Ministerul Educatiei si Stiintei
Institutul International de Management
Catedra de Finante
Teza anula pe tema :
Echilibrul monetar si inflatia
Coordonator stiintific:
Aurelia Tepordei
Efectuata de :
Cebotari Stefan
gr. BBA 991, IMI
Chişinau 2001
Planul:
Introducere
CAPITOLUL I
I.1. Conceptul contemporan de moneda:
I.1.1. Componentele (structurile) masei monetare
I.2. Cererea de moneda. Motivatiile cererii de moneda.
I.3. Piata monetara si echilibrul ei
CAPITOLUL II
II.1. Conceptul de inflaţie
II.2. Cauzele şi mecanismele inflaţiei
II.3. Inflaţia în Republica Moldova şi
formele ei de manifestare:
II.3.1. Evolutia procesului inflationist dupa introducerea
valutei nationale.
II.4. Criza financiară din Rusia şi efectul ei negativ
asupra economiei Republicii Moldova
II.5. Politicile de combatere a inflatiei.
Concluzii
Bibliografie
2
1. Introducere
“ Banii nu sunt rotile comertului; ei sunt uleiul care face miscarea rotilor lina si
usoara... Numai atunci cind comertul nu este bine uns, vom intelege importanta unui sistem
monetar sanatos” (D. Hume)
In secolul al XX-lea, toate tarile au cunoscut inflatia, majoritatea dintre ele
chiar hiperinflatia. Aceasta din urma este ilustrata, adesea, doar cu situatia
Germaniei din anii ‟20. In realitate, multe tari au fost confruntate in acei ani si in
deceniile urmatoare cu procese inflationiste deosebit de intense. Asemenea procese
inflationiste, scapate de sub controlul agentilor macroeconomici, s-au desfasurat
recent si se desfasoara inca in numeroase tari de pe toate continentele. In anii ‟70 ,
toate tarile avansate economic s-au confruntat cu inflatia de amploare, pentru ca in
deceniul al 9-lea aceasta sa se manifeste puternic in tarile din centrul si estul
Europei.
Referindu-se la o astfel de inflatie, numita hiperinflatie, inflatie galopanta sau
pur si simplu inflatie de mare amploare, specialistii au considerat-o “dezordinea
dezordinilor in viata economica”.
Inflatia are insa si alte dimensiuni. Rolul ei in ansamblul vietii economice nu
poate fi apreciat doar cu o singura unitate de masura. De aceea este necesara
analiza procesului inflationist din unghiul multiplelor ei interferente cu cresterea
economica.
Inflatia, abordata mai ales sub aspectul ei de proces al cresterii preturilor, s-a
situat in prim planul dezbaterilor de teorie si politica economica din ultimile
decenii. Pe de o parte, pentru ca indeosebi incepind din a doua jumatate a anilor „60
si pina in prima parte a anilor ‟80 ritmul cresterilor de preturi a marcat o accentuare
3
deosebita, chiar daca el nu a avut aceleasi dimensiuni in toate tarile. Pe de alta
parte, procesele inflationiste si formele lor de manifestare au devenit mai complexe
si diversificate, impletindu-se si constituindu-se, totodata, in factori de ingrijorare
deopotriva pentru consumatori si pentru autoritati.
In aceeasi masura au crescut si preocuparile pentru analiza teoretica a inflatiei,
considerata la un moment dat (in anii ‟70) problema primordiala a economiilor
occidentale. Este interesanta remarca unui cunoscut analist al problemei, care intr-o
lucrare consacrata inflatiei, arata ca utilizarea termenului este de data relativ
recenta el nefigurind nici in marele dictionare economice franceze din secolul
trecut (Coquelien et Guillaumin 1953 si L. Leon Savy, 1894), iar lexiconul britanic
Palgrave din 1926 nu furniza definitii generale, ci numai exemple preluate din
istorie; revenind la perioada postbelica, autorul prezinta un tablou complet
schimbat, “toti economistii ocupindu-se de inflatie si aproape fiecare avind definitia
sa proprie”. Conform ipotezelor enuntate mai sus, ni se aduce la cunostinta ca
inflatia a existat inca din cele mai vechi timpuri, manifestindu-se prin majoritatea
formelor caracteristice ei si existente la acea perioada de timp, ceea ce ne exprima
ca formele de manifestare a inflatiei au fost intr-o continua crestere, ajungind in
prezent pina la un numar maxim de forme de manifestare.
4
CAPITOLUL I
I.1.Conceptul contemporan de moneda
Piata bunurilor de consum personal si al bunurilor investionale a reprezentat
suportul real pentru analiza si formularea regularitatilor functionarii pietei, in
general. Totodata pe baza exemplului concret al obiectului pietei aratate au fost
explicate mecanismele de formare a pretului in conditiile diferitelor tipuri de piete.
Elementele teoretice si metodologice astfel dobindite pot fi folosite pentru
analiza mecanismelor si functiilor unor piete specifice, cum este piata monetara.
Indifrent care este optica de abordare a pietelor banesti si de credit, esentiala este
unitatea indestructibila intre pietele monetara, financiara, de credit si cea
valutara. O asemenea apreciere poate fi sustinuta cu mai multe argumente:
- unicitatea rolului monedei nationale, indiferent de formele ei concrete si de
pietele, al caror obiect il formeaza;
- functia unica a agentului economic bancar-financiar si de asigurari:
intermedierea baneasca si financiara intre toti agentii nonbancari;
- caracterul unitar al procesului de asigurare a economiei cu disponibilitatile
banesti, suportul real unic al economiilor si plasamentelor.
Fiecare piata monetar-financiara functioneaza insa pe baza unor reguli si prin
mecanisme proprii.
Problema definirii monedei a fost dintotdeauna dificila si controversata. Aceasta
deoarece moneda a fost in realitate receptata de oameni ca un instrument
multidimensional.
Raspunsul traditional la o astfel de intrebare a fost acela ca moneda este moneda
care sparge trocul si transforma deci un schimb direct intr-un schimb indirect, cu
doua faze: vinzarea si cumpararea.
5
In dreptul roman un asemenea contract se numeste emptio-venditio. Spre deosebire
de alte bunuri, moneda are o utilitate de care se ia cunostinta in momentul cind se
renunta la ea, nu in cel al achizitionarii sau utilizarii ei.
Un alt mod de a defini moneda porneste de la ideea de libertate si lichiditate.
Moneda, spun adeptii acestei idei, este un bun sau un simplu semn, care da
detinatorului puterea de a se elibera de o datorie, de a asigura o plata. Dobindirea
monedei inseamna lichiditate, libertate, in timp ce, prin pierderea ei, se risca a se
intra in servitute.
Adesea, specialistii apeleaza la analiza comparata a diferitelor statute ale
materiei fizice-solida, lichida, gazoasa. Dupa cum se stie, forma solida a materiei
nu-si schimba statutul fara a fi distrusa, un asemenea bun fiind afectat unei singure
folosinte. In lumea economica, moneda poate fi asemanata cu forma lichida a lumii
fizice. Din aceasta apropiere trebuie sa se retina aici ideea conform careia moneda,
prin insasi esenta sa, poate deveni totdeauna altceva.
Nu intimplator, se sustine ca moneda este singele care “iriga” corpul social al
oricarei tari. Ea reprezinta premisa primara a tuturor pietelor si leantul originar al
mecanismului concurential general. Moneda este un simbol definitoriu al
comunitatii national-statale a schimbului.
La prima vedere, moneda a complicat foarte mult viata oamenilor in general.
Intr-adevar, ia adus la cresterea numarului de tranzactii in economie, la aparitia
unor noi verigi intermediare intre productie si consum. Multe din aceste tranzactii
s-au autonomizat si par a fi fara legatura reala cu rationalitatea si eficienta
activitatii economice.
In realitate, instrumentele monetare s-au diversificat si s-au perfectionat in asa
masura incit moneda sa-si poata manifesta facilitatile sale generale. Umaitatea a
consumat multa energie si a dat dovada de enorma imaginatie pentru a face
moneda: acceptabila de catre participantii la tranzactii; durabila; convenabila;
6
divizibila; stabila etc. Toate aceste calitati sunt obligatorii pentru buna functionare
a etalonului bani.
I.1.1. Componentele (structurile) masei monetare
Pentru ca functiile si facilitatile monedei sa fie exercitate cu succes este necesar ca
aceasta sa existe intr-un anumit volum si intr-o structura anume. Problemele
referitoare la raportul de marime dintre activitatile economico-sociale si cantitatea
de moneda in societate sunt abordate si analizate, mai intii, cu conceptele de masa
monetara si de viteza de rotatie a monedei.
Privita ca stoc, masa monetara consta din totalitatea instrumentelor banesti de
care dispun agentii economici nonfinanciari dintr-o economie nationala la un
moment dat, destinate achizitionarii de bunuri materiale si sevicii, achitarii
datoriilor, constituirii economiilor in vederea investitiilor si a altor plasamente.
Ca flux, aceasta reprezinta masa medie de bani care functioneaza intr-o
anumita perioada de timp (trimestru, an).
Marimea fluxurilor monetare dintr-o tara, intr-un an economic, reprezinta
produsul dintre marimea medie a stocului de bani, in locul si timpul aratate, si
viteza de rotatie a banilor (numarul rotatiilor efectuate).
Masa monetara existenta la un moment dat la agentii economici (ca stoc), ca si
cea folosita intr-un orizont de timp (ca flux) se masoara prin lichiditatea
monetara; aceasta se exprima in marimi absolute si in marimi relative.
Rata lichiditatii, de pilda consta in raportul intre nivelul mediu anual al masei
monetare si nivelul tranzactiilor economice mijlocite de moneda.
Intensitatea utilizarii monedei este masurata prin viteza de circulatie a
monedei. Aceasta se exprima printr-un raport care evidentiaza rapiditatea sau
7
incetineala tranzactiilor, ca si viteza cu care circula veniturile. Acest raport este
inversul ratei lichiditatii.
Accelerarea vitezei de rotatie a monedei semnifica reducerea lichiditatii monetare,
incetinirea acesteia fiind simptomul formarii de stocuri monetare inactive.
De-a lungul timpului s-au conturat doua componente ale masei monetare, care
deosebesc calitativ intre ele:
- disponibilitati banesti propriu-zise (bani cash, bani lichizi), instrumente care se
caracterizeaza prin lichiditatea perfecta;
- disponibilitati semimonetare (“aproape bani”), acele instrumente monetare care
pot fi transformate in bani lichizi sau pot indeplini functiile acestora. Efectuarea
operatiunilor de transformare presupune consum de timp, uneori, si asteptare.
De regula, acestea nu sint insotite de pericolul diminuarii activului respectiv.
I.2. Cererea de moneda. Motivatiile cererii de moneda.
Populatia doreste moneda pentru functiile pe care aceasta poate sa le
indeplineasca, nu pentru calitatile intrinseci ale diferitelor instrumente monetare,
fie ele chiar de aur. Marimea cererii de moneda in economie depinde de
utilitatile acesteia, care sint exprimate de facilitatile pe care le pot asigura
disponibilitatile banesti.
Atunci cind moneda a indeplinit mai ales functii pasive – mijlocire a
schimburilor de bunuri economice, cind circulatia baneasca reprezenta un reflex
al fluxurilor economice reale – masa monetara era conditionata mai ales de
nevoile agentilor economici de a achizitiona bunurile materiale si de a plati
serviciile necesare. Acesta este motivul tranzactional al cererii de moneda.
Cererea de masa monetara depinde, in primul rind, de volumul total al
schimburilor mijlocite efectiv de moneda si de viteza de rotatie a acesteia.
8
Aceasta inseamna ca masa monetara (M) se afla in raport direct proportional cu
volumul schimburilor, rezultat din potentarea volumului fizic al bunurilor si
serviciilor vindute-cumparate (T) cu preturile si tarifele acestora (P). In aceasi
timp, aceasta evolueaza invers proportional cu viteza de rotatie a banilor (V),
respectiv numarul de acte de schimb pe care le faciliteaza o unitate monetara in
orizontul de timp pentru care se calculeaza masa monetara. La acest nivel de
analiza, formula masei monetare in circulatie este: M=T.P/V
In al doilea rind, masa monetara depinde de amploarea creditului de consum,
de raportul dintre vinzarile pe datorie si platile facute in contul creditelor ajunse
la scadenta in perioada de referinta.
In al treilea rind, masa semnelor banesti este influentata si de
comportamentul agentilor economici fata de moneda, sintetizata prin expresia
intensitatea inclinatiei spre lichiditate.
Preferinta pentru lichiditate se bazeaza pe mai multe mobiluri concrete: mobilul
venitului, adica tendinta oricarui agent economic de a pastra bani lichizi, de a
nu-i cheltui pe masura incasarii lor; mobilul afacerilor, pastrarea unui volum de
bani in asteptarea unor plasamente mai avantajoase in viitor; mobilul prudentei,
dorinta agentilor economici de a fi pregatiti pentru a face fata situatiilor
neprevazute; mobilul speculatiei, constind in aceea ca, in anumite conditii, banii
lichizi sint un activ financiar superior fata de diferitele titluri de valoare, ceea ce
ii determina pe detinatorii de economii sa le plaseze cu precadere intr-un
asemenea activ.
Pornind de la aceste motivatii si considerente, J.M. Keynes a conceput si a
explicat o functie a cererii de moneda, notata cu L si formata din doua
componente: L1 si L2. Prima componenta se refera la primele trei mobiluri
economico-psihologice ale cererii de moneda (venitul, afacerile si prudenta).
Aceste cereri variaza, de regula, o data cu modificarea produsului sau a
9
venitului (Y) si se afla intr-o mica masura sub influenta ratei dobinzii. Deci,
L1=L1(y), unde L1>0.
A doua componenta reprezinta cererea de moneda in scopuri speculative.
Marimea ei depinde de nivelul ratei dobinzii, aflindu-se in raport invers cu
aceasta. In acest caz, L2=L2(i), cind L2>0.
Daca se insumeaza cele doua componente, delimitate intre ele prin mobilurile
aratate, atunci ecuatia masei monetare cerute (Mc) devine:
Mc = L1(y) +L2(i)
I.3. Piata monetara si echilibrul ei
Ca specifica, pe piata monetara difera atit de piata bunurilor de consum
personal, cit si de cea a factorilor de productie. Obiectul tranzactiei pe o
asemenea piata il formeaza moneda- numerar si/sau banii de cont. In ansamblul
pietelor, piata monetara detine un rol tot mai insemnat, acesta decurgind din
semnificatia tot mai mare pe care o are moneda in economia contemporana.
Piata monetara consta din ansamblul tranzactiilor cu moneda, din
confruntarea specifica dintre cererea si oferta de moneda in functie de
pretul ei (rata dobinzii).
Marfa moneda este omogena. Cu toate acestea, pretul tranzactiei cu moneda
difera in functie de numerosi factori: termenul scadentei; gradul de risc asumat
de creditor; sumele tranzactionale etc. In plus, ajustarea ei se face foarte greoi,
piata monetara fiind o piata de oligopol, cu putini ofertanti de moneda.
La un anumit nivel al ratei dobinzii – celelalte conditii fiind date -,
evolutiile cererii si ale ofertei de moneda converg spre realizarea echilibrului pe
piata monetara. Piata monetara se afla in stare de echilibru, cind, la un anumit
nivel al ratei dobinzii (d‟e), cantitatea de moneda oferita (Mo) este egala cu cea
10
ceruta (Mc), acestea fiind egale cu Mm/e. Asa cum se poate observa in figura
alaturata, litera E marcheaza punctul de echilibru.
d‟
Mo
E
d‟e
Mc
Mm/e Mm
Fig. I. Echilibrul pietei monetare.
Cresterea cererii de moneda de la Mc/1 la Mc/2 are ca efect sporirea atit a
cantitatii de moneda pe piata, cit si cresterea ratei dobinzii, asa cum sugereaza
graficul II. Daca angajamentele de plata se fac cu o frecventa mai mica
(incetinirea vitezei de rotatie), atunci cererea de moneda va creste, ca si oferta
de altfel.
Scaderea cererii de moneda are ca efect atit scaderea cantitatii de moneda,
cit si a ratei dobinzii.
Cresterea ofertei de moneda conduce la scaderea ratei dobinzii si la cresterea
masei monetare tranzactionate pe piata. Surplusul de moneda oferit nu va putea
fi absorbit decit daca va scadea rata dobinzii, aceasta din urma stimulind cererea
de moneda.
11
d‟
%
Mo
d‟2 E2
d‟1 E1 Mc/2
Mc/1
0 M1 M2 Mm
Fig.II. Efectul cresterii de moneda
Scaderea ofertei de moneda de la Mo/1 la Mo/2 conduce la sporirea ratei
dobinzii si la diminuarea cantitatii de moneda tranzactioneaza de la M1 LA M2.
Cauza cresterii ratei ratei dobinzii este existenta unei penurii de moneda la o rata
scazuta a dobinzii, penurie ce exercita presiuni in sensul majorarii ratei dobinzii
de la d‟1 la d‟2 (vezi Fig.III)
d‟ Mo/2
% Mo/1
E2
d‟2 E1
d‟1 Mc
0 M2 M1 Mm
Fig.III. Modificarea pozitiei de echilibru ca urmare a scaderii ofertei.
12
Mecanismele pietei monetare sint insa mult mai complicate si mai concrete.
Citeva argumente in sprijinul acestei aprecieri. De exemplu, bancile care dispun
de resurse pe care doresc sa le dea cu imprumut la nivelul curent al ratei
dobinzii se pot confrunta cu scaderea cererii de moneda. Mecanismul pietei
monetare se desfasoara relativ lent, prin modificarea treptata a ratei dobinzii, in
asa fel incit sa se echilibreze cererea de moneda cu oferta de asemenea active.
De asemenea, o banca coboara rata dobinzii la creditele acordate, concomitent
cu scaderea ratei dobinzii la depozite. Dar, reducerea ratei dobinzii la depozite
trebuie facuta in consens, decizia unui singur agent bancar in directia aratata
putind duce la pierderea clientilor, care se vor orienta spre acele institutii care le
ofera rate mai mari de dobinda.
Pentru caracterizarea concreta a pietei monetare, sunt necesare inca citeva
precizari.
Cererea de moneda este o cerere de incasari reale; agentii economici se
intereseaza de puterea de cumparare a incasarilor lor, si nu de suma nominala a
acestora.
Agentii pastreaza moneda pentru a o utiliza in efectuarea tranzactiilor si
pentru a se proteja impotriva riscului.
Existenta unor costuri de transformare (in bani lichizi) este unul din
motivele care explica detinerea de moneda.
Costul de oportunitate suportat de un agent economic ce detine moneda
este egal cu dobinda pe care el ar fi putut s-o obtina plasind acesti bani.
Detinerile de moneda pentru tranzactii ale unui agent sunt optime cind costul
tranzactiei este egal cu costul de oportunitate a detinerii banilor lichizi.
Analiza in termeni de gestiune a stocurilor monetare arata ca incasarea
monetara este o fuctie crescatoare de venit si una descrescatoare de nivelul ratei
dobinzii.
13
Un agent ce detine un titlu financiar se expune unei pierderi in capital, daca
cursul acelui activ scade. Acest risc explica existenta unei cereri de moneda
pentru motivul speculatiei.
Pentru un nivel dat al ratei anticipate a dobinzii, cererea de moneda pentru
speculatie este o functie descrescatoare de rata dobinzii de piata.
O anticipare a cresterii preturilor diminuiaza stocul de masa monetara si
conduce la cresterea vitezei de circulatie a monedei.
Studiile empirice confirma ideea ca cererea de moneda este o functie de venit
si de rata dobinzii. Elasticitatea pe termen lung a cererii de moneda in raport cu
venitul pare a fi inferioara lui 1. Elasticitatea respectiva in raport cu rata
dobinzii este negativa.
14
CAPITOLUL II
II.1.Conceptul de inflatie
Asa cum remarca acelasi autor, Maurice Flamant, etimologia nu vine deloc in
sprijinul definirii acestui concept, asa cum este cazul cu altele; inflatia vine de la
inflare si sensul acestuia (umflare, umflatura) nu sugereaza ca este vorba de
cresterea cantitatii de bani in circulatie si nici de cresterea generala a preturilor.
In aceeasi lucrare, inflatia este definita ca un proces de crestere generala a
preturilor, sau – exprimind altfel – o diminuare a puterii de cumparare a monedei.
Dezvoltind aceasta definitie, se noteaza :” Se va desemna astfel prin termenul de
inflatie, o miscare de crestere dispersata a preturilor care se intretine prin sine
insasi si care este datorata unei insasi si care este datorata unei insuficiente relative,
la un moment dat, a ofertei spontane in raport cu cererea formulata la preturi
curente de la inceputul perioadei analizate. In dictionarul de economie
contemporana, elaborat de Fernand Baudhuin, profesor la Universitatea din
Louvain, termenul este definit ca “exces al puterii de cumparare sau exces de
mijloace de plata “, mentionindu-se ca inflatia se confunda, adesea, in SUA mai
ales, cu simpla crestere de preturi. Mai mentionam, de asemenea, ca intr-o alta
abordare, inflatia este definita ca “un proces cumulativ de crestere a preturilor, mai
mult sau mai putin importanta, dupa gravitatea distorsiunii existente la un moment
dat in economie, intre fluxurile reale si fluxurile monetare”. Iar economistul
englez John Craven defineste inflatia ca o crestere a nivelului mediu al preturilor. ”
Daca toate preturile cresc cu aceeasi rata, spune el, aceasta este inflatia pura, dar
15
preturile cresc cu rate diferite. In acest caz rata inflatiei este media acestor cresteri
ale preturilor”.
Pentru a porni la analiza succinta a diferitelor puncte de vedere cu privire la
natura si cauzele inflatiei, pe baza evolutiei acestui fenomen se poate spune ca
inflatia este un proces complex, cumutativ, a carui esenta consta in :
a) distorsiunea puternica existenta intre procesele monetare si procesele
economice reale, intre masa monetara si masa marfurilor si serviciilor
puse in circulatie;
b) cresterea generalizata a preturilor ;
c) scaderea puterii de cumparare a banilor.
Inflatia este una dintre cele mai complexe si mai controversate probleme
economice contemporane. Ea se prezinta, mai ales, ca un proces macrosocial, desi
sunt tot mai evidente manifestarile mondoeconomice ale acesteia. Extrem de
folositul termen- inflatia- continua sa ramina insuficient conturat. De aceea,
precizarea naturii proceselor inflationiste trebuie corelata mai intii cu formele de
bani cunoscute de-a lungul secolelor.
Initial, inflatia s-a manifestat sub forma devalorizarii mascate a monedelor din
metale pretioase, fiind cunoscuta in prezent sub denumirea de inflatie monetaro-
baneasca.
O alta forma istorica de inflatie este inflatia banilor de hirtie convertibili in
aur.
Dar prin prabusirea etalonului aur a creat si premisele unei noi forme de inflatie -
inflatia banilor de hirtie neconvertibili in aur. Formele pe care le-a imbracat
inflatia banilor neconvertibili in aur au fost destul de diferite atit in timp, cit si in
spatiu.
16
II.2. Cauzele si mecanismele inflatiei contemporane
Cauzele inflatiei sunt definite foarte diferit in literatura economica.
Punctele de vedere exprimate pot fi impartite in doua mari grupe:
a) adeptii inflatiei monetare ;
b) adeptii inflatiei nemonetare.
Cu toata rasuscitarea pe care au cunoscut-o teoriile cantitative asupra monedei,
explicatiile monetariste ale inflatiei nu mai erau suficiente si, de aceea, atentia
analistilor s-a indreptat tot mai mult spre procesele reale de mai mare profunzime,
nemonetare.
Consecinta dezechilibrului dintre masa monetara si masa marfurilor si
serviciilor o reprezinta cresterea preturilor si scaderea puterii de cumparare a
banilor.
Intre caracteristicile de baza ale inflatiei, pe prim plan se situeaza intensitatea si
durata ei in timp; ambele definesc, in ultima instanta, gravitatea inflatiei. Din acest
punct de vedere, se pot distinge trei tipuri de inflatie:
a) inflatia latenta, atunci cind s-au format dezechilibrele caracteristice inflatiei,
dar datorita proportiilor lor reduse sau unor factori, de frina, fenomenele
inflationiste nu sunt evidente;
b) inflatia declarata deschisa, dar proportiile ei sunt relativ reduse, cresterea
preturilor jucind mai degraba un rol de stimulare a cresterii productiei (
inflatia numita uneori “tiritoare”, de ordinul ce nu depaseste trei procente
anual);
c) galopanta hiperinflatia sau inflatia, cind cresterea preturilor are proportii
ridicate, de regula exprimata prin cel putin doua cifre;
d) inflatia moderata, apare cind ritmul mediu anual de crestere al preturilor
bunurulor de consum nu depaseste sase la suta;
17
e) inflatie rapida,cind ritmul de crestere a preturilor de consum se apropie de
zece procente.
Inflatia contemporana reprezinta un dezechilibru structural monetaro-
material, care exprima existenta in circulatie a unei mase monetare ce
depaseste nevoile economiei, ceea ce conduce la deprecierea banilor
neconvertibili in aur si a celor neconvertibili in general si la cresterea
durabila si generalizata a preturilor.
In anumiti ani a fost inregistrata o asemenea corelatie cantitativa intre
inflatie si dinamica economica, care a fost surprinsa prin termenul compus
de stagflatie.
Aceasta semnifica acea situatie din economia unei tari care se
caracterizeaza prin inflatia rapida si prin lipsa de crestere notabila a
economiei, prin “cresterea zero” sau prin precesiuni egale.
Termenul de slumpflatie sintetizeaza o criza economica sau un declin
economic, pe de o parte si o inflatie rapida sau chiar galopanta, pe de alta
parte.
Dupa toate cele spuse: inflatia a fost si a ramas un fenomen preponderent
negativ, indiferent de intensutatea si sensul evolutiei ei.
II.3.Inflatia in Republica Moldova si formele
ei de manifestare
Inflatia ca fenomen economicomonetar se manifesta diferit in diverse tipuri de
economii. In economiile aflate in tranzitie inflatia, de regula, ia dimensiuni
substantiale. Ea se manifesta prin cresterea generala a preturilor si deprecierea
banilor. Pentru a tine sub control inflatia este nevoie de analizat factorii care o
determina.
18
In perioada 1994- 1998 rata inflatiei in Republica Moldova s-a redus
considerabil de la peste 100 la 11.2 % pe an. Din momentul introducerii monedei
nationale in 1993, BNM a adoptat o serie de masuri indreptate spre limitarea
expansiunii volumului de lei in circulatie si reducerea ratei inflatiei. Scopul
principal al politicii monetare a fost de a reduce rata inflatiei si de a atinge si
mentine stabilitatea monedei nationale prin intermediul regularii ofertei de bani.
Subliniem ca incepind cu luna septembrie fara "corectari" ale cursului de
schimb, volumul masei monetare s-a redus mult. Daca la inceputul lui septembrie
1998 in circulatie erau 1927 mln lei, atunci la 1 octombrie 1998 erau 1668 mln lei.
La inceputul lui noiembrie asa monetara s-a redus pina la 1605 mln lei. Adica pe
parcursul a doua luni masa monetara s-a micsorat cu 322 mln lei ori 16.7 la suta.
Aceasta se lamureste prin urmatoarele: marea majoritate a banilor ( lei ) ieseau din
circulatie in schimbul cumpararilor de dolari de catre persoanele fizice si juridice.
De asemenea, diminuarea masei monemare aflate in circulatie este impusa de
scaderea volumului de bunuri si servicii, de existenta excedentului bugetar si
acordarea de moneda straina in schimbul celei nationale.
Pe parcursul anului 1994 BNM a modificat de citeva ori cota rezervelor
obligatorii pentru a regla mai eficient masa monetara. Pina la 1 februarie 1994 rata
maxima de rezerve constituia 20%, apoi ea a fost majorata pina la 28%, ceea ce a
dat posibilitate de a reduce cresterea masei monetare. De la 1 iunie 1994 pentru
majorarea resurselor financiare a bancilor comerciale si pentru satisfacerea cererii
sezoniere de credite BNM a revenit la o cota de 20% a rezervelor obligatorii. Apio
aceasta cifra a fost redusa si mai mult: de la 1 decembrie 1994 pina la 12%, iar din
noiembrie 1995 pina la 8 la suta pentru toate tipurile de depozite, atit in lei, cit si in
valuta liber convertibila.
Din septembrie 1998, cind a inceput febravalutara, BN ia decizia ca bancile
comerciale sa-si mareasca rezervele obligatori de la 8-15%, ceia ce era echivalent
cu distrugerea sistemului bancar. La 2 noiembrie 1998 BN isi retrage activitatea de
19
la BVIM si anunta ca reduce procentul rezervelor odligatorii de la 25-15%,
obligind totodata bancile comerciale ca 10% din activele detinute sa fie in hirtii de
valoare ale statului.
BNM promoveaza o politica valutara, scopul careia este dezvoltarea continua
si stabila a pietei valutare pentru asigurarea necesitatilor functionarii si dezvoltarii
economiei nationale.
Pe parcursul ultimilor trei ani si jumatate cursurile de schimb cotate de catre
bancile comerciale pentre tranzactiile prin virament si cursurile la casele de schimb
valutar pentre operatiile in numerar nu difera mult de cel oficial, ceea ce reprezinta
un indice ca
piata valutara este destul de dezvoltata, iar valuta straina este liber accesibila pentre
persoanele fizice si juridice.
Prin intermediul BC, orice tara poate utiliza cursul de schimb ca un instrument
de baza pentre programele antiinflationiste. Daca o tara duce o politica a cursului
de schimb fix, pentru a micsora inflatia, dar nu este precauta in ceea ce priveste
cresterea permanenta a reatei salariilor nominale, preturile la bunurile si serviciile
autohtone vor continua sa creasca, atunci ramurile exportatoare vor fi direct
afectate. In acest caz, singura solutie este revizuirea politicii macroeconomice prin
acceptarea unei mai mari devalorizari a monedei nationale.
Daca o tara sustine o politeca, prin care devalorizarea cursului de schimb nu
este corelata cu rata provizionala a inflatiei, sectoarele de export nu mai pot fi
controlate, iar actiunile speculative duc in final la o devalorizare rapida a cursului
de schimb.
Daca cursul de schimb nu este folosit ca un instrument politic si este lasat sa
oscileze liber in functie de cursurile de schimb ale principalelor valute, atunci vom
obtine rezultate lente, dar sigure in reducerea inflatiei preturilor. Corsul de schimb
are o puternica influienta directa asupra preturilor, iar politica corsului de schimb
20
joaca un rol important in programele antiinflationiste din orice tara, in special, in
tarile in tranzitie la economia de piata.
Daca analizam evolutia cursului leului moldovenesc, de la momentul
introducerii sale si pina in prezent, remarcam ca s-a depriciat lent in termeni
nominali, manifestind o stabilitate deosebita in perioada 1995-1997, deoarece
cursul de schimb era fix, incepind cu anul 1998 cursul de schimb a devenit flexibil.
Penrtu prima deta in acesti ani, incepind cu 2 noiembrie 1998 cind BNM si-a
rechemat dealerul de la BIV, valutei nationale i s-a oferit posibilitatea sa-si
formuleze liberul curs de schimb fata de alte valuta straina in dependenta de cerere
si oferta.
Analizind politica cursului de schimb in Moldova, trebuie sa subliniem ca
cursul stabil a fost utilizat ca o pirghie pentru tinerea inflatiei sub control (pe linga
politica monetara dura).
La calcularea cursului real efectiv al monedei nationale se ia in consideratie
oscilatia cursului leului moldovenesc in raport cu valutele principalelor parteneri
comerciali ai tarii, cit si inflatia in aceste tari (Rusia, Bielarusi, Romania, Bulgaria,
Germania si Italia ).
In anul 1995 mleui s-a depriciat cu 16.2% fata de valutele principalelor
parteneri comerciali ai Moldovei, in anul 1996 - cu 5.5%, iar in prima jumatate a
anului 1997 -cu 6.9%. Se considera oportuna diprecierea nominala anuala a leului
moldovenesc fata de dolarul SUA in asa fel, ca rata reala efectiva a lui sa fie la cota
de circa 99% sau - 1%, adica sa indice o depreciere reala mica a leului in raport cu
valutele principalelor parteneri comerciali ai tarii.
In conditiele cind ani in sir cursul de schim a fost sustinut in mod artificial,
stabil, iar preturile la marfuri si servicii au crescut de mai multe ori, nu putem vorbi
despre o dezvoltare economica a tarii, ci de o pauperizare a maselor largi ale
populatiei.
21
Pina in prezent nu se organizeaza licitatii bancare interne intre agentii
economici care ar oferi posibilitatea formarii unui curs de schimb mai real.
In pofida situatiei de criza in care s-a pomenit leul moldovenesc, inca mai sunt
posibilitati de a stopa devalorizarea lui, daca factorii de decizie vor lua decizii
concrete, prin urmare ar avea de cistigat si societatea care si-ar restabili increderea
pierduta in guvernanti.
Inflatia sau deprecierea se calculeaza in tara noastra pe baza preturilor de
consum ale populatiei, iar rata de modificare a acastui indicator se stabileste prin
compararea in timp a modificarii acestor preturi. Acest indice al preturilor de
consum, trebuie sa realizeze o sinteza a evolutiei intre doua perioade a preturilor
tuturor bunurilor si serviciilor care intra in consumul populatiei.
Practic, este imposibil sa fie observate si inregistrate preturile la toate
produsele si serviciile consumate de populatie intr-o perioada data de timp. De
aceea, pentre urmarirea si inregistrarea acestor date statistice se utilizeaza un
esantion de bunuri si servicii, care trebuie sa fie reprezentativ prin structura
consumului si a preturilor.
Pentru masurarea inflatiei se foloseste acest indice, deoarece calcularea lui
beneficiaza de o baza informationala foarte larga. Informatia este perceputa de
catre consumatori, in primul rind, prin cresterea preturilor bunurilor corporale si a
sporirii tarifelor serviciilor.
In tara noastea, datorita nivelului redus al veniturilor de care dispune, populatia
isi "temporizeaza" cheltuielile pentru produsele alimentare si nealimentare dar nu
poate sa le efectuieze pe cele privind serviciile prestate. In aceasta ordine de idei,
un consumator isi mai poate planifica eventualele cheltuieli pentru produse
nealimentare numai dupa ce le efectuiaza pe cele pentru prestarea de servicii si apoi
pentru produse alimentare.
De aceea, in termeni reali, inflatia este mult mai mare decit cea calculata prin
metodologia in vigoare.
22
Este deficil de facut o concluzie cu privire la evolutia inflatiei in perioada
urmatoare. Se poate aprecia, ca nivelul redus al ratei inflatiei incepind cu martie
1995 si pina in 1998 (dupa cum toti stim asta) a fost de fapt pragul pentru o noua
perioada de crestere a acesteia.
Se discuta foarte mult despre necesitatea combaterei inflatiei si toate punctele
de vedere exprimate trateaza partea economica, a neajunsurilor pe care le provoaca
acest fenomen. Dar exista necesitatea combaterii inflatiei, punind accentul pe
fenomenul de injustitie sociala, pe care-l inlesneste si intretine inflatia.
Inflatia creeaza o redistribuire arbitrara a venitului si avutiei. Persoanele cu
venituri fixe sunt afectate, deoarece cu veniturile lor pot cumpara din ce in ce mai
putine bunuri si servicii. In acest sens, in mod deosebit sint afectati pensionarii.
Apio cresterea impozitelor si taxelor ce insoteste inflatia loveste in micii meseriasi,
comercianti. Efectul cel mai periculos al acestui mecanism de redestribuire a
bogatiei in societate, este acela ca populatia isi pierde increderea in autoritatea
statala.
Daca preturile interne cresc mai repede in comparatie cu preturile din arte tari,
pietile de export se vor diminua, iar piata interna va fi din ce in ce mai mult
dominanta de importuri. Acest lucru poate conduce la o deteriorare a balantei
comerciale si la un deficit al balantei platilor curente dupa cum se vede in tabelul 1.
Evolutia indicatorilor macroeconomici in Republica Moldova
Indicatorii 1994 1995 1996 1997 1998
Rata inflatie i in % 104,6 23,8 15,1 11,2 18,2
Cursul de schimb mediu 4,07 4,49 4,60 4,62 5,38
anual
(lei/USD )
PIB in preturi curente, 4737 6480 7658 8655 8645
mil lei
23
IPC (% fata 587 130 124 114 -
de anul precedent)
Export total 618 739 822 851 723
(mil $)
Fenomenul inflatiei este deci extrem de complex, fiind supus unor determinari
de tip economic, politic, social, psihologic, ceea ce face ca trasaturile sale sa nu
apara intotdeauna cu claritate.
Deci, in prim plan pozitia initiala de crestere a inflatiei se caracterizeaza prin
stabilizarea financiara a Republicii Moldova in perioada anului 1992. Problema -
cheie a stabilizarii financiare consta in diminuarea ratei inflatiei. Tarile Europei
Centrale si de Est, precum si cele din cadrul SCI au trecut prin toate etapele
inflatiei. La prima etapa ea a aparut si s-a extins pe neasteptate, iar preturile,
scapate de sub controlul statului, au crescut vertiginos. Banii aflati la populatie si in
banci nu aveau acoperire cu marfuri. Ei au inundat pietile si au provocat cresterea
furtunoasa a preturilor.
Pornind de la situatia creata, Guvernul Republicii Moldova, de comun acord
cu Banca Mondiala, a purces la realizarea unui complex de masuri privind
normalizarea situatiei in domeniul politicii monetare si a creditelor. Pentru a
diminua deficitul acut de lichidati la mijlocul 1992 (10 iunie ), Guvernul a pus in
circulatie, suplimentar pe linga rubla, cupoanele in expresie de rubla. Peste un an,
ponderea cupoanelor constituia circa 78 la suta din toti banii aflati in circulatie.
Ca urmare a adoptarii in iulie 1993 de catre Banca Centrala a Rusiei a
hotarirei cu privire la incetarea circulatiei rublelor in bancnote de monelul anului
1993, BNM a scos din circulatie rublele rusesti de model vechi. In consecinta,
cuponul moldovenesc a primit statut de valuta nationala.
24
Pregatirile pentru introducerea valutei nationale au inceput inca in 1992. In
decembrie acelas an Parlamentul a adoptat doua documente fundamentale-cu
privire la valuta si cu privire la asigurarea leului moldovenesc, a fost creat si un
comitet special pentru introducerea in circuit a valutei nationale. Din cauza, insa, a
situatiei politice complicate, introducerea valutei nationale a fost aminata de citeva
ori. La drept vorbind pe multi ii speriau prognozele despre situatia de incertitudine
si haos ce se putea instala ca urmare a parasirii zonei rublei. Oricum la 29
noiembrie 1993, leul moldovenesc a fost introdus oficial conform cursului de 1000
cupoane pentru 1 leu.
Problemele inflatiei, stabilitatii valutei trebuie sa se afle permanent in centrul
atentiei organelor de stat respective.
Nu exista nici o parere unanima pentru a clarifica pina la care nivel poate fi
scazuta rata inflatiei sau care este nivelul ei optim. Experienta ne demonstreaza ca
progresul economic domina cind rata inflatiei atinge nivelul de 40% anual. Dar
necesitatea mentinerii stabilitatii valutare nationale presupune un nivel mult mai
redus al inflatiei. Stoparea inflatiei poate deveni problematica ca atare, din cauza
nefinalizarii reformei preturilor, a refluxului mare de capital strain, inclusiv a
nerepatrierii lui, dat fiind caacesta duce la sporirea masei monetare si majorarea
preturilor.
La reducerea esentiala a ratei inflatiei contribuie si regimul flotant de schimb
al valutei care este folosit la noi in tara, desi exista parerea ca cursul fixat (Ungaria,
polonia, Cehia, Estonia )permite de a domoli mai rapid inflatia, fara urmari grave
pentru procesul economic.
Stoparea inflatiei depinde foarte mult de modul de promovare a politicii de
reglementare a veniturilor. E adevarat, la noi aceasta politica a avut un caracter
provizoriu si nu sint excluse pe viitor unele masuri de a face ordine in domeniul
respectiv.
25
II.3.1. Evolutia procesului inflationsit dupa introducerea
valutei nationale
Introducerea valutei nationale a intensificat separarea spatiului monetar al RM de
spatiul monetar a fostelor republici socialiste. Conditiile initiale au fost
dezavantajoase – inflatia supergalopanta, rezerve valutare reduse, neincrederea in
viitorul leului etc. In conditiile inflatiei sporite au fost avantajati comerciantii si nu
producatorii sau consumatorii. In virtutea capacitatii mai mari de adaptare. In mod
cert aceste avantaje poarta un caracter temporar si iluzoriu. Inflatia inalta conduce
la adincirea diferentierilor economice si sociale.
Nivelul relativ mare al inflatiei aduce prejudicii si sistemului bancar. Acest
fenomen se manifesta prin faptul ca rata dobinzii la plasamentele bancare ale
agentilor economici este ajunsa sau depasita de rata inflatiei, ceea ce diminueaza
atractivitatea acestui tip de servicii bancare, provocind criza sistemului bancar. Pe
de alta parte, bancile sint nevoite sa includa asteptarile inflationiste in rata dobinzii
la crditele acordate, majorind-o astfel.
In cazul RM inflatia a afectat sistemul bancar in modul urmator: in perioada de
dupa introducerea leului, anticiparile inflationiste fiind mari, bancile promiteau rate
inalte ale dobinzii la plasamente pentru atragerea resurselor creditare noi (in 1996 –
in medie 33,7% anual, in 1997 – 32,8%), sperind ca, intre timp, mneda se va
devaloriza simtitor si ca isi vor putea onora obligatiunile asumate. Insa , odata cu
reducerea brusca a inflatiei (in 1996 inflatia a fost de 15,1% anual, iar in 1997
11,2%), bancile au ajuns in situatie de a suporta obligatii de plata mari, in conditiile
in care nu au putut recupera de la agentii economici insolvabili creditele acordate
sau sa atraga noi resurse. Acest moment a afectat intr-o anumita masura sistemul
bancar, ceea ce s-a soldat cu flimentul citorva banci comerciale.
26
Concluzia importanta ce se desprinde de aceasta situatie este ca in conditiile
anticiparii inflationiste este foarte riscant sa se incheie contracte pe termen lung
(pentru acordarea de credite, contracte forward si futures, de asigurare) fara
specificarea anumitor clauze contractuale care sa tina cont de nivelul posibil al
inflatiei. Riscul consta in posibilitatea prognozarii gresite a inflatiei, si anume a
subestimarii sau supraevaluarii acesteia.
Introducerea monedei nationale s-a slodat cu reducerea progresiva in fiecare an
a ratei inflatiei si cu stabilirea modelului de inflatie deschisa in locul celei de
inflatie galopanta. In opinia unora, acest rezultat a fost net superior celui preconizat
chiar de banca nationala a moldovei. Drept dovada poate servi faptul ca in ultimii
ani au fost puse in circulatie bancnote noi, concomitent cu cresterea masei
monetare si a nivelului preturilor, cu o valoare nominala tot mai mare, dar tiparite
in 1992-1993, ceea ce poate fi o dovada a asteptarilor inflationiste din perioada
introducerii valutei nationale.
Evolutia comparativa a principalilor indicatori macroeconomici din ultimii 6 ani
este prezentata in tabelul IV
Tabelul IV. Principalii indicatori macroeconomici di anii 1994-1999
1994 1995 1996 1997 1998 1999
PIB nominal, mil.lei 4737 6480 7798 8917 9112 12204
Inflatia anuala prin 104,6 23,8 15,1 11,2 18,1 43,7
metoda IPC, %
Rata medie lunara a 6,1 1,8 1,2 0,9 1,4 3,0
inflatiei, %
Agregatul M2 la 675,9 1107,2 1292,1 1739,6 1356,8 1809,0
27
sfirsit de an mil.lei
Dificitul contului -82,0 -95,2 -198,1 -285,0 -347,2 -112,2
curent, mil.$ SUA
Cursul mediu anual 4,07 4,49 4,59 4,63 5,36 10,5
de schimb, lei/$
SUA
SURSA: Departamentul Analizei Statistice si Sociologice, Banca Nationa a Moldovei.
In ceea ce priveste rata anuala a inflatiei, in perioada ianuarie 1994- august 1998
aceasta a inregistrat o tendinta puternica si stabila de scadere. Pe de alta parte, masa
monetara M2 a crescut in aceeasi perioada de circa 4,7 ori. Prin urmare, principala
cauza a inflatiei in acest interval de timp poate fi considerata de natura monetara.
In graficul IV sint aratate cresterile anuale a masei monetare si ale indicelui
preturilor de consum in % si evolutia salariului numinal in lei.
Din acest grafic se observa ca pina in anul 1998 masa monetara crestea in
ritmuri mai rapide indicele inflatiei. Acest fenomen a si determinat caracterul
cauzal al iflatiei in „94-‟98: inflatia monetara si inflatia prin cerere.
In 1998, in comparatie cu 1995, indicele preturilor e consum a crescut cu 48,7%.
Tot in aceeasi perioda salariul mediu nominal s-a majorat de la 124 lei la 231,4 lei
sau cu 86,3 %. Cresterea mai rapida a salariilor (in comparatie cu cresterea IPC) nu
a fost compensata de marirea respectiva a nivelului de productie, insuficienta
marfurilor pe piata interna urmind sa fie acoperita prin cresterea importurilor. O
alta trasatura specifica a proceselor inflationsite din periada de pina la criza
financiara a fost nivelul redus al iflatiei comparativ cu principalii nostri parteneri de
comert exterior – Rusia si Romania. Inca in 1996 s-au enuntat opinii, conform
carora cursul leului nu corespunde puterii sale de cumparare. Decalajul existent era
atenuat de activitatea BNM pe piata valutara, constind in injectarea permanenta a
valutei si astfel corectarea oricarei tendinte de oscilatie a cursului de schimb. In
28
acelasi timp stabilitatea leului a fost mentinuta prin crearea deficitului artificial de
moneda nationala, si anume prin neplata salariilor la timp, prin neacordarea
creditelor.
Aceasta situatie de supraevaluare a leului a favorizat importatorii si a defavorizat
exportatorii, ceea ce a adus la cresterea deficitului balantei de plati. Exportatorii au
fost afectati de puterea de cumparare mare a leului in raport cu dolarul, fapt care
imprima activitatii lor o profitabilitate scazuta in comparatie cu activitatea
importatorilor. In consecinta, gradul de acoperire a importurilor de catre exporturi
s-a diminuat in decurs de 4 ani (1995-1998), atingind urmatoarele valori: 88,7% in
1995, 74,1% in 1996, 74,6% in 1997 si doar 61,7% in 1998.
Cresterea datoriei de stat externe pe parcursul acestor ani nu a fost considerata
alarmanta, deoarece, exprimata in lei, ea nu depasea o anumita pondere din PIB, si,
prin urmare, gradul de indatorare, in comparatie cu tarile vecine, parea rezonabil. In
acelasi timp, rezervele valutare ale BNM erau considerate drept un garant solid al
stabilitatii macroeconomice (in 1994-1997 rezervele valutare erau suficiente pentru
a acoperi importul marfurilor si serviciilor timp de 3 luni, in 1998- timp de 3,1
luni).
II.4. Criza financiara din Rusia si efectul ei negativ
asupra economiei Republicii Moldova
Perioada de tranzitie de la economia planificata si gestionata centralizat la
economia libera de piata in Republica Moldova pare sa fie destul de lunga durata si
foarte dura din punct de vedere al costurilor sociale. Mai mult decit atit, Republica
Moldova nu a reusit sa incheie cu problemele crizei tranzitiei,generate de conditiile
demolarii sistemului socio-economic vechi si crearii unui sistem cu totul nou, liber
29
si democratic, si a intrat intr-o alta criza si mai periculoasa, declansata, de data
aceasta, de mecanismele economiei de piata si de politica economica interna mai
putin reusita, precum si de catre criza financiara din afara, criza care se vrea sa fie
mondiala. Aceasta din urma s-a declansat in vara anului 1997 in Asia , apoi in
jumatatea a doua a anului 1998 a trecut in Rusia si ulterior s-a deplasat in Brazilia.
Desi aceste fenomene au agravat, in primul rind, piata financiara, ele au totusi un
revers asupra dezvoltarii economice in ansamblu. Japonia, de exemplu, care decenii
la rind a cunoscut ritmuri inalte de crestere a PIB-ului, in ultimii ani (1997-1998) s-
a confruntat cu una din cele mai grele depresii economice. Chiar si Uniunea
Europeana, care, chipurile, nu a fost afectata de aceasta criza financiara, si-a
corectat previziunile de crestere economica de la 3% la numai 2.1% pentru anul
1999.
Desigur, ca aparitia si declansarea crizei financiare mondiale vor shimba
posibilitatile reale de venire a investitiilor straine in Europa de Est si in fosta
URSS, inclusiv si in Republica Moldova. Am putea demonstra aceasta macar prin
exemplul Japoniei, a doua putere economica din lume. Pentru depasirea crizei
economico-financiare guvernul nipon are nevoie de niste cheltuieli enorme, egale
cu 630 miliarde de euro, ceea ce, in opinia expertilor, este egal cu bugetul Uniunii
Europene pentru perioada 2000-2006.
Criza financiara mondialaa slabit considerabil posibilitatile de interventie a
Fondului Monetar International. Desi in 1998 creditele obtinute de tarile membre
de la FMI au atins un nivel record in ultimii 9 ani -peste 29 miliarde de dolari
americani, insa in cadrul unor programe speciale aceasta organizatie financiara
internationala a indreptat numai catre Asia circa 100 miliarde de dolari americani,
inclusiv catre Corea de Sud 58 miliarde.
Despre ce vorbesc aceste fenomene si cifre? Ele ingrigoreaza mai ales tarile in
tranzitie care au mare nevoie de capitalul din afara. Printre acestea, cum s-a mai
mentionat, se considera si Republica Moldova. Aceasta ne obliga sa studiem
30
evolutia crizei financiare mondiale, inclusiv si cea din tarile cu care Republica
Moldova are cele mai mari legaturi economico-financiare. Printre aceste tari pe
primul loc se afla Federatia Rusa, deoarece exportul moldovenesc catre aceasta tara
depaseste 60 la suta din tot exportul republican. Prin urmare, criza financiara din
Rusia are consecinte directe asupra starii actuale si a posibilitatilor economice de
perspectiva pentru Republica Moldova. Daca mai tinem cont si de faptul ca pe piata
europeana si cea mondiala a mai luat nastere inca un fenomen destul de periculos si
anume deflatia, sau cu alte cuvinte reducerea preturilor, apoi depasirea crizei
economice cronice se agraveaza. Este bine stiut ca deflatia este cu mult mai
periculoasa decit inflatia. Daca inflatia in crestere este urmata de fuga de la valuta
nationala si plecarea din tara a capitalului strain sau venirea lui in marimi tot mai
mici, apoi deflatia are drepr urmare reducerea brusca a vinzarilor si deci sporirea
capacitatilor de productie neutilizate, precum si pierderi colosale a veniturilor din
export. Situatia reala pe piata mondiala demonstreaza o reducere a preturilor mai
ales la petrol, la materia prima si la produsele agricole, ceea ce amgajeaza unitatile
economice sa-si caute locuri noi pe piata externa si sa-si reduca costurile. Toate
aceste fenomene si procase ce au loc pe piata mondiala vor influenta economia
Republicii Moldova, insa intr-o proportie mai mica decit influenta proceselor ce au
loc in spatiul CSI si in Federatia Rusa. Chestiunea consta in aceea ca Republica
Moldova, desi nu face parte din uniunea Rusia-Bielarusi, are cea mai mare pondere
cu CSI si Rusia in activitatea sa economica externa, deoarece peste 70 la suta din
volumul comertului extern (export-import) este indreptat spre acest spatiu. Drept
urmare consetintele economico-financiare pentru Republica Moldova sunt cu mult
mai rele decit pentru alte republici-membre ale CSI, inclusiv si decit pentru
Transnistia, care are o pondere a relatiilor sale comerciale cu occidentul cam de
doua ori mai mare decit Republica Moldova. Am putea aduce si niste cifre
concrete. Inainte de declansarea crizei financiare din august 1998 in Rusia, in
Republica Moldova erau falimentere o treime din unitatile economice existente, iar
31
in primul trimestru al anului 1998 astfel de intreprinderi au devenit doua treimi din
numarul lor total.
Produsul intern brut s-a redus in 1998 cu circa 11% (fata de o sporire cu 1.3% in
1997), iar in primul trimestru al anului 1999 cu peste 20%. Situatia s-a inrautatit si
mai mult in industrie: daca in ianuarie 1998 volumul productiei din aceasta ramura
s-a redus cu 16%, apoi in februarie cu 26%, iar in martie 1999, in comparatie cu
luna corespunzatoare a anului 1998 cu 27%,inclusiv in industria de mobila cu 46%.
Au continuat sa creasca datoriile creditare si debitoare in complexul energetic,
precum si datoriile interne ale statului fata de angajati si pensionari. Insa cea mai
mare lovitura au primit-o sistemul bancar si valuta nationala, care s-a devalorizat de
peste doua ori (de la 4.5 lei pentru un dolar american la 9.8 lei catre mijlocul lunii
aprilie 1999). In activitatea bancilor comerciale a crescut ponderea crediteloe
acordate pina la trei luni de la 26% in ianuarie 1998 pina la 62% in decembrie
1998, inclisiv a creditelor pina la o luna corespunzator de la 12% pina la 24%.
Concomitent s-au redus depozitele persoanelor fizice si juridice in moneda
nationala. Asa de exemplu, aceste depozite s-au redus in decembrie fata de ianuarie
1998 de 3 ori, inclusiv a persoanelor jurudice de peste 5 ori, desi au crescut
depozitele populatiei in valuta forte straina. De asemenea, s-au redus substantial
rezevele valutare ale Bancii Nationale de la 365,7 milioana dolari la sfirsitul lui
decembrie 1997 pina la 143 milioane la sfirsitul lui decembrie 1998, deci redicerea
a fost de circa 223 milioane.Aceasta reducere a mers la mentinerea cursului leu-
dolar, care, in fond, asa si nu a putut evita deprecierea valutei nationale si a
inflatiei. Deci, in tabelul 2 este afisata informatia despre inflatie din tara noastra din
perioada anilor (1996-1998)
32
Evolutia lunara a inflatiei in economia Republicii Moldova
In 1996 – 1998 (%)
Luna 1996 1997 1998 1999
Ianuarie 3.5 1.9 1.3 -
Februarie 2.5 1.4 0.4 5.4
Martie 1.1 1.0 -0.1 1.5
Aprilie 1.1 0.8 0.7 6.6
Mai 0.8 0.6 0.2 2.0
Iunie 0.1 2.0 -1.1 4.1
Iulie 0.1 -1.1 -1.4 7.2
August -0.1 -0.8 -0.6 -
Septembrie 1.5 1.2 0.2 -
Octombrie 1.6 0.9 1.4 -
Noiembrie 1.4 1.1 8.6 -
Decembrie 0.8 1.6 7.8 -
Total 15.1 11.2 18.3 43
Situatia s-a inrautatit brusc in octombrie si mai ales in noiembrie 1998, iar
evolutia inflatiei in primele luni ale anului 1999 ne demonstreaza ca se mentine la
un nivel relativ inalt. In felul acesta putem mentiona ca in 1999 ne asteapta o
perspectiva mai putin imbucuratoare, deoarece inflatia in republica creste si in felul
acesta submineaza moneda nationala, iar pe piata externa are loc o deflatie si in
felul acesta ar putea sa se reduca veniturile obtinute din export.
Devalorizarea valutei nationale teoretic, ar trebui sa contribuie la o sporire a
exportului, insa asa ceva nu se observa si nu are loc in Republica Moldova,
deoarece aici aceasta regula a economiei de piata nu prea este aplicabila. In primul
rind, Republica Moldova inca nu detine de o economie ce ar lucra preponderent
33
pentru export si ar aduce numai valuta forte, iar in al doilea rind, exportul republicii
in mai mare masura depinde de situatia si cinjunctura, inclusiv si cea politica, din
Federatia Rusa. In primul trimestru al anului 1999 exportul in acesta tara s-a redus
destul de drastic. Aici apare la suprafata contradictia teoretica, care se refera la
urmatorul si care se cere a fi depasita: economia Republicii Moldova este, pe de o
parte, o economie deschisa.Daca tinem cont de ponderea volumului export-import
in PIB, apoi am putea constata ca economia acestei tari este foarte deschisa,
poatepeste masura deschisa in comparatie cu tarile cu o economie de piata stabila si
comparabile cu Republica Moldova vis-a-vis de dimensiunile si potentialul
economic disponibil. Insa, pe de alta parte, economia Republicii Moldova este
blocata, si deci intr-un fel dirijata si orientata de catre economia Federatiei Ruse.
Consetintele acestui fenomen sunt bine cunoscute, de aici se trage conclizia:
pentru a utiliza din plin facilitatile si posibilitatile modelului deschis al economiei
de piata este urgentata nevoia de a reduca substantial dependenta economica,
financiara si politica fata de Federatia Rusa. Aceasta se poate obtine doar gasind si
cucerind niste nise noi pe piata europeana si mondiala.
Rezolvarea acestei probleme nu prea usoare, la rindul ei, genereaza
necesitatea de a studia constant si profund piata externa, a cunoaste si a prognoza
conjunctura ei, darsi a gasi noi posibilitati de integrare in Uniunea Europeana,
deoarece, in primul rind, Republica Moldova este tara europeana si deci nu poate fi
indiferenta de ceea ce are loc pe continentul european. In al doilea rind, Uniunea
Europeana este unul din cele trei poluri economico-financiare mondiale, cu o
economie puternica si de perspectiva, iar incepind cu anul 1999 si o moneda unica-
euro, care va consolida si va relansa si mai departe economia acestui spatiu. In al
treilea rind, daca in spatiul CSI, din care face parte si Republica Moldova,
predomina raminerea in urma de la progresul tehnic, economic si managerial
mondial si aici, in genere, lipseste o concurenta onesta si lucrativa, apoi in Uniunea
Europeana functioneaza din plin toate legile si mecanismele economiei de piata. In
34
acelas timp integrarea Republicii Moldova in Uniunea Europeana este foarte
problematica, deoarece:
-Republica Moldova face parte din CSI si aceasta pozitie prezinta un anumit
obstacol;
-aderarea la Uniunea Europeana este conditionata de anumite criterii si principii
economice, sociale si politice, iar tarile inapoiate si subdezvoltate si inca cu
probleme politice nerezolvate nu pot fi acceptate;
-legislatia in vigoare a Republicii Moldova este inca departe de la standardele
europene.Sunt si alti factori ce stopiaza aceasta integrare, insa criza economico-
financiara din Rusia, afara de consecintele ei negative in economia Republicii
Moldova, mai are si o influienta pozitiva: tot mai multi anterprenori, unitati
economice, bancheri si chiar politicieni se conving de pericolul ce vine din partea
CSI si de posibilitatile reale ale integrarii in structurile Uniunii Europene. De aceste
structuri are nevoie si sistemul bancar. Desi acest sistem a supravietuit si, deci, a
facut fata crizei financiare din Rusia, nu s-a ruinat ca in aceeasi Rusie, el are nevoie
de o relansare cit mai urgenta a economiei reale. Cu atit mai multca in Republica
Moldova, odata cu aparitia crizei financiare in Rusia, s-a aprofundat ruptura dintre
economia bancara si fiscal-financiara si cea a economiei reale, iar moneda
nationala, desi are o acoperire in dolari, evolutia ei, in mare masura, ar putea fi
determinata de evolutia rublei rusesti. Asa dar, criza financiara din Federatia Rusa
poate sa prelungeasca si chiar sa aprofundeze criza economico-financiara din
Republica Moldova, ceea ce impune de a gasi un consens politic interior si de a
consolida fortele si resursele nationale pentru a depasi cit mai repede depresia
cronica si obstacolele noi aparute dupa 17 august 1998.
35
II.5. Politicile de combatere a inflatiei
Actiunile antiinflationiste se desfasoara in scopul atenuarii sau incercarilor de
lichidare a inflatiei si se orienteaza in functie de cauzele considerate ale procesului
inflationist.
- In conditiile in care se apreciaza ca inflatia este un rezultat al majorarii cererii
globale, masurile vor fi indreptate catre reglarea cererii globale, fie prin politici
monetare fie prin politici financiare.
- In situatia in care se considera ca inflatia este primordial o inflatie prin venituri,
trebuie sa se actioneze printr-o politica de reglementare a veniturilor, actiune
care are mai putine sanse de a izbindi pentru ca aceasta necesita mai ales in
conditiile unei economii libere, consimtamintul sincer al tuturor partilor afectate
in fapt divizate prin interesele diferite (in lupta pentru impartirea rezultatelor
dezvoltarii economice).
Politici de reglementare a cererii globale.
In cazurile in care se apreciaza ca principala cauza a inflatiei a fost expansiunea
cererii globale, se urmareste, prin masurile pe care statul le are la indemina sa se
actioneze in sensul de a diminua cererea globala.
Intrucit inflatia se considera ca se datoreste in principal al fluxurilor monetare in
economie urmeaza sa se actioneze asupra diminuarii acesteia in principal prin
reducerea dimensiunilor creditului in economie.
- In conditiile in care statul a fost mai angajat in declansarea procesului
inflationist masurile in domeniul financiar sint preponderente.
Angajarea statala in intensificarea inflatiei decurge fie prin amplitudinea
cheltuielilor militare, fie prin modificari structurale in economie, rezultate din
dezvoltarea accelerata a unor ramuri, de regula, proprietate de stat.
36
In asemenea imprejurari pentru atenuarea si reducerea procesului inflationist sint
necesare o serie de masuri financiare strins legate intre ele cum ar fi:
- diminuarea sau lichidarea dificitului bugetar si, eventual, obtinerea unor
excedente;
- reducerea sau stagnarea cheltuielilor ce au creat tensiuni in economie si in
general un regim de austeritate privind toate cheltuielile bugetare;
- cresterea veniturilor bugetare si realizarea chiar a unor venituri exceptionale
prin majorarea impozitelor;
- angajarea unor imprumuturi publice in vederea diminuarii masei monetare in
circulatie;
- angajarea unor credite externe pentru a actiona in sensul diminuarii cererii
globale.
Experienta arata ca aplicarea acestor masuri de reglementare a cererii globale poate
inregistra temporizari si poate conduce la accentuarea unor dezechilibre si chiar
efecte contrare.
In primul rind, orice masura are ritmul ei de aplicare si de efect, solicitind o
anumita durata de maturizare. Sunt multiple exemple posibile. Astfel masurile
bugetare se perfecteaza cugreu in conditiile normelor procesului bugetar si isi arata
efectele de regula in urmatorul exercitiu bugetar. Masurile de reducere a veniturilor
populatiei prin cresterea impozitelor isi exercita efectul mai tirziu intrucit familiile
pastreaza ritmul anterior, prin economii sau credite. Diminuarea creditelor nu
actioneaza chiar imediat, dimensiunile productiei, comertului, in general ale
activitatii economice, fiind asigurate de relatii financiare anterioare sau traditionale
si mentinute astfel prin inertie. In aceste conditii de dezamorsare a cererii globale
nu actioneaza de fapt si deci nu exista motivatii de reducere a preturilor.
Statul ca organ de interventie nu este sigur pe un anumit nivel optim al cererii
globale si in acest sens trebuie sa fie prudent, sa nu exagereze in diminuarea cererii
globale, sa nu impinga spre recesiune.
37
Actiunile de influentare ale statului orientate spre descurajarea cererii au efect
diminuat, in conditiile in care toti factorii principali sint interesati sa se mentina
situatia anterioara: patronii pentru nivelul productiei si preturi mari salariatii pentru
salarii ridicate etc. Toti factorii acestia considera ca masurile preconizate de stat
sint trecatoare, ca obiectivele propuse nu se vor realiza, si prefera sa mentina
situatia de fapt.
Asemenea atitudini se leaga si de efectele contradictorii ale masurilor de
diminuare a cererii globale.
Scaderea cererii globale angajeaza reducerea productiei in unele zone, dar
eliberarea fortei de munca nu se face proportional (functia de legislatia muncii si
masurile de protectie, lupta sindicatelor etc.) astfel ca are loc o crestere a costurilor
unitare- care evident tinde sa fie transferate in preturi.
Astfel deopotriva interesati, in mentinerea unor salarii ridicate, salariatii, ca si
patronii doritori sa-si mentina profiturile ridicate vor actiona cu inversunare pentru
a se mentine un regim al preturilor ridicate. Astfel scaderea cererii corelata cu
fenomene de recesiune si somaj se confrunta cu tendintele de permanentizare a
unor preturi ridicate, contrare obiectivelor propuse.
Politica veniturilor
Politica veniturilor este o alternativa adesea cu mai multe posibilitati de
actionare si cu o eficienta mai inalta in lupta impotriva inflatiei.
Politica veniturilor in conditiile luptei impotriva inflatiei trebuie sa urmareasca
evolutia veniturilor in concordanta cu evolutia echilibrata sau care sa tinda spre
echilibrul, a economiei si sa asigure o cit mai reala justete sociala. In acest spirit
masa venitului trebuie sa creasca in raport de evolutia produsului real.
38
Indexarea este metoda ce se aplica in toate tarile pentru a asigura compensarea
deplina, de fapt atenuarea pierderii puterii de cumparare a salariatilor, in conditiile
inflatiei.
Indexarea ridica anumite incertitudini in ce priveste functionalitatile sale din
punct de vedere tehnic.
Daca se exprima si se refera la salariul direct, aceasta exclude ansamblul
sarcinilor sociale, celelalte suplimentate de salariul, care, si ele, ar trebui actualizate
valoric.
Pe de alta parte, aplicarea efectiva poate fi asigurata in sectorul public unde
controlul guvernamental actioneaza eficient. In celelalte ramuri, in intreprinderi
mici sau periferice, aplicarea indexarii este relativa. Experienta unor tari ca Israel si
Brazilia, care au pus pret pe aceasta metoda in cadrul unor procese inflationiste
ample, a demonstrat ca indexarea ca sfera de aplicare va ramine in general
incompleta. Prin modul de aplicare aceasta este tardiva. Ea se aplica periodic
(lunar, trimestrial sau semestrial), ceea ce produce asa-zisul efect “triunghic”,
conducind la o degradare a puterii de cumparare a beneficiarului.
In timp, avind in veedre intirzierile si ajustarile, majorarile aduse prin idexarea
nu mai ating niciodata o putere de cumparare aliniata la cresterea preturilor si se
situiaza intr-o zona din ce in ce mai departata de aceasta.
De asemenea de multe ori indexarea se bazeaza pe indici care nu exprima corect
nivelul real de inflatie.
Aprecierile privind indexarea concluzioneaza ca aceasta creaza in economie
anumite rigiditati, automatizeaza corelatiile intre preturi si salarii si accentuiaza
tensiunile inflationiste.
Se apreciaza ca existenta indexarii accentuiaza negativ si relatia dintre salariu si
productivitatea muncii. Asa se face ca in Italia in conditiile unui ritm mai lent al
inflatiei ,s-a renuntat la indexarea din dorinta ambelor parti, patronat si sindicate; in
39
scopul liberalizarii relatiilor salariale si asigurarii, pe aceasta cale, a stimularii
cresterii productivitatii muncii prin salarii.
In ce privesc alte venituri cum ari fi dobinzile si chiriile ele sint supuse in mod
frecvent unei reglementari in marea majoritatea tarilor si efectele depind de
angajamentul guvernului in ale infaptui si de masurile de control aplicate.
O problema deosebita ridica actiunea asupra dimensiunii profitului care se poate
exercita de fapt prin controlul preturilor.
Specific economiei de piata este dezvoltarea unei politici concurentiale care sa
asigure competitiv un nivel moderat dimensiunii profitului.
In mod firesc insa in timpul inflatiei se afirma ramuri privileagiate, unde
preturile sint dependente primordial de vinzatori si unde se incearca adesea
implementarea de catre guvern si acceptarea de catre agentii economici a unor
norme de evolutie a preturilor, respectiv de determinare a profiturilor care sa poata
fi cit de cit controlate.
Un control real al preturilor de fapt nu se poate exercita intrucit aplicarea
oricarei asemenea interventii ar solicita un aparat ferm si costisitor, pe care
autoritatile nu il pot constitui la nivelul necesar, desi adesea ii clameaza utilitatea.
Astfel ca actionarea asupra veniturilor are in indexarea si controlul asupra
salariilor, singurul remediu efectiv de asigurare a moderarii veniturilor, intrucit este
agreata de ambele parti asigurind regularitate (cit de cit a veniturilor pentru
salariati) si reprezentind o modalitate comoda de frinare a cresterilor de salarii
pentru patron.
Se apreciaza in toate tarile dezvoltate ca aci pentru limitarea profiturilor s-ar
putea actiona mai usor prin intermediul impozitelor, al impozitului asupra averii,
primordial. Experienta arata ca nu exista hotarirea politica de a face acest pas si ca,
deopotriva, in marea majoritate a tarilor inflatia este perioada in care fraudele si
evaziunile fiscale infloresc.
40
Concluzii
“A pretinde ca in general inflatia este in
mod necesar un rau si ca saraceste
intodeauna si pe toata lumea
deopotriva nu are temei stiintific.
La fel de gresit este, dineinteles sa se
sustina ca ea reprezinta un bine.”
Rene Mauri .
Inflatia este un dezechilibru care afecteaza, in proportii diferite, toate economiile
nationale. Analiza s-a, desi a inregistrat importante succese atit in teorie cit si in
practica, nu a ajuns la explicatii pe deplin edificatoare cu privire la
interconditionarea cauzelor care o genereaza si daca ele sunt rezultatul unui
dezechilibru fundamental sau nu. Deci, dupa cele spuse anterior considerind ca
inflatia este o stare caracterizata prin cresterea permanenta mai rapida a de puterii
de cumparare , fata de volumul bunurilor si serviciilor, astfel incit din aceasta
rezulta cresterea veniturilor si preturilor, in timp ce valoarea banilor scade.
Desigur, pentru caracterizarea cit mai sintetica a inflatiei contemporane nu pot fi
retinute toate elementele definitorii expuse mai sus. De asemenea, acestea nu pot fi
puse pe acelas plan, unele dintre ele fiind mai importante, altele avind o valoare
sintetizatoare mai mica. In plus, maniera de ierarhizare a acestor elemente tine si de
optica autorilor.
Rolul si influienta diferitilor factori ai inflatiei defera in timp si in spatiu. Ei se
structureaza si se ierarhirizeaza in mod diferit pe tari si de la o perioada la alta, in
aceiasi tara. Pe buna dreptate s-a subliniat ca nu de putine ori, una si aceiasi cauza a
jucat rolul de factor principal intr-o anumita perioada, in timp ce in alte tari si
perioade ea n-a jucat un rol anume in mecanismele inflatiei.
41
De pilda, uneconomist neo clasic monetarist sustine ca inflatia este inainte de
toate un fenomen monetar, fiind legata de oferta de moneda facuta de agentii
economici specializat
42
Bibliografie
1. Cretoiu Gheorghe Economia Politica
Viorel Cornescu Bucuresti 1995
2. Nita Dobrota Economia Politica
Bucuresti 1997
3. V. Munteanu Economia Politica
Iasi 1994
4. C. Gogoneata Economia Politica
Bucuresti 1995
5. Ion T. Gutu Republica Moldova:
Economia in tranzitie
Chisinau 1998
6. Centrul pentru analiza bugetara Studii si analize
si financiara financiar-bugetare
7. Cezar Basno Moneda, credit, banci.
Reviste
Raisa Munteanu Economica Nr.4
Chisinau 1999
Marcel Chirica Economica Nr.2
Chisinau 1999
Ziare
Buletin statistic de informare publica Chisinau
43