Docstoc

Notiunea_ sarcinile si sistema criminalisticii

Document Sample
Notiunea_ sarcinile si sistema criminalisticii Powered By Docstoc
					  Noţiunea, sarcinile şi sistema criminalisticii




o Noţiunea, obiectul criminalisticii.
o Sarcinile criminalisticii.
o Sistema criminalisticii.




                        2
             Noţiunea, obiectul criminalisticii


       Termenul de criminalistică este cunoscut încă din
antichitate şi semnifica ştiinţele juridice aplicate în
justiţia penală. Pentru a fi numită ca ştiinţă aparte a
fost   utilizat      prima      dată    de   către       renumitul        savant
austriac      Hans       Gros      (1883),         care        în     manualul
„judecătorului de instrucţie” a declarat criminalistica
drept o ştiinţă de sine stătătoare, destinată aplicării
realizărilor       ştiinţelor           naturale         şi     tehnice        în
activitatea    de     urmărire         penală.     Aşa     deci       a    apărut
denumirea    de    criminalistică            la    fel    a    u    apărut     şi
primele     idei     privind       acest      capitol         adică       privind
ştiinţa dată.
       Deci ca să ne referim în parte la ştiinţa dată noi
vom privi punctele de vedere a altor mari specialişti
în domeniul criminalisticii care au pus bazele acestei
disciplinii.       Din    punct        de    vedere       referitoare          la
definirea    ştiinţei        în    cauză     ale    mai       multor       autori
criminalişti exprimate în literatura de specialitate
sunt în esenţă similare.
       După Vasiliev coautorul şi redactorul multiplelor
lucrări    didactice,        criminalistica         reprezintă            ştiinţa
despre     organizarea        şi       planificarea           procesului       de
cercetare a infracţiunilor, administrarea probelor în
conformitate cu legislaţia procesual penală în vigoare,
având ca scop descoperirea şi prevenirea infracţiunilor
prin aplicare pe scară largă a mijloacelor şi metodelor
ştiinţifice.
       În opinia profesorului Stancu criminalistica este
o ştiinţă judiciară cu caracter autonom şi unitar care
însumează     în     ansamblul         de    cunoştinţe         metodele       şi




                                       3
mijloacele      tehnice     şi     procedeile          tactice        destinate
descoperirii, cercetării infracţiunilor, identificării
persoanelor implicate în săvârşirea lor şi prevenirea
faptelor antisociale.
       La momentul actual în literatura criminalisticii
se    discută     asupra     tezei         potrivit      căreia          obiectul
disciplinii       date      cuprinde          legităţile             procesului
creării, descoperirii şi examinării probelor (urmelor
materiale şi ideale) ale infracţiunii.
       Cunoaşterea legăturilor specifice ale procesului
creării şi administrării probelor al urmelor materiale
ale     infracţiunii,        cât       şi     a     celor        la        nivelul
„reprezentărilor memoriale” îi revine criminalisticii
şi    deci   constituie     elementul         de    bază    al       obiectului
acesteia.
       Pornind de la analiza opiniilor menţionate mai sus
şi    ţinând    totodată    cont       de    alte      puncte       de     vedere,
criminalistaca poate fi definită ca o ştiinţă despre
legităţile procesului creării şi administrării probelor
infracţiunii,      care      elaborează           în    baza        cunoaşterii
acestor      legităţi      metode      şi    mijloace          de     cercetare
criminalistică      necesare         descoperirii           şi       prevenirii
faptelor penale.
       Din definiţia dată reţinem că obiectul de studiu
al    criminalisticii       este       constituit        din        două     părţi
componente: cea a legităţilor proceselor                         de creare şi
administrare a materialelor probante şi cea a metodelor
şi mijloacelor de investigare criminalistică. Astfel
conceput obiectul criminalisticii prezintă importanţă
pe două planuri distincte. Pe de o parte subliniază
caracterul ştiinţific al acestei disciplini, deoarece
ea    presupune    cunoaşterea         anumitor         legităţi         fie   din
domeniul        naturii,         fie        cu         caracter            social.



                                       4
Nerecunoaşterea acestui aspect provoacă dubii. Pe de
altă parte evidenţiază funcţiile sociale ale ştiinţei
în cauză şi anume ale celor de cunoaştere, constructivă
şi comunicativă. Plecând de la cunoaşterea legităţilor
menţionate la elaborarea şi desăvârşirea metodelor şi
mijloacelor de lucru practic de aici la comunicarea
acestora prin instruire şi publicitate, cr4iminalistica
contribuie la sporirea eficienţei justiţiei penale, la
combaterea fenomenului infracţional.
    Ambele        părţi      componente           ale        obiectului
criminalisticii     sunt    structuri        complexe,       elementele
cărora pot fi prezentate în următoarea ordine.
    -        legităţile creării urmelor materiale ale
             infracţiunii          în    funcţie        de   modul   de
             acţiune şi împrejurare în care a avut loc
             fapta         penală,      în    vederea        elaborării
             algoritmelor de cercetare criminalistică
             a acestora.


    -        Mijloacele         tehnico       –    ştiinţifice       şi
             metodele         necesare        aplicării        lor   în
             procesul         de cercetare la faţa locului
             sau în alte împrejurări similare.




    -        Realizarea ştiinţelor naturale, căile de
             cooptare         şi        adoptare        a     lor    la
             necesităţile proprii criminalisticii.


    -        Legităţile            psihologice                specifice
             infracţiunii, de evoluţie a acestora în
             vederea elaborării metodelor adecvate de
             investigare criminalistică.



                                   5
-   Mijloacele     tehnice      şi    metodele   de
    protejare     a       valorilor   sociale    de
    atentate    criminale.


-   Metodele     şi mijloacele tehnice necesare
    efectuării expertizelor criminalistice.




                      6
                            Sistemul criminalisticii.


         Criminalistica              oferă         metode      şi     mijloace       de
cercetare care diferă după natura şi destinaţia sa.
Unele     din    ele       având      la       bază   realizările          ştiinţelor
naturale,       şi        ale   celor       tehnice,         şi     sunt    destinate
descoperirii, fixării, examinării urmelor materiale ale
infracţiunii, a armelor, documentelor, instrumentelor
şi   a    altor      mijloace         materiale         de    probă,       precum   şi
determinării factorilor care au generat sau favorizat
comiterea acţiunilor ilicite. În ansamblu, metodele şi
mijloacele menţionate constituie un prim compartiment
al criminalisticii, nominalizat tehnica criminalistică.
         Aşa deci pornind de la sinteza datelor                             tehnico-
ştiinţifice,               prin       generalizare                ştiinţifică         a
experienţei înainte a organelor                         justiţiei penale, în
criminalistică             s-au      determinat          principiile            general
metodice        de    investigare              a    infracţiunilor,         în     baza
cărora se elaborează metodici de cercetare a anumitor
categorii de infracţiuni.
         Tehnica criminalistică. Termenul dat este utilizat
în   teoria          şi    practica            criminalistică         cu    o     dublă
semnificare: a compartimentului ştiinţei criminalistice
destinat        elaborării            mijloacelor            tehnico-ştiinţifice
folosite de către organele de justiţie penale în lupta
cu criminalitatea. În criminalistică se disting trei
genuri de mijloace tehnico-ştiinţifice:
           1. tehnica           de        teren,      respectiv        mijloacele,
                metodele             şi        procedeile            aplicate        la
                descoperirea,             fixarea      şi     ridicarea         urmelor
                infracţiunii,              a       tuturor        materialelor       şi
                mijloacelor           de       probă.        Mijloacele         tehnice
                menţionate se împart în cele de provenienţă



                                               7
            proprie criminalistică , în sensul că sunt
            elaborate şi utilizate de către specialiştii
            în domeniu, şi preluarea din alte ştiinţe.
            Cele preluate în marea lor majoritate sunt
            adaptate specificului şi scopurilor proprii
            cercetărilor criminaliste.
       2. mijloacele şi metodele destinate examinărilor
            criminalistice,             efectuate        în        cadrul
            expertizei respective a urmelor infracţiunii,
            a tot felul de surse materiale de probe, în
            vederea identificării făptuitorului, victimei
            şi a altor persoane implicate, determinării
            împrejurărilor în care a avut loc o faptă
            penală.   Expertiza         criminalistică        reprezintă
            un    domeniu    de    activitate          judiciară     bine
            determinat      şi    deosebit        de    important      în
            stabilirea adevărului într-un proces penal.
       3. compartimentul          tehnic     al     criminalisticii.
            Conţine de asemenea o privire generală asupra
            mijloacelor tehnice de protejare a anumitor
            bunuri sociale de atentări criminale.
    Tactica criminalistică.
    Acest        compartiment          al   criminalisticii         este
destinat argumentării procedeelor tactice şi regulilor
de aplicare      a lor la efectuarea         acţiunilor procesuale
în vederea obţinerii efectului urmărit cu cheltuieli
minime de timp, surse şi          energie.
    La elaborarea procedeelor tactice se va ţine cont
de cerinţele legislaţiei procesual penale, de natură şi
condiţiile în care se desfăşoară acţiunea procesuală.
    Metodica        cercetării          anumitor       categorii      de
infracţiuni.




                                   8
       Cunoscută       şi      sub       denumirea        de       metodică
criminalistică, ea se ocupă de studierea formelor în
care       se   săvârşesc    infracţiunile      şi     delimitarea      de
investigare. În fond, obiectul acestui compartiment al
criminalisticii cuprinde:
       Cunoaşterea          modalităţilor       de        săvârşire      a
infracţiunilor şi determinarea obiectului probaţiunii
în funcţie       de natura faptei;
       -           elaborarea    procedeelor         de   organizare     a
                   activităţii de cercetare;
       -           Determinarea oportunităţii şi succesiunea
                   acţiunilor            procesuale,           a     altor
                   activităţi,           efectuate         în       cadrul
                   cercetării faptelor penale;
       -           Stabilirea aspectelor tactice şi tehnice
                   specifice activităţilor de cercetare în
                   funcţie de        categoria şi modul în care a
                   avut loc fapta penală.




                                     9
                  Sarcinile criminalisticii.


     Criminalistica face parte din sistemul ştiinţelor
ce   vizează     înfăptuirea     justiţiei.       Totodată        ea    se
distinge de acestea prin sarcinile pe care şi le asumă
care sunt cu totul deosebite de cele ale ştiinţelor
juridice.
     În prezent atât         sub aspect teoretic, cât şi sub
aspect practic sunt confirmate următoarele sarcini ale
ştiinţelor criminalistice:
        o Studierea      practicii          infracţionale.        Datele
            empirice obţinute contribuie la clasificarea
            infracţiunilor           după      anumite        elemente
            caracteristice privind modul de acţiune şi,
            în ultima instanţă la elaborarea metodicilor
            de investigare specifice anumitor categorii
            de infracţiuni;
        o Studierea          legităţilor         creării          urmelor
            infracţiunii        şi      elaborarea,          în        baza
            cunoaşterii acestor legităţi, a mijloacelor
            şi     metodelor          adecvate        de      cercetare
            criminalistică;
        o Studierea      şi      adaptarea       la        necesităţile
            practicii    de     investigare      criminalistică          a
            realizărilor altor ştiinţe, cu preponderenţa
            a celor naturale;
        o Analiza practicii de investigare a faptelor
            penale în vederea elaborării unor noi metode
            tactice     de     organizare        şi    efectuare         a
            acţiunilor       procesuale,      necesare      stabilirii
            adevărului într-un proces penal;




                                 10
o Elaborarea mijloacelor tehnice şi a metodelor
  privind      aplicarea      lor    în        activitatea
  operativă      de      prevenire    şi       curmare     a
  infracţiunilor;
o Elaborarea      mijloacelor        tehnice       şi      a
  principiilor        metodice       ale        expertizei
  criminalistice;
o Comunicarea     prin     publicitate     a    celor    mai
  impresionante realizări ale criminalisticii,
  precum şi a practicii înaintate în domeniul
  investigaţiei infracţiunilor.




                      11

				
DOCUMENT INFO
Shared By:
Categories:
Tags:
Stats:
views:74
posted:12/6/2011
language:Romanian
pages:10