le respectăm. Ne referim la: 1. documentele

internaţionale şi europene în domeniul asigurării funcţionării politicilor cu privire la egalitatea de

gen şi şanse egale, ratificate de Republica Moldova, precum şi la cele naţionale; 2. mecanismele de

implementare a echităţii de gen existente la noi în ţară.



În conformitate cu Legea cu privire la asigurarea de şanse egale între femei şi bărbaţi92, se prevăd

următoarele: (1) Mass-media contribuie la promovarea principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în

societate prin elaborarea de programe şi materiale de depăşire a stereotipurilor gender; (2) Orice

discursuri şi materiale publice care prezintă imaginea femeilor sau a bărbaţilor în manieră de

umilinţă a demnităţii lor se consideră inadmisibile şi se contracarează în conformitate cu prezenta

lege‖.



Mass-media nu este doar o „oglindă‖ a societăţii, ea are şi puterea de a direcţiona această societate.

În timp ce producţiile media reflectă diferit şi tendenţios bărbatul şi femeia, în conţinutul mediatic,

la nivel internaţional şi naţional, se constată un dezechilibru cras între cele două sexe atît ca pondere,

cît şi ca tematici. Astfel, femeile sînt în continuare „grupul marginalizat‖, iar bărbaţii – cel

„favorizat‖. Altfel spus, mass-media nu oferă o imagine echilibrată a bărbaţilor şi a femeilor, a

implicării şi contribuţiilor acestora în viaţa publică şi privată. Produsele mediatice cu referire la

femei (presa scrisă, audio, video şi electronică) deseori prezintă o imagine degradantă şi negativă a

acestora, ceea ce prejudiciază imaginea femeilor în societate, cauzează repercusiuni grave asupra

felului în care acestea se auto- şi hetero-evaluează şi în care sînt percepute de către ceilalţi, în

special, de bărbaţi şi copii. Mai mult decît atît, produsele media pornografice, violente şi umilitoare,

de asemenea, afectează negativ femeile şi participarea lor în societate.



Rolurile de gen „desprinse‖ din imaginile dinamice reconfirmă stereotipurile încetăţenite cu privire

la domeniul şi natura activităţilor prestate de fiecare gen în parte. Tabloul consemnat amplifică

tipurile cunoscute de feminitate şi masculinitate. Bărbaţii suît prezenţi practic în majoritatea sferelor

publice (administraţie publică centrală şi locală, industrie, medicină, armată, cultură, sport).

Acţiunile femeilor din imagini conduc spre o percepţie distorsionată şi unilateral stereotipizată. Dacă

bărbaţii acţionează mai mult pentru un interes public de nivel naţional sau local, femeile par a fi

preocupate mai mult de sine (ca şi corp în special), de cei din preajmă (copii, soţi) şi sînt



92

Articolul 8 al Legii Nr.5 din 9 februarie 2006, publicată la 24.03.2006, MO Nr. 47-50/2006.



117

Proiect 07.12.2011

subreprezentate în plan social şi politic. Cu toate acestea, monitorizările de gen în mass-media de la

noi relevă faptul că pe parcursul ultimului an în presa scrisă apar tot mai multe materialele ce

vizează dimensiunea de gen, ceea ce este salutabil. Conform studiului „Gen şi mass-media. Pentru o

presă sensibilă la gen‖93 bărbaţii sînt reprezentaţi preponderent, în ipostaze de acţiuni publice (la

birou, în costum şi „la cravată‖), întărindu-se prin aceasta ideea că preocuparea lor de bază sînt

problemele politice şi administrative. Iar femeile, asociate tradiţional cu viaţa privată, se regăsesc în

ipostaze publice foarte puţin şi mult mai mult, în anturaje „domestice‖.



În perioada martie – decembrie, 2008 programul UNIFEM în Republica Moldova a realizat o

monitorizare a presei în sfera ocupaţională prin prisma dimensiuni de gen pentru piaţa muncii,

urmărind să se identifice abordările şi tendinţele discursului mediatic autohton ale aspectelor

profesionale cu referire la femei şi bărbaţi: în ce măsură mass-media prezintă profesionişti bărbaţi şi

femei, care sînt domeniile profesionale în care aceştia sînt mai des prezentaţi, precum şi mesajele pe

care le transmit textele şi pozele din presă94. Astfel, a fost realizată, de fapt, o analiză a pieţii muncii

prin prisma de gen în conţinuturile presei scrise din Republica Moldova. Pe parcursul celor 9 luni de

monitorizare a 6 ziare şi 2 reviste au fost analizate 9454 articole care vizau bărbaţii şi femeile ca

exponenţi ai anumitor profesii. Din numărul total de articole, 60% se refereau la bărbaţi ca

profesionişti, în timp ce doar 17% prezentau femeile în cadrul unei profesii. Alte 235 din materialele

scrise erau mixte, prezentînd oarecum echilibrat femeile şi bărbaţii în sfere ocupaţionale. Şi nu doar

numărul de articole elucidează dezechilibrul de gen. Analiza conţinuturilor scot în evidenţă faptul că

bărbaţii sînt o sursă primară de informaţie pentru presă, ei fiind mai des intervievaţi, solicitaţi să-şi

expună punctual de vedere în sondaje sau prezentaţi ca experţi. În timp ce femeile sînt mai curînd o

sursă complementară.



În materialele din domeniul politic femeile apar cel mai rar. Acest fapt se datorează, în mare parte,

realităţii din Republica Moldova, avînd în vedere numărul mai mic de femei în politică. Chiar şi în

articolele din domeniul social, care este considerat în mod tradiţional ca fiind prerogativa femeilor,

acestea sînt mai puţine numeric. În schimb, ele sînt majoritare în paginile de divertisment (de regulă,

îmbrăcate sumar şi cu comentarii ―sumare‖). Rezultatele analizei imagistice au demonstrat că

bărbaţii sînt prezentaţi mai des în presă, în special, în primele pagini ale publicaţiilor. Ca şi în cazul

analizei de conţinut, diferenţa pentru fiecare domeniu este aceiaşi pentru politică (22% bărbaţi

versus 4% femei), diferă pentru divertisment şi sport (14% bărbaţi versus 7% femei) şi este aproape

egală pentru domeniul social (sănătate, ştiinţă, învăţămînt).



În concluzie, putem spune că problematica de gen, în sensul ei larg, nu pare a fi conştientizată/

asumată de ziarişti. Modul în care informaţiile sînt selectate, elaborate se realizează, cu mici

excepţii, indiferent de genul persoanei care face trierea, şi, de regulă, presupunem că în conformitate

cu grila de selecţie şi politica de redacţie aplicată de fiecare ziar în parte. În aceste condiţii, desigur

că este important şi prioritar să sensibilizăm în subiectul respectiv atît persoanele din categoriile

superioare de conducere care au puterea de decizie şi control din mass-media, cît şi pe cele de la

baza piramidei de producere – ziarişti, redactori, reporteri.



După prezentarea ultimului raport privind implementarea CEDAW, Comitetul a manifestat o

profundă îngrijorare pentru persistenţa atitudinilor patriarhale şi a stereotipurilor adînc înrădăcinate

privind rolurile şi responsabilităţile femeilor şi bărbaţilor în familie şi in societate în Republica

Moldova, care afectează situaţia femeilor, în particular pe piaţa ocupării forţei de muncă şi cu privire

la participarea lor in viaţa politică şi publică. În acest context, Comitetul a recomandat Guvernului

Republicii Moldova să “încurajeze mass-media să utilizeze imagini pozitive ale femeilor şi ale

statutului şi responsabilităţilor egale ale femeilor şi bărbaţilor în sferele publică şi privată‖.



93

„Gen şi mass-media. Pentru o presă sensibilă la gen‖ (Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare‖, 2007. Autoare: L.

Handrabura)

94

http://www.un.md/UNIFEM/programme_areas/capacity_building/media/index.shtml



118

Proiect 07.12.2011







Publicitatea



Importanţa reglementării şi monitorizării procesului de elaborare şi utilizare a imaginilor din

publicitate, dar şi a limbajului utilizat în spoturi, este unanim recunoscută. În plus, orice reprezentare

stereotipizată a femeilor, axată exagerat pe particularităţile sale biosexuale este catalogată de

Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femeie drept „discriminare de

gen‖. Astfel, toate produsele media, iar publicitatea, în speţă, încalcă prevederile internaţionale

atunci cînd prezintă o imagine degradantă şi sexistă a femeilor.



În 2007, Consiliul Europei a accentuat încă o dată că prin discursurile sexiste din publicitate,

imaginea femeilor este grav afectată, în special, în acele spoturi, care se adresează bărbaţilor. De

regulă, asemenea secvenţe abundă de imagini şi expresii sexiste, ceea ce prejudiciază, uneori,

iremediabil, reputaţia acestora. În plus, în raportul Consiliului Europei se menţionează şi importanţa

deschiderii unei linii de telefon, şi distribuirea informaţiilor cu privire la adrese electronice sau

poştale, instituţii, care să permite oricărei persoane să sesizeze despre cazurile de publicitate sexistă,

astfel încît să se asigure sancţionarea celor responsabili pentru difuzarea acestora. Parlamentarii

europeni susţin că „în timp ce mişcarea de emancipare a femeilor a făcut progrese rapid, imaginea

femeilor în publicitate s-a schimbat foarte puţin‖. Mai mult decît atît, parlamentarii europeni solicită

modificarea legislaţiei naţionale astfel încît să protejeze imaginea femeii de acest tip de discriminare

prin publicitate şi recomandă consolidarea mecanismelor de control şi sancţionarea încălcărilor.



În timp ce ţările europene luptă cu publicitatea sexistă, prin reglementări şi campanii de

sensibilizare, în Republica Moldova problema publicităţii nu a fost pusă pe agenda publică decît în

cadrul unei campanii de sensibilizare a opiniei publice, cu suportul financiar al Fundaţiei Soros-

Moldova. Din păcate, demersurile întreprinse de grupul de ONG-uri antrenate în acest proces nu s-

au soldat cu rezultate pozitive. Atît producătorii de publicitate, cît şi majoritatea consumatorilor nu

percep ca fiind discriminator sau sexist imaginea unei femeie dezbrăcate, în plin centrul capitalei.

Agenţiile guvernamentale şi ale APL, invitate la dialog în perioadei campaniei, se eschivau de

responsabilitatea privind decizia de plasare a acestor imagini, chiar dacă se pronunţau împotriva

utilizării acestora.



Fiind un domeniul comercial şi de regulă, o afacere privată, interesul major care îl ghidează pe

proprietar este să-şi ―vîndă marfa‖. Şi în acest caz, orice mijloc este pus în aplicaţie, fără ca el sau

agenţia publicitară angajată să se gîndească la repercusiunile pe care le are imaginea sau fraza

utilizată asupra educaţiei copiilor, promovării valorilor, menţinerii stereotipurilor etc. Din acest

considerent, considerăm importantă şi oportună intervenţia statului, prin reglementări clare şi

obiective.





Concluzii şi recomandări



Eforturile depuse de Republica Moldova în scopul promovării egalităţii de gen sînt semnificative.

Colaborarea eficientă între instituţiile statului şi ONG-uri, precum şi cooperarea strînsă cu

organismele internaţionale asigură accelerarea consolidării egalităţii de gen şi sînt garanţii pentru

progresele ulterioare în această direcţie. Abordarea egalităţi ide gen ca fiind un standard al

democraţiei şi un principiul al bunei guvernări este crucial să fie împărtăşită atît de conducerea ţării,

cît şi cetăţenii acesteia. Propunem considerarea următoarelor recomandări:



 Armonizarea legislaţiei naţionale cu prevederile standardelor internaţionale şi europene

în domeniul egalităţii de gen;



119

Proiect 07.12.2011

 Îmbunătăţirea cadrului legal-normativ şi instituţional în domeniul egalităţii de gen;



 Aplicarea unor măsuri provizorii care vizează formarea profesională în general, formarea

profesională continuă pentru femei, formarea în domenii care ţin de promovarea femeilor

în posturi de decizie şi în viaţa politică;



 Aplicarea unor norme regulatorii care să interzică explicit discriminarea femeilor pe piaţa

muncii, precum şi să prevadă mecanisme de monitorizare, raportare şi pedepsire;



 Înfiinţarea unor mecanisme pentru monitorizarea sistematică a modului în care principiile

salarizării egale sînt practicate atît în sectorul public, cît si în cel privat şi să se facă

publice rezultatele acestei monitorizări;



 Considerarea datelor statistice segregate pe gen în procesul de elaborare a politicilor

publice;



 Utilizarea datelor segregate pe gen şi includerea paradigmei egalităţii de gen în procesele

de elaborare a rapoartelor naţionale transectoriale şi sectoriale;



 Realizarea unor ample campanii de sensibilizare şi creştere a culturii de gen şi în special,

pentru încurajarea implicării femeilor în activitatea politică, bărbaţilor – în creşterea şi

educaţia copiilor etc;



 Elaborarea politicilor sociale orientate spre reconcilierea vieţii de familie cu cea

profesională şi în special, orientate spre creşterea numărului de bărbaţi care îşi iau

concediul pentru îngrijirea copilului;



 Adoptarea actelor normative şi regulatorii prin care să se prevină, interzică şi să se

pedepsească hărţuirea sexuală şi morală la locul de muncă şi în instituţii de învăţămînt;



 Elaborarea unor studii ample cu privire la impactul reformei sistemului de pensii asupra

situaţiei economice a femeilor şi bunăstarea cetăţenilor în întregime;



 Desfăşurarea campaniilor de sensiblizare a opiniei publice cu privire la importanţa

modificării vîrstei de pensionare;



 Restabilirea disciplinei şcolare―Deprinderi de viaţă‖ în învăţămăntul preuniversitar;



 Includerea în programele de instruire continuă a cadrelor didactice a unui modul

obligatoriu cu privire la educaţia de gen în grădiniţe şi şcoli;



 Încorporarea dimensiunii de gen în curricula şi manualele şcolare;



 Stimularea antreprenoriatului feminin prin oferirea de granturi şi credite preferenţiale,

precum şi a posibilităţilor de instruire şi diversificare a serviciilor;



 Adoptarea unor măsuri cu privire la sporirea numărului de instituţii preşcoalre de îngrijire

a copiilor (creşe, grădiniţe, centre etc.);



 Desfăşurarea unor campanii ample de alfabetizare juridică a populaţiei, inclusiv

prevederile CEDAW, ODM, etc.

120

Proiect 07.12.2011

 Instruirea cadrelor din sistemul juridic cu privire la CEDAW şi considerarea problemei

egalităţii de gen ca fiind parte a drepturilor omului.









121

Proiect 07.12.2011



2. Violenţă împotriva femeilor în Republica Moldova: violenţa în familie şi traficul de

fiinţe umane





Introducere



Femeile din Republica Moldova suferă de mai multe forme de violenţă. Totuşi, violenţa în familie şi

traficul de fiinţe umane reprezintă cele mai grave forme de violenţă în bază de gen în Republica

Moldova. Ambele fenomene sînt intercorelate şi ţin de poziţia subordonată a femeii în societate în

general. Conform definiţiei Comitetului ONU pentru Drepturile Femeii violenţa bazată pe gen

constituie „violenţa care este orientată împotriva femeii datorită faptului că este femeie sau care

afectează femeile în mod disproporţionat.‖95





Angajamente internaţionale în domeniu asumate de Republica Moldova



În Recomandările Finale pentru Republica Moldova din 25 septembrie 2009, Comitetul ONU pentru

Drepturile Omului şi-a exprimat îngrijorarea privitor la situaţia în domeniul violenţei în familie şi

raritatea măsurilor de intervenţie de către sistemul judiciar pentru a stopa aceste acte, numărul şi

capacitatea limitată a azilurilor pentru victimele violenţei în familie şi informaţii privitor la faptul că

poliţia intervine pe cazurile de violenţă în familie doar în situaţiile cînd aceasta se soldează cu

leziuni corporale grave. Astfel, Comitetul a recomandat Guvernului Republicii Moldova să asigure

funcţionarea legii privind violenţa în familie şi să asigure asistenţă gratuită şi alte servicii necesare

pentru protecţia victimelor. Comitetul îndeamnă autorităţile să întreprindă măsurile necesare de

prevenire şi să ofere instruire pentru soluţionarea cazurilor de violenţă de către toţi profesioniştii

implicaţi, inclusiv pentru poliţişti, procurori, judecători şi asistenţi sociali cu accentuarea aspectelor

de gen în cazul violenţei în familie.96



Cu referire la traficul de fiinţe umane, acelaşi Comitet a apreciat adoptarea Legii privind prevenirea

şi combaterea traficului de fiinţe umane în 200597 şi crearea Centrului de Reabilitare pentru

victimele traficului. Totuşi rămîne îngrijorat de faptul, că Republica Moldova continuă să rămînă o

ţară de origine şi tranzit pentru traficul de fiinţe umane, în special femei şi copii, în pofida adoptării

legislaţiei şi politicilor în domeniu. Comitetul a recomandat sporirea măsurilor de implementare a

legislaţiei şi politicilor anti-trafic, inclusiv prin măsuri concrete de pedepsire a traficanţilor şi

protecţie a victimelor. De asemenea se recomandă sporirea măsurilor de asistenţă şi reintegrare

socială a victimelor asigurînd accesul real la servicii de consiliere şi sănătate în toate regiunile

ţării.98



În acelaşi timp, observaţii similare au fost elaborate şi de către Comitetul ONU pentru Drepturile

Femeii care continuă să fie îngrijorat de răspîndirea violenţei, inclusiv a violenţei în familie, faţă de

femeile din Republica Moldova. Comitetul este îngrijorat de lipsa datelor actualizate, specificate în

dependenţă de sex, privind toate formele de violenţă faţă de femei. Comitetul îndeamnă autorităţile

să asigure că toate femeile care sînt victime ale violenţei domestice au acces la măsuri imediate de

protecţie, inclusiv ordonanţe de protecţie şi acces la un număr suficient de adăposturi sigure şi

asistenţă juridică. Comitetul solicită autorităţilor să întreprindă cercetări asupra cauzelor şi



95

Recomandarea Generală 19, Comitetul ONU pentru Eliminarea Discriminării împotriva Femeilor.

96

Observaţii Finale pentru Republica Moldova, Comitetul pentru Drepturile Omului, Sesiunea 97, 12-30 octombrie

2009.

97

Legea privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, Nr.241-XVI din 20.10.2005, MO 164-167 din

9.12.2005.

98

Observaţii Finale pentru Republica Moldova, Comitetul pentru Drepturile Omului, Sesiunea 97, 12-30 octombrie 2009



122

Proiect 07.12.2011

consecinţelor violenţei faţă de femei, inclusiv violenţa în familie, pentru a le folosi drept bază pentru

intervenţii temeinice şi bine direcţionate.99 Comitetul de asemenea îndeamnă autorităţile să-şi

intensifice eforturile de combatere a traficului şi exploatării sexuale a femeilor şi fetelor prin măsuri

de reducere a insecurităţii economice a femeilor. Se recomandă sporirea măsurilor menite să

amelioreze situaţia socială şi economică a femeilor, în special în zonele rurale, şi să stabilească

servicii de reabilitare şi reintegrare a victimelor traficului. Comitetul cheamă autorităţile să asigure

finanţarea adecvată a Planului naţional, iar implementarea acestuia să nu fie pusă, în principal în

sarcina organizaţiilor internaţionale, iar traficanţii să fie pedepsiţi conform legii.100





Violenţa în familie



Avînd în vedere cadrul privat în care survine violenţa domestică, proporţiile violenţei sînt foarte

greu de estimat. Totuşi, puţinele date de care dispunem indică o situaţie alarmantă. Statistica oficială

referitor la cazurile de violenţă în familie este colectată doar de către organele de poliţie, iar

indicatorii utilizaţi nu reuşesc să înregistreze toate formele de violenţă din sfera familială, limitîndu-

se la înregistrarea cazurilor de omor intenţionat în cadrul relaţiilor familiale; cazurile de vătămări

corporale grave; cazurile de vătămări corporale uşoare şi numărul scandalagiilor familiali aflaţi la

evidenţă. Conform unor date recente al Ministerului Afacerilor Interne, pe parcursul a 11 luni din

2009, a fost înregistrată o creştere de peste 26% faţă de anul precedent a cazurilor de omor comise în

familie.101 În acelaşi timp, numărul cazurilor de vătămări corporale grave s-a diminuat faţă de 2008

cu 27%, totuşi numărul acestora rămîne alarmant de mare. Pe parcursul anului 2009 a crescut şi

numărul de sesizări la organele de poliţie cu privire la violenţa în familie, constituind circa 10% din

numărul total de adresări la organele de poliţie. În consecinţă a crescut şi numărul persoanelor

„scandalagii familiali‖ care au fost luaţi la evidenţa organelor poliţiei, constituind un număr de 4806

persoane.



Conform datelor Studiului demografic şi privind sănătatea în Republic Moldova, aproximativ 21%

de femei şi bărbaţi consideră drept fiind acceptabilă bătaia soţiei de către soţ pentru unul din

următoarele motive: a ars bucatele, îşi neglijează copiii, refuzul relaţiilor intime, se ceartă sau pleacă

de acasă fără voie.102 Acelaşi studiu indică faptul că aproximativ 27% din femeile intervievate au

fost supuse violenţei începând cu vîrsta de 15 ani şi aproximativ 13% au suferit de violenţă în

ultimele 12 luni. Principalii agresori sînt soţii (69%) şi într-o măsură mai mică taţii/taţii vitregi şi

mamele/mamele vitrege. Studiul de asemenea a constatat că femeile cu mulţi copii sînt mult mai des

victime ale violenţei.103 Numărul cel mai mare de persoane intervievate care au considerat că bătaia

soţiei este acceptabilă se aflau în rîndurile populaţiei cu venituri mici şi care aveau studii medii

incomplete. Astfel, persoanele care sînt cele mai vulnerabile faţă de violenţa domestică sînt

persoanele care au cele mai puţine şanse să se adreseze după ajutor şi să pună capăt situaţiei de abuz.

Studiul „Femeile în situaţie de risc‖104 a constatat că una din patru femei din Republica Moldova cu

vîrstă cuprinsă între 16 şi 35 ani suferă de violenţă domestică.



Violenţa faţă de copii este pe larg tolerată, inclusiv de funcţionarii publici şi profesioniştii din

domeniul asistenţei medicale. Un studiu din 2007 realizat de Fondul ONU pentru Copii (UNICEF) a

raportat că în timp ce 21% de părinţi cred că copiii lor sînt „expuşi frecvent la violenţă gravă din



99

Observaţii Finale pentru Republica Moldova, Comitetul pentru Drepturile Femeii, 7-25 august 2006.

100

Observaţii Finale pentru Republica Moldova, Comitetul pentru Drepturile Femeii, 7-25 august 2006

101

Pe parcursul primelor 11 luni din 2009 au fost înregistrate 17 cazuri de omoruri în cadrul familiei.

102

Centrul Naţional Ştiinţific Medicină Preventivă şi Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale; Moldova: Studiul

Demografic şi Sănătate, 2005, pp. 43-45.

103

Femei în situaţie de risc în Republica Moldova: Studiu naţional reprezentativ‖, Raport elaborate de Winrock

International (2005), p. 63.

104

―Femei în situaţie de risc în Republica Moldova: Studiu naţional reprezentativ‖, Raport elaborate de Winrock

International (2005), p.111



123

Proiect 07.12.2011

partea părinţilor lor‖, 40% admit că bătutul copiilor este o măsură eficientă şi justificabilă de

corecţie. Studiul mai arată că 20% de părinţi simt că medicii de familie, lucrătorii sociali şi ofiţerii

de poliţia evită să acorde ajutor copiilor abuzaţi105.



Situaţia din Transnistria este puţin cunoscută, iar informaţia de care dispunem se bazează pe

activitatea socităţii civile din regiunea respectivă. Astfel, în baza datelor înregistrate le telefonul

de încredere din Transnistria, operat de ONG „Interaction‖ în perioada aprilie -noiembrie 2009

au fost înregistrate 300 de apeluri, dintre care 46 de beneficiari au primit asistenţă (36 adulţi şi

10 copii). Din apelurile înregistrate, majoritatea cazurilor au raportat violenţă psihologică (134)

şi fizică (88). Majoritatea persoanelor care au apelat au fost femei (233), iar restul bărbaţi (67).

Majoritatea persoanelor care au apelat aveau vîrstă cuprinsă între 30-35 ani (77), 24-29 ani (46)

şi 36-41 ani (38).



Conform unui studiu efectuat de ONG „Rezonans‖ din Transnistria cu suportul UNIFEM

Moldova asupra percepţiei fenomenului violenţei în familie în această regiune, s-a constatat că

în opinia celor intervievaţi majoritatea victimelor vioelenţei în familie sînt femeile (44,5%) şi

copiii (45,3%). Formele de violenţă care prevalează sînt violenţa fizică (77,7%), pedeapsa

corporală a copiilor (51,3%), ameninţările (47%), ameninţarea cu violenţa fizică (45,4%) şi

obligarea la întreţinerea raporturilor intime (42,6%). Conform aceloraşi date fiecare a patra

femeie din Transnistria suferă de violenţă în familie sub forma de abuz fizic, violenţa economică

şi psiho-emonţională.106 Autorităţile abia au început să recunoască necesitatea implicării active

în prevenirea şi combaterea fenomenului violenţei în familie şi în rezultat a fost elaborat un

proiect de lege în domeniul vizat.





Traficul de femei şi fete



La începutul anilor 2000 Republica Moldova a devenit o sursă majoră de persoane traficate în

Europa de Sud-est, mai cu seamă femei şi fete, 14% din care aveau 18 ani, iar mai mult de jumătate

aveau vârsta cuprinsă între 19 şi 24 ani107. Cifre absolute referitor la fenomenul traficului lipsesc

fiindcă multe victime nu sînt identificate în ţările de destinaţie sau în Republica Moldova datorită

schimbărilor metodelor de traficare, fricii de stigmatizare, nivelului scăzut de auto-identificare şi a

lipsei de încredere a victimelor traficului de fiinţe umane în organele de drept. Un indicator al

fenomenului traficului în Republica Moldova constituie numărul persoanelor asistate de Organizaţia

Internaţională pentru Migraţie şi Centrul de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor Traficului de Fiinţe

Umane. În perioada anilor 2000-2008 numărul total al persoanelor asistate a constituit 5183, dintre

care 2443 victime ale traficului şi 1016 copii ai victimelor asistate, 50 cazuri de migraţiune şi 1674

cazuri în situaţie de risc.108 Principalele forme de exploatare au constituit: exploatarea sexuală

(85,5%), exploatarea prin muncă (6,5%) şi cerşit (3,1%). Principalele ţări de destinaţie sînt: Turcia

(31%), Rusia (22,8%), Republica Moldova (20,2%), Emiratele Arabe Unite (5, 7%) şi Cipru (4,4%).

Deşi, modelele de exploatare diferă de la regiune la regiune, exploatarea sexuală este cea mai des

întîlnită peste tot, fiind mai pronunţată în Turcia, Emiratele Arabe şi ţările balcanice.



Conform datelor OIM şi La Strada, cel puţin 70% din victimele traficate vin din familii descrise ca

„sărace‖ sau „foarte sărace‖, 65% declară şomajul fiind drept motivul principal pentru plecarea peste





105

„Violenţa faţă de copii în Republica Moldova‖, studiu realizat de Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului

şi Ministerul Educaţiei şi Tineretului, cu suportul UNICEF Moldova 2007.

106

Studiu privind percepţia violenţei în familie în Transnistria, NGO „Rezonans‖, 2009.

107

Traficul aşa cum este – profil statistic: actualizare pentru 2005-2006, OIM, 2007 (disponibil la

http://www.iom.md/materials/brochures/3_ct_traff_eng.pdf

108

IOM Moldova, FAQ about Moldova, Migration, Trafficking.



124

Proiect 07.12.2011

hotare, iar 70-95% au suferit de violenţă în familie pînă a fi traficate109. Conform datelor OIM, 80%

din femeile şi fetele traficate din Republica Moldova au fost victime ale violenţei în familie pînă a fi

traficate şi după revenirea lor.



O altă problemă este şi traficul intern în Republica Moldova, în special în regiunea Transnistriei.

Linia fierbinte operată de ONG „Interaction‖ cu suportul IOM a recepţionat în perioada 2006-2008

peste 2,886 de apeluri.110 Începînd cu 2004, OIM a facilitat repatrierea şi reabilitarea a peste 236

victime şi copiilor acestora din regiunea transnistreană. Majoritatea victimelor traficate aveau vîrsta

cuprinsă între 19-24 ani, iar ţările de destinaţie sînt aceleaşi ca şi în cazul victimelor din Republica

Moldova, 85% din victime au fost supuse exploatării sexuale.





Măsurile întreprinse: cadrul legislativ, cadrul instituţional şi servicii



Violenţa în familie



Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie a fost adoptată la 1 martie 2007 şi a

intrat în vigoare la 18 septembrie 2008. Adoptarea Legii privind prevenirea şi combaterea violenţei

în familie este un pas important în vederea stopării actelor de violenţă şi marchează recunoaşterea şi

implementarea de către Republica Moldova a angajamentelor internaţionale de respectare a

drepturilor omului. Legea pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie conţine noţiuni

importante privind violenţa în familie şi formele ei, stabilind un cadru instituţional cu

responsabilităţi detaliate pentru autorităţile competente, prevede crearea centrelor de asistenţă pentru

victimele violenţei şi un mecanism eficient de soluţionare a cazurilor de violenţă prin posibilitatea

depunerii plîngerilor, aplicarea ordinului de protecţie şi izolarea abuzatorului. Legea defineşte

diferite forme de violenţă: fizică, sexuală, psihologică, spirituală şi economică.



Un aspect pozitiv al legii constă şi în faptul că include o definiţie largă a subiecţilor legii pentru a

include şi relaţiile de concubinaj.111 Legea include dreptul de a solicita ordonanţa de protecţie şi

extinde dreptul de raportare asupra comiterii actelor de violenţă în familie oricărei persoane care a

aflat despre astfel de acte. Conform legii, instanţele de judecată urmează să emită ordonanţa de

protecţie într-un termen de 24 de ore, care va include, inter alia, următoarele măsuri de protecţie:

obligarea de a părăsi temporar locuinţa comună ori de a sta departe de locuinţa victimei, fără a

decide asupra modului de proprietate asupra bunurilor; obligarea de a sta departe de locul aflării

victimei şi de a nu contacta victima şi copii acesteia; interzicerea de a vizita locul de muncă şi de trai

al victimei, etc.112 Deşi legea a intrat în vigoare la 18 septembrie 2008, pînă în septembrie 2009 nu a

fost emisă nici o ordonanţă de protecţie de către judecătorii din Republica Moldova.



Prima ordonanţă a fost emisă la judecătoria din Anenii-Noi în septembrie 2009, ca rezultat al

desfăşurării unor acţiuni de sensibilizare şi instruire în domeniu cu suportul donatorilor şi a societăţii

civile locale.113 Legea de asemenea prevede posibilitatea creării centrelor de asistenţă şi reabilitare

pentru victimele violenţei în familie şi a centrelor de reabilitare pentru agresori. Din păcate, Legea

anti-violenţă nu include perspectiva gender, nu recunoaşte expres că femeile sînt cel mai mult

afectate de violenţa în familie şi că aceasta este o încălcare gravă a drepturilor omului. Cadrul





109

Cel de-al doilea raport anual cu privire la victimele traficului în Europa de Sud-est, raportul de ţară al Republicii

Moldova, august 2006 (vezi http://www.iom.md/what_we_know.html).

110

Activităţile IOM in Transnistria,

http://www.iom.md/materials/brochures/15_iom_transnistria_region.pdf

111

Articolul 6, Legea anti-violenţă.

112

Articolul 15 (1), Legea anti-violenţă.

113

Activităţi desfăşurate în cadrul Proiectului „Protecţia şi abilitarea victimelor traficului de fiinţe umane şi violenţei în

familie‖, implementat de UNFPA, PNUD, IOM şi OSCE.



125

Proiect 07.12.2011

instituţional în domeniu trebuie să fie consolidat – la nivel local nu a prevăzut crearea unui

mecanism responsabil de monitorizare a situaţiei.



La moment, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei elaborează mecanismul de

implementare al legii privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, în special procedura de

emitere a ordonanţei de protecţie, articole ce urmează a fi incluse în Codul Penal, Codul de

Procedură Penală, Codul de Procedură Civilă.



Conform datelor Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familie, în domeniul vizat se constată

lacune serioase care afectează sistemul de colectare a datelor: deficienţe la capitolul definiţiilor

operaţionale folosite de instituţiile implicate; diversitate şi lipsă de relevanţă a unor elemente ce ţin

de indicatorii utilizaţi; circuitul informaţiei statistice este unul paralel şi neunivoc, iar indicatorii

operaţionali la moment nu acoperă astfel de tipuri de violenţă cum sînt: violul marital, violenţa

psihologică, economică, spirituală.



Fişele statistice ale mai multor instituţii nu includ indicatorul violenţei în familie, se atestă o

insuficienţă de resurse umane calificate şi de resurse materiale; insuficienţă de cooperare şi

coordonare inter-ministerială/inter-sectorială; sistemul de statistică, ancorat doar de MAI, lasă în

afara atenţiei celelalte structuri din domeniu, inclusiv cele non-guvernamentale de prestare a

serviciilor sociale de protecţie şi asistenţă.



Odată cu aprobarea la 9 septembrie 2009 a Hotărârii Guvernului cu privire la

aprobarea Conceptului Sistemului Informaţional Automatizat „Registrul de Stat al Cazurilor de

Violenţă în Familie‖, statistici comprehensive vor putea fi colectate în toate raioanele ţării. Pentru

iniţierea procesului de colectare a datelor statistice au fost elaborate Fişele statistice pentru evidenţa

cazurilor de violenţă în familie pentru specialiştii din trei domenii: sănătate, protecţie socială şi

poliţie. Procesul respectiv a fost lansat în două raioane pilot: Drochia şi Cahul.114



Legea privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie prevede crearea serviciilor pentru

protecţia victimelor violenţei în familie, însă din cauza unor resurse bugetare limitate, astfel de

centre încă nu au fost create de către autorităţi. La moment, organizaţiile neguvernamentale

gestionează majoritatea serviciilor de asistenţă oferite femeilor – victime ale violenţei şi depind

enorm de susţinerea donatorilor. Acestea oferă asistenţă psihologică, medicală şi legală, însă din

cauza lipsei de resurse financiare, foarte puţine dintre ele pot oferi şi adăpost. Aceste centre sunt

puţine la număr, duc lipsă de resurse umane şi materiale şi sunt concentrate aproape exclusiv în

localităţile urbane. Principalele organizaţii care prestează servicii de asistenţă în domeniu sînt:

Refugiul „Casa Mărioarei‖ din Chişinău, Centrul de Asistenţă Psiho-socială a Copilului şi Familiei

„Amicul‖ din Chişinău; Centrul din Bălţi de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor Violenţei; Centrul

din Cahul de informare şi consiliere pentru victimele violenţei; Centrul Maternal din Drochia

„Ariadna‖; Centrul Maternal din Cahul „Încredere‖; Centrul Maternal din Căuşeni „Pro Familia‖.



Majoritatea cazurilor de violenţă în familie nu sînt raportate din cauza ruşinii, fricii şi stigmatizării,

lipsei de cunoştinţe despre legile existente, procedurile judiciare şi serviciile legale, sau pur şi

simplu din cauza lipsei de încredere în sistem. Aplicarea ineficientă a legislaţiei de către organele

poliţiei care tratează violenţa în familie ca şi incidente minore a rezultat în faptul că femeile ezită să

raporteze cazurile la poliţie. Conform unui studiu, la întrebarea de ce nu s-au adresat după ajutor,

aproape jumătate din victime cu vârste cuprinse între 16 şi 24 de ani au răspuns că „este inutil‖.115

Lipsa de ofiţeri-femei cu instruire specializată în cadrul poliţiei care s-ar ocupa cu cazurile de

violenţă este şi acesta un factor care opreşte femeile de la raportarea cazurilor de violenţă. De multe



114

Activităţi întreprinse în baza proiectului menţionat.

115

Femei în situaţie de risc în Republica Moldova: Studiu naţional reprezentativ‖, Raport elaborat de Winrock

International (2005), p. 96.



126

Proiect 07.12.2011

ori cazurile de violenţă în familie sunt tratate ca contravenţii administrative şi nu formează obiectul

unor anchete penale.



Conform datelor MAI, în 20,86% din cauzele contravenţionale de violenţă în familie examinate în

instanţă au fost adoptate decizii de clasare din cauza împăcării părţilor. Numărul mic de dosare pe

cazurile de violenţă în familie se datorează şi faptului că victimele ele-înseşi îşi retrag plângerile, iar

organele de drept ignoră motivele reale ale victimelor. Deşi Codul Penal prevede urmărirea în

justiţie a cazurilor care implică leziuni grave fără consimţământul victimei, în practică,

reprezentanţii organelor de drept foarte rar intentează un caz de violenţă în familie fără cooperarea

victimei.



Traficul de femei şi fete



Unul din cele mai semnificative progrese obţinute în domeniul traficului a fost adoptarea în 2005 a

Legii privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane116. Legea dată reprezintă punctul

culminant al Planului Naţional de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane (2002-2006),

care şi-a propus drept scop să creeze un cadru legislativ, inclusiv adoptarea de noi legi, modificarea

codurilor existente şi ratificarea convenţiilor internaţionale relevante. În luna martie 2008, un nou

plan pentru anii 2008-2009 a fost aprobat de Parlament. Legea anti-trafic ajustează legislaţia

naţională în conformitate cu standardele internaţionale stipulate în Protocolul privind prevenirea,

suprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor şi Convenţia

Consiliului Europei cu privire la lupta împotriva traficului de fiinţe umane. Codul Penal din 2003 a

fost armonizat cu legea anti-trafic, prevăzând responsabilitate penală pentru traficul de fiinţe umane,

traficul de copii, scoaterea ilegală a copiilor din ţară şi proxenetism117. Codul perfecţionează şi

protecţia participanţilor la procesul penal şi sporeşte penalităţile prevăzute pentru traficanţii de fiinţe

umane până la pedeapsa cu închisoare pe viaţă. Începând cu 2001 au fost întreprinse câteva iniţiative

instituţionale, inclusiv crearea unei unităţi speciale anti-trafic în cadrul Procuraturii Generale şi

constituirea unui Comitet Naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane. În toate raioanele

ţării au fost create comitete locale multidisciplinare anti-trafic. În 2003, Comitetul Naţional a creat

patru sub-grupuri de lucru pentru prevenire, protecţie şi asistenţă directă, legislaţie şi traficul de

copii. Fiecare sub-grup este co-prezidat de un viceministru şi o organizaţie internaţională şi anume

OIM, OSCE şi UNICEF.



Deşi autorităţile au întreprins eforturi semnificative totuşi nu reuşeşte să respecte standardele

minime privind eliminarea traficului de fiinţe umane. 118 În rezultat, deşi Republica Moldova a fost

avansată în septembrie 2008 la categoria II a statelor care înregistrează progrese în domeniu

combaterii traficului, autorităţile nu a reuşit să întreprindă eforturi suficiente pentru a stopa corupţia

implicată în cazurile de trafic, problemă recunoscută chiar şi de Guvernul Republicii Moldova. Din

păcate, în pofida dovezilor existente, în perioada 2006-2008 Guvernul nu a încercat să urmărească în

justiţie şi să atragă la răspundere nici-un anchetator, procuror sau persoană cu funcţie de răspundere

– inclusiv vice directorul Centrului de Combatere a Traficului de Persoane – care au fost demişi din

funcţii în august 2006 pentru acuzaţiile de corupţie în legătură cu reţeaua criminală de trafic care

funcţiona în ţară119.



Totuș i, deşi o mare parte din activităţile întreprinse sunt implementate de organizaţiile

neguvernamentale şi depind de susţinerea financiară a donatorilor, autorităţile au reuşit să



116

Legea privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, Nr.241-XVI din 20.10.2005, MO 164-167 din

9.12.2005.

117

Vezi articolele 165, 206, 207 şi 220 din Codul Penal.

118

Conform Raportului cu privire la Traficul de Fiinţe Umane, Departamentul de Stat al SUA, iunie 2009.

119

Aceste persoane au fost destituite din funcţie de conducere din cadrul Ministerului de Interne sub acuzarea de

corupţie.



127

Proiect 07.12.2011

consolideze eforturile de protecţie a victimelor şi au contribuit direct la asistenţa şi reabilitarea

victimelor. Guvernul Republicii Moldova a preluat un rol important în dezvoltarea şi implementarea,

în parteneriat cu OIM, a Sistemului Naţional de Referire pentru protecţia victimelor traficului şi

persoanelor în situaţie de risc. Scopul principal al SNR ţine de combaterea traficului de fiinţe umane

prin coordonarea eforturilor instituţiilor de stat şi societăţii civile la nivel local şi naţional, şi oferirea

de asistenţă comprehensivă pe termen scurt şi lung pentru victimele reale şi potenţiale printr-un

număr de măsuri. Aceste măsuri includ: (a) sporirea conştientizării şi reducerea vulnerabilităţii prin

diferite iniţiative, mai cu seamă în domeniul oferirii de locuinţe şi locuri de muncă; (b) programele

de asistenţă specială pentru martori în cadrul procedurilor legale prin intermediul unui parteneriat

solid cu CCTP; şi (c) servicii de identificare, repatriere, reabilitare şi reintegrare pentru victimele

traficului. La moment se analizează propunerile de a extinde SNR în toată ţară, inclusiv pentru

victimele violenţei în familie şi de a-l face cât mai durabil posibil120.



Conform datelor Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei în 2009 prin intermediul SNR au

fost asistate 177 persoane, dintre care 59 victime ale traficului de fiinţe umane şi 118 cazuri de risc.

În acelaşi timp începînd cu anul 2006 cînd a fost lansat SNR şi pînă în luna noiembrie 2009, în

cadrul acestuia au fost asistaţi 611 beneficiari, dintre care 218 victime şi 393 cazuri de prevenire. La

moment SNR include 23 de raioane, 2 municipii şi un oraş.



Începînd cu anul 2008 Ministerul a iniţiat planificarea mijloacelor financiare din Bugetul de Stat

pentru cofinanţarea Centrului de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor şi Potenţialelor victime ale

traficului de fiinţe umane înfiinţat de OIM. Astfel din Bugetul de stat în anul 2008 au fost alocate

mijloace financiare în sumă de 512,1 mii lei şi realizate 410,2 mii lei, iar pentru anul 2009 în

Bugetul de stat au fost alocaţi 608,8 mii lei. În cadrul de cheltuieli pe termen mediu (2009-2011) au

fost planificate surse financiare în acest scop în mărime de 575,6 mii lei, iar pentru 2011 – 618,2 mii

lei.



În 2009 Centrul de Asistenţă şi Protecţie a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe

umane (CAP) au primit asistenţă 130 de victime ale traficului, 133 de victime potenţiale (dintre care

22 de victime ale violenţei în familie, 8 emigranţi în dificultate şi 6 minori repatriaţi). În acelaşi timp

la CAP au fost asistaţi şi 132 de copii ai beneficiarilor. Circa 210 din numărul total al persoanelor

asistate, 210 au fost plasaţi nemijlocit la centru pentru acordarea asistenţei de criză.



Conform datelor MAI în 2008 au fost iniţiate 246 de anchete penale pe infracţiunea de trafic de

fiinţe umane (numărul este în descreştere faţă de 507 în 2008) şi 127 de dosare în instanţă (numărul

este în descreştere faţă de 250 în 2008) dintre care 31 dosare pe traficul de copii. Au fost adoptate 58

de sentinţe (faţă de 60 în 2008) cu pedeapsă aplicată între 7 şi 23 ani privaţiune de libertate.



Totuşi, raportarea şi urmărirea în justiţie a cazurilor de trafic mai au de înfruntat multe obstacole. În

multe cazuri, urmărirea în justiţie este iniţiată după ce a trecut mult timp de la recrutarea victimei,

astfel apar dificultăţi pentru colectarea de probe. Deseori, reprezentanţii organelor de drept nu au

parte de instruirea cuvenită în domeniul identificării victimelor şi tehnicilor de intervievare, astfel

supunînd victima unor nenumărate interviuri pe parcursul anchetării cazului şi sporind, drept

consecinţă, posibilitatea re-traumatizării acesteia. Alte probleme legate de urmărirea în justiţie a

astfel de cazuri sunt: încălcarea procedurilor legale pe parcursul procedurilor în instanţa de judecată,

mai cu seamă în ceea ce priveşte protecţia şi confidenţialitatea martorilor; neputinţa de acere

confiscarea bunurilor provenite din infracţiune; şi neputinţa de a oferi compensaţii victimelor.









120

Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului şi OIM cu privire la Sistemul Naţional de Referire pentru protecţia

victimelor traficului şi persoanelor în situaţie de risc.



128

Proiect 07.12.2011

Concluzii şi recomandări



Eforturile Guvernului Republicii Moldova de a combate violenţa faţă de femei în diversele ei forme

sunt semnificative, în special prin adoptarea unui cadrul legislativ şi de politici relevant. Totuşi, în

pofida acestor progrese, discrepanţa între cadrul normativ şi realitatea la nivel comunitar este una

majoră. Pentru realizarea obiectivelor în continuare este necesar de a recunoaşte legătura dintre

statutul femeii în societate şi diversele forme de violenţă faţă de femei; de a schimba fundamental

mentalitatea faţă de perceperea fenomenului violenţei faţă de femei ca fiind din sfera „privată‖ prin

intermediul unor campanii de sensibilizare a publicului larg; prin instruirea colaboratorilor organelor

de drept, procuratorii şi sistemului judiciar dar şi diverselor categorii de specialişti din domeniul

asistenţei medicale, protecţiei sociale precum şi promovarea şi susţinerea în continuare a

parteneriatelor cu societatea civilă pentru consolidarea unei infrastructuri de servicii pentru asistenţa

şi protecţia victimelor violenţei. Propunem următoarele recomandări:



 Perfecţionarea în continuare a cadrului legislativ privind violenţa în familie şi traficul de

fiinţe umane, în baza monitorizării implementării Legii privind prevenirea şi combaterea

violenţei în familie şi Legii privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane;



 Ajustarea legislaţiei în vederea aplicării eficiente a ordonanţelor de protecţie de către

organele de drept pentru protecţia victimelor violenţei în familie şi pedepsirii tuturor actelor

de violenţă împotriva femeilor.



 Asigurarea accesului la servicii de reabilitare şi asistenţă prin alocarea unor finanţări

adecvate pentru sustinţerea serviciilor existente şi crearea unor servicii necesare, inclusiv

programelor de reabilitare pe termen lung pentru victimele violenţei în familie şi traficul de

fiinţe umane şi serviciilor psihologice, juridice şi de plasament pe întreg teritoriul ţării;



 Asigurarea colectării statisticilor comprehensive în toate raioanele ţării cu privire la violenţa

în familie, în baza Hotărârii Guvernului cu privire la aprobarea Conceptului Informaţional

Automatizat „Registrul de Stat al Cazurilor de Violenţă în familie‖;



 Asigurarea unei bune coordonări şi colaborări dintre autorităţile abilitate cu funcţii de

prevenire şi combatere a violenţei în familie prin crearea unor mecanisme de colaborare la

nivel central şi local, inclusiv prin elaborarea unor regulamente şi protocoale care

reglementează rolurile, responsabilităţile şi procedura de intervenţie pentru fiecare dintre

autorităţile competente în domeniul violenţei în familie; elaborarea mecanismelor de

raportare şi monitorizare şi instruirea în domeniu;



 Susţinerea participării active a societăţii civile la furnizarea serviciilor sociale şi stimularea

voluntariatului;



 Instruirea în domeniul violenţei în familie a colaboratorilor organelor de drept, procurorilor,

judecătorilor şi avocaţilor, a medicilor de familie şi asistenţilor sociali pentru a asigura că

aceştia dispun de cunoştinţe şi aptitudini de a interveni şi răspunde cazurilor de violenţă faţă

de femei;



 Reacţionarea promptă şi imediată de către organele de drept la orice sesizare privind violenţa

faţă de femei şi dezvoltarea sistemului de consiliere gratuită a victimelor violenţei;



 Promovarea educaţiei non-violente şi consolidarea capacităţilor sistemului şcolar pentru

detectarea şi prevenirea timpurie a cazurilor de violenţă în familie;





129

Proiect 07.12.2011

 Asigurarea atragerii la răspundere a abuzatorilor şi traficanţilor, în special a funcţionarilor

implicaţi în trafic şi asigurarea aplicării pedepselor maxime prevăzute de legea penală,

garantând în acelaşi timp dreptul victimelor la protecţie şi confidenţialitate;



 Perfecţionarea sistemului de colectare a datelor privind numărul de dosare deschise,

transmite în instanţă şi numărul persoanelor condamnate pentru trafic; continuarea alocării

resurselor pentru serviciile de protecţie şi asistenţă a victimelor traficului, consolidarea

eforturilor de identificare şi protecţie a victimelor, inclusiv a copiilor şi victimelor traficate

pe teritoriul Republicii Moldova; desfăşurarea activităţilor de prevenire a traficului de fiinţe

umane pentru a reduce cererea.









130

Proiect 07.12.2011

ANEXA A. Fezabilitatea realizării ţintelor ODM pe anii 2010 şi 2015





Ţinta analizată Fezabilitatea Fezabilitatea

realizării către realizării către

2010 2015

Obiectivul 1. Reducerea sărăciei extreme şi a foamei





Ţinta 1. Reducerea ratei populaţiei cu un consum sub 4,3 Puţin probabil Probabil

dolari pe zi/persoană (la PPC) de la 34,5% în 2006 pînă la

29% în 2010 şi pînă la 23% în 2015

Ţinta 2. Micşorarea ponderii populaţiei sub pragul absolut al Puţin probabil Probabil

sărăciei de la 30,2% în 2006 pînă la 25% în 2010 şi pînă la

20% în 2015

Ţinta 3. Micşorarea ponderii populaţiei sub pragul sărăciei Probabil Probabi Probabil

extreme de la 4,5% în 2006 pînă la 4% în 2010 şi pînă la

3,5% în 2015

Obiectivul 2. Realizarea accesului universal la învăţămîntul general obligatoriu





Ţinta 1. Asigurarea posibilităţilor pentru toţi copiii de a Puţin probabil Puţin probabil

frecventa învăţămîntul general obligatoriu. Majorarea

ratei brute de înmatriculare în învăţămîntul general

obligatoriu de la 94,1 % în 2002, pînă la 95 % în 2010

şi pînă la 98 % în 2015

Ţinta 2. Menţinerea ratei de alfabetizare la persoanele Probabil Probabil

de 15-24 ani la nivelul de 99,5%.

Ţinta 3. Majorarea ratei de înrolare în programele Puţin probabil Probabi Puţin probabil

preşcolare pentru copii de 3-6 ani de la 41,3% în 2002

pînă la 75% în 2010 şi 78% în 2015, iar pentru copii de

6-7 ani de la 66,5% în 2002 pînă la 95 % în 2010 şi

98% în 2015, precum şi reducerea cu cel puţin 5 % a

discrepanţelor dintre regiunile rurale şi urbane, dintre

grupele dezavantajate şi cele cu venituri medii.

Obiectivul 3. Promovarea egalităţii de gen şi abilitarea femeilor





Ţinta 1. Majorarea reprezentării femeilor în funcţii Puţin probabil Probabil

decizionale: creşterea reprezentării femeilor la nivelul

de luare a deciziilor (de la 26,5% în consiliile locale în

2007 la 40% în 2015, de la 13,2% în consiliile raionale

în 2007 la 25% în 2015, de la 18% femei primari în

2007 la 25% în 2015 şi de la 22% femei deputaţi în

Parlament în 2005 la 30% în 2015)

Ţinta 2. Reducerea inegalităţii între sexe pe piaţa Puţin probabil Probabil

muncii: prin micşorarea discrepanţei dintre salariile

femeilor şi bărbaţilor cu cel puţin 10 p.p. din 2006 pînă

în 2015 (salariul mediu al femeilor constituind 68,1%

din cel al bărbaţilor în 2006).

Obiectivul 4. Reducerea mortalităţii copiilor







131

Proiect 07.12.2011

Ţinta 1. Reducerea ratei mortalităţii infantile de la 18,5 (la Probabil Probabil

1.000 născuţi vii) în 2006 pînă la 16,3 în 2010 şi pînă la 13,2

în 2015.

Probabil Probabil

Ţinta 2. Diminuarea ratei mortalităţii copiilor în vîrstă de

pînă la 5 ani de la 20,7 (la 1.000 născuţi vii) în 2006 pînă la

18,6 în 2010, şi pînă la 15,3 în 2015.

Ţinta 3. Menţinerea ponderii copiilor în vîrstă de pînă la 2 Puţin probabil

Probabi Probabil

ani vaccinaţi împotriva rujeolei către anii 2010 şi 2015 la

nivel de cel puţin 96%.

Obiectivul 5. Îmbunătăţirea sănătăţii materne





Ţinta 1. Micşorarea ratei mortalităţii materne de la 28 (la 100 Puţin probabil Probabil

mii născuţi vii) în 2002 pînă la 15, 5 în 2010 şi pînă la 13,3

în 2015.

Probabil Probabil

Ţinta 2. Menţinerea numărului naşterilor asistate de personal

medical calificat, pe parcursul anului 2010 şi 2015 la nivelul

de 99%.

Obiectivul 6. Combaterea HIV/SIDA, a tuberculozei şi a altor boli





Ţinta 1. Stabilizarea răspîndirii infecţiei HIV/SIDA către Puţin probabil Puţin probabil

anul 2015. Reducerea incidenţei HIV/SIDA la 100 mii

locuitori de la 10 în 2006 pînă la 9,6 către anul 2010 şi 8

către anul 2015

Ţinta 2. Reducerea incidenţei HIV/SIDA la 100 mii Puţin probabil Probabil

locuitoricu vîrstă între 15-24 ani de la 13,3 în 2006 pînă

la 11,2 către anul 2010 şi 11 către anul 2015

Ţinta 3. Stoparea către anul 2015 a răspîndirii şi derularea Probabil Probabi Probabil

procesului de reducere a tuberculozei. Reducerea ratei

mortalităţii asociate cu tuberculoză de la 16,0(la 100.000

locuitori) în 2002 pînă la 15,0 în 2010 şi pînă la 10,0 în

2015

Obiectivul 7. Asigurarea durabilităţii mediului





Ţinta 1. Integrarea principiilor dezvoltării durabile în Puţin probabil Probabil

politicile şi programele ţării şi reducerea degradării

resurselor naturale, creşterea gradului de împădurire de

la 10,3% în 2002 pînă la 12,1% în 2010 şi pînă la

13,2% în 2015

Ţinta 2. Creşterea proporţiei ariilor protejate pentru Probabil Probabil

conservarea diversităţii biologice de la 1,96 în 202, la 4,65 %

în 2010 şi pînă la 4,65 % în 2015

Ţinta 3. Majorarea ponderii populaţiei cu acces la surse Probabi Puţin probabil

Puţin probabil

sigure de apă de la 38,5% în 2002 pînă la 59% în 2010 şi

pînă la 65% în 2015

Ţinta 4. Majorarea ponderii populaţiei cu acces la canalizare Probabi Puţin probabil

Puţin probabil

îmbunătăţită de la 31,1% în 2002 pînă la 50,3% în 2010 şi

65% în 2015

Ţinta 4. Majorarea ponderii populaţiei cu acces la salubrizare Probabi Puţin probabil

Puţin probabil

de la 41,7% în 2002 pînă la 51,3% în 2010 şi pînă la 71,8%

în 2015



132

Proiect 07.12.2011

Obiectivul 8. Crearea parteneriatului global pentru dezvoltare





Ţinta 1. Dezvoltarea în continuare a unui sistem Probabil Probabil

comercial şi financiar transparent, baza pe reguli,

previzibil şi non-discriminatoriu, prin promovarea

exporturilor şi atragerea investiţiilor

Puţin probabil Probabil

Ţinta 2. Soluţionarea problemei închiderii terestre a

Republicii Moldova, prin modernizarea infrastructurii

de transport şi vamale

Ţinta 3. Monitorizarea problemei datoriei externe Probabil Probabi Probabil



Ţinta 4. Elaborarea şi implementarea strategiilor pentru Probabil Probabi Probabil

tineret . Reducerea ratei şomajului în rîndul tinerilor

pînă la 15% în anul 2010 şi 10% în anul 2015

Ţinta 5. Asigurarea accesului populaţiei la Probabil Probabil

medicamentele esenţiale

Ţinta 6. Edificarea societăţii informaţionale. Dublarea Probabil Probabi Probabil

către anul 2015 a numărului de abonaţi ai telefoniei fixe

şi mobile faţă de anul 2006 şi creşterea numărului de

calculatoare personale şi al utilizatorilor de internet cu o

rată de cel puţin 15% anual









133

Proiect 07.12.2011







ANEXA B. Indicatorii de monitorizare a ODM (DevInfo)





Sarcinile Denumirea indicatorului Sursa 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Obiectivul revizuit 1. Reducerea sărăciei extreme şi a foamei

IR1. Ponderea populaţiei sub pragul de 4,3

dolari pe zi la PPC (cheltuieli de consum pe MEC 34,46 29,80 30,40

persoană), %

IR1.1 Ponderea populaţiei sub pragul de 2,15

dolari pe zi la PPC (cheltuieli pe adult MEC 45,00 32,30 21,00 11,50 11,40 14,40 13,20

echivalent), %

IR1.2. Ponderea populaţiei cu venit sub $2,15 pe

MEC 64,50 52,40 39,80 28,90 27,80 27,60 13,18

persoană/zi la PPC, %

IR2. Ponderea populaţiei sub pragul naţional

BNS 67,80 54,60 40,40 29,00 26,50 29,10 30,20 25,80 26,40

absolut al sărăciei (rata sărăciei absolute), %



IR3. Indicele profunzimii sărăciei, % BNS 27,00 19,30 12,40 7,30 6,80 8,00 7,90 5,90 6,40



IR4. Ponderea celei mai sărace chintile în

BNS, MEC 6,80 6,50 6,80 7,50 7,20 6,70 8,20 8,10 8,90

consumul naţional, %

IR1. Rata incidenţei malnutriţiei la copii în

MS, BNS 20,90 19,80 18,60 19,00 17,10 16,70 14,30 12,80 11,00

vîrstă de 0-5 ani, %

IR2. Ponderea populaţiei aflate sub nivelul

minim de consum alimentar, exprimat în valoare

BNS 52,20 38,00 26,20 15,00 14,70 16,10 4,50 2,80 3,20

energetică (2 282 kcal/zi) (rata sărăciei

extreme), %

Obiectivul revizuit 2. Realizarea accesului universal la învăţămîntul general obligatoriu (cl. I-IX)

SR1. Asigurarea posibilităţilor IR1. Rata brută de înmatriculare în învăţămîntul

pentru toţi copiii de a BNS 93,8 94,4 95,1 95,1 94,6 94,4 92,0 91,6 90,9

general obligatoriu, %

frecventa învăţămîntul general

obligatoriu IR2. Rata abandonului şcolar, % MET



IR3. Ponderea copiilor care, fiind înscrişi în

MET

clasa I, absolvesc învăţămîntul general



134

Proiect 07.12.2011

obligatoriu, %





IR4. Rata brută de înrolare în învăţămîntul

BNS 44,1 47,6 57 61,1 66,1 70,7 70,1 72,6 74,4

preşcolar la vîrsta de 3-6 ani, %

IR5. Rata brută de înrolare în învăţămîntul

BNS 36,8 37,6 37,1 35,5 39,0 41,1 40,8 40,5 41,8

preşcolar la vîrsta de 6-7 ani, %

IR4.1 Rata brută de cuprindere în învăţămîntul

BNS 44,1 47,6 57,0 61,1 66,1 70,7 70,1 72,6 74,4

preşcolar, %

IR5. Rata copiilor înmatriculaţi în clasa I care

au fost încadraţi în programe de educaţie MET 66,5 78,8 69,1 75,6 81,7

preşcolară, %

SR2. Menţinerea ratei de

99,87¹

alfabetizare la persoanele de IR1. Rata alfabetizării, % BNS, MET ) 99,5 99,6 99,6 99,6

15-24 ani

Obiectivul revizuit 3. Promovarea egalităţii de gen şi acordarea de drepturi şi posibilităţi egale femeilor

SR1. Sporirea reprezentării IR1. Cota mandatelor deţinute de femei în

femeilor în funcţii de decizie BNS 7,9 12,9 15,8 17,5 22,0 22,0 21,8 21,8 21,8

Parlament, %

IR2. Ponderea femeilor consilieri locali în total

CEC 26,5 28,7

consilieri, %

IR2. Ponderea femeilor consilieri raionali în

13,2 16,9

total consilieri, %

IR3. Ponderea femeilor primari în total primari,

18 17,4

%

SR2. Reducerea inegalităţii de IR1. Ponderea femeilor angajate în economie pe

gen în angajarea la muncă BNS

tipuri de activităţi economice, %

Agricultură, economia vînatului şi piscicultură

49,6 50,2 50,4 49,7 51,5 51,7 47,5 46,0 45,5



Industrie

43,1 43,3 44,7 46,1 45,5 45,8 44,3 44,4 45,8



Construcţii

15,2 14,5 14,7 13,5 11,4 12,0 9,5 9,4 11,5



Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul; Hoteluri

şi restaurante 58,0 58,4 58,6 59,3 60,7 59,6 57,6 59,2 58,3



Transporturi şi comunicaţii

24,8 24,1 25,3 22,2 22,5 26,2 27,9 28,7 25,0





135

Proiect 07.12.2011

Administraţie publică; Învăţământ; Sănătate şi

asistenţă socială 67,2 66,3 66,9 67,7 67,7 68,3 67,7 70,3 69,7



Alte activităţi

52,6 53,6 55,1 55,3 56,0 53,1 51,2 53,9 55,2



IR2. Cota salariului mediu al femeilor din

BNS … … … 71,9 71,3 72,6 68,1 72,6 73,3

salariul mediu al bărbaţilor, %

Obiectiv revizuit 4. Reducerea mortalităţii copiilor

IR1. Rata mortalităţii copiilor pînă la 5 ani,

MS, BNS

cazuri la 1000 născuț i vii 23,2 20,4 18,2 17,8 15,3 15,6 14 14,04 14,4

IR2. Rata mortalităţii infantile, cazuri la 1000

MS, BNS

născuț i vii 18,3 16,3 14,7 14,4 12,2 12,4 11,8 11,3 12,2

IR3. Ponderea copiilor de 2 ani vaccinaţi

MS, BNS

împotriva rujeolei*, % 89,1 94,1 94,3 95,7 96,3 96,9 96,9 94,7 94,4

Obiectivul revizuit 5. Îmbunătăţirea ocrotirii sănătăţii materne

IR1. Rata mortalităţii materne, cazuri la 100 mii

BNS, MS

născuț i vii 27,1 43,9 28 21,9 23,5 18,6 16 15,8 38,4

IR2. Rata naşterilor asistate de personal medical

MS

calificat, % 99,3 99,2 99,1 99,4 99,4 99,5 99,6 99,5 99,5

Obiectivul revizuit 6. Combaterea HIV/SIDA şi tuberculozei

SR1. Stabilizarea răspîndirii IR1. Incidenţa HIV/SIDA*, cazuri la 100 mii

infecţiei HIV/SIDA către anul MS, BNS

persoane 4 5,5 4,7 6,2 8,4 12,5 14,7 17,4 19,4

2015

IR2. Incidenţa HIV/SIDA printre populaţia în

BNS, MS

vîrstă de 15-24 ani*, cazuri la 100 mii persoane 10,38 10,46 9,02 9,76 13,42 20,06 18,77 21,21 16,08

SR1. Stoparea către anul 2015

a răspîndirii şi începerea IR1. Rata mortalităţii asociată cu tuberculoza*,

MS

procesului de reducere a cazuri la 100 mii persoane

tuberculozei 17,2 15,5 17,3 16,9 17,1 19,1 19,3 20,2 17,1

Obiectivul revizuit 7. Asigurarea durabilităţii mediului

SR1. Integrarea principiilor

dezvoltării durabile în

IR1. Ponderea terenurilor acoperite cu pădure, MOLDSILV

politicile şi programele ţării şi 10,5 10,5 10,3 10,5 10,6 10,7 10,7 10,7 10,9

% A

reducerea degradării

resurselor naturale

IR2. Ponderea ariilor protejate pentru

MERN - - 1,96 1,96 1,96 1,96 4,65 4,76 4,76

conservarea diversităţii biologice, %





136

Proiect 07.12.2011

IR3. PIB ce revine la un kilogram combustibil BNS,

6,05 7,69 8,35 9,77 10,45 11,56 13,8 17,29 20,09

convenţional consumat în lei, preţuri curente MERN

IR4. Emisiile de bioxid de carbon de la sursele MERN,

2,3 2,5 2,6 2,7 2,9 2,9 3 3 …

staţionare şi mobile, tone per capita BNS

IR5. Emisiile de clorofluorocarburi, tone 0,0000 0,0000 0,0000 0,0000 0,0000 0,000 0,0000 0,000 0,000

MERN

metrice per capita 038 060 082 052 055 0040 033 0026 0000

CNŞPMP,

IR1. Ponderea populaţiei cu acces la surse Apele

îmbunătăţite de apă, % Moldovei,

BNS 37,8 38,1 38,5 39,7 44,5 45,0 46,0 47,0 53,0

SR2. Reducerea în jumătate a

numărului de persoane fără IR1. Ponderea populaţiei cu acces la salubrizare Min

41,1 40,0 41,7 41,5 43,6 44,0 45,0 45,4 45,9

acces la canalizare îmbunătăţită, % Construct

îmbunătăţită

IR2. Ponderea populaţiei cu acces la canalizare

BNS 31,8 32,4 31,3 31,7 32,8 43,8 43,3 43,9 45,7

îmbunătăţită, %

Obiectivul revizuit 8. Crearea parteneriatului global pentru dezvoltare

SR1. Dezvoltarea în continuare IR1. Ponderea exporturilor în raport cu PIB,

a unui sistem comercial şi BNS, MEC

% 36,6 38,2 38,7 39,9 37,9 36,5 30,8 30,5 26,3

financiar transparent, bazat pe IR3. Ponderea tranzacţiilor comerciale

reguli, previzibil şi internaţionale efectuate pe baza acordurilor de MEC, BNS 53,6 37,6 36,8

nondiscriminatoriu, prin liber schimb, %

promovarea exporturilor şi

atragerea investiţiilor IR4. Ponderea deficitului balanţei comerciale în

BNM

raport cu PIB, % -23,7 -22,1 -23,7 -30,9 -30,1 -40,2 -48,2 -53,3 -54,7

IR4. Credite acordate economiei de băncile

comerciale în raport cu PIB, % 14,3 16,3 18,6 21,9 23,1 26,5 30,8 39,1 40

IR4. Ponderea primelor de asigurare în raport cu

PIB, % 1,2 1,2 1,2 1,23 1,25 1,25 1,27 1,3 1,33

IR5. Ponderea cifrei de afaceri a întreprinderilor

străine şi mixte străine în mediul de afaceri BNS, MEC 25,8 25,4 25,1 26,5 28,2 27,9 27,7

autohton, %

IR6. Investiţii străine directe (nete) în raport cu

BNS, MEC

PIB, % 9,9 7 5,2 3,7 5,8 6,4 7,4 11,2 11,8

IR8. Proporţia Asistenţei Oficiale Directe, atrase CNAS,

pentru serviciile sociale principale, % MPSFC







137

Proiect 07.12.2011

SR2. Soluţionarea problemei Agen

închiderii terestre a Republicii IR1. Capacitatea de trafic a arterelor rutiere Transport,

2,1 2,3 2,6 3,2 3 3,8 4,4 4,6 4,8

Moldova prin modernizarea internaţionale, 10 mii unităț i pe zi Min

infrastructurii de transport şi Construct

vamale IR2. Ponderea investiţiilor în sectorul de

BNS, MEC

transporturi în total investiţii publice, % 13,7 12,0 16,0 15,7 12,3 8,2 19,5 6,6 17,6

IR3. Ponderea investiţiilor în dezvoltarea

transportului aerian şi naval în total investiţii în BNS, MEC

transport, % 76,3 63,1 19,2 11,9 19,7 7,1 28,4 13,8 23,7

IR4. Capacitatea de trafic a posturilor vamale, Serviciu

1000 unităț i pe zi Vamal

SR3. Monitorizarea datoriei de

stat externe IR1. Datoria de stat externă în raport cu PIB, % MF 60,4 48,1 44,4 36 25,7 22,4 20,7 16,2 12,9



IR1. Datoria externă în raport cu PIB, %

133,1 115,3 111,4 92,4 73,2 70,8 72,9 70,4 67,5

IR2. Deservirea datoriei de stat externe în raport

MF 30,4 48,2 27,7 18,1 24 9,5 10 6 4,5

cu veniturile fiscale ale bugetului de stat, %

SR4. Elaborarea şi

IR1. Rata şomajului printre tinerii în vîrstă de BNS,

implementarea strategiilor 15,8 16,3 15,2 18,1 19,7 18,7 17,1 14,4 11,2

15-24 ani, % ANOFM

pentru tineret

SR5. Asigurarea accesului IR1. Numărul localităţilor unde există instituţii

populaţiei la medicamentele medico-sanitare primare, dar nu există asistenţă MS, BNS

esenţiale farmaceutică

SR6. Edificarea societăţii IR1. Nivelul de penetrare a telefoniei fixe la 100

informaţionale BNS

de locuitori 16,6 18,1 19,9 21,9 25,2 27,4 29,7 30,1 31,2

IR2. Nivelul de penetrare a telefoniei mobile la

ANARTI

100 locuitori 3,1 6,6 10 13,9 23,2 32,3 37,8 52,6 67,9

IR2. Nivelul de penetrare a computerelor

personale la 100 locuitori 1,3 1,5 1,8 2,6 3,4 10,3 12,4 15,6 24,8

IR3. Nivelul de penetrare a utilizatorilor Internet

ANARTI

la 100 locuitori 1,2 2 3,3 8 12 16,2 21,2 23,4 37

1)

Rata de alfabetizare: pentru 2004 sînt prezentate datele Recensămâmtului populaţiei (RP), 2004. Începînd cu 2005 sînt prezentate date din Ancheta Forţei de Muncă (AFM).

Diferenţa dintre RP şi AFM:

RP - include toate persoanele care ştiu să citească, fără a avea şcoala primară absolvită.

AFM - include persoanele care au absolvit cel puţin şcoala primară



*

inclusiv datele ce ţin de malul sting al Nistrului





138

Proiect 07.12.2011









139