Docstoc

Finantarea serviciilor de asigurari sociale de stat

Document Sample
Finantarea serviciilor de asigurari sociale de stat Powered By Docstoc
					 Finanţarea servicilor de asigurări sociale de stat


                CUPRINS

Capitolul I : Bugetul asigurărilor sociale de stat

Capitolul II : Probleme generale privind sistemele de pensii

1. Evoluţia sistemului de pensii în România.

2. Structurarea sistemului de pensii din România

3. Comparaţia sistemelor de pensii.

Capitolul III : Modele ale sistemelor de pensii.Abordare
teoretică.

1. Modele de microsimulare dinamică longitudinală: Experiment cu
CORSIM şi DYNACAN

2. Modele de pensii prin autofinanţare.

3. Un model de pensionare bazat pe agenţi.

4. Perspective privind evoluţia viitoare a sistemului de
pensii în România.

5. Importanţa sistemului de pensii şi mai ales a
perfecţionării acestuia


                                  1
Capitolul IV : Studiu de caz

Concluzii şi propuneri:

-Sistemul de pensii private –ca alternativă la finanţarea publică.

-Eficienţa şi eficacitatea cheltuirii fondurilor publice de asigurări
sociale de stat.

-Propuneri de perfecţionare a sistemului asigurărilor sociale de stat.

-Propunerii de sisteme alternative de pensii şi alte produse
financiare de asigurări de viaţă.




                                   2
           CAPITOLUL II: Probleme generale privind sistemele de pensii




      1.Evoluţia sistemului de pensii în România.




      În noţiunea de securitate socială, frecvent utilizată în literatura şi practica altor
ţări, sunt incluse prestatiile pe linia asigurărilor sociale de stat, a asistenţei sociale, ca şi
a altor forme de protecţie socială reglementate prin diverse acte normative în România.
Este vorba de transferuri în bani sub cele mai variate forme: pensii pentru munca
depusa şi limita de vârstă, pensii de invaliditate şi pensii de urmaş, acordate din
fondurile asigurărilor sociale; pensii IOVR, pensii acordate veteranilor de război şi alte
pensii de asistenţa socială; ajutoare de boală, ajutoare sociale, ajutoare de şomaj,
ajutoare pentru handicapati, alocaţie pentru copii, alocaţie de sprijin şi altele
asemănătoare.În aceste prestaţii se mai includ transferurile indirecte (în natura), care
îmbracă forma serviicilor: internare în cămine şi spitale a bătranilor şi bolnavilor
cronici, tratament balnear, acordare de proteze, de reduceri sau gratuitaţi la transportul
pe calea ferată şi pe alte mijloace de transport în comun unor categorii de pensionari.
     În anii 1990, situaţia fondului de pensii din Romania era satisfacatoare.
Deficentele sistemului PAYG şi evoluţiile demografice au falimentat însă sistemul.
Noua lege a pensiilor 19/2000 şi schimbările ulterioare aduse de Ordonanţa de Urgenţă
49/2001 au îmbunataţit sistemul de stimulente prin încurajarea creşterii contribuţiilor
pe o perioada mai mare de timp. Dar aceste îmbunataţiri nu au efecte suficiente.


                                                3
Tendinţele demografice şi aspectul motivaţional din sistemul de PAYG necesită
introducerea unei scheme de fonduri. Guvernul ar trebui să pună la punct o soluţie
alternativă pentru înlocuirea Hotărârii de Guvern 230/2000, anulată de administraţia
anterioară.
Apariţia crizei 1. Ca şi celelalte ţări foste socialiste, România a intrat în perioada de
tranziţie cu un sistem de pensii PAYG în care pensionarii sunt platiţi din contribuţiile
salariaţiilor actuali, iar cuantumul pensiilor este legat de nivelul venitului (cu perioade
de contribuţii minime), dar nu direct relaţional de contribuţia totală. Variabila cheie
într-un astfel de sistem este rata de dependenţa. Profitând de prevederile generoase ale
muncii care permitea pensionarea la 55-57 de ani pentru femei şi la 60-62 pentru
bărbaţi şi introducerea unui număr de profesii într-o categorie superioară de risc, ce
permitea pensionarea cu drepturi depline înainte de termen, numeroşi salariaţi, în faţa
provocărilor unei economii în tranzicţie, au ales relativa securitate unei pensionări
timpurii. În acelaşi timp, numărul contribuabililor s-a micşorat, din cauza căderii
economice generale specifice peroadei de tranziţie. Accentuarea problemelor
fondurilor de pensii se datorează unor tendinţe separate:
-mulţi oameni au profitat de oportunitatea unor reglementări liberale noi şi au parăsit
forţa de muncă, cu pensii totale sau parţiale (care, printe altele, arată ca România a
avut o supra-ocupare a forţei de muncă înainte de 1989, când multe persoane, în special
femei, erau obligate să muncească); această echilibrare s-a realizat pe deplin la
jumătatea anilor ’90.
 - drepturile pentru persoanele cu handicap au crescut mai rapid decât orice alt tip de
pensii, multiplicindu-se în fiecare an după 1992. În prezent, rata de creştere este încă de
două ori mai mare decât media. Aceste cifre, combinate cu realitatea evidentă,
sugerează ca există o fraudă masivă în sistem, care generează o sarcină suplimentară a
fondului de pensii.



                                             4
         Aceste tendinţe au împins bugetul asigurărilor sociale(separat de bugetul central
din anul 1992) de la un flux monetar puternic pozitiv la o situaţie dificilă în 1995
(Tabel 1).

                                Situaţia financiară a fondului de pensii
                                                                                                                   Tabel 1
            1995        1996       1997          1998          1999            2000      2001            2002      2003
Venituri    7.44        7.77       6.59          5.65          5.44            5.43      5.26            6.81      7.35
% PIB
Deficit %   0.41        1.06       0.7           0.10          -0.23           -0.17     -0.02           -0.01     -0.25
PIB


                    Situatia financiara a fondului de pensii

        8
        7                                                                                          1995
        6                                                                                          1996
        5                                                                                          1997
        4                                                                                          1998
        3                                                                                          1999
        2                                                                                          2000
        1                                                                                          2001
        0                                                                                          2002
       -1                                                                                          2003
                   Venituri % PIB                         Deficit % PIB



        Guvernul a reacţionat prin scăderea ratei de contribuţie. Dacă în 1990, rata a
crescut mai mult de două ori(de la 17% la 35%), România având una dintre cele mai
ridicate rate de contribuţie socială în raport cu celelalte economii în traziţie. În ori ce
caz, astfel nu s-a redresat situatia, deoarece creşterea impozitării a impins şi mai mulţi
oameni în economia subterană (Tabel 2) .

                1992    1993    1994     1995     1996     1997        1998     1999    2000     2001      2002    2003
Contribuabili   8.156   7.574   6.888    6.672    6.438    6.160       5.939    5.597   5.200    4.737     4.459   4.505
(mii)
Contribuabil/   57.82   53.53   49.52    47.77    45.90    43.76       42.12    39.69   36.90    33.80     31.70   31.99
populaţie
Vârsta 15-60



                                                           5
                     Scaderea nr de contribuabili la fondul de pensii

         70
         60                                                                                           Contribuabili

         50
                                                                                                      (mii)
         40
         30                                                                                           Contribuabil/

         20
                                                                                                      populaţie Vârsta 15-
         10                                                                                           60
          0
              1992
                     1993
                            1994
                                   1995
                                          1996
                                                 1997
                                                        1998
                                                               1999
                                                                      2000
                                                                                 2001
                                                                                        2002

      În prezent cuantumul contribuţiei băneşti lunare s-a stabilit sub forma unei cote        2003

de 7% aplicată la venitul brut.
Singura strategie viabilă de compensare a guvernului, în condiţiile în care numărul
pensionarilor creşte şi resursele financiare lipsesc, a fost scăderea pensiilor.
       În anii ’90, cheltuielile pentru securitatea socială le-au revenit între 22,5% şi
31,1% din totalul cheltuielilor publice sociale 2.
       Dintre cheltuielile pentru securitatea socială, în Tabelul 3 am individualizat
cheltuielile cu plata pensiilor, cele pentru protecţia şomerilor, ajutoare                                                   şi
indemnizaţiile în bani, alocaţii familiale, precum şi cheltuielile cu protecţia socială
ce.îmbracă forma serviciilor.
       În cadrul securităţii sociale locul principal îl ocupă asigurările sociale de stat.
Cu unele modificări adoptate în perioada de tranziţie- având caracter reparatoriu sau
determinarea de necesitatea adaptării la cerinţele economiei de piaţa- reglementările
referitoare la asigurările sociale datează din anii conducerii centralizate a economiei şi


                                                                             6
poartă amprenta orânduirii socialiste. Acestea au o sferă largă de cuprindere, în care
intră: salariaţii, pensionarii, mesteşugarii, agricultorii şi alte categorii sociale; oferă
protecţie socială în cazurile de pierdere a capacităţii de muncă (boală, invaliditate,
maternitate, concediu de odihnă, vechime în muncă, vârstă, deces)şi a veniturilor
proprii ori ale susţinătorului. Pensiile, ajutoarele şi alte transferuri directe se acordă
beneficiarilor în funcţie de vechime în muncă, de condiţiile de muncă din unitatea în
care îşi desfăşoară (şi-au desfăşurat) activitatea, de salariu şi de alte cererii, iar nu de
mărimea (şi durata) cotizaţiei la fondurile de asigurare (cu anumite excepţii) (Tabel 3
).




Tabel 3
Cheltuieli   1996     1997      1998      1999      2000      2001       2002      2003

Pensii-mld   56.4     134       388       1309      3234      4966       7524      15986
lei




                                             7
%in CBGC       17      15.5    15.5   19.1      18.9      19.6      20.3      18.6

Protecţia              6.8     44.9   177.9     482.1     717.6     754.5     3215.6
socială-mld
lei
% CBGC                 0.8     1.8    2.6       2.8       2.8       2         3.7


Ajutoare şi 6          14.7    23.2   76.6      231.6     333.6     596.5     2027
indemnizaţii
în bani-mld
lei
%CBGC        1.8       1.7     0.9    1.1       1.4       1.3       1.6       2.4

Alocaţii       37.7    45.8    81     210       532.5     598.3     787.4     3338.9
familiale
%CBGC          11.3    5.3     3.2    3.1       3.1       2.4       2.1       3.9

Protecţie      3       10.5    33.6   78.4      273.9     401.8     552.6     1257.9
socială,
servicii-mld
lei
%CBGC          0.9     1.2     1.3    1.1       1.9       1.6       1.5       1.5
Total          332.3   866.7   2500   6858.5    17153.3   25284.9   37038.6   87793.1
cheltuieli
buget
general
consolidat-
mld lei




                                            8
                                                         Pensii-mld lei
  5000


  4000                                                   %in CBGC


  3000                                                   Protecţia socială-mld
                                                         lei
  2000
                                                         % CBGC

  1000
                                                         Ajutoare şi
      0                                                  indemnizaţii în bani-
                                                         mld lei
            1    2    3    4   5    6    7       8
                                                         %CBGC

      Cheltuielile cu plata pensiilor cuprind toate categoriile de pensii, indiferent din
                                                       Alocaţii familiale
ce fonduri sunt suportate şi anume : pensii de asigurări sociale de stat, pensia
suplimentară, pensii de asigurări sociale pentru agricultori, pensii militari, pensii de
asistenţă socială pentru invalizi, orfani, văduve şi veterani de război, pensiile pentru
handicapaţi şi ajutor social acordat în baza Legii nr. 3 din 1977. Între acestea, locul cel
mai important Îl ocupă pensiile de asigurări sociale de stat (73,0% din total în 1997),
urmate de pensia suplimentară (10,6%) şi de pensiile pentru agricultori (8,9%).
          În perioada 1990-1997, cheltuielile cu plata pensiilor, în raport cu totalul
cheltuielilor bugetului general consolidat, au manifestat tendinţa de creştere,
determinată de doi factori şi anume : evoluţia numărului pensionarilor şi respectiv a
nivelului pensiilor lunare.
          În Tabelul 4 sunt prezentate date privind numărul mediu al pensionarilor,
comparativ cu cel al salariaţilor şi al populaţiei şi rapoartele dintre acestea, iar în


                                             9
Tabelul 5 date referitoare la pensia medie lunară în comparaţie cu câştigul salarial
mediu net lunar, în perioada 1990-1998.


Tabel 4.
      Numărul mediu al pensionarilor, comparativ cu acela al salariaţilor şi al
populaţiei, şi rapoartele dintre acestea, în perioada 1996-2003.
Indicatori         U.M.          1996    1997     1998    1999    2000    2001    2002    2003
Pensionari de      Mii           2570    3018     3201    3253    3439    3600    3740    3875
asigurări
sociale(fără
agricultori)
Pensionari de      Mii           1007    1016     999     1139    1478    1587    1612    1649
asigurări sociale-
agricultori


Pensionari de   Mii              35      31       27      22      20      17      15      13
ajutor social
Pensionari IOVR Mii              67      66       65      62      58      54      50      46


Totalpensionari      Mii         3679    4131     4292    4476    4995    5258    5417    5583
Salariaţi pe total   mii         8156    7574     6888    6672    6438    6160    5939    5597
economie
Populaţie            Mii         23207   23185    22789   22755   22730   22681   22608   22546
Gradul de            r6/r5       2.2     1.8      1.6     1.5     1.3     1.2     1.1     1.0
dependenţă al
pensionarilor de
salariaţi
Raportul dintre      r5=100/r7   15.9    17.8     18.8    19.7    22      23.2    24      24.8
numărul
pensionarilor şi
cel al populaţiei




                                                 10
                 20000
                 18000
                 16000
                 14000
                 12000
                 10000
                  8000
                  6000
                  4000
                  2000
                     0
                   Pensionari de           Pensionari            Populaţie
                      asigurări              IOVR
                    sociale(fără
                     agricultori)




Tabel 5
Indicatori      UM    1995   1996   1997      1998      1999      2000     2001     2002     2003
Câştigul        Lei   3381   7460   20140     59717     141951    211373   321169   632086   1042274
salarial
mediu net
lunar pe
total
economie
Pensia          Lei   1602   3357   8759      27079     61370     88108    126842   259947   400489
medie
lunară de
asigurări
sociale
Pensia de       Lei   488    543    910       3874      12254     16460    26035    69113    103241
asigurări
sociale-
agricultori
Ajutor          Lei   715    1598   4649      13403     30206     42984    61554    124834   184645
social
Pensie          Lei   726    2160   5607      16516     36570     52940    77396    173944   260444
IOVR
Pensie          Lei   201    236    730       3123      8470      15174    20281    38588    60382
suplimentară
de asigurări
sociale (fără
agricultori)
r2*100/r1       %     47.4   45     43.5      45.3      43.3      41.7     39.5     41.1     38.4
R3*100/r1       %     14.4   7.3    4.5       6.5       8.6       7.8      8.1      10.9     9.9
R4*100/r1       %     21.1   21.4   23.1      22.4      21.3      20.3     19.2     19.7     17.7



                                               11
R5*100/r1        %     21.5   29     27.8   27.7    25.8    25.0    24.1    27.5     25.0
Indicele        1995   100    81.2   71.3   59.4    59.4    66.5    72.7    56.3     58.2
câştigului      =100
salarial real
Indicele        1995   100    77.5   63.7   56.5    55.3    61.2    62.8    49.7     48.8
pensiei reale   =100
de asigurări
sociale




    400000
    380000
    360000
    340000
    320000
    300000
    280000
    260000
    240000
    220000
    200000
    180000
    160000
    140000
    120000
    100000
     80000
     60000
     40000
     20000
         0
                1              3              5              7               9




         Aşadar, în 1998, numărul total al pensiilor era cu 56% mai mare decât în 1990
şi reprezenta 25,6% din populaţia ţării, faţa de 15,9% în 1990.
         Creşterea numărului total al pensionarilor în anii ’90 a fost neobişnuit de rapidă,
în comparaţie cu cea înregistrată în anii ’80 , când numărul total al pensionarilor (cifra
medie anuală) a sporit cu 10,3% în decursul de 9 ani, iar ponderea pensionarilor în
totalul populaţiei s-a majorat de la 13,8% la 14,5%. La aceeaşi concluzie se ajunge şi
dacă ne referim exclusiv la pensionarii asigurărilor sociale de stat. Aceştia au


                                             12
înregistrat un ritm mediu anual de creştere de 5,75% în perioada 1991-1998 , faţă de
numai 3,75% în perioada 1981-1989.
         O creştere atât de rapidă a numărului pensionarilor a fost favorizată de masura
luată de factori de decizie din ţara noastră de a permite ieşirea la pensie a unor
categorii de salariaţi înainte de împlinirea vârstei sau a vechimii în muncă prevăzută de
Legea asigurărilor sociale. Prin această măsură s-a scontat temperarea ritmului de
creştere a şomajului , aşteptată ca urmare a restructurării întreprinderilor. S-a preferat
ca o parte dintre salariati succeptibili să fie disponibilizaţi, să se pensioneze şi să
primească pensie, în loc ca aceştia să devină şomeri şi să beneficieze de ajutorul de
somaj.
         Sporirea numărului pensionarilor (cu 2076 mii) în perioada 1990-1998 s-a
produs în condiţiile reducerii numărului salariaţiilor (cu 2787 mii) , ceea ce a adus la
creşterea accentuata a gradului de dependentă al pensionarilor faţa de salariaţi. Faptul
că în 1990 un pensionar revenea la 2,2 salariaţi (2,4în 1980) ,iar în 1998 , la fiecare
salatiat revine 1,1 pensionari face ca efortul de finanţare a pensiilor pe seama valorii
adaugate brute , create de salariaţi să fie sensibil mai mare decât în anii ’80.
         În 1999 şi în primul semestru al anului 2000 numărul pensionariilor a continuat
să crească , iar acela al salariaţilor să scadă. Această evoluţie a dus la o şi mai mare
deteriorizare a gradului de dependenţă al pensionarilor faţă de salariaţi. Diminuarea
numărului salariaţilor avea să influenţeze negativ volumul contribuţilor vărsate la
bugetul asigurărilor sociale pe 1999 şi 2000, capacitatea acestuia de a acoperi pensiile
şi alte cheltuieli de asigurări sociale în continuă creştere.
        În timp ce evoluţia numărului beneficiarilor de pensie a acţionat în direcţia
sporirii cheltuielilor publice , evoluţia pensiei medii lunare, a avut un efect diametral
opus.
        Dacă se compară nivelul lunar al pensiilor cu acela al căştigului salarial mediu
net lunar , în expresie nominală se constată că în anii ’90 raportul dintre cele două

                                              13
mărimi s-a deteriorat continuu : de la 47,4% în 1990 la 38,4% în 1998 la pensia de
asigurări sociale (fără agricultori) de la 14,4% la 9,9% la pensia pentru agricultori şi de
la 21,5% la 25,0%. De aici , concluzia că nivelul la care au fost stabilite indexările şi
compensăriile antrenate de inflatie a defavorizat pe pensionari într-o măsura (ceva)
mai mare decât pe salariati , dar a avut efecte pozitive pentru buget prin diminuarea
efortului financiar public.
      În anii ’90 , nivelul mediu al pensiei lunare în expresie reală a scăzut continuu.
Spre exemplu în 1998 indicele pensiei reale de asigurări sociale devenise 48,8 adică
pierduse aproape jumătate din puterea de cumpărare avută în 1990. Astfel spus , ca
efect al diminuării pensiei medii lunare efortul financiar public antrenat de plata
pensiilor s-a redus cu 51,2%. Este adevărat că nu numai pensionarii au suportat
costurile tranziţiei ,ci şi salariaţii. În 1998 spre exemplu ,indicele ciştigului salarial
mediu net lunar în expresie reală ajunsese în anii’90 ciştigul salarial mediu net în
expresie reală s-a redus într-un ritm mediu anual ceva mai lent decât pensia medie
lunară şi anume de 6,55% faţă de 8,60%.




      2.   Structurarea sistemului de pensii din România

      Salariul mediu brut pe economie pentru anul viitor se prognozează şi se face
public de câtre Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale
(CNPAS) până la data de 31 decembrie a anului curent.




                                            14
       În sistemul public prestaţiile de asigurări sociale reprezintă venit de înlocuire
pentru pierderea totală sau parţială a veniturilor profesională, ca urmare a bătrâneţii,
invalidităţii, accidentelor, bolii, maternităţii sau decesului, denumite riscuri asigurate .
       Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile şi cheltuielile sistemului
public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale (denumit in continuare sistemului
public).
       Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din contribuţii de
asigurări sociale, dobânzi, majorări pentru plata cu întârziere a contribuţiilor, precum şi
din alte venituri, potrivit legii.
       Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat acoperă contravaloarea
prestaţiilor de asigurări sociale din sistemul public, cheltuielile privind organizarea şi
funcţionarea       sistemului public, finanţarea unor investiţii proprii, alte cheltuieli
prevăzute de lege.
       Din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se prelevă anual până la 3%
pentru constituirea unui fond de rezervă.
       În sistemul public sunt contribuabili asiguraţi care datorează contribuţii
individuale de asigurări sociale, angajatorii, persoanele juridice la care îşi desfăşoară
activitatea asiguraţii, Agenţia Naţională de Ocupare şi Formare Profesională care
administrează bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, persoanele prevăzute
în lege care încheie contract de asigurare. Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt
diferenţiate in funcţie de condiţiile de muncă normale, deosebite sau speciale. Cotele
de contribuţii de asigurări sociale se aprobă anual prin legea bugetului asigurărilor
sociale de stat.
       Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul
asiguraţilor o constituie:
     a) salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile,
           reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, şi/sau veniturile

                                             15
        asiguraţilor (angajaţi cu contract de muncă sau de colaborare care realizează un
        venit brut anual de cel puţin trei salarii medii brute pe economie);
    b) venitul lunar asigurat, prevăzut în contractul de asigurare, care nu poate fi mai
        mic decât o pătrime din salariul mediu brut lunar pe economie.
      Baza lunară de calcul, la care angajatorul datorează contribuţia de asigurări
sociale, o constituie fondul de salarii brute lunare realizate de asiguraţii angajaţi.
      Baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale pentru şomeri o
constituie cuantumul ajutorului de şomaj, ajutorul de integrare profesională sau al
alocaţiei de sprijin, după caz.
      În sistemul public se acordă următoarele pensii:
             a)pensia pentru limita de vârstă;
             b)pensia anticipată;
             c)pensia anticipată parţial;
             d)pensia de invaliditate;
             e)pensia de urmaş.
      Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani femeile şi 65 de ani bărbaţii.
Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi este de 15 ani. Stagiul
complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei şi de 35 de ani pentru bărbaţi.
      În sistemul public cuantumul pensiei la data înscrierii la pensie se determină prin
înmulţirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu
valoarea unui punct de pensie din luna ieşirii la pensie. Punctajul mediu anual
determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor
anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare, la numărul de ani corespunzători
stagiului complet de cotizare.
      Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a punctajului
rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună.
Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut

                                             16
lunar individual, inclusiv sporurile şi adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar
asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, la salariul
mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Naţională pentru Statistică.
Punctajul asiguratului nu poate fi mai mare de 3 puncte într-un an calendaristic.
      CNPAS comunică asiguratului, prin casele teritoriale de pensii punctajul
cumulat pentru perioada de cotizare.
      Valoarea unui punct de pensie reprezintă cel puţin 45% din salariul mediu brut
lunar pe economie, prognozat pentru anul respectiv şi se aprobă prin legea bugetului
asigurărilor sociale de stat. În situaţia unor abateri mai mari de 10% ale nivelului
prognozat faţă de cel realizat se va recalcula valoarea punctului de pensie.
      Reactualizarea pensiilor aflate în plată se face în funcţie de valoarea stabilită a
punctului de pensie. Dacă pensia calculată pe baza punctajului este mai mică decât cea
cuvenită pe baza legislaţiei anterioare se păstrează cuantumul avantajos . Pentru
asiguraţii care realizează venituri salariale lunare mai mari decât plafonul stabilit la 3
salarii medii brute pe economie, majorarea drepturilor salariale şi a veniturilor
asigurate corespunzător cotei de contribuţie de asigurări sociale suportate se aplică la
acest plafon.
      Bugetul de stat pe anul 2002 s-a stabilit la venituri în sumă de 178.422,0
miliarde lei , iar la cheltuieli in sumă de 237.832,1 miliarde lei cu un deficit de
59.410,1 miliarde lei.
      Bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 s-a stabilit la venituri în sumă
de 114.352,8 miliarde lei, iar la cheltuieli în sumă de 113.357,1 miliarde lei cu un fond
de rezervă de 995,7 miliarde lei. Bugetul asigurărilor pentru şomaj pe anul 2002 s-a
stabilit la venituri în sumă de 18.733,2 miliarde lei , iar la cheltuieli în sumă de
13.834,8 miliarde lei, cu un excedent de 4.898,4 miliarde lei.(Anexa 1).




                                            17
         În anul 2002 , conform Legii nr. 19/2000 cotele de contribuţie de asigurări
sociale se stabilesc in baza prevederilor art. 18 alin. (2) şi (3) din legea menţionată,
după cum urmează:
    -35% pentru condiţii normale de muncă;
    -40% pentru condiţii deosebite de muncă;
    -45% pentru condiţii speciale de muncă.
         Valoarea unui punct de pensie în luna decembrie 2001 s-a stabilit de Casa
Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale pe baza unui coeficient de
38,5% din salariul mediu estimat pentru trimestrul 1 al anului 2002, de 4.837.851 lei
lunar.
         Bugetul de stat pe anul 2003 s-a stabilit la venituri în sumă de 241.235,5
miliarde lei ,iar la cheltuieli în sumă de 291.045,1 miliarde lei cu un deficit de
49.809,6 miliarde lei (Anexa 2).
         Bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 s-a stabilit la venituri în sumă
de 135.822,9 miliarde lei , iar la cheltuieli în sumă de 133.505,5 miliarde lei cu un fond
de rezervă de 642,4 miliarde lei şi un excedent în sumă de 16575,0 miliarde lei.
Bugetul asigurărilor pentru şomaj pe anul 2003 s-a stabilit la venituri în sumă de
18.702,2 miliarde lei , iar la cheltuieli în sumă de 16.516,2 miliarde lei, cu un excedent
de 2.186,0 miliarde lei.
         Bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 se stabilit la venituri în sumă de
152.383,0 miliarde lei , la cheltuieli în sumă de 150308,3 miliarde lei cu excedent de
2074,7 miliarde lei aferent încasărilor din contribuţia de asigurări pentru accidente de
muncă şi boli profesionale şi care reprezintă constituirea fondului iniţial necesar pentru
funcţionarea sistemelor de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
         Salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de
stat pe 2003 este 6.962.000 lei.



                                              18
         Valoarea unui punct de pensie în luna decembrie 2002 s-a stabilit de Casa
Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale pe baza unui coeficient de
39% din salariul mediu brut estimat pentru trimestru 1 al anului 2003 de 5.809.490 lei
lunar.
         Potrivit prevederilor articolului 80 şi 81 din Legea nr.19/2000 cu modificări şi
completări ulterioare Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale va
stabili valoarea punctului de pensii la data intrării în vigoare a prezentei legi pe baza
unui coeficient egal cu 39% care se aplică la valoarea 6.800.000 lei reprezentând
salariu mediu estimat pentru trimestrul anului 2004.




  CAPITOLUL III. Modele ale sistemelor de pensii. Abordare
                                       teoretică

         Modele de microsimulare dinamică longitudinală: experiment cu
                            CORSIM şi DYNACAN
     Cele două modele de microsimulare dinamică longitudinală sunt CORSIM – un
model cu scop general pentru Statele Unite, cu aplicaţii specifice în securitatea socială
şi acumularea de bunăstare în gospodărie şi DYNACAN-un model orientat politic
construit pentru planul de pensii al Canadei , un element cheie al sistemului de
securitate socială al Canadei.
    Ca răspuns la cererile asociate cu reformele de securitate socială în perspectivă din
Statele Unite şi Canada, guvernele încep să folosească modele de microsimulare
dinamică longitudinală (în continuare , pentru uşurinţă termenul a fost redus la
microsimulare ) pentru a furniza inputuri de politici principale.

                                             19
    În centrul acestor inputuri distribuţii proiectate de câştigători şi perdanţi care
rezultă din propunerile diferitelor politici. Deoarece strategia microsimulării este
relativ nouă , folosirea unor astfel de modele pentru analiză politică ridică un număr de
probleme relativ neexplorate , între care una are o relevanţă deosebită.
     Modelele CORSIM şi DYNACAN au fost construite iniţial , sau în mare parte să
simuleze programele principale de securitate socială , OASDI pentru CORSIM şi
Planul de pensii al Canadei (CPP) pentru DYNACAN. Există o mare interferenţă între
lungimea perioadei de simulare tipică , adică 1971 până în 2003 şi porţiunea
disponibilă a perioadei istorice pentru datele programului administrativ . Sunt peste
treizeci de ani (1960-1997) de interferenţă pentru CORSIM şi peste un sfert de secol
(1971-1997) pentru DYNACAN. Dat fiind acest grad de interferenţă , putem analiza
cât de bine acţionează modelele pentru aceste perioade în care avem date istorice –
adesea date administrative –care conferă estimări bune privind cele întâmplate de fapt.
Datele administrative sunt disponibile tipic în detaliu considerabil , mai ales pentru
acele caracteristici cerute de administrarea programului. Clienţii pentru proiectările
modelelor nu pot fi reasiguraţi dacă CORSIM şi DYNACAN vor avea dificultăţi în
urmărirea istoricului veniturilor.
      În acelaşi timp , o recurgere rezonabilă la istoric nu garantează în nici un fel că
proiectările viitoare vor fi precise. Mai mult, o capacitate de a răspunde evoluţiei
istorice a unui program existent nu garantează în nici un fel o capacitate de a proiecta
impactele schimbărilor asupra sistemului. Această recunoaştere oglindeşte disculparea
standard de responsabilitate în prospecte pentru fondurile mutuale : ’’Fără îndoială ,
aşa cum este cazul cu returnările istorice de fonduri mutuale , performanţa trecută este
încă socotită demnă de atenţie. Capacitatea de a reproduce istoric date pentru program
este mai de grabă o modalitate a unei condiţii necesare decât una suficientă sieşi , dar
informaţiile sunt utile fără îndoială.



                                            20
          CORSIM simulează contribuţiile (taxele) OASDI plătite de fiecare persoană pe
parcurs. Atât contribuţiile , cât şi beneficiile sunt calculate folosind reguli reale de
securitate socială sau aproximări cât mai apropiate lor. Deoarece CORSIM simulează
şi păstrează o reţea de înrudire deplină, calculele beneficiului pot ţine cont de legăturile
de familie , aşa cum o fac calculele de beneficiu în cadrul regulilor programului de
securitate socială.
          De exemplu , un muncitor plătit mai puţin într-o familie cu doi lucrători ar putea
să o ducă mai bine cu un beneficiu bazat pe câştigurile soţului sau soţiei , decât cu un
beneficiu bazat pe câştigurile proprii ; CORSIM calculează ambele beneficii potenţiale
, apoi se optează pentru beneficiu mai mare urmând exact aceeaşi procedură ca
securitatea socială. Reguli similare bazate pe legături de rudenie în CORSIM sunt
folosite pentru a calcula maximul pe familie,destinarea beneficiilor supravieţuitorilor şi
altele.
           Comparaţii ample ale rezultatelor OASDI simulate de CORSIM cu rezultate
estimate din datele administrative au fost prezentate de Favreault (1998). Ea
examinează ,de exemplu , beneficiile minime şi medii şi contribuţiile în anumite
perioade pentru subgrupe de populaţie definite prin gen ,rasă, educaţie, stare civilă şi
naştere . Cea mai mare parte a acestor comparaţii sunt rezonabil favorabile lui
CORSIM . Şi mai important, discrepanţele neacoperite de astfel de comparaţii sunt
tratate drept instrumente de diagnosticare şi procedându-se astfel s-a ajuns la
îmbunătăţiri ulterioare în model.
           Oricum, puterea distinctă a microsimulării constă mai puţin în capacitatea ei de
a genera tendinţe centrale , decât în capacitatea ei de a genera distribuţie deplină în
cadrul      grupurilor.   Datele   administrative   privind   distribuţiile   beneficiilor   şi
contribuţiilor OASDI în interiorul subgrupelor conferă teste de validare deosebit de
apropiate , dar şi riguros deosebite. Figura 1 compară nivelele de beneficiu lunar pentru
lucrători bărbaţi pensionaţi în 1996 aşa cum au fost generate de CORSIM ,cu aceeaşi

                                              21
distribuţie ca cea furnizată de evidenţele administrative ale securităţii sociale.
Configuraţiile celor două distribuţii sunt destul de similare deşi departe de a fi identice.
Distribuţia CORSIM este deformată spre stânga. Pentru femei , CORSIM urmăreşte
estimări administrative mai îndeaproape decât pentru bărbaţi chiar dacă urmărirea
muncii femeilor şi a veniturilor câştigate în cazul lor este mai dificil decât pentru
bărbaţi . Până în 1996 CORSIM simulase deja 36 de ani din viaţa fiecărui lucrător
pensionat.
     Multe rate de nivel de grup din CORSIM şi DYNACAN sunt potrivite la
estimările istorice ale ratelor de nivel de grup. De exemplu , rata de fertilitate pentru
grupul de femei căsătorite în vârstă de 20-24 de ani în toţi anii istorici este raportată la
estimările statistice vitale ale ratelor de fertilitate din acei ani. În cadrul grupului de
femei căsătorite cu vârstele de 20-24 de ani , modulul de fertilitate microdinamică
acţionează pentru a ’’distribui ’’ probabilităţile de fertilitate funcţie de educaţie ,
venitul familiei şi alte variabile la nivel individual şi la nivel de familie. Mecanismul de
raportare ajustează probabilităţile la nivel individual astfel încât ratele de fertilitate la
nivelul grupului în CORSIM urmăresc ratele de fertilitate la nivel de grup cum au fost
estimate de statisticile vitale. Odată ce este introdusă această raportare nu se mai poate
’’valida’’ modul de fertilitate al lui CORSIM prin compararea ratelor CORSIM la
nivel de grup cu datele statistice vitale. Exerciţiul ar fi fără sens deoarece ratele
statistice vitale au fost folosite pentru a determina ratele de fertilitate CORSIM.
     Datele administrative din CPP furnizează multe serii şi distribuţii relevante pentru
validare DYNACAN . De exemplu , datele de validare care derivă din aceste surse ale
datelor administrative include câştiguri brute , câştiguri contributive , contribuţii ,
beneficii totale plus beneficii individuale şi beneficiari. Datele administrative sunt
disponibile ca totaluri , serii de timp şi în unele cazuri distribuţii de caracteristici
semnificative , de exemplu genul , vârsta şi nivele de câştiguri , sau contribuţii , sau
beneficii. Multe din datele despre beneficii sunt disponibile atât în termenii

                                             22
beneficiului total, cât şi ai beneficiilor nou plătibile (care se ivesc) ; distincţia este
relevantă deoarece acele beneficii care sunt deja în plată sunt în mod inerent mai uşor
de proiectat decât fluxul de noi beneficiari şi de beneficii pe care ei le primesc.
      În practică , datele administrative pentru comparaţie sunt compilate pe bază de
moment şi introdu-se într-un grafic. (Deoarece multe din aceste serii există deja ca
parte a modelului de validare actuarială al CPP, ACTUCAN, pentru programul său de
validare , se preferă ca datele administrative să fie extrase din ACTUCAN , decât să fie
reintroduse). Pe partea de comparaţie a lui DYNACAN, proceduri automate extrag date
relevante din produsul unei rulări corespunzătoare a lui DYNACAN . Aceste programe
asamblează datele în matrice care sunt ’’încorporate’’ în grafice . Graficele sunt
construite astfel încât ele să deriveze tabele şi graficele corespunzătoare pentru a
efectua comparaţiile. Programele pentru grafice tipăresc apoi aceste rezultate. În acest
fel, ce     poate aduce la zi economic validarea ori de câte ori se aduc schimbări
modelului ; pur şi simplu se rulează programele din nou şi se introduce noul pachet de
date rezultate.
          Figura 2 arată pentru anul 1971 un grafic comparativ al câştigurilor medii pe
vârste şi gen pentru DYNACAN în comparaţie cu datele administrative de evidenţă a
câştigurilor . Aici acestea se aplică la restul Canadei , adică la populaţia Canadei fără
Quebec , ai cărui muncitori sunt membri ai unui plan paralel , Planul de pensii Quebec ,
contribuind la CPP . DYNACAN acţionează la fel de bine pentru alţi ani şi pentru
distribuţia nivelului de câştiguri pe vârste şi gen. Deşi nu se potriveşte perfect este clar
că DYNACAN captează eficient aceste şabloane cheie . Ar fi o îmbunătăţire a
programului pe mai departe dacă ar folosi un eşantion mai mare sau ar face media
câtorva rulări de programe.

              Modele de sisteme de pensii prin autofinanţare




                                             23
    Când OASI (asigurarea pentru bătrăneţe şi supravieţuire) a fost interpretată în
1935, legislaţia în SUA a specificat că programul ar trebui să includă toţi muncitorii
sub vârstă de 65 ani care au fost angajaţi în comerţ şi industrie mai puţin căi ferate.
Angajaţii guvernului şi cei de la căi ferate aveau deja scheme separate.
   În 1950 a avut loc o expansiune majoră de acoperire , când angajaţii reglementaţi
din sectorul agricol şi muncitorii casnici au fost incluşi în schemă ca şi autoangajaţi
care nu erau din sectorul agricol, mai puţin anumite profesii care au intrat până în 1965.
    În 1983 s-a adăugat sistemului serviciul civil federal ( nou angajaţi ) astfel încât a
devenit practic completă acoperirea întregii populaţiei lucrătoare, muncitorii cuprinşi în
schemă reprezentând peste 90% din forţa de muncă.
    Finanţarea. Asigurarea OASDI pentru pensionare, supravieţuitori şi handicapaţi
este finanţată prin ipozitul pe salariu, adică impozitul pe salariul lunar şi săptămânal.
Venitul capital nu este inclus în baza de calcul. Jumătate din impozit este plătită de
angajator, iar cealaltă jumătate de către angajat. Legislaţia iniţială a impozitat o rată
combinată de 2% pentru primii 3000$ din salarii. De atunci, rata de impozitare şi
plafonul maxim au fost majorate de multr ori. Nivelul ratelor de impozitare la încasare
salariilor conform celor prin legislaţia din 1983 şi nivelul din 1990 arătau după cum
urmează :



                                    1995                      2003
  OASI       (asigurarea             5,20%                    5,49%
pentru bătrâneţe şi
supravieţuire)
  DI (asigurarea pentru             0,50                       0,71
handicapaţi)
  HI (asigurarea de                 1,35                       1,45
sănătate)
Total                               7,05                       7,65



                                             24
   Aplicabilă şi angajatorului şi angajatului, taxa din 1984 de 14% a fost programată să
crească în 1990. Începând din 1983, taxa se aplică la primii 32400$ din venitul salarial
lunar sau săptămânal, care sumă este indexată la costul de trai şi face obiectul unei
ajustări anuale .
  Beneficiile de bătrâneţe. Muncitorii se pot retrage la vârsta de 65 ani şi să pretindă
beneficiile totale, sau la 62 ani şi să pretindă 80% din beneficii.
Stabilirea beneficiilor OASI se face după o procedură complicată.Primul pas este să
stabilim câştigurile lunare medii la care se plăteşte contribuţia.În calcularea mediei sunt
totalizate câştigurile din 1950(excluzând anul cu venitul cel mai mic) şi se împart la
numărul de luni dintre 1950 şi momentul pensionării.În obţinerea salariului mediu de
bază s-au rotunjit în sus ultimele salarii lunare sau indexate ca să permită creşterea la
nivelul salariului general de la care au fost primite salariile lunare.
      În pasul doi această cifră a câştigurilor lunare medii indexate(AIME) este folosită
apoi ca bază la care este aplicată o schemă de rate a beneficiilor. Această schemă de
rate începe cu 90% din primii 180$ ai AIME şi scade la 32% pentru următorii 905$ şi
cu 15% pentru ce a rămas.
     Pentru un cuplu în care numai unul dintre soţi are câştiguri, beneficiul familiei
este de 50% din beneficiul celor necăsătoriţi. Acolo unde ambii soţi îndeplinesc cerinţa
de venituri acoperite, aceşti primesc beneficiul cuvenit venitului lor. Legea are drept
rezultat beneficii minime şi maxime.
     Beneficiile lunare minime sunt de 122$/persoană şi sunt indexate pentru a se
ridica la nivelul perţurilor. Beneficiile maxime sunt calculate după o formulă specială
şi pentru anul 1983 au fost de 490$ pentru un pensionar şi 735$ pentru un cuplu cu
ambii soţi pensionaţi.




                                              25
    Prin stabilirea unui beneficiu minim (care este obţinut doar cu o contribuţie foarte
mică) şi folosind o schemă de rate descendente, componenta redristibutivă a sistemului
a fost în continuare întărită. Beneficiile lunare medii pentru un lucrător necăsătorit ăn
1982 au fost de 407$ pe lună sau de 610$ pentru o familie cu ambii soţi pensionaţi. În
termeni anuali, beneficiile au crescut la 4884$ şi respectiv 7320$, semnificativ peste
linia venuturilor de sărăcie pentru cei bătrâni de circa 4700$ şi respectiv 5900%.
     Sistemul OASI, fiind distinct de impozitul pe venit, este protejat pe deplin
împotriva inflaţiei. În ce priveşte contribuţia, plafonul superior de salariu la care sunt
incluse câştigurile, a fost indexat începând din 1991 trebuind să se ridice la nivelul
salariului mediu. În ce priveşte beneficiile, calculele AIME implică o ajustare
ascendentă a salariilor lunare din trecut pentru a putea permite majorarea nivelului de
salariu mediu, prin aceasta corectând nu numai inflaţia ci şi câştigul mediu de
productivitate.
     În plus faţă de formula de indexare a beneficiilor care funcţiona în 1972,
Congresul a majorat unele nivele de beneficii în mod repetat. Drept rezultat beneficiile
aproape s-au triplat în acel deceniu depăşind inflaţia şi crescând în termeni reali până la
50%.În condiţiile în care salariile rămân mult în urma preţurilor, beneficiarii au dus-o
considerabil mai bine decât salariaţii în itmpul acestor ani.
     OASI este proiectată să fie un sistem de autofinanţare. Plăţile de beneficii sunt
concepute a fi finanţate prin venitul din impozitul pe salarii, fără o contribuţie din alte
surse de venituri din buget. Pentru acest scop banii primiţi din impozitul pe salariu sunt
canalizaţi în trei direcţii cu fonduri separate pentru cele trei componente majore ale
sistemului, iar plăţile sunt făcute din aceste fonduri. O schemă a ratelor de impozitare
la încasarea salariului a fost concepută astfel ca să planifice un flux adecvat de venit
pentru următorii 30 de ani.
     Aceasta a necesitat predicţia pe termen lung atât a nivelului de beneficii, cât şi a
încasărilor, implicând predicţia variabilelor economice cum ar fi viitorul nivel de

                                            26
salariu, participarea la forţa de muncă, vârsta de pensionare şi şomajul, precum şi
factori demografici (cum ar fi ratele de mortalitate şi de natalitate ). Deoarece aceste
variabile sunt greu de prezis, programele de rate de impozit au trebiut să fie revizuite
frecvent.
     Probleme legate de OASI. Proiectarea OASI implică chestiuni certe de bază care
sunt dezbătute încă de la introducerea sistemului. Principalele controverse sunt :
1. Ar trebui ca asigurarea de pensionare să fie obligatorie şi publică în locul celei
voluntare şi private ?
2. Ar trebui sistemul să fie finaţat pe bază de rezerve sau pe bază ,,pas cu pas,, ?
3.Cum ar trebui să fie soluţionată problema echităţii dintre generaţii ?
4. Ar trebui sistemul să fie pe bază de compensare sau redistributiv ?
5. Ar trebui sistemul să fie finanţat      prin taxe pe salariu sau dintr-o contribuţie
generală la buget ?
6.Care sunt implicaţiile asigurării sociale pentru economisire şi formare de capital ?



       Finanţarea din rezerve versus finanţarea “pas cu pas”


  Când a fost stabilit pentru prima dată în anii 1930 sistemul de securitate socială, o
opţiune să îşi asume un punc de vedere strict de asigurare. Potrivit acestei abordări cei
care erau bătrâni ar fi ieşit la pensie fără beneficii deoarece ei nu contribuiseră, în
vreme ce, aceia care lucrau ar fi început să-şi adune contribuţiile pentru a câştiga
beneficii viitoare.

    Deoarece contribuabilii ar fi devenit eligibili numai la pensionare contribuţiile la
început depăşeau plăţile de beneficiu.Ar fi necesar să construieşti şi să investeşti o
rezervă care la o dată ulterioară ar produce o dobândă venit. Acest venit în conjuncţie


                                            27
cu o rată constantă a impozitului ar fi plătit pentru beneficii. În linie cu acest principiu
al « solvabilităţii catuariale », comparabi cu acela urmat de componenţa de asigurare
privată s-ar acumula şi investi un fond de încredere mai mare
   Venitul statului din impozitul mai mare pe salariu ar reduce consumul, în timp ce
folosirea surplusului de bani pentru pensionare ar permite un nivel mai ridicat al
investiţiilor private. Astfel , datoria ar fi cumulata de la public la fondul de încredere
pentru securitatea socială unde creşterea venitului din dobânzi ar permite finanţarea
beneficiilor viitoare la o rată mai mică a impozitului pe salariu.
   Potrivit estimărilor iniţiale urma să crească până în 1970 când sistemul se va fi
maturizat. În felul acesta fiecare generaţie ar plăti pentru propriile beneficii , generaţia
iniţială de pensionari rămânând în afara sistemului.
   Alternativa era să fie trataţi toţi cei pensionaţi deja ca şi pensionarii anticipat ca şi
când ar fi contribuit în timpul vieţii lor active. Aceasta impunea ca ratele de impozit pe
salariu să fie fixate astfel încât să menţină sistemul pe o bază « pas cu pas » , cu aceea
din forţa de muncă contribuind cu ce era nevoie pentru plata beneficiilor.
   Î n cadrul acestui sistem , primei generaţii de pensionari li s-ar un cadou de către
aceia din câmpul muncii care însă nu vor pierde căci ei vor fi compensaţi ulterior , la
vremea propriei pensionări de către contribuţiile copiilor lor care până atunci vor face
şi ei parte din forţa de muncă.
   Acest proces ar continua pentru totdeauna sau mai puţin optimist , până la ziua de
apoi, când ultima generaţie de muncitori ar rămâne cu banii daţi , dar fără posibilitatea
de a se bucura de bătrâneţe.
    Deoarece existau unele incertitudini privind abordarea care trebuie de urmat ,
sistemul a adoptat poziţia « pas cu pas ».
     Deşi ratele de impozit au fost determinate iniţial pentru a furniza acumularea de
rezervă fondul de încredere a crescut lent şi a ajuns să fie considerat doar o rezervă
posibilă. Fără îndoială , principiul finanţării « pas cu pas « nu a fost dus până la punctul

                                             28
stabilirii ratelor de impozit pe salariu în fiecare an la nivelul cerinţelor curenre de
beneficii. S-a preferat să se stabilească asemenea rate cu mult înainte pentru a se
asigura echilibru în sistem pentru următorii 20 sau 30 ani.
    După cum am constatat anterior acesta presupune prognoză pe termen lung ceea ce
este dificil şi introduce astfel un element de incertitudine şi instabilitate în sistem.




                                Echitatea între generaţii


   În plus apar probleme privind echitatea înter generaţii. Premisă de bază a unui
sistem de securitate socială este că generaţiile doresc să se angajeze într-un contract
social. Generaţia muncitorilor de azi îşi asumă responsabilitatea de a sprijini
pensionarii de azi pe aceea că la rândul ei va fi sprijinită de generaţia următoare de
muncitori. În acest sens , sistemul nu diferă de tradiţia sprijinului în familie unde copiii
se îngrijeau de părinţii lor în vârstă. Dar nu e destul să recunoşti existenţa unui astfel de
contract social implicit. Mai există şi întrebarea care ar trebui să fie termenii unui
asemenea contract social. Aceasta nu reprezintă nici o problemă într-un cadru de
populaţie constantă şi productivitate constantă. Un impozit pe salariu de x% va sprijini
un nivel de beneficii care înlocuieşte x% din câştiguri . Atunci problema este pur şi
simplu cum să stabilim nivelul lui x. Condiţiile sunt însă mai complicate dacă există
schimbări în structura de vârstă şi/sau productivitate în special schimbări ce nu pot fi
prevăzute cu uşurinţă.
   Să presupunem că rata de natalitate sau mortalitate scade . Ambele conduc la o
creştere a ratei pensionarilor faţă de populaţia activă. Dacă rata de impozitare este
menţinută la x% , veniturile încasate nu vor fi suficiente pentru a finanţa rata de



                                              29
înlociure la x% . Pentru ca sistemul să rămână în echilibru rata de înlocuire va trebui să
scadă sau rata de impozit va trebui să crească. Aceasta este o chestiune pertinentă în
contextul actual când generaţia muncitoare de mâine va trebui să suporte populaţia de
pensionari în creştere. Astfel, acolo unde 100 de lucrători srijineau atunci 38 de
persoane, se preconiza că până în anul 2030 vor fi 54 de persoane de sprijinit. Se pune
problema dacă este corect să plasezi această povară adiţională asupra populaţiei
muncitoare prin menţinerea ratei de înlocuire şi deplasarea corespunzătoare în sus a
ratei de impozit.


  Ca o altă posibilitate, să presupunem că populaţia rămâne aceeaşi, dar că
productivitatea creşte.O rată de impozit fixată la x% va permite atunci ratei de
înlocuire să crească deasupra lui x%.Este corect în acest caz să lăsăm rata de înlocuire
să crească sau ar trebui să se permită ratei de impozit să scadă ? Răspunsul la această
întrebare ar trebui să ţină seama de contractul dintre generaţii, o chestiune de echitate
între generaţiicare ar trebui să fie stabilitate într-o manieră corectă.
  O soluţie ar fi să se abandoneze ideea unei rate de înlocuire fixe şi să se reformuleze
acordul dintre generaţii aşa încât să se ceară un nivel egal de câştiguri şi beneficii .
  Fiecare pensionar şi-ar asigura un venit egal din procentajul stabilit din câştigul pe
fiecare persoană din populaţia activă (beneficiul net de contribuţia lor la securitate
socială) în felul acesta riscurile schimbării în creşterea populaţiei şi productivităţii ar fi
împărţit într-o manieră corectă între muncitori şi pensionari. Un element al acestei
abordări este reflectat în practica actuală unde beneficiile sunt modificate funcţie de
schimbările în rata salariului, o schimbare care include nu numai schimbări în nivelul
de preţ,dar şi câştiguri de productivitate. Totuşi , nu există nici o prevedere în schema
actuală pentru împărţirea riscului de modificări ale populaţiei.


    Compensaţie sau redistribuire

                                              30
         Separat de chestiunea echităţii între generaţii mai există şi cea a echităţii
transferurilor în cadrul fiecărei generaţii. Dacă sistemul ar fi condus strict ca un plan de
asigurare, fiecare persoană ar primi beneficii care ar reflecta aceeaşi rată de returnare
aplicată fiecărei persoane. Pensionarul la rândul său ar avea un drept contractual la
astfel de beneficii. Reiese distinct din această abordare faptul că sistemul este
redistributiv de la debutul său garantând un tratament favorabil acelora cu venituri mai
mici.Un mod de considerare a gradului de redistribuire inerent în sistemul OASI este să
se compare distribuţia plăţilor de impozit pe salariu ca procentaj al venitului pe grupe
de venit. După cum am văzut anterior rata impozitului pe salariu se ridică uşor în
partea de jos a scalei şi apoi coboară. Rata beneficiului din venit, pe de altă parte
descreşte pe întreaga scală de venit cu netul între cele două componente către partea de
jos a scalei.
         Dar aceasta concluzie, trasă dintr-o analiză selectivă sugerează un mai mare grad
de redistribuire decât rezultă dacă veniturile sunt avute în vedere pe o bază echivalând
cu durata vieţii. Deoarece veniturile celor care se pensionează sunt mai mici
comparativ cu veniturile din timpul vieţii active gradul de redistribuire al câştigurilor
din timpul activităţii este mai pronunţat. Se obţine o imagine mai bună dacă avem în
vedere ce se întămplă cu « rata de beneficii din câştiguri acoperite când câştigurile
cresc.
         Pentru a obţine o imagine reală ar trebui să estimăm “ratele de returnare”pe care
muncitorii cu diferite nivele de contribuţie le primesc din investiţia lor, în drepturi de
securitate socială. Ar trebui deci să estimăm beneficiul aşteptat şi tendinţele costului şi
apoi să calculăm rata internă de returnare inerentă în cele două tendinţe. Lucrătorii care
se bucură de o rată a salariului mai ridicată vor avea şi un venit pe viaţă mai ridicat.
Dată fiind formula de beneficiu care face dinstincţia între grupele efective de câştiguri
şi stabilind un plafon de beneficiu, muncitorii cu venituri mai ridicate primesc o rată


                                             31
mai joasă de returnare. Există totuşi un număr de factori care acţionează în cealaltă
direcţie. Unul dintre factori este că unii care câştigă salarii mici intră în câmpul muncii
de timpuriu ceea ce lungeşte perioada de contribuţie. Un alt factor, căştigurile din
timpul activităţii ale celor cu salariu mic tind să atingă un vârf la tinereţe. Ca urmare,
contribuţiile lor de impozit sunt însumate mai curând, ceea ce micşorează rata internă
de returnare. Mai mult, cei cu salariu mic au o speranţă de viaţă mai mică şi astfel în
medie au o perioadă de pensie mai scurtă pentru care sunt primite beneficii. Aceşti
factori scad importanţa modelului redistibutiv, dar rămâne o diferenţă substanţială.
Astfel, se estimează că pentru un cuplu de căsătoriţi de rasă albă cu mai puţin de şapte
ani de şcolarizare (şi un venit tipic corespunzător venitului din viaţa activă ) rata
internă de returnare se apropie de 6%, în timp ce pentru un cuplu de rasă albă cu peste
13 ani de şcolarizare ( şi un venit corespunzător din activitate ) rata este de numai
4,6%.




                                            32
             NOTĂ ANALITICĂ „VÎRSTNICII ÎN REPUBLICA MOLDOVA”

                                                   1. Situaţia demografică

          La începutul anului 2003 în republică locuiau 503,9 mii persoane în vîrstă de
peste 60 ani, din care mai mult de jumătate (61%) sînt femei.

          În mediul urban locuiesc o treime din numărul total al persoanelor în etate, iar în
mediul rural - două treimi.

Tabelul 1. Repartiţia vîrstnicilor pe grupe de vîrstă şi medii de reşedinţă, la 1 ianuarie
2003


 Grupa de vîrstă, ani              Total                       Urban                    Rural
                        persoane           în %       persoane         în %    persoane         în %
  60-64                  150377            29,8        58233           33,3     92144           28,0
  65-69                 128604             25,5        44986           25,7     83618           25,4
  70-74                 105868             21,0        32761           18,7     73107           22,2
  75-79                  70392             14,0        23465           13,4     46927           14,3
  80-84                  33785              6,7        9906             5,7     23879            7,3
  85 şi peste            14830              3,0        5644             3,2     9186             2,8
  Total                 503856             100,0      174995           100,0   328861           100,0



   Pe parcursul ultimilor ani, se observă tendinţa de creştere a ponderii persoanelor în
vîrstă de peste 60 ani, ceea ce determină îmbătrînirea populaţiei. În ultimul deceniu,
coeficientul de îmbătrînire a populaţiei a crescut de la 12,9% pînă la 13,9%. Procesul
de îmbătrînire a populaţiei este mult mai avansat în mediul rural, unde persoanele în
vîrstă de peste 60 ani prezintă 15,4% din totalul populaţiei rurale, faţă de 11,8% în
mediul urban.

2. Protecţia socială



                                                           33
   2.1. Asigurarea socială. Conform datelor Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale al
Republicii Moldova la 01.01.2003 la evidenţa organelor de protecţie socială se aflau
653,0 mii pensionari. Astfel, numărul pensionarilor a continuat să fie în descreştere şi
comparativ cu anul precedent s-a micşorat cu 31,1 mii persoane.

   Numărul pensionarilor pentru limită de vîrstă a fost relativ stabil în perioada anilor
1995-1998, devieri semnificative fiind înregistrate începînd cu anul 1999 ca rezultat al
modificării legislaţiei de pensionare şi în special a vîrstei de pensionare.

        Figura 1. Evoluţia numărului pensionarilor pentru limită de vîrstă şi a ponderii
        acestora în total pensionari (la sfîrşitul anului)

   Din numărul total al pensionarilor 72,4% reprezintă pensionarii pentru limită de
vîrstă, numărul cărora de asemenea s-a micşorat respectiv cu 23,2 mii persoane
comparativ cu anul precedent şi cu 90,3 mii faţă de anul 1995.

   Mărimea medie a pensiei pentru limită de vîrstă la 01.01.2003 a constituit 166,9 lei,
fiind în creştere faţă de anul precedent cu 18,9%. În pofida faptului, că în conformitate
cu legea de pensionare este prevăzută indexarea pensiilor în caz de depăşire a ratei
inflaţiei nivelului de 5%, aceasta nu a fost efectuată pe parcursul ultimilor ani, fapt ce
s-a rezultat în deteriorarea valorii reale a pensiei. Astfel, doar în ultimii doi ani au fost
înregistrate creşteri pozitive semnificative în valoarea reală a pensiilor.

Tabelul 2. Evoluţia mărimii medii a pensiei pentru limită de vîrstă şi a ratei inflaţiei

                                           1995    1996    1997    1998    1999   2000    2001    2002
Mărimea medie a pensiei lunare             66,9    81,6    86,2    87,1    85,4   86,9    140,3   166,9
stabilite, lei (la început de an)

Pensia nominală pentru limită de vîrstă,   115,5   122,0   105,6   101,0   98,1   101,8   161,5   118,9
%

(în raport cu anul precedent)


                                                           34
Pensia reală pentru limită de vîrstă, %     93,3     106,0   95,0      85,4     68,3    86,0     151,9    113,9

(în raport cu anul precedent)

Rata inflaţiei, % (decembrie = 100)         123,8    115,1   111,2    118,3     143,7   118,4    106,3    104,4




        Mărimea reală a pensiei pentru limită de vîrstă (cu corecţiunea la indicele
preţurilor de consum) a constituit 159,9 lei, înregistrînd astfel o creştere în mărime de
13,9%. Ca rezultat al proceselor inflaţioniste înregistrate pe parcursul ultimilor ani şi în
special în anul 1999 (rata inflaţiei a constituit 143,7%), valoarea reală a pensiei pentru
limită de vîrstă faţă de anul 1995 s-a deteriorat şi mai mult, reprezentînd 70,5% din
mărimea pensiei înregistrate în acest an.

        Mărimea medie a pensiei pentru limită de vîrstă acoperă valoarea minimului de
existenţă pentru această categorie de populaţie în proporţie de 35,5%, fapt ce a şi
condiţionat plasarea marii majorităţi a pensionarilor mai jos de minimul de existenţă.

   Din bugetul Asigurărilor Sociale de Stat în anul 2002 au fost alocate 1179,6 mil.lei
pentru plata pensiilor pentru limită de vîrstă sau cu 38,1% mai mult comparativ cu anul
precedent. Cheltuielile pentru plata pensiilor pentru limită de vîrstă constituie 89,3%
din total cheltuieli efectuate pentru plata pensiilor.

Tabelul 3. Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat

                                                                                                                       milioane, lei



                                                   1995 1996 1997 1998 1999 2000          2001   2002
       Cheltuieli – total                          651,1 766,2 1317,3 911,9 888,6 1342,3 1373,3 1899,6
          din care:
         Plata pensiilor                           512,1 590,1      844,8     653,4 721,9      903,9     932,0    1320,5
                 din acestea:
           Pensii pentru limită de vîrstă          490,4 456,5      530,4     288,4 483,0      833,8     853,9    1179,6



                                                             35
    2.2. Asistenţa socială. Fiind o parte componentă a sistemului de protecţie socială,
aisistenţa socială are drept scop sprijinirea celor mai defavorizate categorii de
populaţie, care nu au posibilitatea de a-şi realiza pe cont propriu un mod decent de
viaţă. Vîrstnicii sînt una din categoriile de populaţie supuse riscului sărăciei şi întru
atenuarea, depăşirea acestei stări sînt acordate alocaţii băneşti şi servicii sociale în
dependenţă de categoria atribuită.

        Unul din cele mai răspîndite servicii sociale acordate persoanelor în etate este
prestarea serviciului de deservire socială la domiciliu a bătrînilor solitari şi persoanelor
cu disabilităţi, care necesită îngrijire din partea unei persoane terţe şi nu au copii apţi
de muncă în localitatea unde trăiesc.

        Total pe republică în anul 2002 funcţionau 108 secţii de asistenţă socială, în
cadrul cărora activau circa 2000 persoane. La domiciliu au fost deserviţi practic 20 mii
bătrîni şi invalizi sau cu 2,7 mii persoane mai mult comparativ cu a.1995.




        Tabelul 4. Asistenţa socială, acordată bătrînilor şi invalizilor la domiciliu

                                          1995   1996   1997   1998   1999   2000   2001   2002
Numărul secţiilor de asistenţă socială la 210     207   220    203     193    226    233   108
domiciliu

Numărul lucrătorilor sociali             1921    1971   1958   1937   1808   1825   1923   2013

Numărul bătrînilor şi invalizilor        17,2    17,5   17,9   17,8   18,0   18,3   18,9   19,9
deserviţi, mii persoane



    O secţie de ajutor social deserveşte la domiciliu minim 80 de persoane. Norma de
deservire pentru un lucrător social constituie 4-8 persoane în localităţi rurale şi 8-10 în

                                                        36
localităţi urbane, cu frecventarea minimum de 2-3 ori pe săptămînă. Un lucrător social
deserveşte în mediu 10 persoane.

    Paralel cu aceasta întru îmbunătăţirea securităţii alimentare a păturilor socialmente
vulnerabile sînt organizate cantine sociale, de serviciile cărora beneficiază şi
persoanele în etate. Cantinele de ajutor social sînt persoane juridice, care prestează
servicii gratuit şi se înfiinţează de autorităţile administraţiei publice locale.

    Pe parcursul anului 2002 în republică au funcţionat 44 cantine, care zilnic au prestat
servicii pentru 2795 persoane, iar 600 bătrîni au beneficiat de prînzuri calde la
domiciliu. În medie costul alimentaţiei acordate în cantinele sociale a constituit circa 3
lei pentru o persoană zi, iar a prînzurilor la domiciliu – 12,5 lei.

Tabelul 5. Cantine de ajutor social

                                                 1998              1999         2000         2001         2002
Numărul cantinelor                                       9                27           37           11           44

Numărul persoanelor beneficiare                    1954              1432         2111          753         2795

Total cheltuieli pentru alimentarea în cantine      17,6              12,9         19,0             6,8          9,0
sociale, mii lei

Numărul beneficiarilor solitari de prînzuri         444               278          299          166          600
calde la domiciliu

Total cheltuieli pentru prînzuri la domiciliu,          4,0               2,5          2,7          1,5          7,5
mii lei



    În anul 2002 numărul beneficiarilor a serviciilor acordate de cantinele sociale s-a
majorat de 3,7 ori comparativ cu anul precedent, iar faţă de anul 1998 - cu 43 la sută.
Numărul bătrînilor ce au beneficiat de prînzuri calde la domiciliu de asemenea a
crescut semnificativ faţă de anul anterior – de 3,6 ori.




                                                              37
    O altă modalitate de susţinere socială a vîrstnicilor sînt ajutoarele materiale acordate
de fondurile de susţinere socială a populaţiei. Pe parcursul anului 2002 numărul
beneficiarilor de ajutoare materiale a constituit 318,9 mii persoane sau cu 1,7 la sută
mai mult faţă de anul precedent şi de 2,2 ori mai mult comparativ cu anul 1998.
Pensionarii nevoiaşi şi bătrînii solitari constituie 44,5% din numărul total al
beneficiarilor.

    Cheltuielile la plata ajutorului material au constituit 21,2 mln. lei, fiind în creştere
cu 28,8% faţă de anul 2001, iar comparativ cu anul 1998 aceste plăţi s-au majorat
practic de 5 ori. Odată cu majorarea cheltuielilor la plata ajutoarelor materiale a crescut
şi mărimea medie a acestora pe o persoană, constituind în anul 2002 - 66,4 lei.

Tabelul 6. Ajutoarele materiale acordate în bani

                                          1998    1999      2000     2001      2002
Numărul total de beneficiari, persoane   143000   80888    176436   313670    318908
    inclusiv:
  Pensionari nevoiaşi                    44213    29379     825     62381     115080
  Bătrîni solitari                       20251    15220    7518     36248     26587
  Invalizi                               32728    13380    45879    120640    111523
  Familii cu mulţi copii                 33462    9065     108173   59487     30866
  Alte categorii                         12346    13844    14041    34914     34852
Total cheltuieli la plata ajutoarelor    4040,6   1830,0   7852,7   16446,1   21181,2
materiale, mii lei
În medie pe o persoană, lei              28,26    22,62    44,51     37,8      66,4



    Totodată, în anul 2002, veteranii ai celui de-al doilea război mondial (21,3 mii
persoane) au primit către 9 mai ajutoare materiale în mărime de 50 lei, integral din
mijloacele extrabugetare ale Fondului republican în sumă de 1063,4 mii lei.




                                                    38
    Din mijloacele Fondului republican au fost acordate în anul 2002 ajutoare materiale
în mărime de 500 lei persoanelor, care au atins vîrsta de 100 ani. Ajutoarele menţionate
au fost acordate la 112 persoane.

    În scopul protecţiei sociale suplimentare a participanţilor la cel de-al doilea război
mondial şi familiilor acestora, începînd cu anul 2001 sub formă de beneficii băneşti se
acordă alocaţii sociale pentru invalizi şi participanţi de război, iar principalii beneficiari
a acestor plăţi, fiind persoanele în vîrstă. În dependenţă de categoria beneficiarului
mărimea medie a acestor alocaţii sociale variază în limitele a 50 - 400 lei.




                                                              2001           2002
Total beneficiari                                                    17727          25446
       inclusiv:
  Invalizi de război                                                 4235           5773
  Participanţi la război şi foştilor deţinuţi politici               9747           11931
  Cetăţeni liberi angajaţi în componenţa armatei                      159            174
  Persoanele decorate cu ordine şi medalii                           1262           1929
  Participanţi la blocada din Leningrad                                 39           133
  Familiile celor căzuţi la datorie                                  2285           5506



    Unele categorii de pensionari beneficiază de compensaţii nominative la plata
serviciilor comunale, achitarea cărora este problematică pentru populaţia socialmente
vulnerabilă (energie electrică şi termică, gaze, cărbuni şi lemne de foc, apă).

    În condiţiile în care numărul beneficiarilor în anul 2002 a crescut de 2,4 ori faţă de
anul 2000, mărimea medie a compensaţiilor s-a micşorat pentru majoritatea categoriilor
de beneficiari.

Tabelul 8. Beneficiari de compensaţii nominative


                                                         39
                                      2000                2001                      2002
                                numărul mărimea numărul mărimea numărul             mărimea medie a
                               beneficia- medie a beneficia- medie a beneficia-    compensa-ţiilor, lei
                                         compensa-           compensa-
                                  rilor   ţiilor, lei rilor   ţiilor, lei rilor
Total beneficiari                100955         106,2 163471         87,3 240723                    80,3
       inclusiv:
Invalizi                          58317      100,2    90705       82,7   135273                     77,6
Participanţi la cel de-al         16680      107,5    28753      104,1    43352                     89,8
doilea război mondial
Persoanele asimilate               3634      114,4     7735      108,7    10339                     96,4
participanţilor la cel de-al
doilea război mondial
Familiile celor căzuţi la           614        74,6      889     112,5     1129                    108,9
datorie şi celor decedaţi în
urma participării la
lichidarea consecinţelor
avariei de la CAE Cernobîl
Pensionari solitari               16302      108,7    25459       73,5    36968                     68,6
Familii cu 4 şi mai mulţi          5408      158,3     9930       97,4    12370                    100,2
copii
Alte categorii                         -          -        1      42,8      937                     51,5


         Este necesar de menţionat, că aceste compensaţii se acordă în baza categorizării
populaţiei fără a fi considerat nivelul de bunăstare a populaţiei, fapt ce subminează
direcţionarea adecvată a acestor plăţi.

   3. Participarea la activitatea economică a persoanelor vîrstnice

         Conform rezultatelor Anchetei forţei de muncă în gospodării pentru anul 2002,
numărul persoanelor vîrstnice active din punct de vedere economic a depăşit cifra de 145
mii, ceea ce constituie 9,0% din totalul persoanelor active.

         Persoanele vîrstnice inactive alcătuiesc mai mult de două treimi din numărul total al
persoanelor vîrstnice.

Figura 2. Distribuţia populaţiei vîrstnice după participarea la activitatea economică în perioada 1999-
2002




                                                           40
        Pentru populaţia ocupată de vîrstă înaintată sînt caracteristice diferenţierile notabile
existente în repartizarea pe medii, activităţi, nivel de instruire etc.

        Persoane ocupate de 60 ani şi peste au fost de 4,5 ori mai numeroase în localităţile
rurale faţă de cele urbane. Din totalul acestor persoane 85,3% sînt ocupate în agricultură.

        Repartizarea acestei categorii de populaţie după nivelul de instruire relevă, că aici
predomină persoanele cu şcoală primară sau şcoala medie incompletă (2⁄3 din totalul
persoanelor ocupate din această categorie de vîrstă) şi numai 7,5% sînt persoane cu studii
superioare.

        Disparităţi importante există şi pe grupe de ocupaţii. Muncitorii necalificaţi şi
lucrătorii în agricultură constituie 88,8% din total.

        O tendinţă analogică se urmăreşte şi la persoanele, care s-au declarat, că au o
activitate secundară. Ele constituie 4,0% din totalul persoanelor vîrstnice ocupate, dintre
care numai 11,2% sînt antrenate în activităţi neagricole.

        În structurarea după statutul profesional ponderea cea mai importantă o deţin
lucrătorii pe cont propriu.

                    Tabelul 9. Repartizarea populaţiei ocupate în vîrstă de 60 ani şi peste după statutul
                    profesional, în %




                                             1999                2000           2001           2002
Populaţia ocupată                            100,0               100,0          100,0          100,0
   din care:
   Salariaţi                                         15,5                15,2           16,2           18,0




                                                            41
   Lucrători pe cont propriu                     76,1         75,0         72,3       70,6
   Alţii                                          8,4          9,8         11,5       11,4



           Acest fenomen se explică prin faptul, că în condiţiile actuale, pentru persoanele în
vîrstă munca în agricultură constitue o modalitate sigură de completare a veniturilor.

                4. Rezultatele studiului bugetelor gospodăriilor casnice pentru a.2002

                               4.1. Caracteristica socio-demografică a vîrstnicilor

           În cadrul studiului bugetelor gospodăriilor casnice, pe parcursul anului 2002 au fost
cercetate 1625 gospodării, formate numai din persoane în vîrstă de 60 şi mai mulţi ani.
Din total gospodării de vîrstnici 64,7% au fost amplasate în mediul rural şi respectiv
35,3% în mediul urban.

           Majoritatea sînt gospodăriile formate dintr-o singură persoană (62,6%). Aspectul
gender relevă următoarea distribuţie a gospodăriilor de vîrstnici: pentru 54,2% gospodării,
capul gospodăriei este considerată femeia, bărbaţii constituind respectiv 45,8%.

           După nivelul de studii al capului gospodăriei se constată prevalarea vîrstnicilor cu
studii                   primare                   şi                primare            incomplete.



Figura 3. Nivelul de studii al capului gospodăriei de vîrstnici, a.2002


                                  4.2. Veniturile gospodăriilor de vîrstnici

           Conform studiului bugetelor gospodăriilor casnice o persoană în etate a dispus în
mediu pe lună de 354,9 lei, majorîndu-se faţă de anul precedent cu 39,8%.




                                                        42
       Într-o situaţie mai favorizată vis-a-vis de veniturile realizate sînt vîrstnicii din
mediul rural, care au dispus de venituri lunare în medie de 362,8 lei sau cu 7,0% mai mult
decît cei din mediul urban.

       Principala sursă de venituri a acestei categorii de populaţie sînt prestaţiile sociale în
baza cărora s-au format 44,2% din venituri. Această sursă de venituri mai importantă este
pentru mediul urban, contribuţia căruia în total venituri este de 54,6 %, fiind cu 15,3
puncte procentuale mai mult decît în mediul rural.

       În pofida faptului, că pe parcursul ultimilor ani prestaţiile sociale şi în special
pensiile au prezentat tendinţe de creştere, totuşi aceste plăţi nu sunt suficiente pentru
asigurarea necesarului de trai. Din aceste considerente, vîrstnicii recurg la surse
suplimentare de venituri, cele generate de activitatea individuală agricolă fiind cele mai
importante (veniturile din activitatea agricolă contribuie practic la formarea a unei treimi
din venituri).




       Tabelul 10. Structura veniturilor disponibile a vîrstnicilor, anii 2001, 2002




                                                   43
                                                2001                            2002
                                     Total     Urban     Rural       Total     Urban      Rural
Total venituri disponibile             253,9     239,5     261,5       354,9      339,1     362,8
(medii lunare pe o persoană,
lei)
inclusiv în % pe surse de formare:
Venit din activitatea salariată          3,7      10,4         0,5       4,5      12,2        0,9
Venit din activitatea individuală       36,9       6,5        51,6      29,9       6,5       40,8
agricolă
Venit din proprietate                    0,5       1,4         0,0       0,6       1,3        0,3
Prestaţii sociale                       39,3      52,3        32,9      44,2      54,6       39,3
Alte transferuri sociale                 2,2       3,8         1,4       2,4       4,5        1,5
Alte venituri                           17,4      25,6        13,6      18,4      20,9       17,2



             Din total vîrstnici 6,4% continuie să lucreze, fapt ce a determinat plasarea
activităţii salariate drept o sursă de venit ( 4,5 % din total venituri disponibile).
Veniturile din activitatea salariată sînt caracteristice mai cu seamă celor din mediul
urban (12,2%), pe cînd vîrstnicii de la sate nu recurg la acest gen de activitate,
deoarece ca de regulă această categorie de populaţie se ocupă de gospodăria auxiliară
proprie şi prelucrarea pămîntului, din care obţin venituri în mărime de 40,8% din total
venituri disponibile, adică cu 34,3 puncte procentuale mai mult decît în mediul urban.

           O caracteristică importantă a veniturilor disponibile a populaţiei este contribuţia
considerabilă a veniturilor în natură, ce reprezintă consumul produselor agroalimentare
obţinute din gospodăriile auxiliare proprii. Pentru total populaţie aceste venituri
constituie 32,4% în total venituri, iar în cazul persoanelor în etate – 40,0%.

                       Figura 4. Ponderea veniturilor băneşti şi în natură în total venituri
                       disponibile a vîrstnicilor pe medii de reşedinţă, anii 2001, 2002




                                                         44
       Pe medii de reşedinţă se manifestă o contribuţie diametral opusă a veniturilor
băneşti în formarea veniturilor gospodăriilor de vîrstnici: în cazul celor din mediul
urban preponderent sînt cele băneşti, iar pentru mediul rural veniturile în natură.

4.3.   Cheltuielile de consum ale gospodăriilor de vîrstnici

       Cheltuielile medii de consum pe o persoană în etate constituie 347,0 lei, ceea ce
reprezintă o majorare în mărime de 36,2% faţă de anul precedent.

       Pe medii de reşedinţă cheltuielile de consum maxime au fost înregistrate în
cazul gospodăriilor din mediul urban – 368,0 lei, ce respectiv depăşesc cheltuielile
populaţiei din mediul rural cu 9,3%.

       Comparativ cu anul precedent cheltuielile de consum ale vîrstnicilor din mediul
urban s-au majorat cu 38,4%, iar pentru populaţia rurală acest indicator constituie –
35,3%.

       Cheltuielile de consum a vîrstnicilor sînt orientate prioritar necesarului de
consum alimentar – 66,8% din total cheltuieli de consum. Ponderea cheltuielilor pentru
necesarul alimentar deviază în dependenţă de nivelul de bunăstare a vîrstnicilor. Astfel,
fiecare a patra gospodărie de vîrstnici cheltuie lunar pentru produse alimentare 70% şi
mai mult din bugetul familiei.

       Pentru întreţinerea şi dotarea locuinţei lunar sînt alocate - 15,7% din total
cheltuieli de consum. După structură restul cheltuielilor de consum se repartizează
după cum urmează: îmbrăcăminte şi încălţăminte – 3,0%, menţinerea sănătăţii – 6,5%,
transport   şi   comunicaţii     –   1,9%   şi   alte   bunuri   şi   servicii–6,1%.


Tabelul 11. Structura cheltuielilor de consum a vîrstnicilor, anii 2001, 2002


                                            45
                                    2001                                             2002
                                    Total         Urban      Rural       Total      Urban    Rural
Total cheltuieli de consum (medii           254,7      265,9       248,7      347,0     368,0 336,6
lunare pe o persoană, lei)

       inclusiv , %
produse alimentare                           70,1       62,7       74,3      66,8     59,0     71,0
îmbrăcăminte, încălţăminte                    2,1        2,5        1,8       3,0      2,3      3,3
întreţinerea locuinţei                       11,2       18,4        7,1      13,5     19,3     10,3
dotarea locuinţei                             1,9        1,7        2,1       2,2      1,8      2,4
sănătate                                      6,4        6,9        6,0       6,5      8,6      5,4
transport şi comunicaţii                      1,9        3,5        1,0       1,9      2,4      1,6
alte bunuri şi servicii                       6,4        4,3        7,7       6,1      6,6      6,0



    Este necesar de menţionat faptul, ca odată cu creşterea veniturilor populaţiei în
etate, în anul 2002 ponderea cheltuielilor pentru produse alimentare a manifestat
tendinţe de diminuare comparativ cu anul precedent, astfel încît a fost posibilă
efectuarea unor cheltuieli suplimentare pentru mărfurile nealimentare şi alte servicii.

    Conform studiului bugetelor gospodăriilor casnice, fiecare a cincea gospodărie are
datorii la achitarea serviciilor comunale: în medie aceste datorii constituie 890 lei.

     Achitarea serviciilor pentru întreţinerea locuinţei devine o povară mai grea pentru
gospodăriile de vîrstnici din mediul urban (66,0%), pentru care mediul impune
efectuarea unor cheltuieli adăugătoare pentru întreţinerea locuinţelor, transport şi
comunicaţii, fapt ce limitează posibilităţile de asigurare adecvată a necesarului de
consum alimentar.

     Starea sănătăţii şi vîrsta implicit presupun şi anumite cheltuieli pentru întreţinerea
sănătăţii. Există diferenţe esenţiale pe medii de reşedinţă în mărimea cheltuielilor
efectuate la acest capitol de către vîrstnici (în mediul urban – 8,6% şi respectiv cel rural
– 5,4%).




                                                        46
       Fiecarea a doua persoană în vîrstă de 60 şi mai mulţi ani apreciază starea sănătăţii
ca fiind rea sau foarte rea; 42,8%- satisfăcătoare şi 5,1 % - bună.

Tabelul 12. Aprecierea stării sănătăţii vîrstnicilor, a. 2002

                                                                                            în %

                                      Total               Urban              Rural
  Aprecierea stării sănătăţii
          fiind ca:
 bună                                          5,1                 3,2                6,0
 satisfăcătoare                               42,8                32,1               47,9
 rea                                          46,5                54,5               42,7
 foarte rea                                    5,6                10,2                3,4
Total                                 100,0               100,0              100,0


       Paralel cu aceasta doar 30,7% din această categorie de populaţie nu suferă de
careva boli cronice. De cele mai dese ori vîrstnicii suferă de hipertensiune arterială –
21,0%, boli ale aparatului digestiv – 16,7%, boli ale inimii – 13,3%, boli ale rinichilor
– 6,9%, diabet zaharat – 3,5%, bronşită cronică – 3,2% etc..

       Morbiditatea vîrstnicilor se diferenţiază în dependenţă de mediul de reşedinţă: în
cele din mediul urban mai frecvente sînt cazurile de hipertensiune arterială şi boli ale
inimii, iar în cazul mediului rural bolile aparatului digestiv şi rinichilor.

                            4.4. Condiţiile de trai a gospodăriilor de vîrstnici

       Tipul locuinţei, mărimea suprafeţei locuibile şi dotarea locuinţelor cu principalele
comodităţi, reprezintă unii din principalii indicatori ce caracterizează aspectul calitativ
al nivelului de trai al populaţiei.

        Distribuţia pe medii de reşedinţă, în funcţie de mărimea locuinţei, evidenţiază că
locuinţele cu un număr mai mic de camere sînt caracteristice mediului urban, în schimb




                                                     47
în      localităţile         rurale      sînt     mai          frecvente     construcţiile   maimari.



            Figura 5. Distribuţia gospodăriilor după mărimea locuinţei deţinute pe medii de
                                                reşedinţă, an 2002

            Suprafaţa locuibilă ce revine în medie la o gospodărie din mediul rural este cu
10,8 m.p. mai mare decît în mediul urban (29,1 m.p). Media acestui indicator pe total
gospodării de vîrstnici constituie 36,1 m.p.

            În prezent 97,0% din totalul gospodăriilor de vîrstnici deţin în proprietate
locuinţa pe care o ocupă. Locuinţele cu proprietate de stat sînt caracteristice totalmente
mediului urban şi reprezintă în totalul gospodăriilor de vîrstnici de la oraşe o pondere
de 5,9%.

Tabelul 13. Tipul locuinţelor gospodăriilor de vîrstnici pe medii de reşedinţă, a.2002

                                                                                                        în %
Gospodării care deţin locuinţă de tip:            Total              Urban           Rural
  în proprietate personală                        97,0                91,8           99,9
  de stat                                          2,1                5,9              -
                                                                                                    Tipul
  departamentală                                   0,2                0,5              -
  alte tipuri                                      0,7                1,8             0,1                de
Total                                            100,0               100,0           100,0
                                                                                                  locuinţă
Gospodării care deţin în proprietate
locuinţă de tip:                                                                               cu cea mai
  casa separată                                   76,0               32,4             99,8
  apartament separat                              23,6               66,9              -             mare
  cămin                                            0,1                0,3              -        răspîndire
  alte tipuri                                      0,3                0,4             0,2
Total                                            100,0               100,0           100,0
                                                                                                reprezintă
casele individuale, care alcătuiesc 3/4 din total gospodării, proporţie determinată în
principal de influenţa mediului rural, unde acest indicator constituie – 99,8%. Fiecare a
patra locuinţă constituie apartamentele, care sînt caracteristice doar mediului urban.


                                                          48
        Gospodăriile de vîrstnici se dovedesc a fi în condiţii mai puţin avantajoase vis-a-vis
de nivelul de dotare şi confort a locuinţelor deţinute.

                 Figura 6. Dotarea locuinţelor cu principalele comodităţi, a.2002


    Astfel, dacă 31 la sută din total gospodării dispun de locuinţe dotate cu apeduct, atunci
în cazul celor de vîrstnici acestea reprezintă 24 la sută. Situaţie analogică se observă şi
pentru celelalte comodităţi: pentru total populaţie locuinţele ce dispun de apă caldă, baie
sau duş, gaze din reţea constituie în jurul la 30%, iar în cazul celor deţinute de vîrstnici 23-
28%.

    Există diferenţiere şi în dotarea cu principalele comodităţi a gospodăriilor de vîrstnici
de la sat şi cele de oraş, cu excepţia iluminatului electric, caracteristic pentru majoritatea
locuinţelor. Astfel în oraşe construcţiile de locuinţe de tip bloc au presupus şi conectarea
la reţelele de alimentare cu apă, canalizare şi termoficare. Aproximativ ¾ din gospodăriile
de la oraşe dispun de aceste facilităţi, pe cînd la sate practic nici o gospodărie nu are apă
caldă, duş şi viceu în interior; fiecare a treia gospodărie foloseşte butelia de gaz lichefiat
pentru pregătirea hranei; 20,0% în general nu dispun de gaze. Toate acestea se datorează
mai multor factori, principalii fiind posibilităţile financiare limitate, existenţa unei
alternative, cum ar fi utilizarea sobelor sau aprovizionarea cu apă de la cişmea, fîntînă
etc..

4.5. Minimul de existenţă a gospodăriilor de vîrstnici

        Valoarea minimului de existenţă pentru o persoană în etate în anul 2002 a alcătuit
470,4 lei şi a prezentat tendinţe de creştere faţă de anul precedent în mărime de 15,9%.

Figura 7. Valoarea minimului de existenţă pe medii de reşedinţă, anii 2001, 2002 (medii lunare pe o
persoană, lei)



                                                49
     Decalajul pe medii de reşedinţă este determinat preponderent de ponderea mărfurilor
nealimentare şi a serviciilor incluse în minimul de existenţă. Dar fiind, că mediul urban
impune efectuarea unor cheltuieli mai mari vis-a-vis de servicii, respectiv partea
nealimentară a minimului de existenţă pentru această categorie de populaţie reprezintă o
pondere mai mare comparativ cu mediul rural. Astfel, în anul 2002 minimul de existenţă
pentru mediul urban a depăşit cu 94,4 lei valoarea acestuia pentru mediul rural.

     Cu toate că, comparativ cu anul 2001 în anul 2002 a avut loc o majorare a pensiei
lunare cu 18,9%, ea acoperă valoarea minimului de existenţă a acestei categorii de
populaţie în proporţie de numai 35,5%, (în anul 2001 – 34,6%).

     În anul 2002 conform datelor cercetării bugetelor gospodăriilor casnice ponderea
vîrstnicilor defavorizaţi (amplasaţi sub minimul de existenţă) a constituit 87,3%, fiind în
descreştere faţă de anul precedent cu 4,7 puncte procentuale. Totodată, din numărul total
al vîrstnicilor defavorizaţi marea majoritate 64,3% sînt din localităţile rurale.

                                        5. Invaliditatea

   În anul 2002 numărul persoanelor, recunoscute invalide pentru prima dată, în vîrstă de
60 ani şi peste, a constituit 614 sau 6% din numărul total. Cota preponderentă a
persoanelor de această vîrstă în numărul total al persoanelor, recunoscute invalide pentru
prima dată, revine persoanelor cu afecţiunile aparatului circulator (9%), după ele urmează
bolile aparatului digestiv (8%), diabet zaharat (7%).

Tabelul 14. Repartizarea persoanelor, recunoscute invalide pentru prima dată, pe cauze
de îmbolnăviri, an 2002

                                           Total     Din care în vîrstă de 60 ani şi peste
                                                     Total                inclusiv:
                                                                    urban            rural
Total                                       11042          614             289             325
Din care:



                                               50
   Boli ale aparatului circulator                        2261         196   115   81
   Tumori maligne                                        1482          83    47   36
   Boli ale sistemului nervos                            1234          48    22   26
    Tulburări mintale şi de comportament                 1287           9     3    6
   Leziuni traumatice (de toate localizările)             650          18     4   14
   Boli ale sistemului osteo-articular, ale muşchilor     984          52    20   32
şi ţesutului conjunctiv
   Boli ale aparatului digestiv                           768          60    18   42
   Boli ale ochiului şi anexelor sale                     667          28    18   10
   Tuberculoză                                            221           8     4    4
   Diabet zaharat                                         435          30    19   11
   Boli ale aparatului respirator                         327          16     7    9
   Alte boli                                              726          66    12   54




  Numărul persoanelor vîrstnice, recunoscute invalide pentru prima dată, care trăiesc în
mediul urban, este practic la acelaşi nivel cu cel rural ( respectiv 47% şi 53%).

  Din numărul total al invalizilor din această categorie de vîrstă, practic fiecare al
treilea a devenit invalid în urma bolilor aparatului circulator, iar fiecare al şaptelea din
cauza tumorilor maligne.

Figura 8. Structura persoanelor în vîrstă de 60 ani şi peste , recunoscute invalide
pentru prima dată, după cauze de îmbolnăviri, a.2002

  În an 2002 din numărul total al persoanelor în vîrstă de 60 ani şi peste, recunoscute
invalide pentru prima dată, 87% constituie bărbaţi.



                                                    6. Mortalitatea

    În ceea ce priveşte structura mortalităţii vîrstnicilor, ar trebui de menţionat
diferenţierea indicatorului mortalităţii în dependenţă de locul de trai, gender şi vîrstă.




                                                          51
Tabelul 15. Mortalitatea vîrstnicilor (numărul decedaţilor în vîrstă de 60 ani şi peste la
1000 locuitori din grupa de vîrsta respectivă)


                     1997      1998       1999         2000       2001       2002
Total decedaţi        61        57         62           59         57         60
 mediul urban         58        52         53           52         50         50
 mediul rural         63        59         66           63         61         65
 masculin             70        64         67           67         65         70
 feminin              56        52         57           54         51         54



   Principalele cauze ale mortalităţii vîrstnicilor sînt bolile aparatului circulator (70% din
totalul decedaţilor de această grupă de vîrstă), tumorile maligne (9%) şi bolile aparatului
digestiv (7%).

   Mortalitatea specificată pe cauze de deces diferă considerabil la bărbaţi şi femei.
„Supramortalitatea masculină” s-a înregistrat în cazul tumorilor, bolilor aparatului
respirator, accidentelor, otrăvirilor şi traumatismelor. „Supramortalitatea feminină” s-a
înregistrat în cazul bolilor aparatului circulator şi digestiv.

   Perioada 1997-2002 a determinat creşterea duratei medii de viaţă atît a femeilor cît şi a
bărbaţilor vîrstnici - cu 0,5 ani. În prezent, durata medie a vieţii femeilor ce au atins vîrsta
de 60 ani constituie 17,3 ani, iar a bărbaţilor -14,1 ani, diferenţa fiind de 3,2 ani. Speranţa
de viaţă la vîrstnicii din mediul urban este mai longevivă cu 1,6 ani decît la cei din rural,
fiind respectiv 17,0 şi 15,4 ani.




                     CONCLUZII ŞI PROPUNERI


        Sisteme de pensie privată- ca alternativă la finanţarea publică

                                                 52
      Structura planurilor de pensie privată :
      Pentru a face faţă schimbărilor in structura demografică a populaţiei sistemul de
securitate socială a fost reformat in 1983. Cele mai notabile schimbări include o
creştere in etape a vârstei normale de pensionare de la 65 la 67 ani începând cu 2003; o
creştere in limitele venitului la care testul câştigurilor din muncă se aplică indivizilor in
vârste de la 65 la 69 ani; o creştere graduală a creditului întârziat la pensionare de la
3% in 1983 la 8% pentru aceia care împlinesc 62 ani in 2005 sau mai târziu. Alte
schimbări sunt in dezbatere: creşterea in continuare a vârstei normale de pensionare,
creşteri ale vârstei de pensionare anticipate şi creşteri ale vârstei eligibil pentru
îngrijirea medicală. Mai sunt de asemenea in studiu o schimbare in formula folosită in
calculul beneficiarilor de securitate socială (de exemplu o creştere a numărului de ani
care contează pentru a calcula câştigurile medii pe care se bazează beneficiile) şi o
majorare a ratei de contribuţie. Toate aceste schimbări au drept scop parţial reducerea
tentaţiilor de pensionare timpurie. Deşi securitatea socială este sursa cea mai
importantă de venit pentru un procent mare al populaţiei vârstnice, pensiile private
devin o sursă importantă de venit după pensionare. Potrivit Biroului de Statistică a
Muncii, circa 65%din angajaţi full-time participă la unul sau mai multe planuri de
pensionare. Rata scăzută de participare la forţa de muncă a muncitorilor mai în vârstă
este asociată parţial cu trăsături atât în planurile de securitate socială, cât şi în planurile
pensiilor private.
             Majoritatea planurilor de pensie privată se înlocuiesc într-una din cele două
categorii:
   1) Planuri de beneficiu determinat, în care beneficiul poate fi calculat în avans,
      folosind o formulă care include numărul de ani munciţi, istoricul câştigurilor şi
      vârsta de pensionare.
   2) Planuri de contribuţie determinată, care specifică toate contribuţiile făcute de
      angajator şi de angajat.

                                              53
       În planul de contribuţie determinată cel mai obişnuit, contribuţiile sunt
depozitate în contul angajatului şi invers. La pensionare, angajatul primeşte atât suma
constituită, cât şi dobânda acumulată în cont fie ca o sumă globală, fie sub forma unei
anuităţi. Aceste două tipuri de planuri foarte diferite în privinţa stimulentelor pe care le
creează pentru pensionarea anticipată.

       Planurile de beneficiu determinat sunt cele mai utilizate la firmele mari şi în
sectorul public. Circa 52% din angajaţii full-time din organizaţiile medii şi mari private
au participat la planurile de beneficii determinate în 1995, mai puţin decât 63%
participanţi în 1988.

       Pentru că beneficiul este specificat de o formulă, este posibil să includă tentaţii
explicite pentru retragerea la anumite vârste schimbând felul în care beneficiul creşte
peste timp. Următorii factori pot încuraja pensionarea anticipată:

-rate crescânde care variază cu vârsta (foarte neobişnuit), câştigurile sau anii de muncă;

-reguli de indexare a salariului pentru calculul pensiilor care variază cu vârsta de
pensionare sau anii de muncă;

-reducerea beneficiului normal de pensie prin retragerea anticipată, dar cu mai puţin
decât ar fi drept riscant (beneficiile sunt reduse, dar nu suficient pentru a compensa
perioada mai lungă de timp pentru care ar trebui să fie plătite în cazul pensionării
anticipate);

-limitarea majorărilor în creşterea pensiei după un număr anumit de ani în firmă;

-posibilitatea cumpărării de acţiuni ale firmei angajatoare oferită unora dintre angajaţii
ei .

       Stimulentele de pensionare conţinute în planurile de beneficii determinate sunt
studiate de literatura economică. Într-un număr de lucrări, Kotlihoff şi Wise (1985,
1987, 1989) analizează efectele stimulării prevederilor planurilor de pensie privată.

                                             54
      Ei examinează caracteristicile unui plan de pensionare a firmei Fortune 500 şi
estimează creşterea bunăstării din pensie pentru un an suplimentar de muncă pentru
muncitori de diferite vârste. Ei constată că există o pierdere semnificativă a bunăstării
pensionarului după65 ani în unele cazuri, mai mare decât salariul pe care l-ar fi câştigat
dacă ar mai fi muncit un an. De asemenea ei constată că planul acesta oferă o tentaţie
pentru o pensionare anticipată, pentru că reducerea în beneficiu prin retragerea înainte
de vârsta normală de pensionare a fost mai mică decât era de drept.

      Efectul pensiilor asupra retragerii este analizat şi de Stock şi Wise (1990) şi
Lumsdaine , Stock , Wise (1994). Ei folosesc un model în care indivizii la diferite
vârste evaluează câştigul sau pierderea la care se aşteaptă de pe urma rămânerii în viaţa
activ încă un an. Dacă valoarea retragerii în prezent este mai mică decât valoarea
maximă la orice altă vârstă în viitor, individul se retrage.

      Acest model este folosit împreună cu datele asupra câştigurilor şi prevederilor de
pensie de la o companie Fortune 500 pentru a estima efectul prevederilor planului de
pensii asupra retragerii. Autorii simulează un număr de schimbări în regulile planurilor
de pensie privată şi securitate socială, cum ar fi schimbarea în vârsta de retragere
timpurie şi cea de retragere normală şi măsoară efectul pe care aceste schimbări l-ar
avea asupra ratelor de pensionare în acea firmă.

      Concluzia principală este că schimbări în planurile de pensie au un impact mult
mai puternic decât schimbările din            regulamentele de securitate socială asupra
deciziilor de a se retrage ale angajaţilor.

      Toate modelele anterioare sunt supuse aceloraşi critici. Mai întâi informaţiile
disponibile nu conţin caracteristici individuale detaliate, în al doilea rând nu există o
cale de diferenţiere între stimulentele de pensie pentru pensionare şi stimulentele de a
părăsi firma şi de a avea o altă slujbă, poate part-time, deoarece orice separare de firmă
în momentul retragerii este tratată drept retragere din câmpul muncii. În al treilea rând,

                                               55
modelele folosesc date numai de la câteva firme creând dubii despre cât de
reprezentative sunt datele anterioare.

      Planurile de contribuţie determinată au câştigat şi câştigă în popularitate de peste
10 ani. Biroul de Statistică al Muncii raportează că participarea la planul de contribuţie
determinată pentru angajaţii full-time din organizaţii private medii şi mari a crescut de
la 45% în 1988 la 55% în 1995. Potrivit aceleiaşi surse aproximativ 38% din angajaţii
full-time din firmele private mici au participat la un plan de contribuţie determinată în
1996. Deoarece planurile de contribuţie determinată nu au o formulă explicită de
manipulare a creşterii pensiei în funcţie de vârstă sau anii de muncă, se spune că ele
sunt neutre faţă de vârstă, dar nu există nici o evidenţă privind efectul participării
sporite la planurile de contribuţie determinată asupra participării în câmpul muncii a
angajaţilor mai vârstnici. Deşi este posibil ca participarea crescută la planurile de
contribuţie la planurile de contribuţie determinată să reducă stimulentele pentru
retragere anticipată , un număr de factori legaţi de acest tip de plan ar putea încă să
inducă angajatului ideea de retragere anticipată:

   - ratele de contribuţie ale angajatorului, care ar putea să se schimbe potrivit vârstei
      sau anilor de muncă;
   - pre vederi privind pensionarea anticipată (posibilitatea de a cumpăra acţiuni ale
      firmei angajatoare);
   - reguli de impozitare specifice care pot afecta momentul ales pentru         retragere
   (cum ar fi penalităţi pentru părăsirea anticipată a firmei).

                       Concluzii privind reforma sistemului de pensii

      Problemele sistemelor de pensii au fost prezente încă de la crearea acestuia în
1990, când sistemul existent s-a dovedit a fi ineficient. Din punct de vedere financiar,
existenţa acestui sistem a fost afectată de extinderea alocării de resurse către angajaţii
non- contribuabili- şi în special către fermieri şi angajaţii din întreprinderile cu profil

                                             56
agricol, în timp ce contribuţiile au fost menţinute la un nivel prea scăzut pentru a putea
susţine rata de înlocuire. La acest dezechilibru general s-au adăugat şi alte politici de
genul reglementării pensionării înainte de termen ca alternativă la şomaj, ceea ce a dus
la o creştere semnificativă a numărului de pensionari.

      Începând cu 1 aprilie 2001 a intrat în vigoare o nouă reglementare a pensiilor,
care reprezintă o îmbunătăţire semnificativă faţă de situaţia precedentă. Conform noilor
reglementări, sistemul public este planificat să se echilibreze până în anul 2005, să
menţină până în anul 2015 excedente modeste, presupunând că este aplicată valoarea
maximă a punctului definit legislaţie (50 procente din salariul brut mediu).
Îmbunătăţirea situaţiei financiare va rezulta din extinderea bazei de taxare la noi
categorii profesionale, dintr-o creştere a vârstei de pensionare, creşterea penalităţilor cu
scopul descurajării pensionării timpurii şi o rată de înlocuire mai scăzută. Mai mult,
deficitele vor reapare şi vor atinge 3% din PIB în 2040.Creşterea deficitelor şi
menţinerea pe termen lung reflectă procesul demografic de îmbătrânire şi noii
potenţiali pensionari.




                                             57

				
DOCUMENT INFO
Shared By:
Categories:
Stats:
views:61
posted:11/30/2011
language:Romanian
pages:57