Edward Leedskalnin SCRIERI
Curentul magnetic,
Viaţa minerală, vegetală
şi animală
O carte în orice casă
Curentul magnetic,
Viaţa minerală, vegetală
şi animală,
O carte în orice casă
de Edward Leedskalnin
Traducere Cătălin Dan Cârnaru
Coperta şi tehnoredactarea Cătălin Dan Cârnaru
Cuprins
Nota traducătorului - 3
Curentul magnetic – 12
Bazele magnetismului - două articole – 61 - 8 pagini
Viaţa minerală, vegetală şi animală – 3 pagini
O carte în orice casă – 9 pagini
2
Nota traducătorului
Edward Leedskalnin…
Probabil că în România, nimeni nu a auzit acest
nume. Cine a fost el ? A fost ultimul titan pe care
l-a cunoscut omenirea…
Un imigrant american de origine lituaniană,
sculptor, ajuns peste ocean puţin înainte de a
împlini 30 de ani. Un om cu o constituţie extrem de
fragilă – avea doar 1,55 m înălţime, 40 kg greutate
şi în plus era bolnav de tuberculoză.
Avea puţină şcoală, terminase doar patru clase…
Cu toate astea acest „pitic” a reuşit, ca în
decurs de şaisprezece ani, lucrând singur, pe timpul
nopţii, să taie din carieră, să fasoneze şi să îmbine
perfect peste 1000 de tone de rocă coraliferă. Cel
mai mare bloc prelucrat avea mai mult de 30 de tone,
iar cel mai mic câteva sute de kilograme.
A construit astfel un întreg castel, folosind doar
un vinci primitiv şi propriile sale mâini. De altfel
vinciul îl folosea doar pentru manipulări de mică
amploare căci în rest… ştia să facă pietrele să
zboare…
Cunoştea secretul înaintaşilor noştri care au
construit monumente megalitice pe toate cele cinci
continente…
A murit luând cu el
în mormânt marele
secret…
Şi de atunci, mii de
turişti care-i vizitează
anual castelul, rămân cu
aceiaşi întrebare fără
răspuns cu care rămânem
toţi când vedem marile
piramide…
3
Mai concret, Edvards Liedskalniņš s-a născut la 12
ianuarie 1887 la Stāmeriena în Lituania şi a murit în
noaptea de 7 decembrie 1951 în Jackson Memorial
Hospital din Miami - Florida, datorită unui cancer la
stomac.
Se cunosc destul de puţine lucruri despre viaţa
sa. Se ştie că a terminat doar patru clase, că la
vârsta de 26 de ani logodnica sa mai tânără ca el cu
10 ani, Agnes Scuffs l-a părăsit chiar cu o seară
înainte de nuntă.
Era prea sărac, prea bătrân ?...
Despre viaţa lui din ţara natală nu se ştie mai
nimic – se pare că ar fi fost acolo un modest
funcţionar. Înainte de a împlini 30 de ani a plecat
spre America.
Ajuns pe continentul american se ştie că a lucrat
la exploatări forestiere din Canada, California şi
Texas unde s-a îmbolnăvit de tuberculoză.
Datorită bolii însă într-un târziu s-a stabilit în
Florida în 1919. Ani de zile căutase terenul ideal
pentru edificarea marii sale opere pe care aşa cum
spunea avea s-o ridice pentru a sa „Sweet Sixteen”
iubita care-l părăsise…
Căutările sale nu erau fără noimă. S-a descoperit
abia după moartea sa că de fapt el căuta unul din
punctele energetice puternice ale planetei şi în plus
situat cât mai aproape de o carieră de piatră.
Căci aşa cum afirma:
„Am descoperit secretele piramidelor. Am
descoperit cum egiptenii şi constructorii antici din
Peru, din Yucatan şi din Asia, cu unelte simple, au
ridicat pietre cântărind tone”…
După ce a achiziţionat un teren de 4 hectare ( 10
acri ) în imediata apropiere a localităţii Florida
City, începând din 1920 timp de 16 de ani a lucrat,
noapte de noapte, la lumina felinarului la ridicarea
monumentului pe care l-a numit „Rock Gate Park”.
Locuind în turnul castelului ducea o viaţă extrem
de retrasă, şi de austeră. Se hrănea minimal, cu
conserve şi legume cultivate de el însuşi într-o mică
grădină de pe teritoriul castelului şi muncea…
Sunt afirmaţii ale unor vecini care l-au văzut
mângâind pietrele şi cântându-le…
4
Cert este că folosindu-se de un vinci cu lanţ prea
subţire pentru a putea ridica o greutate mai mare de
câteva sute de kilograme ( este cel din imagine în
dreapta jos )a prelucrat peste 1000 de tone de calcar
coralifer şi ce-i mai important a reuşit să îmbine
perfect fiecare bloc, fasonat la fel de perfect…
uneori la înălţimea de peste patru metri…
Amabil, prietenos cu vecinii săi dar foarte
secretos, se spune că avea un al şaptelea simţ care-i
permitea să simtă din timp când se apropia cineva şi
înceta imediat lucrul. Extrem de rar a reuşit cineva
în toţi acei ani să se apropie de el. Deci nimeni nu
ştie cum manevra enormele blocuri…
Cum le ridica… E o enigmă… cel puţin pentru marea
majoritate a noastră a celor de azi.
Deşi primea cu amabilitate pe oricine, - oferea un
tur al castelului în schimbul sumei de 10 cenţi -
fiind o gazdă perfectă, mai ales pentru copii foarte
încântaţi de castel, nu a spus nimănui niciodată
nimic concret legat de metodele sale de lucru.
5
Spunea doar că „dacă ştii cum să o faci, nu e
greu”.
În 1936 s-a apucat şi a mutat întregul castel,
piatră cu piatră din Florida City în Homestad la 16
km distanţă. Sunt mai multe păreri privind cauza
acestei mutări. În general se consideră că ar fi
plecat deoarece în apropiere s-a construit o fabrică
care-i deranja intimitatea, alţii afirmă că ar fi
descoperit acolo că energiile telurice ar fi fost
mult mai puternice… Dar apare fireasca întrebare la
ce i-ar mai fi folosit de vreme ce castelul era
oricum aproape terminat, cantitatea de rocă rămasă de
manevrat fiind de acum destul de mică…
De fapt se pare că adevărul privind cauza mutării
lui este mult mai prozaic… Se săturase de
indiscreţiile vecinilor şi mai ales după ce un grup
de tineri vandali l-au atacat într-o noapte bătându-l
până ce aproape că l-au omorât, s-a hotărât să se
mute…
Mutarea sa a fost una la fel de misterioasă ca şi
tot restul activităţii sale de la venirea în acea
zonă. Camioanele care transportau rocile, erau
dirijate în imediata apropiere a blocurilor ce urmau
6
a fi transportate, după care şoferului i se dădea
liber câteva ore, sau pentru cazul unor blocuri mai
mari până a doua zi dimineaţă.
Unul din şoferi care s-a întors imediat poate
pentru că uitase ceva, poate doar din curiozitate
afirma că deşi trecuseră doar câteva minute de la
plecarea sa la revenire camionul era deja pe jumătate
plin cu enormele blocuri de piatră.
Nici măcar cu ajutorul unor utilaje foarte
performante nu s-ar fi putut ridica acele blocuri pe
camion într-un timp atât de scurt…
Într-o singură lună a mutat întregul castel
reasamblându-l pe noul amplasament în aceiaşi poziţie
în raport cu punctele cardinale cum fusese construit
pe vechiul amplasament.
Blocurile de piatră erau atât de bine fasonate
încât se îmbinau perfect. În plus erau perfect
echilibrate. Mărturie stă poarta pivotantă grea de 9
tone, care poate fi rotită doar de împingerea unui
singur deget…
Când acesteia i s-a stricat axul, acum câţiva ani,
a fost nevoie de o macara foarte puternică pentru a o
putea repara…
După moartea lui cei care au intrat în locuinţa sa
au rămas surprinşi de austeritatea locuinţei şi mai
ales de aparatura destul de complicată pe care au
găsit-o acolo.
Cei care au studiat atât generatorul său electric
( vezi coperta ! )cât şi complicatele circuite
rezonante executate destul de primitiv, şi mai ales
7
care i-au studiat şi opera, pe care o traducem aici,
au ajuns la concluzia că reuşea să anuleze greutatea
imenselor blocuri de piatră, inversând polaritatea
magneţilor care circulă în ele cu ajutorul
frecvenţelor radio.
Dar întru-cât fiecare obiect are o frecvenţă
proprie de rezonanţă în funcţie de dimensiuni şi
formă se pare că pentru a face acest lucru trebuia să
ajusteze fin emiţătorul său construit cu bobine
înfăşurate pe sticle şi condensatori variabili cu
plăci…
Practic tot secretul stătea în misterioasa cutie
fixată pe vârful vinciului, cutie care a dispărut
imediat după moartea sa. Iată-l aici lucrând, într-
una din puţinele fotografii rămase de la el,
fotografii pe care şi le făcea singur.
Concret se pare că în această cutie se afla un
receptor radio în ieşirea căruia, în locul
difuzorului, pleca o antenă, în formă de buclă, un
cablu, pe care-l petrecea după blocul de piatră. Apoi
prin ajustarea frecvenţei se pare că la un moment dat
blocul îşi pierdea greutatea. Dacă această pierdere
de greutate era totală sau numai parţială, iar e un
mister…
Cert este că în mod sigur doar astfel se explică
aparatura găsită pe proprietatea lui şi mai ales
timpul scurt în care a reuşit ca absolut singur să
manipuleze peste 1000 de tone de rocă…
8
Credeţi că a fost întâmplătoare dispariţia cutiei
care se vede în fotografie, fixată în vârful
trepiedului care purta vinciul ? Dacă aceasta ar fi
fost furată de un om oarecare, în scurt timp s-ar fi
aflat ce adăpostea, s-ar fi dezlegat misterul felului
cum a ridicat şi manipulat un om de 40 de kilograme
peste 1000 de tone de blocuri de rocă…
Dar acest secret dacă ar fi fost dezvăluit ar fi
lovit mortal însăşi fiinţa sistemului industrial
bancar al planetei… Acest secret nu trebuia aflat…
Credeţi că faptul că acolo undeva într-o
localitate mică un om mută sute de tone nu se ştia
undeva în anumite structuri ale serviciilor secrete
americane ?...
Credeţi cumva că nu era supravegheat. Din momentul
în care Edward a plecat la spital şi până ce au
pătruns oficial primii oameni pe proprietatea lui a
fost timp suficient ca piesa principală de care
depindea lămurirea misterului să dispară… Şi a
dispărut… a fost luată de servicii specializate, căci
altfel s-ar fi regăsit… deci ori a fost distrusă
definitiv ori zace undeva într-unul din seifurile
potentaţilor acestei planete, aşa cum zac atâtea alte
dispozitive inovatoare furate sau acaparate, prin
înşelătorii sau ameninţări, de la inventatorii lor
cărora li s-a distrus viaţa…
Ca un argument trebuie să ştiţi că biografii lui
Nikola Tesla, în urma cercetărilor lor, au ajuns la
concluzia că totalitatea documentelor rămase de la
acesta ar fi ocupat două vagoane de marfă… şi cu
toate acestea publicul larg are acces la doar vreo
2000 de pagini… ceea ce înseamnă cam şase decimetri
cubi sau vreo trei - patru kilograme de hârtie…
Restul… până la două vagoane – adică cam 20 de
tone ?... Unde-s ?...
Nu cumva sunt cele adunate de către agenţii
guvernamentali de la toate hotelurile, laboratoarele
şi ateliere unde a lucrat Tesla, în acele zile
imediat următoare morţii lui ?... Căci toţi aceşti
biografi care au studiat viaţa lui Tesla au întâlnit
mărturii că imediat după moartea lui, documentele lui
au fost ridicate de oficialităţi din diferite puncte
unde acesta locuise sau lucrase…
Mă întreb şi eu aşa… retoric şi prosteşte, dar în
acelaşi timp vă întreb şi pe dumneavoastră...
9
Şi de la Edward Leedskalnin ne-au rămas extrem de
puţine…
În afara mărturiei incontestabile că putea
manipula gravitaţia, dată de însăşi existenţa
castelului său, au mai rămas fotografiile pe care şi
le făcea singur, câţiva metri de film dintr-o filmare
făcută de nişte vecini, în care putem să-l vedem pe
Edward în castelul său, şi trei cărţi, sau mai bine
spus trei broşuri în care el îşi expune atât
concepţiile de viaţă cât şi pe cele ştiinţifice.
Astfel prima sa carte intitulată „O carte în
fiecare casă” apărută în 1936, cuprinde trei părţi.
Prima parte fiind un poem dedicat fostei sale
logodnice, urmată apoi de o expunere despre familie
şi una despre politică.
Urmează cartea de faţă „Curentul magnetic” care
prezintă o teorie a magnetismului total diferită de
cea a ştiinţei oficiale. Dar trebuie să ţinem seama
de faptul că la data când a apărut – 1945 – era poate
singura încercare de explicare a magnetismului…
Problema este că această explicare este făcută de
un om care are doar studii primare, nu e de-al lor,
nu face parte din comunitatea ştiinţifică oficială…
De altfel, nu e prima dată când ştiinţa oficială,
neputându-şi explica unele fenomene sau funcţionarea
unor dispozitive prin prisma legilor termodinamicii
sau a altor aşa zise legi fundamentale ale fizicii,
refuză să ia act de ele sau chiar mai mult le
resping, le ignoră şi ce-i mai rău denigrează în mod
josnic pe vizionari ori îi ameninţă pe ei şi pe
familiile lor sau chiar îi ucid… fireşte cu
complicitatea unor obscure cercuri industrial bancare
de pe tot cuprinsul planetei…
Şi chiar dacă pentru ştiinţa modernă teoria
curentului magnetic al lui Leedskalnin pare
fantezistă şi poate lipsită de suport ştiinţific… ar
trebui să ţinem seama de faptul că ea este totuşi
susţinută de un mare şi solid suport practic…
Arătaţi-mi dumneavoastră, dragi cititori un singur
academician actual care pornind de la teoria modernă
a magnetismului a reuşit să ridice măcar o piatră de
o tonă cu propriile mâini…
Căci în mod categoric marele secret al lui
Leedskalnin e ascuns în această cărticică…
10
Dovadă că teoria magnetismului pe care v-o prezint
în paginile următoare este una, dacă nu absolut
fiabilă, cel puţin una care continuă să suscite
interes, sunt numeroasele reeditări care s-au făcut
de la moartea autorului.
Mai există două articole apărute într-un ziar
local în 1946.
Iar ultima carte, de fapt broşurică este
intitulată „Viaţa minerală, vegetală şi animală”
apărută tot în 1845 în care acesta expune concepţiile
sale privind funcţionarea naturii în general…
Pe toate vi le ofer acum prin această modestă
traducere, căci consider că prin conţinutul lor ele
sunt indisolubil legate şi mai ales pentru că înainte
de orice consider că şi publicul român are dreptul să
ştie despre teoria unui om simplu, respins denigrat
şi în mod intenţionat ignorat de ştiinţa oficială, cu
atât mai mult cu cât aceasta nu e capabilă să explice
prin prisma legilor actuale ale acestei ştiinţe
dovezile materiale practice ce stau în sprijinul
teoriilor acestui om…
Cerându-mi scuze pentru exprimarea poate uneori
mai neobişnuită, vă spun că aceasta este urmare nu
doar a unei stângăcii din partea mea ca traducător ci
şi datorită limbajului vechi şi simplu al autorului.
Trebuie să recunoaştem, însă, că pentru un om cu
doar patru clase, elaborarea acestei teorii în
particular şi concepţiile de viaţă în sens larg sunt
deosebit de avansate chiar şi azi, fără a mai vorbi
de începutul secolului trecut…
Vă urez deci lectură plăcută !
Cătălin Dan Cârnaru carnaruc@gmail.com
7 septembrie 2011
11
Curentul magnetic
de Edward Leedskalnin Rock Gate 1945
Magnetic current
By Edward Leedskalnin
Rock Gate
Homestead, Florida, U.S.A.
Copyright Octomber. 1945, By Edward Leedskalnin
Aşezaţi această scriere aliniată astfel ca atunci când o
citiţi să priviţi spre est, şi toate descrierile pe care le
veţi citi despre curentul magnetic vor fi chiar atât de bune
pentru electricitatea dumneavoastră.
Cele ce urmează sunt rezultatul experimentelor mele cu
magneţi, din ultimii doi ani, făcute la Rock Gate, la
şaptezeci de mile sud-est de Miami, Florida, între 25 şi 26
grade latitudine nordică şi 80 şi 81 longitudine vestică.
12
Mai întâi vă voi descrie ce este magnetul. Aţi văzut
magneţi în formă de bară dreaptă, magneţi în formă de U,
magneţi sferici sau bilă, şi magneţi Alnico în multe forme, şi
de obicei cu o gaură în mijloc.
La toţi magneţii un capăt al metalului este polul nord iar
celălalt este polul sud, şi la cei care nu au capete o
suprafaţă este polul nord iar cealaltă suprafaţă este polul
sud.
Acum, despre magneţii sferici. Dacă ai un magnet puternic,
poţi schimba polii unei sfere în orice parte doreşti, sau poţi
scoate polii în afară astfel încât sfera să nu mai fie
magnetică de loc.
Pentru asta poţi vedea cum magnetul poate fi defazat şi
concentrat şi poţi vedea că nu metalul e adevăratul magnet.
Adevăratul magnet este substanţa care circulă în metal.
Fiecare particulă din substanţa este un magnet individual
prin ea înseşi, şi atât polul Nord cât şi polul Sud sunt
magneţi individuali. Ele sunt atât de mici încât ele pot trece
prin orice. De fapt ele pot trece prin metal la fel de uşor ca
şi prin aer.
13
Ele sunt în mişcare continuă, ele mişcă un fel de magnet
împotriva altui fel şi dacă sunt bine conduse pe canalele
corecte, ele posedă putere perpetuă.
Magneţii polari nord şi sud sunt forţe cosmice ei ţin
pământul legat şi tot ceea ce se află pe el.
Fiecare magnet, nord şi sud sunt egali în forţă dar forţa
fiecărui magnet individual nu se compară cu nimic. Pentru a fi
utili practic trebuie să fie în mare număr.
În magnetul permanent ei circulă prin metal în mare număr,
şi circulă în felul următor: fiecare tip de magnet iese din
capătul propriu al polului de jur împrejur, şi se roteşte la
celălalt capăt al polului, pentru a intra prin capătul
propriu, mereu şi mereu la nesfârşit.
Nici un magnet nu se roteşte împrejur individual. Unii se
rotesc şi nu mai revin niciodată, dar alţii noi le iau locul.
14
Pământul însuşi este un foarte mare magnet.
În general aceşti poli nord şi sud ca magneţi individuali
circulă în acelaşi fel ca şi într-un magnet permanent metalic.
Polul nord individual iese din pământ pe la polul sud şi se
roteşte în jurul pământului, şi revine înapoi la polul nord
unde intră din nou în interiorul pământului iar polul sud ca
magnet individual iese pe la polul nord şi se roteşte
împrejurul pământului pentru a reintra pe la polul sud.
Aşa ambii poli – magneţi individuali nord şi sud se rotesc
împrejurul pământului iar şi iar din nou.
În magneţii permanenţi bară între poli sunt părţi semi-
neutre unde nu sunt nici ieşiri nici intrări, dar în pământ nu
sunt zone unde nu sunt ieşiri sau intrări, dar magneţii
rulează ieşind şi intrând mai mult la poli decât la Ecuator.
15
Acum procuraţi echipamentul şi eu am să vă spun aşa cum
puteţi vedea dumneavoastră înşivă asta în modul în care vi l-
am spus.
- Procuraţi un magnet permanent bară de 10 cm. lungime,
- Un magnet în formă de U suficient de puternic pentru a
susţine între 5 şi 10 Kg,
- Un magnet Alnico lung de 7,5 cm., 5cm. lăţime şi 2,5 cm.
grosime,
- Doi – trei metri de fir metalic pentru pescuit,
- Sârmă de sudură de oţel moale groasă de 3 mm şi lungă de 1 m
Din firul de pescuit şi din electrozi veţi face magneţi şi
busole, şi dacă-i veţi atârna cu fire subţiri de la jumătate,
păstrându-i acolo veţi avea astfel magneţi permanenţi.
Pentru a face un pol magnetic în sârmă, folosiţi un polul
Nord al unui magnet U pentru a face polul Sud în sârmă.
Plimbaţi magnetul peste sârmă, de la un capăt la celălalt, dar
nu vă opriţi niciodată la jumătate.
Pentru că atunci va apărea un pol în plus care va deranja
circulaţia magnetică.
Folosiţi pilitură de fier pentru a testa dacă există vreun
magnet la jumătate, iar dacă va fi pilitura va adera la el.
Atunci când este, trageţi magnetul peste tijă ( sârmă) până
ce-l veţi da afară. Pentru a da magnetul afară din sârmă spre
capete apropiaţi sau atingeţi capătul sârmei cu acelaşi tip de
magnet care e în sârmă, şi scufundând capătul sârmei în
pilitură veţi vedea cum merge treaba.
Tăiaţi trei piese din firul de pescuit exact de lungimea
distanţei dintre polii magnetului U, puneţi-i între cei doi
poli, şi apoi scoateţi-i. Atârnaţi una de la jumătate cu un
fir subţire, şi legaţi-o în partea de Est a încăperii, unde nu
este nici un alt magnet sau metal în apropiere.
Acum aveţi un magnet permanent sau o busolă pentru testarea
polarităţii oricărui alt magnet. Pentru teste mai delicate
atârnaţi magnetul astfel obţinut de un fir de păianjen.
Pentru a testa puterea magnetului folosiţi pilitură de
fier.
16
- Aşezaţi magnetul în formă de U la 60 cm spre Vest de
magnetul atârnat.
- Aduceţi polul nord al magnetului U la acelaşi nivel cu
magnetul atârnat şi atunci veţi vedea cum polul Sud al
magnetului atârnat se întoarce spre dumneavoastră şi polul
nord se depărtează de dumneavoastră
- Acum puneţi polul sud al magnetului U la acelaşi nivel cu
magnetul atârnat şi acesta se va întoarce cu polul Nord spre
magnet şi spre dumneavoastră şi cu polul sud departe de
dumneavoastră.
Acest experiment arată două lucruri, unul că magneţii poate
alungaţi în şiruri drepte şi pe de altă parte că orice
magneţi aţi alunga, cei opuşi se vor întoarce spre
dumneavoastră.
- Luaţi două piese din sârma de pescuit, puneţi-le în magnetul
în formă de U, ţineţi-le acolo o perioadă, apoi scoateţi-le,
legaţi una aproape de capăt şi atârnaţi-o.
- Faceţi la fel cu cealaltă, dar astfel încât la una capătul
de jos să fie polul nord iar la cealaltă polul sud.
- Depărtaţi-le astfel încât să atârne la distanţa de 7,5 cm
una de cealaltă.
- Şi aşezaţi-le cu polul nord spre nord iar cea cu polul sus
spre sud.
- Acum luaţi un magnet bară lung de 10 cm şi aşezaţi-l la fel,
cu polul nord spre partea de nord şi cu polul sud spre
partea sudică a camerei.
- Ridicaţi-l încet spre cei doi magneţi atârnaţi şi veţi vedea
cum aceştia se apropie unul de celălalt.
- Acum întoarceţi magnetul bară punându-l cu polii săi invers
faţă de punctele cardinale. De astă dată când îl veţi
apropia de cei doi
magneţi atârnaţi
aceştia se vor
depărta unul de
celălalt.
Acest experiment
ne arată că polul nord
şi polul sud magnetic
sunt de putere egală,
şi că fluxurile
magnetice ale celor
doi poli circulă unul
împotriva celuilalt.
17
- Tăiaţi o fâşie de tablă de conservă de 5 cm lăţime şi lungă
de 30 cm.
- Puneţi polul nord al magnetului U pe un capăt al tablei şi
scufundaţi celălalt capăt al ei în pilitură de fier şi
observaţi cât de sus urcă aceasta.
- Acum puneţi polul sud al magnetului la capătul tablei şi
scufundaţi-i celălalt capăt în pilitură pentru a vedea cât
urcă aceasta.
- Faceţi această schimbare de mai multe ori şi apoi veţi
observa că cu polul nord pilitura urcă mai mult decât cu
polul sud.
- Acum puneţi polul nord al magnetului sub cutia cu pilitură
şi vedeţi cât de mult este împinsă în sus.
- Acum schimbaţi. Puneţi polul sud al magnetului sub cutie şi
vedeţi cât de mult e împinsă în sus.
- Faceţi asta de câteva ori apoi veţi vedea că polul sud
împinge mai mult decât polul nord.
Acest experiment ne arată din nou cum la
nivelul solului magneţii au putere egală.
- Acum luaţi o sârmă de sudură din oţel moale,
lungă de 90 cm. Să fie deja magnetizată ca
magnet permanent. Atârnaţi-o într-un fir
subţire astfel încât să fie echilibrată la
orizontală.
- Acum măsuraţi-i cele două jumătăţi şi veţi vedea că capătul
sudic este mai lung.
În locaţia mea la Rock Gate,între 25 şi 26 grade latitudine
nordică şi între 80 şi 81 grade longitudine vestică, la un
magnet lung de 90 cm capătul sudic este mai lung cu 1,59 mm.
La Ecuator cele două jumătăţi sunt perfect egale. Iar în
emisfera sudică capătul dinspre polul nord va fi mai lung.
18
Toţi magneţii şi busolele mele nu au arătat niciodată exact
spre polul magnetic terestru, nici spre polul geografic. Ei au
arătat un pic spre nord-est. Singurul motiv pentru care cred
că se întâmplă acest lucru, este acela că privind de pe
acelaşi meridian nordul magnetic e pe acelaşi meridian iar
sudul este situat la o sută şi cincizeci de grade mai spre
vest. Într-o estimare brută, polul sud magnetic la pământului
este cu patru sute optsprezece km mai la vest faţă de
meridianul pe care se află polul nord magnetic. Asta face ca
magneţii nordici şi cei sudici să ruleze pe direcţia nord-est
– sud-est.
Locaţia mea este prea departe de poli astfel că magneţii
mei sunt ghidaţi de fluxul magnetic nord – sud ce trece prin
ei.
19
Ce-i curentul magnetic
Magnetic/2. are de-a face cu magnetul şi magnetismul
Curent/2.trecând de la unul la altul 7. ceva care curge la
fel ca un şuvoi
20
Acum am să vă spun ce-i curentul magnetic.
Curentul magnetic este la fel ca şi curentul electric.
Curent este o expresie greşită.
În realitate nu este un curent, sunt doi curenţi, un curent
e compus din magneţi individuali pol-nord în flux concentrat
iar celălalt curent este compus din magneţi individuali pol-
sud în flux concentrat şi ei rulează un flux împotriva
celuilalt cu viteză mare într-o mişcare turbionară ca de
şurub.
Un curent singur, dacă este curent magnetic pol-nord sau
curent magnetic pol-sud, nu poate circula singur.
Circulaţia unui curent va implica automat circulaţia unuia
împotriva celuilalt.
21
Crearea curentului magnetic
cu ajutorul
bateriei, din metal, de către acid
22
Cum circulă curenţii când ies din bateria maşinii
şi ce pot face ei.
Veţi vedea prin care principiu sunt făcuţi magneţii
permanenţi prin curenţi individuali pol-nord şi pol-sud
circulând printr-un singur fir de la baterie.
Aceşti magneţi făcuţi cu un singur fir ilustrează felul cum
sunt făcuţi toţi magneţii.
Fiecare pol sud sau nord sunt făcuţi de proprii lor magneţi
prin modul cum circulă prin fir.
23
Acum vă voi spune cum circulă curenţii când ies din bateria
de maşină şi ce pot face ei.
Acum luaţi echipamentul.
- Mai întâi puneţi o cutie de lemn pe podea, şi daţi două
găuri în mijlocul laturilor sale opuse astfel încât prin ele
să treacă de-a curmezişul o tijă de 4 mm lungă de 50 cm din
cupru.
- Puneţi un fir la est şi unul la vest.
- Staţi dumneavoastră la sud, puneţi bateria de maşină la sud
de cutie cu terminalul + spre est şi – spre vest.
- Luaţi patru cleşti şi două cabluri flexibile cu ajutorul
cărora să legaţi tija la baterie.
- Conectaţi partea de est a tijei cu terminalul pozitiv al
bateriei, şi legaţi capătul vestic al tijei cu cablul
flexibil.
- Lăsaţi legătura la negativul
bateriei deschisă.
- Tăiaţi două piese de 3 cm din
firul metalic de pescuit.
- Puneţi pe fiecare din ele cu
jumătatea pe firul de cupru,
una deasupra iar cealaltă
dedesubt.
- Ţineţi-le între degete.
- Acum legaţi cleştele liber la negativul bateriei.
- Ţineţi-l acolo până ce firul se încălzeşte.
- Desfaceţi-l, acum aveţi doi magneţi.
- Legaţi-le de la jumătate cu un fir subţire.
Magnetul care a fost deasupra va rămâne nemişcat, iar cel
de dedesubt se va răsuci.
- Tăiaţi o piesă de 10 cm lungime din firul metalic de
pescuit.
- Puneţi-o de-a curmezişul peste firul de cupru.
- Legaţi iarăşi bateria.
- Ţineţi-o până ce firul se încălzeşte din nou.
- Scufundaţi tija cu un capăt în pilitură de fier.
Astfel veţi vedea cât de lung poate fi un magnet făcut prin
acest tip de echipament.
24
- Tăiaţi câteva piese din firul din oţel de pescuit de
lungimea potrivită pentru a intra între polii magnetului în
formă de U.
- Acum ţineţi două din ele de o parte şi de alta a firului de
cupru, una spre partea de sud a firului de cupru iar
cealaltă spre partea de nord a firului de cupru, cu partea
cea mai de jos chiar sub firul de cupru.
- Ţineţi-le bine şi atingeţi bateria.
- Ţineţi firele pe baterie până ce ele devin fierbinţi.
- Acum legaţi-le de capete şi spânzuraţi-le exact deasupra
firului de cupru.
- Atingeţi bateria, magnetul sudic
va balansa spre sud iar cel
nordic va balansa spre nord.
- Puneţi două piese deasupra
firului de cupru cu capătul
foarte aproape de fir.
- Poziţia lor orizontală una lângă alta cu polii opuşi spre
punctele cardinale.
- Ţineţi-le bine – atingeţi bateria – până ce firul se-
nfierbântă.
- Ridicaţi-le, cea care e
îndreptată spre sud este
polul sud magnetic iar cel ce
arată spre nord este polul
nord magnetic.
- Puneţi unul din fire cu capul
dinspre sud deasupra firului
de cupru, celălalt cu capătul dinspre nord dedesubtul
firului de cupru. - Magnetizaţi-le. – atârnaţi-le de capete,
deasupra firului de cupru. – Atingeţi bateria şi amândouă se
vor întoarce spre sud. – Puneţi un fir cu capătul dinspre
nord peste firul de cupru. - Puneţi pe celălalt dedesubtul
firului de cupru arătând spre sud. – Magnetizaţi-le. –
Atârnaţi-le de capăt deasupra firului de cupru. – Atingeţi
bateria şi ambii magneţi se vor îndrepta spre nord.
25
- Tăiaţi şase piese de 2,5 cm lungime din firul metalic de
pescuit.
- Puneţi-le cu mijlocul
curmeziş deasupra firului de
cupru.
- Ţineţi-le strâns. – Atingeţi
bateria. – Ţineţi-le până ce
firul devine fierbinte. –
Luaţi-le. – Acum puneţi un geam peste firul de cupru. –
Puneţi cele şase piese peste sticlă, în lungul firului de
cupru, cap la cap, fără a se atinge între ele.
- Atingeţi bateria şi ele se vor întoarce de-a curmezişul
firului.
- Acum trageţi trei spre partea de sud şi celelalte trei spre
partea de nord n acelaşi fel, ele sunt aliniate acum dar la
jumătate de centimetru de firul de cupru.
- Atingeţi bateria şi toate vor sări pe firul de cupru.
- Acum rulaţi-le pe toate cele şase împreună, lăsaţi-le jos…
şi veţi vedea că ele nu vor să rămână împreună.
26
- Magnetizaţi o piesă metalică în formă de U.
- Puneţi polul nord al ei la est de firul de cupru.
- Puneţi polul sud la vest. – Atingeţi bateria, magnetul se va
răsuci spre stânga. – Acum puneţi polul sud spre est. –
Puneţi polul nord spre vest. De această dată magnetul se va
întoarce spre dreapta.
- Îndepărtaţi sticla. - Luaţi o piesă din fir de pescuit din
oţel. – Scufundaţi-o în pilitură de fier şi vedeţi că nu
sunt magneţi în ea.
- De astă dată luaţi firul de capăt ridicaţi-l şi apoi
coborâţi-l jos punându-l în contact cu jumătatea firului de
cupru. – Ţineţi-o bine. – Atingeţi bateria. – Ţineţi-l până
ce firul de cupru se înfierbântă. – Îndepărtaţi-o. –
Scufundaţi-o acum în pilitură de fier… şi veţi vedea că nu
s-a magnetizat.
Întrebare: De ce ?
Ca să faci magneţi, cu curent de la baterii şi dinamuri, cu
un singur fir, metalul trebuie să fie pus pe firul de cupru de
aşa natură ca magnetul
care iese din fir să
ruleze prin metal pornind
de la jumătate spre capăt
şi nu de la capăt spre
mijloc şi de-a curmezişul
aşa cum am spus ultima
dată.
Aţi citi că pentru a face un pol sud într-un capăt de
bobină îndreptată spre dumneavoastră. Trebuie să rulaţi
electricitate pozitivă în bobină în sensul acelor de
ceasornic. Vă pot spune că această electricitate pozitivă nu
are nimic de-a face cu a crea polul sud magnetic în bobină.
Fiecare pol sud sau nord, este făcut de către proprii lor
magneţi în sensul că ei circulă prin fir. Acest magnet făcut
cu un singur fir arată cum sunt făcuţi magneţii.
27
Într-o baterie de maşină magneţii polului nord ies din
terminalul pozitiv iar cei sudici ies din terminalul negativ.
Ambele tipuri de magneţi rulează unul împotriva celuilalt, şi
rulează după legea şurubului dat de mâna dreaptă. Folosind
rotaţia în acelaşi sens unul împotriva altuia ei circulă în
direcţii opuse. Asta e atunci când puneţi un magnet metalic
de-a curmezişul unei fir de cupru când un capăt este polul
nord iar celălalt capăt este polul sud.
- Luaţi patru piese groase de 1,3 mm lungi de 15 cm, două din
cupru şi două din fier moale.
- Îndoiţi un capăt al fiecăreia astfel încât clipsurile să o
poată prinde cât mai bine.
- Folosiţi mai întâi firul de cupru.
- Puneţi ambele fire în clipsuri.
- Conectaţi-le la baterie având capetele lor la unghi drept.
- Puneţi-le acum una în prelungirea celelalte şi depărtaţi-le
una de alta.
Veţi observa că ceva la aduce la loc.
Întrebarea : Ce anume ? Sunt magneţii.
Când puneţi capetele împreună, polii nord şi sud magnetici
trec de la un fir la altul împingând capetele firelor unul
spre celălalt.
28
Veţi vedea spaţiul rămas
când magneţii intră.
Când puneţi capetele împreună, polul nord şi sud magnetici
vor trece de la un fir la celălalt.
Dacă nu pot trece la celălalt fir, ei extind firul şi
creează o bulă extinsă cu scântei metalice ieşind afară. Când
bula s-a răcit, rupeţi-o.
29
- Acum puneţi fierul moale în clipsuri.
- Puneţi capetele libere împreună şi
- Depărtaţi-le, de astă dată magneţii în circulaţie vor ţine
capetele împreună foarte puternic.
- Puneţi capetele împreună de mai multe ori şi veţi vedea care
capăt devine roşu primul şi care va face cea mai mare bulă
la capăt… şi priviţi mica scânteie ieşind din bulă.
- Întindeţi bula până se rupe, cât este încă în stare lichidă
şi veţi vedea că în interiorul ei este ceva ce se roteşte
Acele mici scântei care ies din bulă, nu sunt magneţi, dar
magneţii sunt cei care aruncă scânteile din bule.
Dacă toţi magneţii care sunt în fir, nu pot trece de la un
fir la celălalt, ei expandează bule şi ies afară din ele
cărând scânteile metalice cu ei. Când bulele se răcesc,
rupeţi-le şi veţi vedea spaţiile rămase acolo unde magneţii au
intrat.
30
Bateriile nu sunt echilibrate.
Uneori sunt mai mulţi poli magnetici nord decât poli
magnetici sud.
Ei trebuie să fie egali.
Aici sunt incluse generatoarele care nu rulează magneţii
poli sud în cadru sau bază.
31
- Luaţi două bucăţi scândură de 2,5 x 15 cm şi de 30 cm.
lungime
- Îmbinaţi-le astfel încât una să stea culcată pe podea, iar
cealaltă să stea în picioare la mijlocul ei.
- Executaţi o decupare la capătul celei verticale, de 10 cm
adâncime şi suficient de înaltă
pentru ca piesa rezultată din
decupare, să poată fi fixată pe
centru într-un ax făcut dintr-un
două cuie care trec prin piesa
verticală şi se fixează pe feţele ei
orizontale. Prin feţele laterale se
face o gaură prin care să poată
intra un magnet de 90 cm lungime.
- Echilibraţi acest magnet bine astfel încât să se oprească
într-o poziţie magnetică bună la orizontală.
- Acum puneţi bateria auto spre sud cu terminalul pozitiv spre
la est şi pe cel negativ la vest.
- Conectaţi partea de est a firului de cupru cu terminalul
pozitiv.
- Conectaţi partea de vest a firului de cupru la terminalul
vestic al bateriei.
- Ţineţi firul de cupru la exact 6 mm de capătul nordic al
magnetului.
- Ţineţi-l la acelaşi nivel în unghi drept faţă de magnet.
- Atingeţi bateria şi
veţi vedea cum magnetul
pivotează spre est.
- Acum puneţi bateria
spre partea de nord cu
terminalul pozitiv la
est iar cel negativ la
vest.
- Conectaţi capătul vestic al firului de cupru cu partea de
est a bateriei.
- Puneţi firul de cupru deasupra magnetului la 6 mm sud de
capătul sudic al magnetului.
- Ţineţi firul exact la unghi drept la acelaşi nivel.
- Atingeţi terminalul pozitiv şi veţi vedea magnetul pivotând
spre vest.
Dacă bateria este echilibrată, magnetul suficient de
puternic şi bine balansat, acest lucru se va repeta la fel de
fiecare dată.
Eu cred că bateriile nu sunt bine echilibrate. Uneori ele
au mai mulţi magneţi pol nord, alteori mai mulţi pol sud. Ei
ar trebui să fie egali
La fel ca şi generatoarele care nu au la fel de mulţi
magneţi sudici în cadru sau bază, dar circulă pe aceiaşi cale
pe care circulă şi magneţii de pol nord.
32
Din experimentul următor veţi vedea că bateria nu este
echilibrată corect.
- Puneţi firul de cupru de-a curmezişul cutiei, cu un capăt
spre est şi celălalt spre vest.
- Conectaţi un conductor la 30 cm vest de capătul estic
- Şi altul la capătul vestic.
- Atârnaţi magnetul pe un fir de păianjen.
- Puneţi magnetul la acelaşi nivel cu firul de cupru.
- Păstraţi firul de cupru un pic mai aproape de capătul nordic
al magnetului.
- Conectaţi conductorul estic u terminalul pozitiv.
- Loviţi de câteva ori terminalul negativ cu clipul liber,
priviţi ce se întâmplă cu magnetul.
- Schimbaţi terminalul.
- Schimbaţi terminalul pe care-l loviţi.
- Mutaţi cutia şi firul de cupru spre capătul polului sudic –
repetaţi totul din nou.
Veţi lua notă că uneori firul de cupru se va depărta de
polul nord al magnetului, iar alteori se apropie şi acelaşi
lucru se întâmplă cu polul sudic al magnetului, iar alteori nu
se întâmplă nimic.
Asta arată că bateria este neregulată.
33
- Conectaţi conductorul cu terminalele bateriei făcând o
buclă.
- Păstraţi conductorul la acelaşi nivel cu bateria.
- Aduceţi un magnet atârnat deasupra buclei şi a conecţiilor
dintre terminalele bateriei.
Veţi vedea cum un capăt al magnetului rămâne în interiorul
buclei, iar celălalt în afară şi acelaşi lucru se întâmplă şi
când magnetul este de-a curmezişul terminalelor bateriei.
Acest experiment arată că atât curenţii magnetic nordici
cât şi cei sudici nu circulă doar de la un terminal la
celălalt ci circulă şi în jurul pe o orbită şi circulă nu doar
o dată în jur ci de mai multe ori împrejur până ce magneţii
individuali ai polului sud şi nord sunt aruncaţi afară din fir
de forţa centrifugă şi de aglomeraţie.
În timp ce magneţii polului nord şi sud sunt doar în
terminalele proprii, ei doar posedă forţa de împingere, forţa
de tracţiune o capătă doar atunci când se află în opoziţie cu
magneţi de sens opus, ca atunci când puneţi un magnet în faţa
altuia când ei se vor alipi împreună. Acelaşi lucru se
întâmplă cu cele şase piese de 15 cm din fier moale şi cu
firul de cupru.
Pentru experimentul cu bateria de maşină, puteţi vedea
principiul conform căruia magneţii permanenţi sunt făcuţi din
curenţi individuali ai polilor nord şi sud circulând printr-un
singur fir de la baterie.
Întrebare: cum fac magneţii asta ?... cum am spus la
început magneţii polului nord şi sud, sunt forţe cosmice, ei
ţin împreună pământul acesta cu tot ce-i pe el.
34
Atât metalele cât şi nemetalele au mai mulţi magneţi în
ele. Magneţii nord şi sud au puterea de a ridica sau dărâma,
spre exemplu în sudură, magneţii desfac electrodul de sudură
şi-l pun în lipitură, în electroplacare ei pun un metal pe
celălalt, iar dacă ardeţi un metal prea mult într-un furnal
electric, metalul va dispărea în aer.
Magneţii nord şi sud sunt puşi în baterie de către
generator.
Când magneţii nord şi sud intră în baterie ei ridică
sarcina care leagă însăşi magneţii.
Mai târziu în acid materia se scindează şi desparte
magneţii trimiţându-i spre terminalele proprii de unde apoi
vor ieşi.
În alte baterii acidul desface zincul în bucăţi şi trimite
magneţii polului nord spre terminalul pozitiv şi ţine magneţii
polului sud prin ei înşişi spre terminalul negativ.
Când este făcută conectarea magneţii vor părăsi bateria
până ce zincul se va consuma. Odată cu consumarea acestuia se
vor consuma şi magneţii.
La fel e atunci când puneţi fier sau alte metale
asemănătoare în acid. Magneţii vor părăsi bateria atât timp
cât va exista fier. Odată cu terminarea acestuia se vor fi
terminat şi magneţii.
Asta trebuie să fie suficient pentru a vedea cum magneţii
polului ord şi sud ţin împreună orice.
Aţi văzut cum curentul magnetic este făcut în baterii, de
către acid, din metal.
În continuare am să vă spun cum este făcut curentul
magnetic de către magneţi permanenţi şi magneţi electrici şi
ulterior doar din fiecare în parte.
35
Crearea curentului magnetic
cu ajutorul
magneţilor permanenţi şi electrici şi
a fiecăruia separat.
36
De astă dată veţi face un echipament care poate fi utilizat
pentru patru scopuri: electromagnet, transformator electric,
generator şi susţinător al mişcării perpetue.
- Îndoiţi o bară de fier sau de oţel moale de 6 mm diametru,
în formă de U cu fiecare braţ lung de 30 cm şi cu distanţa
între braţe de 8 cm.
- Faceţi două mosoare din alamă sau aluminiu lungi de 15 cm şi
suficient de groase pentru a putea intra pe braţele
metalului.
- Bobinaţi 1500 de spire de cupru izolat de 1,3 mm diametru pe
fiecare mosor.
- Puneţi-le pe braţele fierului cât mai
aproape posibil de îndoitură.
- Conectaţi bateria la bobine astfel ca
fiecare curent să circule în fiecare
bobină în acelaşi timp şi aşa fel ca o un braţ să fie pol
nord iar celălalt pol sud. Acum aveţi un electromagnet.
De astă dată acelaşi lucru va fi un transformator. El nu va
fi economic ci doar pentru a arăta cum lucrează
transformatorul.
- Bobinaţi o bobină cu fir de cupru izolat gros de 1 mm având
1500 de spire, pe un mosor de 7,5 cm şi gros astfel ca o
bară pătrată groasă de 3 cm să poată intra în el cu
uşurinţă.
- Luaţi două asemenea bare, una de 7,5 cm iar alta de 15 cm
lungime. Dacă va fi posibil ar trebui să le faceţi din fier
laminat.
- Procuraţi de asemenea două becuri mici de 6 până la 8 volţi.
- Acum conectaţi unul din becuri cu bobina fixată pe tija de
7,5 cm.
- Puneţi bobina fără miez între braţele electromagnetului.
- Conectaţi bobinele de 15 cm cu bateria, dar doar cu un
capăt, lăsând terminalul negativ deschis.
- Atingeţi terminalul negativ şi veţi vedea cum filamentul
becului devine roşu.
- Introduceţi bara de fier în gaura bobinei.
- Atingeţi bateria şi de astă dată se va face lumină.
Întrebare : de ce nu s-a făcut lumina la fel ca prima dată,
doar bateria a pus în braţele electromagnetului la fel de
mulţi magneţi în ambele cazuri, dar aţi văzut… bobina nu i-a
preluat.
Acum vedeţi că bara de fier are foarte mult de-a face cu
crearea curentului magnetic.
( fierul moale are de a face cu crearea curentului magnetic )
37
Curentul magnetic, sau dacă doriţi să-l numiţi curentul
electric, nu face lumină. Obţinem lumină doar dacă creăm o
obstrucţie în balonul becului.
În balonul becului, firul ( filamentul ) este atât de
subţire încât nu toţi magneţii îl pot străbate uşor, aşa că ei
măresc temperatura firului şi-l ard creând lumină.
Dacă firul din balon ar fi la fel de mare în interior ca
şi-n exterior, atunci nu am mai avea lumină. Atunci toţi acei
magneţi individuali care sunt în bobină s-ar disipa în aer.
Ambii curenţi magnetici individuali nordic şi sudic care
ies din bateria maşinii şi sosesc în firele transformatorului
sunt curenţi continui. Dar lumina din bec este cauzată de
curenţi alternativi.
( aveţi mereu în minte faptul că există două feluri de
curenţi. Un curent nu poate circula singur. Pentru a circula
ei trebuie să ruleze unul împotriva celuilalt )
38
Aţi transformat curentul din continuu în alternativ.
Acum am să vă spun cum să transformaţi curentul în
funcţie de putere.
Pentru a creşte tensiunea trebuie să înfăşuraţi pe bobină
cu fir mai subţire, mai multe spire iar pentru a scădea
tensiunea din contră trebuie să înfăşuraţi cu fir mai gros mai
puţine spire.
Diferenţa acum este că acest transformator face curent
alternativ din curent continuu în vreme ce transformatoarele
de reţea folosesc curent alternativ pentru a crea curent
alternativ.
În acest transformator braţele de fier rămân de aceiaşi
polaritate ( poli magnetici ), dar în transformatorul de reţea
polaritatea ( polii magnetici ) alternează. În transformatorul
de reţea doar curentul este în mişcare în timp ce aici atât
curentul cât şi dumneavoastră sunteţi în mişcare.
39
Acum, despre generator.
În primul rând toţi curenţii sunt alternativi. Pentru a
obţine curent continuu trebuie să utilizaţi un comutator.
Transformatoarele şi generatoarele de orice tip, creează
curenţi în acelaşi fel prin umplerea miezului de fier al
bobinei cu magneţi şi prin acordarea lui prin mişcări de
împingere sau scoatere din bobină.
- Conectaţi bateria cu electromagnetul. Veţi avea acum un câmp
magnetic.
- Puneţi bobina de 7.5 cm între braţele metalice.
- Şi scoateţi-o.
- Faceţi-o repede.
- Repetaţi-o.
Şi veţi avea lumină constantă în balonul becului.
Acum dumneavoastră şi câmpul magnetic constituiţi un
generator.
40
Să presupunem că aveţi o roată şi mai multe bobine în jurul
roţii care se roteşte, atunci veţi putea crea toate felurile
de lumină. Nu construiţi această maşină. Am deja depusă cerere
de brevetare pentru ea la oficiul de patente. Am făcut zece
maşini diferite pentru crearea curentului magnetic, dar am
găsit că această combinaţie între câmpul magneţilor şi bobine
ca fiind cea mai eficientă.
- Introduceţi bobina pe magnet încet şi scoateţi-o tot încet
şi nu veţi avea lumină.
Asta ne arată că pentru a crea curent magnetic timpul e
important.
- Puneţi o bară pătrată de 15 cm lungime în capătul celor două
braţe astfel încât să fie în contact ferm cu ele.
- Conectaţi bateria cu electromagnetul pentru un scurt timp.
- Deconectaţi bateria.
- Conectaţi becul la electromagnet în locul bateriei.
- Acum desfaceţi bara de 15 cm, faceţi-o repede, şi veţi vedea
lumină în bec.
- Reconectaţi bateria la electromagnet.
- Puneţi din nou bara peste braţele electromagnetului,
- Ţineţi-o un timp.
- Deconectaţi bateria.
Acum electromagnetul susţine o mişcare perpetuă. Dacă nu-l
deranjaţi, va rămâne astfel un timp nedefinit. L-am lăsat în
această poziţie timp de şase luni, iar când am desfăcut bara
de 15 cm, am obţinut exact acelaşi nivel al luminii ca şi
prima dată.
Acest experiment ne arată că dacă puneţi în mişcare polii
magnetici individuali nord şi sud, ei nu se vor opri
niciodată.
( îi vom mai spune şi generator perpetuu – pentru o uşurinţă de
exprimare – nota traducătorului )
41
42
43
Magneţii atârnaţi care sunt mişcaţi sus – jos, ne arată că
există o mişcare în interiorul barei.
- Aşezaţi 2generatorul perpetuu” cu polul nord magnetic spre
est şi cu cel sudic spre vest.
- Acum ridicaţi-l încetişor în timp ce deasupra lui e un
magnet atârnat cu polul sud spre el, şi veţi vedea cum polul
sud al magnetului atârnat va balansa spre sud.
- Acum puneţi „generatorul perpetuu” sub polul nord al
magnetului atârnat.
- Acum ridicaţi-l uşurel, şi veţi vedea cum polul nord al
magnetului atârnat va balansa spre nord.
Acest experiment arată fără nici un dubiu cum polul nord şi
cel sudic ca magneţi individuali circulă în aceiaşi direcţie
ca şi în firele de cupru, atunci când ies din bateria de
maşină şi în ambele cazuri în timp ce ei înaintează turbionar,
ei urmează regula mâinii drepte.
- Luaţi un magnet Alnico.
- Şi faceţi-l cumva să se rotească cu mai mult de 2000 de
rotaţii pe minut.
- Conectaţi becul la „generatorul perpetuu” şi introduceţi
între braţele lui sub bara pătrată magnetul Alnico aflat în
mişcare de rotaţie.
- Veţi vedea că datorită mişcării magnetului becul luminează.
- Acum îndepărtaţi bara pătrată care face legătura între
braţele lui şi veţi vedea că lumina becului se va
intensifica.
Asta arată că dacă sunt închişi magneţii circulă mai mult
prin braţele din fier într-o orbită continuă şi nu ies afară.
Dar când orbita lor e ruptă, ei vor circula prin bobine şi
atunci va rezulta mai multă lumină.
44
- Puneţi o cutie de carton cu fundul acoperit de pilitură de
fier, deasupra unui magnet Alnico inelar aflat în mişcare de
rotaţie orizontală şi veţi vedea cum rotaţia magnetului
creează dealuri şi văi în pilitura de fier.
- Acum aşezaţi magnetul aşa fel încât să poată fi rotit
vertical.
- Rotiţi magnetul şi veţi vedea cum pilitura se deplasează în
sens contrar mişcării de rotaţie şi de asemenea creează
dealuri şi văi.
- Puneţi în cutie pilitură foarte fină şi veţi vedea dealuri
şi văi mai fine.
- Rotiţi magnetul în ambele sensuri.
Atunci veţi avea o oarecare idee despre felul cum
construiesc magneţii materia.
Aţi creat curenţi magnetici prin trei metode diferite. Dar
în principiu, ei au apărut în acelaşi fel.
Curenţii magnetici sunt făcuţi prin concentrare, când se
despart şi deplasează magneţii individuali nord şi sud
existenţi dintr-un loc în altul.
45
Acum vă voi ilustra cum este făcută cea mai bună maşină a
mea.
Voi folosi doar o singură bobină şi un magnet permanent în
formă de U, fără a folosi bobinajul pe care-l foloseşte maşina
pentru creşterea puterii magnetului.
- Dacă aveţi un magnet permanent şi o bobină
folosită anterior pentru electromagnet, plasaţi-
o între cele două braţe ale magnetului, asta ar
trebui să fie bună pentru demonstraţie, dar
dacă nu o aveţi folosiţi orice altă bobină.
- Găsiţi un miez de fier suficient de gros pentru a intra în
bobina de 7,5 cm, dar de lungime potrivită pentru a intra
între cele două braţe ale magnetului.
- Bobinaţi pe acelaşi număr de spire pe el şi
- Conectaţi-l cu becul.
- Fixaţi magnetul în formă de U foarte bine cu braţele în jos
şi polul nord spre nord şi cu polul sud spre sud.
- Acum împingeţi bobina printre braţele lui de la vest la est.
- Faceţi-o repede şi becul v-a lumina
- Acum împingeţi bobina şi opriţi-vă în mijloc, şi apoi
împingeţi din nou… de astă dată veţi avea două aprinderi în
timpul mişcării dintre braţele magnetului, în loc de una.
Aţi avut două aprinderi şi prima dată dar nu le-aţi
observat datorită succesiunii lor rapide. Când împingeţi
bobina printre braţele magnetului de o parte şi de cealaltă a
mijlocului său aveţi doi curenţi, unul într-un sens iar
celălalt în sens contrar.
De aceea aveţi două aprinderi în timpul trecerii bobinei
printre braţele magnetului.
46
Aici este calea prin care curenţii magneţilor individuali
nord şi sud când împingeţi bobina de la est la vest printre
braţele magnetului.
- Scoateţi miezul din interiorul bobinei.
- Bobinaţi doar un singur strat de sârmă pe bobină şi aşezaţi-
o astfel ca un capăt să fie spre est iar celălalt spre vest.
Când aţi împins bobina înspre mijlocul câmpului magnetic al
magnetului, curentul magnetic nordic a ieşit prin capătul
dinspre est al bobinei, iar cel sudic prin capătul ei vestic,
dar când aţi împins-o dinspre mijlocul câmpului magnetic spre
exterior, curentul s-a inversat, şi anume curentul magnetic
nordic a ieşit prin vest şi
cel sudic prin est.
Cu acelaşi bobinaj, dacă
câmpul magnetic al polului
nord curge în partea de sud,
iar curentul sudic curge prin
nord, atunci direcţia
curentului trebuie inversată.
Când curentul se inversează el inversează şi polii
magnetici din bobină. De fiecare dată când bobina se apropie
de un câmp magnetic curentul
creat de ea în capetele
miezului său va avea acelaşi
sens cu al magnetului pe
perioada apropierii de el şi
sens contrar pe perioada
depărtării de el.
După e veţi mai meşteri o bobină mică am să vă mai spun
despre magneţi.
- Aşezaţi-o astfel ca curentul sudic ce circulă prin fir să
indice vestul ia curentul nordic să indice estul.
- Acum capătul nordic al bobinei este polul sud şi capătul
sudic al ei este polul nord.
- Acum inversaţi, pentru ca curentul nordic să circule în
capătul vestic al bobinei şi cel sudic în capătul estic.
- Astfel şi cei doi poli se vor inversa capătul ei nordic
fiind polul nord iar cel sudic fiind polul sud.
47
Realizaţi un magnet de 2,5 cm lungime cu un singur fir, dar
dacă aţi avut
- Aceiaşi grosime de fir în bobină, deja aveţi o înfăşurare
- Puneţi în ea o bară de oţel cât mai mare şi veţi avea un
magnet mai mare şi mai puternic
Dar ca să aveţi un magnet mai puternic trebuie să aveţi
- Să aveţi mai multe straturi în bobină decât aveţi acum.
Când aţi făcut un magnet mic cu un singur fir de
cupru aţi înşirat mai mulţi magneţi individuali nord
şi sud. Aţi obţinut în miezul din fir de oţel doar o
mică parte din magneţii existenţi în bobinaj, care
au prăsit firul de cupru. Aţi înşirat totuşi
magneţi. Dar mai puţin de un sfert din ei se
regăsesc în miezul de oţel sau de fier. Pentru ca mai mulţi
magneţi să părăsească bobinajul trebuie
- Să puneţi bobina într-un tub de oţel sau de fier.
Atunci tubul, exterior bobinei va fi un magnet
la fel ca şi miezul normal din bară, dar polii
magnetici vor fi opuşi. Asta înseamnă că aceleaşi
capăt al bobinei dacă capătul miezului este polul nord,
capătul tubului va fi polul sud. Pe această cale veţi obţine
ieşirea din bobină a unui număr de magneţi la capetele
miezului tubular aproape egal cu numărul celor din miezul
normal.
Se poate chiar şi mai bine.
- Uniţi un capăt al miezului metalic cu acelaşi
capăt al tubului, faceţi câte o gaură în
capetele tubului pentru ieşirea firului
bobinei.
- Fixaţi un inel la capăt.
Acum aveţi cel mai eficient electromagnet posibil pentru
scopuri de ridicare.
Acum nu se mai risipeşte nici unul din magneţii care vin de
la baterie sau dinam.
48
- Scoateţi bobina afară din electromagnet.
- Alimentaţi-o cu curent.
- Puneţi o bară de oţel cu un capăt la polului nord al ei.
- Ţineţi-o o vreme.
- Îndepărtaţi-o.
Acum bara este un magnet permanent.
Acel capăt cu cel al bobinei este polul sud al magnetului
iar celălalt este polul nord. Acum acest magnet permanent
poate face la rândul ei din altă bară de oţel un magnet
permanent, dar fiecare magnet pe care-l va face va fi mai slab
decât ea înseşi.
Bobina face magneţi permanenţi în acelaşi fel în care
magnetul permanent face alţi magneţi permanenţi.
- Puneţi acest magnet permanent în gaura din bobină.
- Întoarceţi-o. Puneţi polul nord al barei în capătul polului
sud al bobinei.
- Alimentaţi bobina pentru o perioadă.
- Scoateţi bara.
Acum aveţi un magnet permanent mai puternic, dar polii săi
sunt inversaţi.
Asta arată că magneţii puternici pot inversa polii
magneţilor mai slabi.
49
Când aţi trecut bobina
prin câmpul magnetic al
magnetului în formă de U aţi
obţinut două aprinderi ale
becului la o trecere a
acesteia prin câmpul
magnetic, şi v-am arătat din care capăt al firului bobinei
iese curentul când face lumina.
Acum voi face aşa cum aşi văzut, în acelaşi mod în care v-
am spus.
- Deconectaţi becul de la bobină. - Introduceţi miezul în ea.
- Conectaţi bobina cu o buclă de doi metri care să poată
înconjura magnetul pornind de la est de el. – Păstraţi
capătul buclei la 30 cm distanţă.
- Întindeţi partea de sud a firului aşa fel ca să nu se poată
mişca.
- Luaţi toţi aceşti magneţi mici legaţi de un capăt.
- Atârnaţi-i cu capătul lor sudic deasupra firului buclei.
- Acum împingeţi bobina spre magnetul în formă de U şi priviţi
magneţii atârnaţi.
Mai întâi ei vor balansa spre sud apoi spre nord.
- Acum atârnaţi polul nord al magneţilor deasupra buclei şi
priviţi din nou în timp ce împingeţi bobina spre magnetul U.
De astă dată aceştia vor balansa mai întâi spre nord apoi
spre sud.
- Atârnaţi ambii magneţi. Priviţi din nou şi veţi vedea ambii
magneţi, în acelaşi timp, mai întâi balansând spre propria
lor parte iar apoi spre cea opusă.
( Dacă magneţii atârnaţi nu
balansează în timp ce împingeţi bobina
prin magnetul în formă de U, atunci
magnetul nu e suficient de puternic.
Magnetul U trebuie să fie suficient de
puternic pentru a putea ridica 10 Kg. )
Puteţi folosi doi magneţi împreună sau un electromagnet şi
chiar mai bine puteţi pune bobina într-un electromagnet şi nu
mai trebuie să o împingeţi. Atunci puteţi să o daţi jos şi
cuplând bateria să vedeţi magneţii balansând. Dacă vreţi să
utilizaţi electromagnetul asiguraţi-vă că polul său nord este
spre nord iar cel sudic spre sud şi puneţi bobina între
braţele lui la fel ca şi până acum.
50
Toţi curenţii sunt creaţi prin în acelaşi mod prin
acumularea în bobină şi miezul de fie de magneţi nord şi sud
individuali şi acordarea a suficient timp pentru ca ei să iasă
şi să-şi reia mişcarea.
51
Acum vă voi spune ce se întâmplă cu magnetul în formă de U
când treceţi bobina prin ele de la vest la est.
- Fixaţi un magnet de 1 m astfel ca el să se poată răsuci
- Puneţi bobina cu miez în ea între braţele magnetului U.
- Acum apropiaţi polul sud al magnetului de 1 m de polul sud
al magnetului în formă de U.
- Imediat ce magnetul de 1 m începe să se mişte, opriţi-vă şi
marcaţi distanţa.
- Îndepărtaţi bobina şi apropiaţi-l din nou.
- Imediat ce magnetul de 1 m începe să se mişte opriţi-vă din
nou şi marcaţi distanţa.
Astfel veţi vedea câtă putere pierde magnetul în formă de U
atunci când bobina este în el şi când nu e în el.
Magnetul în formă de U şi-a pierdut puterea când a avut
bobina cu miez în el dar şi-a recăpăta-o atunci când miezul
acesteia a fost înlăturat dintre braţele lui. Îndepărtarea
miezului din fier a reîncărcat magnetul în formă de U,
devenind iar normal şi gata pentru un nou început. În timpul
încărcării sale, necesarul de magneţi a venit din aer sau din
câmpul magnetic terestru.
Acum vedem cum curenţii magnetici sunt făcuţi de magnetul
în formă de U.
52
Ştiţi deja asta, că înainte a introduce bobina între
braţele magnetului în formă de U, că toţi acei mici magneţi
individuali ies din acesta în spaţiul înconjurător în toate
direcţiile, dar imediat ce miezul din fier al bobinei pătrunde
între braţele magnetului, toţi acei minusculi magneţi
individuali încep să circule prin miez şi prin bobină şi
magnet şi vor continua să circule până ce legătura dintre miez
şi braţele magnetului se va rupe. Acum veţi vedea cum toţi
acei mici magneţi individuali circulă ieşind din braţele
magnetului şi străbătând miezul din fier, dar acesta niciodată
nu-i reţine ci îi respinge.
Pentru a verifica
- Puneţi cinci sau şase fâşii înguste de tablă pe muchie.
- Aşezaţi-le astfel încât să nu cadă.
- Acum apropiind de capătul lor un magnet veţi vedea cum
acestea vor cădea.
- Apucaţi-le şi ţineţi-le strâns de un capăt, acum capătul lor
liber se va depărta în evantai.
Cred că asta-i suficient pentru a ne arăta că fierul moale
niciodată nu reţine magneţii. El îi respinge – îi scoate
afară. Imediat ce micuţii magneţi sunt respinşi din miezul de
fier moale ei vor începe să circule prin bobină.
Când circulă prin bobină ei o fac în grupuri masive.
Părţile din care-i făcută bobina sunt pentru a despărţi aceşti
mici magneţi din grupuri masive pe căi ordonate.
Nu-i neapărat necesar ca bobina să creeze curenţi
magnetici. Curenţii pot fi făcuţi cu un singur fir. Bobina
este similară cu oricare celulă de baterie. O celulă singură
nu poate face prea multe. Pentru a fi bune, mai multe celule
trebuie grupate în baterii. La fel şi în bobine pentru a fi
eficiente trebuie grupate mai multe spire.
53
Când aceşti magneţi care sunt în grupuri masive intră într-
o bobină, atunci bobina îi împarte în grupe mai mici. Îi
aşează pe aceste căi mai mici.
Când grupul masiv de magneţi intră în bobină, ei
umplu spirele bobinei cu magneţi individuali nord şi
sud. Magneţii nordici se îndreaptă către polul sud
al magnetului în formă de U iar cei sudici către
polul său nord.
Acum firul din bobină este un magnet continuu. O
jumătate a firului este pol sud iar cealaltă este
pol nord.
Acum avem toţi acei mici magneţi individuali în
fir. Dar ei nu circulă în felul în care ne-am
aştepta. Ei circulă de-a curmezişul firului.
Noi ne-am aştepta ca magneţii să circule prin fir în lungul
lui, dar asta-i numai o cale prin care o pot face, trebuie să
creştem numărul lor. Pentru a face acest lucru însă trebuie să
apropiem bobina şi s-o introducem în magnetul în formă de U,
dar când bobina se află în interiorul magnetului circulaţia
curentului prin ea este limitată şi are tendinţa să se
oprească.
Miezul şi bobina sunt pline cu aceşti mici magneţi, dar ei
sunt opriţi să circule în lungul firului, ei acum circulă doar
de-a curmezişul firului.
Pentru a face magneţii să circule din nou în lungul
firului, bobina trebuie îndepărtată de magnetul în formă de U.
Imediat ce bobina începe să fie îndepărtată de magnetul în
formă de U, toţi acei mici magneţi individuali nord şi sud,
încep să circule din nou în lungul firului, dar în direcţie
opusă până ce magneţii din miezul de fier dispar.
54
V-am spus că miezul de fier este magnet atât timp cât în
interiorul său se creează un curent. Acum am să vă arăt.
- Procuraţi o cutie mică de carton care să poată încăpea între
braţele magnetului în formă de U.
- Puneţi pilitură de fier în ea.
- Înfăşuraţi un fir de fier moale de 15 cm lungime cu hârtie.
- Puneţi-l apoi în cutia cu pilitură de fier.
- Acum aşezaţi cutia între braţele magnetului în formă de U.
- Ridicaţi firul sus şi veţi vedea cum pilitura stă ataşată de
izolaţia din hârtie a firului.
- Ridicaţi firul încet şi firele de pilitură se vor târî şi
vor cădea.
- Scoateţi cutia afară.
- Puneţi din nou firul în pilitură.
- Ridicaţi-l din nou şi veţi vedea că firul nu este magnetic,
dar în timpul cât a fost între braţele magnetului în formă
de U a fost magnet.
Asta arată că pe timpul cât bobina se mişcă între braţele
magnetului în formă de U, ea devine magnet, dar funcţia sa e
dublă. Unii dintre magneţii individuali nordici şi sudici
circulă de-a curmezişul firului, iar alţii circulă prin fir în
lungul lui.
Poate veţi gândi că nu este corect să utilizăm fir de fier
pentru a demonstra cum se formează curentul magnetic, dar vă
pot spune că dacă nu utilizăm miez din fier în bobină, vă spun
că se creează mult mai mulţi magneţi în cazul utilizării unui
fir de fier în locul unuia din cupru în bobină, deci este
prefect corect să utilizez fir din fier în locul celui din
cupru pentru a demonstra cum e făcut curentul magnetic. Nu
poţi face acelaşi lucru cu fir de cupru în utilizarea
piliturii de fier decât la o scară mult mai mică.
55
Aţi văzut cum circulă magneţii prin fir de-a curmezişul.
Acum am să vă spun cum circulă ei în lungul firului.
Înainte de începe să circule în lungul firului ei se
aliniază în secţiunea firului astfel încât o jumătate a
firului este magnet pol nord iar cealaltă jumătate magnet sud.
Când bobina începe să se apropie de mijlocul magnetului în
formă de U, şi curentul începe să circule, atunci magneţii
aflaţi în fir încep să se deplaseze pieziş, magneţii nordici
tind spre est faţă de capătul firului bobinei unde curentul
magnetic nordic iese iar magneţii sudici tind spre vest faţă
de capătul firului bobinei unde curentul sudic iese.
Când bobina străbate mijlocul magnetului în formă de U,
atunci curentul încetează să circule. Acum curentul nordic şi
sudic tinde din nou de-a curmezişul firului.
Când bobina începe să se depărteze de mijlocul magnetului
atunci magneţii din fir încep iar să devieze dar de astă dată
magneţii nordici tind spre vest iar cei sudic spre est faţă de
capetele firului pe unde curenţii ies.
Când bobina este scoasă complet dintre braţele magnetului
în formă de U, circulaţia acestui curent magnetic încetează.
Asta-i calea prin care este creat curentul alternativ ( AP
curent ) – polii alternează.
56
Când magneţii individuali nord şi sud circulă prin fire
longitudinal, ei circulă în spirală.
Puteţi vedea această spirală privind scânteile când puneţi
în contact două bare de fier moale legate fiecare cu capătul
opus la câte un pol al bateriei.
Pentru a vedea cum circulă curentul ieşind din firele
bobinei, priviţi acei magneţi mici de 2,5 cm care se aliniază
pe sticlă.
- Puneţi toţi aceşti magneţi împreună într-un pachet cu
capetele perfect aliniate, apoi lăsaţi-i liberi
Atunci veţi vedea cum ei se vor rostogoli şi cu cât
magnetul va fi mai puternic cu atât se vor rostogoli mai
repede.
Acesta-i modul în care magneţii individuali nord şi sud
circulă prin fire longitudinal.
57
Motivul pentru care magneţii individuali nord şi sud nu
circulă de-a curmezişul firelor într-op bobină, de la o spiră
la cealaltă la fel de repede ca atunci când bobina se află
între braţele magnetului în formă de U, este pentru că firele
bobinei sunt izolate. Este un spaţiu cuprinzând aer şi
izolator în jurul fiecărui fir. E cunoscut faptul că magneţii
circulă mult mai greu prin orice alt material aer sau
izolator, decât prin metale.
Acum veţi vedea când magneţii circulă prin fire, ei ezită
să iasă în afara conductorilor, de-a curmezişul, în acelaşi
fel în care intră, aşa că câţi magneţi intră în fir de-a
curmezişul, tot atâţi ies tot de-a curmezişul, iar restul
sunt împinşi spre a ieşi în lungul firului.
Acum ştiţi cum sunt făcuţi curenţii magnetici alternativi.
Aţi văzut astfel minunea prin care curentul alternativ
poate străbate atât de departe de generatoare.
Un motiv este că de fiecare dată când curentul porneşte şi
se opreşte nu există presiune în fir deci magneţii din aer
pătrund în fir şi când curentul din fir porneşte, sunt deja
magneţi în fir care nu sunt veniţi din generator, deci
conductorul în sine este un mic generator care ajută marele
generator să furnizeze magneţi pentru circulaţia curentului
din el.
Am un generator care generează curenţi la o scară mică, din
aer fără ajutorul oricărui magnet în jurul lui.
58
Un alt lucru de care v-aţi mirat, cum poate un magnet
permanent în formă de U să-şi păstreze puterea un timp
nedefinit. Acum ştiţi că fierul moale nu poate păstra
magneţii, dar aveţi deja unul care poate.
Este „generatorul perpetuu”. Am ilustrat principiul prin
care sunt făcuţi magneţii permanenţi.
Toate astea au fost făcute pentru a pune magneţii în
mişcare pe orbite, şi atunci ei nu s-ar mai opri.
Magnetul în formă de U din oţel dur, are orbitele
întrerupte, dar în condiţii propice el este un magnet
permanent.
Cred că structura metalului este răspunsul. Am doi magneţi
în formă de U. Arată identic dar unul este un pic mai puternic
decât celălalt. Cel mai puternic poate ridica mai mult cu 1,36
kg decât cel mai slab. Am făcut o revenire la mai mulţi alţi
magneţi din oţel şi am observat că cu cât este magnetul mai
puternic, cu atât se demagnetizează mai repede.
Asta ne arată că metalul este format din pachete printre
care sunt goluri în el, astfel că magneţii nu le pot străbate
cu viteza lor maximă, astfel că ei se opresc îngrămădindu-se
în capetele braţelor magnetului. Ei sosesc în viteză dar nu
pot ieşi.
Cred că abilitatea oţelului moale pentru sudură de a
reţine magneţii stă în structura fină a metalului.
Acesta-i motivul pentru care eu am numit rezultatul
magneţilor nord şi sud, curent magnetic, ci nu curent electric
sau electricitate.
Electricitatea este legată mai mult doar de acei
inexistenţi electroni. Dacă doriţi să-l numiţi magneticitate
atunci o accept.
Magneticitatea ne-ar indica că are de-a face cu magnetismul
şi atunci am avea dreptate.
59
Aşa cum am spus la început, magneţii polului nord şi cei ai
polului sud sunt forţe cosmice. Ei ţin împreună pământul cu
tot ce se află pe suprafaţa lui şi tot ei ţin luna lângă noi.
Nordul Lunii leagă magneţii sudici la fel ca şi nordul
magnetic al Pământului. Sudul lunii leagă magneţii nordici la
fel ca şi sudul magnetic al Pământului.
Toţi cei care se întreabă de ce Luna nu cade,tot ce trebuie
ei să facă e să dea lunii o jumătate de rotaţie astfel ca
capătul nordic să fie în partea de sud, iar capătul sudic să
fie în partea de nord şi atunci luna ar pica. În prezent
Pământul şi Luna sunt ca polii magnetici de aceiaşi parte,
deci respingerea magnetică le ţine separat, dar când polii se
vor inversa ei vor sfârşi lovindu-se unul de altul. Aici este
un sfat bun pentru oamenii rachetă. Faceţi capul rachetei un
pol nord puternic, şi coada un puternic pol magnetic sud, şi
apoi fixaţi polul nord al lunii şi veţi avea mai mult succes.
Polul nord şi sud magnetic nu doar ţin Pământul şi Luna
împreună, ci şi rotesc pământul în jurul axei sale. Toţi
magneţii care vin de la Soare încălzesc magneţii de acelaşi
fel care circulă în jurul Pământului şi deci încălzesc mai
mult partea de est decât cea vestică şi asta face ca Pământul
să se rotească. Magneţii nordici şi cei sudici produc lumină
în extremele emisferei nordice ieşind magneţii sudici iar
magneţii nordici coboară in aceiaşi lumină. Lumina nordică
este cauzată de magneţii nordici şi sudici trecând în şuvoaie
concentrate, dar acestea nu-s la fel de concentrate cum sunt
în lumină. Undele radio sunt făcute magneţii pol nord şi sud.
Acum, despre mărimea acestor magneţi. Ştiţi că lumina
solară poate trece prin sticlă, hârtie şi prin frunziş, dar nu
poate trece prin lemn, piatră sau fier; însă magneţii pot
trece prin orice. Asta ne arată că fiecare magnet este mult
mai mic decât fiecare particulă de lumină.
60
Bazele magnetismului
( sub acest nume am grupat cele două articole apărute într-un
ziar local, după publicarea „curentului magnetic” deci prin
1946 )
AVERTISMENT
Retipărit din „Miami Daily News” Miami Florida
CURENTUL MAGNETIC
Cercetători: Citiţi despre curentul magnetic, ce este, cum
este făcut, ce face, şi de ce circulă prin fire. Şi apoi veţi
şti ce pot face magneţii individuali nordici şi sudici, şi
veţi şti ce-i electricitatea. Trimiteţi un dolar ramburs şi
veţi primi o carte de opt mii de cuvinte post plătită şi
adiţional veţi primi un dosar descriind ce e viaţa minerală,
vegetală şi animală, şi desenul „susţinătorului mişcării
perpetue”. Scrierea nu e destinată publicului general. Doar
cei care doresc să experimenteze pot comanda această carte.
Cei care comandă îşi vor economisi banii. Trimiteţi acum cecul
pe adresa:
Box Holder, Route 1, Box 196,
Homestead, Florida.
Înaintea muncii mele de cercetare nu ştiam nimic despre
electricitate. Singurul lucru pe care-l ştiam era acela că
nimeni nu ştie ce e electricitatea. Deci m-am gândit să aflu
de ce nu ştiu. Am gândit că de vreme ce electricitatea poate
fi făcută şi administrată de peste o sută de ani iar cei care
o fac nu ştiu ce e, este ceva greşit la mijloc. Am constat că
cercetătorii sunt înşelaţi de cărţi cu instrucţiuni greşite şi
de instrumente unidirecţionale. Voltmetrele şi ampermetrele
sunt unidirecţionale. Ele arată numai ceea ce e numit de
cărţile de instrucţiuni, electricitatea pozitivă, dar
niciodată nu arată electricitatea negativă. Astfel acum vedeţi
cum o jumătate din electricitate scapă atenţiei lor. Dacă
cercetătorii ar fi folosit acelaşi tip de echipament pe care
l-am folosit eu pentru a demonstra ce-i curentul magnetic , ei
ar fi ştiut de mult timp ce este electricitatea.
Electricitatea pozitivă este compusă din curgeri de magneţi
individuali polari nordici, iar cea negativă din curgeri de
magneţi individuali sudici. Ei circulă, o curgere magnetică
împotriva celeilalte curgeri magnetice în spirală conform
regulii mâinii drepte, şi o fac cu mare viteză.
61
Protonii şi electronii – ….
62
Edward Leedskalnin…
Probabil că în România, nimeni
nu a auzit acest nume. Cine a fost
el ? A fost ultimul titan pe care
l-a cunoscut omenirea…
Un imigrant american de
origine lituaniană, ajuns peste
ocean puţin înainte de 30 de ani.
Un om cu o constituţie extrem
de fragilă – avea doar 1,55 m
înălţime, 40 kg greutate şi în plus
era bolnav de tuberculoză.
Avea puţină şcoală, terminase
doar patru clase…
Cu toate astea acest „pitic” a reuşit, ca în decurs de
şaisprezece ani, lucrând singur, pe timpul nopţii, să taie
din carieră, să fasoneze şi să îmbine perfect peste 1000 de
tone de rocă coraliferă. Cel mai mare bloc prelucrat avea
peste 30 de tone, iar cel mai mic câteva sute de kilograme.
A construit astfel un întreg castel, folosind doar un
vinci primitiv şi propriile sale mâini. De altfel vinciul îl
folosea doar pentru manipulări de mică amploare căci în
rest… ştia să facă pietrele să zboare…
Cunoştea secretul înaintaşilor noştri care au construit
monumente megalitice pe toate cele cinci continente…
A murit luând cu el în mormânt marele secret…
Şi de atunci, mii de turişti care-i vizitează anual
castelul, rămân cu aceiaşi întrebare fără răspuns cu care
rămânem toţi când vedem marile piramide…