Primele cuvinte
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 2
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
DAN CANARU
Cătălin Dan CÂRNARU
Primele cuvinte
Tehnoredactarea, coperta şi ilustraţiile
Cătălin Dan CÂRNARU
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 3
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Publicată în municipiul Moreni Dâmboviţa în anul 2011
ISBN 978-973-0-09858-7
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 4
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
De ce Dan Canaru ?
Lămurire :
Cândva, un amic, trecător meteoric prin
viaţa mea, făcând aluzie la faptul că par a mă juca cu
ritmul şi muzica cuvântului, şi că în momentele de
destindere, între prieteni, am accese de exuberanţă, mi-a
spus “ Scatiul “ şi mi-a făcut urarea : Să fii iubit dar să nu
iubeşti niciodată ! “
Ciudata urare s-a adeverit în viaţa mea, printr-o
paradoxală inversiune, căci nu prea am fost iubit, în
schimb am iubit cu pasiune totul în viaţă.
Mai târziu, însăşi semnătura mea a făcut ca alegerea
să fie definitivă. Prin folosire îndelungată semnătura mea,
formată dintr-un C, continuat cu un D, apoi ârnaru şi
sfârşind cu un alt C urmat de un punct, a pierdut primul r.
Remarcând modificarea, la un moment dat am citit-o
Canaru, lectură ce m-a dus cu gândul la cănăraşul sălbatic,
pasăre mică care seamănă un pic la aspect cu scatiul.
Autorul.
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 5
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Primele cuvinte
Primele cuvinte au fost
Acestea…
Cuvintele pe care le-am rostit,
Privind fără rost,
La roata naturii, prostit,
De atâta viaţă…
Primele cuvinte au fost sublime,
Venite spre mine din vechime,
Cu toată istoria lor, cu cireşii
Înfloriţi, cu plăieşii,
Cu Domnii şi cotropitorii,
Cu Patria şi cu norii…
Primele cuvinte au fost,
Versurile pe de rost
Din Eminescu şi Labiş,
Rostite cu ură, ponciş…
Versuri uitate, apoi,
Undeva… în adâncul din noi… 24.05.1997
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 6
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Mi-e frică
Mi-e frică coala albă să privesc !
Există un moment când îmi e teamă,
Când sufletul pe muză cheamă,
Să mestece în creator ferment.
Când creierul se sparge-n sute
De cioburi, şi sper,
Să nu mă pedepsească cu tăiş de fier
Albeaţa colii ce aşteaptă gânduri slute.
Coala să o ating, nu îndrăznesc,
Ştiind că va fura un strop din mine,
Din gândurile ascunse, un ciorchine,
Şi atunci, să o acopăr mă grăbesc !
Nu am curaj cu scris să o-negresc ! 14.03.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 7
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 8
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Mesteacăn
Când pe lângă tine trec,
Şi sub ramu-ţi mă aplec,
Sufletu-mi spre tine-n zbor,
Se avântă plin de dor.
Şi smerit mă-nchin în gând,
Frunza lin, ţi-o mângâi blând,
Scoarţa-ţi netedă şi pură,
Alintare mâinii-i fură.
O asemăn colii albe
Aşteptând de slove salbe,
Frunza-ţi mică, delicată,
Mi te-nchipuie o fată :
Flori ce atârnă în smicele
Par cercei sub plete grele,
Când sub soare fremeţi lin,
Parc-aud un lung suspin.
Şi departe, când te văd,
Neguri grele-n drum eu
lepăd,
Şi-ţi asemăn umbra vagă,
Cu fata ce-mi este dragă ! 9.04.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 9
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 10
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Turnul
Colo-n zare se ridică,
Turnul falnic şi înalt
Ce de secole nu pică,
Pe când blocuri pe asfalt,
Au căzut mur după mur,
Chiar la primul cutremur ! 30.03.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 11
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Pace
Să curgă seva cu susur plin,
Să te oglindeşti în tău
cristalin,
Să urmezi cărarea şerpuitoare,
Să strălucească zăpada-n
soare,
Să vezi seninul din zare în
zare,
Să simţi în piept aerul tare,
Să te întinzi râzând în cetini,
Să iubeşti a muntelui datini.
Să priveşti blând la blânde dealuri,
Când se ridică ceaţa în valuri,
După ciuperci să rătăceşti,
Copil, pădurii să îi scânceşti,
Să te-nfrăţeşti cu grâu în lan,
Privind spre ceruri la un hultan,
Cosaşi să sperii şi maci să rupi,
Lacrimi iubitei cu ei s-astupi.
Cald să petreci în zbor egrete,
Să le aştepţi cu vagi regrete,
Şi să asculţi cerul atunci când tace,
Să fie-n lume de-a pururi pace ! 4.04.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 12
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Ultimul zimbru
Muntele s-a-nfăşurat
În hlamidă albă de nea,
Râurile-au îngheţat,
Răsuflarea este grea.
Brazii au crăpat de ger,
Crengile-s lăsate greu,
Zile-n şir cad fulgi din cer,
Şi zăpezi se aştern mereu.
Nopţile-s ca de cristal,
Sub luciri de stele pure,
Şi-n obscurul selenar,
Se văd doar fantasme sure.
Se înalţă-n noaptea seacă
Bocet lung de lup flămând,
Şi apoi haita toată pleacă
După pradă alergând.
Cerbi şi ciute le cad pradă,
Căzuţi în nămeţii groşi,
Şi-ntre lupi se iscă sfadă,
Pentru bieţii ticăloşi.
Precum fructele prea coate,
Cad cocoşii printre cetini,
Îngheţaţi şi morţi în noapte,
Vegheaţi doar de câţiva crini.zade
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 13
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Tot mai des se văd rotind,
Corbi şi acvile şi vulturi,
De pe cer rar se desprind,
Ca să aleagă doar din hoituri.
Cu un hoit, vulpea se luptă,
Lângă altul păsări ţipă,
Viaţa-n iarnă este suptă,
Mor fiinţe-n orice clipă.
Până seara însă, totul,
E-nvelit de albul giulgi :
Muntele-şi mască complotul,
Sub miliardele de fulgi.
*
Pe cărarea şerpuitoare,
Un om micuţ, vine tăcut.
Pe chip el are îngrijorare,
Parcă ceva rău a făcut.
Nu a făcut încă nimic,
Copii acasă-i mor de foame,
Şi-i trebuiesc pentru cel mic,
Medicamente, faşe şi scame.
Sărman micuţ, geme bolnav
Piciorul umflat îi arde pară,
Şi-n aşternutul rece, jilav,
Copilul parcă trage să moară.
Uitând aproape să se ferească,
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 14
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Are în spate flinta cea rece.
Groful nu poate să-l dovedească,
După ce iarna crâncenă trece.
Iară acum, zăpada aceasta,
Ce-ngroapă totul ca în mormânt,
Îl va feri iar de năpasta
Carcerei grele, ca-n legământ.
„ Ciudată-i zăpada aceasta mare…
la râu le voi găsi, o ştiu,
la râu, acolo unde apa sare,
din stâncă în stâncă - şipot viu.
acolo doar, să mai găsesc
un loc cu neîngheţate ape,
unde desigur că sosesc
sălbăticiuni să se adape ! “
Spunându-şi vorbele aceste,
Urcă sărmanul tot mai sus ;
Urechea-i aşteaptă cristalină veste,
Dar iată, sunetu-i de nea răpus.
Cu greu găsi un loc anume,
Dar fericit, de sunetu-nvins,
Gândi că n-o s-ajungă-n lume,
Tunetul puştii, de zăpadă prins.
*
Se apucă pe îndelete,
Să sape în zăpadă adăpost,
Căci nu ştie „ale sale biete
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 15
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
ciolane cât or sta în post ! “
Şi instalat în patul de nea,
În somn, trezie, rând pe rând,
Se deapănă aşteptarea grea…
Nu pare însă, c-or veni curând.
Şi bântuit de vise şi de gânduri,
Văzând mereu pe grof ’nainte,
Lovindu-l ca-n atâtea rânduri,
Nu observă venirea nopţii sfinte.
„S-aştept venirea zorilor,
poate atunci să am noroc ! “-
Îşi spuse privind cristalul florilor
De gheaţă, lucind în raze de foc.
Dar iată că stelele apar,
Şi noaptea trece încet şi ea,
Când bufniţa anunţă rar
Orice mişcare, jos, în nea.
Decepţionat, spre dimineaţă,
Se ridică cu greu sărmanul,
Şi blestemând amara viaţă,
Luă spre vale-n piept troianul.
Alunecând, căzu-n zăpadă,
Şi în cădere, mâna lui,
Atinse ceva, lângă o zadă,
Moale, pufos, precum un pui…
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 16
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
În clar obscur abia ghici,
Mirat şi adânc impresionat,
Că-n nea sunt zeci de păsări mici,
Ce-n stol, de frig au îngheţat.
*
Gândind apoi că Dumnezeu
A pedepsit cu această iarnă
Ticăloşia acestui neam plebeu,
Grăbi s-ajungă la a lui ţarnă.
Strângând sumanul pe trup subţire,
Plecă ţăranul din nou spre sat,
Pe când începea să se prefire,
Lumina-n aerul rarefiat.
Dar dintre cetini albe şi grele,
Văzu deodată în faţă, mare,
Fantasma brună, plină de rele,
Ce către el, desigur sare.
„ Cu ce eu, oare,
Ţi-am mai greşit,
Dumnezeu, mare,
de m-ai pedepsit ? ! “
Mâinile însă, arma petrec,
Mai iute ca gândul,
Şi focul - tunet, răsună sec,
De teama crâncenă, iute scăpându-l.
Şi-n muget cumplit
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 17
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
De fiară rănită,
Descoper-uimit
Greşeala-i smintită.
*
Primăvara din nou se arată,
Pe ale muntelui stânci sure,
Şi iarba înmiresmată,
Înnobilează zările pure.
Cocoşii tocilă-n sălbăticie,
Ciobanii urcă iară pe plaiuri,
Natura exuberantă, vie,
Cântă viaţa-n mii de graiuri.
Şi sus, acolo unde nu creşte
Decât jepul şi zâmbrul falnic,
Un copil vesel rătăceşte,
Şchiopătând, el urcă harnic.
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 18
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Căutând umbra binefăcătoare,
Să-şi odihnească piciorul ostenit,
Văzu profilat în zare
Un zâmbru falnic, binevenit.
Dar aici, la umbra marelui pin,
Îşi doarme somnul de veci, senin,
Zimbrul cu coarne de alabastru,
Ce de ani şi ani a trăit sihastru. 14-17.06.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 19
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Locotenent major Ioniţă
în memoria eroilor români
morţi dincolo de hotarele
Românei
Stâng, drept, stâng, drept, stâng…
Cu fiecare pas tot mai aproape,
De atâta drum, picioarele i se frâng…
Câte drumuri ! Toate-s cu hârtoape…
Ce prost poate să fie !…
Normal ! Doar nu le-or asfalta !…
Distrug mereu, cu furie,
Atât mai pot să facă, nimic alta !…
Mai ales de-o lună…
Lupte scurte, marşuri lungi. Prea lungi,
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 20
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
În urmărirea asta nebună !…
Dar las c-aşa e bine, să-i alungi !…
Stâng, drept, stâng, drept…
De nu i-ar măcina-n bombardamente…
Nici măcar nu-i înţelept…
Muşcă ca fiarele demente…
De luni de zile tot pe drum,
Şi doar maşini şi trupuri mutilate…
S-a săturat de gropi şi scrum !…
De ar ajunge la draga, şi copilul cu plete inelate !…
Ileana, Lenuţă scumpă, tu, ce faci ?
De când nu a văzut-o ?… douăzeci de luni…
A cunoscuto-n câmp, plecase după vaci…
Venise din oraş, cu daruri pentru fraţii buni…
Era un ucenic destoinic… cel Mare…
Aşa-i spuneau Matei şi cu Cocor…
Frumos era… Dar l-au luat în concentrare…
Acum şase ani… Ce au mai trecut !
În zbor .
O, câte a văzut de atunci !…
Şi câte a suferit pe fronturi !…
Şi câte mii de ordine, porunci,
S-au perindat din tot atâtea guri…
Murit-au toţi !… Iar el…
De câte ori era să moară !…
Dar n-a murit, la fel
Ca dom’ maior Cucoară…
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 21
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Ei doi au mai rămas
Din cei ce au plecat acu - şase ani !…
Şi cum la orişice popas,
i-aduce el, ţigări sau bani !…
Un maior
Şi un locotenent major !…
Om bun, maior Cucoară…
Din Târgovişte, din cetate…
Cum s-ar mai duce, bunăoară,
Să vadă turnul cu al său frate !…
Of … Doamne, de atât amar !…
Nu s-a obişnuit încă cu gândul !…
Fraţii în gând tot mai apar…
Cocor… pe Don, îl înveleşte prundul…
Iară Matei, în Pesta a murit…
Cei mici acuma nu mai sânt,
La fel, toţi prietenii au pierit,
Şi tinereţea sa… s-a dus în vânt…
Măcar el s-ajungă acasă,
Pe el, doar, maica îl mai are !…
De ce a fost, acum nu-i pasă…
Să-şi vadă fiul, băiat mare…
Of , Doamne, cât îi e de dor !
Medaliile toate ar da din piept,
Să-l mai îmbrăţişeze pe Cocor !…
Doamne, nu-i drept ! De ce ? Nu-i
drept !…
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 22
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Cocor, era cel mic, ca o fetiţă,
Şi dintre toţi, el mai deştept era…
Şi îl iubeau cu toţii-n sat, la „Poieniţă“
Iară Matei, s-ajungă pădurar spera…
Iubea pădurea mult, Matei.
Copil fiind, cu Pavel, pădurarul,
Stătea ceasuri , la taină, între tei,
Şi învăţa, pădurii abecedarul…
„De ar veni odată demobilizarea !…
am auzit că-i în curând plecarea… “
„Of, iar ! Nenorociţi !!
Vreţi oare să ne-nebuniţi ?!…
“
Sub tunet de motoare în picaj,
Coloana se împrăştie în câmp,
Cu paşii amorţiţi de surmenaj,
Tăcuţi, se adăpostesc, cu aerul blazat şi tâmp.
Şi iar coboară iadul în câmpie,
Şi-n foc, pucioasă, schije, fum,
Pământ, explozii, ţipete, o nebunie,
Dispare-n cinci minute, albul drum…
Iar când infernul a încetat,
Odat’ cu liniştea lăsată,
Se aude un strigăt minunat :
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 23
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
„Poşta ! “ Poşta atâta aşteptată !
„Soldat Ion,… Matei,… Corvin,… Prodan…
… Locotenent major Ioniţă Ştefan !..
Locotenent major Ioniţă Ştefan !… “
Dar de la un rănit, sărman,
Se auzi un glas cu tremur şi fior :
„Nu vă mai osteniţi degeaba, dom’ Maior,
S-o dus al nostru drag locotenent major…“
3.07.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 24
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Nu-i greu
Nu-i greu să treci prin viaţă optimist,
Nu-i greu să uiţi cuvântul " trist "
Nu-i greu când ai speranţa în ajutor,
Nu-i greu când sufletu-ţi se-nalţă-n zbor,
Nu-i greu să fii mereu cutezător,
Nu-i greu să fii în viaţă luptător,
Nu-i greu să fii de-a pururi un om demn,
Nu-i greu s-asculţi al istoriei semn,
Nu-i greu să fii în viaţă respectat,
Nu-i greu când pentru cinste ai luptat,
Nu-i greu, copii să-i priveşti în faţă,
Nu-i greu, dar pentru asta-nvaţă !
Învaţă să-ţi calci pe laşitate,
Învaţă s-asculţi de cinste şi dreptate,
Şi mai presus de toate,
Învaţă să ai demnitate ! 22.07.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 25
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Martirilor de la Moisei
Eroilor,
Asemeni norilor,
Purtaţi pe vânturi,
Rămaşi în cânturi,
Rămaşi în piatră,
Rămaşi pe vatră,
Pururea vii,
Ai voştri fii,
Nepoţii voştri,
Urmaşii noştri,
Vă vor cinsti.
Şi-or aminti
De voi, pierduţi,
Morţi şi vânduţi,
De câinii oameni,
De-ai voştri semeni…
Pururi cinstiţi,
Sunteţi citiţi,
Nu-n documente,
Nu-n monumente,
Ci-n sufletul,
Şi-n cântecul,
Neamului vostru,
Neamului nostru…
Şi asemeni florilor,
Şi voi, martirilor,
Veţi fi descoperiţi,
Şi preţuiţi,
De mii de ori,
În mii de zori
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 26
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
De generaţie…
Şi cu veneraţie,
Fiecare, bunic în parte,
Nu s-o desparte
De viaţa sa,
Făr' a lăsa copiilor,
Nepoţilor,
În amintire,
Spre nemurire,
Istoria voastră,
Istoria noastră…
18.08.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 27
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Vânătoare
Eu m-am retras în catedrala din înalt,
Ca să renunţ, lumeştilor deşertăciuni,
Să le pun cap şi niciodat' să nu văd alt
Înger de vis plin de minuni şi de minciuni.
Mi-am construit sub privegherea unui nor,
Castel de vis cu turle reci şi paji discreţi,
Şi aici eu fug, când copleşit de râs şi dor,
Simt cum mă dor nopţile seci spre dimineţi.
Şi vânător de vagi iluzii şi noroc,
Trag foc cu foc spre cuci de vis din paradis,
Vers după vers, dansează un demonic rock,
Vânez cu ură, precum corsarii la Cadix.
Şi pajii mei cu chipuri reci de rime vagi,
Mă însoţesc pe plai de azur, de jar şi scurm
Făcând doar vrăji, ca în trecut fantastici magi,
Mi-aduc sub foc, apocaliptici urşi de fum.
Şi când copoi de visuri moarte fără rost,
Îmi înconjor misterioşi mistreţi de jad,
Săgeţi de eter şi gânduri negre care au fost,
Îi lasă morţi într-al iluziilor vad.
Iar când cocoşi negri, de ciudă şi dispreţ,
Îmi tocilă cu clonţ de var retrocurbat,
Îi muşc cu colţi de fericire fără preţ,
Rănindu-i strâmb precum un câine ce-a turbat.
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 28
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Şi-n toamna rea, pe câmp brumat de ideal
Pierdut în iad, sitari cu cioc de insinuări,
Împuşc cu tiruri de adevăruri şi real,
Dar nu-i ating căci adevăru-i spumă-n mări.
Când iar, pe cerbi cu zece ramuri - coarne, zvon,
Luneta pun, colimator de gând frumos,
Dispar ciudat ca şi un înger în amvon,
Şi lasă gol în suflet, dureros.
Iar când ridic din coală ochii uzi,
Şi părăsesc castelul visului fanat,
Unde am cules iluzii ca din negri duzi,
Constat mirat, că eu sunt cel ce-a fost vânat !
17.03.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 29
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Prezenţa-mi vagabondă
Prezenţa-mi vagabondă,
Plimbând un spirit vag de fondă,
Pe schimbătoarele macazuri
Ale vieţii cu necazuri,
Aduse zeci nemulţumiri,
În multe, neguroase firi.
Prezenţa-mi vagabondă
Sub raza soarelui cea blondă,
Mi-aduse dor-acestui plai,
Tot ascultând înaltul grai
Al munţilor, bătrâni cărunţi,
Apărători de ţară, privind crunţi.
Prezenţa-mi vagabondă,
Lăsându-şi semnătura rondă,
Pe florile de piatră ale ţării,
De la Carpaţi în malul mării,
Mi-a dăruit istoria unui popor,
Demn, curajos şi plin de dor.
Prezenţa-mi vagabondă,
Cu dorul ce mă secondă,
Mi-aduse-n suflet doar preaplin
De bunătate şi senin,
Şi câteva iubiri deşarte,
Pierdute undeva… departe.
Prezenţa-mi vagabondă,
Încet, perseverent, sondă
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 30
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Ici, colo, viaţa veselă şi amară,
Din loc în loc, din gară-n gară,
Arzând, ne observabil foc
Şi ne lăsând nimic în loc.
2.09.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 31
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Floarea morţii
M-atrage iar prezenţa sa,
O boabă de metal pe masa mea.
Cum a ajuns să-mi onoreze
casa,
Nu mai ştiu, dar pare a vrea,
Să nu se mai despartă
De mine, niciodată…
Cu pielea roşie şi spartă,
Este o moarte alterată.
Intens m-atrage pielea sa de cupru,
Sfâşiată de o forţă uriaşă,
Şi muchiile tăind aspru,
Ce-mi arată sub a lui cămaşă…
Mi-arată un trup decapitat…
O floare a morţii ofilită,
Ce-a înflorit pe stâlpul betonat,
Lăsând o urmă rătăcită.
Mă obsedează moartea ce a fost
Ascunsă-n trupul său fertil,
Şi care astăzi nu mai are rost…
Un glonte mic, distrus şi inutil… 10.09.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 32
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Lupul
Pe soarele rănit,
Ce plânge sânge-n asfinţit,
În norul care l-a-nvelit,
Acolo, l-am întrezărit.
Era departe, şi a pierit,
Când ceru-nalt abia spuzit,
Mi l-a luat ferit,
Şi am împietrit,
Când l-am primit…
Urletul care m-a lovit,
Plânsul sălbatic şi bocit,
O jale imensă, infinit,
Un univers neîmplinit,
Ce-n noaptea vieţii a pribegit… 19.09.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 33
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
După ploaie
Afară, ploaia a încetat,
Lăsând asfaltul luminat
Şi ud de bălţi, şi-a înmiresmat
Tot aerul, de prafuri scuturat.
Pe frunze umede şi lucii,
Se-mparte soarele în mii
Pe când aruncă zeci de lăncii -
Raze, sub norii rubinii.
Şi aici pe firele de iarbă,
Se văd în zarea oarbă,
Mărgăritarele de apă,
Din care, gâze se adapă.
Iar în aleea circulară,
De pe sub bănci încep să apară,
Broaşte, ce-n iarbă se strecoară,
Să caute muşte de vară.
Tot în alee, îmbrăţişaţi,
Doi tineri, care, ca şi mine,
Sub stropi ce cad înmiresmaţi
Din tei, privesc spre zări senine.
Acolo, stelele apar,
Tăcute puncte ca de jar,
Senin veghind iubirea lor,
În pacea grea a zărilor.
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 34
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Eu, în apusul scăpătat,
Privesc fereastra unde-ai stat,
Şi-ţi văd chipul îndepărtat,
Pe când perdeaua s-a lăsat ! 24.04.2989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 35
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Plâns
Undeva într-o pădure,
Lovit iară de secure,
Se întinde în frunzar,
Bătrân arbor solitar.
Undeva, într-o pădure,
Dimineaţa, în ceţi sure,
Se ascunde iar rănit,
Vierul nemaiîntâlnit,
Ca să plece-n infinit.
Undeva, într-o pădure,
În desişul des de mure,
Plânge-un jder,
Rozând un fier,
Într-al nopţii adânc mister.
Undeva, blânda pădure,
Ne mai putând să îndure,
Se frământă în suspine,
Cerând cerului s-aline,
Vieţile-i de dureri pline. 8.10.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 36
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Moartea unui pui de ciocănitoare
Cercând să-ţi curme o suferinţă,
O mână cu bună credinţă,
Te-a smuls loviturii de pliscuri haine,
Voind, doar să-ţi facă un bine.
Dar soarta cea crudă alese,
Din zecile-i căi neînţelese,
Ca mâna să poarte îngeresc,
Sălbaticul rău omenesc.
Purtată spre verdea pădure,
Pe asfalturi încinse şi sure,
O noapte fost-ai lăsată,
În camera întunecată :
În juru-ţi răsună strident,
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 37
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Zgomote, sute, indiferent,
Ele-n mica ta inimioară,
Aduc suferinţa grea şi amară.
Totul îţi pare şi-ţi este duşman,
Şi totul loveşte-n trupu-ţi sărman.
Iar orele trec târându-se-ncet,
Şi-n ochi ţi se adună al trunchilor bocet.
Loveşti cu sfială în uşi şi fereşti,
Şi-n pereţi de beton, tu, iară loveşti,
Afară, loveşte cu degete ude,
Ploaia, pereţii, făcând să asude.
În zare sub ploaie, abia se zăreşte,
Pădurea spre care, chemarea ta creşte.
Dar orele trec şi greu înţelegi,
Că-n lemnul de aici trăiesc alte legi.
Cu amar şi tristeţe la luptă renunţi,
Căzând la poalele pereţilor crunţi,
Şi orele trec şi tu te afunzi,
Spre moarte, şi-n colţ te ascunzi.
Iar spre dimineaţă când zorii se aprind,
Şi departe, de tine triluri se prind,
Sub prag, lumina din nou se prelinge,
La ochiul tău rece ce acuma se stinge.
Cu slabe puteri, dai capul pe spate,
Lovind iar odată cu forţele toate,
Şi-n zvâcnetul morţii aripi larg deschizi,
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 38
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Cercând cu ele iar aer să prinzi.
Iar ochii micuţi caută-n sus,
Spre bolta care acum a apus.
Cu o ultimă roată încerci iar să zbori,
Cătând vieţii tale ce pleacă în zori,
Să-i dai sensul ultim-nainte să mori.
16.10.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 39
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Am bătut la poarta
Am bătut la poarta inimii tale,
Şi ea mi-a răspuns vibrând,
Din înaltele sale portale,
Cu-n ecou de bronz renăscând.
Am bătut la poarta inimii tale,
Cu arta-mi sărmană şi pură,
Am bătut cu mâna-mi de faur,
Cu mâna ce dorul îl fură.
Am bătut sperând să-mi dea viaţă,
Iubirea pierdută în ceaţă,
Şi am simţit acolo, măreaţă,
O stâncă imensă de gheaţă. 14.11.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 40
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Ciori
Învârtejite şi pierite,
Pe cerurile împietrite,
Se răsucesc în cercuri,
Peste îngălbenite parcuri.
Croncănitoare fire de cenuşă,
Bătând la ale cerurilor uşă,
Poartă în ele frigul iernii,
Ascuns sub aripă, la vecernii,
Şi îţi aduc tristeţe-n suflet,
Când te înţeapă al dorului stilet.
8.12.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 41
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Laşitate
Noi, aici, ne-am sculat,
Ne-am spălat,
Am plecat,
Am muncit,
Am ieşit,
Am citit,
Am ascultat,
Am dansat,
Şi ne-am culcat…
Oameni mor,
Pentru-un vis,
Oameni vor,
Realitate ci nu vis…
Noi tăcem,
Noi bârfim,
Noi zăcem !…
21.12.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 42
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Frate de arme
Pe ţeava unui tun de tanc,
Înfipte stau, două garoafe,
Pe ţeava unui tun de tanc…
Pe ţeava unui tun,
Plânge sufletul nebun
Al fratelui de arme…
Şi ţeava încearcă să se sfarme,
Sub greutatea florilor de sânge…
Întreaga ta durere acum se strânge,
Şi sufletu-ţi viteaz se frânge…
Pe ţeava tunului
Sufletul preabunului
Frate, se scurge
Prin garoafele de sânge…
28.12.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 43
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Armele latră
Armele latră
Pe a noastră vatră,
Armele latră.
Suflete de piatră…
Armele ucid
Cu zâmbet perfid.
Armele ucid,
Ochii ce se deschid…
Ochii ce se deschid…
Guri ce se deschid…
Pumni ce se închid…
Porţi ce se închid…
Suflete deschise
Morţii se închid,
Şi cele promise
Uitate perfid…
Cu zâmbet perfid,
Armele ucid.
Armele latră
Pe paşnică vatră…
21.12.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 44
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
O hartă de sânge
O hartă
Ne iartă…
O hartă de sânge,
Durerea o strânge,
În piaţă, pe asfalt,
Sub cerul înalt.
Garoafe şi lumânări,
Dureroase închinări…
O hartă
Ne iartă…
O hartă
Îi iartă… 28.12.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 45
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Telegramă
Adresa : Viitorului.
Adu adoratorului
Tău,
Din hău,
O mireasă,
Stop.
Răspuns :
Trimis mireasă. Stop.
Neagră, frumoasă. Stop.
Harnică, coasă. Stop.
5.01.1990
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 46
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
De ziua ta
Ştiţi… am avut o iubită,
Dar am pierdut-o…
Am rătăcit-o
Probabil… prin buzunarele vieţii mele
De poet pierdut printre stele.
Este banal…
Orice poet sentimental,
Trece prin asta… şi basta…
Caut disperat prin neştiute buzunare
Şi undeva, într-o zare,
Îmi văd inima…
Retrăind ca-ntr-o sală de cinema,
Acelaşi film banal…
Ce sentimental !
Scena iubirii pierdute,
Şi inima frântă,
Cântă şi cântă,
Plângând cu glas de privighetoare
Ce moare,
Din lipsă de aer, de cer şi de soare.
Acorduri tăcute…
Cât de banal…
E cald şi e soare,
Şi-o floare de gheaţă mă doare…
La mulţi ani !
27.11.1995
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 47
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Balada unui brotăcel sărman
Într-o noapte de vară,
În pădurea de stejar,
Pe când liliecii zboară,
Luna a poleit poiana-n var.
Aici, pe-un fir de iarbă-nalt,
Se aude-un brotăcel cântând.
Cântă cu dor din salt în salt,
Sub raza ce-l alintă blând :
„O, scumpă, preafrumoasă,
Vino, din zarea-ntunecoasă,
Nu vezi cum arde-n mine dorul ?
Dor.
Frumoasa mea cu piele verde,
Tot sufletu-mi de dor se pierde,
Se pierde şi mă-neacă dorul,
Dor.
Cum de nu vezi tu, draga mea,
Că roua rece nu mai vrea,
Să cadă, să-mi aline dorul ?
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 48
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Dor.
Nu vezi, frumoasa mea, iubită,
Că iarba nu mă mai invită
Să îmi ascund în firele ei dorul ?
Dor.
Vino, frumoasa mea sfioasă,
Fă-mă să uit pădurea fioroasă,
Cu glasul tău, alină-mi dorul,
Dor. “
Şi iată că prin iarba aurită,
Se apropie săltând grăbită,
O brotăcea finuţă şi-l invită,
Cu glasul dulce, tremurând,
Să plece împreună tot cântând,
Sub razele de lună arzând.
Dar deodat’, dintr-un stejar,
O umbră cu ochi mari, de jar,
Coboară în poiana luminată…
Zadarnic vrea brotacul să se zbată,
Ghearele cucuvelei l-au luat,
Şi către ceruri s-a-nălţat… 10.04.1990
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 49
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Câine de pripas
S-a născut într-o zi ploioasă,
Nu ştia ce înseamnă apa rece
Ce-i picura pe blăniţa
mătăsoasă,
Ştia doar că nu-i place. De ce ?
Nu îl interesa de ce. Voia doară
Să simtă laptele cald în gură,
Să nu mai simtă stropii reci de
afară,
Şi mai voia a mă-si protecţie şi
căldură.
A crescut undeva, într-o tufă de măceş,
Lângă o clădire imensă şi întunecoasă.
Mă-sa nu dădea niciodată greş,
Şi masa lui era plăcută şi bogată.
Mă-si i-a fost uşor să-l crească,
L-a înţărcat cu pâine şi resturi de mâncare
De la o cantină muncitorească,
Apoi, a dispărut departe, în cea zare.
Pe taică-su nu-l ştie, nu l-a văzut.
După ce mă-sa a plecat, s-a îmbolnăvit.
Singur, într-o groapă, în linişte a zăcut.
Bea apa ploii şi-ntr-un târziu s-a-nzdrăvenit.
Dar a rămas micuţ. Era iute şi tânăr.
Nu dădea prea multă atenţie puterii…
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 50
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Acum însă, îl dor rănile din umăr,
Şi ştie că n-o să apuce căldura primăverii.
Era tânăr. Câţi fraţi reuşea să păcălească,
Şi câte frumoase cu blana de mătase,
Nu reuşea atuncea el, s-ademenească !
Trăia pe străzi, prin mahalale noroioase.
Fugea de oameni cu coada între picioare,
Lovit în burtă de picioarele lor grele,
Şi-n cap de pietre zburătoare.
Era tânăr şi vremurile rele.
Într-o zi a trecut pe acolo o turmă.
L-au ameţit atâtea oi deodată
Şi a rămas prostit şi neînţeles în urmă.
Acolo, i-a surâs norocul prima dată,
L-au prins atunci ciobanii,
L-au luat cu ei la stână,
Şi-ncet, trecut-au anii,
Trăind sub a lor mână.
Iubea cu dragostea sa toată
Turmele şi muntele sălbatic,
Şi agerimea-i dintr-o dată,
Crescu de nu-i scăpa nimic.
„Cât e căţelu-nost gălăgios şi mic,
la stâna noastră nu dă măcar o boală
de lup, şi nu fură nimic !”
Aşa spuneau ciobanii cu vorba lor domoală.
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 51
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Acum, ei sunt departe, coboară la câmpie,
El stă aici şi plânge în fiare, rătăcit.
Cine l-a pus s-alerge în astă sihăstrie ?!
Ştia doar că iepurele nu-i este hărăzit.
Aşa a fost să fie, să moară acum în fiare,
Cu umărul distrus şi botul plin de sânge…
De rămânea-n oraşul pierdut pe câmp în zare…
Degeaba, acum se zbate şi neauzit mai plânge !
S-a născut într-o zi ploioasă,
Şi iată acum, moare, în munte sus, rămas,
Tot într-o zi ploioasă, un câine de pripas…
16.04.1990
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 52
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Fluture
Zbori, zbori, zbori.
Din zori şi până-n zori,
Tu zbori,
Pe flori.
Din când în când, cobori,
De sus, din nori,
În zori,
Pe flori.
Pe flori, în zori, tu zbori,
Îşi uneori,
Sub ale razelor ninsori,
Aş vrea în zori,
Să fiu un alb cocor,
Ca tine-n zbor. 28.06.1990
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 53
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Stelele din ochii tăi
Din ceruri căzătoare,
Au poposit în ochii-ţi două stele,
Curate şi strălucitoare,
Ca două briliante grele.
Şi de ce râzi, mai mult ele lucesc,
Chemate spre a fericirii libertate,
Iar de ce plângi se adumbresc,
Şi pier uitate în singurătate.
De ce le vreau mai mult,
Din cale-mi ele se feresc,
Şi de ce-n suflet e tumult,
Mai mult, şăgalnic mă amăgesc.
O, stele ce în ochii de agat,
Ai dragei mele, aţi poposit,
Menirea, oare v-aţi uitat,
De călăuze celui rătăcit ?…11.02.1991
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 54
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Omule
Ai apărut în imemoriale timpuri
Un animal, dar bântuit de gânduri,
Generaţie cu generaţie, nestrămutată lege,
Lumea, cu-ncetul ai prins a o înţelege.
Şi frica de animal ce crâncen te-a supus
Milenii cu milenii, încet, încet s-a dus !
Ai înţeles că marea nu-i sălbatică mereu,
Că focul să îl stăpâneşti nu-i greu,
Unelte a născocit mintea-ţi înceată încă,
Şi-ncet ai reuşit să te înalţi prin muncă.
Ai învăţat pământul să-l supui,
Şi animalele, şi pâinea deoparte să o pui.
De la zei, neştiutor cereai un ajutor,
În munca-ţi de Sisif, mereu învingător.
Cu noroi pictând desene vagi pe stânci
În lumea scrisului te-ai pomenit atunci,
Şi te-ai trezit deodată, tu stăpân.
De atunci, istoria ţi-a pus-o parc-un zeu păgân
În fulgerarea unei clipe, ’nainte ani au fost,
De atunci sute de mii minuni le-ai dat un rost.
Ai început prin a supune apa şi calul,
Şi-al tău frate a devenit pe urmă sclavul.
Urmat-u aburul, petrolul şi curentul…
Din Alpi în Himalaia, pe şine ajungi ca vântul
Pe mări transporţi tu mii şi mii de tone,
Şi în adânc admiri balene şi anemone,
În aer te-ai avântat asemeni lui Icar,
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 55
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Şi ai îndeplinit minunea din Chebar.
Atomu-acum ai învăţat să-l stăpâneşti,
Dar lumea nu ştii cum s-o preţuieşti,
Căci aceste mici particule, infime,
Tot edificiul tău pot să-l dărâme !
Natura nu ţi-a dat puterea,
Pentru ca tu să-i dăruieşti durerea !
7.04.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 56
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
De ce te-ai trezit ?
Şi zi… te-ai trezit.
Spune-mi, de ce te-ai trezit ?
De ce te-ai trezit în miez de noapte ?
Nu vezi că nu mai sunt şoapte,
Nu vezi că nu mai e lună,
Şi totul e numai minciună ?
De ce te-ai trezit ?
De ce te-ai trezit ca bufniţa-n noapte ?
Nu vezică fructe nu-s coapte,
Că faptele-s umbre de fapte ?
De ce te-ai trezit ?
Doar ca să te afli în treabă ?
Nu vezi că nu te-ntreabă
Nimeni, nimic ? Cu toţi azi au treabă,!
N-au timp de îngeri şi proşti inocenţi !
Nu vezi cum că toţi îs demenţi ?
Tu de ce ai venit printre ei ?
Iubiri nu mai sunt ! Şi nici tei !
Nu mai e nici Eminescu,
Şi l-au uitat deja pe Nichita Stănescu !
De ce te-ai mai trezit ?
Unde ai dormit,
Pe ce lume ai fost,
De-ai picat aici, fără rost ?!
29.07.1991
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 57
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Câini
Azi, venind de undeva,
Dintr-un loc în care sunt util
Societăţii noastre pentru altundeva,
Am trecut pe lângă un căţel umil…
Un căţel fricos, cu coada între picioare,
Mârâind de frică, tot zbârlit,
M-a privit pieziş şi a fugit…
Am simţit atunci ca pe o boare,
O durere şi un regret nedesluşit :
Parcă nu mai este lumea de alt’ dat’,
Care mângâia cu drag un câine…
Azi… cu toţii i-am uitat,
Şi nu vreau să mă gândesc la mâine… 19.02.1993
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 58
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Brazda
Întoarsă, se aşează ordonat,
În urma fierului, în şiruri,
Brazda.
Am terminat de arat,
Şi de pe ea se nalţă aburi.
Da… brazda,
Care a suportat
Atâtea întoarceri, frământări,
Şi căreia mii de cântări
I s-au înălţat…
E uniformă ca valul mării,
În zarea înserării,
Şi se va înălţa din ea,
Holdă bogată, vie, grea,
În nesfârşite valuri,
Să-mi fie pentru biruri…
21.05.1993
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 59
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Bunico
Din cerul curat al basmelor tale, bunico,
Îmi plouă în somn cu rouă curată,
Cu flori minunate şi fluturi pe pleoapa lăsată,
Cu toate minunile lumii, bunico.
M-ai mângâiat în pragul de viaţă,
Şi acum, când în suflet îngheaţă,
Iubirea ce-ţi port, îmi pare, pribeagul
Că sunt eu, de-a pururi, toiagul,
Fiindu-mi al tău,
Noduros, albit şi tocit de drumul cel rău.
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 60
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Şi anii trecuţi îmi pare, bunico,
Că secole-s toţi şi nu mi te apropii
De loc, de acolo de unde doar popii,
Te pot uneori, aminti ăstei lumi,
Şi aş plânge, aş plânge…
Aş plânge spre ceruri, spre piatra ce-ţi strânge
Sub ea, amintirea… dar glasu-mi se frânge
Şi nu pot să-ţi spun din atâtea, bunico,
Decât un cuvânt răsfrânt către jururi în zbor,
O vorbă înaltă şi largă şi sfântă :
Doar DOR. 15.10.1993
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 61
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Pisico
Iar tu, pisicuţo străină şi demnă şi veche
Mereu rătăcind pe strada pustie,
Mereu căutându-ţi în jururi pereche
Şi suflet aproape, te ştie
Doar omul că-n piept ţi se zbate
O inimă rece, de piatră ce poate
Să facă să ardă iubirea în noi,
Mai sus şi mai caldă decât recile ploi
De toamnă, din toamna din jur…
Doar tu, mândră şi rece fiinţă,
Ştii să readuci a iubirii credinţă,
Strecurând-o prin pleoape de abur…
15.10.1993
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 62
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Gânditorul de la Hamangia
Piticul acela de lut,
Ce stă pe o piatră şi are
Privirea pierdută în zare,
Tot caută gândul trecut...
Prin coate şi prin genunchi,
La fel ca prin falnicii trunchi,
Se scurge, ca seva, puterea
Din sol, către creier şi vrerea
Îi este mai tare ca piatra,
Pe care se sprijină vatra...
Iar ochii privind din trecut,
Ascunzând gândul acela tăcut,
M-aţintesc insistent, din vitrină,
Căutând parcă-n ochii-mi vreo vină... 9.08.1997
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 63
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Un pictor
lui Mihai Şerbănescu
În trist, tomnaticul meu burg,
Picături arare curg,
De pe ziduri, de pe streşini,
Şi în parc, de pe mesteceni…
Urme ploii de astă noapte,
Împărţind zorilor şoapte.
Printre primii trecători,
Păşind, parcă temători,
Peste bălţile ceţoase,
Dintre ultimele case,
Înspre câmp, ca într-un basm,
Văd ceva, ca un fantasm…
Este om ? Nu-i om, îmi zic…
E înalt, cu pas voinic,
Dar veşmintele-i ciudate,
Ce se pierd în clar obscur,
Mi-amintesc din vechi, măi frate,
De un cavaler privind falnic împrejur.
Nu-i posibil ! – iar îmi zic –
Nu-s copil, nu mai sunt mic,
Să mai cred în arătări
Din trecuturi stinse-n zări !
Mă îndrept deci spre arătare,
Hotărât să văd ce are
De mă bagă-n sperieţi,
Fiinţa ne mai întâlnită !
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 64
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Şi credeţi sau nu credeţi,
Ca o babă rătăcită,
Am rămas ! - şi indiscret,
Am privit trecând un pictor
Încărcat cu-n şevalet !
12.09.1995
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 65
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Un rătăcit
în memoria lui Gheorghe Dinică
La drum de seară,
Un cal sur şi o iapă chioară,
Trag agale, în lung de vale,
O căruţă verde cu roţi de lemn…
Vizitiul face un semn,
Şi noaptea vine.
Pădurea-i de brad,
Şi din neguri cad,
Peste drum şi apa cristalină,
Prin noaptea senină,
Raze line.
Şi-n noaptea de cristal,
Sub luna de opal,
Prin poieni aburite,
Vin spre cel rătăcit,
Spirite aiurite,
Şi un dor smintit.
Nu mai e !
Ea nu-i, să-i ghicească iar,
Cu glasul de cristal,
Cu ochii de jar,
Soarta lui de criminal…
A pierit de mult.
În noapte, câinii-l latră,
Şi a uitat de mult de şatră,
Şi tot cată rătăcit,
Cu minţi ce l-au părăsit,
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 66
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
O iubită ce-a pierit,
Cântând cu glas şoptit…
Şi luna, mirifică-l conduce
Pe drumul ce duce
Niciunde…
Ce ochi avea !
Şi cum îi vorbea !
Şi ce-o mai iubea !
Şi cum a ucis-o …
2.01.1997
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 67
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Prea mulţi
Prea mulţi câini s-au înstăpânit,
Prea multe pâini s-au scumpit,
Prea mult nu-s fericit,
Prea de mult n-am iubit…
Şi totuşi…
E cerul acelaşi deasupra mea,
Şi vremea-i când bună, când rea,
Iar fetele tinere la fel zâmbesc
Şi florile tot înfloresc,
Şi cresc
Copiii, veseli şi nepăsători,
Îndrăgostiţii-s tot visători,
Şi zarea-i aceiaşi în zori,
Şi în toamne tot sunt cocori,
Şi totuşi… prea mulţi câini s-au înstăpânit,
Prea multe pâini s-au scumpit…16.04.1997
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 68
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Bunici
Merg ţinându-se de mână…
E fenomenal, îmi zic –
Cum se poate, un bunic,
Să o ţină el de mână,
Ca pe-o zână ?
Ea, micuţă şi adusă de mijloc,
Cu mers mic, peltic şi şchiop,
Turuie, bârfind tot satul ei, cu foc !
El, alături, încă drept, dar tot şchiop,
Dând din capul pleşuvit şi albit,
Chip de vremuri încreţit,
Cu nas lung şi ascuţit,
Şi cu barbă încâlcită de pitic.
Stau prostit şi încă nelămurit,
Şi privind în urma lor,
Mă întreb aiurit :
Fraţilor,
Oare am înnebunit ?!
22.04.1997
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 69
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Fapt divers
Un fapt divers,
La ştirile de seară,
Mi-a mers,
La suflet ca o gheară :
O, câtă omenie,
Şi câtă milă !
Să plimbi un biet bolnav,
Un ftizic oarecare,
Prin burgul cel jilav,
O noapte cât de mare,
Pe la vreo cinci spitale,
Şi într-un târziu, pe cale,
Să îl abandonezi,
Din „milă creştinească “
( Să vezi şi să nu crezi ! )
Pe-o stradă, să sfârşească,
Un câine de pripas !
O ambulanţă,
O dătătoare de speranţă
Unealtă a vieţii,
În zarea dimineţii,
S-a-ndepărtat grăbită…
O, Doamne Sfinte,
Ce oare, a mai rămas,
Din sfintele-ţi cuvinte,
Din omul cel curat,
Pe care l-ai creat !?
24.04.1997
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 70
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Şarpele acela
Prima înflorire a avut loc,
Exact la scrisul soroc,
În grădina aceea imensă,
Şi plină de lumină densă.
Şi acele ramuri firave au fost
Privite cu adoraţie şi veneraţie,
Pe când îşi căutau timide al lor rost,
Ne ştiind ce să facă cu-a florilor graţie...
Şi au stat sub pomul acela firav,
Şi abia rodind prima oară,
O pereche de oameni, el grav,
Ea zâmbitoare, curată fecioară...
Şi a trecut timpul în aşteptare
Şi-n discuţii bizare, sub floare,
Despre lumea aceea curată,
Discuţii, ce năşteau prima dată,
Filozofia, cu a ei înşelare,
Pe când, furişat pe sub frunzare,
Jivina aceea neştiutoare şi târâtoare,
Căutându-şi de hrană, urca spre floare.
Acolo sus, mai aproape de soare,
Descoperise ea, că-i mai cald,
Că-i mai multă floare,
Şi mai multă culoare,
Şi prin urmare, mai multă mâncare...
Şi-n acest timp, din noianul de flori,
Bucurându-se de-al razelor fiori,
Creştea frumuseţe de măr
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 71
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Roşu, rotund şi catifelat,
Ce abia aştepta să fie mâncat...
Mărul acela... frumuseţe de măr...
Ea, curioasă, tăcu deodată,
Şi întinse o mână delicată...
Dar nu ajunse şi el,
Înţelegându-i dorinţa-n vreun fel,
Îndatoritor cum nu se credea,
Luă mărul de sus şi-l întinse spre ea...
Şarpele, bietul, care tocmai trecea
Sprijinit pe coaja de catifea,
Spre o gâză pe care-o poftea,
Se trezi deodată, la picioarele lui,
A bărbatului – primul – galant şi tehui.
Încercă să fugă spre zare, în lunci,
Dar bărbatul, strivi capul gălbui,
Zâmbind, prea mândru de fapta lui.
Iar bietul şarpe, de atunci,
Târâtor inocent, se trezi vinovat,
De cel mai adânc dintre toate, păcat...
Biet şarpe nevinovat,
Căutându-şi de hrană înfometat... 17.12.1997
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 72
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
E sărbătoare
Se aud în zare, pocnete clare
De bici, şi-mi pare, iarna frumoasă,
Ca în poveşti.
Zarea-i ceţoasă, neaua-i pufoasă,
Iar gheaţa groasă a înflorit,
Pe la fereşti.
În casă-i bine, şi lângă mine,
Bunica, vine şi-mi povesteşte,
Iară eu tac.
Focul trosneşte, căldura creşte,
Şi răspândeşte miros de brad
Şi cozonac.
Zările-s pline de glasuri line
Şi cristaline, de mici şi harnici
Colindători. Nici n-ai să zici că sunt pitici –
Umblă voinici şi cântă într-una
Până în zori.
E sărbătoare, şi zâmbitoare
Şi iubitoare, intră-n odaie
Mama.
Pe rând, cu glasul blând,
O aud spunând : „ Iisus, Curate,
Dă fericire şi sănătate,
În noul an, lui Ciprian !”
1.11.1997
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 73
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Privighetoare
Era atât de mică,
Şi avea un glas atât de mare,
Că nu puteam crede
Că vocea ei poate să zică
Aşa cântare !
Şi se vede,
Că nu eram tocmai binevoitor,
Dac-a trebuit să treacă o noapte,
Pentru a mă interesa de-ntregul zbor
Al cântului, ce venea pe şoapte
De vânt,
Ca un cuvânt
Magic...
Dar am văzut-o
Un pic,
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 74
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Prin raza lunii ce-a luminat-o
În noapte.
Era acolo, pe-o crenguţă,
Ce se profila finuţă,
În zarea înstelată,
Şi atât luminată
De raza curată
Şi magică...
Pasărea aceea mică,
Cu cântul atât de mare
Şi de vrăjit...
M-a înrobit
Iubirilor uitate... în zare...
4.4.1998
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 75
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Cuvinte despre scena vieţii
Şi a căzut cortina
iară,
Peste o piesă
prost jucată,
Actorii, pentru
prima oară
Nu au mai râs ca
altă dată,
Iar spectatorii au
plecat,
Fără să fi
aplaudat...
Şi a căzut cortina iară,
Şi este pentru prima oară,
Când aş dori, cum s-a lăsat,
Să fie-n veci de veci...
Toţi au plecat
Cu chipuri reci,
Şi nu se aude,
Că de pe scena pustiită
Se nalţă o tristă melopee...
Şi nimeni chiar, n-a observat,
Că în culise, ghemuită,
Plânge cu hohote-o femeie –
Actriţa care a uitat
Azi, poate, pentru prima oară,
Tot rolul... rol ce a fost jucat
Cu aplomb, de-o tânără sprinţară,
În timp ce ea, murind pe scenă,
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 76
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Îndurerată şi cu jenă,
A tot sperat cu disperarea morţii,
Că va mai regăsi măcar
Un strop din mângâierea sorţii –
Un spectator măcar,
Un singur spectator,
Care s-aplaude în stal...
Un singur om s-o mai iubească
Cu acel amor
Final... final...
13.09.1998
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 77
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
La o cafea în Serbia
La o cafea, timpul,
Timpul trecea,
Muzica curgea
Şi totul părea
Altfel...
Uitam
De vremea rea,
Sau încercam
Să uit.
Gratuit... şi fără sens,
Întregul univers,
Se reducea deodată
La o amintire uitată
Într-un colţ de minte...
Stătea cuminte, cuminte,
Ca o pasăre prinsă,
Într-o colivie prea mică...
O pasăre învinsă
Fără cer şi fără acea muzică
Sublimă... a naturii...
Şi totul părea altfel...
Dar era... Doamne, era la fel...
Un joc mişel
De-a viaţa...
Iar cerul, acum senin,
Acum ’nourat,
Picurând venin
Pe sufletul îndurerat,
Stătea... pe umeri...
Pe trup şi pe simţiri...
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 78
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Rătăciri
De om ratat !.. .27.09.1998
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 79
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Zori în Cobilje
Amintirea ei... rătăcită
În necunoscut...
Deodată ivită
Pe-o clipă de somn durut,
M-a lovit, m-a lovit...
Şi chinuit
De neînţelese remuşcări,
De neînţelese întrebări,
Am rămas prostit
Cu ochii pierduţi
Spre zorii crescuţi
Într-un ochi murdar de geam...
Şi mă-ntrebam, şi mă pierdeam,
Şi mă doream...
Iar în trecutul ceţos,
Întunecos şi răcoros,
Al unei tinereţi pierdute...
Pe clipe vândute
Unei neputinţe slute...
Unei căinţe prinse în sute
De speranţe pierdute...
Şi au venit iar cu amar
Imagini cerute
De atâtea remuşcări...
De atâtea renunţări !...
Vibrări...
27.09.1998
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 80
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Călugăriţa
amintindu-mi de Monica
În zare, de jur împrejur,
Miros de brad şi fâneaţă
Şi-n fiecare dimineaţă,
Fuioare de ceaţă,
Se ridică spre azur.
Cânt de privighetori
În zori,
Tactul dulce de toacă
Nu pregetă să se-ntreacă
Cu glasul întins pe văi
Al miilor de oi.
Prin păduri, chiot de flăcăi,
Se sparge în strigătul sfâşietor,
Al brazilor care mor...
Smulsă parcă din vis,
Într-o vale ca-n paradis,
O lucire de stea
Sparge zarea grea
De lumină.
E turla unei biserici înălţată
În poiana scăldată
De soare
Şi-i plină
Mănăstirea de femei
Ce şi-au închinat viaţa Lui...
Şi-i plină biserica ei,
De Duhul Domnului,
Şi-i plin aerul de munte,
De durerea lor,
A femeilor
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 81
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Închinată Lui,
Domnului...
Soarele se duce spre apus,
Mângâind de acolo, de sus,
Turla, cu raze de sânge...
În turlă, o măicuţă plânge
Şi bate cu mişcări iuţi
În scândura sfântă de lemn,
Şi parcă ca la un semn,
Lacrimile-i îngheaţă în ochii-i pierduţi
Şi ea uită o clipă durerea
Care a smuls-o acelei lumi ingrate
Aflată aiurea
În zări uitate.
Ochii albaştri zâmbesc o clipă
Iar buzele şoptesc un cuvânt,
Mâinile-i grăbesc în pripă
Iară ochii coboară ruşinaţi în pământ...
Toaca tace deodată.
Cu o ultimă vibrare speriată,
Mâinile-i cad obosite
Şi apoi închină trei cruci grăbite
Printre şoapte sfinte...
Chemarea ei,
A golit chiliile mănăstirii.
Coboară cu paşi grei
Şi intră-n biserică împotriva firii...
O tristă călugăriţă...
Din părul blond, o şuviţă
I s-a rătăcit pe frunte,
Iar privirile-i caută aiurite spre munte...
Ascultă slujba ca prin vis...
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 82
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Ca prin vis !...
Clipele trec grăbite
Scurgându-se
Spre zări infinite.
Într-un târziu, privirile-i duse,
Se opresc la iconostas prin tăcerea
Din imensul lăcaş...
E singură şi părtaş
Al frământărilor ei, e privirea
Maicii Domnului...
Îngenunchează iar buzele-i fine,
Umplu deodată liniştea grea
Cu rugăciuni şi suspine,
Şi parcă deasupra ei vine,
Din turla înaltă, sau poate din cer,
Pacea... intrându-i subtil
În sufletul trist şi rece...
E cald, dar ei îi e ger.
A trecut un an sau zece ?...
E zi de SF. Manoil
Şi ea, încă se întreabă de ce ...
29.09.1998
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 83
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Minerul
Simplu sau incult, n-a ştiut mai mult,
Ani nenumăraţi, să trăiască printre fraţi
Scormonind pământul, plin de tot avântul
Şi sperând avan într-un alt an...
Şi acel an a venit bogătan...
A ieşit, din pământul răscolit,
Rătăcit şi fericit
Că i-a pus Dumnezeu, grea,
Mâna-n creştet,
Lui... biet netot, plin de tot
Elanul de a-şi găsi limanul...
Dar n-a fost să fie şi cine mai ştie,
Că ai lui, au rămas cu toţi tehui,
Rătăciţi şi fără slujbe...
În timp ce acolo sus, deasupra,
Capii se-mbuibă şi se-ncuibă,
Tot mai graşi, tot mai uriaşi...
Mai lipsiţi de
Dumnezeu
Şi de orice zeu....
29.10.1998
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 84
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 85
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Viorica
Ieri seară am văzut,
O mică gâză, un suflet căzut...
Sub căldura unui bec incandescent,
Abia se mişca pe-o masă, lent...
Mica insectă, cum se numeşte ea, oare ? –
Mă-ntrebam cu ochii pierduţi spre zare...
Şi nu-mi aminteam ! Ştiu doar atât,
Că nu-mi evoca decât
Sensibilitate şi fragilitate...
Şi m-am trezit strigând acea mică
Viorică,
Cu numele Monică...
14.11.1998
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 86
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Caldarâmul românesc
Spinarea plecată a miilor de români,
E-un puternic şi rezistent caldarâm,
Pe care piciorul celor ce se cred stăpâni,
Calcă cu nepăsare...
Iar pe el de atâta timp se clatină şi se dărâm
Edificiile impunătoare
Ale speranţelor înşelate parşiv...
Orice bolovan smuls din caldarâm poate
Să se transforme într-o redută şi toate
Pot să lovească necruţător
Într-un ultim şi disperat zbor... 30.11.1998
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 87
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Grija lui Gică...
A pornit iar Gică să se căciulească,
În speranţa vagă că o să găsească,
O slujbă din care o să şi trăiască !
Dar nu-ş cum se face, dom’ Vasile, mare –
Prim ministrul nost’
Zilele trecute, dumnealui a fost,
Chiar în zi de post,
Pe la F.M.I. ca să facă rost,
De-o sponsorizare uriaşă tare...
Iar căciula lui fu din întâmplare,
O uzină mare, tocmai bună, frate, de privatizare.
Şi cum orişice se plăteşte, iată,
Dom’ Vasile-al nost’ s-a-nvoit pe dată,
Să închidă uzina, s-o dea la reformă,
Contra sumei care-i vă spusei, enormă.
Iată ce implică, care va să zică,
Să fii prim ministru : îl scuteşti pe Gică
De o grijă „ mică “
Şi cotidiană...
4.1.1999
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 88
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 89
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Ploii zâmbesc
Îmi place ploii să zâmbesc,
Când stropii căzând înfloresc,
Să simt apa rece curgându-mi pe păr,
Şi-n aer, miros curat să descopăr.
Să simt cămaşa rece pe piele,
Şi stropii lucind în soare - stele,
Să curgă per asfalturi torent,
Prin care să calc insolent.
Să văd curate frunze lucind,
În mii de oglinzi de care se prind,
Neclare şi umezi, imagini de basm,
Ţesând printre ramuri al apei fantasm.
Şi-mi place să simt praful lichid,
Pătrunzând în mine încet şi perfid,
Iubindu-l gol, sărac şi însetat,
Iubindu-mă rece, lichid şi curat. 4.08.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 90
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Măscăriciul
Cel ce aseară a venit,
Împăratu-a poruncit,
Măscăriciului poet,
Să compună un cuplet
Pentru fata din castel,
Să i-l cânte-un menestrel.
Iar poetul cel vestit,
Toată seara a muncit,
Şi a îndeplinit porunca,
Iară dar, care-i fu munca :
Mă închin senin la tine,
Preafrumoasă castelană,
Încercând să compun bine,
Cu gândirea mea sărmană
Şi profană.
Dar deşi nu ştiu vreodată,
Să mai fi făcut aceasta,
Simt că versu-mi de astă
dată,
Înflori-va peste vasta,
Minunata ta grădină
Palatină.
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 91
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Să compun aceste versuri,
Împăratu-mi porunci,
Pe când timpu-ncet îl măsuri,
Noaptea strecurat prin lunci,
Dar eu scris-am pentru tine,
De la mine.
Căci cerând să văd subiectul
Versurilor ce voi scrie,
Ţi-am văzut, micuţ, portretul,
Şi-am căzut în grea robie,
Pe vecie.
Măscărici şi menestrel,
Compunând măscări ghiduşe,
De ani şi ani în ăst castel,
Pentru regi şi a lor mătuşe,
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 92
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Uitasem ce-nseamnă dorul
Şi amorul.
Deci călcând acum porunca,
Eu ţi-am dăruit cu drag,
Tot ce aseară îmi fu munca,
În genunchi pe al tău prag:
„Înger blond cu ochi căprui,
Eu nu te-aş da nimănui,
Nu te-aş da nici soarelui,
Nu te-aş da nici vântului,
Nu te-aş da nici câmpului;
Nici cerului…
Nici chiar lui.
Căci de-ai fi în zori o floare,
Eu aş vrea să fiu doar soare,
Să îţi mângâi dimineaţa,
Cu a mea rază blândă, faţa,
Dimineaţa.
Sau de-ai fi salcie pe mal,
Oglindindu-te în val,
Eu aş vrea să fiu un vânt,
Prin cosiţe să îţi cânt un cuvânt,
Doar un cuvânt !
Dac-ai fi o ciocârlie,
Cântând sus cu veselie,
Eu aş vrea să fiu câmpie,
Să te ascult pân-la chindie,
Să te strâng cu bucurie,
La al meu piept de colilie,
Doar pe tine Ciocârlie.
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 93
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Iar de-ai fi tu lună plină,
Eu, în bolta cea senină
Soarele dacă aş fi,
M-aş stinge şi aş veni
Către tine ! Către tine !
Orice-ai fi, eu te-aş dori,
De cu zori până vin zorii.
Poţi să-mi spui tu scumpă floare,
De ce oare ? De ce oare ?!… “
Aste versuri ca-n poveşti,
Se înalţă din grădină,
Pe când naltele fereşti,
Sub o geană de lumină,
Arătau, privind cu milă,
O copilă.
Dar ferestrele împinse,
Se închid iar cu iuţeală,
Iară cântecul se stinse,
Într-a morţii amorţeală,
Când o spadă tăie grabnic,
Pe netrebnic… 28.08.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 94
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Noapte
Cerul, decorat sublim de satanice focuri,
E-nghiţit cu-ncetişorul de albastre, dense neguri,
Cuie de argint îl bat inegal, din loc în loc,
Şi stăpâna nopţii iese ca un palid glob de foc,
Să privească jocul nopţii în poiana mică,
Unde stau tăcut la foc, lângă o tufă de arnică.
Miliarde, gâze se azvârl în pălălaie,
Şi undeva, în adâncime se aude o cucuvaie.
Din stejarul cel stufos se desprinde o tufă naltă,
Ca un fluture se vede liliacul, sus, pe boltă,
Şi uneori, în iarba neagră se aude încet şi tainic
Foşnet năbuşit de animal ce se deplasează grabnic.
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 95
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Pătura în spate-mi pun, nu mă las desprins de foc,
Ca şi-n alte dăţi, privesc minunat, demonic joc,
Ce-nfiripă alegoric, ochii mei, în roşa pală :
Mi se pare că zăresc călăreţi în strai de gală,
Când un vânticel răscoală jucăuş jarul aprins,
Sau că taina mare a lumii, norocos, acum , am prins.
Sus, pe cerul de safir, s-a desprins căzând, o stea.
„ S-a mai dus un suflet ! “ - zic cu-ntristare-n mintea mea,
Şi privind tăcut în juru-mi mi-amintesc că e târziu,
Că de azi de dimineaţă, de departe încet viu,
Că m-aşteaptă lungă cale dimineaţă, de cu zori,
Şi mă culc, vegheat în pace de stejarii foşnitori.
13.03.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 96
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Pinule
Înalt sau falnic,
Cuvântu-i prea mic,
S-adune suspin,
Din suflet preaplin,
Cu care mă-nchin
La tine, senin,
Măritule Pin.
Piteşti 25.08.1989
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 97
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
C.P.
Oricât de păcătos, Dacă-n viaţă aş trăi
Tot m-aş crede frumos Ca un sfânt preacurat,
Şi cu dreptul de-a fi Vinovat, m-aş căi
Un pic sfânt, de-oi muri. Şi m-aş crede păcat.
26.4.1998
Stele
Şi flăcările sufletelor noastre,
Vor ridica spre bolţile albastre,
Scântei strălucitoare şi tremurătoare,
Spre care vor privi din depărtare
Îndrăgostiţii, numindu-le
Stele...
8.08.1998
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 98
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
*
Corupţie, corupţie,
Vulcan în erupţie,
Cinstea o macini,
Lumea o zdruncini 11.03.1989
*
cuvântul, acest sunet minunat,
în mii de înţelesuri modulat,
nu va ajunge niciodat,
s-arate ce în suflet e-adunat ! 18.09.1989
*
simt uneori iarba crescând
deasupra mea, ca şi când ea,
ar fi bolta însorită,
acoperită şi grea
de fiecare fir verde, de stea ! 31.08.1998
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 99
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
*
suntem un popor de idioţi
de vreme ce mergem în turmă cu toţi,
să ne alegem conducători hoţi !... 11.11.1998
*
bătu-o-ar de păcătoasă,
cât îi viaţa de frumoasă,
şi cum merită trăită,
aşa rea şi chinuită !...
*
mă-ntrecui tehui,
să tot fiu ce fui,
şi rămase-n urmă,
o întreagă turmă
de gândiri nebune,
în pustiu să sune ! 8.3.1999
*
Versul tău, tăcut, se lasă
Peste mine, ca o plasă,
Şi mă strânge, şi mă frânge,
De mă nasc, cuvânt cu sânge !
Lui Nichita Stănescu 27.06.1999
*
Cine ar putea să-mi spună
Care viaţă e mai bună :
A deşteptului sărac,
Sau a prostului în frac ?! 18.11.2001
*
Cât o ceapă degerată,
Face viaţa mea curată,
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 100
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Şi mă-ntreb nedumerit,
De ce-n lume-am mai trăit ? 20.12.2001
*
Şi stelele din bolta albastră
Nu ştiu nimic de soarta noastră
Când noi, pe clipe trecători
Privim spre ele visători… 15.04.2001
*
poate că de fapt totul este
doar o poveste, o simplă poveste,
în care suntem personaje alunecând
spre imaginaţia unor copii plângând.
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 101
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Cu speranţa ca poate v-a plăcut conţinutul acestei
cărticele, şi cu dorinţa de a reveni, vă asigur de tot
respectul meu şi mă semnez mai jos :
Cârnaru Cătălin Dan,
O mică insectă,
Neagră şi infectă,
Puţin cam suspectă…
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 102
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Un ultim cuvânt către cititori
În ultimii ani, cel ce a scris această carte este aruncat
la gunoi de statul român actual. În ciuda faptului că am
mai multe calificări nu am mai găsit nimic de lucru de loc.
Scriitorul acestei cărţi nu are nici o sursă de venit,
dar nici nu mai găseşte de lucru nici chiar cu ziua datorită
sărăcirii accentuate a concetăţenilor noştri. Din munca de
scriitor aş putea să am un venit doar dacă aş reuşi să public
în librării. Din păcate sistemul actual nu permite acest fapt
decât celor cu o anumită situaţie materială şi cu relaţii în
anumite cercuri.
Practic cei mai mulţi dintre scriitorii actuali ai ţării
nu au acces la a-şi vedea cărţile pe rafturile librăriilor.
Ca urmare dacă citind această carte v-a plăcut câtuşi
de puţin şi consideraţi că merit să continui să mai scriu,
pentru ca eu să am şanse să public în continuare, vă rog să
depuneţi o sumă de 10 lei reprezentând contravaloarea
acestei cărţi, în contul CEC Bank deschis pe numele
meu : RO84CECEDB0408RON0620679.
În felul acesta, îmi asiguraţi mie o posibilitate
minimă de a-mi continua munca în condiţii decente iar
dumneavoastră aveţi siguranţa că veţi putea citi o carte
scrisă de mine şi în anul care vine.
Vă mulţumesc, cu stimă !
Cătălin Dan Cârnaru.
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 103
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Cuprins
Primele cuvinte.............................................................. 6
Mi-e frică....................................................................... 7
Mesteacăn...................................................................... 9
Turnul .......................................................................... 11
Pace ............................................................................. 12
Ultimul zimbru ............................................................ 13
Locotenent major Ioniţă .............................................. 20
Nu-i greu ..................................................................... 25
Martirilor de la Moisei ................................................ 26
Vânătoare .................................................................... 28
Prezenţa-mi vagabondă ............................................... 30
Floarea morţii .............................................................. 32
Lupul ........................................................................... 33
După ploaie ................................................................. 34
Plâns ............................................................................ 36
Moartea unui pui de ciocănitoare ................................ 37
Am bătut la poarta ....................................................... 40
Ciori............................................................................. 41
Laşitate ........................................................................ 42
Frate de arme............................................................... 43
Armele latră................................................................. 44
O hartă de sânge .......................................................... 45
Telegramă.................................................................... 46
De ziua ta..................................................................... 47
Balada unui brotăcel sărman ....................................... 48
Câine de pripas ............................................................ 50
Fluture ......................................................................... 53
Stelele din ochii tăi...................................................... 54
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 104
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Omule .......................................................................... 55
De ce te-ai trezit ?........................................................ 57
Câini ............................................................................ 58
Brazda.......................................................................... 59
Bunico ......................................................................... 60
Pisico ........................................................................... 62
Gânditorul de la Hamangia ......................................... 63
Un pictor...................................................................... 64
Un rătăcit ..................................................................... 66
Prea mulţi .................................................................... 68
Bunici .......................................................................... 69
Fapt divers ................................................................... 70
Şarpele acela................................................................ 71
E sărbătoare ................................................................. 73
Privighetoare ............................................................... 74
Cuvinte despre scena vieţii.......................................... 76
La o cafea în Serbia..................................................... 78
Zori în Cobilje ............................................................. 80
Călugăriţa .................................................................... 81
Minerul ........................................................................ 84
Viorica......................................................................... 86
Caldarâmul românesc.................................................. 87
Grija lui Gică............................................................... 88
Ploii zâmbesc............................................................... 90
Măscăriciul .................................................................. 91
Noapte ......................................................................... 95
Pinule........................................................................... 97
C.P. .............................................................................. 98
Stele............................................................................. 98
*............................................................................... 99
Un ultim cuvânt către cititori .................................... 103
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 105
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 106
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Dan Canaru
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 107
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)
Primele cuvinte
Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe 108
(copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)